LEGEA nr.313 din 28 iunie 2004
datoriei publice
![]() |
Textul actului publicat în M.Of. nr. 577/29 iun. 2004 |
![]() |
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
ARTICOLUL 1
Cadrul de reglementare
Prezenta lege reglementează sfera de cuprindere, scopul, contractarea, rambursarea, înregistrarea, raportarea și administrarea datoriei publice.
ARTICOLUL 2
Definiții
În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
ARTICOLUL 3
Contractarea datoriei publice
(1) Guvernul este autorizat să contracteze împrumuturi de stat interne și externe numai prin Ministerul Finanțelor Publice, în următoarele scopuri:
(2) Guvernul este autorizat să garanteze împrumuturi interne și externe numai prin Ministerul Finanțelor Publice, contractate în scopuri prioritare pentru economia românească, stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin hotărâre a Guvernului. Garanțiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a căror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul autorităților administrației publice locale.
(3) Împrumuturile contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă obligații ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale și prin împrumuturi pentru refinanțarea datoriei publice locale.
(4) Autoritățile administrației publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne și/sau externe pe termen scurt, mediu și lung, pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale, potrivit legii, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale; raportarea și înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanțelor Publice.
(5) Modalitatea de contractare pentru fiecare tip de instrument al datoriei publice se aprobă prin normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi.
ARTICOLUL 4
Rambursarea datoriei publice guvernamentale
(1) Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de plată a capitalului, a dobânzilor și a altor costuri aferente împrumuturilor contractate sau garantate; comisioanele, valoarea discontului, cheltuielile cu plata altor servicii legate de contractarea împrumuturilor de stat, precum și cheltuielile aferente serviciilor prestate de agențiile de rating pentru evaluarea riscului de țară vor fi plătite din bugetul de stat.
(2) În vederea plății serviciului datoriei publice guvernamentale se acordă autorizare bugetară permanentă pentru efectuarea acestor cheltuieli.
(3) În conformitate cu prevederile legale, sursele de plată pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, după caz, următoarele:
(4) Rambursarea ratelor de capital aferente serviciului datoriei publice guvernamentale directe se face prin refinanțarea acestora de către Ministerul Finanțelor Publice.
(5) Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plățile aferente serviciului datoriei publice este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata va fi efectuată în prima zi lucrătoare după data scadenței plății, dacă în acordul de împrumut sau în prospectul de emisiune pentru titlurile de stat nu se prevede altfel, fără obligarea la dobânzi moratorii. Titlurile de stat care se regăsesc în această situație vor rămâne în proprietatea deținătorului înregistrat și nu pot fi tranzacționate.
ARTICOLUL 5
Instrumentele datoriei publice guvernamentale
Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la acestea:
CAPITOLUL II
Datoria publică guvernamentală directă
ARTICOLUL 6
Titlurile de stat
(1) Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să emită titluri de stat, exprimate în monedă națională și în valută, atât pe piața internă, cât și pe piața externă, la momentele și în cuantumurile considerate oportune, în scopul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 18.
(2) Titlurile de stat pot fi emise:
(3) Ministerul Finanțelor Publice poate delega unor agenți sau altor instituții, pe bază de convenție, atribuții operaționale privind emisiunea de titluri de stat.
(4) Titlurile de stat dematerializate și cele emise în formă materializată sunt instrumente negociabile sau nenegociabile.
(5) Titlurile de stat pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.
(6) Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiția ca oferta să includă cel puțin următoarele elemente:
(7) În luna decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanțelor Publice va anunța programul de emisiune a titlurilor de stat pe piața internă și externă pentru anul următor. Acest program poate fi modificat, în cursul anului, în funcție de evoluțiile piețelor financiare.
(8) Ministerul Finanțelor Publice, Banca Națională a României și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare elaborează norme de reglementare a activităților și operațiunilor pe piața primară și secundară a titlurilor de stat în România.
(9) Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să ofere compensații pentru titlurile de stat, emise în formă materializată, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiția ca titlul de stat să fie identificabil prin serie, număr și descriere, în conformitate cu reglementările în vigoare, iar deținătorul să fi efectuat formalitățile de publicitate, în condițiile legii.
ARTICOLUL 7
Contractarea datoriei publice guvernamentale directe
Guvernul este autorizat să contracteze datorie publică guvernamentală directă numai prin Ministerul Finanțelor Publice, folosind instrumentele prevăzute la art. 5 lit. a)-d), fără a se limita la acestea.
ARTICOLUL 8
Subîmprumutarea împrumuturilor directe
(1) Guvernul este autorizat să contracteze în mod direct împrumuturi de la instituțiile financiare internaționale sau de la alți creditori, numai prin Ministerul Finanțelor Publice, pe care să le subîmprumute unor beneficiari finali, în scopul realizării proiectelor sau programelor de importanță prioritară pentru România, aprobate prin hotărâre a Guvernului sau prin lege de ratificare a împrumutului, după caz.
(2) Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanțelor Publice și aceștia sau, după caz, în baza unor acorduri de împrumut subsidiar și garanție, încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, pe de o parte, autoritățile administrației publice locale coordonatoare ale activității beneficiarilor finali și, după caz, garante ale sumelor subîmprumutate acestora și beneficiarii finali ai împrumutului, pe de altă parte.
(3) Încheierea acordului de împrumut subsidiar sau a acordului de împrumut subsidiar și de garanție este condiționată de avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior, pentru împrumuturile a căror rambursare se face exclusiv din surse proprii ale agentului economic, sau de avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, în cazul în care subîmprumutat este o autoritate a administrației publice locale.
ARTICOLUL 9
Administrarea împrumuturilor externe de către instituțiile financiare
(1) Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului român și în baza prevederilor din acordurile de împrumut și din acordurile de împrumut subsidiar, poate mandata o instituție financiară să administreze împrumuturi externe, în condițiile stabilite prin acordul de administrare. Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să plătească în schimbul acestui serviciu un comision de administrare.
(2) Împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului român, a căror administrare a fost mandatată unei instituții financiare, vor fi plătite de către beneficiarii finali de subîmprumut Ministerului Finanțelor Publice sau, după caz, instituției financiare, în condițiile stabilite prin acordul de administrare și prin acordurile de împrumut subsidiar sau acordurile de împrumut subsidiar și de garanție.
(3) Ministerul Finanțelor Publice percepe de la instituțiile financiare sau de la beneficiarii finali un comision pentru alimentarea fondului de risc, în condițiile prezentei legi, dacă legea de ratificare a împrumutului nu prevede altfel.
CAPITOLUL III
Gestiunea garanțiilor de stat și a subîmprumuturilor
ARTICOLUL 10
Emiterea garanțiilor de stat
(1) Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să emită garanții de stat pentru împrumuturi contractate de orice agent economic sau autoritate a administrației publice, desemnate prin hotărâre a Guvernului, pentru care se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse proprii, fără a afecta bugetul general consolidat, sau, în cazul garanțiilor acordate autorităților administrației publice locale, se prevede ca rambursarea împrumutului garantat de stat să se facă din surse ale bugetelor locale, numai cu avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior, respectiv a Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, precum și în condițiile impuse de alte legi speciale.
(2) Banca de Export-Import a României - S.A.Eximbank - va analiza și va supune spre avizare Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior numai proiectele a căror finanțare este autorizată prin hotărâre a Guvernului pentru a fi garantată de stat, cu avizul de principiu al Ministerului Finanțelor Publice.
(3) Metodologia de lucru pentru Banca de Export-Import a României - S.A.-Eximbank, precum și a Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior în materie de avizare a acordării de subîmprumuturi sau garanții de stat de Ministerul Finanțelor Publice va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.
ARTICOLUL 11
Procedura emiterii garanțiilor de stat
(1) Emiterea garanțiilor de stat este condiționată de acceptarea de către Ministerul Finanțelor Publice a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între potențialul beneficiar al garanției și instituțiile creditoare, precum și de avizul Comitetului Interministerial de Garanții și Credite de Comerț Exterior sau al Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale, după caz.
(2) Între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant, și beneficiarul garanției se încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.
(3) Ministerul Finanțelor Publice emite, în favoarea instituției creditoare, scrisoarea de garanție, în care se specifică termenii și condițiile în care se acordă garanția.
(4) Procedura emiterii garanțiilor de stat se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și aprobate de Guvern.
(5) Pot fi acordate garanții de stat și în baza prevederilor unor legi speciale.
ARTICOLUL 12
Obligația de a onora garanțiile de stat
(1) Garanția de stat reprezintă o obligație a statului român, care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea să achite, în întregime sau parțial, împrumutul, dobânda, comisioanele și alte costuri stabilite în conformitate cu condițiile împrumutului garantat.
(2) În cazul în care garanția de stat devine exigibilă, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să efectueze, din fondul de risc, către instituția creditoare, plata sau plățile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție emise.
(3) În cazul în care garanția de stat emisă în baza unei legi speciale devine exigibilă, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să efectueze, din surse bugetare, dacă legea nu prevede altfel, plata sau plățile datorate, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție emise.
ARTICOLUL 13
Fondul de risc
(1) Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, precum și din împrumuturile contractate direct de stat și subîmprumutate beneficiarilor finali se constituie fondul de risc.
(2) Fondul de risc se constituie din:
(3) Sumele aflate în fondul de risc sunt destinate achitării obligațiilor aferente garanțiilor de stat și celor aferente acordurilor de împrumut subsidiar sau acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție, în cazul în care beneficiarii finali nu dispun de resurse financiare proprii pentru achitarea obligațiilor de plată.
(4) Fondul de risc se gestionează de către Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile legii, prin contul curent general al Trezoreriei Statului, avându-se în vedere siguranța, lichiditatea și rentabilitatea fondurilor, în această ordine și prioritate. Modul de gestionare a fondului de risc, precum și reflectarea în contabilitatea Trezoreriei Statului și în contabilitatea persoanelor juridice a operațiunilor legate de acordarea de garanții de stat și subîmprumuturi se stabilesc prin norme emise de către Ministerul Finanțelor Publice.
ARTICOLUL 14
Determinarea comisionului de risc
(1) Pe baza analizei economice și financiare a documentației, prezentate de persoana juridică solicitantă de garanție de stat sau subîmprumut, Ministerul Finanțelor Publice sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determină gradul de risc al solicitantului.
(2) În funcție de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanțelor Publice determină cuantumul comisionului de risc, în procente. Suma datorată se determină prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat sau subîmprumutat.
(3) Comisionul de risc reprezintă suma datorată la fondul de risc de beneficiarul unui împrumut garantat sau subîmprumutat, în cuantumul și la termenele stipulate în convenția de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar și de garanție, încheiate cu Ministerul Finanțelor Publice.
(4) Ministerul Finanțelor Publice emite norme tehnice, aprobate prin ordin al ministrului, pentru determinarea comisionului de risc, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.
ARTICOLUL 15
Execuția garanțiilor de stat și achitarea împrumuturilor directe
(1) Beneficiarul garanției de stat va informa Ministerul Finanțelor Publice și va proba în scris, cu documente justificative, declarând pe propria răspundere, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de data scadenței, asupra lipsei disponibilităților bănești necesare achitării sumelor scadente.
(2) Dacă beneficiarul garanției de stat nu își poate îndeplini obligația de plată, conform acordului de împrumut, acesta poate prezenta Ministerului Finanțelor Publice o cerere de plată, pentru ca acesta din urmă să plătească sumele cuvenite creditorului, în conformitate cu prevederile scrisorii de garanție. Cererea de plată va include: ratele de credit datorate, dobânzile și alte costuri, precum și data plăților ce urmează să fie făcute instituției creditoare, de către Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu termenii scrisorii de garanție.
(3) În cazul în care specificațiile din cererea de plată sunt în conformitate cu clauzele scrisorii de garanție, Ministerul Finanțelor Publice va dispune transferarea sumei sau sumelor solicitate, din fondul de risc în contul indicat de garantat și de instituția creditoare, la data specificată în cerere.
(4) În cazul garanțiilor pentru împrumuturile în valută, Ministerul Finanțelor Publice va cumpăra de la Banca Națională a României valuta necesară în vederea efectuării plăților scadente către instituția creditoare. Plata contravalorii în lei a valutei se va asigura din fondul de risc, în aceeași zi în care este cumpărată valuta, la cursul valutar stabilit de Banca Națională a României valabil în ziua respectivă.
(5) Obligația de rambursare a împrumuturilor directe contractate de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice revine Ministerului Finanțelor Publice. Acesta poate delega această atribuție beneficiarilor finali ai acordurilor de împrumut subsidiar sau a acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție.
(6) Sursele de plată pentru fondurile ce au făcut obiectul unor acorduri de împrumut subsidiar sau împrumut subsidiar și de garanție sunt constituite în baza prevederilor acestor acorduri. În situația în care beneficiarii finali sau garanții acestora, în cazul acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție, nu dispun de sursele financiare necesare onorării obligațiilor, sursa o constituie fondul de risc.
(7) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică în mod corespunzător și în cazul acordurilor de împrumut subsidiar și al acordurilor de împrumut subsidiar și de garanție.
ARTICOLUL 16
Încetarea valabilității garanției de stat
(1) Încetarea valabilității garanției de stat se produce atunci când:
(2) Stingerea obligațiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilității scrisorii de garanție, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanțelor Publice, în termen de 10 zile de la îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1).
ARTICOLUL 17
Recuperarea sumelor plătite de Ministerul Finanțelor Publice în contul garanțiilor de stat și al acordurilor de împrumut subsidiar
(1) După efectuarea de către Ministerul Finanțelor Publice a plății sau a plăților generate de execuția garanției de stat sau de acordurile de împrumut subsidiar, respectiv de acordurile de împrumut subsidiar și de garanție, beneficiarul împrumutului garantat sau subîmprumutului are obligația să restituie Ministerului Finanțelor Publice echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenției de garantare, al acordului de împrumut subsidiar, respectiv al acordului de împrumut subsidiar și de garanție, încheiate între beneficiarul împrumutului și Ministerul Finanțelor Publice. Convenția de garantare, acordul de împrumut subsidiar sau acordul de împrumut subsidiar și garanție încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de garant sau subîmprumutător, și beneficiarul împrumutului constituie titlu executoriu.
(2) Recuperarea sumelor plătite conform alin. (1) se efectuează în conformitate cu legislația în vigoare privind colectarea creanțelor fiscale, de către organele fiscale competente, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Cu sumele recuperate în condițiile prezentului articol se reîntregește disponibilul fondului de risc.
CAPITOLUL IV
Administrarea datoriei publice guvernamentale
ARTICOLUL 18
Obiectivele procesului de administrare a datoriei publice guvernamentale
În procesul contractării și administrării datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanțelor Publice urmărește, ținând cont de condițiile de piață, următoarele obiective, fără a se limita la acestea:
ARTICOLUL 19
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale
Ministerul Finanțelor Publice este singurul contractant și administrator al datoriei publice guvernamentale, directe și garantate, și are, pentru îndeplinirea acestui scop, autoritatea de a întreprinde următoarele:
ARTICOLUL 20
Operațiuni de administrare a datoriei publice guvernamentale
(1) În scopul administrării riscurilor asociate portofoliului datoriei publice guvernamentale, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să facă următoarele operațiuni, fără a se limita la acestea:
(2) Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate în urma efectuării operațiunilor de administrare a datoriei publice guvernamentale reprezintă venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat.
ARTICOLUL 21
Banca Națională a României - agent al statului privind datoria publică guvernamentală
(1) Plata serviciului datoriei publice guvernamentale contractate de Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului, în altă monedă decât moneda națională se poate efectua prin Banca Națională a României, pe bază de convenție. Opțional, din considerente strategice, pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valută, Ministerul Finanțelor Publice poate utiliza valuta existentă în conturile sale sau poate cumpăra de la Banca Națională a României valuta necesară plăților, la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României valabil în ziua respectivă, și poate plăti contravaloarea în lei a acesteia în aceeași zi.
(2) Banca Națională a României sau altă instituție financiară poate exercita funcția de agent de înregistrare a datoriei publice interne sau a unor componente ale acesteia, precum și activitățile privind organizarea licitațiilor de titluri de stat pe piața internă.
ARTICOLUL 22
Comisioane
Pentru activitățile derulate de instituțiile financiare, inclusiv de către Banca Națională a României, în calitate de agent al statului pentru anumite operațiuni, Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să plătească comisioane din bugetul de stat, al căror cuantum este stabilit prin convenție între cele două părți.
ARTICOLUL 23
Utilizarea fondurilor în valută
(1) Fondurile în valută ale Ministerului Finanțelor Publice pot fi convertite în monedă națională, în momentul considerat oportun de către Ministerul Finanțelor Publice, prin Banca Națională a României, la cursul valutar comunicat de Banca Națională a României valabil în ziua respectivă.
(2) Ministerul Finanțelor Publice poate utiliza fondurile în valută contractate pentru finanțarea și refinanțarea datoriei publice guvernamentale pentru plata serviciului datoriei publice guvernamentale în valută.
CAPITOLUL V
Dispoziții finale
ARTICOLUL 24
Înregistrarea și raportarea datoriei publice
(1) Ministerul Finanțelor Publice ține registre în care sunt înscrise date privind datoria publică a României.
(2) Registrele vor cuprinde date privind împrumuturile contractate direct și garanțiile acordate, inclusiv valoarea acestora, nivelul ratelor dobânzilor, comisioanelor, precum și alte informații, stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
(3) Beneficiarii de împrumuturi care constituie datoria publică, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 4, vor raporta până la data de 15 ale lunii informații pentru luna anterioară privind împrumuturile, în structura stabilită prin norme elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
ARTICOLUL 25
Contravenții
(1) Constituie contravenții la prevederile prezentei legi următoarele fapte:
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
ARTICOLUL 26
Constatarea și sancționarea contravențiilor
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale competente, în condițiile legii.
(2) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 25 li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
ARTICOLUL 27
Infracțiuni
Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 lună la 3 luni sau amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei următoarele fapte:
ARTICOLUL 28
Norme metodologice
La propunerea Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul va aproba norme metodologice de aplicare, care intră în vigoare o dată cu prezenta lege.
ARTICOLUL 29
Intrare în vigoare, abrogări
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005, cu excepția art. 14 alin. (4) și a art. 28, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea datoriei publice nr. 81/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.215 din 17 mai 1999, precum și prevederile art. 2 pct. 22, art. 57 alin. (3) și alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.431 din 19 iunie 2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/2004.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALER DORNEANU
PREȘEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
București, 28 iunie 2004.
Nr. 313.
Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.