|
Domnul Victor Ioan Pica: Domnule președinte, Stimați parlamentari, De curând am primit la Comisia 14 a Camerei Deputaților o sesizare din partea Comunității de confesiune greco-catolică din localitatea Copăcel, județul Brașov, urmată de o altă sesizare venită din localitatea Comăna, același județ. Ambele sesizări au aceeași temă: starea conflictuală dintre credincioșii uniți și cei ortodocși, iscată de faptul că ortodocșii nu permit greco-catolicilor să-și oficieze slujbele într-una din cele două biserici care există în ambele localități. Cu puțin timp în urmă am isprăvit de lecturat cartea "Marturiile prigoanei contra Bisericii Române Unite cu Roma între anii 90-95" de Anton Moisin. Un tom masiv în care autorul întrebându-se, de la început, de ce era necesară această carte, își răspunde "pentru că prigoana comunistă a fost înlocuită de prigoana fundamentalist-ortodoxă, sub privire nepăsătoare ale autorităților". În fine, după ce ni se prezintă succient istoria Bisericii Unite Române, arătându-se că aceasta a fost o instituție de cultură și de apărare a românismului, cartea caută să lămurească confuzia care se face între ortodoxism și românism, pe de o parte, și pe de altă confuzia care se comite trăgându-se semnul egalității între catolic și ungur. Și cum îi stă bine unei lucrări scrise cu pasiune, se stăruie pe zeci de pagini asupra compromisului pe care Biserica Ortodoxă l-a făcut cu comunismul, precum și asupra martiriului Bisericii Unite în regimul comunist. "În 1992 ia ființă noua Mișcare memorandistă, care își propune pe plan imediat restituirea bisericilor și bunurilor furate de la greco-catolici". Aceasta a trimis circa 17 sesizări către Parlamentul României, plus zeci de sesizări către foruri din țară și din străinătate, absolut toate fără nici un rezultat, după cum ne informează cartea. Am ținut să vă prezint aceste lucruri întrucât mie mi se pare că acest conflict între uniți și ortodocși a devenit, la ora actuală, o problemă de proporții naționale. Căutând să mă debarasez de orice idee preconcepută, în această materie nu văd altă cale de urmat decât spiritul dreptății. În închisoare am cunoscut sute de preoți uniți și ortodocși care sufereau toți pentru credința în Dumnezeu și pentru că simțeau românește. Ați înțeles poziția mea aici, este de creștin și de român. Evident, Biserica Greco-Catolică așteaptă ca statul român să-i facă dreptate. Se cere o lege fermă, care să reglementeze procesul acesta de retrocedare a bunurilor ei luate în 48. Inițiative și promisiuni au fost destule în acest sens. Vă invit, însă, să dăm dovadă de maximă luciditate. Oricâtă dreptate ar avea Biserica Unită, poate statul român să creeze, prin aceasta, o stare conflictuală între el și majoritatea românilor? Mai ales când se pun pe prim plan probleme naționale și, de ce nu, interese politice. Aceasta este toată problema statului român aici- poziția de echilibru între solicitările forurilor internaționale de a satisface revindecările unei biserici prigonite timp de o jumătate de secol și refuzul majorității populației ortodoxe a României de a da curs acestor revindecări. Să privim însă spre alt aspect al problemei, foarte important. Există un decret al C.P.U.N. - 126/90 al cărui articol 3 caută cât de cât să reglementeze această stare de lucruri. Acest articol stipulează că situația juridică a lăcașurilor de cult, care au aparținut Bisericii Române Unite cu Roma și au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română se va stabili de către o comisie mixtă formată din reprezentanțiilor celor două culte religioase. Chiar dacă aceste probleme s-au dovedit ineficace, mie mi se pare că ele fac apel la o altă dimensiune a existenței noastre - spiritul de toleranță creștină. Vă mărturisesc că de la bun început mi-a sfâșiat inima o întrebare dureroasă...
|
