Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
28-07-2020
27-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 23-02-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Vida Simiti și Miron Tudor Mitrea, secretari.

*

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți, 23 februarie 1999, cu partea de intervenții.

 
Ioan Mihai Popa - referire la nevoia de normalitate în justiție;

O să-i dau cuvântul domnului deputat Ianculescu. Este?

Domnul deputat Popa Ioan Mihai. Apoi, urmează domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Ioan Mihai Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Intervenția mea se referă la nevoia de normalitate din justiție.

Recenta hotărâre a Tribunalului Militar Teritorial din București, pronunțată în afacerea "Țigareta II" reprezintă într-un alt plan, cel al responsabilizării societății civile, un pariu al sincerității mass-media, câștigat de aceasta. Pe parcursul urmăririi penale și al cercetărilor judecătorești, întreaga presă s-a străduit să surprindă o serie de detalii semnificative, unele palpitante în dramatismul desfășurărilor care puteau conduce în cadrul confirmărilor la dezvăluiri ori constatări și implicări ale unor persoane importante în conducerea statului.

Pe de altă parte, aflăm tot din mass-media, că instanța a fost obligată să suporte presiuni sufocante nu numai din incidența cazului asupra opiniei publice, dar și prin clarificările jenante care i se aduceau de la cel mai înalt nivel, prin formulări de genul: " Judecători comuniști cu mentalitate și corupție comuniste..." sau din partea ministrului justiției, prin declarații șocante, cum ar fi:"putregaiul din justiție". La doar câteva luni, aceeași justiție, de către aceleași personaje, este supusă altui duș verbios, cu alte consecințe, producând derută prin expresii ca: "Independența justiției devine din ce în ce mai clar afișată".

Acest proces, încă nefinalizat, și a cărui soluție este exclusiv de competența instanței superioare, ne determină să gândim la normalitatea justiției ca putere distinctă și itegrată în statul național român și care trebuie să se concentreze detașat spre actul de dreptate.

Este posibil ca asemenea soluții pronunțate într-o atmosferă încinsă să reprezinte o conștientizare responsabilă a actului de dreptate? Am înclina să răspundem pozitiv unei asemenea întrebări și ar fi de dorit, dacă nu am fi remarcat în presa scrisă, în special, unele curiozități ale actului de justiție, cum ar fi: arestări nocturne, fără mandatul legal cu audieri prelungite pe parcursul a 24 de ore, urmate de eliberări misterioase ce se încheiau cu emiterea mandatelor de arestare; general în rezervă încătușat la scara avionului, la întoarcerea în țară dintr-o vizită de lucru din străinătate, eliberat apoi după câteva zeci de zile de arest, din lipsă de probe; arestări nocturne, fără ca inculpații să fie asistați de către avocați, inculpați și martori audiați succint cu numeroase probe respinse, dintre cele propuse în apărare.

În sfârșit, pare simptomatic că personalități din conducerea unor organe centrale ale statului spre care se îndreptau mărturiile unor inculpați au fost, cel puțin până în acest moment, scoase basma curată. Sunt semne de întrebare care pot conduce la supoziții logice cu putință de susținut, și anume dacă prin sentința amintită nu s-ar dori să acheteze, cel puțin parțial, un caz cu implicații mai vaste decât s-ar putea crede la prima vedere. Nu punem în discuție un drept exclusiv al actului de justiție, ci al dozării pedepselor, dar ne alăturăm acelor ziariști care, umărind fiecare moment al desfășurării acestui caz, se întrebau cu bun simț asupra unei pedepse de 7 ani pentru numitul Gheorghe Truțulescu, cel care a stârnit "isteria deconspirării celei mai mari rețele de crimă organizată", față de alte pedepse, cu mult superioare, aplicate unor persoane care nu vădeau a avea o participare importantă în realizarea infracțiunilor respective.

Să ne înțelegem, nu pledăm pentru pedepse, este un atribut constituțional și legal al justiției, fiind posibil în administrarea actului justiției să aflăm poate un alt adevăr, care ar putea fi altfel dimensionat sub aspectul pedepselor de instanța superioară. Ceea ce dorim noi, în final, să subliniem este ca justiției să-i fie asigurată independența și minimele garanții constituționale în soluționarea cazurilor deduse ei spre judecare.

Solicităm întregii clase politice să nu promoveze presiuni, cu atât mai mult imixtiuni în actul de dreptate. În marea lor majoritate judecătorii sunt oameni înțelepți și inteligenți, responsabili ai actului justiției, să-i lăsăm să judece în normalitate.

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - despre neputința Guvernului Vasile în fața radicalilor udemeriști;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregătește domnul deputat Traian Rânja. Este aici? Atunci Mircea Cazacu.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Incluzându-și în periculoasa uvertură de tip fundamentalist- extremist anterioarele întâlniri de la Cernatul de Jos și Valea lui Mihai ca parte a UDMR, partidul pentru o singură minoritate, iredetiștii radicali maghiari au decis să reediteze jignirile aduse României și Constituției în aceeași localitate mureșeană în care se simt ca acasă la mama - Miercurea Nirajului.

Încurajat deplin de autoritățile statului român, paralizat de obrăznicia radicalilor udemeriști, de neputință în inițiativă și acțiune, pleoștit cu totul de impertinența tovarășului de drum, Guvernul Vasile se face ca de obicei că nu aude și nu vede și, în consecință, nu intervine. I-am amintit Puterii neputincioase doar câteva din isprăvile bravilor udemeriști mureșeni trecute cu vederea de mai marii zilelor noastre tot mai întunecate de acte situate la limita constituționalității.

La Forumul cetățenesc de la Miercurea Nirajului, săgețile au fost îndreptate împotriva României pe care o doresc cât mai repede dezmembrată. Liderul de până mai ieri al filialei Mureș a UDMR, Kolcsar Sandor, plângea cu lacrimi de crocodil că "Marea noastră jignire este că Liceul "Bolyai" din Târgu Mureș nu este bilingv". Adică, mai pe șleau spus și tradus, el se simte jignit că pe acolo se învață și se vorbește românește. O țară întreagă a fost uimită de afirmațiile vehemente ale radicalilor Tokes Laszlo, Katona Adam, Sollosi Sandor, Tokes Andras, Tibor Torro, Imre Rizbai, Borbely Zsolt, Csaba Bardoczi, Kdesar Sandor, Santha Pal Vilmas care nu s-au sfiit deloc și nu le-a roșit obrazul să afirme în acordurile imnului secuiesc - Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul! - că scopurile trebuie atinse indiferent de mijloace, cu riscul unor conflicte, că sunt pentru o conducere care să nu ia în considerație interesele majorității, că maghiarii au fost mai bucuroși de venirea lui Horthy, sugerând modelul palestinian și al Tirolului de Sud, într-o echivalență popor-minoritate într-un dorit binom, și amenințând că vor pleca de aici doar cu pământul, cel mai maghiar pământ din Transilvania, "ofensat de orfelinate, călugărițe și jandarmi".

Să mai surprindă pe cineva că prin mișculații a fost ales lider al Filialei Mureș a UDMR tocmai avocatul Kincses Elod, fostul vicepreședinte al FSN Mureș, unul dintre principalii vinovați pentru evenimentele din 20 m artie 1990 din capitala suferinței românești.

Atâta timp cât Guvernul Vasile rămâne insensibil, așezându-se din nou sub zodia tăcerii și vâră, precum struțul, capul în nisip în fața unor realități alarmante și nu mișcă un deget, cât domnul Remuș Opriș afirmă că aceste porniri antiromânești sunt neprimejdioase, este posibilă vehicularea unor concepții situate sub incidența Codului Penal, devenite real pericol pentru siguranța națională. Câștigând vizibil teren în fața moderaților pe măsură ce se împuținează zilele rămase până la congresul UDMR, radicalii recurg la exacerbarea unor pretenții, crește violența verbală, se înumulțesc visele la autonomie etnică, la enclavizarea și dezmembrarea României, la năruirea art.1 din Constituție care consfințește că România este stat național unitar. Totul cu consultarea și cu acordul Budapestei, în timp ce Guvernul a intrat iarăși sub zodia tăcerii, permise ne fie câteva întrebări.

Cu ce-i mai vinovat Miron Cozma, acuzat de subminarea siguranței naționale, decât radicalii udemeriști prezenți la Miercurea Nirajului?

Să fie mai vinovat el decât Cserresnyes Pal, cel care l-a molestat barbar pe Mihăilă Cofariu sau decât cei care la Zetea și Dealu, în decembrie 1898, au ucis barbar oameni care au avut unica "vină" aceea de a fi români?

Nu ar fi cazul ca Parchetul să se sesizeze urgent, din oficiu? Radicalii udemeriști nu pun în pericol și nu amenință siguranța națională?

Vă mulțumesc.

 
Vasile Cazacu - anunțarea demisiei din PNL;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Cazacu. Se pregătește domnul deputat Octavian Bot. Nu este. Domnul deputat Traian Rânja nu este.

Urmează domnul deputat Marian Ianculescu.

 

Domnul Vasile Cazacu:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Stimați colegi,

La această dată, când pot să declar că am fost deputat de Dolj al PNL și membru al acestui partid, vă informez că la data de 22 februarie 1999, în conformitate cu prevederile art.13 din Statutul PNL, mi-am încetat, prin demisie, activitatea de membru al PNL, urmând a-mi continua, cu statut de independent, activitatea de parlamentar.

Prezenta declarație politică se impune, din punct de vedere moral, față de colegii mei parlamentari și față de foștii mei colegi de partid, și pentru a nu exista riscul unor interpretări eronate ale gestului meu, cu atât mai mult cu cât demisia mea intervine în contextul situației apărute în cadrul PNL ca urmare a prezentării demisiilor și de către alți membri marcanți ai partidului.

În anul 1990, când am pus bazele organizației județene Dolj a PNL, am avut ca punct de pornire o tradiție de familie și mi-am imaginat că voi avea șansa de a participa la acea "operă de progres, de ordine și de pace", la care făcea referire Ion I.C.Brătianu.

Din păcate, timp de 9 ani am constatat că pe lângă frământările firești oricărui partid de talia PNL au existat și există disfuncționalități grave care coroborate au dus în timp la deteriorarea imaginii partidului pe toate planurile.

Mai mult, promovarea în funcții de conducere de la diferite niveluri ale structurii organizatorice ale partidului, precum și desemnarea în Guvern ai unor membri ai PNL care au urmărit numai consacrarea personală și au ignorat principiile liberale, pe care s-a dovedit astfel că le-au promovat strict pentru propulsarea lor politică, cu toate avantajele decurgând de aici, determină în prezent ca percepția generală a PNL să fie aceea a unui partid structurat nu cu o ierarhie a valorilor, ci pe una a interesului personal.

Această stare de fapt nu este numai rezultatul unei percepții pesonale, ci urmare a reflectării stării de spirit existente în cadrul majorității organizațiilor locale. Astfel, precizez că demisia pe care am înaintat-o, decepționat fiind de orientarea actuală a partidului, nu este un act de abandonare a principiilor liberale cu care am pornit în 1990, ci se impune ca o necesitate morală. Abdicarea PNL de la principiile care i-au dat naștere și conferit indentitate, mă obligă, rămânând fidel principiilor, să mă retrag din acest partid.

În aceste circumstanțe, actul meu nu este unul de dezertare, ci dimpotrivă unul de consecvență. Motivația demisiei mele nu se bazează pe criticarea PNL, ci subzistă în trista constatare a actualității concepției lui Ion I.C.Brătianu. Cei mai mulți își închipuie că politica e un fel de distracție cu foloase și onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării tale. Conștientizarea acestei stări de fapt și acționarea în consecință nu se mai regăsesc în prezen t în cadrul PNL, aceasta fiind, în esență, explicația gestului meu.

În final, doresc PNL-ului să reușească în timp să-mi demonstreze că decizia mea de retragere din cadrul partidului a fost nejustificată.

Vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - reafirmarea necesității dialogului în democrație;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Domnul deputat Ianculescu Marian. Se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am rămas oarecum pe gânduri din cauza unor răspunsuri date de generalul Anghel Andreescu la întrebările puse de un reporter al ziarului Adevărul, răspuns publicat în cotidianul respectiv, în ziua de joi, 18 febr.1999.

Întrebat printre altele de respectivul reporter dacă la Stoenești trupele de ordine au avut muniție, generalul Anghel Andreescu, comandantul Jandarmeriei Române, a răspuns: "Pe câmpul de luptă nu am venit cu muniția de război, deși...", rețineți, "...din punctul meu de vedere nu voi ma veni cu muniție de manevră, pentru că legea în vigoare, Legea nr.17 și nu numai, legea noastră de organizare și funcționare nu spune de cartușe de manevră. Ca în toată lumea, eu vin cu muniție de război și trebuie să știe toată lumea că eu nu mai vin la dialog. Deci, eu nu mai vin la dialog, ci numai să restabilim ordinea, chiar dacă e dureros. Noi nu am luat muniție cu noi, însă de acum încolo o vom lua și dacă e cazul o vom folosi gradual, că așa spune legea și trebuie să știe toată lumea treaba asta." Tare sună ca o amenințare la adresa celor care ar mai îndrăzni într-un fel sau altul să mai protesteze față de măsurile, unele aberante, luate de actuala Putere.

Mai afirma domnul general Anghel Andreescu, în trecerea sa de la șefia SPP la șefia Jandarmeriei Române, după episodul de la Costești, că pe trădători i-ar împușca fără ezitare.

Și, dacă încurcați trădătorii, noțiunea aceasta fiind uneori relativă, depinde din ce ochi îi privești și ați greșit țintele, ce se poate întâmpla, domnule general? Sau poate domnul general Andreescu a ținut sau ține neapărat să reediteze o anumită istorie? Sper ca declarațiile domnului Anghel Andreescu să fie unele de descurajare pentru cei care ar mai încerca într-un fel sau altul să ajungă față în față cu forțele jandarmeriei. În caz contrar, expresia "statul de drept", devenită în ultimul timp clișeu, poate să însemne orice și mai ales să fie interpretată după bunul plac al celor care se află la un moment dat la putere.

Un lucru trebuie subliniat, și anume că ultimul protest al minerilor care l-au însoțit pe Cozma s-a situat în afara legii. Mișcarea lor, de data aceasta, n-a mai fost una sindicală, ci de solidaritate cu liderul lor condamnat la 18 ani închisoare. Ar fi iluzoriu să ne imaginăm că nu vor mai fi marșuri de protest. Vor mai fi și marșuri și mitinguri și greve, că așa este într-o democrație.

Doamne ferește, domnule general Andreescu, să nu vă fure cumva peisajul și să credeți că protestele care vor mai avea loc trebuie să le tratați ca pe ultimul marș ilegal al minerilor, sau pentru dumneavoastră nu mai contează. Cu muniție de război sau fără, rezultatele pot fi uneori aceleași, dacă ar fi să dăm crezare unor zvonuri legate de dispariția misterioasă a unor participanți la ultimul protest al minerilor.

Și încă ceva. Totuși, domnule general Andreescu, mai încercați să și dialogați cu protestatarii, că este necesar în asemenea situații. Nu uitați că numai în starea de război nu se mai dialoghează, ceea ce nu era cazul.

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - relevarea unor cauze care au dus la înfăptuirea ultimelor mineriade;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, doamna deputat Leonida Lari, vă rog.

Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea. Este aici, da? Da.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Între 1992-1993 a avut loc războiul din Transnistria, în care am pierdut sute de români care își apărau hotarele și drepturile de existență. Dar acești români au fost căsăpiți de forțele străine de ocupație, or, în febr.1999 românii care își apărau dreptul la muncă și la existență au fost uciși de frații lor, tot români. Au murit mineri, au murit loviți de paturi de armă, ba chiar împușcați. Se zice că mulți dintre ei au fost aruncați în Olt. Acești mineri sunt, în primul rând, oameni pe care îi așteaptă cineva acasă: soții, copii, iubite, părinți. Și-i așteaptă să vină cu niște probleme rezolvate în privința vieții de toate zilele, căci așa a fost anume mobilul lor de plecare către București. Mai apoi, abia în februarie minerii s-au alăturat lui Miron Cozma care a fost condamnat la 18 ani de închisoare și această alăturare au făcut-o dintr-un sentiment de solidaritate, de ortaci. Aceasta anume i-a adus alături de cel condamnat și nu îndemnurile PRM, căruia i se pun în cârcă și vrute și nevrute. Orice minte liberă care gândește își dă seama că e prea de tot să-i dai unui om 18 ani de pușcărie, un om care nu a ucis pe nimeni. Dar să ne întrebăm, să ne punem o întrebare lucidă, oare, ce se dorește? Ca toată Opoziția să zacă în pușcării? Această Opoziție, la vremea când era la putere, nu a băgat pe careva dintre actuali aflați la Putere în pușcării.

Dar, să ne întoarcem la mineri. Unii dintre ei n-au mai ajuns acasă, nici nu vor mai ajunge, decât morți. Să zicem că minerii au greșit prin fapta neautorizată de a protesta. Dar cine sunt făptuitorii primi ai acestori mineriade, dacă nu acei cu pâinea și cuțitul în mână? Cauza întotdeauna precede efectul, anume, ei, guvernanții, sunt adevărații făptuitori ai ultimelor mineriade. Întâi prin sărăcirea și înfometarea populației din această categorie socială și, doi, pentru săvârșirea crimei de ucidere în masă a unor oameni lipsiți de apărare, ei, făptuitorii cauzanți, ar trebui să fie puși sub acuzare. Căci faptele lor luate împreună conțin elementele de genocid asupra poporului român. Ce urmau să facă aceste mii de oameni disponibilizați pe timp de iarnă, fără pâine pentru copiii lor? Să culeagă floricele de primăvară sau fructe de toamnă? În fond, nu minerii au atacat, ci dimpotrivă polițiștii au atacat pe minerii protestatari.

Ceea ce s-a întâmplat, această răfuială sîngeroasă este o lovitură în plexul solar al poporului român, nu o lovitură de stat, e peste răbdarea oricăruia dintre noi, această batjocură pe față a inteligenței românilor. Ba, unii politicieni recunosc un stat în stat, Republica Moldova, ba alți politicieni dăruiesc Bucovina Ucrainei, ba încă, alții ucid pur și simplu cu sânge rece niște oameni sărmani care se luptă pentru dreptul lor la existență.

Considerăm că ajunge, până aici a fost, până la vărsare de sânge omenesc. Orice sânge vărsat strigă la Dumnezeu! Și se știe, la Judecata de Apoi nu vor fi chemați numai indivizii, ci și neamurile, adică popoarele.

Și, oare ce ar putea să spună un individ despre modul cum și-au ciopârțit propriul lor popor? Deocamdată, noi suntem de aici și cerem să se înceteze teroarea care s-a declanșat în țară, pentru că și sprijinitorii din afară, ai actualei puteri, vor da înapoi în fața numărului impresionant de mineri dispăruți și a săllbăticiei primitive cu care au fost uciși.

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - analiza unor fapte care dovedesc caracterul politic al actualei justiții în România de astăzi;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea și se pregătește domnul deputat Florian Serac. Și, după aceea, o să urmeze domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Deși sunt în Parlament de 9 ani, eu mă consider în continuare istoric. Ca urmare, în acești 9 ani, am strâns extrem de multe documente, pe care le mai răsfoiesc din când în când.

Vă citesc câteva din acestea.

La 27 sept.1991, la Congresul PNȚCD, ținut în sala Teatrului național din București, au fost invitate succesiv două delegații de mineri, una condusă chiar de Miron Cozma. Ședința era condusă de către Ion Diaconescu. Congresiștii în picioare au aplaudat frenetic pe mineri, au strigat lozinci antiguvernamentale și antiprezidențiale. Minerii au fost îndemnați de la tribuna congresului, evident, să meargă până la capăt. Ca să-i convingă de necesitatea răsturnării ordinii constituționale, Ticu Dumitrescu a făcut o chetă pentru mineri, în sala congresului chiar, strângând și predându-le acestora 78 000 de lei la valoarea de astăzi, aproximativ 50 de milioane. La tribuna congresului, Ioan Lup îl ruga pe Miron Cozma să transmită în Valea Jiului și tuturor minerilor că PNȚCD e alături de ei. Sunt fragmente apărut în presa vremii, între altele în Adevărul din 28 sept.1991 și într-un document parlamentar, se numește Raportul Comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din sept.1991, pag.103.

Ieri, domnul Ion Diaconescu, președintele nostru, spunea la o conferință de presă a PNȚCD-ului: "Minerii s-au invitat singuri". Evident că este o minciună. Păcat, la peste 80 de ani!

Alianța Civică a alcătuit un comunicat în aceeași lună îndemnând la înlăturarea prin forță a președintelui României, Ion Iliescu, președintele de atunci.

În momentul retragerii minerilor din Parlament lui Miron Cozma i s-a înmânat acest comunicat pentru a-l citi la TVR. Concomitent, mașini cu emblema Alianței Civice străbăteau Bucureștiul, cerând populației să vină la Cotroceni pentru a înlătura pe președintele ales al țării.

Pe 27 sept.1991, la TVR ,ora 17,05 a apărut Doina Cornea, care a cerut imperios declanșarea grevei generale pentru înlăturarea președintelui, ales constituțional, al României. A urmat la cuvânt Simina Mezincescu, ca reprezentant a fostului Rege Mihai.

Tot pe 27 sept. 1991, la ora 12 în Piața Revoluției avea loc un miting organizat de PNȚCD și Alianța Civică. Doina Cornea spunea la tribuna acestui miting: "Mineriada este o reacție firească, lumea se trezește, însă nu este suficientă demiterea primului ministru și menținerea aceluiași Parlament cu Iliescu". În același miting, conducători ai PNȚCD, între care Ticu Dumitrescu, îndemnau la solidarizare cu minerii contra Puterii, pentru înlăturarea acesteia, pe larg, chiar în România Liberă (ziar care evident că nu era de partea fostului FSN) din 28 sept.1991. În aceeași zi, 27 sept.1991, tot în România Liberă apărea un avertisment semnat de Alianța Civică, cerând înlăturarea cu forța a președintelui României și a Parlamentului care abia fuseseră aleși.

Toate aceste fapte se încadrează în alin.2 al art.1611 din Codul penal, îndemnul la inițierea, organizarea, săvârșirea de acțiuni care pot pune în pericol ordinea constituțională. Și în acest alineat se fixează și pedeapsa, între 2 și 7 ani.

Ca urmare, dacă justiția română ar fi cu adevărat dreaptă, imparțială ar trebui să-i condamne imediat la închisoare alături de Miron Cozma și pe domnii Ion Diaconescu, Ticu Dumitrescu, Ioan Lup; pe doamnele Doina Cornea, Simina Mezincescu și conducerea Alianței Civice din 1991. Iar Poliția ar trebui să-i bage de urgență la pușcărie. Faptul că nu se întâmplă așa ceva este o dovadă a caracterului politic al actualei justiții în România de astăzi.

Văd, doamnelor și domnilor, în față un distins coleg de-al nostru, domnul Ion Rațiu. Îmi aduc aminte foarte bine că în acea ședință tumultuoasă, singura în toată istoria de o sută și ceva de ani ai Parlamentui României, domnul Ion Rațiu, distinsul nostru coleg, a fost unul dintre cei mai importanți adversari ai pătrunderii minerilor și a reușit cu prestația dumisale la tribuna Parlamentului să-i oprească din acțiunea pe care au avut-o, împreună cu alți colegi ai noștri. Am și scris atunci în Cotidianul, ziarul domniei sale, o laudă pe merit la adresa acestui reprezentant distins al PNȚCD-ului. Nu e vorba de partid, în ansamblu, ci e vorba de unii oameni.

Vă mulțumesc.

 
Florian Serac - referire la situația economică a județului Bihor;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Florian Serac și se pregătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Florian Serac:

Doamnelor și domnilor colegi,

Mă voi referi la o situație economică a județului Bihor generată de închiderile recente de întreprinderi din această parte de țară.

Județul Bihor, precum majoritatea județelor de peste munți, a înclinat balanța alegerilor din nov.1996 în favoarea Convenției Democrate și candidatului său la Președinția României. O momeală deosebită a fost administrată atunci electoratului ardelean, prin promisiuni de îmbunătățire a nivelului de trai și angajamentul actualului președinte privind sacrificiul segmentului politic pe care îl reprezenta, de genul: "De acum înainte, poporul nu va mai trebui să se mai sacrifice, cei care se vor sacrifica vor fi președintele, miniștrii, oamenii politici". Sau: "Dispunem de finanțarea externă, astfel că vom asigura relansarea economică. Va fi bine, vă spun eu, că va fi bine". Poporul asculta și-și zicea: "N-or fi ele toate așa, dar jumătate dacă se vor adeveri, tot va fi ceva". Și au votat. Și aleșii s-au ținut de cuvânt, dar în sens invers.

În mai puțin de jumătate de mandat au închis sau au redus activitatea cu peste 50% numai în județul Bihor, la majoritatea întreprinderilor în care lucrau cei care au crezut în aceste promisiuni. Dau exemplu câteva: SC Alor-SA Oradea, SC Sere-SA Oradea, SC Zahăr - SA Oradea, SCBauxita-SA Dobrești, SC Hiperion-SA Ștei, Exploatările miniere Șuncuiuș, Bihor, Borod, Voievozi. Toate acestea fără a fi analizate, fie și sumar, implicațiile economico-sociale dar, mai ales sociale, dintre care amintesc: disponibilizarea a peste 4000 de persoane și probleme sociale pentru alte 12.000. Numai în zona Dobrești, periclitarea aprovizionării cu energie electrică a peste 20 de localități prin neântreținerea liniei aeriene proprii de 20 kilowolți care străbate comunele Bulț, Vadu Crișului, Suncuiuș, Dobrești; neasigurarea navetei pentru școlarii și cadrele didactice din Călățea, Cornet, Zece Hotare, Dopa, Lunca Sprie, Răcași, Sitani, Câmpani, Vălani și Roșia; încetarea întreținerii drumurilor de acces între localități și cătune pe o distanță de peste 150 de km; dublarea numărului de șomeri în comunele Dobrești, Sâmbăta, Răbăgani, Roșia, Tăbești, Vârciorog, Măgești, Vadu Crișului, Suncuiuș. Aceasta, fără să mai ținem seama de disponibilizările din Municipiul Oradea prin reduceri de activitate de la o lună la alta. Astfel că entuziasmul produs de amintirea anilor copilăriei când umblau cu cheia atârnată la gât, i-a dispărut românului așa cum a venit, iar dacă ești atent la el îl vezi acum pe stradă murmurând: "Ce de promisiuni, dar ce cuvânt!".

Mulțumesc.

 
Traian Neculaie Rânja - despre pericolele ce decurg din mineriada intelectuală declanșată de anumiți oameni politici;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja. Se pregătește domnul deputat Tudor Marcu.

 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am traversat, trebuie să recunoaștem, o iarnă agitată. Cred însă că evenimentele din ultimele două luni, cu precădere cele care s-au aglomerat în a doua parte a lunii februarie, crează premisele unei evoluții către normalitate și stabilitate. Am avut parte de o nouă mineriadă terminată prin arestarea lui Miron Cozma. Mă refeream într-o intervenție trecută, la pericolele ce decurg din mineriada intelectuală declanșată de anumiți oameni politici. Ar fi cazul să înceteze și această formă de gherilă politică, iar opoziția să revină la tonul normal al dezbaterilor. Nu-mi închipui și nici nu mi-aș fi închipuit vreodată că opoziția sau Partidul Democrației Sociale sau Partidul România Mare să înceapă să ne laude. Aș fi foarte alarmat dacă s-ar întâmpla astfel. Pe de altă parte, trebuie ca opoziția să ne refere un răspuns clar. Dorește să contribuie la accelerarea procesului de schimbare sau își va mobiliza energiile ca și până acum pentru ca țara noastră să stea pe loc. Ca parlamentar, afirm cu toată răspunderea că lucrurile ar merge mai repede și mai bine dacă am beneficia de cenzura onestă a opoziției. Mă tem însă că nu se va întâmpla astfel. Reacțiile Partidului Democrației Sociale față de ultima mineriadă și față de sentința Curții Supreme în procesul lui Miron Cozma mă fac să cred că nu vom putea găsi o formulă de dialog productiv cu acest partid. Am ajuns chiar să admir echilibristica politicii domnului Ion Iliescu și a colegilor săi. Pe de o parte, nici domniile lor nu pot face apologia revoltei deschise împotriva autorității de stat. Aceasta pentru că își dau seama că ar fi costisitor din punct de vedere electoral. Nu prea poți să vinzi electoratului mineriada din ianuarie ca o mișcare sindicală profesională. Cu atât mai puțin pe cea din februarie. Ce făceau, stimate domnule senator Ion Iliescu, minerii cu grenadele lacrimogene și cu bastoanele capturate de la jandarmi în ianuarie. Dar cu cuțitele și topoarele găsite asupra lor în februarie? Le utilizau cumva la exprimarea unui punct de vedere sindical profesional? Mă înduioșează preocuparea Partidului Democrației Sociale ca nu cumva Jandameria să se transforme într-o instituție represivă. Când domnul Ion Iliescu, devenit peste noapte un veritabil atlet al libertății individuale, mustră Ministerul de Interne pentru că a îndrăznit să-și facă datoria în conformitate cu legile și regulamentele militare, mă întreb ce ar trebui să se întâmple pentru că autoritatea statului să fie cu adevărat subminată.

E adevărat că în iunie 1990, la putere fiind, domnul Ion Iliescu avea o altă părere despre amenințarea la adresa autorității de stat. Dar de atunci a trecut ceva timp. Nici în 1991, domnul Ion Iliescu nu crede că ar fi avut loc o subminare a autorității statului. În definitiv, Miron Cozma și companionii săi s-au comportat ca niște adevărați gentelmeni, nu au făcut nimic decât să dea foc Palatului Victoriei și să alunge un guvern. Vor spune sofiștii din P.D.S.R.: "Nu Miron Cozma este singurul vinovat." Știm foarte bine acest lucru. Mai sunt și alții. Nu ne rămâne decât să sperăm că această meritorie preocupare a Partidului Democrației Sociale față de libertatea individuală și față de statul de drept, se va traduce, de exemplu, prin aplauzele domniilor lor la ideea sancționării autorilor și inspiratorilor mineriadei din 1990. Cred că domnul Ionescu și colegii domniei sale sunt de acord că ar fi păcat ca de aceste infracțiuni să răspundă doar Miron Cozma.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Marcu Tudor - prezentarea unor acțiuni care au ca scop diminuarea capacității producției de apărare a țării;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tudor Marcu. Se pregătește domnul deputat Eugen Nicolicea. Este aici? Domnul deputat Nicolicea. Nu este.

 

Domnul Tudor Marcu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru soluționarea legală a situației existente, vă aduc la cunoștință și cu această ocazie tuturor celor interesați și opiniei publice următoarele acțiuni care au ca scop diminuarea capacității producției de apărare, aducerea de prejudicii grave unor programe de modernizare a tehnicii militare aflate în derulare la S.C. Electromagnetica, Fabrica de produse speciale cu parteneri externi și interni. Se dorește însușirea prin privatizare, prin așa-numitul "pas", la un preț derizoriu de către un grup de influenți a patrimoniului aferent S.C. Electromagnetica, inclusiv a patrimoniului corespunzător Fabricii de produse speciale care, conform Legii 78/1995, face obiectul proprietății statului.

În perioada octombrie-noiembrie 1998, o parte din membrii conducerii S.C. Electromagnetica au considerat că este momentul cumpărării la un preț derizoriu a pachetului de acțiuni majoritar, 51%, care este în posesia F.P.S.-ului. Dar în cadrul S.C. Electromagnetica există și Fabrica de produse speciale, unitate organizatorică de producție specială, fără personalitate juridică dar cu programe de modernizare de tehnică militară de importanță deosebită. Nu e cazul să le dataliez aici, sunt vreo 6 astfel de programe care aduc modernizare tehnicii de blindate, tehnicii de luptă de alte categorii și tehnicii de telecomunicații militare în interoperabilitate cu telecomunicațiile civile interne dar și militare ale organismelor internaționale la care România dorește să fie parte componentă în viitor. O parte din managerii S.C. Electromagetica au considerat că dacă Fabrica de produse speciale ar fi desființată, atunci privatizarea prin metoda "pas", ar avea câștig de cauză la F.P.S. Și cu oarecare sprijin din partea unor funcționari F.P.S., s-ar putea achiziționa pachetul majoritar de acțiuni la un preț mult mai mic decât cel real. În acest sens, Ministerul Industriei și Comerțului, culmea, chiar ministerul condus de domnul Berceanu a întocmit un proiect de hotărâre a Guvernului prin care se propunea transformarea Fabricii de produse speciale în societate comercială de sine stătătoare, având acceptul Ministerului Apărării Naționale și a Oficiului de Stat pentru Probleme Speciale. Deci, s-a dorit detașarea față de Electromagnetica numai în scopul de a nu fi privatizată, încă nu este momentul și nici nu se știe cum se va privatiza sectorul special al industriei de apărare. Dar F. P.S., stat în stat, nu numai că a refuzat acceptarea proiectului de hotărâre de Guvern. Ei nu au nici un stăpân. Dar, mai mult, aprobă provatizarea integrală a procentului de 51% din capitalul social Electromagnetica, inclusiv patrimoniul capacității producției de apărare și vânzarea acesteia către organizația Pas Electromagnetica la valoarea de 14 miliarde lei. Această acțiune este contrară Legii 78/1995 și nu a fost avizată de nici-un organism abilitat de lege.

Ministrul apărării naționale, domnul Victor Babiuc relevând, spre lauda domniei sale, situația ilegală pe cale de a fi oficializată, a solicitat măsuri potrivit legislației în vigoare. Pentru clarificarea acestei situații, citez din adresa Ministerului Apărării Naționale către F.P.S. Nu schimb nici o virgulă măcar. "În procesul de privatizare S.C. Electromagnetica, se încearcă minimizarea inventarului Fabricii de produse speciale din componența sa. Nerespectându-se prevederile Legii 78/1995 privind protecția personalului și patrimoniului din sectorul producției de apărare care la art.15 prevede că "privatizarea agenților economici care au structură și capacități de producție pentru apărare nu poate afecta integritatea, funcționarea și nivelul producției pe aceste capacități." Astfel, managerul general a dispus minimizarea inventarului producției speciale sub 10% din totalul societății, deși în mod real, el era de 18%. În acest scop, managerul general a hotărât chiar înainte de executarea inventarului transferarea integrală a atelierului de prelucrări mecanice al Fabricii de produse speciale în patrimoniul civil al societății. Este de menționat că sectorul special a fost restructurat, ajungându-se la o cifră totală de 330 de salariați de la 1480, existând posibilitatea ca numărul final de salariați să scadă la 250, prag minim de funcționare. Însă, la potențialul uman de care dispune în prezent, fabrica a realizat aproximativ 20% din valoarea producției marfă al întregii societăți care are circa 3300 salariați. Iată de ce se dorește privatizarea sectorului acesta special. Este intersecția mea acum, intarsul meu. Pentru că este extrem de benefică producția aceasta de tehnică militară pentru S.C. Electromagnetica care, după... scuze pentru cacofonie, care după ce s-a privatizat este aproape în stare de faliment.

"Secretarul de stat în Ministerul Industriilor", preiau citatul Ministerului Apărării, "Secretarul de stat în Ministerul Industriilor și Comerțului, Nicolae Stăiculescu a intervenit la F.P.S. în scopul intrării în legalitate a acțiunii de privatizare, propunând o soluție amiabilă, respectiv inițierea unui proiect de hotărâre de Guvern privind desprinderea Fabricii de produse speciale de S.C. Electromagnetica S.A. ca societate comercială independentă, ksoluție agreată de Ministerul Industriei și Comerțului, și de către Ministerul Apărării Naționale. Însă managerul general al S.C. Electromagnetica, un anume inginer Scheușan Eugen a intervenit la directorul Direcției privatizare din F.P.S. Cristian Nacu, care i-a dat asigurări că licitația de privatizare va avea loc așa cum dorește echipa managerială a societății, fără a ține cont de existența Fabricii de produse speciale, lucrul acesta îl spune ministrul Babiuc. Se apreciază că prin desființarea Fabricii de produse speciale din cadrul S.C. Electromagnetica S.A. se aduc prejudicii grave unor programe de modernizare a tehnicii militare aflate în derulare cu partenerii externi și interni". Am terminat citatul domnului Babiuc.

În concluzie, domnilor de la F.P.S., care de fapt ați ajuns un kfel de stat în stat, și care din cauza intereselor personale foarte mari, nu mai respectați nici o lege în țara aceasta. Vă întreb: l. Până la ce limită credeți că puteți să forțați încălcarea tuturor legilor în vigoare în privința proprietății de care fac atâta caz actualii guvernanți și partide momentan majoritare; 2. Având în vedere chiar evenimentele actuale, când se trag la răspundere de către actuala putere responsabilii unor evenimente de acum aproape 10 ani, chiar credeți că nu veți fi trași la răspundere pentru adevăratele fraude făcute chiar pe față în prezent în procesul privatizării, sursa beneficiilor dumneavoastră și ai celor care vă mușamalizează tacit fraudele?

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Pâslaru - solicitarea reconsiderării politicii economice a actualei puteri;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru. Se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Partidul Democrației Sociale din România constată cu îngrijorare kcă în ultimii doi ani de când la pputere se află guvernele coaliției CDR-USD-UDMR, țara a fost adusă în haos și populația la disperare. Reforma economică a fost compromisă datorită jocurilor politicianiste și intereselor de partid, a incompetenței, incoerenței deciziilor, corupției guvernanților, clientelismului și nepotismului pe care-l practică puterea, promovării de politici inadecvatge specificului național. Actuala putere, ca urmare a propriilor acțiuni ineficiente și fără orizont, a nesfârșitelor disensiuni care se manifestă în cadrul coaliției la guvernare, în fața unei situații limite de faliment politic. Măsurile luate în cadrul așa-zisei reforme au constituit în fapt acțiuni de instituire a unei economii de subzistență care au determinat sărăcirea fără precedent a populației, în condițiile în care un grup restrâns de persoane, apropiate puterii, s-au îmbogățit peste măsură.

În numele terapiei de șoc, Guvernele de dreapta au provocat degradarea voită a industriei, a agriculturii, au redus procesul de reformă la lichidarea haotică a unor întreprinderi importante pentru reformă la lichidarea haotică a unor întreprinderi importante pentru economia națională, la simularea privatizării, prin care s-au adus grave prejudicii economiei și vieții sociale, la desființarea a sute de mii de întreprinderi mici și mijlocii și descurajarea capitalului auktohton. Puterea actuală încearcă să demonstreze că prin retragerea statului din economie și numai prin măsuri economice extreme, renunțarea la orice formă de sprijin și stimularea întreprinzătorilor privați, a agriculturii, exporturilor și investițiilor, s-ar rezolva în mod nemijlocit și problemele sociale. S-a dovedit că tratarea cu dispreț și ignorarea intereselor țării, transformarea reformei într-o dogmă care trebuie aplicată cu orice preț, naște mari tensiuni sociale și pericole la adresa democrației și statului de drept. Iată, de ce Partidul Democrației Sociale din România consideră că este normal ca în acest moment partidele din coaliția CDR-USD-UDMR să-și asume responsabilitatea actelor de guvernare ce au compromis idealurile redvoluției din decembrie 1989 privind transformarea structurală a economiei românești, eliminarea subdezvoltării și îmbunătățirea condițiilor de viață. Ruinarea economiei și deteriorarea gravă a condițiilor de viață ale populației sunt rezultatul faptului că puterea actuală a refuzat întotdeauna să accepte ideea că reforma nu se poate realiza fără a lua în considerare necesitatea asigurării unei legături strânse între eficiența economică și solidaritatea socială în absența căreia societatea se bulversează prin stări de tensiune și chiar de conflict. Modul în care s-a acționat în ultimii doi ani nu crează condiții corespunzătoare pentru desfășurarea unei reforme menite să relanseze economia și să asigure pacea socială.

Bugetul pe anul 1999, votat la comandă de majoritatea parlamentară este un buget împotriva intereselor naționale, împotriva dezvoltării, împotriva cetățenilor României. În loc de aplicarea unor soluții constructive care să asigure depășirea stării actuale de criză, puterea apelează la măsuri de represiune împotriva tuturor celor care-șui manifestă dezaprobarea față de lipsa de preocupare a guvernanților pentru rezolvarea gravelor probleme economice și sociale cu care se confruntă populația. Este timpul ca întreaga clasă politică să înțeleagă că o reformă adevărată și un climat economic favorabil și stimulativ, nu se pot realiza fără un guvern competent și responsabil și un program care să aibă sprijin popular explicit și larg, un program care să vină în întâmpinarea nevoilor oamenilor să stopeze declinul economic și înrăutățirea situației sociale.

În aceste condiții, Partidul Democrației Sociale solicită puterii actuale reconsiderarea politicii sale economice prin schimbarea fundamentală a orientării acesteia în sensul relansării, a realizării unei creșteri economice susținute de sectorul privat, îndeosebi a întreprinderilor mici și mijlocii sprijinite de stat, precum și a politicii sociale, asigurându-se suportabilitatea costurilor reformei de către întreaga populație și, treptat, creșterea puterii de cumpărare.

P.D.S.R. consideră că la acest moment, interesul național reclamă o analiză lucidă a actelor de guvernare realizate în ultimii doi ani, a consecințelor lor, precum și evaluarea printr-un efort comun al tuturor forțelor politice parlamentare, a soluțiilor realiste de depășire a gravei crize economice și sociale.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - cerere adresată Parlamentului României de a iniția o amplă anchetă asupra evenimentelor de la Stoenești;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu. Se pregătește domnul deputat Petre Naidin.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ultima vreme, reprezentanții cei mai autorizați ai puterii, sprijiniți de câțiva mercenari cu pretenții de analiști politici și de o însemnată parte a presei, subordonată vizibil Palatului Cotroceni și coaliției guvernamentale, încearcă să convingă opinia publică internă și internațională că mălsurile de ordin militar adoptate spre a-i aduce la tăcere pe cei înfometați, se înscriu în procedurile legale pentru consolidarea statului de drept. Și propaganda această goală de conținut și prezentată în fața unui popor, a dus la limitele subzistenței în formă disprețuitoare, ar fi avut ceva succese dacă statul de drept din viziunea țărănisto-liberală, ar fi încercat să asigure cetățenilor săi locuri de muncă, venituri decente, gratuități în învățământ, medicamente pentru bătrâni, creșteri economice în industrie, comerț, transporturi, agricultură, condiții pentru reluarea activității științifice și de cercetare etc.

Se pare că programele de demolare, lichidare, închidere a întreprinderilor, de sărăcire generală, de pregătire militară pentru a înăbuși în sânge orice formă de protest sindical, a ocupat în întregime agenda de lucru a actualei puteri. Distrugerea a tot ceea ce a funcționat până în 1989 și aducerea populației la nivelul de trai din perioada interbelică, este țelul suprem al politicii coaliției guvernamentale.

Stimați colegi,

Ultimele evenimente ne-au pus pe gânduri și ne-au determinat să răsfoim cartea de istorie. Victoria de la Stoienești a trupelor de elită din sistemul militar în confruntarea cu minerii se înscrie în șirul glorioaselor fapte ale țărăniștilor și liberalilor. Ar fi fost păcat dacă s-ar fi încheiat secolul și mileniul fără o nouă vărsare de sânge în care liberalii și țărăniștii, braț la braț de această dată, au demonstrat că prin guvernare ei înțeleg consolidarea propriilor privilegii, populației oferindu-i foamete, nesiguranță, bastoane , gloanțe, gaze toxice, tancuri etc. Iată, stimați colegi, că 1907, 1929, 1933 n-au fost cazuri izolate. În plină modernizare a lumii, colegii nkoștri țărăniști, liberali, usediști și udemeriști intimidează mișcările legale de protest sindical, vânează adversari politici, transformă postul public de televiziune în mijloc propriu de proplagandă, ucid oameni și toate acestea se desfășoară în numele statului de drept. Ce stat de drept o fi acesta, stimați colegi, când creierele guvernanților sunt înlocuite cu brațele vânjoase ale trupelor speciale? Stat de drept este acesta în care puterea asfixiază opinia publică prin intermediul TVR, PRO TV, Prima TV cu tot felul de minciuni la adresa opoziției, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a se apăra. Ce stat de drept edifică actualii guvernanți când ministrul justiției, Valeriu Stoica, stabilește termene de judecată în procesele dirijate de Palatul Cotroceni. Eu, unul, cred că domnul Valeriu Stoica s-a transformat într-un periculos agitator politic, abuzând în văzul lumii de poziția sa de stăpân al justiției, atmosfera din tribunale și judecătorii este de atât de tensionată încât într-o zi ne putem trezi cu o grevă a magistraților care protestează împotriva presiunilor politice la care sunt supuși de ministrul justiției care, cu adevărat, compromite ideea de justiție și de președintele Emil Constantinescu.

Stimați colegi,

Seninătatea cu care coaliția aflată la putere privește măcelul de la Stoenești, mă face să cred că guvernanții acționează sub hipnoză. Doresc să fac mențiunea că n-am fost de acord cu ultima deplasare a lui Cozma și a minerilor către București. Așa strâmbă cum a fost, decizia Curții Supremă de Justiție, chit că această instituție a fost politizată în ultimii doi ani la maxim, trebuia respectată, dar să ucizi oameni, să-i arunci în Olt, să-i mutilezi, să-i umilești în fața camerelor de luat vederi, să-i determini în arest să scrie că și-au distrus propriile mijloace de transport, să le furi verighetele, ceasurile, lămpașele, să-i cataloghezi bandiți, mi se pare că toate aceste aspecgte nu aparțin nici-unui stat de drept, ci unui stat tribal primitiv. Se zvonește, domnilor colegi, că numărul morților se ridică la câteva zeci, al dispăruților la peste 70, iar numărul răniților depășește 150. Iată de ce este mai necesar ca oricând ca Parlamentul să inițieze o anchetă amplă asupra evenimentelor de la Stoenești. Puterea numărul unu în stat nu poate sta indiferentă la abuzurile unor instituții care măcelăresc muncitori în numele unei democrații care se confundă tot mai mult cu totalitarismul.

În încheiere, doresc să vă prezint o mostră oficială parafată de Guvern prin care domnul Valeriu Stoica care, de altfel, semnează în numele primului ministru, transformă justiția într-o feudă proprie și încalcă Legea bugetului de stat dorind transformarea Ministerului Justiției într-un stat în stat. Domnul Valeriu Stoica ne propune o completare la Ordonanța Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar. Iată ce spune dumnealui, și semnează: "De asemenea, din veniturile provenite din vânzarea timbrului judiciar se vor asigura sumele necesare pentru construirea și cumpărarea de locuințe de serviciu, pentru efectuarea cheltuielilor de protocol ale Ministerului Justiției, precum și pentru plata specialiștilor și a colaboratorilor externi care participă la elaborarea unor proiecte de coduri și altor acte normative importante pentru activitatea justiției, sumele alocate pentru efectuarea acțiunilor de protocol se stabilesc în funcție de necesități, prin ordinul ministrului justiției, fără a fi aplicate limitele maxime prevăzute în anexa nr.1 la Ordonanța Guvernului nr.63/1994 privind actualizarea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice". Dacă un astfel de om mai poate sta în fruntea Ministerului Justiției, înseamnă că statul de drept este în pericol și el este sabotat din interiorul coaliției.

Vă mulțumesc.

 
Petre Naidin - întrebare adresată Președintelui României: Credeți în povești, domnule Emil Constantinescu?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Naidin. Se pregătește domnul deputat Bara Radu Liviu.

 

Domnul Petre Naidin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am să încep cu un citat: "România va deveni o țară democratică, liberă și prosperă la care am visat întotdeauna.", ne amăgea în noiembrie 1996 cel care doi ani mai târziu, invitat de primul-ministru de a prezida ședința de Guvern, să recunoască:"Țara noastră traversează o perioadă extrem de gravă de criză economică."

Și dacă "Medice, cura te ipsum" poate fi alegația să întărească crezul prezidențial că mai poți fi fericit, nici Fondul Proprietății de Stat nu se simte prea bine. Nu neapărat, conform datelor prezentate pentru anul trecut, că s-a autodevorat, ci la modul cum s-a gândit: "Ce e gratis, nu-i pentru toată lumea".

În 1998 s-au privatizat circa 1200 de societăți, din care 72% este ponderea celor mici, dar culmea, capitalul social deținut a scăzut în 6 ani de la 45,2 mii miliarde în 1992, la 41,4 miliarde anul trecut; volumul încasărilor și, respectiv, al investițiilor angajate în contractele de vânzare-cumpărare în moneda națională, reflectă scăderea capacității de absorbție a pieții interne de capital, ele scăzând de la 3000 de miliarde în 1996 la 1972 miliarde cu doi ani mai târziu.

S-a reușit, în entuziasmul național, să se realizeze transferul de proprietate cu 100% al industriei cimentului, culmea, principalului nostru concurent pe piața externă a materialelor de construcții, firma LAFARGE. Care majorează prețul cimentului de la 25 de dolari pe tonă la 65 pentru piața internă, și doar 30 de dolari pe tonă pentru export. Drept pedeapsă pentru prostia românească, "investitorul nostru strategic" închide o parte din ce a cumpărat, iar în Ardeal, remarcă presa, se importă ciment și din Ungaria și din Austria.

România a realizat în 1990, trebuie să amintim, investiții publice de circa 15 miliarde dolari, iar anul trecut să se realizeze lucrări de numai 4 miliarde.

Concepția volitivă "după noi, potopul" conduce la celeritatea tranzacțiilor la ROMTELECOM cu compania OTE grecească, care plătește cu greutate ce i-au oferit heralzii privatizării, promite investiții de 5 miliarde de dolari, dar va și concedia 10 mii de salariați, și drept recompensă ne majorează tarifele cu 30% de la 1 ianuarie 1999!

Sinteza oferită de F.P.S., nedorit confirmă starea de hazard și incertitudine, dar ne și amintește de tranzacția de la PETROMIDIA cu liderul mondial al drojdiei de bere, care dorește să proceseze petrolul din Caspica, dar are serioase blocaje financiare pe piața internațională. Iar KVAERNER - IMGB, ca orice firmă serioasă, afirmă că va plăti la CONEL când va plăti toată lumea.

În schimb, FPS rezolvă și impasul că nu avea lichidări în portofoliu, așa că rade judiciar 127 de societăți anul trecut și fără remușcări administrativ doar 7.

Poate fi un succes, de asemenea, că în 1997 au fost schimbați circa 50% reprezentanți în AGA cu apostolii Puterii, iar anul trecut, mai sunt stabilizați circa 37% din specialiștii președintelui și atașații reformei.

Și pentru că domnia sa ne propunea de anul trecut să trecem împreună puntea peste râul învolburat al tranziției, recent, într-o abordare pragmatică, ne propunea: "Trebuie să facem o reformă rapidă, adică să folosim un tren, dar în acest tren să ne urcăm cu toții. Nu avem voie să ne îmbulzim spre acest tren, să ne dăm coate, încât numai cei puternici să intre în tren și ceilalți să-i pierdem pe drum sau să-i aruncăm, pentru că numai avem nevoie de ei."

Este cert, domnule președinte, deși raportul activității FPS în anul trecut uită să precizeze, că cei 250 de mii de disponibilizați, restructurați și uitați, sigur l-au pierdut! Urmează încă pe atâta în acest an, care vă vor ține minte și vă vor întreba: "Credeți în povești, domnule Emil Constantinescu?"

Vă mulțumesc.

 
Radu Liviu Bara - despre necesitatea preîntâmpinării accidentelor la rețeaua de gaze prin implicarea instituțiilor competente ale statului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara. Se pregătește domnul deputat Károly Kerekes.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aproape zilnic mass-media ne relatează scene tulburătoare produse de exploziile rețelei de alimentare cu gaze. Sar în aer locuințe, este pulverizată agoniseala de o viață a unor familii, mor unii oameni, sunt răniți și mutilați alții, pe viață. Toate aceste nenorociri au drept cauze defecțiuni, de regulă, minore ale instalațiilor de distribuție a gazelor sau ale instalațiilor interioare, ale banalelor racorduri și mai banalelor aragaze pe care ne fierbem zilnic cafeaua. Situația durează de ani de zile, se pare, însă, că s-a amplificat în ultima perioadă.

Stau și mă întreb: să fie, oare, fatalitate pentru localitățile românești aceste explozii? Trebuie să le contemplăm cu neputință și nepăsare? Chiar nu putem face nimic pentru a le evita? Sau nu avem, oare, soluții? Să nu dispunem de forțele umane și materialele necesare? Nu le pot accepta și nici unul dintre noi nu ar trebui să o facă.

Cred, mai degrabă, că instituțiile competente ale statului, Ministerului Industriei și Romgazul, nu își fac cum trebuie datoria.

Aceste organisme au obligația legală și morală să elaboreze și să aplice de îndată măsuri concrete, special gândite pentru preîntâmpinarea producerii unor asemenea evenimente. Nu intervenția ulterioară, așa cum se procedează în prezent, este soluția. Evenimentul nu trebuie să se producă. Pe morți nu-i mai putem învia, iar suferința nu poate fi înlăturată cu bani sau cu acțiuni de solidaritate umană.

Mă gândesc, domnilor colegi, la unele măsuri extrem de puțin costisitoare din punct de vedere material și financiar, măsuri pentru a căror elaborare și aplicare este solicitată, în primul rând, inteligența, spiritul organizatoric și ingeniozitatea factorilor de răspundere.

Din câte s-a putut constata, cea mai mare parte a evenimentelor, fie că acestea s-au produs în București sau în alte localități din țară, au avut la origine defecțiuni, de cele mai multe ori minore, ale instalațiilor de gaze din bucătării, scurgeri de gaze independente, nedepistate la timp, mici fisuri sau racorduri la duzele nemontate cum trebuie.

Este vorba, stimați colegi, de lipsa unui sistem de control periodic al instalațiilor interioare, de lipsa unui sistem eficient de service, la care să se poată apela pentru efectuarea unor reparații mărunte sau pentru înlocuirea unor piese, a unor racorduri îmbătrânite, pe punct de fisurare.

Are, oare, Romgazul, în gândirea sa, și în localitățile interesate, grupe de lucru specializate, la care chiar dacă nu îi sunt subordonate decât metodologic, să se poată apela cu ușurință, la nevoie, cu costuri accesibile? Experiența noastră, a tuturor, demonstrează că nu există asemenea structuri sau, dacă există, ele nu sunt cunoscute de marele public, deoarece nu se face nimic în acest sens.

Este, oare, greu să înființeze asemenea servicii? Fără îndoială că nu.

Să nu avem, oare, oameni calificați? Nici vorbă. Se poate apela fără nici o greutate la șomeri sau, în ultimă instanță, la pensionari proveniți de la Romgaz, care reprezintă marele avantaj că sunt deja calificați. Ar fi și ei mulțumiți cu un câștig în plus și am dormi și noi liniștiți, fără teama că vom sări în aer, la o simplă scăpărare de chibrit sau apăsare pe întrerupător. Sau poate ne este frică să nu se îmbogățească pensionarii?

Zău, domnilor de la conducere, mai multă grijă față de sănătatea și viața semenilor noștri, credem că nu ar dăuna nimănui. Dimpotrivă, un mic efort de gândire nu strică nimănui, nici măcar miniștrilor.

Nu în ultimul rând, domnilor diriguitori ai Romgazului, cred că ar trebui să mai introduceți pe conducte acel gaz cu miros specific, miros pe care-l știm din copilărie, dar pe care începem să-l uităm și care avea darul de a ne avertiza că ceva nu este în regulă.

O singură viața salvată, domnilor colegi, cred că ar necesita o cheltuială în plus.

În încheiere vă doresc, domnule ministru al industriei și domnilor șefi de la Romgaz, să aveți o bună inspirație pentru a vă gândi la viața și sănătatea clienților dumneavoastră și pentru a găsi cele mai eficiente mijloace, în scopul evitării "focurilor de artificii" produse în lungul și latul țării de instalațiile pe care le păstoriți.

Vă mulțumim.

 
Kerekes Karoly - critici la adresa intervenienților notorii în tema pericolului maghiar;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Kerekes Károly, după care urmează domnul deputat Petre Bejinariu, care este ultimul înscris pe listă.

Vă rog.

 

Domnul Kerekes Károly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru unii din colegii noștri, intervenienți notorii în tema pericolului maghiar, vacanța parlamentară și programul special de lucru din ultimele săptămâni au însemnat o adevărată tragedie, neavând, astfel, la dispoziție timpul afectat pentru intervenții de la această tribună, neavând posibilitatea să deplângă pericolul imaginar ce amenință mereu statul român din partea U.D.M.R.-ului.

Acești îngrijorați de serviciu, la prima ocazie ce le-a oferit această zi mult așteptată, reacționează cu vehemența obișnuită la orice eveniment, mai mult sau mai puțin important, ce este legat de comunitatea maghiară din țară, propunând atenției Parlamentului un întreg set de probleme.

Bineînțeles, din acest set de probleme al domnului deputat Lazăr Lădariu, deputat de Mureș, nu poate lipsi forumul cetățenesc din Miercurea Nirajului, care, în opinia P.U.N.R. Mureș, reprezintă un pericol mai mare decât acțiunile lui Miron Cozma.

Este regretabil că nici după 9 ani de democrație, unii nu reușesc să observe că minoritatea maghiară din România își revendică drepturile exclusiv cu mijloace democratice. Din arsenalul U.D.M.R.-ului nu fac parte bâta, toporul sau lanțul! Mișcările noastre revendicative cu caracter de masă se epuizează în demonstrații cu lumânări și cărți, strângeri de semnături pentru petiții colective și forumuri cetățenești. Este o mare deosebire, doamnelor și domnilor.

De altfel, Forumul cetățenesc de la Miercurea Nirajului, ca și cele anterioare de acest gen, este o problemă internă a comunității maghiare, acesta nefiind altceva decât una dintre formele de exercitare a dreptului constituțional, ce se numește libertatea de exprimare.

A exprima nemulțumiri, a căuta căi noi, într-un cadru democratic, cu participarea largă a presei, pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă comunitatea maghiară din România nu înseamnă sub nici o formă acțiuni antistatale și antiromânești.

Pe domnul deputat Lazăr Lădariu îl deranjează și alegerea recentă în funcția de președinte a U.D.M.R. Mureș a avocatului Kinkses Elod. Și aceasta este tot o problemă, ce ne privește exclusiv pe noi. În astfel de chestiuni nu dorim să ne consultăm cu alții, mai puțin cu P.U.N.R. Mureș.

Așadar, îngrijorările manifestate azi de domnul Lădariu nu reprezintă altceva decât eforturi disperate de a reface cu orice preț imaginea șifonată a P.U.N.R.-ului în fața electoratului său, micșorat la număr, în ultima vreme.

Un partid serios de opoziție nu așa procedează! Mai degrabă este preocupat de problemele reale ale țării, cum sunt cele economice și sociale, care din păcate există cu grămada.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Petru Bejinariu - un nou semnal de alarmă în problema teritoriilor românești pierdute și nerecuperate - Insula Șerpilor.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu, ultimul de pe listă.

Vă rog.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Insula Șerpilor este teritoriu ucrainean, cu toate urmările care decurg din aceasta, spune domnul Boris Tarasiuc, ministru de externe al Ucrainei, în săptămâna trecută, în vizită în România. Dar urmările care decurg din aceasta nu le-a spus domnul Tarasiuc, ci le spunem noi.

Prima este încercarea de a legitima raptul din 4 februarie 1948 al Rusiei asupra țării noastre, când ni s-a luat Insula Șerpilor, fără nici un tratat semnat de guvernele celor două țări. Prin urmare, Rusia a lăsat moștenire Ucrainei teritorii care nu-i aparțineau: nordul Bucovinei, ținutul Herța și sudul Basarabiei, luate prin ultimatum în 1940 și, respectiv Insula Șerpilor, luată tot pe baza legii forței, în 1948.

A doua urmare este încercarea de a modifica linia de demarcație în zona de platou continental al Mării Negre, în raport cu Insula Șerpilor, de la 12 la 200 mile marine, în favoarea Ucrainei, platou cu mari posibile rezerve de hidrocarburi, unele deja identificate.

A treia urmare este că Ministerul Afacerilor Externe își demonstrează incapacitatea și în negocierea problemelor restante, respectiv cele rămase de la graba cu care s-a semnat tratatul de bază dintre România și Ucraina la 12 iunie 1997 de către domnul președinte Emil Constantinescu și domnul președinte Leonid Kucima, într-o atmosferă de mare jubilație pentru partea română.

La parafarea, semnarea și ratificarea tratatului de bază au fost ignorate argumentele istorice, juridice și morale, au fost nesocotite repetatele propuneri și soluții ale Partidului Democrației Sociale din România și în general ale opoziției și au fost uitate marele aspirații ale comunităților românești de a reveni la patria mamă. "Dar tratatul l-am încheiat, renunțând pentru vecie la o șesime din teritoriul țării, unică în istoria noastră milenară", scrie în săptămânalul "Națiunea" academicianul Vasile Geonea.

Astăzi se aud voci și de la putere, care recunosc acum că semnarea tratatului româno-ucrainean a fost o greșeală.

Iată că atât de promovatul sacrificiu istoric s-a făcut în zadar, iar acum suntem îndemnați să înțelegem că este nevoie de stabilitate în zonă, că Ucraina este un stat puternic la est, că la un eventual proces la Haga nu avem șanse etc.

Pe postul de televiziune al puterii, respectiv TVR1 sunt invitați tot felul de analiști politici, care explică problemele de politică exernă, cu tot felul de fraze și parafraze și cu nici un cuvânt clar și ferm pentru interesul național.

Noi solicităm Ministerului Afacerilor Externe să desfășoare convorbiri și tratative reale, temeinic pregătite și argumentate, plecând de la singura idee că pământul țării nu se negociază, ci se apără.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
 

Cu aceasta, lista de vorbitori s-a încheiat. O să rog liderii de grupuri să îi convingă pe colegi să vină în sală, să putem începe partea a doua a ședinței.

De asemenea, rog secretarii de ședință să vină aici și sper să putem începe foarte repede partea a doua a ședinței.

Doamnelor și domnilor deputați,

Am declarat deschisă ședința azi dimineață. Vă anunț acum că din totalul celor 342 deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 285, 57 fiind absenți și din aceștia 22 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul prevăzut de art. 128 din regulamentul nostru este întrunit.

 
   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 9 ao?t 2020, 18:11
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro