Ion Giurescu
Ion Giurescu
Sittings of the Chamber of Deputies of April 29, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
28-07-2020
27-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 29-04-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of April 29, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.9 Ion Giurescu - despre percepția realistă a sindicatelor și opacitatea guvernanților;

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

Domnul Ion Giurescu, PDSR, în continuare.

Domnul Ion Giurescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

În urmă cu mai bine de o lună, în 24 martie, atât în Capitală, cât și în multe și importante localități ale țării, s-au desfășurat mari demonstrații sindicale. Cele mai puternice cu care s-a confruntat actuala putere de la instalarea sa până în prezent. Ceea ce era posibil și probabil să se întâmple s-a întâmplat. Liderii marilor centrale sindicale au reușit să-și domine orgoliile, articulându-și forțele pentru impunerea unei platforme unice de revendicări și a unui program comun de luptă sindicală. Alături de cei care încă mai muncesc dar ale căror salarii nu le permit mai mult decât supraviețuirea la limita sărăciei, s-au încolonat și cei care după o viață de muncă și de privațiuni, sunt răsplătiți cu pensii de mizerie, cei pe care piața muncii nu-i mai poate absorbi, ca și unii dintre cei care nici măcar nu au apucat să muncească vreodată.

Forțele politice ale puterii se văd astfel constrânse să-și revizuiască optica după care, cu aroganță suficientă, considerau că la urma urmei poporul își are conducătorii pe care și-i merită. În realitate, după scurgerea a mai bine de jumătate din mandatul actualei puteri, poporul se arată tot mai imun la sloganurile demonetizate ale sacrificiilor conducătorilor, ai luminiței de la capătul tunelului, ale contractelor, de mult expirate, ba cu România, ba cu Bucureștiul, ale înțeleptului și aforisticului călugăr Vasile ș.a.m.d. Poporul este tot mai puțin dispus să tolereze incompetența și inconștiența, cinismul și imoralitatea unor conducători pe care, ce-i drept, i-au votat, investindu-i cu nemeritată încredere.

Sindicatele cer la unison transparență și responsabilizare a actului decizional, alocații bugetare conform legilor deja existente, accelerarea privatizării, corecția măsurilor fiscale aberante, soluționarea blocajului financiar în expansiune și, nu în ultimul rând, o strategie de dezvoltare durabilă a economiei naționale însoțită de măsuri de protecție socială reală. Greu de admis, însă și mai greu de demonstrat că în spatele acestor revendicări ar putea sta forțele politice potrivnice interesului național, așa cum din reflex forțele politice ale puterii, inclusiv primul-ministru, au încercat să susțină într-o primă etapă. Dimpotrivă, obiectivele enunțate reprezintă priorități economico-sociale care trebuie să fie ale oricărei guvernări responsabile. Numai că după cum s-a putut constata, pentru concretizarea lor, oamenii trebuie să iasă în stradă, să exercite presiuni sindicale și sociale asupra unui Executiv prea puțin dispus să asculte și cu atât mai puțin să dialogheze.

Din punctul nostru de vedere, platforma comună a celor patru confederații sindicale este nu numai legitimă, adecvată și realistă, dar ea poate constitui o bună bază de pornire pentru consultările politice și civice extinse și aplicate în spiritul unui parteneriat social autentic și constructiv. Am crezut pentru moment că aceasta a fost și percepția conducătorilor de azi din România , care au organizat în 7 aprilie la Cotroceni o reuniune care s-a dorit cât mai larg reprezentativă pentru spectrul politic și civic al societății noastre. Din păcate, însă, întâlnirea nu a fost, nu avea cum să fie, decât un dialog al surzilor, un prilej pentru mai toți participanții de a-și expune mai mult sau mai puțin apăsat și expresiv propriile idei, cu minime preocupări pentru stabilirea de raporturi, punți și conexiuni generatoare de soluții constructive și viabile.

Însăși modul în care inițiatorii și, totodată, gazdele reuniunii s-au autofelicitat pentru că au reușit convocarea într-un același spațiu al unor forțe atât de diferite politic și ideologic a fost pentru noi nu afirmarea unui succes real, ci mai curând recunoașterea implicită a faptului că dialogul social în România, dacă nu este în comă, în orice caz este într-o suferință cronică prelungită. Greu de crezut că se vor putea soluționa în 30 de zile problemele care s-au "copt la foc potrivit" timp de mai bine de doi ani și jumătate. Cu atât mai greu de crezut cu cât, iată, domnul ministru al justiției, persoana cea mai abilitată și direct implicată în definitivarea uneia dintre revendicările sindicale majore, Legea răspunderii ministeriale, și-a luat un respiro strategic de două săptămâni în străinătate.

Pentru a spune lucrurilor pe nume, trebuie afirmat că evenimentele recente, atât cele din interiorul cât și cele din exteriorul țării, conturează un tablou profund neliniștitor. Ultimul sondaj de opinie arată fără echivoc gradul foarte scăzut al suportabilității reformei în forma în care ea este percepută de români. Peste o treime din populație nu mai acceptă sacrificiile acum, 10% mai au toleranță pentru trei luni, 11% pentru cel mult 6 luni. Deci, termenul scadent acordat de majoritatea societății este de maximum 6 luni, ceea ce este un semnal extrem de concludent pentru prestația actualei echipe a puterii care nu a reușit să facă din reformă, în ochii românilor, decât o sursă de mizerie și amenințare. Trebuie adăugate la toate acestea lipsa de transparență a acordurilor semnate cu FMI și Banca Mondială, care în buna tradiție inaugurată în iarna 1996-1997, va însemna pentru populație înghețarea salariilor, o nouă cădere economică, șomaj crescut, posibilități tot mai iluzorii de redresare a economiei, pe scurt, prăbușirea continuă a unui nivel de trai care oricum sfida limitele suportabilului. Pierderile suplimentare generate economiei românești de războiul din Iugoslavia, de, probabil, embargoul petrolier ce se va institui, agravează declinul dinainte prognozat în condițiile unor discutabile mini despăgubiri sau mini planuri Marshall deocamdată în fază de proiect dar care ni se prezintă demagogic drept șanse reale de relansare. Oricât de mare le-ar fi îngrijorarea celor de la putere, îngrijorare justificată după datele concordante ale mai multor sondaje recente de imagine și șansă electorală, oricât de motivate le-ar fi agitația febrilă care i-a cuprins în perspectiva părăsirii prim-planului politic, fără glorie și aplauze, nimic nu legitimează, din punctul nostru de vedere, abdicarea de la rigorile minimale asupra unui mandat asumat cu doi ani și jumătate în urmă. Cu atât mai mult cu cât România evoluează acum, către îngemănarea mileniilor, nu doar împovărată de propria sa criză, pe cât de prelungită pe atât de epuizantă, dar și pe o scenă internațională instabilă care își redefinește coordonatele.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie lundi, 3 ao?t 2020, 14:57
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro