Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 22, 1996
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
14-04-2021
13-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1996 > 22-02-1996 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 22, 1996

4. Dezbateri asupra propunerii legislative privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.

Domnul Marțian Dan:

................................................

Trecem la următorul punct de pe ordinea de zi, examinarea propunerilor legislative cu privire la Avocatul Poporului.

Dumnavoastră, sper că ați citit raportul Comisiei juridice, de disciplină si imunități care a analizat în fond acest proiect de lege. Au fost mai multe inițiative în această privință și, până la urmă, comisia a mers pe linia însușirii inițiativei pe care au prezentat-o doi colegi, respectiv domnul Petru Tănasie și domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, luând în seamă, în anumite segmente ale legii, și unele probleme care au fost incluse în celelalte propuneri legislative în legătură cu această materie.

Atunci, pe baza acestor lucruri urmează să ascultăm punctul de vedere al inițiatorilor, după aceea vom audia și opinia pe care o are comisia care a analizat în fond această propunere legislativă și rog grupurile parlamentare, în măsura în care doresc să participe la dezbaterile generale pe marginea acestui proiect de lege, să își desemneze vorbitorii și să ne facă cunoscute numele lor.

Il invit pe domnul deputat Petru Tănasie, unul dintre semnatarii propunerii legislative, să ne prezinte câteva elemente legate de acest proiect de lege.

Aveți cuvântul.

Domnul Petru Tănasie:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege a cărui examinare începem astăzi, vine să răspundă unei cerințe constituționale, așa cum ea se regăsește în cap.IV al Constituției României, respectiv art.55, aceea care instituie o autoritate nouă, deci o instituție nouă, aceea a Avocatului Poporului. Este deci o cerință constituțională. Dacă am adopta și această lege, pe lângă Consiliul Legislativ, lege care a fost adoptată în 1993, ar fi cea de a doua lege care este cerută de către Constituție și care cade în exclusivitatea Parlamentul României, dacă avem în vedere procedurile de numire a avocatului poporului. Tocmai de aceea, aceste propuneri legislative, care se regăsesc în raportul întocmit de către Comisia juridică, încearcă prin formularea lor și prin formularea adoptată de către Comisia juridică să răspundă cerințelor constituționale. Ar fi o realizare dacă, în această ultimă sesiune a actualei legislaturi, această instituție s-ar regăsi în adoptarea legii, prin toate procedurile sale parlamentare, deci ca această legislatură să producă această instituție deosebit de importantă. Ea este aceea care, potrivit art.55 din Constituție, vine să creeze sistemul de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești printr-un sistem specific. Este, dacă vreți, o garanție în plus a ceea ce înseamnă statul de drept.

In propunerea legislativă, care a fost formulată , așa cum cred că ați observat, în prima parte a dispozițiilor generale se încearcă să se definească această instituție a Avocatului Poporului, care este obiectul activității sale, procedura de numire a acestuia, potrivit Constituției, în exclusivitate în competența Senatului, și, sigur, a raporturilor care trebuie să existe între Avocatul Poporului și celelalte autorități.

Ca un principiu fundamantal, este de reținut faptul că Avocatul Poporului nu este subordonat autorităților, nici nu se substituie atribuțiilor acestora, ci veghează la modul în care drepturile și libertățile cetățenești sunt respectate sau, atunci când ele sunt încălcate, intervenția sa în a repara ceea ce prin atribuția sau aplicarea necorespunzătoare a legii a pricinuit cetățeanului daune.

Avocatul Poporului, așa cum însăși Constituția stabilește, este numit pe o perioadă determinată de 4 ani, de către Senatul României, la propunerea Biroului permanent al acestuia, având în vedere procedurile prealabile, propunerile grupurilor parlamentare, audierile în comisia de specialitate și, apoi, numirea și depunerea jurământului.

Deși Constituția României în textele sale nu vorbește decât de Avocatul Poporului, în toate propunerile legislative s-a apreciat că este nevoie ca acesta să aibă și adjuncți. Noi am avut în vedere și alte reglementări din alte state, unde această instituție, în organizare și funcționare, are o tradiție mai îndelungată și în marea majoritate a acestor state există asemenea adjuncți. Procedura de numire a acestora, sigur este alta decât aceea a Avocatului Poporului, cât și răspunderile lor, urmând a fi stabilite potrivit regulamentului care se adoptă într-o procedură bine reglementată, spunem noi, adică la propunerea Avocatului Poporului și aprobată de către Biroul permanent și respectiv Senat.

Sigur că atribuțiile Avocatului Poporului sunt explicit arătate în proiect și nu cred că este nevoie să stărui asupra acestora. Aș vrea mai mult să stărui asupra următoarei chestiuni: această sesiune a debutat, până în prezent, spun eu, cu un randament deosebit în plan legislativ și ca număr și calitate a legilor examinate. Dat fiind importanța acestei legi și, sigur a multitudinii de formulări în această propunere legislativă, sau mai multe propuneri legislative, și având în vedere și prevederile regulamentului, Comisia juridică a luat din fiecare ceea ce a apreciat că ar răspunde exigenței reglementării prin lege a unei astfel de instituții.

De aceea, fac din capul locului un apel către colegii care au avut asemenea inițiative să observe că nu există o formulare exclusivă dintre atâtea propuneri, ci raportul a încercat să ia din fiecare propunere ceea ce era esențial. De asemenea, se regăsesc, așa cum spune și Comisia juridică, propunerile făcute de către alți colegi, dar într-o altă sistematizare. Aceasta înseamnă să nu ne pierdem în dezbateri cu privire la chestiuni care se regăsesc în raportul comisiei, dar sigur într-o altă structurare.

Inchei, arătând că acest proiect de lege își are importanța sa deosebită și, având în vedere și urgența celorlalte inițiative legislative ce urmează, cred că ar trebui să observăm sau să îndeplinim și această cerință în așa fel încât să epuizăm examinarea acestui proiect și să facem să-l adoptăm pentru a nu rămâne în nelucrare din cauza celor care vin din urmă sau a amâna celelalte proiecte legislative.

Cred că nu mai trebuie să stărui asupra importanței acestei inițiative, motiv pentru care vă rugăm respectuos să-l adoptați, sigur, cu amendamentele, acolo unde va fi nevoie, așa cum vor fi formulate.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule Tănasie.

Din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități, care a analizat în fond aceste propuneri, domnul deputat Ștefan Cazimir are cuvântul, deci, în numele acestei comisii.

Domnul Ștefan Cazimir:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă reamintiți, cred, un episod din filmul "Dictatorul" al lui Charlie Chaplin, în care e vorba de dezamorsarea unui obuz neexplodat. Colonelul ordonă maiorului, maiorul ordonă căpitanului, căpitanul ordonă locotenentului, ultimul din șir, omulețul cu mustăcioară, ar ordona și el bucuros, dar nu mai are cui și e obligat să ia obuzul în brațe.

Președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități este absent, cei doi vicepreședinți ai Comisiei juridice, de disciplină și imunități sunt absenți, cei doi secretari ai Comisiei juridice, de disciplină și imunități sunt absenți. Dintre cei aflați pe bancă, primul în ordine alfabetică sunt eu... (ilaritate, aplauze). Aceia dintre dumneavoastră care aveți raportul, ați putut parcurge textul introductiv și ați apreciat valoarea lui narativă; se face pe larg și cu toate detaliile istoricul celor patru propuneri legislative, cu soarta fiecăreia dintre ele. Nu cred că ar avea vreun sens să dau citire acestui raport. Aceia care ar fi fost interesați să-l cunoască au avut posibilitatea de a-l citi, iar aceia care nu au fost interesați, nu cred că ar suporta lectura lui aici.

Vreau să rețin o singură idee dintr-un alineat al acestei introduceri a raportului, și anume precizarea că în ședința din 10 mai 1995 (deci, o a patra semnificație istorică a zilei de 10 mai), Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților a luat în dezbatere propunerile legislative privind această instituție, având ca bază propunerea legislativă a domnilor deputați Ovidiu Cameliu Petrescu și Petru Tănasie.

Se mai spune, în partea finală a raportului, că au fost avute în vedere și introduse acolo unde s-a considerat oportun și elemente din celelalte trei propuneri legislative. De altfel, precizările în legătură cu aceste elemente preluate din celelalte trei propuneri se fac, de câte ori este cazul, în coloana a treia a raportului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Trecem la dezbateri generale. Sunt mai multe înscrieri la cuvânt și, în mod concret, lista arată astfel: domnul Márton Árpád, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Nestor Călin, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat Român, domnul deputat Emil Roman, din partea Grupului parlamentar al PUNR, domnul Eberhard Wittstock, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, și domnul deputat Ion Dinu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și al Partidului Ecologist Român.

Dacă sunt și alte grupuri parlamentare care vor să se exprime în legătură cu această propunere legislativă, vă rog să ne anunțați.

Are cuvântul domnul deputat Márton Árpád. După aceea, urmează domnul deputat Nestor Călin.

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Necesitate instituției Avocatului Poporului este determinată de amplificarea raporturilor dintre stat și cetățenii săi, aceștia din urmă stabilind foarte frecvent relații cu organele administrației publice. Adeseori, în aceste relații intervin neînțelegeri sau chiar conflicte, or, în asemenea situații, întotdeauna cetățeanul este într-o poziție mai dificilă, întrucât nu dispune de acele mijloace care să-i confere puteri pentru a-și atinge scopul urmărit.

In același timp, organele administrației dețin puterea de a decide în privința solicitărilor cetățenilor. Prin urmare, instituția Avocatului Poporului are ca scop apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor împotriva abuzurilor administrației.

In îndeplinirea acestui rol, în general, Avocatul Poporului nu are posibilități concrete, imediate și nemijlocite de restabilire a dreptului abuziv încălcat. El are doar posibilitatea să atenționeze organele vizate, să dea recomandări acestora, să solicite corectarea deciziilor greșit emise, să se adreseze organelor ierarhic superioare în cadrul administrației și, în final, să dea publicității abuzurile, ilegalitățile comise de diferite autorități.

Toate acestea necesită, însă, o reglementare adecvată și corespunzătoare pentru a eficientiza activitatea instituției. Din cele prezentate mai sus rezultă că Avocatul Poporului nu dispune de puteri deosebite, respectiv, de vreo forță coercitivă a statului și, cu toate acestea, în țările vest-europene, în special în cele scandinavice, a devenit o instituție deosebit de eficientă și, în același timp, deosebit de respectabilă.

Aceasta, însă, se poate realiza numai în cadrul statului de drept, dacă instituțiile statului funcționează pe baza principiului statului de drept, adică dacă statul de drept este o realitate, și nu rămâne la nivelul dezideratelor nerealizate pe deplin.

Pentru buna și eficienta funcționare a instituției, trebuie precizată și reglementată în mod corespunzător structura ei. În această privință, considerăm necesară stabilirea numărului și atribuțiilor pe diferite domenii, ale Avocaților Poporului. Deși, articolele 55-57 din Constituție folosesc singularul atunci când se referă la această instituție, nu se poate considera, pe baza unei interpretări excesiv formale, că legiuitorul constituant ar fi presupus în toate sarcinile complexe ale acestei instituții că ele pot fi realizate de către o singură persoană.

Experiența țărilor cu tradiții în funcționarea acestei instituții arată că sunt necesari mai mulți Avocați ai Poporului. Dorim să credem că nu se vrea a fi această lege doar o operă legislativă formală, de fațadă, ci una care dă naștere unei instituții funcționale, eficiente în activitatea sa, în folosul cetățeanului.

Conștient de necesitatea unei astfel de legi, grupul nostru parlamentar a depus o inițiativă legislativă proprie, precum și amendamente, la cea pe care o vom dezbate, fiind însă respinse de comisie, după cum rezultă din raportul suplimentar. Parte din acestea le considerăm importante.

În consecință, pe parcursul dezbaterilor, vom interveni ori de câte ori considerăm că propunerile noastre sunt de natură să îmbunătățească textul inițiativei legislative, având, evident, totodată, în vedere, apelul domnului deputat Tănasie de a nu se insista în anumite cazuri, când problema este rezolvată, dar printr-un alt mod de formulare.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Nestor Călin, în numele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat Român. Va urma domnul deputat Emil Roman.

Domnul Nestor Călin:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cred că ne aflăm într-unul din momentele cele mai importante ale activității noastre, pentru că prin această lege suntem chemați să înfăptuim o cerință a Constituției.

Este adevărat, Biroul permanent, având mai multe proiecte de lege, s-a orientat, cred eu, în mod firesc, spre cel mai bun, sau pe care l-a considerat cel mai bun.

Îngăduiți-mi să fac și eu unele aprecieri cu privire la calitate acestui act normativ, dar pentru că este supus atenției noastre, și noi suntem investiți numai cu proiectul domnului deputat Tănasie și al domnului deputat Cameliu Petrescu, îngăduiți-mi să mă refer la acest proiect pentru că, probabil, acesta va intra până la urmă în dezbaterea noastră.

Stimați și distinși colegi,

Ca primă idee, cred că trebuie să se aibă în vedere în acest act legislativ drepturile și obligațiile fundamentale, drepturile fundamentale ale cetățenilor. Avocatul Poporului nu se ocupă și nu trebuie să se ocupe nici în concepția inițiatorului, nici în concepția noastră de orice petiții, orice plângeri. Avocatul Poporului, potrivit articolului 55,"...este numit de Senat pe o durată de 4 ani, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor." A se înțelege "drepturi fundamentale și libertăți fundamentale" pentru că articolul 55 este inserat în Constituție tocmai după "drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor". Dacă concepția legiuitorului atunci și Adunării Constituante era alta, trecea instituția Avocatului Poporului după articolul 130, care se referă la obligațiile Ministerului Public - și am să revin și acolo. Prin urmare, ceea ce s-a trecut în proiectul de act legislativ prin care suntem sesizați, "cu privire la orice fel de cereri ale cetățenilor", cred că este contrar Constituției. El nu poate să reclame acolo că i s-a furat ceva, că i s-a încălcat hotarul, să vrea vreo grănițuire, pentru că aceste probleme mărunte și extraordinar de numeroase sunt date în competența altor organe.

Aici este vorba de o problemă mult mai serioasă, fundamentală pentru statul de drept - drepturile și libertățile fundamentale - acele puține sau multe câte le avem înscrise în Constituție. Asta este chemat să facă, în primul rând, Avocatul Poporului. Eu m-am uitat atent la descrierea atribuțiilor, pe care a făcut-o inițiatorul și, cred eu că această lărgime, această extindere a atribuțiilor, contrazisă de Constituție, trebuie revăzută.

Domnilor,

Mai este un principiu pe care trebuie să-l avem cu toții în vedere. Se vorbește în proiect, în articolul 12, de un colegiu consultativ, iar din acest colegiu consultativ, ca organ care îl ajută pe Avocatul Poporului să-și îndeplinească atribuțiile, trebuie să facă parte personal: asesori ai Avocatului Poporului, de asemenea, reprezentanți ai Ministerului Justiției, ai Ministerului Învățământului și ai altor organe.

Eu cred că alta este cerința Constituției: Avocatul Poporului să fie foarte independent. El se poate consulta,dar nu în cadrul instituțional. Să fie obligatorie prezența reprezantantului Ministerului Justitiției, acolo, în organigrama și în schema de organizare a instituției Avocatului Poporului, pentru că avem principiul separației puterilor în stat și nenumărate vor fi cazurile când Avocatul Poporului trebuie să se adreseze justiției.

Domnilor,

Eu cred că una din cerințele acestei legi este garantarea exercitării drepturilor pe care le vom da Avocatului Poporului. De garanții se vorbește la modul general, declarativ, dar o garanție precisă și cu caracter de severă sancționare a nerespectării instituției, a drepturilor pe care la are Avocatul Poporului, nu o avem aici.

Eu am văzut și în proiectul domnului deputat Dinu și o altă problemă, și anume, desemnarea Avocatului Poporului de către Senat, ceea ce este constituțional, dar și plata să se facă tot din bugetul Senatului. Eu cred că trebuie să ne gândim tot la independența instituției Avocatului Poporului când vom vorbi și de finanțarea acestuia.

Domnilor colegi,

Am mai văzut și alte atribuții și - zic eu - că trebuie să muncim în continuare la acest proiect. Eu am tot respectul pentru munca dinstinșilor noștri colegi. Eu cred că aprecierea pe care a făcut-o Biroul permanent când s-a admis proiectul dumnealor este o suficientă recunoaștere a acestei munci, a acestui efort creator, dar, cred eu că trebuie să muncim cu toții în continuare și să vedem dacă în articolul 24, (eu mă refer la cazul general al legii), poate să dispună Avocatul Poporului audierea. Păi, deja am intrat în cadrul atribuțiilor judecătorești. Și dacă persoana dispusă audierii nu vrea să răspundă? Îl sancționăm contravențional? Nu. Eu cred că Avocatul Poporului trebuie să rămână acea instituție care exercită supravegherea superioară a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Am mai văzut și altă chestiune care vine să se interfereze cumva cu atribuțiile organelor judiciare. De asta trebuie să ne ferim cât mai mult, să tragem linia necesară între atribuțiile Avocatului Poporului și ceea ce trebuie să facă Ministerul Public, pentru că și Ministerul Public, dacă ne uităm în Constituție,el asigură ordinea de drept, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.

Aici, în articolul 25, s-a spus că dacă este în curs de judecată o cauză, atunci nu mai este de competența Avocatului Poporului. Eu cred că nu este cazul să se gândească așa, tocmai pentru că trebuie să avem în vedere această exercitare, această supraveghere superioară cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale poporului, ale cetățeanului, și care activitate nu poate să fie suspendată niciodată, prin nici o acțiune judiciară și de nici o natură.

Domnilor,

Eu zic că acest act normativ trebuie să-l votăm și să ne străduim să-i aducem toate corecțiile necesare, toate îmbunătățirile, cu bunăvoința și cu sprijinul inițiatorilor.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat. O singură chestiune vreau să spun. Biroul permanent n-a făcut nici un fel de cenzură, nici un fel de act de selecție. Au fost mai multe propuneri legislative. Toate, fără nici un fel de reținere, au fost trimise la Comisia juridică, de disciplină și imunități. În urmă examinării în acest cadru, în laboratorul de gândire și de evaluare a Comisiei juridice, de disciplină și imunități, a venit la Biroul permanent raportul cu soluțiile pe care le avem în față cu toții.

Are cuvântul domnul deputat Emil Roman, din partea Grupului parlamentar al Partidului Unității Naționale Române. După dânsul va urmă domnul Wolfgang-Eberhard Wittstock.

Domnul Emil Roman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Așa cum distinșii colegi care au luat cuvântul înainte au remarcat, momentul este deosebit de revelator și important pentru Parlamentul României, întrucât se începe dezbaterea, și sperăm să nu treneze prea mult, privind constituirea uneia dintre instituțiile noi ale noii noastre democrații, și anume Avocatul Poporului, prevăzut de Constituția României de astăzi, în articolele 55, 56 și 57. Problema sau problematica acestei instituții democratice de apărare a drepturilor omului, existentă în alte țări încă de la începutul veacului al XIX-lea, a făcut obiectul mai multor preocupări la noi în țară din partea Universității de Drept, apoi din partea Institutului Român pentru Drepturile Omului, unde au fost organizate, dacă îmi aduc bine aminte, două sau chiar trei reuniuni cu caracter chiar internațional. Ba, mai mult, institutul a și venit și a oferit membrilor comisiei Camerei noastre pentru drepturile omului, culte și minorități, un anteproiect, sau o ciornă, pe care unii dintre inițiatorii unuia dintre cele patru proiecte le-am folosit și din care ne-am inspirat, ca și din dezbaterile care au avut loc la acest institut.

Îmi permit să evoc în fața domniilor voastre o curiozitate. Această instituție democratică va fi numită de către Senat. Așa prevede Constituția. Dar, inițiativa, precum vedeți, și precum vedem, cel puțin până în momentul de față, a aparținut deputaților.

În ceea ce privește denumirea acestei instituții, nu voi intra în discuții sau în polemici. "Părinții" actualei Constituții, ca și Adunarea Constituantă - deci, primul nostru Parlament, care a adoptat-o, și poporul care a votat-o - au acceptat această denumire, denumire care va trebui, mai ales prin activitate, să se impună, și va trebui să evităm să cădem în ridicolul de acum un an sau chiar un an și jumătate, când un cunoscut lider sindical la ananghie obiecta justiției că n-a putut să fie apărat de Avocatul Poporului și, de aceea, vezi Doamne!, hotărârea judecătorească i se părea dânsului că nu este cea mai potrivită. De asemenea, se pare că momentul în care acest important proiect de lege sau propunere legislativă vine în dezbatere nu este cel ami potrivit, fiind un moment deosebit de încărcat din punct de vedere parlamentar, de altfel, întotdeauna programul nostru este foarte încărcat, apoi politic, și, de ce nu, și electoral. Sperăm ca această încărcătură să nu impieteze asupra adoptării proiectului, e adevărat, nici în procedură de urgență, dar nici cu prea multă trenare, întrucât țară îl așteaptă.

Din analiza celorlate trei proiecte, întrucât împreună cu cinci colegi sunt coautor al unuia dintre cele patru proiecte supuse sau propuse Biroului permanent și din care Comisia juridică a ales, pe bună dreptate, cred, unul singur, nici nu puteau să aleagă trei, - și precizez că am fost și consultați unii dintre cei care au dorit să participe la aceste consultări, deci, dintre autori sunt de acord că va trebui să-l adoptăm cât se poate mai rapid, dar nu în procedura de urgență. Proiectul care ni se supune dezbaterii nu este unul perfect. El se va perfecta în dezbateri, dar,în primul rând, îl va perfecta și valida activitatea Avocatului Poporului, indiferent că va fi unul sau cu mai mulți adjuncți și, mai ales, de-a lungul anilor care vin.

Propun să nu ne încrâncenăm și să facem un proiect perfect, cu prea multe atribuții pe seama acestei instituții. Viața și activitatea îl vor valida pe Avocatul Poporului sau îl vor invalida. Și, de asemenea, să nu devină unul dintre multele comitete sau comiții care au apărut și dintre care unele sunt cu totul neviabile și de nefolosit în societatea românească de astăzi, ci, așa cum el a fost intuit și concretizat în cele trei articole constituționale, Avocatul Poporului să devină în anii care vin, în societatea românească, o instituție care apără cu adevărat drepturile fundamentale ale omului în România.

Grupul parlamentar PUNR va vota proiectul, bineînțeles, rezervându-și membrii grupului și dreptul de a face la momentul potrivit amendamentele pe care le vor socoti de cuviință.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat Emil Roman.

Are cuvântul, domnul deputat Eberhard-Wolfgang Wittstock, în numele Grupului parlamentar al minorităților naționale. După dânsul va urma domnul deputat Ion Dinu.

Aveți cuvântul domnule Wittstock.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Îmi permit să mă raliez părerii exprimate aici de unul dintre antevorbitori și să afirm că trăim un moment important al mandatului nostru parlamentar, având în vedere că reușim să ne ocupăm, în sfârșit, de una dintre cele mai generoase promisiuni ale Constituției, ce își așteaptă încă împlinirea. În Constituția votată în 1991 se arată care este scopul instituției Avocatului Poporului: "apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor"

Dacă încercăm să aruncăm o privire asupra situației actuale a respectării drepturilor omului în România, putem constata, desigur, o schimbare radicală în bine față de perioada comunistă. Totuși, societatea românească post-decembristă nu a ajuns încă, din acest punct de vedere, atât de departe încât să putem afirma că instituția Avocatului Poporului ar fi inutilă. Rapoartele periodice întocmite de organizațiile non-guvernamentale din țară și din străinătate, care activează pe tărâmul drepturilor omului - mă gândesc, de exemplu, la rapoartele Organizației "Amnisty International", date publicității în mai și în septembrie ale anului trecut - ne demonstrează în mod convingător cât de necesară este înființarea acestei instituții publice care va apăra cetățenii fie din oficiu, fie la sesizare, împotriva abuzurilor, acțiunilor arbitrare sau erorilor comise de autorități.

În calitate de reprezentant al Grupului parlamentar al minorităților naționale pot afirma că în rândul minorităților naționale, având în vedere situația lor specifică, există o sensibilitate și o receptivitate deosebită față de problematica respectării drepturilor omului.

Din acest motiv, noi, deputații din grupul parlamentar amintit, vom urmări cu atenție dezbaterile referitoare la propunerile legislative privind instituția Avocatului Poporului, convinși fiind că înființarea acestei instituții va constitui un pas important în vederea consolidării statului de drept și a societății civile în România.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule Wittstock, pentru intervenție.

Are cuvântul domnul deputat Ion Dinu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Național Țărănesc și PER. După dânsul va urma domnul deputat Teodor Jurcă.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Incep prin a mărturisi că sunt foarte preocupat de semnificația realizării Avocatului Poporului în România. Este urmarea constatării forței, eficienței și realizărilor cu care o asemenea existență - să-i spun, instituție, poate trebuie spus mai mult - s-a indentificat în țările cu tradiție real democratică, mai ales în țările nordice, în Anglia, în Statele Unite.

Deci, angajarea nu numai în alcătuirea unei inițiative legislative, dar angajarea în a-ți spune părerea, conduce la o responsabilitate civică excepțională. Această responsabilitate decurge din forța pe care trebuie să o reprezinte Avocatul Poporului.

Permiteți-mi, cu stima la care sunt ținut pentru dumneavoastră, să vă arăt că nu este o întâmplare alcătuirea constituțională a titlului 2 din Constituție.

La Capitolul I se dau dispoziții de ordin general.

La Capitolul II se vorbește despre drepturile fundamentale ale noastre, ale omului.

La Capitolul III se vorbește despe îndatoriri. Nu putem avea numai drepturi, suntem ținuți să avem și îndatoriri. Nu poate fi echilibrul altfel, nu pot fi pași înainte.

Iar, Capitolul IV este capitolul care vorbește de Avocatul Poporului.

Spuneam că sunt ținut la o exigență pentru fiecare gând și corespunzător pentru fiecare cuvânt cu care am onoarea să vin în fața dumneavoastră. Articolele 55 până la 57 inclusiv se referă într-un mod generic, care lasă orice libertate - libertatea de-a nu spune nimic privind proiectul care se supune sau libertatea de a spune cu curaj ceea ce crezi, în raport fie de aceste atât de succinte referiri la sensul, la finalitatea existenței Avocatatului Poporului. Articolul 55 arată că el este numit de Senat, pe durată de patru ani, pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, și pune punct. Articolul 56 arată că-și exercită atribuțiile din oficiu sau la cererea persoanelor. Nu spune mai mult. Și, în sfârșit, articolul 57, referindu-se la faptul că el prezintă celor două Camere, anual sau la cererea acestora, rapoarte, precizează că aceste rapoarte pot conține recomandări privind legislația sau măsuri de altă natură.

Cu aceasta atât de echivocă exprimare din Constituție nu a fost ușor pentru cel ce a vrut să ia în considerare, cu profundă seriozitate, o alcătuire de inițiativă legislativă, nu e decent să vorbești despre tine, dar fiecare dintre noi putem să dăm, în alcătuirea unei inițiative legislative, cât ne lasă mintea și conștiința.

Raportul care a trecut prin comisie, care face obiectul aprecierii dumneavoastră, este cel de-al patrulea ca înregistrare cronologică și nimeni n-are voie să suspecteze că cei care au alcătuit primul, al doilea și al treilea au împrumutat idei sau poate chiar cuvinte din raportul ultim. Nu vorbesc cu patimă, vorbesc cu seriozitatea proteguirii acelor activități ale unor oameni care s-au străduit să facă ceva, mai bine sau mai puțin bine.

Care este carența esențială a acestui raport, care a fost socotit că e cel mai bun? Acest raport nu are prevederi care să ne contureze nouă liniștea de conștiință, garanția că într-adevăr Avocatul Poporului va avea eficientă și va trăi nu formal, nu vom satisface o recomandare constituțională, ci vom găsi căile, modalitățile prin care Avocatul Poporului să fie pentru toată lumea acel, să zicem așa, acel element indispensabil moral, social, constituțional, cum vreți dumneavoastră, care să fie, să zic într-un cuvânt, liniștea omului că se duce acolo și va fi soluționat ceea ce îl doare.

De aceea, punctând ideea aceasta încă o dată, că alcătuirea care se supune spre apreciere eu o critic, că n-are elementul practic care să dea viață existenței acestei instituții, Avocatului Poporului.

Permiteți-mi, fără să spun din care proiect de lege am reținut niște exprimări, să vă arăt că este cu putință, este cu putință - mă repet - ca în proiectul care vi se pune spre apreciere să fi existat niște garanții că într-adevăr nu are numai o existență formală, pentru că, lipsit de niște prevederi anume exprese, este numai o activitate de mângâiere în satisfacerea Constituției, dar nu este acel element de care vorbesc eu, care există în țările nordice, care a condus la existența acelei conștiințe atât de înalte în acele țari.

Dați-mi voie să vă spun, precum spuneam, nu spun din care proiect, că printre altele s-a socotit că este potrivită, în ceea ce privește atribuțiile Avocatului Poporului, angajarea tuturor autorităților competente în îndeplinirea unor activități legale, prin care să se dea viață asigurărilor drepturilor și libertăților cetățenilor, de care v-am vorbit că scrie în Constituție, propunerea de perfecționare a tuturor activităților prin care să se înlăture orice abuz și orice practică prin care s-ar face posibilă, nu realizată, posibilă încălcarea drepturilor cetățenilor, întocmirea unor rapoarte speciale către Parlamentul României, în caz de refuz al administrațiilor de stat, de a respecta atribuțiile Avocatului Poporului și solicitarea de sprijin Parchetului țării pentru înlăturarea oricărei nereguli, spre a se deoparte astfel de la încălcarea unor drepturi ale cetățenilor, a le preveni și a preveni, de asemenea, cauzarea de daune interese materiale sau morale.

Mai departe. Eu numai spicuiesc de ici și de colo și mă apropii de sfârșitul opiniei mele. "Urmărirea oricărui abuz de drept, al dominării aparatului birocratic, sub pretextul unor acțiuni sau aparențe de apărare a ordinii publice". Și, să nu pară o îndrăzneală, sunt de peste 40 de ani în lumea justiției. Acolo se întîmplă multe. Țările Scandinave, atente la ceea ce s-a putut întâmpla, și ceea ce s-a putut înpâmpla cunoaștem și noi, au mers până acolo încât au dispus ca Avocatul Poporului să poată participa nu la darea soluțiilor, nu la darea hotărârilor, ci la acel freamăt din cugetul judecătorilor care angajează discutarea cu seriozitate, în profunzime, a oricăror propuneri care se fac în cadrul soluționării unui litigiu de justiție-și de aceea, participarea la dezbaterile publice judiciare, fără manifestarea de opinie a Avocatului Poporului sau a delegatului său, și cu aprobarea completului de judecată, participarea la deliberarea completului de judecată până în momentul în care se dă hotărârea judecătoarească, care este numai atributul judecătorilor. El nu trebuie să angajeze, sub nici o formă, nici o manifestare care s-ar aprecia ca o încercare de a se substitui organelor judiciare ori a influența hotărârea.

Deci, domnilor, noi trebuie să avem mândria, poate spun prea mult, dar aceasta este pornirea mea de suflet, de a nu uita că suntem cei care am făcut totul ca să dăm viață unui proiect de lege care reglementează trăirea Avocatului Poporului de așa natură încât în fiecare cătun din Țara Românească, fiecare om de bună credință să știe că are un scut, are o pavăză împotriva oricărei încercări de a se încălca drepturile și libertățile lui, ca și o garanție că acele îndatoriri care revin oricui, de asemenea, sunt respectate.

De aceea, repetându-mă, eu îmi iau îndrăzneala să spun că alcătuirea care ni se prezintă nu este completă. Nu găsim un cuvânt în sensul ideilor la care m-am referit, nu găsim o recomandare să ia legătura cu comisiile de specialitate - drepturile omului, cu Comisia de cercetare a abuzurilor, alcătuirea de petiții, adică sunt niște existențe practice care au viață în Parlament și despre care în proiectul respectiv nu se identifică nici un cuvânt. Nu poate Avocatul Poporului, câtă pasiune, câtă patimă ar avea, ca să realizeze într-adevăr ceea ce se spune, atât de succint, în Constituție, nu poate fără sprijinul Parlamentului. Noi trebuie să avem chiar îndatorirea de a cere ca Avocatul Poporului să aibă o permanentă legătură cu noi, să aibă o participare eventuală la strădanii, la dezbaterile noastre, ca să știe ce are de cerut și unde anume are de cerut.

Vă mulțumesc că ați fost buni să mă ascultați!

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat! Are cuvântul domnul deputat Teodor Jurcă din Grupul parlamentar al P.D.S.R.

Domnul Teodor Jurcă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt al patrulea membru al Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, care m-am urcat la această tribună pentru a-mi spune părerea cu privire la inițiativa legislativă - Avocatul Poporului. Fiind și eu unul dintre semnatarii sau coautorii uneia dintre variante, vă spun că nu voi încerca să-mi laud contribuția sau să laud inițiativa noastră legislativă, gândindu-ne că este bine să analizăm ceea ce ni s-a dat în acest sens.

Stimați colegi, instituția Avocatului Poporului sau "Ombudsmanul" a fost creată în Suedia în anul 1809, iar pe parcurs, instituții similare, sub diverse denumiri, au fost înființate în numeroase țări de pe toate continentele.

La noi, în România, abia actuala Constituție, prin articolele 55, 56, 57, solicită înființarea acestei instituții, stabilindu-i, în același timp, scopul, sarcinile și principalele coordonate ale sferei de activitate.

Caracterul profund democratic al acesteia, cu implicațiile directe, exclusive pentru protecția drepturilor omului, se materializează chiar din articolul numărul 1. Evident că aceasta instituție creată special pentru apărarea și protecția drepturilor omului este organic legată de modul în care-și îndeplinesc atribuțiile organele puterii de stat, acționează contra oricăror abuzuri sau erori ale autorităților publice.

Activitatea acestei instituții urmărește raporturile dintre cetățean și stat, persoană și puterea publică, și aceasta pentru faptul că într-un stat de drept, și vrem să credem că România, într-un interval sau într-un viitor apropiat, va deveni un stat de drept, cetățeanul liber trebuie să dispună de cât mai multe posibilități legale pentru a-și putea exercita nestingherit drepturile și libertățile.

Cum fiecare țară își are particularitățile sale, am dori ca și actuala lege să fie adaptată specificului sistemului de drept românesc și, mai ales, relațiilor sociale existente în actuala etapă de dezvoltare a societății românești pentru a răspunde cât mai eficient scopurilor pentru care se organizează această instituție.

Avându-se în vedere atribuțiile, rolul și sarcinile ce revin instituției și, în particular, personalului aferent, este absolut necesar să i se asigure acesteia un instrument adecvat, și anume o lege organică eficientă, menită să confere o protecție reală și sigură a drepturilor și libertăților cetățenești.

Această sarcină ne revine nouă astăzi și în zilele următoare, iar grupul nostru parlamentar, Partidul Democrației Sociale, va vota această lege, evident rezervându-și dreptul de a aduce amendamentele pe care le consideră de cuviință.

Mulțumesc !

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc!

Doamnelor și domnilor deputați, acestea au fost intervențiile în cadrul dezbaterilor generale. Nu au fost solicitări în plus de înscriere și acum eu am să cer punctul de vedere al inițiatorilor, dacă în legătură cu anumite probleme care au constituit obiectul unor reflecții în cadrul dezbaterilor generale doresc să ia cuvântul și, de asemenea, dacă comisia mai are de făcut anumite sublinieri, de prezentat anumite precizări.

Domnul Petru Tănasie:

Mulțumesc, domnule președinte!

Mai degrabă folosind, mă rog, un drept regulamentar, dar fără a consuma din timpul care mai degrabă ar fi bine să-l folosim pentru examinarea acestui raport, nu am a zice decât că din expunerile, în principal ale domnilor deputați Marton, Roman, Jurcă, Wittstock, am reținut, sigur, sublinierea importanței acestui proiect și necesitatea adoptării lui, cât și a îmbunătățirii cu amendamentele care înțeleg să le formuleze. Incerc numai să răspund la câteva chestiuni care au fost invocate aci, și în primul rând de către domnul deputat Călin Nestor, în sensul că, făcând trimitere la articolul 55 din Constituție, chestiune reiterată, de altfel, și în expunerea domnului deputat Dinu, ar trebui să ne referim la drepturile și libertățile fundamentale, așa cum ele sunt reglementate în Capitolul II din Constituție.

Sigur că, atunci când acest proiect a fost redactat, remarcând și observația domnului deputat Dinu când, pornind de la modalitatea de reglementare în Constituție, exprimarea echivocă a acesteia cu privire la instituția Avocatului Poporului, este greu, poate, să găsești toate detaliile la care să răspunzi. Noi am pornit, în primul rând, de la prevederea constituțională, pentru că articolul 55 vorbește de Avocatul Poporului, în sensul că este numit pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Observați, Comisia juridică, de disciplină și imunități a găsit o altă formulare care, probabil, împacă cerința dumneavoastră. Ne-am gândit la acea dată că, dacă formulam altfel față de prevederile Constituției, poate astăzi discutam despre o interpretare restrictivă a acestui text sau extinctivă, după aprecierea altora, și am socotit că mai bine este a reproduce ceea ce Constituția spune.

S-a mai spus de către domnul Călin Nestor, fac un rezumat al expunerii domniei sale, că, la un moment dat, se vorbește despre un Consiliu Consultativ. Nu este vorba de un Consiliu Consultativ. Vă dați seama că activitatea Avocatului Poporului, a adjuncților săi, nu se va putea desfăsura decât pe o anumită structură, care își va găsi rezolvarea prin regulamentul care urmează să fie aprobat de Senat. Inițiativa fiind a Avocatului Poporului, trebuie să fie cineva cu care lucrează, noi ne referim la o persoană, la o chestiune singulară. Aceasta nu înseamnă că va intra în atribuțiile și în competențele altor autorități.

De asemenea, împrejurarea că Avocatul Poporului sau adjuncții acestuia, în cadrul verificării sesizărilor sau - știu eu - a cererilor cetățenilor, poate efectua și audieri, nu înseamnă o substituire în activitatea autorității judecătorești. Audierea este un mijloc procedural de verificare a unei cereri sau a unei sesizări. Însăși Parlamentul României, prin comisiile sale de specialitate, poate efectua asemenea audieri. Aceasta nu înseamnă că se substituie atribuțiilor autorității judecătorești. Sigur, poate în formularea textului se vor găsi chestiuni de redactare, dar, ca principiu, niciodată nu ne-am gândit și nici din aceste texte nu rezultă ca Avocatul Poporului, folosind un astfel de mijloc procedural, s-ar substitui autorității judecătorești.

În legătură cu ceea ce spunea distinsul nostru coleg, domnul deputat Dinu, vreau să subliniez că și eu am văzut, am examinat toate propunerile legislative, nu cred că Comisia juridică a dat o prioritate exclusivistă; din fiecare veți găsi că ceea ce fiecare din cei patru inițiatori au propus Parlamentului în proiectele care le-au inițiat urmăresc ce? - realizarea obiectivului prevăzut chiar în Constituție. Modalitățile sau structurarea acestei instituții și a modului ei de funcționare, sigur, ea se află diferit așezată în fiecare din proiecte. Dar ceea ce este important, că analizându-le pe toate, așa cum spune în rubrica a treia, marginala, de fapt, a comisiei, în raport, veți vedea că ceea ce se exprimă se regăsește în toate proiectele. Sigur că legea sau proiectul putea să intre și în chestiuni de amănunt. Cum spunea domnul Dinu că nu găsim modul în care Avocatul Poporului colaborează cu comisiile de specialitate ale Parlamentului, de exemplu.

Eu cred, în primul rând, că o serie de probleme trebuie să se regăsească în regulamentul de funcționare a acestei instituții. Dar, în primul rând, ținând seama că această instituție a Avocatului Poporului este emanația unei Camere parlamentare, în continuare, în texte, vom regăsi de mai multe ori modul în care Avocatul Poporului poate cere informații, poate colabora cu autoritățile publice, credem noi că textul este îndestulător, pentru că în aceste autorități intră și autoritatea legiuitoare. Regulamentul ce trebuie să facă? Modul în care fiecare din departamente și acest mecanism care va trebui să pornească își va găsi modalitatea de rezolvare.

Legea, în ansamblul ei, eu cred că, sigur, cu toată disponibilitatea de a aprecia, la capitolele respective, intervențiile și amendamentele care se vor face, cred că vom putea găsi și această rezolvarea, subliniind, însă de la început, că trebuie să avem în vedere că, în multe din aceste chestiuni, regulamentul va fi cel care va rezolva problemele de amănunt.

S-a mai spus aci că Avocatul Poporului, în relația cu autoritatea judecătorească, ar trebui să aibă o anumită competență. Și se făcea o formulare, o propunere, deci se anticipa deja și înseamnă că ea se va materializa când vom ajunge la capitolul respectiv, că Avocatul Poporului să participe chiar la deliberarea în completele de judecată.

Eu aș spune, stimați colegi, că, dacă am cuprinde o asemenea prevedere în această lege, nu am face altceva decât să aducem atingere autorității judecătorești, a independenței, dacă vreți, judecătorului în adoptarea soluției. Eu cred că Avocatul Poporului ar putea interveni după ce, eventual, procedural, știu eu, soluționarea cererii a fost epuizată și a sesiza autoritatea care are, potrivit legii, competența de a verifica, cenzura sau a exercita o cale de atac, fie ea chiar extraordinară, aceasta e cu totul altceva, și nu a interveni în timpul exercitării actului de justiție. Sigur, la capitolele la care vom ajunge, dacă se va stărui vom fi mai expliciți în această susținere.

În rest, apreciez intervenția colegilor și pot spune că, într-adevăr, această lege trebuie să-și regăsească finalitatea în această sesiune. Este atât de importantă încât veți vedea că toate inițiativele legislative în această materie pornesc din 1993. Aveam convingerea la acea vreme că mult mai devreme această lege și această instituție, până la urmă, va fi finalizată.

Cred că acest principiu, neabandonând calitatea legii, va trebui să-l avem în vedere când examinăm acest proiect.

Vă mulțumesc !

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Ovidiu Iosif din partea Comisiei juridice, de disciplină și imunități.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Mulțumesc, domnule președinte!

Într-adevăr, este vorba de o discuție foarte importantă asupra unui proiect de lege care, după câte îmi dau seama și afirmă și colegii mei, de fapt finalizează ultima instituție importantă prevăzută în Constituția din 1991, care nu a fost înființată. Toate celelalte au prins viață, chiar dacă, de fapt, încă nu lucrează, să zicem, Consiliul Legislativ, dar s-au adoptat măsurile legislative necesare dar rămăsese numai instituția Avocatului Poporului, care nu s-a finalizat.

Pentru aceasta, deși Avocatul Poporului este numit de Senat, interesant că... eu nu vreau să critic Senatul, dar ne așteptam ca și dânșii să lanseze măcar un proiect, două, legislative în acest sens, dar n-a fost să fie. Practic, la Camera Deputaților au venit aceste patru proiecte de lege. Vreau să vă spun că două din ele, respectiv proiectul, propunere legislativă, mai corect spus, a domnului deputat Ion Dinu, a întrunit două avize negative. Apoi, proiectul U.D.M.R. a întrunit, de asemenea, două avize negative. Mai erau două proiecte: cel al grupului de deputați, care a primit un aviz negativ și unul pozitiv, și mai era proiectul depus de domnii Tănase și Petrescu care, de asemenea, a primit un aviz negativ și un aviz pozitiv.

Ce era de făcut, de fapt, pentru Comisia juridică? Urma să aleagă între aceste proiecte. Sigur că, existând patru inițiative legislative, trebuia luat un proiect de bază. Nu pentru vreo simpatie oarecare față de domnii Tănase sau Petrescu, dar părea mai bine structurat acest proiect, care avea un aviz ne favorabil din partea Departamentului tehnic legislativ al nostru, a primit avizul pozitiv din partea celeilalte comisii, ne-am strucutrat pe acest proiect. Însă Comisia juridică nu a exclus nici un moment din vederile sale celelalte proiecte, chiar cele cu avize negative, au avut multe prevederi bune și dacă domnul Dinu sau colegii U.D.M.R.-iști, care au făcut propunerea legislativă, citesc proiectul actual, vor vedea că multe din propunerile dumnealor au fost însușite. Poate sunt nemulțumiți că altele nu au putut fi însușite.

Vreau să vă spun, însă, că acest proiect, la care s-a ajuns, până la urmă, de către Comisia juridică, desigur noi nu ne supărăm, ne dăm seama că el este perfectibil, în raport cu propunerile tuturor inițiatorilor, deci, cei care au fost inițiatori și sunt, de fapt, inițiatori au dreptul la amendamente de fond, în prezent. Noi îi rugăm, îi vom asculta cu atenție, vrem să facem din acesta un proiect cât mai bun.

Eu, personal, nu sunt de acord, nu vreau să-l supăr pe colegul Tănase, pe care îl cunosc de atâta timp, cu ideea că treburile amănunțite ale Avocatului Poporului vor trebui reglementate printr-un regulament. Eu, de fapt, sunt împotriva regulamentelor, instruțiunilor și circularelor. Este esențial ca în lege să fie prevăzute toate atribuțiile fundamentale sau necesare, iar regulamentul, eventual, pentru chestiunile de așa-zisă bucătărie sau de amănunt, sigur că apare cumva necesar, dar noi ne-am ars, ca să zic așa, la Legea avocaților, unde statutul, care s-a adoptat pe baza legii, s-a spus, de fapt adaugă la lege și de multe ori, aș putea spune, că este în contradicție cu legea. Deci, aceasta fac regulamentele și statutele ulterioare, în multe cazuri, adăugând la lege.

Dar, așa cum am spus, proiectul este perfectibil, noi acceptăm, de altfel este posibil, este potrivit Regulamentului să facă propuneri de fond, amendamente de fond, toți cei care au contribuit la aceste proiecte legislative, dar și alți deputați. Noi ne vom apleca cu atenție asupra lor, sperăm ca, în final, să iasă un proiect de lege satisfăcător pentru toate părțile și, de fapt, să contribuie la Avocatul Poporului, aplicând această lege, la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Vă mulțumesc!

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc, domnule Ovidiu Iosif!

Am să vă mai consult într-o...(Către domnul Costică Ciurtin, care dorea să intervină): Suntem în cadrul dezbaterilor generale, a vorbit domnul Emil Roman.

Domnul Costică Ciurtin (din sală):

Am o nedumerire în ce mă privește, de aceea vroiam înainte de-a trece mai departe.

Domnul Marțian Dan:

Bun, dacă va fi o întrebare, o puteți formula.

Am să vă consult într-o singură problemă. Participă la lucrările noastre domnul Adrian Duță, care este secretar de stat la Ministerul Justiției.

Sigur că problema pe care o discutăm noi aici este rodul unor propuneri legislative care provin de la deputați. Având însă în vedere conexiunile care există între activitatea autorităților judecătorești și instituția Avocatului Poporului și anumite aspecte care au fost ridicate și aici, s-a solicitat să poată să exprime un anumit punct de vedere, înainte, eventual, de a trece noi la examinarea concretă pe articole a acestui proiect de lege.

Și atunci, eu vă consult dacă agreați această propunere. Aceasta este o chestiune.

Și a doua chestiune, domnul deputat Ciurtin dorește să formuleze o întrebare. Poate ca să veniți dumneavoastră să o formulați foarte repede, foarte precis și - dacă agreeați audierea unui punct de vedere din partea Ministerului Justiției - după aceea, voi da cuvântul domnului secretar de stat Adrian Duță.

Vă consult dacă sunteți de acord să-l audiem? Da? Bun. Aveți cuvântul. Vă rog să interveniți, domnule Costică Ciurtin.

Domnul Costică Ciurtin:

Domnule președinte, pentru mine există un semn de întrebare cu privire la acest proiect de lege. Nu aș dori să provoc discuții în cadrul Camerei Deputaților, dar totuși îmi trebuie o lămurire, fie din partea inițiatorului, fie din partea comisiei.

Este pentru prima oară când, în conformitate cu prevederile constituționale, Senatul are o atribuțiune în plus. La articolul 55 se spune că Avocatul Poporului este numit de Senat. Mai mult decât atât, în conținutul legii, pe care eu l-am parcurs, am trecut peste el, nu există nici o atribuțiune privind rolul pe care-l joacă Camera Deputaților în cadrul unui Parlament bicameral, și atribuțiunile celor două Camere nu diferă decât în acest punct de vedere.

Trecând prin articolele din proiectul de lege observ că numai Biroul permanent al Camerei Deputaților poate să facă propunere cu privire... nu? se spune că birourile celor două Camere fac propunere pentru Avocatul Poporului, dar este foarte interesant că este diminuat rolul Camerei Deputaților în ceea ce privește comisia de specialitate. Se spune acolo: "Avocatul Poporului va fi audiat numai de comisia de specialitate de la Senat". Și atunci, având în vedere această diferențiere între ... îmi pun problema, ca și principiu, mai are rost să se discute în Camera Deputaților un asemenea proiect care nu privește Camera Deputaților?

Deci, vă rog să-mi dați răspunsul. Eu știu că legile toate se aprobă de cele două Camere, dar este pentru prima dată în articolul 55 când se face o delimitare precisă între Senat și Camera Deputaților

Domnul Viorel Munteanu (din bancă):

Așa este în Constituție.

Domnul Marțian Dan:

Da, bun.

Domnul Costică Ciurtin:

Este în Constituție, știu. Pentru că, de exemplu, în...

Domnul Marțian Dan:

Domnul Tănasie... și, dacă o să-mi dați voie, poate câteva cuvinte, am să spun și eu... vă rog să... Este clară întrebarea.

Domnul Costică Ciurtin:

În articolul 56 sau 57 din Constituție în continuare, la capitolul privind Avocatul Poporului se spune că el poate să prezinte rapoarte în fața celor două Camere cu privire... să facă recomandări cu privire la legislație sau la..., mă rog, apărarea drepturilor și libertăților cetățenești, dar nu mai este responsabil fața de Camera Deputaților cu nimic. Deci, este o chestiune cu semnul întrebării pentru mine.

Domnul Marțian Dan:

Da. Domnule Petru Tănasie, vă rog să poftiți.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Încerc să răspund la întrebarea distinsului coleg, care invocă un paradox formal, cred eu. Sigur, Constituția consacră, sau stabilește, de fapt, potrivit articolului 55, că Avocatul Poporului este numit, deci, ne aflăm într-o procedură de numire, de către Senat. Aici chestiunea cred că nu mai poate face obiectul, știu eu, unei negocieri, este o prevedere constituțională și nu avem decât să o respectăm. Împrejurarea că inițiativa legislativă pornește de la Cameră, ea își are, dacă vreți, tot o motivare constituțională, potrivit articolului 73 din Constituție, că poate ar fi trebuit să pornească de la Senat, dar nu încalcă cu nimic prevederea constituțională faptul că această propunere legislativă pornește de la Camera Deputaților. Apoi, împrejurarea că audierea se face numai de către comisia de specialitate de la Senat, sigur, atunci când vom ajunge la textele respective, convins că vor fi argumente pro și contra, vreau să vă spun doar atât că, pornind de la aceeași prevedere constituțională trebuie să respectăm și structurile Camerei, respectiv ale Senatului și, așa cum de altfel veți vedea că formulările sunt diferite în raportul comisiei și în formularea inițiatorilor, vom motiva de ce credem noi că Senatul are, la un moment dat, o competență exclusivă, dar nu trebuie să pară un paradox că inițiativa legislativă pleacă de la Cameră. Aceasta este toată chestiunea.

Domnul Mihail Olteanu: (din loja comisiei)

Am putea pune în discuție și numirea membrilor celor două Camere.

Domnul Petru Tănasie:

Apoi împrejurarea că nu răspunde față de Cameră, răspunde! Așa cum am prevăzut în proiect, Avocatul Poporului prezintă raportul anual în fața Parlamentului, deci în Camerele reunite, iar, potrivit Constituției și a Regulamentului, oricând Camera, - vom răspunde astfel și la o observație făcută -, Camera Deputaților va putea cere un raport suplimentar, într-un anumit domeniu, Avocatului Poporului, pe baza atribuțiilor pe care le are puterea legislativă în raporturile cu Avocatul Poporului.

Procedura de numire și de aprobare, știu eu, a structurii, este însă, potrivit Constituției, în exclusivitate a Senatului.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Este bine că s-a ridicat această problemă, pentru că ea are tangență cu necesitatea de a aduce niște lămuriri în ceea ce privește sistemul parlamentar bicameral din România. Circulă în presă un clișeu, când se vorbește despre Senatul României, se vorbește despre Camera superioară. Nu există așa ceva.

Domnul Ștefan Cazimir (din loja comisiei):

... pentru că stau la balcon.

Domnul Marțian Dan:

Nu. Chestiunea este următoarea: Când s-au elaborat tezele proiectului de Constituție, și ele au pătruns și în prasă, erau deosebiri între cele două Camere în ceea ce privește competențele în unele domenii și deosebiri în ceea ce privește modul de constituire. Au fost discuții foarte lungi atunci, în Constituantă, în Comitetul Constituantei, dacă trebuie să mergem pe un sistem bicamertal asimetric, cu deosebiri în materie de competență a celor două Camere, cu deosebiri în ceea ce privește procesul de formare. Ecourile discuțiilor de atunci se mai regăsesc și astăzi în rândul unor structuri din societatea românească care reclamă instituția senatorului de drept. Or, noi am considerat atunci, în Constituantă, pornind de la tendințele dezvoltării democrației, că un parlamentarism creat pe baze democratice astăzi înseamnă, de fapt, alegerea prin sufragiu universal a membrilor celor două Camere. Și atunci, formula care s-a adoptat este aceea a unui bicameralism perfect sau a unui bicameralism simetric. Cele două Camere au aceleași competențe. Nu există una inferioară și alta superioară. Nu există ca o Cameră să fie politică și în anumite chestiuni în virtutea acestui lucru să atârne altfel votul ei decât în cazul celeilalte Camere, care nu ar avea această dimensiune politică, de reprezentare națională și ar fi mai degrabă expresia unor comunități locale și a unor nevoi emanând de la aceste structuri.

S-a adoptat deci această formulă, cu foarte multe consecințe. În virtutea faptului că cele două Camere sunt egale, există posibilitatea, și iată, ne găsim în prezența ei, nu este o ipoteză doar de lucru, în care un proiect de lege pe o anumită problemă nu trebuie neapărat să emane în primul rând de la o Cameră. Poate să fie rodul inițiativei celeilalte Camere. Și, iată, este cazul a ceea ce discutăm noi astăzi.

În al doilea rând, nu există nici un fel de ordine în ceea ce privește care din Camere să dezbată prima un anumit proiect de lege, o anumită inițiativă legislativă, care, după aceea, să fie transmisă celeilalte Camere. Atât Guvernul, cât și parlamentarii pot depune inițiativa lor în una din Camere, și după ce acea Cameră a examinat proiectul de lege sau propunerea legislativă, s-a pronunțat asupra lui, l-a însușit, îl transmite celeilalte Camere. Eu nu vreau însă să dezvolt teoria cu privire la bicameralismul perfect sau simetric. Aștept și eu, ca și dumneavoastră, să se producă un "agiornamento" în materie de sincronizare a celor care scriu și vorbesc despre Parlament la televiziune sau în presa scrisă și care lansează și continuă să perpetueze formula - Camera superioară a Parlamentului etc.etc. Dar probabil că și în această privință există, ca să spunem așa, o anumită dialectică a timpului. Probabil că în loc să citești Constituția și să îi descifrezi semnificațiile și corespondențele reale, este mai bine să scoți din reziduul unei anumite mentalități și formule, anumite modalități, anumite formule de tratare a lucrurilor. Nu este absolut nimic, din acest punct de vedere, dificil. Aceasta este soluția Constituției. Ea a dat împuternicire Senatului să numească Avocatul Poporului, cu tot ceea ce implică aceasta în materie de modalități concrete, proceduri etc.

Există însă un lucru care mie mi se pare că este de substanță, și anume că acest Avocat al Poporului prezintă un raport anual în fața Parlamentului, și, cu această ocazie Parlamentul în întregul lui, revenind la condiția lui de bicameralism simetric, își poate exercita pe deplin drepturile pe care le are.

Îl rog acuma pe domnul secretar de stat Adrian Duță să intervină.

Domnul Adrian Duță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Propunerea legislativă privind Avocatul Poporului, cu amendamentele aduse prin raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților corespunde în cea mai mare parte prevederilor articolelor 55-57 din Constituția României și va constitui, în caz de adoptare, cadrul legislativ necesar funcționării instituției Avocatului Poporului. La textele propunerii legislative, amendate de comisie, avem însă unele observații, pe care, cu deosebită considerație, le vom prezenta atunci când se va discuta articol cu articol.

În principal, observațiile noastre privesc trei aspecte:

- unul ar fi rolul Camerei Deputaților în desemnarea candidaților pentru funcția de Avocat al Poporului, considerând mai aproape de Constituție prevederile din proiectul inițial, al domnului deputat Tănasie, decât din cel al comisiei;

- a doua problemă ar viza calitatea de ordonator principal de credite a Avocatului Poporului, în condițiile în care nu are aparat propriu financiar-contabil și folosește aparatul Senatului asupra căruia nu are nici un drept de control;

- și a treia problemă ar fi a acelor informări pe care le-ar putea solicita de la justiție, pe parcursul judecării unui proces. Avem rezerve cu privire la informările pe care justiția trebuie să le facă atâta timp cât se desfășoară procedurile legale de judecată.

Acestea ar fi observațiile noastre generale.

Când vom ajunge la discuția pe articole, acolo vom prezenta mai în amănunt părerea noastră și propunerea noastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Dezbaterile generale s-au încheiat. O să rog pe domnii chestori să invite pe colegi în sală, pentru că, fiind exprimat un acord de principiu față de raportul comisiei, evident, sub rezerva pe care au formulat-o diferiți vorbitori în cadrul dezbaterilor generale, de a prezenta amendamente, toată lumea a fost atașată ideii că această propunere legislativă este foarte importantă și trebuie să o examinăm, astfel încât să finalizăm prin aceasta asigurarea bazei legislative pentru constituirea întregii armuri instituționale a statului de drept, pe care o prevede Constituția din 1991.

Este, de fapt, așa cum bine s-a subliniat aici, ultima chestiune în acest domeniu, care nu și-a găsit pâna la ora actuală loc de dezbatere și de decizie în cadrul celor două Camere ale Parlamentului României.

Trecem la examinarea concretă a propunerii legislative.

Prima dată, în legătură cu titlul. El deci sună: "Lege privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului". Comisia nu a avut obiecții în legătură cu acest titlu propus. Dacă în ceea ce privește titlul sunt observații?

Domnule Dinu, vă rog să interveniți!

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați oaspeți,

Stimați colegi,

Propun următorul titlu: "Avocatul Poporului - atribuțiuni, organizare, funcționare".

Domnul Marțian Dan:

Sunt și alte observații? Nu sunt.

Rog punctul de vedere al inițiatorilor și al comisiei în legătură cu propunerea de amendare a titlului.

Domnul deputat Petru Tănasie, unul dintre inițiatori.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte, în orice lege - și dacă avem toată practica legislativă de până acuma prin care am reglementat organizarea și funcționarea unei anumite instituții, - iau, dacă vreți, tot o instituție care este, să zic așa, subordonată Parlamentului României, a cărei lege de curând am adoptat-o, este aceia a Consiliului Legislativ, - organizarea și funncționarea, deci enunțul din titlu - Lege privind organizarea și funcționarea - are în cuprinsul său, sau, dacă vreți, absoarbe ceea ce face și atribuțiile acelei instituții. În nici o lege, vom căuta în nomenclatorul legislației noastre și nu vom găsi nici o lege cu un asemenea titlu. Este vorba de Legea de organizare și funcționare a instituției X și aceasta cuprinde tot și nu punem și atribuții și sarcini și nu știu ce ș.a.m.d., motiv pentru care, ca tehnică legislativă și păstrând, dacă vreți, această chestiune, socotesc că titlul, așa cum este formulat, este cel corespunzător.

Domnul Marțian Dan:

Comisia, dacă dorește să intervină în legătură cu această propunere? Domnule Ovidiu Iosif, poftim!

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Da, domnule președinte. Cred că titlul, așa cum este formulat, este corespunzător, pentru că el este exact ca și în Constituție unde se spune, la articolul 55 alineatul 1: "Organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului se stabilesc prin lege organică". Or, tocmai aceasta este legea organică, care, la fel, spune: organizarea și funcționarea... Se înțelege că aici vor intra și atribuțiile, altfel facem un titlu care nu se uzitează la alte legi.

Eu sunt pentru menținerea titlului. Si la fel și comisia.

Domnul Marțian Dan:

Da, bun. Vă mulțumesc. Ați ascultat deci punctele de vedere. Va trebui să luăm o decizie.

Potrivit Regulamentului, prima dată am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu propunerea comisiei, ea are prioritate.

Deci, "Lege privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului", astfel figurează titlul acestui proiect de lege, care, dacă îmi dați voie să adaug doar două propoziții, are și avantajul că nu trimite la un om, ci la o instituție. Sigur că acea instituție are în fruntea ei Avocatul Poporului. Dar vă rog pe dumneavoastră să decideți.

Supun votului dumneavoastră titlul pe care ni-l propune raportul comisiei la punctul 1. Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? 2 voturi împotrivă. Abțineri, dacă sunt? 5 abțineri. Cu majoritate de voturi, a fost adoptat titlul propus de către comisie. În consecință propunerea domnului deputat Dinu nu o mai supun votului.

Trecem la examinarea articolului 1 și dorește să ia cuvântul domnul deputat Nestor Călin. Dânsul a solicitat înscrierea pentru dezbaterea acestui articol. După aceea, vom asculta punctul de vedere al domnului..., intervenția domnului Marton Arpad. Dacă sunt și alte solicitări, vă rog să ni le comunicați.

Aveți cuvântul.

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi,

Și în proiectul de lege și în raportul comisiei se vorbește de raporturile acestuia cu autoritățile administrației publice. Eu zic că este prea puțin pentru avocatul poporului să-l trimitem la autoritățile administrației publice.

Rog și inițiatorul să aibă în vedere că Avocatul Poporului nu este investit numai cu ceea ce prevede Constituția în articolul 115, organele administrației publice locale și centrale, pentru că articolul 57 din Constituție se referă la raporturile Avocatului Poporului cu instituția Parlamentului. Și atunci, vă rog să nu limitați această activitate, și în loc de "autoritățile administrației publice", să spuneți "autoritățile publice", Titlul III din Constituția României. Dacă sunteți de acord, vă mulțumesc. Este o greșeală pe care nu trebuia să o lăsăm.

Domnilor, merg mai departe și vă rog să-mi permiteți și alte observații. (vociferări)

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog, doamnelor și domnilor...

Domnul Nestor Călin:

Se spune așa - și este adevărat că este luat din Constituție -

Domnul Marțian Dan:

Vă rog nu atentați la imparțialitatea RTV-ului.

Domnul Nestor Călin:

"Avocatul Poporului are drept scop apărarea drepturilor și libertăților fundamentale".

Domnilor, eu cred că s-ar putea introduce două cuvinte - nu este un amendament de fond - și anume să consemnăm: "care are drept scop supravegherea și apărarea drepturilor și libertăților fundamentale". Degeaba apărăm drepturile și libertățile după ce ele au fost încălcate dacă n-am exercitat supravegherea superioară a respectării lor. Și să vedem și metodologic și juridic cum putem să prevenim asemenea lucruri.

Înainte de 1989 noi aveam ca obligație pentru procurori, exercitarea supravegherii superioare a legalității. De fapt, acea instituție nu venea decât să sublinieze și să înlocuiască o instituție pe care, iată, noi o reglementăm tocmai acuma, dar în alte coordonate.

Deci, eu zic că Avocatul Poporului trebuie să se înscrie și într-o activitate prevenitvă, și într-o anumită metodologie care să asigure supravegherea respectării legilor. Și mai am încă un cuvânt de adăugat.

Domnilor, eu spun așa: supravegherea și apărarea drepturilor tuturor cetățenilor, nu numai a cetățenilor. Noi vom avea cetățeni străini, a căror drepturi și libertăți fundamentale, potrivit pactelor și tratatelor convenționale, pot să fie încălcat, și atunci, Avocatul Poporului trebuie să-i apere și pe ei. Pentru ca și noi dacă ne vom afla în Ungaria sau în Cehia sau Slovacia și vom fi lezați în drepturile noastre, pe bază de reciprocitate, și Avocatul Poporului, dacă există în aceste țări, dacă nu cumva ne-au luat-o înainte și în privința acestei instituții, și acolo Avocatul Poporului trebuie să ne apere, pentru că nenumărate sunt cazurile de încălcare a drepturilor cetățenilor români în străinătate și încălcate au rămas.

Deci, acestea sunt amendamentele pe care le-am formulat, vă rog să fiți de acord cu el.

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog.

Are cuvântul domnul deputat Marton Arpad, după aceea va urma domnul deputat Teodor Jurcă.

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

În intervenția mea și amendamentele pe care le voi expune mă refer la textul propus de comisie, pentru că, în mod evident, acest text va fi supus votului dumneavoastră, având prioritate.

Cele trei amendamente pe care le am la acest text pot fi votate, acceptate de către dumneavoastră, oricare dintre ele, iar altele să fie respins, deci, nu au o conexiune între ele, drept pentru care voi solicita să fie supuse votului distinct. La fel, toate aceste trei amendamente decurg din cele cuprinse în Constituție și din această lege pe care o aveți în față, chiar proiectul propus de comisie. Deci, nu sunt în contradicție cu cele prevăzute aici.

Primul amendament se referă la solicitarea de eliminare a cuvintelor "fundamentale ale", introdus de comisie, pentru că, așa cum s-a mai spus aici, combătând ideia domnului Nestor Călin, de către unul dintre inițiatori, Constituția se referă clar la drepturile și libertățile cetățenilor, fără a mai face această restrângere de fundamentare. Dacă legiutorul ar fi dorit ca să precizeze acest fapt, cred că ar fi avut posibilitatea să includă aici, acest cuvânt "fundamentale", drept pentru care eu propun să rămânem exact la textul Constituției. Deci, nu vă solicit altceva decât să rămânem la textul așa cum este formulat el în Constituție, deci, să eliminăm aceste două cuvinte.

Pe de altă parte, probabil cu toții dorim ca această instituție nouă în legislația românească să fie o instituție publică, și nu altfel. Drept pentru care propunem includerea acestui termen de a fi instituție publică.

Iar în al treilea rând, dacă parcurgem întregul text al acestui proiect de lege, veți vedea că această instituție publică, care nu este subordonată autorităților din România, ... nici unei autorități publice, totuși funcționează pe lângă Parlamentul României. Sunt mai multe legături: este numit de Senat, are obligația de a susține un raport în fața celor două Camere, prevăzut în Constituție, chiar mai mult decât anual, dacă este solicitat de ambele Camere, iar toată finanțarea și administrația acestei instituții se va realiza prin Senat. Deci, este starea de fapt, adică ar fi starea de fapt dacă ar intra în vigoare această lege, că această instituție funcționează pe lângă Parlamentul României. Mai mult, poate că dacă am include această preveder, și observațiile domnului Ciurtin și-ar găsi pe undeva răspunsul, specificându-se că această instituție este pe lângă întreg Parlamentul României, pentru că depune raportul în fața acestui Parlament, poate fi solicitat raportul de către acest Parlament.

Dacă ați include aceste două propuneri și ați elimina cele două cuvinte, alineatul respectiv ar suna astfel: "Instituția Avocatului Poporului este publică, funcționează pe lângă Parlamentul României și are drept scop..." și curge textul în continuare.

Solicit încă odată domnule vicepreședinte supunerea votului Camerei Deputaților separat a celor trei amendamente, pentru că oricare, dacă celelalte nu se aprobă, poate fi inserat, evident, în aceeași ordine.

Domnul Marțian Dan:

Da. O să vă rog să ne dați și textul, am reținut felul în care propuneți dumneavoastră să fie redactat alineatul 1.

Îl invit pe domnul deputat Teodor Jurcă, după aceea, domnul deputat Ion Dinu.

Domnul Teodor Jurcă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Articolul nr.1 este foarte, foarte important și, pentru aceasta, consider că nu ar trebui să încercăm să-i simplificăm redactarea ci să-l facem cât se poate de explicit.

Avocatul Poporului, deci această lege, de fapt, va fi văzută, cercetată, analizată și de către străini, și de către români, autohtoni ș.a.m.d. și ar fi bine, zic eu, să îi ajutăm să se orienteze cât se poate de ușor asupra următoarelor și, în acest sens, aș dori să dau o altă formulare articolului nr.1 și anume: "Instituția Avocatul Poporului se constituie și organizează în temeiul Constituției României..." - și acum să spunem în ce articole - "articolele 55, 56 și 57 din Titlul II, Capitolul IV și este însărcinată cu apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, a ansamblului de drepturi fundamentale, așa cum sunt ele definite de Constituție, de legile în vigoare și în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte". Consider că acest text este mult mai explicit decât celălalt.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan :

Vă rog să ne predați și dumneavoastră textul .

Are cuvântul domnul deputat Ion Dinu. După dânsul va urma domnul deputat Costică Ciurtin.

Domnul Ion Dinu:

Domnule președinte,

Stimați parlamentari,

Iată textul pe care îl propun la articolul 1: "Avocatul Poporului, instituție a statului de drept, asigură, garantează și realizează apărarea drepturilor și libertăților cetățeanului, în condițiile legii de față. Activitatea sa este fundamentată pe respectul profund al Declarației Universale a Drepturilor Omului, al Constituției și tratatelor la care România este angajată".

Domnul Marțian Dan :

Da, vă mulțumesc.

Domnul deputat Costică Ciurtin are cuvântul.

Domnul Costică Ciurtin:

Mulțumesc, domnule președinte.

Unele puncte de vedere deja au fost exprimate. Am să fac numai o singură observație la alineatul 1, să înlăturăm termenul "fundamentale", întrucât în tot conținutul legii nu se mai vorbește de drepturi fundamentale, ci de drepturile și libertățile cetățenești, așa cum ele sunt prevăzute, de altfel, și în articolul 55.

Nu știu dacă celelalte obiecțiuni... depinde de inițiator și de comisie dacă le vor accepta, dar mi se par foarte greoaie și, deci, textul, așa cum este la alineatul 1, este foarte bine formulat, după părerea mea.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan :

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Ați ascultat, deci, sugestiile care au fost făcute. Am să reamintesc doar lucrurile legate de propunerea domnului Marton, pentru că dânsul, mă rog, a dat aici câteva amendamente, poate că ideea pe care dânsul a formulat-o ar putea fi reținută, în următoarea redactare - și vă rog să fiți atenți - și după aceea voi cere comisiei să se pronunțe în legătură cu toate amendamentele, inclusiv în legătură cu acesta: "Instituția Avocatului Poporului este o instituție publică, funcționând pe lângă Parlamentul României..." și după aceea textul curge. Da ? Bun, eu am reținut ideea dumneavoastră, sigur că pe fond de aici încolo urmează să le discutăm.

Rog, acum, punctul de vedere, în ceea ce privește propunerea pe care a făcut-o domnul deputat Nestor Călin, care a fost prima, să se specifice, la menirea de a fi, "care are drept scop supravegherea și apărarea drepturilor tuturor cetățenilor". Aceasta este propunerea dânsului de amendare. A domnului deputat Árpád - Francisc Márton, deci, am citit partea inițială, sigur că și dânsul propune suprimarea sintagmei "fundamentale ale" și rămâne, deci, "apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, așa cum sunt ele" etc., etc.

O altă propunere a fost a domnului deputat Ion Dinu, care propune următoarea formulare: "Avocatul Poporului, instituție a statului de drept, asigură, garantează și realizează apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, în condițiile legii de față".

Si, în fine, a mai fost ultima propunere...

Domnul Ion Dinu:

Si alineatul 2!

Domnul Marțian Dan:

Da. Si alineatul 2: "Activitatea sa este fundamentată pe respectul profund al Declarației Universale a Drepturilor Omului, al Constituției și tratatelor la care România este angajată".

Si domnul deputat Jurcă, nu ne-a dat, a citit, însă, ... Da... Vă rog să ne dați și dumneavoastră amendamentul.

Rog acum pe inițiator și Comisia juridică să ne spună punctul de vedere în legătură cu aceste propuneri.

Are cuvântul domnul deputat Ovidiu Petrescu, unul dintre inițiatori.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu :

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Referitor la aceste amendamente, opinia noastră este următoarea. In legătură cu propunerea ca să eliminăm cuvântul "administrație" din sintagma "autoritățile administrației publice", deși noi am avut în vedere faptul că, în majoritatea cazurilor și în aproape toate țările, volumul cel mai mare de sesizări, de apeluri la "Avocatul Poporului", la "Ombudsman" se referă la raporturile cu administrația publică, evident, sfera fiind mai largă, noi agreăm ideea să lăsăm în text "în raporturile acestora cu autoritățile publice deci să eliminăm "administrația", specificarea administrației.

In legătură cu propunerea privind drepturile fundamentale, deci "drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor", completare care apare în propunerea Comisiei juridice, noi înclinăm să păstrăm formularea noastră, pentru că mențiunea "la drepturile și libertățile fundamentale" ar putea să fie considerată restrictivă și este o sferă mult mai largă, dacă ne referim la drepturile și libertățile cetățenilor. De fapt, este o practică curentă și în alte state în care există această instituție a "Ombudsman-ului", care, de fapt, nu se ocupă doar de lucruri extrem de importante, ca să ne referim la drepturile fundamentale, ci și la anumite elemente care nu întotdeauna afectează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului. De exemplu, în toate statele lumii, birocrația, amânarea răspunsului de către un organ al administrației publice nu putem spune că lezează, în mod fundamental, o libertate. Deci practica este că instituția se ocupă de probleme mult mai generale și este adecvată această formulare pe care am avut-o noi în raport.

In ceea ce privește ideea de supraveghere a drepturilor și libertăților, nu putem accepta această idee. De fapt, instituția aceasta, și la noi, ca și în alte țări, trebuie să se ocupe de problema abuzului săvârșit. Avocatul Poporului se poate sesiza și din oficiu, dar regula este că se sesizează la plângerea unui cetățean căruia i-au fost încălcate anumite drepturi și libertăți. Or, ideea de supraveghere generală a respectării drepturilor și libertăților ar însemna cu totul altceva, ar însemna mult mai mult decât există oriunde în lume unde această instituție este reglementată și evident că prin sesizările pe care Avocatul Poporului se implică să le rezolve, prin măsurile și deciziile pe care le ia, evident că se realizează și acest caracter preventiv în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertăților. Deci nu agreăm ideea, în general, de supraveghere.

In ceea ce privește mențiunea că Avocatul Poporului este o instituție publică, o autoritate publică, cum s-a formulat în diverse variante aici, nu credem că este util să facem această mențiune, pentru că ea este implicită și prin atribuțiuni și prin felul în care se constituie. Evident, nu am avea o împotrivire foarte mare la această mențiune, dar nu credem că ea este neapărat semnificativă. Am avea o împotrivire la mențiunea că "instituția Avocatului poporului funcționează pe lângă Parlament", pentru că aceasta ar diminua din caracterul autonom al acestei instituții, independența acestei instituții, pentru că, de fapt, și alte autorități din această țară și alte instituții ale acestei țări au pornit ca fiind instituite printr-o Lege a Parlamentului, aceasta este în mod evident, se întâmplă cu oricare, pe de altă parte, sunt instituții și autorități ai căror șefi, ai căror conducători au fost aleși, desemnați de către Parlament. Aceasta nu înseamnă că există o dependență. Si chiar dacă mai multe instituții apărute în acest mod au obligația să prezinte un raport Parlamentului, un raport anual sau de câte ori este nevoie, aceasta nu înseamnă, neapărat, că trebuie să formulăm că sunt instituții care funcționează pe lângă Parlament.

V-aș aduce aici, ca exemplu, și Curtea de Conturi, despre care nu putem spune, totuși, că funcționează pe lângă Parlament. Relațiile există, sunt extrem de puternice, dar nu cred că este necesar să facem această mențiune care diminuează din semnificația instituției.

Nu am agrea, în nici un caz, o formulare extraordinar de lungă, cu citarea tuturor actelor normative în care se regăsește precizarea tuturor drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, ale omului, pentru că, de fapt, ele sunt deja menționate în Constituția României. In Constituția României se menționează, în mod explicit, că tratatele internaționale, la care România este parte, la care a aderat, evident că devin elemente de drept intern.

Nu este cazul să facem o enumerare exhaustivă a tuturor actelor normative care reglementează această sferă. Noi considerăm că o formulare mai sintetică, dar care acoperă întregul domeniu, este de dorit în acest caz.

Deci, îmi cer scuze dacă nu am menționat, cu ocazia intervenției mele, anumite amendamente care s-au făcut aici, dar, în esență, vreau să închei spunând că inițiatorii agreează textul pe care l-au construit, îl au în această propunere legislativă, cu mențiunea că acceptăm scoaterea cuvântului "administrației" din sintagma "autoritățile administrației publice".

Domnul Marțian Dan :

Da. Acum am ascultat punctul de vedere al inițiatorilor și vrem acum pe cel al comisiei.

Bine, am reținut și, când vom discuta amendamentul, am să comunic aceasta. (Se adresează domnului deputat Árpád - Francisc Márton , care a venit la masa Prezidiului)

Dacă dorește cineva din partea comisiei?

Domnul deputat Ovidiu Iosif, deci, din partea Biroului.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule președinte și stimați colegi,

Intr-adevăr, văd că problema este preocupantă pentru majoritatea colegilor, s-au făcut o serie întreagă de propuneri, nu spun că unele nu sunt bune, dar parcă, totuși, încarcă, uneori, inutil textul. De exemplu, domnul Nestor cere să fie introdusă sintagma "autoritate publică". Instituția Avocatului Poporului nu face parte din capitolul din Constituție care este consacrat autorităților publice. Tocmai de aceea a fost pusă în Titlul II, pentru că nu este o autoritate publică, este o instituție. De asemenea, nu poate fi acceptată, în opinia comisiei, nici acea atribuție de supraveghere. Păi, practic, el nu supraveghează Avocatul Poporului,- el acționează acolo unde s-au încălcat drepturile, dar nu exercită o supraveghere, ca Parchetul General, privind respectarea legilor, el acționează atunci când este sesizat; din oficiu sesesizează sau la cererea celor vătămați în drepturile lor, dar nu are o atribuție de control, de supraveghere asupra domeniului său de activitate.

Domnul Marton și cu domnul Ciurtin susțin că trebuie scos cuvântul "fundamentale", deci "drepturile și datoriile fundamentale", așa cum este definit în Constituție. Propunerea lor este acceptabilă, așa cum a arătat și inițiatorul, pentru că, la articolele 55 și 56, Constituția spune clar că este vorba de drepturile și...

(Din sală):

...libertățile cetățenilor.

Domnul Ovidiu Valeriu Iosif:

...și libertățile, așa, exact ale cetățenilor. Nu am luat Constituția aici, dar, în două sintagme separate, Constituția spune clar că nu este vorba de drepturi fundamentale. De fapt le cuprinde drepturile fundamentale, nu este nici o..., însă, atunci când spunem drepturi fundamentale, sfera este mai restrictivă. Deci este bine ca omul să fie apărat în drepturile și libertățile sale, așa cum spune articolul 55 și articolul 56 din Constituție. Prin urmare, zicem noi, este acceptabilă această propunere de eliminare a cuvântului "fundamentale".

Mai propune domnul Marton să trecem că este "publică", ceea ce vorbeam și mai înainte. Este o instituție, într-adevăr, este o instituție publică, dar nu este o autoritate publică. Este, în plus, credem, această precizare, pentru că ea rezultă din Constituție.

Mai spune domnul Marton să introducem în text și faptul că funcționează pe lângă Parlament.

Domnul Marțian Dan :

A renunțat. Mi-a comunicat, așa că nu mai...

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Da? Atunci nu mai avem la ce ne referi.

Domnul Jurcă și cu domnul Dinu propun să se introducă în articol chestiunea cu Declarația Universală a Drepturilor Fundamentale ale Omului, Constituția, tratate ș.a.m.d., iar domnul Dinu mai spune să se definească ca o instituție a statului de drept. Păi aceasta este, prin însăși Constituția.

Achiesăm la părerea inițiatorilor că nu trebuie făcut un text declarativ, un text încărcat, un text lozincard, ca să spunem așa. El este concentrat, este suficient așa cum a fost formulat. Nu agreăm, deci, acceptarea acestor amendamente.

De asemenea, s-a mai spus aici, nu mai mă refer la activitatea Parlamentului, a mai susținut-o cineva, pe lângă Parlament, deci s-a renunțat de către ambele părți.

Prin urmare, din amendamentele arătate sau susținute de stimații colegi, este acceptabil de către comisie cel privind eliminarea cuvântului "fundamentale", la "îndatoriri" acolo.

Domnul Vasile Lupu:

Ca membru al Comisiei juridice, am altă părere.

Domnul Marțian Dan:

Da, vă rog.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Asupra unei singure chestiuni aș vrea să insist. Noi avem Constituția, actul fundamental. Fără îndoială că formularea "pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor" nu mai trebuie să fie discutată, dar în legătură cu textul inițiatorului și cu textul Comisiei juridice, deci raporturile acestuia cu autoritățile administrației publice, eu cred că aici ieșim din cadrul constituțional. Deci, iată, Avocatul Poporului va trebui să ceară relații de la Parchetul din județul Iași care, timp de 5 ani, nu a soluționat patru crime. Si atunci, Parchetul vine și spune: "Dumneata ai relații numai cu autoritățile administrației publice. Eu nu sunt autoritate publică".

S-a invocat aici pericolul de imixtiune în treburile justiției. Nu este posibil, domnilor, pentru că noi avem Constituția, actul fundamental, care protejează activitatea de justiție și o lege organică interpretată, chiar o lege organică interpretată altfel decât în baza Constituției nu este de conceput. De aceea, citând alineatul 2 al articolului 56 din actul nostru politico-juridic fundamental, precizez: "Autoritățile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor sale", mă adresez dumneavoastră cu rugămintea de a înțelege că "administrației" trebuie eliminat. Să lăsăm, deci, "raportul cu autoritățile publice", pentru că, - deci, ultima frază pe care o spun, această Constituție definește clar activitatea organelor judecătorești, activitatea de justiție, activitatea legislativă și atribuțiile celorlalte organe în stat.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da, bun.

Doamnelor și domnilor,

Ați ascultat, deci, diferite puncte de vedere. In urma discuțiilor purtate, rezultă două propuneri care sunt însușite. Una de către inițiatori, și anume să suprimăm, după cuvântul "autoritățile", "administrației" și atunci va suna partea aceasta "în raporturile acestora cu autoritățile publice, în concordanță" etc., etc. Acesta este punctul de vedere al inițiatorilor. Si, de asemenea, comisia propune să se accepte amendamentul formulat prima dată de către domnul Marton Arpad, să se suprime sintagma "fundamentale ale" și atunci rămâne: "Instituția Avocatului Poporului are drept scop apărarea și libertăților cetățenilor, așa cum sunt ele"... etc., etc. In legătură cu această chestiune, însă, inițiatorii au manifestat anumite rezerve și ați ascultat considerațiile respective.

Date fiind aceste luări de poziție din partea inițiatorilor și din partea comisiei, am fost informat de către domnul deputat Călin Nestor că renunță la ideea, la amendamentul dânsului care postula supravegherea și, deci, nu o să-l mai supunem votului...

Poftiți? Păi da. Ați fost de acord cu propunerea să se elimine specificația "de pe lângă autoritățile administrației".

Domnul Nestor Călin:

Nu am fost de acord, eu am propus-o primul. Am luat primul cuvântul. Dânșii au fost de acord cu mine.

Domnul Marțian Dan :

Bun. Văd că aici este luptă pentru... Eu am mers pe convergențe, nu pe cronologii, cine a făcut primul.

Si, de asemenea, domnul deputat Árpád - Francisc Márton a renunțat la acel segment din amendamentul dânsului care făcea referire că funcționează pe lângă Parlamentul României.

Vă rog să interveniți, dacă doriți să faceți precizări.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bine, au fost foarte multe amendamente și probabil că intervenția mea a fost puțin prea lungă, pentru că a trebuit să mă refer la toate.

Aș vrea să arăt că noi ne menținem textul nostru, din care acceptăm să scoatem cuvântul "administrației", care, într-adevăr... prima propunere a fost a domnului Călin. Si, deci, comisia acceptă să renunțe la textul acela, acceptă renunțarea la cuvântul "administrației".

Domnul Marțian Dan:

Da, bun. Tocmai aceasta făceam eu, am subliniat această convergență în legătură deci cu suprimarea cuvântului "administrației", și atunci textul va rămâne, dacă va fi însușit de către noi, "cu autoritățile publice". Si comisia a mai fost de acord cu suprimarea sintagmei "fundamentale ale".

(Discuții)

Poftim? In textul inițiatorilor nu există, este adevărat, acest lucru, dar, în luările de cuvânt, dânșii au arătat că sunt o seamă de lucruri curente ș.a.m.d., care ar îngreuna extraordinar de mult activitatea, ar avea o paletă extraordinar de largă și, de aceea, chiar dacă nu există în textul dânșilor, acceptă să figureze această precizare a "drepturilor și libertăților fundamentale ale". Nu acceptați? Cu atât mai bine, atunci este o concordanță între dumneavoastră și comisie.

Bun. Vă propun, deci, să examinăm amendamentele, și prima dată să rezolvăm lucrurile legate de eliminări.

La rândul 4, în raportul comisiei, la punctul 2, aveți, după "drepturilor și libertăților", această precizare "fundamentale ale". Si comisia și inițiatorii sunt de acord să fie suprimată această precizare și rămâne, în consecință, textul care reia, și ca literă și ca spirit, soluția din Constituție.

Supun votului dumneavoastră propunerea de suprimare a sintagmei "fundamentale ale". Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dcă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă. Abțineri, dacă sunt? Nu sunt abțineri. Deci, cu majoritate de voturi, s-a aprobat propunerea.

De asemenea, acolo unde este vorba de: "raporturile acestora cu autoritățile", urmează cuvintele: "administrației publice". Să suprimăm cuvântul "administrației". Si inițiatorii și comisia îmbrățișează această sugestie.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă. Abțineri dacă sunt? Nu sunt. A fost aprobată și această propunere.

Acum , în legătură cu caracterul acestei instituții, s-au purtat discuții. Il consult pe domnul deputat Árpád - Francisc Márton dacă își mai menține acel segment din amendamentul domniei sale, care cerea să precizăm faptul că este o instituție publică. Il mențineți?

Domnul Árpád - Francisc Márton :

Da.

Domnul Marțian Dan :

Atunci, potrivit acestui amendament, probabil că partea aceasta de început...

Poftim? Bun, dar am reținut că și inițiatorul și comisia nu sunt de acord cu treaba aceasta. (Se adresează domnului deputat Petru Tănasie, de la inițiator) Dar faptul că nu sunt de acord, nu putem să îl luăm în considerare decât în urma votului. Vom vedea care va fi soluția. Dar, întrucât este menținut acest amendament, partea aceasta ar trebui, probabil, redactată astfel: "Instituția Avocatului Poporului este este o instituție publică și are drept scop" ...și restul textului curge. Aceasta este propunerea de amendare a domnului Árpád - Francisc Márton. Atâta timp căt dânsul nu și-o retrage, eu nu am ce să fac, trebuie s-o supun votului.

Vă rog să vă pronunțați. Cine este pentru adoptarea acestui amendament privind, deci, formularea părții inițiale a alineatului 1 din cuprinsul articolulului 1? 8 voturi pentru. Deci nu a întrunit majoritatea necesară.

In aceste împrejurări, am epuizat lucrurile care țin de textul actual, cu eliminările respective și cu o sugestie de ajustare a lui prin introducerea unei idei noi, și va trebui să ne pronunțăm asupra lui.

Mai este următoarea chestiune: inițiatorii nu sunt de acord cu acea parte din text care urmează după "cetățenilor", "așa cum sunt ele definite de Constituție" și, probabil și cu partea finală, "și în concordanță cu legile în vigoare și convențiile internaționale la care România este parte".

Este aici o mică deosebire între poziția comisiei și poziția inițiatorilor. Vă rog să comparați cele două texte: "care are drept scop apărarea dreptului și libertății cetățenilor în aportul acestora cu autoritățile publice". Și aici se termină alineatul 1. Acesta este punctul de vedere al inițiatorilor.

Comisia își menține, în continuare, textul ei, da?

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Doamnelor și domnilor,

Aș vrea să argumentez punctul de vedere al inițiatorilor din punct de vedere gramatical. Sintagma aceasta care a fost introdusă, "așa cum sunt ele definite de Constituție" este o propoziție atributivă care se referă la "drepturile și libertățile...", pe urmă vine o altă sintagmă care se referă la cetățeni în raporturile acestora cu autoritățile administrației publice. Nu merge din punctul de vedere al stilului să se intercaleze această propunere făcută de Comisia juridică, de disciplină și imunități. Deci, susțin și eu punctul de vedere al inițiatorilor de eliminare a acestei propuneri făcută de Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Domnul Marțian Dan:

Inițiatorii renunță, deci, la partea inițială: "pe data intrării în vigoare a prezentei legi se înființează..." Și sunt de acord cu: "Instituția Avocatului Poporului are drept scop..." suprimăm "care", "are drept scop apărarea dreptului și libertății cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice". Aceasta este formularea pe care o propun inițiatorii pentru alineatul 1.

Dacă comisia...

Vă rog, domnule Ovidiu Iosif.

Sună așa: "Instituția Avocatului Poporului are drept scop apărarea dreptului și libertății cetățenilor în raporturile acestora cu autoritățile publice". Astfel se propune să sune alineatul 1. Și comisia, și inițiatorii sunt de acord.

Cine este, vă rog, pentru adoptarea în această redactare a alineatului 1? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Un vot reprezintă abținere.

Cu majoritate de voturi a fost aprobată.

În aceste împrejurării, în ceea ce privește alineatul 1, propunerile domnului Dinu și a domnului Teodor Jurcă nu le mai supun votului. Poftiți?

Domnul Ion Dinu (din sală):

E bine!

Domnul Marțian Dan:

Mă rog, aceasta este situația, trebuie luată o decizie.

În legătură cu alineatul 2 nu au fost observații, se referă la sediu...

Vă supun votului, așa cum figurează el în propunerea inițiatorilor.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobat și alineatul 2.

Vă supun votului articolul 1 în ansamblu.

Cine este pentru a-l adopta? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

A fost aprobat textul articolului 1.

După articolul 1 propuneți o completare, domnule Márton?

Domnul Árpád - Francisc Márton cere să aibă o intervenție înainte de a trece la examinarea articolului 2. Vă rog să poftiți.

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am făcut trimitere deja în intervenția mea la dezbaterile generale la o problemă pe care acum o ridic din nou. Mai pe concret, referitor la numărul persoanelor care activează în această instituție, numărul persoanelor care au o oarecare autoritate și care au o activitate distinctă față de ceilalți angajați ai instituției.

Cei din comisie, cât și inițiatorii știu că în inițiativa legislativă depusă avem o instituție în care activează mai mulți Avocați ai Poporului. Noi am pornit de la ideea că articolul 55 din Constituție se referă doar la instituția Avocatului Poporului, respectiv la cel care conduce această instituție a Avocatului Poporului.

Drept pentru care, în acest capitol al avocatului poporului se folosește, înt-adevăr, singularul. Dar se mai folosește, în alte locuri tot în această Constituție, singularul. De exemplu, prefectul - este adevărat că acolo este specificat că la nivelul fiecărui județ se numește câte un prefect, dar la Consiliul județean nu se specifică că la nivelul fiecărui Consiliu județean, ci se vorbește, totuși, la singular. Mai mult, acolo unde este vorba de persoanele care au o anumită funcție și nu pot face parte din partide politice - este vorba de articolul 37 alineatul 3 - se spune clar: "Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curții Constituționale, Avocații Poporului". Fiecare persoană, în momentul în care are o anumită funcție, nu poate face parte dintr-un anumit partid sau altul, nu înainte sau după.

Deci, înseamnă că însuși legiuitorul, când a adoptat acest alineat al articolului 37, s-a gândit că în același moment în România există mai mulți Avocați ai Poporului.

Sistemul la care ne-am gândit noi este o instituție care are denumirea de "avocatul poporului", care este coordonată de un șef, să zicem, care se numește avocatul poporului și să existe pe lângă ei avocați ai poporului de specialitate care are fiecare domeniul său de activitate. Iar activitatea lor este coordonată de acest, să zicem, șef.

Propunem includerea unui nou articol 11, să zicem, cu următorul text: "Instituția avocatului poporului este formată dintr-un șef al acesteia, denumit în continuare avocatul poporului, precum și din avocații poporului specializați.

Avocatul poporului are o competență generală; în domeniile de specialitate definite de prezenta lege acționează avocații poporului specializați.

Conflictele de competență între avocații poporului specializați se rezolvă de către avocatul poporului, șeful instituției".

Puteți observa, stimați inițiatori și membrii ai comisiei, că am renunțat la ultimul alineat, unde observația dumneavoastră era binevenită și întemeiată. Renunțăm la acel ultim alineat, textul având această formulare. Evident, acest text apare în rapoartele dumneavoastră ca fiind unul respins, deci se poate repune votului în Camera Deputaților.

Domnul Marțian Dan:

În legătură cu problemele ridicate de domnul Árpád- Francisc Márton, domnul Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Distinsul coleg antevorbitor este într-o mică eroare. De ce face articolul 37 referire la avocații poporului? Nu pentru că sub aspect constituțional legiuitorul a vizat sau a avut în vedere mai mulți avocații, chestiune care este posibilă, dar textele de bază se referă la instituția Avocatului poporului, ca instituție publică, și dacă ar fi spus și în articolul 37 că avocatul poporului nu poate face parte dintr-un partid politic, atunci s-ar fi înțeles instituția. Ceea ce propune, însă, domnul Árpád-Francisc Márton, cu privire la existența mai multor avocați ai poporului este un sistem îmbrățișat de unele țări. Poate că ar fi fost mai eficient și mai pragmatic în țara noastră, dar mă tem că intrăm în conflict cu Constituția.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Dacă în afară de inițiator și comisie, mai dorește cineva în legătură cu această problemă care s-a ridicat? Nu.

Atunci, domnul Petru Tănase, din partea inițiatorilor.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În intervenția domniei sale, domnul Árpád-Francisc Márton are dreptate când face un istoric al acestei instituții a avocatului poporului, în sensul că în alte state sunt mai mulți avocați ai poporului, sunt și districtuali, dacă vreți, nu numai la nivelul organizării centrale, dacă luăm și exemplul Angliei în această materie, dar, în adoptarea acestei legi noi trebuie să răspundem exigenței Constituției.

Dacă am accepta ideea că sunt mai mulți avocați ai poporului, sigur că am contraveni, părerea noastră este, prevederilor constituționale, în sensul că articolul 55 vorbește: "avocatul poporului este numit de Senat". Deci, nu vede instituția, ci vede persoana, avocatul poporului care este numit, se, vorbește la singular.

Când este vorba de articolul 37 invocat, în afară de ceea ce spunea colegul, domnul deputat Vasile Lupu, reglemetarea Constituției când vorbește de avocații poporului, trebuie să o vedem și în ideea că avocatul poporului este numit și are un mandat de 4 ani. Este o succesiune în timp a acestor avocați. Deci, acești nu pot fi...nu pot face politică și așa mai departe. Acesta este înțelesul logic, gramatical, dacă vreți, al prevederilor din Constituție.

Și, sigur, suntem ținuți în loc, eu accept argumentele domnului Márton, dar nu le putem accepta, pentru că legea fundamentală, Constituția ne oprește. Și atunci, ipotetic, dacă am accepta o asemenea problemă, în afară de faptul că am încălcat Constituția, s-ar întâmpla și alt lucru. Am ajunge la conflicte între avocații poporului, la un moment dat. Va trebui să avem o institutie care să reglementeze conflictele dintre avocații poporului, dar ceea ce este important în motivarea argumentării că nu putem primi acest amendament, este că, Constituția este explicită, în sensul că avocatul poporului poate fi numai unul. Ceilalți, așa cum vom vedea mai departe, sunt adjuncți ai lui.

Domnul Marțian Dan:

Mulțumesc.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Da, domnule președinte,

Este clar, din textele citate mai înainte, de altfel, că Instituția Avocatului poporului este condusă de un singur om și acesta se numește avocatul poporului.

Dar eu vroiam să spun altceva: că articolul 1, de fapt, l-am încheiat cu alineatul 2 și că această chestiune ridicată de colegul Márton, care prezintă un oarecare interes, eu am și niște citate din literatură în acest sens, sunt, în alte țări, pe domenii de activitate, într-adevăr... e discutabil, la noi e unul singur - să se discute la articolul 10, când ajungem, domnule președinte, pentru că spune așa articolul 10: "avocatul poporului este asistat de doi adjuncți" și așa mai departe, articolul 11, la fel, și acolo să reluăm această problemă, unde se va discuta câți locțiitori are și ce domenii de activitate vor avea ei. Aceasta vroiam să spun.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ați ascultat opinia inițiatorilor și opinia comisiei care a analizat în fond. Vă reamintesc textul domnului deputat Árpád-Francisc Márton, care ne propune introducerea unui articol nou, alcătuit din 3 alineate, după cum urmează: "Instituția avocatului poporului este formată dintr-un șef al acesteia, denumit în continuare avocatul poporului, pecum și din avocații poporului specializați" - alineatul 1.

Alineatul 2: "Avocatul poporului are o competență generală. În domeniile de specialitate definite de prezenta lege acționează avocații poporului specializați".

Alineatul 3: "Conflictele de competențe între avocații poporului specializați se rezolvă de către avocatul poporului, șeful instituției". Acesta este textul pe care îl propune domnul deputat Árpád-Francisc Márton.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif (din loja comisiei):

La articolul 10 are loc!

Domnul Marțian Dan:

Domnule Márton Árpád,

Sunteți de acord să reportăm materia acestuia la articolul 10, cum propune comisia?

Domnul Árpád-Francisc Márton:

Acest amendament este unul de fond, al grupului. Deci, eu nu pot renunța la el. Dacă dumneavoastră nu veți adopta în această formă, la punctul 10, evident voi face acele retușări care se necesită în cazul în care există o instituție de avocat al poporului, în care există și această funcție de adjunct.

Dar, totuși, eu cred că merge repede. Supuneți votului și dacă ...

Domnul Marțian Dan:

Bun. Este clar!

Doamnelor și domnilor,

Eu am citit textul articolului nou pe care îl propune domnul deputat Árpád-Francisc Márton, în numele Grupului parlamentar U.D.M.R., după articolul 1. Vă rog pe dumneavoastră acum să adoptați o decizie în legătură cu el.

Cine este pentru adoptarea acestui amendament? 9 voturi pentru.

Deci, nu a întrunit majoritatea necesară.

Trecem acum la articolul 2. Dacă în legătură cu el sunt observații? Comisia care a fost sesizată în fond a îmbrățișat variantele inițiatorilor, da? Nu sunt observații.

Vă supun votului, atunci, articolul 2 așa cum figurează el în propunerea legislativă. Doriți?

Domnul Vasile Lupu:

Dacă este vorba de articolul 2 în ansamblu ...

Domnul Marțian Dan:

Despre articolul 2 în ansamblu discutăm. Dacă aveți observații?

Domnul Vasile Lupu:

Îmi îngăduiți o observație la alineatul 3.

În varianta inițiatorului acceptată de comisie se spune: "Avocatul Poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ".

Aici, fie-mi îngăduit să spun că nu s-a înțeles noțiunea de mandat reprezentativ. Oarecare reprezentativitate a avocatului poporului există. Există pentru că este numit de Senat și, evident, prin vot. Dar care este esența distincției dintre mandatul imperativ și mandatul reprezentativ? Am mai spus de la această tribună. Mandatul imperativ a fost teoretizat de Jean Jacques Rousseau care susținea că cel ales poate fi revocat oricând dacă nu-și ține promisiunile făcute celor care l-au ales.

La Revoluția franceză și ulterior, s-a venit cu teoria reprezentativității naționale, a mandatului reprezentativ, mandat prin care cel ales dobândește o independență.

Este adevărat că de teoria mandatului imperativ s-au folosit comuniștii în perioada dictaturii și ori de câte ori un consilier local sau vreun deputat, prin această instituție pe care o reprezentăm noi astăzi, călca pe alătureaa, în numele poporului era revocat.

De aceea, eu cred și apelez la colegii mei, să renunțe la "reprezentativ". De acord, avocatul poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ. Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Mai sunt alte observații în legătură cu articolul 2? Avem această problemă relativă la alineatul 3 al articolului. Nu sunt alte observații.

Îl invit pe domnul deputat Petru Tănasie la tribună să ne expună punctul de vedere și atitudinea față de sugestia domnului deputat Vasile Lupu.

Domnul Petru Tănasie:

Domnule președinte,

Stimati colegi,

Atunci când s-a formulat acest text am plecat de la ceea ce spunea distinsul meu coleg, domnul deputat Vasile Lupu. Dar trebuie să facem o distincție între mandatul imperativ și mandatul de reprezentare pentru că s-ar putea, la un moment dat, și am zis că este o măsură de protecție a avocatului poporului, el fiind numit pe un mandat, dacă-mi îngăduiți ...

Domnul Marțian Dan:

Vă rog, vă rog .... (Clopoțel) Să ascultăm punctul de vedere al domnului Petru Tănasie.

Domnul Petru Tănasie:

Avocatul poporului este numit pe un mandat de 4 ani. Cine îl numește? Senatul. La propunerea cui? Din mai multe propuneri ale grupurilor parlamentare și așa mai departe. S-ar putea, la un moment dat, să se spună: "Domnule Avocat al Poporului, dumneata ești rezultatul majorității care te-a numit!" Și am zis că este mai explicit textul în formula aceasta și a menține și mandatul imperativ și reprezentativ. El este numit ca rezultat al majorității voturilor din Senat și aceasta a fost opinia noastră: sigur, dumneavoastră urmează să apreciați, dar și acest mandat al reprezentativității de care exact dumneavoastră vorbeați și la un moment dat credeam că argumentați textul propus, își are rațiunea lui, motiv pentru care rămânem la această formulare a textului.

Domnul Vasile Lupu:

Întrutotul de acord cu dumneavoastră, dar nu pentru toate!

Deci, dacă Senatul i-a dat un mandat de 4 ani, i-a dat și o reprezentativitate. De aceea, eu cred că mai nimerit ar fi ca în dispoziții ulterioare să se spună: "avocatul poporului nu poate fi revocat decât în următoarele cazuri:..." Atunci, noi ne vom confrunta cu literatura juridică și eu mi-am spus părerea, cred că "reprezentativ" trebuie, totuși, suprimat. Chiar termenul de 4 ani reflectă reprezentativitatea lui până la un anumit punct. Și să spui în textul de lege că nu este supus unui mandat reprezentativ că este o eroare, deoarece el a ieșit în această funcțiune printr-o reprezentativitate. Că nu poate fi revocat este o altă chestiune! Mi-am spus părerea, vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Dacă comisia dorește să intervină în legătură cu această dezbatere privind alineatul 3?

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule președinte,

Perfect de acord cu inițiatorul. Dacă eliminăm cuvântul "reprezentativ", tocmai aceasta înseamnă, că el va fi înlocuit de o altă majoritate care se va forma, să zicem, în urma alegerilor în Senat.

Or, el trebuie să fie apărat, că va continua să-și exercite mandatul pe timp de patru ani, că nu schimbăm președintele Curții Supreme sau al Curții de Conturi și al Băncii Naționale când se fac alegerile, întotdeauna. Aceasta este. El e apărat și poate să-și exercite funcția în continuare. Trebuie să rămână și cuvântul "reprezentativ".

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Punctele de vedere le-ați audiat.

Domnul deputat Vasile Lupu propune ca de la alineatul 3 să suprimăm sintagma "sau reprezentativ".

Doreați să interveniți, Domnule deputat Emil Popescu, vă rog.

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu am ascultat discuțiile făcute pe marginea acestui personaj interesant care este sau ar trebui să fie avocatul poporului și discuțiile făcute pe marginea vocabulei "reprezentativ".

Eu vă învederez că am studiat cum funcționează această instituție, în raport cu două țări, în prezent, și prin raport a ceea ce erau cândva tribunii, instituția tribunatului în Dreptul roman.

Sintetizând toate ideile, toate paralele care se fac sunt bune și frumoase, dar soluțiile practice-și noi adoptăm soluții practice-trebuie să fie întotdeauna înșurubate în realitățile românești. E o instituție nouă, poate că este bună, poate că va da rezultate.

Este vorba aici despre o alegere a lui de către cei aleși.

Sunt două trepte de reprezentativitate: una directă și una indirectă. Ele s-au ales de către domniile voastre, prin urmare, dumneavoastră sunteți aleși. El este cu atât mai reprezentativ cu cât este ales de mai mulți aleși.

Prin urmare, dumneavoastră sunteți baza lui electorală, sau Senatul, și chiar dacă cuvântul "reprezentativ" dispare, mandatul lui nu încetează să fie reprezentativ și soluția tehnică la care trebuie să ne oprim ar fi aceasta: ca mandatul lui să fie imperativ pentru patru ani și să nu poată să fie scos din mandatul lui, să nu poată să înceteze decât în două sau trei cazuri, expres prevăzute de lege.

Dacă lucrurile sunt echilibrate în felul acesta, evităm o a cincea putere care poate să-și facă de cap în stat. Vedeți că trebuie să urmărim întotdeauna echilibrul! Acest avocat al poporului s-ar putea să fie foarte bun, dar s-ar putea să o ia și razna și să devină, până la urmă, reprezentantul unei puteri. În loc să apere interesele poporului așa cum sunt ele definite, poate să înceapă să-și facă de cap și dintr-o dată el devine un obstacol în calea democrației. Nu putem ști! Să nu confundăm țările cu tradiție cu țări unde acum începe o tradiție, unde se naște o viață democratică și parlamentară și, deci, și acest faimos avocat al poporului.

Eu nici nu prea văd clar cum o să se manifeste el..., nu când e vorba de luat leafă sau de făcut hârțoage, ci cum o să se realizeze voința lui și interesele poporului, cum vor penetra prin raport cu legislativul. Acesta este alt aspect!

Deci, vă rog respectuos să determinați foarte clar poziția lui în sistem. Vă mulțumesc.

Să rămână "reprezentativ".

Domnul Marțian Dan:

Domnule Vasile Lupu, vă mai mențineți propunerea de eliminare a sintagmei?

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule președinte,

Și le mai spun distinșilor colegi că mandatul reprezentativ înseamnă independență și irevocabilitate și nu-și are rostul aici. Vom vedea ce spune literatura juridică.

Domnul Marțian Dan:

Bun, vă mulțumesc, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor deputați,

Va trebui să luăm o decizie în legătură cu propunerea domnului deputat Vasile Lupu.

Ați ascultat punctele de vedere ale inițiatorului, ale comisiei, inclusiv ultima intervenție a domnului deputat Emil Popescu.

Vă supun votului propunerea de eliminare de la alineatul 3 a acestei sintagme: "sau reprezentativ", din partea finală a tezei 1.

Cine este pentru adoptare? 8 voturi pentru.

Nu a fost întrunit numărul de voturi necesar.

Nefiind alte obiecții și observații în legătură cu articolul 2, vi-l supun votului așa cum figurează în propunerea inițiatorilor.

Cine este pentru adoptarea acestui articol? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 6 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat articolul 2.

Trecem la examinarea articolului 3.

El este structurat în două alineate. Nu au fost observații din partea comisiei referitoare la acest articol.

Dacă dorește cineva să intervină, dintre domniile voastre? Nu dorește nimeni.

Îl supun votului, atunci, în redactarea inițiatorilor.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni. A fost aprobat cu unanimitate de voturi.

Trecem la examinarea articolului 4. Are un singur alineat.

Domnul deputat Petru Tănasie dorește să intervină. Vă rog.

Domnul Petru Tănasie:

Față de ceea ce plenul Camerei a dispus cu privire la formularea alineatului l al articolului 1, pe cale de consecință, aici trebuie, în mod corespunzător, să vorbim de autoritățile publice și să eliminăm "administrației".

Domnul Marțian Dan:

Da, da. Bun. Alte observații nu sunt, da?

Eu vă rog să fiți .... Mă rog, putem să supunem la vot, putem să considerăm că decurge dintr-o decizie a noastră anterioară. Dar, ca să nu fie nici un fel de dubii, vă propun chiar la început, al doilea cuvânt de la acest articol - "autoritățile", după care urmează precizarea "administrației", să ...

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Ar fi o discuție ....

Domnul Marțian Dan:

Da, ar fi o discuție .... Vă rog.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Domnule Tănasie, dacă noi eliminăm aici - și ar trebui să eliminăm, în rațiunea articolului 1, pe care deja l-am votat -, înseamnă că de exemplu o judecătorie, un tribunal sau un parchet trebuie să trimită Avocatului Poporului informațiile, documentele sau actele pe care le dețin în legătură cu ..... Ii trimite dosarul, practic. Păi, ce se întâmplă, atunci, de fapt? E o imixtiune în treburile justiției. Că spune de "documente". Documentele sunt însuși dosarul.

Nu știu dacă ... Aici trebuie să ne mai gândim.

Domnul Petru Tănasie:

Ne gândim, dacă-mi permiteți acum o formulare pe picioare, putem spune "în condițiile legii", pentru că veți vedea, - acum caut textul -, unde Avocatul Poporului, vorba domnului Emil Popescu, nu știm ce va face, nu va putea, în anumite condiții, să facă ceva.

Deci este textul în care este reglementat că Avocatul Poporului nu poate să aibă imixtiuni în atribuțiile unor autorități - și noi la un moment dat le și enumerăm și spunem și autoritatea judecătorească. Și atunci cred că nu putem lăsa așa textul articolului 4, din moment ce la articolul 1 am înlăturat "autoritățile administrației publice"; doar să spunem, în finalul textului, după virgulă, "în condițiile legii".

Domnul Marțian Dan:

Sau puțin mai înainte: "Autoritățile publice sau, după caz, să pună la dispoziția Avocatului Poporului, în condițiile legii, informațiile, documentele sau actele pe care le deține în legătură cu ...." etc. etc.

Domnul Petru Tănasie:

Da, sigur că da. Dar atunci am și prevederea constituțională și am și prevederea din legile organice ...

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

" .. în condițiile prezentei legi " ...

Domnul Emil-Livius-Nicolae Putin:

În condițiile legii, în general, nu ...

Domnul Petru Tănasie:

... în condițiile legii ....

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Atunci, Avocatul Poporului le poate lua pe toate ...și ale Parlamentului, și ale Guvernului ....și ale președintelui ....

Domnul Petru Tănasie:

Păi, nu le poate lua, pentru că la un moment, în Constituție, eu am consacrat un principiu privind separația puterilor, am legile de organizare a autorității judecătorești, a Parlamentului, a Guvernului și așa mai departe, deci fac trimitere la acele legi. (Rumoare în sală)

Sigur, putem face orice discuție, dar noi trebuie acum să aliniem prevederile articolului 4. Așa am spus mai înainte. Și, exact cum spuneați, domnule președinte, așezarea în text a sintagmei "în condițiile legii", cu cred că rezolvă toată problema.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Este clar. Deci, în legătură cu eliminarea "administrației", toată lumea este de acord. Este o convergență. Da? Poftiți?

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Da, numai că încurcă ....

Domnul Marțian Dan:

Supun votului dumneavoastră propunerea de suprimare a acestui cuvânt, a acestei particule. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni.

"...în condițiile legii" - s-a propus să introducem .....

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

"... în condițiile prezentei legi" s-a propus, că prevedem articolul 16; acolo este sediul ei ...

Domnul Marțian Dan:

Rog inițiatorul și cu comisia să vă puneți de acord în legătură cu această precizare - "în condițiile legii", sau "în condițiile prezentei legi"?

Domnul Petru Tănasie:

Rog comisia să observe și propunerea de la articolul 15, alineatul 4.

Domnul Marțian Dan:

Cu ce răspuns veniți? Vă rog.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

S-a agreat formula "în condițiile legii", pentru că această formulare include și prezenta lege, oricum. Și ea este o lege, evident. Deci, "în condițiile legii" are un caracter mai larg.

Ceea ce ar presupune că, mergând la acest caracter mai larg, în cazul unei instanțe judecătorești, de exemplu, nu poți solicita un dosar care se află în curs de judecare; sau în cazul unor documente care ar putea să aibă un caracter de secret de stat și așa mai departe.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

De acord.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să vă uitați la rândul 5, între sintagma "Avocatul Poporului" și "informațiile" introducem această precizare - "în condițiile legii". Restul textului rămâne până la sfârșit așa cum figurează el în propunerea legislativă; și comisia este de acord, și inițiatorii.

Supun votului dumneavoastră această propunere de amendare. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? A fost adoptat în unanimitate această propunere de amendare. Nu mai citesc textul. Fiecare dintre dumneavoastră îl aveți în față, știți cum sună. N-au fost alte observații în legătură cu articolul 4, astfel încât ne putem pronunța asupra adoptării lui. Cine este pentru a-l adopta? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni. Cu unanimitate de voturi, a fost aprobat articolul 4.

Trecem la examinarea articolului 5, structurat în două alineate.

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu redactarea și conținutul acestui articol? Domnul deputat Árpád - Francisc Márton. Vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

Am două propuneri care se pot adopta. Nu sunt legate între ele. Evident, cel de al doilea va trebui să fie puțin modificat, în cazul în care primul nu a fost adoptat. Dar, oricum, și separat se pot aproba de către dumneavoastră, drept pentru care voi solicita să fie supuse votului separat cele două alineate noi, pe care le propun să fie incluse în acest articol, în continuarea lui.

Și în acest articol și în Constituție există o prevedere destul de clară că această instituție, evident, prin șeful său, are obligativitatea de a depune un raport în fața celor două Camere reunite; mai mult, la cerere - mai des. Însă nu este precizată modalitatea de cerere; deci cine cere acest lucru. Drept pentru care, noi am propus o modalitate cred că logică, care decurge chiar din Regulamentul celor două Camere, astfel: "Avocatul Poporului prezintă raport periodic la cererea oricărui Birou permanent al celor două Camere".

Deci, prin asta am spus care este modalitatea prin care se solicită, pentru că s-ar putea să intervină discuții, dacă trebuie să fie aprobat de plenul celor două Camere, sau de Senat, sau etc., etc. Deci, care este forul decizional care are acest drept de a solicita, în afara acelui raport anual, un alt raport intermediar, - periodic, cum l-am numit noi aici.

Cealaltă idee decurge din faptul că, așa cum s-a spus, acest Avocat al Poporului, în foarte multe cazuri, nu are el în mână pârghiile prin care să se ia o decizie. Pârghia lui este influențarea Parlamentului, influențarea opiniei publice. Drept pentru care noi considerăm că este foarte bine ca să fie la îndemâna oricărui cetățean cunoașterea acestui raport anual sau periodic al Avocatului Poporului. De aceea, propunem includerea unui nou alineat, care are următoarea formulare: "Rapoartele anuale și periodice se publică în Monitorul Oficial, în termen de cel mult o lună de la prezentare".

Evident, dacă nu ați acceptat primul alineat, partea cu "periodice" cade.

Dar, oricum, credem că este benefic, chiar obligatoriu, ca în Monitorul Oficial, raportul acestei instituții, care privește fiecare cetățean al țării, să apară.

Domnul Marțian Dan:

Dacă mai dorește cineva să intervină? Domnul deputat Nestor Călin. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nestor Călin:

Domnilor, dacă ați fost de acord prima dată, la articolul 1, să excludem cuvântul "administrației", firește că și aici cred că veți fi ... Asta era problema.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Da. Dacă mai dorește cineva?

Domnul deputat Șerban Rădulescu-Zoner. Vă rog să poftiți.

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Mulțumesc. Eu aș vrea să-i pun o întrebare domnului deputat Árpád - Francisc Márton, ca să fim lămuriți, privind publicarea în Monitorul Oficial. Oricum, dezbaterile Parlamentului se publică în Monitorul Oficial. Dorește publicarea într-o altă parte a Monitorului Oficial, sau nu? Asta este problema. Că, oricum, toate aceste dezbateri se publică.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu.

Dacă mai dorește cineva să ia cuvântul în legătură cu acest articol?

Mai aveți o precizare, domnule Árpád - Francisc Márton? Vă rog. Probabil în legătură cu ultima luare de cuvânt, nu?

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Evident, sunt multe asemenea texte, nu este o inovație; în mai multe legi, când se trimite la publicarea în Monitorul Oficial, înseamnă că el se publică în "Partea I-a a Monitorului Oficial", unde, de exemplu, și hotărârile Camerei Deputaților, inclusiv la alegerea secretarilor și vicepreședinților, care apar și în stenogramele noastre, se publică distinct.

Deci, despre asta este vorba.

Domnul Marțian Dan:

Da. Bun.

Doamnelor și domnilor,

Ați ascultat opiniile, sugestiile care au fost formulate.

Îi rog acum pe inițiatori, pe domnul Ovidiu Petrescu, în calitatea dânsului de inițiator, și o să rog și Comisia juridică, de disciplină și imunități să ne spună opinia ei.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ceea ce privește această idee a domnului Árpád - Francisc Márton, ca rapoartele cu caracter special, să spunem, să fie solicitate de cele două Birouri permanente, noi nu suntem de acord. Vă rog să observați că în formularea actuală, există posibilitatea acestor rapoarte. Deci, în afară de raportul anual, la cererea celor două Camere, se pot face rapoarte din partea Avocatului Poporului. Noi considerăm că această formulare este mult mai largă. Ce presupune ea? Că, de exemplu, chiar un singur deputat ar putea solicita, în plenul unei Camere, ca Avocatul Poporului să prezinte un raport asupra încălcării dreptului omului într-o anumită localitate, într-o anumită zonă, sau așa ceva. Bun. Ei, această propunere se supune votului plenului și se aprobă această solicitare sau nu.

Propunerea domnului Árpád - Francisc Márton este mai restrictivă, pentru că numai unul din Birourile permanente - al Camerei, al Senatului - ar avea acest drept de a cere.

Deci, noi considerăm că formularea noastră dă un drept mai larg, în fond, pentru că fiecare deputat sau fiecare senator ar putea să facă o solicitare în acest sens.

In ceea ce privește publicarea în Monitorul Oficial, noi nu agreăm acest lucru, pentru că, raportul prezentat, în primul rând, este o chestiune practică; dacă raportul prezentat de către Avocatul Poporului va fi o înșiruire anostă de cifre, de cazuri, care nu vor suscita multe comentarii, nu cred că este util să-l mai publicăm. În cazul în care va cuprinde niște probleme cu totul deosebite, se vor naște niște dezbateri, cum este și normal, se vor lua niște hotărâri ale Parlamentului în sensul ăsta. Oricum, așa cum a remarcat domnul Rădulescu-Zoner, acestea sunt un fapt public; ele se publică în Monitorul Oficial; este adevărat că în Partea a II-a a Monitorului Oficial.

Un alt argument ar fi și faptul că multe alte instituții sau autorități care fac diverse rapoarte în Parlament, fie că sunt solicitate de o prevedere legală, fie la solicitarea Camerei, nu se publică în Partea I-a a Monitorului Oficial, ca o lege sau ca o hotărâre a Parlamentului, ca un act normativ.

Domnul Marțian Dan:

Da. Am reținut .... O singură problemă se ridică. Date fiind nemulțumirile pe care le au oamenii în fața modului în care sunt rezolvate multe dintre cererile lor justificate, nu știu dacă n-ar fi cazul ca, totuși, să specificăm că raportul anual se dă publicității. Ceea ce cred eu că pentru cel puțin un număr de ani, până când instituțiile statului de drept vor fi bine înstăpânite pe problemele date lor, ar avea o semnificație, inclusiv pentru diferitele instituții, organizații neguvernamentale, pentru cetățeni, pentru cercetători, să poată studia aceste lucruri și să aibă o radiografie exactă a unor fenomene.

Nu știu dacă nu s-ar putea pune, după prima teză, o propoziție simplă: "Raportul anual se dă publicității". Iar în ceea ce privește celelalte rapoarte, în funcție de importanța pe care o au, în momentul în care sunt examinate, dezbătute de către Parlament, el poate, într-adevăr, cum spuneți dumneavoastră - și în mod justificat - să hotărască dacă să-l publice în Monitorul Oficial, în integralitatea lui, sau nu, sau rămâne un document care-și va găsi reflectarea și atitudinea față de el în dezbaterile din Parlament. Nu știu, însă, pentru starea actuală a lucrurilor, dacă nu este bine să stipulăm că raportul anulal se dă publicității.

Vă rog. Si vă rog și pe dumneavoastră, inițiatorii, și comisia să ...

Domnul Árpád - Francisc Márton:

Domnule vicepreședinte,

Explicația dată de inițiator acestui text ne mulțumește, într-adevăr. Deci, cu această explicație, de care ne vom folosi, suntem de acord. Deci, renunț la primul alineat, referitor la cine cere, iar cu varianta propusă de dumneavoastră suntem de acord. Dacă se adoptă varianta dumneavoastră, noi renunțăm la ambele amendamente, în consecință.

Domnul Marțian Dan:

Da. Acum îi rog și pe inițiatori și pe membrii comisiei, dacă în legătură cu asta, au anumite ... ? A fost o simplă sugestie, nu ....

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Noi nu avem o împotrivire fermă la ideea ca acest raport să fie dat publicității. El este un act public, dar singura noastră ezitare a constat din faptul că toate dezbaterile din plenul Parlamentului au un caracter public. Este adevărat că, din nefericire, în societatea românească, la ora actuală, există un interes foarte scăzut față de dezbaterile Parlamentului și numărul de abonamente la Partea a II-a a Monitorului Oficial, în care sunt publicate dezbaterile parlamentare, deci acest număr de abonamente este fantastic de redus, față de, probabil, oricare alt loc în lume. Probabil că ar trebui să se stimuleze într-un fel sau altul interesul pentru studierea acestor dezbateri parlamentare, care uneori sunt foarte interesante și aduc informații publicului.

Deci, practic, noi nu avem o împotrivire. Suntem de acord ca acest raport să fie dat publicității. Nu suntem de acord ca el să se publice neapărat în Partea I-a a Monitorului Oficial, ca o lege.

Domnul Marțian Dan:

Da. Vă mulțumesc.

Și atunci, poate, domnule Petrescu, domnule Tănasie, stimați membri ai Comisiei juridice, eventual, să fie ultima teză la alineatul 2, cu această formulare: "Raportul anual al Avocatului Poporului se dă publicității". Da?

Domnul Petru Tănasie:

Oricum, în Partea I a Monitorului se poate ...

Domnul Marțian Dan:

Sigur, important este să fie dat publicității. Modalitatea este o chestiune care se poate, după aceea, examina. "Raportul anual se dă publicității". Asta să fie o teză care să completeze ultimul alineat. Este teza finală din cuprinsul lui și atunci, întrucât propunerea privind introducerea celor două alineate a fost retrasă de către domnul Árpád - Francisc Márton, vă supun votului această propunere de amendare a alineatului 2, adăugând teza: "Raportul anual se dă publicității". Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? O abținere. Cu majoritate de voturi, a fost aprobată această propunere de amendare.

Doamnelor și domnilor,

Nemaifiind alte observații în legătură cu articolul 5, pe care-l discutăm, vă rog să vă pronunțați asupra lui. Cine este pentru? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nu este nimeni împotrivă. Dacă se abține cineva? Nu se abține nimeni. A fost aprobat.

Domnul Ovidiu-Valeriu Iosif:

Ne oprim aici.

Domnul Marțian Dan:

Ne oprim aici?

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 15 avril 2021, 11:38
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro