Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
28-07-2020
27-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 23-02-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999

7. Dezbateri asupra proiectului de Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.  
 
see bill no. 199/1998

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

................................................

Continuăm, onorați colegi, cu următorul proiect aflat pe ordinea de zi: proiectul de Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Îl așteptăm pe domnul ministru Athanasiu, care a plecat de la minister încoace, pentru a lua cuvântul din partea inițiatorului. O să rog Departamentul relații cu Guvernul, de fapt din partea noastră, să transmită aceste mesaje mai din timp și să transmită prevederile constituționale de la art.110, respectiv de la art.124 din regulamentul nostru domnilor miniștri, în așa fel încât să nu avem asemenea momente de pauză nedorită.

Onorați colegi,

O să vă rog să ocupați locurile în sală. S-a întors domnul ministru Athanasiu. O să-i dau cuvântul din partea inițiatorului la proiectul de Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale care este în continuare pe ordinea noastră de zi. Vă rog, domnule ministru, din partea inițiatorului, la microfon. Rog comisia să-și ocupe locul! Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi vom prezenta unul din cele mai importante proiecte de lege ale reformei instituționale și ale reformei sociale și anume: proiectul Legii privind sistemul public de pensii.

Permiteți-mi, datorită importanței acestui proiect, să uzez și sper să nu abuzez de răbdarea dumneavoastră pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare a principiilor acestei legi, a soluțiilor pe care proiectul le cuprinde, precum și a - sperăm noi - importanței practice, pentru că reforma începută cu sistemul public de pensii va determina îmbunătățirea în final, pentru că, de ce nu? acesta este scopul principal, îmbunătățirea prestațiilor de asigurări sociale și în primul rând a celor din pensii.

În cele ce vă voi prezenta, voi încerca să fac pe scurt o caracterizare a actualei situații din domeniul sistemului public de asigurări sociale, a sistemului public de pensii, pentru a vedea de ce astăzi, acum și nu mâine, cum și în ce fel această reformă se justifică.

Este foarte clar că sistemul de asigurări sociale din România este un sistem uzat, un sistem care cunoaște importante disfuncționalități care ar putea fi caracterizate prin câteva elemente. Și anume, în primul rând, este vorba de o creștere a longevității populației, care pune o serie de probleme. În al doilea rând, este vorba de scăderea numărului de contribuabili la sistem, coroborată cu o creștere, dacă nu proporțională direct, dar în orice caz o creștere importantă a numărului de pensionari. În al patrulea, rând este vorba de creșterea pe zi ce trece a contribuției de asigurări sociale. În al cincilea rând, este vorba de scăderea în termeni reali a beneficiilor din acest sistem, adică a pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale de natură pecuniară. În fine, alte asemenea trăsături care, toate împreună și fiecare în parte, sunt de natură a distorsiona actualul sistem, privesc procesul lent dar evident de aplatizare a pensiilor, de egalizare a lor, probleme legate de modul inechitabil al formulei de calcul și al bazei de calcul din acest sistem și, desigur, efectul cel mai dăunător economic, și anume cel al creșterii evaziunii fiscale. La aceste toate trăsături care nu conduc la bine, ci la rău, am putea adăuga și modul nu tocmai bun, nu tocmai eficient de administrare a acestor fonduri, lucru care, sigur, pune probleme, a pus, pune și va pune problema în cazul nereformării pensiei.

Aceste elemente la care m-am referit, enumerându-le doar, au în vedere câteva date foarte concrete. Astfel, îmbătrânirea populației: putem observa că numărul persoanelor care, în decurs de o decadă sau de o generație, mai exact care este în prezent de peste 65 de ani, sub 4 milioane, va ajunge în anul 2020 la peste 5 milioane, deci, o creștere importantă, nu a pensionarilor ca atare, ci a persoanelor în vârstă de peste 65 de ani, cu toate problemele care decurg din asigurarea unor beneficii din sistemul de asigurări sociale care decurg de aici, scăderea numărului de contribuabili.

Ceea ce vreau să subliniez este că actualul sistem de pensii a fost un sistem construit pe ideea contribuabilului salariat. După 1990, în structura forței de muncă active din România, salariații au avut treptat o pondere din ce în ce mai mică, dar, cu toate acestea, sunt singurii, în principal, susținători prin contribuții, chiar dacă nu plătite de ei direct decât într-o mică măsură, sunt singurii susținători ai pensiilor. Așadar, avem o populație activă în structura căreia procentul salariaților scade, procentul beneficiarilor crește, dar contribuțiile se iau numai, sau de cele mai multe ori și în cel mai înalt grad, de la acești salariați. Cu titlul de exemplu, m-aș referi la faptul că agricultorii, care se asigură în sistemul Legii nr.80, numără astăzi doar 80.000 de persoane, care încheie contracte de asigurare, un număr extraordinar de mic, dacă avem în vedere beneficiarii pensiilor din acest sistem care se cifrează la aproximativ 1.600.000 de persoane. Totodată, consecință a unor acte normative în suită, care, fiecare în parte și laolaltă au avut un efect negativ din punctul de vedere al scăderii vârstei de pensionare, a determinat ca astăzi, în România, să avem vârste medii de pensionare, coroborând toate formele de pensie, toate tipurile de pensie, la 51 de ani femeile și 54 de ani bărbații. Sunt vârste de pensionare extrem de scăzute, care, prin jocul unor bonificații date de legea actuală, permit pensionări la praguri de vârstă foarte joase.

Nu în ultimul rând, am putea adăuga acestor cauze încă două: pe de o parte creșterea numărului de șomeri, cu alte cuvinte diminuarea numărului de contribuabili și pe această cale, deci, în loc să avem un număr de contribuabili mai mare, datorită creșterii șomajului, acest număr se reduce, iar, pe de altă parte, munca neimpozitată sau ceea ce, în mod colocvial, este denumit drept muncă la negru, contribuie și ea, prin dimensiunile exagerat de mari, la scăderea veniturilor la bugetul asigurărilor sociale.

Spuneam că pentru a contrabalansa toate aceste efecte produse în timp și cu un impact din ce în ce mai grav asupra echilibrului financiar al bugetului de asigurări sociale a fost necesară creșterea contribuției, lucru care a fost blamat chiar foarte recent de Opoziție și sigur că dumnealor, într-un fel, aveau dreptate, numai că acest proces de creștere a contribuțiilor a avut în decursul anilor, după 1989, etape foarte clare de creștere, de la 14% creșterea cuantumului contribuției în 1990, aceasta a crescut până în 1992 la 25,5%, deci, aproape s-a dublat în doi ani. Sigur că și măsurile luate prin Ordonanța de Urgență nr.2 au dus la o creștere a contribuției, în termeni reali, mult mai mică decât o prevede ordonanța, pentru că se acordă anumite facilități, dar aceasta este perspectiva în cazul în care reforma nu se va face rapid; vom crește din ce în ce mai mult contribuțiile, sufocând potențialități economice și obținând în timp venituri de substituție, venituri de înlocuire prin pensie a salariilor din ce în ce mai mici.

Deci, populația României beneficiară de pensii va fi în ipostaza unui martor al unui experiment paradoxal; contribuții tot mai mari, pensii din ce în ce mai mici. Acest lucru trebuie oprit.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule ministru, domnule ministru, vă rog să mă scuzați că vă întrerup. Sunt în sală două sau trei persoane care nu sunt deputați, am rugămintea să părăsească acum sala de ședințe. Avem niște reguli aici, în această sală, pe care trebuie să le respecte toată lumea și rog pe colegii deputați, când au asemenea probleme, să nu le mai rezolve în această sală.

Deci, rugămintea mea este să părăsiți această sală cei care nu sunteți deputați în momentul de față. Vă rog, continuați domnule ministru!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Toate aceste lucruri au condus, și trebuie să o recunoaștem foarte sincer și clar, la o scădere în termeni reali față de 1990 a pensiei la aproximativ jumătate. Deci, pensia medie reală este aproximativ jumătate din cea din 1990. Acest lucru, dacă va continua fără reformarea sistemului de pensii, într-o generație vom ajunge la o pensie reală în raport cu 1990 de 25%, ceea ce ar deveni extrem, extrem de grav.

Sigur, spuneam că s-au comis erori, distorsiuni în acest sistem și prin mecanismele de ajustare periodică a pensiilor. Aceste compensări-indexări care au debutat în noiembrie 1990 și au continuat prin diverse măsuri luate de-a lungul anilor au condus la indexări în procente diferențiate ale pensiilor, ceea ce a condus la creșterea mai semnificativă a unor pensii mici în detrimentul pensiilor mai mari, omițându-se faptul că esența unui sistem contributiv cum este cel de pensii trebuie să țină seama totuși de mărimea, în valoare absolută evident și nu procentuală, pentru că acolo procentele sunt de la lege, dar în mărime absolută a contribuțiilor la venitul asigurat.

Cu alte cuvinte, deși am contribuit la un venit mai mare, ca urmare a indexărilor în coeficienți diferiți, pensii, care normal ar fi trebuit să fie mai mari, s-au văzut ajunse sau... în orice caz, în zona unor pensii la care s-a contribuit mult mai puțin. Și datele sunt în acest sens. Nu abuzez de atenția dumneavoastră.

Pe de altă parte, sistemul de calcul al pensiilor, adică ceea ce este una din cheile oricărui sistem de asigurări sociale, baza de calcul și formula de calcul a unei pensii, ei bine, în sistemul Legii nr.3, baza de calcul a fost întotdeauna un venit mediu, de regulă, venitul salarial, pentru că este o lege construită pentru pensionarea salariaților, nu pentru pensionarea oamenilor activi pe piața forței de muncă, veniturile pe 5 ani. Deci, aceasta a fost rețeta de venituri: 5 ani, venituri, sigur, care au aglutinat în timp mai multe tipuri de drepturi salariale, dar care au fost cantonate exclusiv pe acești 5 ani și cu un procent de înlocuire stabilit în raport cu grupa de muncă, cu tranșele de salariu și de vechime din venitul asigurat, respectiv din salariu.

Ei bine, dacă în sistemul comunist care a născut Legea nr.3 exista o logică, întrucât veniturile aveau o progresie lentă, nu exista decât mascată inflația și deci, venitul pe 5 ani putea fi o radiografie de venit aproximativ corectă, după 1990, a lua în calcul pentru stabilirea pensiei doar venitul din 5 ani este profund nedrept și lucrul acesta este evident. Numai dacă ar fi să ne gândim, nu neapărat la conivențe frauduloase între angajatori și angajați care să negocieze salarii mari în ultimele perioade de activitate pentru a putea beneficiarul să obțină o pensie mai mare, deci, nu gândindu-ne neapărat la acest lucru, dar ținând seama de faptul că o persoană, în decursul activității ei profesionale, poate a avut un venit bun, dar mediocru, deci, undeva la medie, iar alte persoane cu venituri foarte mici mulți ani, reușesc printr-un, să zic, printr-un dat fericit al sorții să obțină venituri foarte mari chiar 5 ani. Și acest lucru produce un mare dezechilibru, un dezechilibru de echitate, un dezechilibru financiar, un dezechilibru în chiar funcționarea sistemului, nemaivorbind de o altă distorsiune importantă a sistemului legată de modul de calcul.

În 1996, printr-o hotărâre de guvern, baza de calcul a pensiilor nu a mai fost salariul net, așa cum Legea nr.3 care succeda temporal Legii nr.1 din 1977, când nu mai exista impozitul individual pe salariu, avea în vedere calcularea ratelor de înlocuire a salariului prin pensie, calculate la salariul net, or, prin această hotărâre de guvern din 1996, rata de înlocuire, procentul care se aplică se face pe salariul brut, ceea ce evident că duce la creșterea pensiei, dar creează o mare nedreptate, o extrem de mare nedreptate; pentru că, pe de o parte, cei care s-au pensionat înaintea acestei hotărâri de guvern aveau procentul de substituție aplicat asupra unui salariu net și a doua chestiune este cea legată de spiritul Legii nr.3, care nu avea în vedere aplicarea de procente de înlocuire a salariului prin pensie la salariul brut, ci la salariul net, pentru că așa fusese gândită Legea nr.3. Iată o distorsiune creată, zic eu, în mod inechitabil și chiar nelegal, care este de natură a provoca nemulțumire socială evidentă, pentru că discriminăm între categorii de beneficiari de pensii, iar, pe de altă parte, ne abatem de la un principiu intrinsec al Legii nr.3.

Creșterea evaziunii. Toți ne plângem de evaziunea fiscală, toți condamnăm munca la negru; eu sunt adeptul judecăților ceva mai nuanțate. Munca neimpozitată, munca care nu aduce venituri la buget și care este de natură să conducă și la excludere socială câteodată nu trebuie condamnată în bloc. Ea este o supapă economică de care orice economie, cât de evoluată ar fi și cât de bine controlată, cât de bine gestionată, are nevoie.

Problema României este însă alta și anume proporția, dimensiunea acestei evaziuni, faptul că asistăm la o economie care are o pondere foarte mare în produsul intern brut, sigur că nu putem spune, pentru că, dacă am ști exact, am mări produsul intern brut cu exact această valoare adăugată care se produce an de an din economia neimpozitată. Însă, este foarte clar că actualul sistem de pensii conduce la evaziune fiscală, conduce la această evaziune, pentru că contribuțiile sunt deja foarte mari și românii n-au iubit niciodată impozitele, nu numai că nu le-au iubit, că nimeni în lumea asta nu iubește impozitele, dar și mentalitatea românească este de a vedea în stat, din păcate este o tradiție pe care istoria a cimentat-o, de a vedea în stat un dușman, pentru că de prea multe ori aceste impozite s-au luat în istoria românească fără să existe și contraprestația din banii obținuți din impozite, așa încât există și tradițional și mental și efectiv economic un fenomen de evaziune, care este determinat de această creștere a contribuțiilor pe care din ce în ce mai mult nu le plătesc. Cu toate măsurile de constrângere, inclusiv de executare silită pe care le-am luat în ultimul an și jumătate, valoarea debitelor recuperate este între 8 și 9%, cu aproximație, din totalul deficitului bugetului asigurărilor sociale.

În fine, ultimul aspect se leagă de administrarea și conducerea sistemului actual. Sigur există câteva exemple în istorie care atestă o excepție, dar este o excepție lăudabilă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Cu riscul de a vă supăra înainte de pauză prin faptul că fac o scurtă paranteză, permiteți-mi să vă spun următorul lucru: cedarea unor prerogative, istoria o consemnează la excepție și nu ar fi decât să ne amintim că puțini conducători au cedat puterea de bunăvoie; ar fi poate un consul roman celebru, pe numele lui Sila, ar fi Carol Quintus și poate încă foarte puțini.

Astăzi, ministerul pe care-l reprezint vă propune prin acest proiect de lege să cedăm, nu să abandonăm, rețineți v-aș ruga această nuanță, să cedăm prerogativa administrării fondurilor de pensii, nu pentru că doar credem că, prin descentralizarea deciziei, lucrurile se îndreaptă, am fi prea naivi și nu ne putem permite naivități când este vorba de destinul a milioane de oameni a căror prestații vor fi gestionate de altcineva decât de minister, dar noi credem că rolul instituțional al ministerelor este de a face politici, de a elabora politici și de a exercita controlul aplicării legislației de domeniu, nu de a fi operatori de fonduri.

Este evident că instituțiile administrației publice, mai ales centrale, nu trebuie să fie un plătitor de beneficii, pentru că asta înseamnă, o dată, o gestiune prin ipoteză netransparentă, în al doilea rând, înseamnă excluderea de la decizie a celor care contribuie la alimentarea acestor fonduri, și în al treilea rând, poate însemna câteodată deturnarea fondurilor de la singura lor destinație stabilită de lege, anume aceea a plății beneficiilor.

De aceea, acest proiect, prin glasul meu, vă propune astăzi administrarea de un organism autonom, constituit tripartit, care să gestioneze acest fond și să opereze plata beneficiilor.

Credem că aceasta este soluția bună, și v-aș mai reaminti un lucru: nici măcar nu este o soluție nouă; nu vrem s-o brevetăm astăzi în România, spunând c-o facem prima dată. România a avut un asemenea sistem; l-a avut înainte de război și nu am învățat de la alții cum să facem. Nu am avut decât să ne întoarcem acolo unde este cazul, evident, la o practică bună. Acestea ar fi în linii mari problemele, starea lucrurilor, unde suntem astăzi și de unde am vrea să plecăm cât mai repede.

Trecem acum, sigur, la ceea ce propune legea care, repet, este o lege importantă de reformă. Înainte însă de a trece în revistă principalele soluții de principiu pe care legea le pune în discuția Parlamentului astăzi, permiteți-mi să vă spun doar două lucruri.

Noi concepem în primul rând această reformă ca o reformă radicală, de ansamblu și în beneficiul pensionarilor și a celorlalți titulari de drepturi de asigurări sociale. Aceasta înseamnă, concret spus, că independent de cât vom reforma acest sistem public de pensii, el nu poate să se autosusțină, el nu poate atinge echilibre bugetare, nu poate ameliora în timp prestațiile cuvenite beneficiarilor.

De aceea, noi am imaginat, și depinde de votul dumneavoastră și de judecata dumneavoastră asupra acestor proiecte, un program amplu de reformă, care are la baza lui patru proiecte de lege: acesta pe care începem să îl discutăm astăzi, proiectul pensiilor capitalizate administrate privat, care va intra cât de curând în dezbaterea comisiei de specialitate, sistemul de pensii capitalizate administrate privat facultative și Legea beneficiilor adiționale. La acestea se adaugă deja un proiect aflat în dezbaterea Parlamentului, respectiv a Camerei Deputaților - Legea privind asigurarea la accidente de muncă și la boli profesionale.

Deci, practic, reforma noastră nu se limitează la un sigur proiect de lege, ci la un ansamblu de proiecte de lege, congruent articulate unul cu celălalt și toate împreună având o destinație precisă. Destinația precisă este ameliorarea situației economice a României și, desigur, starea socială a beneficiarilor de asigurări sociale.

A doua idee este că această reformă trebuie făcută rapid, nu pentru că așa dorim noi, Guvernul, nu pentru că așa cer unii, nu pentru că așa ni se recomandă de organisme internaționale sau pentru că așa își dau cu părerea experții, ci pentru că această reformă trebuia făcută de acum vreo 3 – 4 ani. Deja este târziu; nu mai avem dreptul să întârziem în mersul pe drumul reformării acestui sistem, dacă vrem să dăm o speranță celor care vor fi beneficiarii acestui sistem și o certitudine de viață decentă celor care astăzi se află în plata drepturilor de asigurări sociale.

Cât privește proiectul, principalele lui prevederi constau în următoarele. în primul rând, organizarea unui sistem public de pensii, unic, garantat de stat. Cu alte cuvinte, vrem să punem în operă toate acele integrări de sisteme autonome care s-au petrecut de-a lungul anilor și totodată cele care au mai rămas independente, numărând puțini contribuabili, să fie prinse în acest sistem, în așa fel încât sistemul public de pensii să aibă unicitate, să aibă aplicabilitate pe întreg teritoriu național și, dacă este posibil, pentru toți contribuabilii la sistemul de asigurări sociale.

În al doilea rând, acest sistem își extinde câmpul de aplicare de la salariați contribuabili la toate persoanele care, obținând venituri profesionale sau venituri în general, vor fi asigurate. Deci, cu alte cuvinte, prin acest sistem, numărul contribuabililor estimăm a crește cu aproximativ 2 milioane de persoane.

În al treilea rând, contribuția de asigurări sociale va fi împărțită între angajator și angajați, între cel care dă de muncă și cel care prestează munca. Este o soluție pe care nu că majoritatea legislațiilor lumii o promovează, dar pe care România, începând cu 1912, prin Legea "Nenițescu", și apoi prin legi succesive din 1933, din 1938, din 1940, până la Legea nr.10 din 1949, a consfințit-o ca soluție echitabilă, pentru că doar așa va exista un sentiment clar, precis, o percepție concretă a fiecărui angajat că el plătește pentru asigurarea lui, și numai așa el va putea să responsabilizeze pe angajatul său să-i plătească partea de contribuție care revine acestuia. Nu întâmplător legislațiile lumii promovează o asemenea soluție.

Formula de calcul va avea în vedere întreaga activitate profesională sau, mai corect spus, întreaga activitate pentru care s-a plătit contribuția.

Indexarea automată a pensiilor este un lucru cerut de mult și care trebuie să intre și în peisajul legislativ românesc, să-și câștige dreptul de cetate și să intre pe ușa din față a reglementărilor legate de drepturile pensionarilor. Noi propunem o indexare automată la rata inflației, care va opera în anumite circumstanțe pe care le vom discuta când vom detalia dezbaterea pe articole, dar este important că acest principiu figurează în acest proiect, și credem noi că este bine că este așa.

De asemenea, vor fi revizuite actualele condiții de pensionare pe baza grupelor de muncă. România cunoaște un sistem din ce în ce mai exotic în lumea civilizat㠖 acela de a avea aproximativ 3 milioane de salariați încadrați în grupa I și II de muncă. Aceasta înseamnă, pe de o parte, condiții necorespunzătoare de muncă, care uzează oamenii, care îi împing spre sfârșitul vieții mai repede decât i-ar chema Dumnezeu la el, iar, pe de altă parte, datorită sistemului de facilități de reduceri de vârstă, de bonificații pe perioade de contribuții, înseamnă reducerea vârstei de pensionare, rate de înlocuire mai mari decât în mod obișnuit și o presiune din ce în ce mai mare pe bugetul de asigurări sociale.

Ceea ce propune această lege nu este foarte popular, dar problema nu este dacă este popular, nu dacă astăzi satisfacem o revendicare care, datorită acestui sistem, va fi din ce în ce mai "veștejită" în timp, pentru că nu vor mai fi bani în acest buget, pentru că dacă tot pensionăm la 50, la 51 de ani, cu pensii mari, va fi din ce în ce mai greu, la o populație contribuabilă din ce în ce mai mică, să se suporte aceste pensii din ce în ce mai mari, cu condiții de acces la pensie discriminatorii.

Care este problema româniei? Că aici nu avem nici solidaritatea salariaților. De ce? Pentru că, din păcate, se judecă greșit lucrurile. Se bucură oamenii de salarii mai mari datorită sporurilor, negândindu-se că aceste sporuri sunt de fapt un preț nemăsurat de mare pe care îl plătesc pentru sănătatea lor, pentru longevitatea lor și așa mai departe.

Noi trebuie să îmbunătățim condițiile de muncă și să reducem pe cât posibil condițiile de locuri de muncă deosebite. Nu este admisibil ca în România 65% din forța de muncă să lucreze în condiții deosebite de muncă. Nu este admisibil! Ceva nu este în regulă! Nu există țări civilizate care să dea condiții de acces diferențiate la pensii. Dau cel mult sporuri de salarii, dar nu discriminează pe accesarea pensiilor. Sigur că noi am păstrat ideea de a da niște bonificații celor care lucrează în condiții grele, și este corect așa, dar vor trebui reduse la maximum, pentru că într-un sistem de acest tip, din totalul de 3,2 milioane de persoane încadrate în grupele I și II vă asigur că sunt și multe persoane care lucrează în condiții normale de lucru și care beneficiază pe nedrept de aceste condiții. Este sfidarea pe care această lege o face, în sensul bun.

Sigur că vor fi presiuni și asupra dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați. vor fi! Credeți-ne însă că nu avem o soluție mai bună din nici un punct de vedere. Aceasta este soluția corectă! România nu trebuie să fie o țară nici de persoane cu handicap și nici de persoane care lucrează în condiții deosebite de muncă, toată lumea. Nu este admisibil așa ceva!

Pe de altă parte, legea vine și cu o serie de prevederi absolut noi. Ele privesc introducerea creditării la stagiul de cotizare la calculul pensiilor de invaliditate. Este pentru prima dată când anii în care o persoană incapabilă definitiv de muncă se iau în calculul pensiei, acordându-se o bonificație pentru toți acești ani, bonificație care va fi luată în calculul pensiei.

De asemenea, revenim la o soluție care a mai existat în legislația românească, nu-i o noutate absolută, este, cum se zice la OSIM, o inovație, și nu o invenție, deci are o noutate relativă, faptul că ajutăm și pe bărbați să devină urmași la pensia soțiilor lor. Probabil că vă amintiți – prin Legea nr.3 din 1977 bărbații au fost excluși de la beneficiul pensiei de urmaș; Legea nr.27/1966 le dădea acest drept. Am reintrodus și dreptul bărbaților, cum ni se pare normal într-o societate în care femeia este din ce în ce mai ocupată pe piața forței de muncă, să poată solicita o pensie de urmaș de pe urma soției lor.

Totodată, și este un punct important al acestei legi, este vorba de creșterea vârstei de pensionaare. Probabil, sub această cupolă vor fi dezbateri aprinse. Sigur că există multe argumente și într-un sens și în altul. Problema nu este a numărului de argumente, al silogismelor pe care se sprijină, al tăriei lor, ci a priorităților. Sigur că se poate spune: "Nu putem crește vârsta de pensie, pentru că nu este bine politic, pentru că nu se justifică nici măcar social și așa mai departe". dar, cum vă spuneam, orice judecată se așează în ordinea de valori numai în măsura în care avem o listă de priorități. Și care este prioritatea numărul 1 a acestui proiect și a acestei reforme? Aceea de a ameliora prestațiile, de a garanta echilibrul financiar al acestui buget, or un buget care va fi așezat pe o lege care nu conduce la mărirea vârstei și a perioadei de contribuție nu va face decât să legifereze statu quo-ul, un statu quo din ce în ce mai alterat, un statu quo care va duce sigur numai la reduceri de beneficii, și nici măcar la menținerea lor.

Avem de ales între a părea foarte aproape de inima oamenilor, dar numai aparent aproape de ei, sau a vrea binele generațiilor care vor urma, pentru că acest proiect de lege nu ni se adresează numai nouă, celor de astăzi; el se vrea, cum este normal să fie, o strategie legislativă care să judece și să soluționeze și problemele generațiilor viitoare. Altfel, nu vom fi decât în ipostaza de a cârpi o situație și așa de necârpit.

De aceea, fiind foarte concret, voi preciza că acest stagiu este diferențiat pe sex, este de 35 de ani stagiu de contribuție pentru bărbați, de 32 de ani pentru femei, iar vârstele sunt de 65 de ani pentru bărbați și de 62 de ani pentru femei. O precizare este obligatorie: această creștere a vârstelor nu se face brusc, nu din momentul intrării în vigoare aceste vârste vor da eligibilitatea pentru primirea pensiilor; dimpotrivă, există o pantă care se urcă, mai abruptă, mai domoală, dar se urcă în timp, și este vorba de 14 ani în cazul bărbaților și de 23 de ani în cazul femeilor. Deci abia o generație, - să zic, la medie, dacă luăm generația la 20 de ani -, va ajunge să fie eligibilă pentru pensie cu îndeplinirea acestei condiții. Să nu dramatizăm, așadar. Să nu spunem: "de mâine, aceste vârste sunt acolo!", pentru că nu este adevărat. Să nu spunem nici că este inadmisibil că urcă aceste vârste. Este singura soluție pentru a asigura un echilibru bugetar pentru o plată corectă și decentă în cuantum a prestațiilor de asigurări sociale.

Sigur, însă, și legat de vârstă, că există și posibilitatea reducerii vârstei de pensionare; există modalități de pensionare anticipată, care vor permite reducerea pragului de vârstă chiar cu 5 ani.

În ceea ce privește contribuția, aceasta se va suporta, cum spuneam, de ambii parteneri ai relației de muncă, de ambii contribuabili. Sigur, noi am propus ca 2/3 din această contribuție să fie suportată de angajatori și o treime de către angajați; comisia a amendat această soluție, aplecându-se mai mult către contribuabilul salariat sau angajat în altă modalitate, reducându-o doar la o pătrime. Vom avea timp suficient, cred eu, să discutăm în ce măsură acest amendament al comisiei se justifică. Ceea ce este însă important este că în alte țări această contribuție este jumătate – jumătate sau foarte puțin diferențiată între cei doi parteneri. Și repet: cu cât este mai substanțială contribuția angajatului, cu atât îi facem un bine. Poate vă pare paradoxal ce vă spun. Pentru că așa va fi mult mai conștient de obligativitatea partenerului său de a-i plăti contribuția. Va fi mult mai aproape de această contribuție.

Vedeți ce se întâmplă astăzi, când contribuția, în afară de pensia suplimentară, este plătită de angajat. Salariații, neplătind-o ei direct, nu controlează foarte clar pe angajatorul lor dacă plătește acest CAS, pentru că întotdeauna o plată făcută de un terț, chiar în contul drepturilor tale, este mai puțin urmărită, este privită, aș zice mai plastic, mai mult ca un cadou, și nu ca o obligație. Trebuie forțat angajatorul să plătească, și acest lucru se realizează pe măsură ce crește contribuția angajatului, pentru că el, știind că plătește o parte consistentă din acest CAS, va fi mult mai atent la ceea ce face angajatorul lui; nu va mai fi pe postul unui martor foarte pasiv la tot ce se întâmplă și, când vine să ceară pensia, va spune: "N-am știut că angajatorul meu n-a plătit CAS-ul, dar eu vă cer, în contul lunilor și anilor în care nu s-a plătit CAS-ul, să-mi recunoașteți perioada de contribuție!" Și vi se pare drept acest lucru, atâta vreme cât vorbim de un sistem de solidaritate în care cine plătește în fond anii neplătiți de fiecare din cei în cauză? Păi, plătim ceilalți, pentru că un asemenea sistem se coagulează și există pe baza acestei solidarități între generații, acestei solidarități între salariți și pensionari, acestei solidarități între contribuabil și beneficiar.

Totodată, spuneam că aria de cuprindere a acestei legi se extinde semnificativ. Vor fi asigurați și lucrătorii pe cont propriu, vor fi asigurați și cei care realizează venituri din convenții civile, vor fi asigurați obligatoriu și agricultorii, care până acum trăiesc în acest sistem centaur, în care nu știm unde este calul și unde este bărbatul, unde este partea obligatorie de contribuție și unde este partea facultativă, cea contractuală!

Iată, deci, că eligibilitatea, câmpul de aplicare a acestei legi se extinde în beneficiul și al potențialilor titlari de drepturi, dar și al securității financiare a acestui buget.

Formula de calcul a pensiei se va stabili ca un raport între media lunară din anul respectiv a salariilor brute individuale, la care se adaugă și alte drepturi salariale, și salariul mediu brut lunar pe economie din același an. Acest lucru va da posibilitatea stabilirii numărului de puncte de câte beneficiază pe întreaga viață profesională solicitantul dreptului la pensie în momentul scadenței, în momentul în care dreptul devine exigibil la acordare și, desigur, la plată.

Valoarea anuală a punctului se va stabili prin raportarea la jumătate din salariul mediu net pe economie la stagiul mediu complet de cotizare. Din această formulă va rezulta, înmulțindu-se apoi cu numărul de puncte, pensia. Care este valoarea acestui principiu? Faptul că se creează o legătură directă între mărimea veniturilor unei persoane pe tot parcursul vieții sale profesionale și, pe de altă parte, transparența acestei proceduri. Fiecare persoană își va putea calcula foarte clar pensia și nu va mai exista nici un fel de suspiciune că în spatele calculului pensiei se ascund interese, se ascund practici ilicite, se ascunde ocultarea adevărului. Omul va ști sigur, pe baza acestei formule, la cât are dreptul, și acesta este un lucru foarte important, chiar dacă el pare nesemnificativ în economia legii.

Faptul că transparentizăm o procedură de accesare a unui drept este extrem de important pentru reflexele democratice ale acestui popor, pentru că drepturile nu este suficient să fie acordate, nu este suficient să fie plătite; ele trebuie să fie și cunoscute, în modalitățile lor de acordare, chiar de beneficiarul lor. Pentru că, ce vedem? Vedem că foarte mulți cetățeni ai acestei cereri nu știu ce drepturi au; nu știu cum se stabilesc aceste drepturi, și toate aceste lucruri nu fac decât să creeze disfuncționalități în sistemul relațiilor democratice dintr-o țară.

În legătură cu pensia de invaliditate, se vor păstra în continuare gradele de invaliditate, cu precizarea creditării stagiului.

De asemenea, pensia de urmaș continuă să se acorde în general în condiții similare, cu acea unică derogare substanțială, legată de titularii acestui drept.

În fine, legea prevede și o modalitate și recorelare a pensiilor, care va avea în vedere indicele mediu de indexare din toată perioada din 1990 și la zi, ceea ce va duce la ameliorarea pentru anumite categorii de pensionari și de pensii a veniturilor. Sigur, în ideea că acest lucru va fi posibil de la început și sprijinit bugetar.

Doamnelor și domnilor,

Nu vreau să abuzez de răbdarea dumneavoastră. În 1940, un mare profesor francez, care se numea Andre Segfried, ținea un curs despre ordinea publică. Un an de zile un curs despre ordinea public㠖 este o chestiune interesantă. La sfârșitul cursului, acest celebru profesor în dreptul administrativ și în teoria științei administrative a spus următoarele cuvinte memorabile, adresându-se auditoriului academic: că, probabil, la sfârșitul acelui curs, studenții lui au înțeles ce nu este ordinea publică, dar probabil că nu au reușit să înțeleagă ce este ordinea publică.

Speranța mea este, nefiind vorba aici nici de un curs, și nici măcar de o prezentare a unei persoane cu acreditarea celei de care vă vorbeam, că, din succinta trecere în revistă a principalelor articulații ale acestui proiect de lege, să fi înțeles și să vă dați acordul, prin voința liber exprimată, la necesitatea acestei reforme, la faptul că este un lucru care poate ameliora în mod radical, dar în timp, nu astăzi și nu mult de astăzi, prestațiile de asigurări sociale, că acest sistem este un sistem gândit să dureze, este gândit să dezvolte într-o concepție care leagă intim economia de social și socialul de economie, să lege intim durabilitatea, competitivitatea economiei românești și ameliorarea statutului social al cetățenilor ei. Pentru că, de ce nu, orice reformă trebuie făcută cu oameni și pentru ei. Această reformă sigur este făcută cu oameni și făcută cu demnitarii cei mai importanți ai României, cu dumneavoastră. Dar ea trebuie gândită pentru toți cei care astăzi primesc pensie sau care mâine, poimâine, odată în viața lor, o vor primi.

Cineva spunea că reforma sistemului de asigurări sociale este o revoluție. Numai că, spre deosebire de revoluție, aș completa un lucru. Revoluțiile au învingători și învinși. Noi dorim să avem supraviețuitori și, sigur, oameni care, mai mult sau mai puțin, să învingă o realitate dură astăzi, dar o realitate care se poate schimba, inclusiv prin acest proiect.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Fiindcă s-a făcut ora 13,00, o să luăm o pauză. Ne revedem la ora 14,00.

O să rog grupurile parlamentare să-și desemneze eventualii vorbitori în cadrul dezbaterilor generale.

Din partea Grupului parlamentar al PDSR este înscris domnul deputat Dumitru Buzatu. Însă, avem tot timpul după pauză, pentru că întâi va vorbi din partea comisiei cel care va fi desemnat.

Deci, ne revedem la ora 14,00.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Continuăm ședința noastră.

Din partea inițiatorului a vorbit domnul ministru Athanasiu.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Marian Sârbu.

Vă dau cuvântul, domnule deputat.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Raportul pe care Comisia pentru muncă și protecție socială vi-l aduce astăzi spre dezbatere, reflectă, bineînțeles, importanța acestui proiect de lege pentru sistemul de asigurări sociale în ansamblul său, pentru reforma socială din România.

Vreau să vă spun că împotriva tuturor speculațiilor care s-au făcut în presă, cum că această lege ar fi stat la Comisia pentru muncă și protecție socială mai mult timp decât era necesar, trebuie să vă spun că în general Comisia pentru muncă și protecție socială s-a achitat, cred, onorabil de sarcina pe care a avut-o, în sensul de a întocmi într-un timp rezonabil acest proiect de lege, pentru că nu era o lege oarecare, de câteva articole, ci o lege cu un impact social extrem de important.

Astfel, raportul a fost depus în data de 22 decembrie anul trecut. Deci, nu se poate spune că el n-a fost făcut într-un timp rezonabil.

Cel de al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun, în afară de faptul că în dezbateri am ținut cont de multe dintre propunerile Consiliului Legislativ, ale Consiliului Economic și Social, precum și de la Comisiile pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, Comisia juridică, de disciplină și imunități, au fost o serie întreagă de dezbateri cu sindicate, cu asociații ale pensionarilor care, bineînțeles, interesați în mod direct de prevederile acestei legi, au ținut ca în cadrul comisiei să se exprime un punct de vedere.

Deci, voiam să vă spun că și din acest punct de vedere, Comisia pentru muncă și protecție socială a făcut un efort de consultare, dacă vreți, aproape în permanență, în perioada în care a discutat acest proiect de lege.

După cum observați, raportul conține în structura lui o facilitate, aș putea spune, în favoarea desfășurării cât mai corecte, dacă vreți, și mai ușoară a dezbaterilor. El conține atât toate articolele care au venit de la inițiator, cât și, bineînțeles, toate amendamentele pe care le-a făcut comisia. Este un mod, aș spune, mult mai ușor pentru orice deputat. L-am făcut în sprijinul dumneavoastră, pentru ca să găsiți în același raport atât inițiativele Guvernului, atât articolele care reflectă voința guvernamentală, cât și cele care reprezintă voința comisiei.

Raportul, după cum vedeți, conține peste 200 de amendamente admise, ceea ce arată în mod indiscutabil că în general Comisia pentru muncă și protecție socială a considerat, a avut în vedere să ia în calcul pe bază de argumente amendamentele colegilor din comisie, dar există, după cum observați, și 70 de amendamente respinse.

Este un raport aș spune modern, al unei legi evident moderne, care, cu siguranță, așa cum spunea și ministrul muncii și protecției sociale, reflectă nevoia reformării sistemului de asigurări sociale din România.

Vreau să aduc în fața dumneavoastră, din partea comisiei, mulțumirile cele mai sincere, atât experților din comisie, cât și ai celor din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, care au lucrat aș spune în foc continuu în perioada în care această lege a fost în dezbaterea comisiei.

A fost un efort îndelungat și mărturisesc că atât colegii din cadrul grupului nostru parlamentar, dar și colegii din comisie au apreciat în mod deosebit acest efort.

Cu aceasta, aș dori doar să închei, amintind că înseși aceste amendamente reflectă, dacă vreți, un alt mod de a privi lucrurile pe care le-a avut Comisia pentru muncă și protecție socială, deosebit, aș spune, de ceea ce domnul ministru al muncii și protecției sociale spunea astăzi, încercând să spună că în raportul dintre priorități și argumente, prioritățile sunt cele care prevalează.

Aș spune că în general Comisia pentru muncă și protecție socială a avut în vedere în principal argumentele, iar multitudinea de amendamente admise reflectă acest lucru.

Eu vă mulțumesc pentru atenție și sper în dezbateri reale, dezbateri corecte, bazate pe argumente, pentru că este într-adevăr o lege foarte importantă, este o lege care pe termen lung poate avea efecte pozitive, sau negative, în funcție de ceea ce vom decide împreună.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, din partea comisiei, a vorbit domnul deputat Marian Sârbu.

În cadrul dezbaterilor generale s-au făcut înscrieri, cu excepția grupurilor Partidului România Mare, PUNR și al minorităților. De la România Mare v-am notat.

O să-i dau cuvântul domnului deputat Teodor Stanca. Este în sală? Da, este. Vă rog. Grupul parlamentar PNȚCD-civic-ecologist.

Se pregătește domnul deputat Dumitru Buzatu, Grupul parlamentar al PDSR.

Domnul Teodor Stanca:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

După prezentarea făcută de domnul ministru Athanasiu, vă mărturisesc că nu văd ce aș mai putea spune în sprijinirea acestui proiect de lege. Poate, dar și asta a recunosut și domnia sa, că acest proiect, ca și celelalte de care a amintit domnul ministru, vin foarte târziu în dezbaterea noastră.

Sigur că și colegul care a vorbit înainte în numele comisiei mă obligă să fiu extrem de scurt în ceea ce vă spun, pentru că, în afară de faptul că în cadrul comisiei, vă mărturisesc cu bucurie, a fost o conlucrare între toate formațiunile politice, de unde rezultă importanța pe care toate formațiunile politice o acordă acestui proiect de lege.

De asemenea, atât în cadrul comisiei, prin contactele pe care le-am avut cu asociațiile interesate în acest proiect, asociațiile de pensionari, cu toate organizațiile sindicale, cu o serie de alte categorii de cetățeni interesați în acest proiect de lege, ne face să sperăm, cel puțin, că acest proiect de lege este foarte bine cunoscut în momentul de față de marea majoritate a populației din România, interesată în rezolvarea problemei protecției sociale în țara noastră.

Cred și sper că și în dezbaterile care vor urma, formațiunile politice vor avea același stil de abordare pe care l-am avut și noi în comisii și vor conlucra pentru a scoate o lege cât mai bună și, în felul acesta, să dăm încă un semnal că pe anumite propuneri sau proiecte legislative, interesul poate să fie general pentru toate părțile.

În ceea ce privește Grupul parlamentar PNȚCD, în mod sigur va susține acest proiect de lege și vă invită ca și dumneavoastră să faceți același lucru.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Buzatu, din partea Grupului PDSR. Se pregătește, din partea Grupului PD, doamna vicepreședinte Paula Ivănescu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mărturisesc că mă gândesc să-mi moderez discursul conform așteptărilor dumneavoastră, văzând interesul cu care sunt urmărite aceste dezbateri, legate de reforma sistemului actual de pensii.

Domnilor colegi,

Nevoia reformei sistemului actual de pensii este un fapt recunoscut de forțele politice, de organizații ale societății civile și de diferite categorii de salariați care, într-un timp mai lung sau mai scurt, se vor afla în situația de a beneficia de pensie.

Analizând starea sistemului actual, care este un sistem de natură contributivă, bazat pe redistribuire, vom constata că acesta solicită contribuții din ce în ce mai mari, evoluând de la 14% în 1990, la 30% în 1999, sau chiar 35% și 40% pentru grupa a II-a și grupa I de muncă.

În același timp, sistemul este minat de un deficit permanent care se datorează scăderii numărului de contribuabili. Cauzele care generează aceste dificultăți sunt, pe de o parte, îmbătrânirea populației, iar, pe de altă parte, sunt datorate politicii falimentare promovate de coaliția CDR-USD-UDMR, concretizată într-o recesiune economică de lungă durată. (Rumoare)

Vă mulțumesc pentru atenția pe care mi-o acordați, încă o dată.

La toate acestea, se adaugă persoanele care desfășoară activități pe cont propriu și nu sunt asigurate în sistemul asigurărilor sociale, agricultorii care se asigură într-un număr din ce în ce mai mic din lipsa disponibilităților bănești, munca la negru, care antrenează un număr mare de salariați în diverse activități, datorată în special fiscalității ridicate, promovate de actualii guvernanți.

Partidul Democrației Sociale din România, în perioada 1993-1996 a dat publicității o cartă albă a asigurărilor sociale, întocmită cu consultarea unor experți europeni, a sindicatelor și a patronatelor. În cuprinsul acestui document, au fost expuse principiile reformei sistemului de asigurări sociale. Iar, pe baza acesteia, a fost elaborat un proiect de lege care a fost preluat în bună măsură de actualul Guvern.

Problemele cheie pe care le ridică proiectul de lege inițiat de actualul Guvern se referă la: creșterea vârstelor de pensionare, valoarea de înlocuire a pensiei în raport cu salariul și, în al treilea rând, problema contribuțiilor solicitate pentru constituirea fondurilor și partajarea acestora.

În viziunea inițitorului, creșterea vârstei standard de pensionare la 65 de ani bărbații și 62 de ani femeile, constituie principala formă de echilibrare a sistemului, fără a se ține cont de uzura accentuată a forței de muncă din economia românească și de condițiile de muncă, care nu sunt comparabile cu cele din țările Uniunii Europene și nici cu speranța de viață din aceste țări.

În ceea ce privește valoarea de înlocuire reprezentată de pensie în raport cu salariul, inițiatorii propun 50%, cu intenția vădită de a face loc sistemului privat obligatoriu, care solicită noi contribuții.

Pe de altă parte, această valoare este insuficientă în raport cu costul actual al vieții, determinat de evoluția prețurilor de consum din ultima perioadă.

O altă problemă controversată a actualului proiect de lege este legată de mărimea contribuției și partajarea ei între angajatori și salariați.

Față de actualul sistem, în care CAS-ul este plătit de angajator, inițiatorul propune ca o parte din contribuție să fie plătită direct din salariu, ceea ce va antrena în timp o creștere mai mare a fiscalității asupra veniturilor salariale.

În raport de cele prezentate, Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România a înaintat un număr de amendamente, pentru fi analizate de Comisia pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților și aduse în dezbaterea Camerei.

În funcție de modul în care, pe parcursul dezbaterilor, amendamentele depuse vor fi acceptate în vederea ameliorării proiectului de lege, Partidul Democrației Sociale din România va vota pentru sau contra acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna vicepreședinte Paula Ivănescu, din partea Grupului Partidului Democrat.

Se pregătește domnul deputat Victor Barbăroșie, din partea Grupului Partidului Național Liberal.

Vă rog, doamnă.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

A venit și ziua în care să discutăm reforma asigurărilor sociale. Cred că este o zi binecuvântată de Dumnezeu, dacă vom ajunge cu toții la concluzia că ceea ce ne-a prezentat Guvernul României este în interesul oamenilor care trăiesc astăzi în România și vor trăi și mâine și poimâine în România.

Este adevărat că cea mai bună parte din această lege este faptul că scoate din administrarea statului niște fonduri care în mare parte nu-i aparțin, niște fonduri care provin din contribuțiile oamenilor și, de când lumea și pământul se știe că statul este cel mai prost administrator al bunurilor de toate felurile.

Crearea Casei Naționale a Asigurărilor Sociale este unul din lucrurile cele mai importante stipulate în această lege, este o evoluție înspre bine și faptul că această Casă de Asigurări Naționale este administrată multipartit, constituie un fapt care va duce, în speranța noastră, la o bună administrare a fondurilor depuse de diverși contribuabili.

Desigur că această lege are foarte multe prevederi care se aliniază la legislația europeană, foarte multe prevederi care constituie o evoluție față de legea actuală, care este în funcțiune, însă noi, Partidul Democrat, avem de pus o întrebare retorică. Deci, nu este o întrebare la care așteptăm răspuns în acest moment, ci la care vom căpăta răspuns de la Camera Deputaților, de la membrii acesteia și de la votul lor.

În această lege, se stipulează ca vârsta de pensionare să crească treptat, pentru femei până la 62 de ani, pentru bărbați - până la 65 de ani. Dacă privim din punct de vedere matematic, aritmetic, pe baza argumentelor furnizate de ministrul muncii și protecției sociale, dăm dreptate unei asemenea abordări. Dacă privim din punct de vedere uman, îndoielile încep să apară. Oamenii din România de astăzi și din România de mâine nu sunt pregătiți din punct de vedere al condițiilor de muncă, al condițiilor în care au trăit și trăiesc pentru o mărire a vârstei de pensionare.

Știm foarte bine că speranța de viață din România se cifra acum vreo 2 ani de zile la 69 ani. Acum a început să scadă. Speranța de viață a bărbaților este de 66 de ani. Speranța de viață a femeilor este ceva mai mare, de 72 de ani, dat fiindcă ele au beneficiat întotdeauna de o vârstă de pensionare ceva mai scăzută decât bărbații.

Putem noi, în acest moment, să ne închipuim că peste 10 ani, sau peste 20 de ani, această speranță medie de viață va crește până la 78, 79 de ani, cât este în Occident, unde vârsta de pensionare este statuată la 65 de ani pentru bărbați și cu mici variații pentru femei, între 60 și 65 de ani?

Eu cred că noi, cei care astăzi compunem Camera Deputaților, Parlamentul României, trebuie să ne gândim la oamenii care trăiesc astăzi, dăm legi pentru ei, cu privire în viitor, dar nu putem să nesocotim starea lor de existență.

Mie mi se pare că prin soluția matematică, propusă de Guvernul României, respectiv de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, noi, de fapt, propunem o soluție care contracarează efectele și nu cauzele pentru care pensiile sunt atât de mici, pentru care pensionarii nu se pot întreține, nu-și pot cumpăra medicamente, nu pot trăi într-un minim decent. Foarte mulți dintre ei nu trăiesc și nu ating minimum de subzistență.

Ne putem noi permite, Camera Deputaților, să ne gândim că dăm această lege pentru 20 de ani, sau 50 de ani încolo? Va trebui să ne gândim cu toții foarte bine dacă nu trebuie să ne gândim mai întâi pentru oameni, să dăm aceste legi mai întâi pentru oameni și să obligăm Guvernul României, Guvernul de astăzi, Guvernul de mâine să eficientizeze activitatea economică, să crească locurile de muncă, crescând astfel contribuțiile la sistemul de asigurări sociale, în așa fel încât să rezolvăm cauzele, și nu efectele. Este o problemă de meditație pentru toată lumea și aș dori să vă spun că am consultat marile centrale sindicale, am consultat inclusiv asociațiile de pensionari, am consultat structurile societății civile și sunt mari îndoieli, nu vorbesc de împotriviri, mari îndoieli că a fost hotărârea cea mai înțeleaptă din partea inițiatorului acestui proiect de lege.

Doamnelor și domnilor colegi,

Sper în înțelepciunea dumneavoastră ca, pe parcursul derulării acestui proiect de lege să hotărâm împreună cum este mai bine pentru oameni.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Victor Barbăroșie, din partea Grupului Partidului Național Liberal.

Se pregătește domnul deputat Károly Kerekeș, din partea Grupului UDMR.

Vă rog.

Domnul Victor Barbăroșie:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege privind sistemul public de pensii a ajuns, în sfârșit, în plenul Camerei Deputaților. El vine să înlocuiască actualul sistem anacronic, din ce în ce mai greu de susținut și administrat, generator de grave inechități, în condițiile de după decembrie '89.

Proiectul vine cu noutăți de esență. Dintre acestea, de maximă importanță mi se pare noua metodă de calcul al cuantumului pensiei, care va lua în considerare întreaga perioadă de contribuție.

Se cunosc foarte bine diferențele aberante pe care actualul sistem le-a făcut posibile între nivelele pensiilor unor oameni cu pregătire și prestație similare, în condițiile când salarizarea a început să asculte de reguli noi, iar pensionarea a continuat după cele vechi.

Noua lege va aduce sistemul de pensii mai aproape de standarde europene în domeniu.

În legătură cu acest proiect, major pentru reformă, Partidul Național Liberal nu regretă decât faptul că alte urgențe, alături de dificultăți reale în negocierea cu partenerii de dialog social, l-au întârziat atât de mult.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Károly Kerekeș, din partea Grupului UDMR.

Se pregătește domnul deputat Iuliu Furo, din partea Grupului Partidului România Mare.

Domnul Károly Kerekes:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Stimate domnule ministru,

Reforma sistemului de pensii, ca parte esențială a reformei sociale, figurează printre prioritățile de bază ale făuririi mecanismului economiei de piață și ale protecției sociale.

În anii tranziției, pe fondul crizei economice, a scăderii producției și creșterii șomajului, a crescut numărul de pensionari și s-a redus raportul de susținere, respectiv dintre plătitori de cotizații și pensionari.

Potrivit tendințelor amintite, au apărut tensiuni și dezechilibre în constituirea fondurilor de pensii, au crescut cotele de contribuții, dar și evaziuni extinse în plata acestora de către agenții economici. ca urmare a dezechilibrului financiar al sistemului de pensii, s-a produs o reducere drastică a valorii reale a pensiilor.

Această evoluție a sistemului de asigurări sociale face necesară introducerea unei reforme radicale a întregului sistem, astfel încât el să stimuleze creșterea economică și să întărească protecția socială a persoanelor vârstnice și a celorlalte categorii de pensionari.

Reforma sistemului de pensii, concepută de actualul Guvern, presupune o creștere a răspunderii la nivel individual și social pentru asigurarea de venituri pentru perioada inactivă, precum și o diversificare a formelor de asigurare. Noul cadru legislativ al pensiilor dezvoltă, în continuare, sistemul de bază de asigurări sociale, având caracter obligatoriu și fiind finanțat potrivit principiului solidarității sociale. Luând în considerare schimbările intervenite pe piața muncii, specificul și particularitățile forței de muncă se creează condițiile ca fiecare persoană activă să fie cuprinsă în sistemul de asigurări de pensii. Ca mijloc complmentar de protecție a persoanelor vârstnice se creează cadrul legislativ pentru dezvoltarea și funcționarea fondurilor private de pensii. Finanțarea sistemului public de pensii pe baza principiului solidarității sociale se justifică și prin etapa actuală de dezvoltare a societății, însă este inevitabilă schimbarea modului de aplicare a acestui principiu, în sensul participării și a persoanelor asigurate la plata contribuției.

De asemenea, prelungirea vârstei de pensionare este o necesitate obiectivă, prelungind astfel viața activă și îmbunătățind raportul de susținere, aducând o creștere a numărului de plătitori de contribuții de asigurări sociale. Creșterea treptată a vârstelor de pensionare, fără egalizarea acestora, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, corespunde pe deplin cerințelor etapei actuale și a perioadei problematice de tranziție. Reforma sistemului de asigurări sociale va însemna și o nouă administrare a asigurărilor sociale, o mai bună constituire și utilizare a fondurilor bugetului de asigurări sociale.

Fără îndoială, este o măsură absolut necesară și introducerea noului mod de calcul al pensiilor, întrucât vechiul mod de calcul nu mai corespunde condițiilor economiei de piață și a creat numai dificultăți. De adoptarea și implementarea noului sistem de asigurări sociale sunt legate speranțe justificate, însă pentru realizarea cu succes a programului de politică socială a Guvernului se impune luarea măsurilor cuvenite pentru combaterea drastică a evaziunilor în plata contribuțiilor sociale, adoptarea unor măsuri mult mai severe, împotriva agenților economici care nu plătesc contribuțiile de asigurări sociale. Ele sunt cu atât mai mult justificate cu cât pentru România asigurările publice de pensii vor rămâne și în viitorul previzibil principala cale de protecție a persoanelor vârstnice. În lipsa acestor măsuri severe, reforma va rămâne doar o iluzie.

În încheiere, pot afirma că Grupul parlamentar al UDMR va vota această lege, căreia i-a adus o serie de îmbunătățiri în cadrul lucrărilor în comisie.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Iuliu Furo, din partea Grupului parlamentar al PRM. Se pregătește domnul deputat Vîlcu din partea Grupului parlamentar al PUNR.

Domnul Iuliu Ioan Furo:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este incontestabil că ne aflăm în fața unei legi cu implicații majore atât pe termen de aplicare imediată, am în vedere data la care va intra în vigoare, cât și pe termen mediu și pe termen lung. Poate pare curios, dar eu vreau să declar de la bun început că pe parcursul aplicării acestei legi sunt posibile mai multe variante de a o perfecționa.

În primul rând, sunt în totalitate de acord cu cele spus de domnul profesor Athanasiu în legătură cu scopul propus prin această lege, de a elimina anumite anomalii create din 1990 încoace prin repetatele indexări, prin normalizarea cuantumului pensiei la aceeași categorie, aceeași vechime și aceeași vârstă, dar date diferite de pensionare, și este, categoric, un lucru câștigat că la baza elaborării acestei legi s-a avut în vedere un studiu comparat cu privire la sistemele de pensionare existente în alte țări, un studiu care nouă, membrilor Comisiei pentru muncă și protecție socială ne-a fost de un real ajutor. Este incontestabil că este meritul celor care l-au elaborat, care l-au conceput, ea este o continuare a proiectului legii gândite încă în legislatura trecută, perfecționată, îmunbătățită și prezentată azi în fața noastră.

Am cinci probleme care mă preocupă personal. Dar înainte de aceasta, aș vreau să afirm și eu aici, ca și colegii mei din comisie, că din luna septembrie 1998 și până la finalizarea acestei legi, comisia noastră a lucrat, pot să spun, fără diferență de apartenență de partid, și am vizat să iasă o lege în folosul oamenilor, o lege în folosul societății românești. Sunt însă aceste câteva probleme care pe mine personal mă preocupă și sunt convins că, în ultimă instanță, cu ajutorul înțelepciunii colective de care va da dovadă Camera Deputaților, membrii săi, vom reuși să aducem corijările și îmbunătățirile de rigoare. Nu sunt întrebări adresate inițiatorilor.

O primă problemă care mă preocupă și la care nu cunosc încă un răspuns, nu sunt în stare să dau un răspuns, judecând cele 3 termene: imediat, mediu și termen lung, este vârsta de pensionare. Domnul ministru Athanasiu a prezentat acest lucru, pentru bărbați 65 de ani, cu termen de aplicare în 14 ani, pentru femei 62 de ani, cu termen de aplicare 23 de ani. Pun însă problema: care este astăzi, - și doamna deputat Ivănescu a pomenit-o - speranța de viață la naștere a unui cetățean în România. Care va fi, cum va evolua această speranță de viață în perspectivă?

Desigur, am dori ca vârsta de pensionare să intervină cât mai târziu, dar, în același timp, trebuie să ținem seama de condițiile practice existente în momentul aplicării acestei legi. Bineînțeles, legiuitorul va avea în vedere acest termen de grație, în cazul bărbaților de 14 ani, la femei de 23 de ani, dar având în vedere experiența ultimilor 10 ani, stadiul de dezvoltare economico-socială a României, îmi pun întrebarea retorică, dacă aceste vârste vor corespunde generațiilor care urmează acelor oameni care peste 14 sau peste 23 de ani vor atinge vârsta de pensionare. Iată o chestiune la care va trebui în colectiv, împreună să judecăm și să ne gândim.

A doua problemă care, sincer, vă mărturisesc că mă frământă și știe domnul ministru, că s-a discutat și în cadrul comisiei, a ridicat-o și domnul deputat Buzatu, este acea valoare de înlocuire a salariului de care a beneficiat un viitor pensionar, față de pensie, care în proiectul de lege este dimensionată la 50%. Și este o mențiune că viitorii noștri pensionari vor beneficia și de sisteme private de pensii. Este foarte adevărat, dar de această categorie vor beneficia doar cei care au până la vârsta de 45 de ani. Or, pentru a asigura un trai decen, cu o valoare de înlocuire, cu un coeficient de înlocuire de 50%, mi se pare foarte riscant și foarte dificil de rezolvat pentru această categorie de pensionari pe care se va aplica această lege în momentul în care va intra în vigoare.

A treia chestiune care, de asemenea, a fost amintită aici, care credem că trebuie să beneficieze de gândirea colectivă și de experiența fiecăruia dintre noi, este acel raport de împărțire al contribuției la asigurările sociale datorate de asigurați și datorate de angajatori, având în vedere că pentru asigurați revine, conform proiectului legii, o treime din salariu. Întrebarea este dacă nu cumva această o treime reprezintă prea mult și la ora actuală ar duce la greutăți în plus pe care trebuie să le suporte un salariat care aspiră la venerabilul titlu de pensionar.

Și a patra chestiune pe care, stimați colegi, v-o pun foarte deschis în față, noi am discutat în comisie îndelung, nu numai pentru faptul că pe unii dintre noi ne privește în mod direct, dar privește întregul sistem de pensionare. Este vorba despre sistemul de cumul de pensii cu cumulul de salariu sau cu cumulul de indemnzație de deputat sau de senator. Potrivit prevederilor proiectului de lege, acest cumul va fi admis, în condițiile în care viitorul pensionar, deci salariatul sau, în cazul nostru, cel care va fi ales în forul legislativ, nu va mai plăti cotă parte de asigurări sociale, va putea beneficia și de pensie și de salariu, dar, atenție, în momentul în care iese la pensie efectiv sau, în cazul nostru, își termină mandatul, nu mai beneficiază de recalcularea pensiei. Este o problemă foarte serioasă, este o fromulare... în comisia noastră s-a născut un articol nou, art.96, dacă nu mă înșel, în proictul de lege, poate este bine, poate nu este bine, poate este cea mai bună soluție, poate nu este o soluție bună. De aceea, credem că numai cu ajutorul dumneavoastră, al celor care beneficiați la ora actuală de cele două sisteme și aveți o experiență corespunzătoare, vom găsi soluția cea mai bună.

Și o ultimă chestiune pe care aș vrea s-o ridic, domnule ministru, pentru dumneavoastră mai ales, nu atât ca persoană, ci ca funcție, pentru Executiv. Ne preocupă foarte serios problema încasării datoriilor, a obligațiilor pe care le au agenții economici cu capital de stat, cu capital privat și de stat și cu capital privat în ceea ce privește cotele părți pentru asigurările sociale. După cât știu, anul trecut s-a finalizat cu un deficit foarte mare, de câteva mii, 9 mii de miliarde, dacă nu mă înșel. O cifră enormă. Se știe că asigurările sociale de sănătate nu sunt aplicabile așa cum au fost lgiferate de la începutul acestui an, de la 1 ianuarie, tot datorită unor deficiențe organizatorice, mai ales cu implicații financiare. De aceea, cred că este bine că în proiectul de lege se prevede un termen de grație de un an de zile pentru aplicarea acestei legi, din momentul în care va fi publicată în Monitorul Oficial, însă aș reține atenția asupra seriozității cu care trebuie privit acest termen de grație, astfel încât să existe timp suficient pentru a putea fi implementat noul sistem de plată a pensiilor, de administrare și plată a pensiilor. Am în vedere casele de asigurări, am în vedere tot sistemul nou croit în ceea ce privește administrarea și așezarea sa în teritoriu.

De asemenea, cred că se impune ca în această perioadă, și în ceea ce privește baza materială necesară implementării sistemului, Ministerul Muncii și Protecției Sociale să fie mai mult sprijinit decât a fost Ministerul Sănătății. Am în vedere sedii, am în vedere personal calificat, am în vedere instalațiile și utilajele necesare desfășurării în bune condiții a acestor elemente.

În ceea ce ne privește, desigur, după parcurgerea celor peste 200 de amendamente acceptate și celor 70 de amendamente care așteaptă votul Camerei Deputaților, ne vom strădui să contribuim în continuare la îmbunătățirea legii și, pe măsură ce vom găsi înțelepciunea și înțelegerea necesară pentru a ieși cu o lege corespunzătoare, bună pentru cei care așteaptă de mult această lege, vom susține sau vom adopta o atitudine corespunzătoare.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vîlcu - Grupul parlamentar al PUNR și se pregătește doamna deputat Smaranda Dobrescu din partea Grupului parlamentar al PSDR. Este în sală? Da.

Vă rog.

Domnul Mircea Vîlcu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Domnilor colegi,

Sigur că ar fi fost de dorit, din punctul meu de vedere și al formației politice pe care o reprezint, ca susținerea în cadrul dezbaterilor generale a acestui atât de important proiect de lege să o facă chiar președintele comisiei, domnul deputat Valentin Adrian Iliescu care, însă, din motive obiective este nevoit să lipsească în acest moment.

Problema acestei reglementări legale este, evident așteptată de multă vreme și ea este cu atât mai necesară, cu cât între timp s-a recurs, în diferite împrejurări, conjunctural deci, la elaborarea unor proiecte și reglementări în ceea ce privește pensionarea, care au creat, aceasta este impresia generală, un adevărat haos în ceea ce privește drepturile, vârsta și tot ce ține de această instituție a pensionării.

Aș da ca element, așa, și de pitoresc, deși nu este chiar pitoresc, faptul că într-un din emisiunile de acum câteva zile, o femie în vârstă de 42 de ani întreba cam care ar fi posibilitățile de a se pensiona. Sigur că la o asemenea vârstă, să te gândești la pensie, după părerea mea este de-a dreptul dramatic, dar este, în același timp, și o anomalie, stimulată însă de precedentele reglementări legale.

Legea, proiectul de lege este foarte bine gândit. Apreciez în mod deosebit pledoaria extrem de documentată și de bine argumentată a domnului ministru Athanasiu în susținerea de la începutul acestor dezbateri, și ea se încearcă a fi, în același timp, o reglementare de lungă durată, pentru viitorii 20-30 de ani. Eu o spun cu toată sinceritatea, mă îndoiesc că o lege elaborată în contextul politic, dar și economic actual, poate să atingă vârste atât de respectabile în perspectivă, 20-30 de ani. Dar să sperăm că evoluția economică a României va îngădui aplicarea prevederilor acestei legi și în perspectiva pe care o anticipează.

Între prevederile acestei legi sunt lucruri foarte interesante, lucruri foarte valoroase, dar mie mi se pare, din lectura pe care am făcut-o, că există și unele semne de întrebare. Nu intru în detalii, dar m-aș referi la aproximativ 2-3 dintre ele.

De pildă, totuși, este destul de neclar modul în care se va face, să spunem, derularea acestei legi, având în vedere necesitatea de a se atinge în final, ca prag de vârstă a pensionării, cele două vârste anunțate, pentru femei și pentru bărbați. Cum, concret și în ce perspectivă se va realiza această problemă rămâne totuși un semn de întrebare. Pentru că legea va porni de la niște premise destul de dificile, va trebui să reglementeze în primul rând situația actuală și să așeze o dată când să intre în vigoare prevederile acestei legi, mă rog, sistemul modern de realizare a instituției, aș spune, pensionării.

Așa cum s-a spus și de către doamna Paula Ivănescu, dacă nu mă înșel, e nevoie să se aibă în vedere neapărat și corelarea aceasta a vârstei de pensionare cu speranța de viață a populației țării noastre. Pentru că, dacă vârsta de pensionare a bărbaților se va așeza, am zice aproape firesc, la 65 de ani, iar speranța de viață a bărbaților României este de 66-67 de ani, nu văd atunci de ce ar fi nevoie ca viitorul pensionar să contribuie cu sume destul de frumoase pentru a-și asigura pensia, când parcă aș fi tentat să cred că depunând banii la bancă și-ar asigura o mai bună existență pentru cei 2-3 ani câți îi mai rămân să trăiască după ce se pensionează. Sigur, este o situație așa, care frizează comicul, dar eu am vrut să atrag atenția doar că este nevoie să gândim foarte bine când vorbim despre vârste de pensionare și despre această speranță de viață. Și, probabil, lucrurile acestea încă vor fi dezbătute și reglementate în cadrul discuțiilor care vor avea loc.

Un alt apsect asupra căruia aș atrage atenția este că în proiectul legislativ nu se are în vedere ceea ce vechea legislație avea în vedere, și anume încurajarea sporului demografic. Pentru femei, în legislația existentă la ora actuală, sunt reglementări care micșorează momentul pensionării în funcție de aportul adus la creșterea populației țării, în funcție de numărul de copii pe care îi au. Or, lucrurile acestea nu sunt prevăzute clar în noua formulă legislativă și cred că aici ar trebui să se facă o mai bună corelare cu reglementările existente, nu numai la modul general, ci și cu trimitere spre diferitele categorii profesionale.

Dar, evident, toate aceste probleme vor constitui în mod precis obiectul dezbaterilor care vor duce, așa cum s-a spus, la șlefuirea și îmbunătățirea acestui proiect legislativ.

În ceea ce privește Grupul parlamentar al PUNR, pe care îl reprezint, este evident că va vota pentru tot ceea ce va considera că vine într-adevăr în sprijinul acestei categorii, am putea spune la ora actuală, într-un fel, socio-pofesonale deja, a pensionarilor, întrucât în programele cred că tuturor partidelor, problema pensionarilor este deosebit de acută.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Smaranda Dobrescu.

Aș dori să știu dacă din Grupul parlamentar al minorităților se înscrie cineva la cuvânt? Văd că nu e nimeni aici din partea dânșilor.

Aveți cuvântul, doamnă.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Dați-mi voie să încep cu o ușoară mărturisire.

Acum 10 ani, când am intrat în politică, cu bună credință, sinceritate, dar și cu inocență, recunosc, ceream bonificații la vârsta de pensionare, în special pentru femei. A fost nevoie să treacă câțiva ani de cunoaștere a sistemelor distributive de pensii, să înțeleg neajunsurile lor și pe cele ale sistemului nostru în special, au fost nevoie de ani de lectură, pentru a părăsi perioada infantilismului politic, cel puțin în privința vârstei de pensionare.

În timp am înțeles că sistemele de pensii ridică oricărui politician câteva provocări care, în final, dacă vor fi înțelese, se constituie în tot atâtea teste de maturitate politică.

Prima provocând. Sistemele de pensie trebuie să fie de tip distributiv sau bazate pe 3 piloni: un sistem public distributiv, un sistem de pensii obligatoriu cu capitalizare, gestionat privat și un sistem privat de pensii, opțional?

A doua. Vârsta de pensionare trebuie să fie mică, pentru a înlesni intrări noi în sistem și pentru că există o cerință socială, sau trebuie să fie cât mai ridicată, în interesul sistemului și mai ales al pensionarului?

A treia provocare. Speranța de viață de 68 de ani - bărbați și 73 de ani - femei este o prognoză la naștere sau o pognoză în momentul pensionării? Și, dați-mi voie, aici, să contrazic pe baze statistice, cu informații statistice pe antevorbitorii mei, pe distinșii mei colegi care s-au referit la 68 de ani, respectiv 73 speranță de viață pentru femei, dar acestea este un clișeu care circulă, din păcate, și printre politicieni, este vorba de speranța de viață la naștere ca un dat la naștere, ținând cont și de primul an de viață, care aduce mortalitatea cea mai mare. În momentul pensiei, în momentul de față, în momentul vârstei de pensionare, speranța de viață este în medie, bărbați și femei, de 12 ani. Deci să nu ne mai agățăm în mod neprofesionist de 68 și 73.

A patra provocare, dacă-mi permiteți. Pensionarea este o obligație sau un drept?

A cincea. Cumulul, în condițiile în care pensia este un drept de care poți beneficia când vrei, este un fapt moral, este justificat?

Și a șasea. Este de preferat să încadrăm salariații în grupe speciale de muncă sau să obligăm angajatorii să îmbunătățească condițiile de muncă?

Când un politician găsește un răspuns legat și coerent la aceste provocări va simți nevoia, fără doar și poate, să elaboreze un proiect de lege, poate chiar acest proiect de lege, proiectul Legii sistemului public de pensii din România.

Grupul nostru parlamentar a răspuns la aceste întrebări, capcane ale politicianului - copil, de fapt, și va vota acest important proiect de lege.

În ce mă privește, mă consider favorizată, norocoasă că am făcut parte din colectivul care a participat la elaborarea raportului la Legea sistemului public de pensii, pe care o prevăd și căreia îi doresc ani mulți în România.

Vă mulțumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, au luat cuvântul reprezentanții tuturor grupurilor care s-au înscris, parlamentarii care s-au înscris la cuvânt. Aș dori să îl întreb pe domnul ministru dacă are de răspuns vreunei întrebări care s-a pus. Nu.

În acest caz, trecem la dezbaterea proiectului de lege și aș ruga secretarii de ședință să vină de unde se află și pe liderii de grupuri să-i aducă pe colegi în sală. Rugați-i, vă rog, pe colegi să vină în sală.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. O să începem cu titlul legii. Domnul deputat Sârbu. Deci, la titlul legii, vă rog frumos, da, domnul deputat Buzatu.Vă rog să expuneți exact titlul legii așa cum a fost aprobat, în fine, de comisie, pentru că din raport diferă de titlul din proiect. Vă rog.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

La titlul legii am propus următorul amendament: textul inițial este "Lege privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale", iar prin amendamentul propus se sugerează ca aceasta să se numească "Lege privind sistemul public de pensii și asigurări sociale", pe considerentul că aceasta este lege esențială care reglementează reformarea sistemului de asigurări sociale. S-a obiectat la aceasta că mai există și alte drepturi de asigurări sociale. Formularea care am propus-o însă nu exclude existența altor legi care să reglementeze domeniul asigurărilor sociale, pentru că nu spune toate celelalte legi din sistemul asigurărilor sociale, ci "Lege privind sistemul public de pensii și asigurări sociale", având în vedere caracterul reformator al acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc foarte mult.

Deci, este primul amendament respins de comisie al domnului deputat Dumitru Buzatu. Comisia spune că nu este de acord. Doresc să știu punctul de vedere al inițiatorului. Dacă poate domnul ministru să ne spună punctul dânsului de vedere, pe titlu, "Lege privind sistemul public de pensii și asigurări sociale".

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Raportul este redactat greșit.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Raportul e redactat fără titlu, de fapt. Iar titlul care apare sus diferă de titlul din proiectul de lege.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci, la pagina 222, la poziția 1, se spune în coloană textul inițial: "Lege privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale". Păi, nu este acesta textul inițial. Textul inițial este cel privind sistemul public de pensii și asigurări sociale, iar amendamentul domnului Buzatu înțeleg că este cel care este trecut la textul inițial. Nu-i așa?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

În raport este greșit redactat, este o greșeală de redactare pe prima coloană. Deci nu e "Lege privind pensiile...", "…ci sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale". Dar problema e următoarea: deci, avem în momentul de față proiectul inițial cu titlul pe care-l are și avem din partea comisiei... Domnule deputat Sârbu, aici chiar în raport avem "Raport asupra proiectului de Lege privind pensiile…", or proiectul de Lege e "…privind sistemul public de pensii și alte..."

Domnul Marian Sârbu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Cred că faptul că ați fost de acord cu acest amendament reflectă chiar ideea inițială, care a fost în textul inițial, așa cum a fost trimis de minister. Deci, "Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este o greșeală în textul raportului la amendamentele respinse. Îl întreb pe domnul deputat Buzatu dacă își menține amendamentul. Vi-l mențineți, da? Da. Amendamentul domnului deputat Buzatu de la nr.crt.1 "amendamente respinse", amendament cu care nu este de acord nici inițiatorul și nici comisia. Vi-l supun spre aprobare la cererea domnului deputat Buzatu. Inițiatorul, sunteți de acord cu amendamentul domnului deputat Buzatu? Domnul deputat Buzatu, dumneavoastră aveți "Lege privind sistemul public de pensii și asigurări sociale", atâta. Și cu formularea "și alte drepturi de asigurări sociale" inițiatorul este de acord. Comisia este de acord cu această formulare? Da.

Atunci, vă supun spre aprobare titlul, care va suna așa: "Lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale".

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Titlul legii este venit de la Guvern, nu este nici o inovație. Păi, cu ce să fie de acord ?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Art.1 nr.crt.1. Lucrăm numai pe raport în continuare. Doresc să întreb dacă sunt intervenții aici. Deci, suntem pe raport la nr.crt.1. Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Dacă o să vă uitați în partea finală a raportului, la amendamentele admise, o să vedeți la poziția 241...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Un moment. Ce pagină?

Domnul Acsinte Gaspar:

La pagina 163, poziția 241, textul propus de comisie pentru abrogări; se prevăd a fi abrogate peste 37 de acte normative, ceea ce înseamnă o asanare generală în acest domeniu. Deci, eu consider că această lege este legea de regim în legătură cu sistemul pensiilor și alte drepturi de asigurări sociale și, pentru corelare, și mă refer acum la poziția 1 din raport, la amendamentul comisiei, pentru corelare, aș simți nevoia ca să se introducă sintagma "în condițiile prezentei legi". Pentru că, după aceea, în partea finală, o să vedeți că se spune că acest sistem este denumit în continuare în cuprinsul legii "sistemul public". Și atunci art.1 ar trebui să sune așa: "Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale denumit în continuare sistemul public".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dumneavoastră ați spus să se introducă "în condițiile prezentei legi". Inițiatorul, de acord. Comisia, de acord. Alte intervenții nu mai sunt. Deci, nr.crt.1 cu acest amendament.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat în unanimitate.

La nr.crt.2, art.2. Dacă sunt intervenții. Domnul deputat Acsinte Gaspar. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Pentru acuratețea textului, la amendamentul care este propus de comisie, la art.2 la lit.d), se pune punct și virgulă după "sistemul public" și pe urmă se spune: "drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ în deplină obligație". Ori scoatem punctul și virgula și lăsăm numai virgula, și atunci textul sună corect, românește, ori dacă nu...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Unde spuneți dumneavoastră ?

Domnul Acsinte Gaspar:

La lit.d) pe coloana amendamentelor...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

A, apare un punct și virgulă la mijlocul textului. Da.

Domnul Acsinte Gaspar:

Exact. Pe urmă se spune: "drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ în deplină obligație..."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, trebuie să rămână virgulă aici.

Domnul Acsinte Gaspar:

Trebuie ori virgulă, ori dacă punem punct și virgulă, atunci ar trebui ca textul să sune așa: "Drepturile...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este o greșeală materială de redactare. Inițiatorul și comisia spun că este virgulă și atunci o să rămână aici virgulă.

Domnul Acsinte Gaspar:

Se poate lăsa punct și virgulă, dar textul atunci, partea finală ar trebui să sune așa: "drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ în deplină obligație". Dar dacă spuneți că se renunță și se merge pe virgulă, atunci sigur că este corect așa cum este aici.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul și comisia spun că a fost cu virgulă și că propun să rămână cu virgulă. Dacă sunt alte intervenții la art.2. Nu sunt.

Art.2 cu această corectură de redactare.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Adoptat.

Art.3. Nr.crt.3 din raport. Intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.4, nr.crt.4. Intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5, nr.crt.5. Intervenții. Nu sunt.

Aveți o intervenție? Domnul deputat Stanca. La care dintre alineate? La alin.2, la primul alin nu aveți amendamente, da? Bun. Vă supun spre aprobare atunci primul alineat.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Aprobat.

Alin.2. Domnul deputat Stanca. Vă rog.

Domnul Teodor Stanca:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă observăm modificarea pe care comisia a adus-o la art.4, din pct. IV vechi s-a scos o literă care a devenit pct. VI. Deci, este vorba de "persoane care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenții civile". Or, la art.5, se fac niște trimiteri, aș dori ca aceste trimiteri când se referă la pct. IV, să se ia în considerare trimiterea și la punctul VI, care derivă de fapt din vechiul IV. Cu acest lucru ar trebui să fim atenți și în decursul articolelor unde sunt trimiteri la punctul IV, art.4, să se facă și trimiteri la punctul VI al aceluiași articol. Deci, să fim atenți și la alte astfel de trimiteri. Acest lucru este valabil și la următorul paragraf.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, la alin.2, la alin.3...

Domnul Teodor Stanca:

Și la alin.3 este același lucru. Trimiteri și la pct. VI.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Trebuie spus punctele IV, V și VI, de fapt. Este corectă această corelare. Eu cred că este o scăpare de redactare și o să rog să se țină cont la redactare în momentul finalizării textului. Deci, nefiind vorba decât de o completare care este necesară și care va fi introdusă ulterior în toate textele, vă supun spre aprobare alin.2 de la nr.crt.5 din raport.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.3 cu aceeași completare. Intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.4. Intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Acum, art.6. Comisia a propus eliminarea lui, la nr.crt.6. Domnul deputat Buzatu. Poftim? E în regulă? Da. Deci, nu doriți să luați cuvântul.

La nr.crt.6. Eliminare. Dacă sunt intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.7. Sigur, aici vreau să vă supun spre aprobare renumerotarea textului pentru că, probabil, nu este singurul loc unde vor mai apărea asemenea chestiuni. Deci, pentru renumerotarea întregului text, la sfârșit.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? Vă mulțumesc.

Adoptat.

Deci, la art.7 e numerotare și comisia face niște propuneri. Dacă sunt intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Nr.crt.8, art.7. Intervenții. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

eu vă propun următorul lucru, la sugestia celor doi secretari de ședință, să aplicăm art.128 din regulamentul nostru și vom continua joi lucrările cu nr.crt.9.

Vă mulțumesc.

Ședința s-a încheiat la ora 16,00.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 9 ao?t 2020, 18:28
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro