|
Domnul Ion Danilescu: Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Se împlinesc 89 de ani de la marea răscoală a țăranilor din 1907. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, s-au acumulat mari nemulțumiri în rândul țăranilor, generate de nedreapta împărțire a pământului, învoirile agricole și sistemul arendășesc. Răscoalele care au avut loc la sfârșitul secolului, în 1888, 1896, 1898 și 1899, din diferitele zone ale țării, au culminat cu marea Răscoală a țăranilor din 1907. Începută în satul Flămânzi din județul Botoșani, în februarie, s-a răspândit cu repeziciune în județele din nordul Moldovei, apoi în sud. În zilele de 11-15 martie s-a cunoscut apogeul acesteia, răspândindu-se în județele din Muntenia și Oltenia, practic în întreaga țară. Sub lozinca "Noi vrem pământ", țăranii ocupau conacele boierești, împărțeau produsele agricole, distrugeau registrele învoirilor agricole și dădeau foc caselor boierilor. În multe zone s-a încercat ocuparea orașelor, unde considerau că se găsesc vinovații pentru a fi pedepsiți. Intervenția forțelor represive a dus la înăbușirea puternicei ridicări țărănești. Peste 11.000 de țărani s-au sacrificat în speranța obținerii pământului pe care îl apăraseră secole de-a rândul împotriva cotropitorilor străini. Unele localități ca: Stănești, Vieru, Hodivoaia, Băilești și altele, au fost bombardate cu tunurile. Au căzut țărani, veterani ai războiului din 1877, așa cum a fost caporalul Furtună, cel care a sunat atacul asupra Griviței, precum și sergentul Constantin Uleiu, care, prin curajul său, și-a salvat comandantul de sub ploaia de șapnele de pe câmpul de luptă. Cererile țăranilor nu au fost satisfăcute imediat, ci...
|
