Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 4, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
22-09-2020 (joint)
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 04-05-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 4, 1999

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Andrei Chiliman și doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Corneliu Ciontu și Csaba Tiberiu Kovacs, secretari.

   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 4 mai 1999, a Camerei Deputaților.

 
  Vasile Vetișanu - referire la momentul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România;

În prima parte a ședinței noastre, cea destinată intervențiilor, îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Vetișanu.

Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu.

   

Domnul Vasile Vetișanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Încerc, în intervenția mea de astăzi, 4 mai 1999, să mă apropii de momentul zilelor următoare, 7-9 mai, momentul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, care este însoțit de o prestigioasă și distinsă delegație de cardinali, ca excelențele lor: cardinalii Angelo Sodano, Achille Silvestrini, Edward I. Cassidy, până la monseniorii Stanislao Dziwisz, Piero Marini, Henryk J. Nowacki, Nicola Eterovic, părintele Roberto Tucci, Pasquale Borgomeo, Anton Lucaci de la "Radio Vatican" și toți ceilalți înalți reprezentanți ai Vaticanului, ca dovedind și întărind ideea că, acolo, la Roma, este o parte din ființa noastră, din înălțarea noastră, din scăparea noastră.

Consider acest moment ca unul al renașterii noastre spirituale, prin prima legătură ce o facem cu Roma, după strivirea acestei legături de către regimul ateo-comunist, timp de 50 de ani, și consider acest moment, deopotrivă, ca unul al regăsirii noastre, ca popor latin, printre cele mai vechi popoare ale Europei.

Avem nevoie de aceste momente și acum, și în viitor, dar mai presus de ele, consider că vizita Sfântului Părinte în România, acum, la sfârșit de mileniu, acum când vom trăi noi împlinirea jubileului de 2000 de ani de la nașterea Mântuitorului Isus Christos, vizita Sanctității Sale poate fi considerată un semn pentru noi, ca popor creștin, născut în zodiile creștinismului, prin apostolul Andrei, cel întâi chemat de Isus, care a predicat pe pământul românesc într-un timp când alții nu existau în jurul nostru. Iar acest lucru adeverește că suntem creștini din începuturi și el se cerea înțeles și a fost înțeles deopotrivă de ortodocși și de catolici, și s-a concretizat prin vizita Papei, care ne va uni ca și creștini, fie ortodocși, catolici, greco-catolici sau de oricare altă confesiune.

Ca oameni politici nu putem trece peste aceste aspecte fundamentale. Nu putem ignora faptul că împrejurările politice și-au pus deseori pecetea, determinând cursul vieții religioase, dar nu spre a ne dezbina și a ne diferenția în ceea ce reprezintă esența vieții noastre creștine.

De aceea, sub aspect politic, aș îndrăzni să cer ca vizita Sanctității Sale să fie consacrată de Patriarhia Ortodoxă Română și de toți creștinii ortodocși ca moment unic, crucial, de ștergere a tuturor neînțelegerilor și a tuturor dezbinărilor dintre creștini, dintre creștinii acestei țări, de orice confesiune religioasă ar fi ei.

Cred că Parlamentul României ar putea, ulterior, prelua, pe un alt plan această tendință spre unitate creștină, acum la trecerea în cel de-al treilea mileniu, căci momentul care se ivește acum și aici nu înseamnă doar vizita Papei la București, ci în toate sufletele acestei țări, la toate nivelele, de la cel religios-creștin, la cel politic, activ, de renaștere spirituală a noastră, prin unitatea creștină profundă, pentru că ea este sufletească, unitatea creștină și răsăriteană, răsăriteană și apuseană, după adânca exprimare a înalt prea sfințitului Nicolae, mitropolit al Banatului.

Vă mulțumesc.

 
  Marian Ianculescu - afirmarea solidarității cu revendicările salariaților Fabricii de rulmenți din Alexandria;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Marian Ianculescu.

Se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

   

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Duminică, 3 mai 1999, salariații de la Societatea Comercială KOYO ROMÂNIA-S.A., Fabrica de Rulmenți din Alexandria, din Județul Teleorman, se aflau în a șasea zi de grevă generală, iar 21 lideri de sindicat în a șaptea zi, dar în greva foamei.

Recurgerea la această disperată formă de protest a fost determinată de faptul că salariile pe care le primesc nu sunt suficiente nici pentru un nivel minim de existență pentru ei și familiile lor.

În octombrie anul trecut, salariul mediu al unui salariat de aici era egal cu echivalentul a 140 dolari. În urma politicilor monetariste, dirijate din afară, când dolarul a ajuns la 15.000 lei, venitul lunar al unui salariat este acum echivalent a 70 dolari, scăzând astfel dramatic puterea de cumpărare a populației pentru produsele alimentare și de folosință, în majoritate aduse din import.

Investitorul japonez pare de bună intenție și ar fi dorit ca în semestrul II al acestui an să investească pentru retehnologizarea fabricii circa 10 milioane dolari, investiție care ar face din uzina teleormăneană o unitate etalon pe plan mondial. Dar asta nu ține, în prezent, loc de foame pentru salariați.

Anularea, prin bugetul de stat pe anul 1999, a facilităților fiscale pentru investitorii autohtoni și străini, deja legiferată de Parlamentul României, a contribuit în mare măsură la situația conflictuală dintre salariați și conducerea societății comerciale respective. Protestatarii nu au nici o vină.

Din păcate, patronul japonez a aflat că F.P.S. l-a tras pe sfoară și că are de plătit o datorie de circa 42 miliarde lei, acumulată în perioada 1997-1998.

De asemenea, protestatarii nu au nici o vină din cauza faptului că produsele lor nu mai au căutare pe piața internă și că producția se bazează în proporție de 90% pe materii prime din import, toate acestea din cauza politicilor economice dezastruoase duse de actuala coaliție aflată la putere, C.D.R., P.D., P.S.D.R., U.D.M.R., care și-a făcut un stindard din recesiunea economică.

Situații explozive de acest gen se regăsesc în majoritatea întreprinderilor care mai funcționează în țara noastră. Reforma pe care o promovează actuala coaliție aflată la putere, prin descreștere economică, generează, iată, suferințe pe care deja populația țării nu le mai suportă, și ar putea să compromită definitiv acțiunea de privatizare și, în consecință, chiar și viitorul țării.

De aceea, în calitate de parlamentar al Județului Teleorman, mă solidarizez cu greva legală și îndreptățită a salariaților Fabricii de rulmenți din municipiul Alexandria și solicit Guvernului României să intervină pentru stingerea cât mai grabnică a acestui conflict de muncă.

Această intervenție ar fi legitimă și necesară și ar consta în următoarele: stingerea datoriilor acumulate în perioada 1997-1998, până la privatizarea fabricii respective; acordarea facilităților legiferate de Parlamentul României pentru investitorii autohtoni și străini și, în fine, reeșalonarea pe un termen mai lung a plății penalităților la neplata la timp, din cauze obiective, a datoriilor la bugetul statului.

Vă mulțumesc.

 
  Anghel Stanciu - prezentarea unei scrisori deschise prim-ministrului Radu Vasile;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

   

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, în calitatea mea de președinte al Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, să adresez excelenței sale, domnul profesor universitar doctor Radu Vasile, prim ministru al Guvernului României, următoarea scrisoare deshisă:

"Excelență,

Învățământul românesc, al cărui elev și dascăl ați fost, va ajunge foarte curând în stare de faliment nedeclarat. În aproape două luni, lacătele indiferenței guvernamentale vor trona pe porțile școlilor și universităților românești.

Bugetul alocat pentru anul 1999 Ministerului Educaței Naționale, de circa 12.700 miliarde lei, care reprezintă, în termeni reali, circa 66% din cheltuielile de personal, 37% din cheltuielile materiale și 23% din cheltuielile de capital ale anului universitar 1998-1999, constituie principalul instrument al Guvernului de a iniția și a desăvârși lichidarea sistemului național de învățământ.

Argumente în susținerea acestei teze sunt: încetarea plăților pentru energia termică, electrică, apă, poștă, telefon etc., prin consumarea în circa 4 luni a alocației bugetare destinată acestui scop pentru întregul an; exterminarea, în viitorul apropiat, prin înfometare, a circa 56.000 elevi din unitățile de învățământ special, prin terminarea banilor în actuala lună mai; prăbușirea iminentă a peste 260 de localuri de școli, prin lipsa resurselor financiare alocate, necesare intervențiilor de urgență; neasigurarea manualelor școlare pentru 48-50% dintre elevi, prin insuficiența alocației bugetare necesare reeditării acestora; încetarea plăților salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ, a burselor elevilor și studenților începând cu luna iulie-august 1999.

Toate acestea, cuplate cu încălcarea conștientă, de către Executiv, a prevederilor Legii învățământului, ale Statutului personalului didactic, ale Legii privind salarizarea bugetarilor, ne determină, domnule prim ministru, să vă cerem, cu responsabilitate și fermitate, de la înalta tribună a Parlamentului României, să puneți capăt agoniei școlii românești, prin emiterea de urgență, de altfel, printre puținele care și-ar justifica, dintre cele 240 emise, a două ordonanțe de urgență.

Prima ordonanță să rectifice de urgență bugetul Ministerului Educației Naționale, în limitele prevăzute de Legea învățământului, minimum 4% și nu 2,67% cât este în realitate alocat în prezent, alocându-se astfel suplimentar Ministerului Educației Naționale circa 7.300 mliarde lei, adică 5.420 miliarde lei cheltuieli de personal, circa 830 miliarde lei cheltuieli materiale și servicii, 1.050 miliarde lei pentru burse, cămine, cantine, alocații de hrană etc.

A doua ordonanță să aibă ca obiect constituirea unui fond de susținere a învățământului, similar celorlalte 9 fonduri, deja constituite, deși domeniile respective nu sunt declarate "prioritate națională" și care colectează în prezent peste 19.000 miliarde le.

Apreciem că adoptarea de urgență a acestor două măsuri ar evita, domnule prim ministru, colapsul sistemului național de învățământ și ar face posibilă continuarea reformei în școală, singura garanție a inițierii continuării și reușitei reformei în alte sectoare ale economiei românești.

Cu alese sentimente,

Profesor univ. dr. ing. Anghel Stanciu, președintele Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport a Camere Deputaților".

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
  Lazăr Lădariu - critici la adresa unor intervenții ale senatorului Gh. Frunda la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Popa.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre isprăvile senatorului Gheorghe Frunda, pe la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, știe deja o țară întreagă. Săptămâna trecută, parlamentarul U.D.M.R. a mai ținut să iasă încă o dată la rampă, și să-și dea în petic cu alte două grave atacuri la adresa României, considerate de unii, din păcate, doar "nevinovate năzbâtii".

În contextul iscării unor divergențe în sânul delegațiilor membre NATO, invocate fiind ilegalitatea operațiunilor care nu au acordul Consiliului de Securitate al O.N.U., masacrarea civililor sârbi și albanezi, erorile în lanț, soldate cu atâția morți și răniți, sfidarea umană din partea unei alianțe care-și zice "defensivă" și susține că "luptă pentru drepturile omului", se pare că pentru unii agresiunea din Iugoslavia devine o problemă de conștiință. Conștiință care, după cum se vede, nu-l prea bântuie pe domnul Frunda, dornic să tragă oarece foloase din nenorocirea poporului sârbesc, din distrugerea premeditată a unei țări suverane.

Convins că "scopul scuză mijloacele", senatorul Frunda propune un "Protocol adițional la Carta Drepturilor Omului, referitor la autonomia culturală".

Cum își justifică el noul demers? "Tot ce se întâmplă azi în Kosovo și în întreaga Iugoslavie", zice el, "... este din cauza lipsei autonomiei etnice". Deci, adoptarea autonomiei culturale se impune, deoarece cea a limbilor regionale și cea a autonomiei locale nu ar mai fi suficiente, ca și cum nu ar fi suficientă nici reeditarea pârii la înalta poartă a Consiliului Europei, a opoziției, care ar fi votat împotrivă, sau s-ar fi abținut la ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților, în timpul votului pentru survolul nelimitat și nerestrictiv al avioanelor NATO în spațiul aerian românesc, cel care-i tot dă înainte cu "subcomisia pentru minorități", numai pentru a-l contrazice pe domnul Clinton, care da România ca exemplu pentru modul în care a rezolvat problemele minorităților, el înaintează și raportul privind serviciile secrete.

O altă gafă, o altă dare în petic!

Ce urmărește acest raport? Eliminarea atribuțiilor Comisiei de control al S.R.I., eliminarea din activitea acestui Serviciu a urmăririi crimei organizate, a infracțiunilor economice, a persoanelor care aduc prejudicii statului român, îndepărtarea premeditată a atenției de la mișcările iredentiste din Transilvania, tensionarea relațiilor interetnice și, mai ales, slăbirea Legii siguranței naționale.

Să mai mire oare pe cineva programul "Politica Transilvană a U.D.M.R.", avându-i ca susținători pe radicalii Tokes Laszlo și Kinkes Elod, care cer viitorului Congres U.D.M.R. un "Referendum pentru ca minoritatea din Ardeal să poată obține autodeterminarea și instituirea unui tribunal internațional"? Totul, în contextul în care, referindu-se la art. 8 ș 123 ale Ordonanței de urgență nr. 136 privind studiul și însușirea limbii române ca limbă oficială în România, senatorul Verestay Attila o consideră "propagandă naționalistă".

Când sediul P.U.N.R. și biroul parlamentar al domnului deputat Petre Țurlea, ca și grupul statuar "Mihai Viteazul" din Sf. Gheorghe au fost supuse tirului încrucișat al pietrelor unor vandali, când "Pro Transilvania" lui Sabin Gherman devine amenințătoare, când numele unor români din Fântânele și Sângeorgiu de Pădure, din localități de pe Valea Nirajului, Județul Mureș, sunt din nou maghiarizate, toate parcă pentru a confirma afirmația liderului Marko Bella: "În săptămânile viitoare vor fi în Româna conflicte interetnice".

Cea mai dură replică, menită să umbrească gândul netrebnic, a venit din partea reprezentantului Greciei la Consiliul Europei: "Dacă ungurii din Transilvania vor spune că drepturile nu le sunt respectate, ce facem? Bombardăm Bucureștiul? Ar trebui să bombardăm Turcia, pentru problema kurdă, China pentru Tibet, Anglia pentru Irlanda, Israelul pentru palestinieni..."

Ar fi un răspuns dur, bineînțeles, la noua ieșire în față a senatorului Gh. Frunda.

Vă mulțumesc.

 
  Nicolae Popa - declarație referitoare la un proces dificil și delicat - privatizarea;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa.

Se pegătește domnul deputat Traian Rânja.

   

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi mă voi referi la un proces extraordinar de dificil și de delicat, și anume privatizarea.

În procesul de privatizare, ezitările, tergiversările și confuziile sunt dușmanii de moarte ai succesului. Și, cum un necaz nu vine de unul singur, se pare că avem parte de toate. Niciodată, în cei 8 ani, de când ne chinuim cu așa-zisa "privatizare", nu a existat mai mult haos, mai multă incoerență și mai multă brambureală ca în prezent, în domeniul privatizării.

Fără teama de a greși prea mult, declar aici, în fața dumneavoastră, că ceea ce se întâmplă acum în procesul de privatizare este de domeniul incredibilului, ca într-o piesă comică, cu un final nefericit.

O mai mare neseriozitate și devălmășie în luarea deciziilor și, totodată, afișarea unui dezinteres dezarmant, nu va face altceva decât să alunge și acei investitori, așa-ziși "aventurieri", care mai au curajul să investească ceva în România.

Situația este fără precedent și extrem de periculoasă. Dacă, Doamne ferește!, noi, Parlamentul, am solicita Guvernului un raport privind stadiul și perspectivele prvatizării, Palatul "Victoria" ar intra într-o agitație de gradul VIII pe scara dezorganizării, dând din colț în colț.

Sigur că așa cum este dezarticulat și incoerent, în procesul de privatizare s-ar face apel fie la F.P.S., sau la Ministerul Turismului, fie la Ministerul Industriei și Comerțului, fie, mai nou, la Ministerul Agriculturii, care și el este băgat "în ciorba privatizării", având încredințată spre finalizare unul din cele mai dificile cazuri de privatizare, S.C. COMTIM-Timișoara.

Dacă privim cu atenție această hartă a "caracatiței privatizării", în care se amestecă tot mai mulți amatori de șperț, sau de lovituri de tun, vom observa cu toții că nu urmăresc altceva decât un singur scop: acela al intereselor personale și de grup, așa cum s-au petrecut lucrurile de până acum.

Nu discutăm acum despre păcatele, unele capitale, ale acestei instituții, pentru că la vremea respectivă am făcut-o ori de câte ori realitatea ne-a adus în atenție cazuri scandaloase.

Vreau să mă fac bine înțeles: sunt un partizan al privatizării și, așa cum am mai declarat, impunerea cu restituirea bunurilor și terenurilor, aceste două elemente sunt definitorii pentru relansarea reformei în România.

Să urmărim, fie și într-o prezentare succintă, implicațiile extrem de periculoase ale haosului desăvârșit, care s-a instalat în perimetrul agitat al privatizării.

Este vorba despre cazul "Dacia-Pitești", care după 30 de ani, interesele "Daciei" și ale Firmei "Renault" s-au reîntâlnit, anunțând, prin toamna anului trecut, dezvoltarea unor promisiuni reciproce, avantajoase: asimilarea unui nou tip de mașină a anului 2000, dezvoltarea producției, recucerirea unor piețe tradiționale ale "Daciei", penetrarea unor piețe de desfacere și modernizarea și tehnologizarea proceselor de producție.

Totul părea să se desfășoare potrivit promisiunilor, după un calendar stabilit de ambele părți, astfel încât, în aprilie 1999 să poată fi semnat contractul de vânzare.

Având în vedere bâlbâiala guvernanților noștri, care mai promit investitorilor străini și altele, o serie de investitori mari așteaptă decizia Guvernului privind facilitățile promise investitorilor semnificativi.

Ajungi buimac și te întrebi: cine administrează economia românească? Cine poartă răspunderea pentru bâlbâieli care distrug nu numai o societate comercială, sau alta, ci întreaga industrie? Când și cine va stăvili haosul din perimetrul privatizării? Când se va trezi Guvernul din somnul adânc și fără vise și când se va implica, în coordonarea efectivă și cu mână forte în procesul privatizării din România?

Întrebări simple, care explică ce a mai rămas de explicat în legătură cu neputința, nepriceperea sau indolența care s-au înstăpânit funciar în procesul de privatizare din România.

Vă mulțumesc.

 
  Traian Neculaie Rânja - despre vizita Papei, care face apel la spiritualitatea și valorile românești;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja.

Se pregătește doamna deputat Ecaterina Andronescu.

   

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Săptămâna aceasta, România va primi vizita Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea.

Nu voi insista asupra însemnătății acestui moment, pe care o cunoaștem cu toții, indiferent de confesiunea căreia îi aparținem. De asemenea, mulți dintre noi știm că, pe parcursul întregii perioade de pregătire a vizitei Suveranului Pontif, au existat momente în care s-a încercat înveninarea relațiilor interconfesionale, pornindu-se de la existența unor litigii încă nesoluționate între culte. Evident, la baza acestor tentative au stat interese politice obscure, pe care nu le înțeleg.

Ar trebui totuși să remarcăm faptul că, măcar cu acest prilej, clasa politică românească este unită, indiferent dacă suntem de stânga sau de dreapta, la putere sau în opoziție, ne dăm seama că vizita papală este un altfel de eveniment, unul care face apel la spritualitatea și valorile românești.

Dacă nici într-o astfel de ocazie nu putem coopera, înseamnă că într-adevăr, problema este la noi, în interiorul clasei politice, pentru că, în ciuda unor excese locale, românii au dat întotdeauna dovadă de reținere și moderație în manifestarea trăirilor lor religioase. De asemenea, ne dăm seama că este riscant să încercăm să speculăm politic anumite probleme confesionale.

Ca reprezentanți ai națiunii întregi, nu avem dreptul să ducem o politică de învrăjbire între grupuri, indiferent de modul cum au votat unele sau altele din aceste grupuri.

De asemenea, și aceasta este o părere strict personală, nu cred că este bine ca un parlamentar, un om politic să fie sau să tindă la postura de lider spiritual al unei comunități religioase și aceasta tocmai pentru că este bine să menținem cele două planuri separate.

În politică, cel puțin într-un stat democratic, conflictul există și este chiar benefic, dacă nu amenință însăși coeziunea societății. În plan spiritual, religios, unitatea este absolut necesară. Ceea ce poate face omul politic sau clasa politică, în general, este să asigure un cadru instituțional favorabil coexistenței și schimbului de valori între comunitățile religioase. Cred că tocmai acesta este motivul pentru care vizita papală este posibilă acum și nu a fost posibilă înainte de 1996.

Dacă noi, clasa politică am repus în discuție cu onestitate și într-un cadru mai larg problema proprietății, Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică au putut iniția dialogul.

Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, este foarte posibil ca acest dialog să fi întâmpinat mult mai multe dificultăți. Nu vreau să mă refer acum, neapărat, la poziția partidului pe care-l reprezint, dar este cunoscut faptul că noi nu acceptăm decât dialogul ca mijloc de rezolvare a problemelor de acest gen.

După cum știm, vizita Papei Ioan Paul al II-lea nu este una care să se concretizeze în tratate sau acorduri. Desigur, este importantă și componenta politică, însă trebuie să rezistăm tentației de a gândi în formule simpliste, de genul: "Vizita papală este semn că occidentul ne vrea", sau, mai absurd: "Vizita papală este o mișcare de tactică în conflictul dintre occident și ortodoxia slavă".

Am întâlnit astfel de păreri și de aceea le reiau aici. Nu putem nimănui interzice să gândească astfel, însă regret faptul că sunt oameni care văd în orice gest nu o apropiere, ci o îndepărtare.

Închei această intervenție cu speranța că Suveranul Pontif va putea vedea România așa cum este ea, își va transmite Mesajul de pace, înțelegere și credință și va fi mai aproape de valorile spirituale românești.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
  Ecaterina Andronescu - atenționare asupra sărăciei care s-a instaurat în școli;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

   

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Este pentru a doua oară, în această legislatură, că folosesc microfonul declarațiilor politice pentru a atrage atenția asupra unei situații care mie mi se pare că a devenit dincolo de gravă, disperată. Este vorba de sărăcia care s-a instaurat în școli și care a dus școlile în pragul închiderii porților.

Am să dau poate, un singur exemplu: în cea mai mare universitate a țării, Universitatea "Politehnica"-București, la mijlocul anului universitar, conducerea este obligată să reducă numărul de posturi cu aproxmativ 800, fapt fără precedent în istoria școlii, întrucât, evident că această situație a fost o modalitate de a bulversa desfășurarea normală a procesului didactic.

Cazul Politehnicii nu este singular și evident că situația ei nu se oprește aici, pentru că ea, în continuare, este obligată să reducă salariile personalului didactic și, de asemenea, să facă reduceri din numărul de personal fizic existent în universitate.

Săptămâna trecută s-a desfășurat Conferința națională a rectorilor. Am participat la multe asemenea conferințe, dar niciodată nu am asistat la glasuri atât de disperate ale oamenilor școlii, care nu mai găsesc soluții ca să supraviețuiască școlile a căror responsabilitate o au. Aceeași situație se întâmplă și în școala preuniversitară.

Iorga spunea că "O nație se înalță prin școală". Oare, într-o legislatură în care Președintele țării este profesor, primul ministru este profesor, președintele Senatului este profesor, alți 4-5 miniștri sunt profesori, peste o treime din personalul Camerei Deputaților, din deputații noștri sunt profesori, școala să fie abandonată?

Mi-e greu să cred că actualii guvernanți condamnă nația să stea în genunchi.

Vă mulțumesc.

 
  Leonida Lari Iorga - reconsiderări critice ale unor momente din relațiile Basarabiei și Bucovinei cu țara;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Leonida Lari. Se pregătește domnul deputat Valentin Iliescu.

   

Doamna Leonida Lari Iorga:

Vă rog să-mi acordați 1 minut și jumătate în plus.

Stimați colegi,

Vineri, 30 aprilie, la o universitate din București, a avut loc primul Congres al studenților din Basarabia și Bucovina, congres cu repere fundamentale: limbă, istoria românească, reintegrare spirituală și teritorială.

Au venit reprezentanți a mii de studenți basarabeni și bucovineni din toate județele României, au venit reprezentanți de la Președinție și Guvern, lideri ai mișcării de eliberare și de întregire națională din Basarabia și Bucovina, precum domnii Druc, Ungureanu, Mâtca și alții. Ai putea spune că s-au întâlnit câteva generații de luptători pentru cauza națională, refugiații de după 1940, repatriații de pe timpul războiului din Transnistria și tinerii ajunși la studii în țara mamă, după 1989.

Pentru noi, cei trecuți prin foc și sabie, conform versului martirului poet Dumitru Matcovschi, acest eveniment, organizat cu mare responsabilitate de tinerii lideri ai Ligii studenților, domnii Petre Zegrea și Ion Rață, a fost ca un semn de atenție și grijă din partea instituțiilor statului român, dar mi s-a părut cel puțin ciudat, dacă nu întristător, faptul că nu a fost prezent nici un post de radio sau televiziune, ca și cum am fi primit un dar dat pe sub mânecă prin boscheți. Nici o informație nicăieri, pentru nimeni! De cine ne temem, fraților, pentru a ne spune durerile noastre, care țin de zeci de ani, pentru a obloji, cât de cât, rănile noastre, care nu se vor cicatriza decât în clipa când se va produce reîntregirea teritoriilor românești.

Am spus și o mai repet: dar eroul național Ilie Ilașcu de ce nu s-a temut să-și recunoască apartenența de neam, de România și să spună, din cușca de la Tiraspol. "Vă iubesc, popor român!" Da, se vede liber, fără nici o ochiană, că la Chișinău, uite așa, sub două juguri, și cel comunist, și cel colonial, totuși, cei care au venit triumfători, pe tancurile sovietice, au fost demult spulberați de la putere, iar la București, cu mare regret, tanchiștii sovietici, alde Silviu Brucan și alții, încă ne învață minte, ba mai cutează să pună și note politicienilor români, făcându-se a uita trecutul lor mizerabil. Cică suntem un neam de proști, decretează, cu emfază, aceste fosile bolșevice, netrecându-le, cel puțin prin stomac, dacă nu au cap, că mănâncă pâinea acestui neam deloc de nătărăi, ci, pur și simplu, de creștini care rabdă și iartă, de șaptezeci de ori câte șapte, precum scrie Biblia.

Exact cum a fost mediatizată, mai bine zis tăinuită, în țară, mișcarea de eliberare națională din Basarabia, cu apogeul în 1989, la fel a fost tăinuit, de ochii lumii, și acest congres. Aveai senzația că nu știu cui și nu se știe de ce îi era frică sau jenă să se prezinte, în fața societății românești, cu niște copii bastarzi, fără de țară, deși copiii basarabeni și bucovineni sunt smeriți, modești, poate ceva mai îngândurați ca alții, în drama și disperarea lor. Și acești copii, vreau să zic, au avut niște alocuțiuni, pur și simplu, excelente. Uite o frază memorabilă din pledoaria tânărului bucovinean Zegrea: "Pe noi nu trebuie să ne despartă râurile: Prutul și Nistrul trebuie să fie, pentru noi, aceleași râuri cum sunt Oltul, Argeșul, Tisa, și nu hotare de țară".

Uneori, mă bate gândul că poate anume această nedorită mediatizare a unor acte de curaj deosebit a dus la formarea unor mentalități agresive ale populației românești față de românii basarabeni și bucovineni. Toată lumea, de exemplu, știa că o mână de intelectuali din Basarabia, în frunte cu Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Lida Istrate, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, în câțiva ani de zile de rezistență și luptă pe viață și pe moarte, au obținut ceea ce nu puteau să obțină oștiri întregi: și limbă română, și grafie latină, și istoria românilor, și însemne naționale, ba chiar și satisfacerea stagiului militar pe teritoriul Republicii Moldova. Ei și?! O parte a populației de aici, pe toți românii veniți în patrie din zonele ocupate și semiocupate, din "comuniști", "kaghebiști", chiar și "ruși" nu-i mai scot. La ce să mergem mai departe, dacă până și un ziarist notoriu și destul de bine informat, ca Ion Cristoiu, în 1992 - 1993, când am fost nevoită să vin în România, fiindcă eram vânată în Basarabia, că le cam stricasem niște socoteli colonizatorilor, nu a stat mult pe gânduri și a publicat, în "Evenimentul zilei", patru editoriale la rând, în care m-a numit, cu spume la gură, "diversiune politică", "bolșevică", "slujitoare imperială". Halal slujitoare imperială, când, în chiar inima imperiului, am avut dure cuvântări pe problema națională, referitoare la Basarabia ca parte integrantă a României. Ce mai diversiune, când eram vânată de KGB, pentru că am cutezat să aduc primul ziar cu grafie latină din Țările Baltice. Ca orice om rănit pe nedrept, mi-am zis să-l dau în judecată, dar m-a oprit gândul: dar ce au să spună chinuiții români basarabeni, că Leonida ne chema la unire cu frații români, iar acum se judecă cu ei?! L-am lăsat pe Cristoiu în plata Domnului, ca să nu aduc prejudicii cauzei naționale, iar acum mă uit la acești copii triști, că la fel sunt loviți cu nepotrivite cuvinte, numai de aceea că vin din partea de est a României, care sunt tratați...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 5 minute!

 
   

Doamna Leonida Iorga Lari:

... cu aceeași ... Închei acum. ...cu aceeași neatenție a mijloacelor de informare în masă, numai de aceea că un cutărică mai mic se teme de un cutare mai mare. Și zic: pe noi, acea mână de intelectuali, ne-ați înjurat și ne-ați batjocorit cum v-a venit la gură, dar nu o să vă permitem să fie, la fel, nedreptățiți și copiii noștri. Și precum i-am spus și domnului poet și patriot, bun român Adrian Păunescu, la Antena 1, în ce privește agenturile și agenții străini din Basarabia și România, vă spun și dumneavoastră: imaginați-vă două sfere, una mică, Basarabia, și alta mare, România. Și acum să ne punem un pic logica la contribuție: unde își trimit serviciile, să zicem, CIA, KGB, Mossad, cei mai buni, cei mai pregătiți, cei mai instruiți agenți, în Basarabia sau în România?! Bineînțeles că în România! Așa că, fraților...

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

6 minute!

 
   

Doamna Leonida Iorga Lari:

Gata, închei!

Așa că, fraților, însușiți un simplu adevăr: în Basarabia se află numai coada balaurului, care se zvârcolește, mai provocând vărsări de sânge, ca cea din Transnistria, de exemplu, ori în România e creierul balaurului, care colcăie cu toți străinii și vânduții autohtoni, căutând mereu să îndepărteze clipa de grație divină a neamului românesc, reîntregirea.

Unii analiști... Gata, închei!

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, vă rog să încheiați, că mai au de vorbit 6 persoane, 6 colegi de ai noștri. Le luați timpul! Dumneavoastră le folosiți timpul lor!

 
   

Doamna Leonida Iorga Lari:

Acum închei.

Unii analiști politici spun că am ratat momentul reîntregirii după 1990, din cauza nesincronizării în trăire, provocate de distanțele între Chișinău și București. Bine, dar primul Congres al studenților din Basarabia și Bucovina a avut loc în chiar buricul târgului și tot nu ne-am sincronizat! E pur și simplu altceva la mijloc. Există, în centrul țării, o frică atavică față de hidra imperială, care îi îngheață la cuvânt și la faptă, îi îngheață pe unii din politicienii noștri, să caute soluții, prin intermediul organismelor internaționale, întru aducerea acasă a acestor teritorii. Bucureștiul are nevoie de o profundă românizare! Cei de la marginile țării încearcă să-i ajute, prin faptă, nu numai prin cuvânt!

Mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, o să vă rog ca, pe viitor, să vă structurați materialele, în așa fel încât să vă încadrați în 3 minute, pentru că vom introduce, în curând, un aparat tehnic, aici, care va tăia microfonul singur.

 
  Valentin Adrian Iliescu - exprimarea dezaprobării față de deciziile CONEL și implicit a politicii ministrului Radu Berceanu;

Domnul deputat Valentin Iliescu. Se pregătește domnul deputat Traian Mihu.

   

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Așa-zisa reformă, în concepția reprezentanților actualei puteri, a intrat într-o nouă fază, aceea a cronicizării unor aberații ce tind să bulverseze întreaga economie românească și, mai mult, să contribuie, încă o dată, la scăderea dramatică a nivelului de trai al populației. Pentru a exemplifica această afirmație, mă voi referi la recenta decizie a CONEL, susținută integral de domnul Radu Berceanu, ministrul industriei și comerțului, de eliminare, până la 1 septembrie 1999, a subvenției încrucișate pentru energia electrică și gazele naturale către populație. Această măsură este, indiscutabil, materializarea promisiunilor făcute de domnul ministru Radu Berceanu reprezentanților Băncii Mondiale și, în nici un caz, o soluție justificată economic.

Cred că nimeni nu punea la îndoială, la demararea procesului de reformă, necesitatea restructurării sectorului energetic. Din păcate, marele reformator Radu Berceanu, în imensa-i confuzie despre economia românească, a mimat acest lucru, singurele sale acțiuni rezumându-se la reorganizări de fațadă, la numiri de noi directori și membri ai consiliilor de administrație, evident numai pe criterii politice, la creșteri aberante ale tarifelor de energie electrică pentru populație și, nu în ultimul rând, la menținerea unui contract colectiv de muncă, oferind imense privilegii angajaților Companiei naționale de electricitate – CONEL, privilegii ce contrastează flagrant cu starea de sărăcie în care se află imensa majoritate a populației.

Profitând de faptul că atenția opiniei publice este concentrată asupra conflictului din Iugoslavia, domnul ministru Radu Berceanu, în stilul diversionist binecunoscut, încearcă, în aceste zile, să introducă, cât mai discret posibil, cea mai substanțială creștere a tarifului energiei electrice pentru populație și aceasta sub masca unei așa-zise introduceri a noului sistem opțional de tarifare a energiei electrice. Orice cetățean al acestei țări este convins deja că orice creștere a prețurilor la energie a condus și va conduce la o scădere dramatică a nivelului de trai. Datele statistice, în acest sens, sunt semnificative: din 1990, până în prezent, tariful energiei electrice a crescut de 767 de ori, tariful energiei termice de 630 de ori, în timp ce salariul mediu net a crescut doar de 383 de ori. Ce vrea însă domnul Berceanu? Să majoreze în două etape tariful la energia electrică, pentru consumatorul casnic, după cum urmează: începând cu 1 mai, tariful va crește de la 24,3 dolari/megawatt la 30 de dolari/megawatt, iar de la 1 septembrie 1999 va ajunge la 50 dolari/megawatt-oră, adică dublu față de prețul de până acum. Creșteri la fel de mari sunt stabilite și pentru tarifele la gaze naturale.

Partidul Unității Naționale Române și eu personal respingem, cu fermitate, aceste soluții. Cinismul domnului Radu Berceanu, prin avansarea cotei sociale de 50 de Kwh/lună depășește cu mult cinismul fostului conducător al României, Nicolae Ceaușescu, care îi îndemna pe români să poarte, în casă, o haină în plus. Mai mult decât atât, stabilirea tarifului la energie electrică și la gaze naturale în dolari, și nu în lei, reprezintă o gravă încălcare a legii și o imensă insultă la adresa poporului român și, dacă vreți, o dovadă în plus că actuala putere și actualul Guvern nu mai sunt capabile să conducă țara. Nu am înțeles: dacă dolarul tot a devenit elementul principal după care se ghidează Guvernul, de ce Executivul de la București nu a luat nici o măsură de sprijinire a populației, a pensionarilor, a salariaților, a celor cu venituri mici, în condițiile în care prețurile majorității produselor au înregistrat, în ultimul timp, creșteri uriașe, ca urmare a deteriorării drastice a cursului leu – dolar.

În aceste condiții, și cu aceasta închei, dacă Guvernul va adopta sau a adoptat, între timp, fără a ne mai consulta, dolarul, ca monedă națională a României, solicit echivalarea în dolari a tuturor drepturilor în plată, salarii, pensii, alocații, indemnizații și altele și plata lor în lei, la cursul zilei, stabilit de Banca Națională a României.

Nu doresc să închei, înainte de a-mi asuma angajamentul în fața dumneavoastră, stimați colegi parlamentari, de a afla cu ajutorul mass-mediei și de a intra în posesie și de a comunica întregii opinii publice contractul colectiv de muncă, în baza căruia se face plata drepturilor salariaților din companiile din domeniul energiei.

 
  Victor Traian Mihu - despre eficacitatea declarată a FPS prin prisma recentelor privatizări;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Mihu. Se pregătește domnul deputat Dumitru Bălăeț.

   

Domnul Victor Traian Mihu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Privatizarea societăților comerciale este una din principalele componente ale reformei economice. Realizarea privatizării urmărește restructurarea și rentabilizarea societăților economice foste de stat.

Dacă ar fi să credem declarațiile FPS-ului, această instituție a devenit eficace, a reușit să privatizeze în ultimele 6 luni tot atât cât s-a privatizat în ultimii 6 ani. Trebuie să amintesc că sumele provenite din privatizare au constituit surse importante la construirea bugetului pe anul 1999.

Pentru realizarea mai rapidă a procesului de privatizare, Guvernul, prin diverse ordonanțe, a acordat o serie de facilități pentru privatizarea unora dintre cele mai mari și importante societăți comerciale din România. Care sunt principalele rezultate ale acestui mare succes sau, ca să citez, a acestei "eficiențe" a FPS-ului? S-au privatizat: Societatea "Oțel-inox" Târgoviște, din domeniul industriei metalurgice, ale cărei rezultate de producție, eficiență economică și modernizare sunt acum sub cele ale perioadei anterioare privatizării; Societatea comercială "Tepro" Iași, producătoare de țevi sudate și laminate la rece, s-a privatizat, prin licitație deschisă, cu firma "Zelerny" din Cehia. Adevăratul motiv al acestei tranzacții este lichidarea societății aflată în concurență cu firma cumpărătoare. Practic, Societatea "Tepro" Iași a devenit un depozit pentru firma cumpărătoare, care a preluat și piețele de desfacere ale firmei cumpărate. Societatea comercială "Romcim", cea mai mare producătoare de ciment din România, cu pondere în producția de export, a redus, după privatizare, producția, prin diminuarea unor capacități de producție și prin reducerea exportului, în divergență totală cu condițiile contractului. S-au încheiat contracte de privatizare a unor societăți așa-zise "găuri negre", gen IMGB, cu prețul mult sub evaluare, cu condiția restructurării și asigurării desfacerii. Rezultatul: renunțarea la contract, într-o perioadă foarte scurtă.

S-au emis ordonanțe de urgență ale Guvernului privind acordarea unor facilități în vederea privatizării. Astfel, cu toate că ordonanța de urgență a fost aprobată și în Parlamentul României, nu s-a finalizat, nici până în prezent, contractul pentru privatizarea societății "Petromidia". Tot în aceste condiții de acordare de facilități, s-a redus activitatea, după privatizare, a Societății "Petrotel", prin disponibilizarea temporară a aproape 2.000 de salariați. Exemple ar mai fi și altele.

În aceste condiții, întreb: care este eficiența procesului de privatizare pentru statul și cetățeanul român, în condițiile în care nu am pus în discuție situația celorlalte societăți comerciale privatizate în 6 luni cât în 6 ani?! Un răspuns clar la această întrebare este că suntem în fața unui program bine stabilit, poate singurul program coerent întocmit după decembrie 1996. Programul se referă la transferarea întreprinderilor importante pentru economia națională, unele chiar de importanță strategică, către societăți în legătură cu grupele de interese clientelare ale partidelor aflate în coaliție la putere, străine intereselor naționale și asigurării unui nivel de viață decent cetățenilor țării.

Vă mulțumesc.

 
  Dumitru Bălăeț - apel către politicienii români de a evita erorile în abordarea crizei iugoslave;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeț. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Se împlinesc 40 de zile, de când au început bombardamentele NATO în Jugoslavia. Departe de a contribui la reducerea dramei umanitare din Kosovo, - motiv pentru care au pornit aceste bombardamente -, ele, dimpotrivă, se vede că au amplificat-o, i-au dat proporții apocaliptice. Sute de mii de oameni sunt nevoiți să-și părăsească locuințele, să ia drumul pribegiei, să se supună unor vicisitudini de nedescris, datorită teatrului de război care a devenit Kosovo. și nu numai Kosovo, ci întreaga Jugoslavie, cu tendința evidentă de a transforma Balcanii într-un uriaș butoi de pulbere al Europei și al lumii, așa cum au mai fost ei cunoscuți în istorie.

Dacă unii politicieni de peste mări și țări se vede că nu văd acest lucru, politicienii români nu au voie să facă această eroare. Nu poți stinge un foc, turnând peste el benzină. acesta este un principiu pe cât de simplu, pe atât de necesar să-l urmăm cu perseverență. Voința noastră de a intra în NATO nu se schimbă cu nimic, ci doar se nuanțează. Vrem să intrăm în NATO cu fruntea sus, și nu în mod laș și obedient, cum procedăm în prezent.

România a contribuit, totdeauna, la instaurarea păcii. acolo unde a fost nevoie, a căutat soluții, pe această linie și le-a găsit, la modul concret, chemând părțile intrate în conflict la masa tratativelor. Astfel trebuie să procedăm și astăzi, păstrând toată deferența necesară, având grijă ca orgoliile care inflamează acest război stupid - nici măcar declarat, ca atare -, să nu inflameze și mai mult și să nu degenereze din rău în mai rău, cum se întâmplă din ce în ce mai mult, cu fiecare zi care trece.

Errare humanum est, perseverare diabolicum! Pe această linie, ne întrebăm: de ce șeful diplomației române, ministrul nostru de externe, domnul Andrei Pleșu și alți diplomați români nu-și revăd procedurile, nu fac drumuri la Belgrad, să vadă concret care e situația, la Washington și în alte puncte de decizie, pentru a duce mesajul adevărului și al păcii, al bunei vecinătăți și al toleranței?!

Respectul între popoare trebuie să domine politica noastră externă. Un vecin bun poate fi mai bine crezut pretutindeni, prin mai buna înțelegere de către el a situației. Mai mult decât o pot face alții, din depărtare, vecinul adevărat poate ajuta lumea să-și intre în albii, să fie ea însăși, mai bună și mai adevărată.

Vă chemăm, domnilor politicieni români de azi, să fim, cu toții, mai la înălțimea situației în care ne aflăm, altfel -, vorba unui observator -, mai târziu, va trebui să ne fie rușine de noi înșine.

Vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - protest față de aducerea la tribuna Parlamentului României a premierului Tony Blair;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Robert Ráduly.

   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O să citesc un protest care vreau să rămână în stenograma Camerei Deputaților, pentru ca istoricul de mâine să nu ne judece pe toți de-a valma.

După cum știți, bombele aruncate de NATO asupra Iugoslaviei au dus, până acum, la: 1) asasinarea a 1.000 de sârbi și albanezi; 2) rănirea a aproximativ 10.000 de sârbi; 3) alungarea din Kosovo a aproape 1 milion de albanezi fugiți nu din cauza sârbilor, ci de frica avioanelor NATO; 4) distrugerea economiei prospere a Iugoslaviei; 5) afectarea puternică a mediului; 6) destabilizarea, din cauza refugiaților, a Macedoniei și Albaniei; 7) pagube uriașe materiale, pentru România și Bulgaria; 8) dispariția principiului suveranității statelor.

Constat, doamnelor și domnilor, că toate acestea sunt crime împotriva umanității. De aceea, alături de alte câteva mii de români, am semnat o cerere adresată Curții Internaționale de Justiție de la Haga, pentru judecarea conducătorilor NATO, ca autori ai acestor crime.

Pe 22 aprilie 1999, chiar la această tribună, tovarășul Sergiu Cunescu spunea, cu mândrie, că autorii intervenției din Iugoslavia sunt social-democrații internaționaliști. Este adevărat, majoritatea șefilor statelor NATO sunt social-democrați: în Germania, în Franța, în Marea Britanie și în altele.

Este bine să se știe a cui e vina: a social-democrației internaționaliste distrugătoare de state și de națiuni.

Un recent sondaj de opinie publică arată, după cum știți cu toții, că trei sferturi din poporul român se declară adversar al bombardării Iugoslaviei. Și este o întrebare: este datoare clasa politică să reflecte această voință aproape unanimă a poporului român, pe care-l reprezintă? Cu siguranță, răspunsul este da, dar, în Parlament, singurul partid care s-a conformat acestei obligații de a respecta voința poporului român a fost PUNR-ul, celelalte și-au urmat doar jocurile lor politicianiste.

Mergând mai departe, actuala putere a invitat să vorbească, în Parlamentul de la București, astăzi chiar, pe domnul Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii, unul dintre cei mai înfocați adepți ai bombardamentelor.

În Parlamentul care i-a dat pe marii apărători ai suveranității popoarelor și statelor, ca Titulescu, Iorga, Brătianu, Maniu, se vor auzi vorbele veninoase ale celui mai fidel luptător împotriva suveranității statelor și popoarelor.

Protestez, doamnelor și domnilor, solemn, față de aducerea la tribuna Parlamentului României a criminalului Tony Blair. (Rumoare în sală)

 
  Raduly Robert Kalman - reiterarea problemelor stringente ale comunităților locale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Robert Raduly. Se pregătește domnul deputat Ion Pârgaru.

   

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să constat, cu consternare, că, de la tribuna Parlamentului României, se poate rosti aproape orice. Eu o să fiu, în intervenția mea de astăzi, mai concis și o să mă refer la una dintre problemele stringente ale comunităților locale, ale consiliilor locale, ale bugetelor locale.

Așa cum se știe, Legea nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale a încălcat flagrant principiul subsidiarității, acel principiu care este unul considerat de bază în democrațiile occidentale și a făcut o imixtiune în problemele consiliilor locale, prin stabilirea foarte clară și precisă a impozitelor și taxelor locale, în detrimentul obiceiurilor europene, care lasă la latitudinea acestor consilii stabilirea nivelului acestor taxe, a numărului acestor impozite ș.a.m.d.

Din păcate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.69/1998 a mers pe aceeași cale mai departe, mai mult, dincolo de acest principiu al subsidiarității, a încălcat și un alt principiu fundamental, și anume principiul echității fiscale, prin faptul că, în ceea ce privește impozitul pe clădiri, pentru persoane fizice, respectiv pentru persoane juridice, a introdus două soluții diferite pentru stabilirea materiei supuse impozitării și a cuantumului de impozitare pentru acestea.

În același spirit, Ordonanța de urgență nr.15/1999 a mers mai departe și, încălcând un principiu important stipulat în Constituție, la art.137, alin.3, anume că nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare, coroborat cu Legea nr.189/98 privind finanțele publice locale, i-a descentralizat pe cei din sfera medicinei veterinare, fără a asigura și sursele de acoperire a cheltuielilor aferente activității acestora.

Situația critică astfel creată a dus la apariția unor conflicte între medicii și tehnicienii veterinari și primării, respectiv consiliile locale. Mai mult, ca să fie și mai greu pentru consiliile locale, acea Ordonanță nr.15/1999 a prelungit termenul de plată a impozitelor și taxelor pe trimestrul I, de la sfârșitul acestui trimestru până la sfârșitul primului semestru, astfel lipsind bugetele locale de la surse deosebit de importante, surse care trebuiau să se constituie pentru funcționarea lor normală.

Iată, domnule președinte, am adus doar câteva exemple, prin care vreau să arăt și am subliniat faptul că nu ne aflăm pe calea cea bună în ceea ce privește soluționarea problemelor legate de finanțele publice locale. Și, în încheiere, aș dori ca să fac un apel către colegi și către cei din Executiv, și anume ar fi bine și ar fi de dorit ca, pe viitor, în deciziile care sunt luate privind aceste comunități locale, privind finanțele publice locale, să fie consultate și forurile consultative ale primarilor și președinților consiliilor județene, aleși în mod democratic, care, pe baza principiilor liberei asocieri, și-au format aceste forumuri de reprezentare.

Vă mulțumesc.

 
  Ion Pârgaru - referire la aplicarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Pârgaru.

   

Domnul Ion Pârgaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la aplicarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei, de fapt, la legitimitatea, dacă vreți, a aplicării acestui embargou.

După cum este cunoscut, România s-a remarcat ca un factor activ de stabilitate și pace în zonă și în lume, lucruri care au fost recunoscute, ba chiar i s-a atașat și sintagma de "exportator de pace și securitate". Încă din primul articol al Cartei ONU se prevăd scopurile și sarcinile acestei organizații. În alin.3 se face și o referire directă la cooperarea internațională, la modul în care să fie rezolvate diferendumurile care apar în contextul acestei activități.

De asemenea, tot în Carta ONU sunt prevăzute rolul și scopul, precum și mijloacele și căile prin care Consiliul de Securitate trebuie să acționeze pentru menținerea păcii și securității internaționale și, în acest sens, modul în care să se folosească embargoul ca un mijloc de impunere a respectării păcii și securității.

De asemenea, în continuarea art.42 se menționează modul în care statele membre ONU se obligă să perfecteze prin a aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de Securitate, modul de sprijnire a forțelor de stingere a conflictelor care eventual ar apărea și nu ar fi rezolvate pe cale pașnică. În acest sens, rezultă clar că există necesitatea apariției unei hotărâri a Consiliului de Securitate care să impună acest lucru. În momentul de față ne aflăm în situația de a nu avea o astfel de hotărâre, inexistența căreia face ca noi să ne aflăm de fapt în afara legii din chiar țara noastră.

În același timp, vreau să vă reamintesc faptul că România este membru originar al Organizației Mondiale a Comerțului, ca și Iugoslavia, și în aceste documente care au fost semnate cu această ocazie se prevede modul în care să se rezolve eventualele diferendumuri între statele membre, or noi nu avem astfel de diferendumuri.

Stimați colegi,

Nu am venit aici pentru această lecție, am venit doar să arăt că la momentul acesta nu avem pe plan internațional o justificare a aplicării embargoului, ceea ce ne face să solicităm în continuare toate căile și mijloacele necesare pentru rezolvarea pașnică a acestui conflict și, de asemenea, inițierea de măsuri pentru recuperarea pagubelor care au fost create economiei noastre naționale până în acest moment și în continuare până la stingerea definitivă a conflictului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
   

O să-i rog pe liderii de grupuri să îi roage pe colegii care sunt pe hol să vină în sală, pentru a începe partea a doua a ședinței noastre, și anume partea destinată dezbaterii proiectelor de lege.

De asemenea, rog să mi se aducă prezența și îi rog pe secretarii de ședință să vină în sală. (La prezidiu au venit domnii secretari Corneliu Ciontu și Tiberiu Csaba Kovács.)

 
Dezbateri asupra proiectului de Lege privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.   după pauză
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă anunț că din totalul de 342 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări 268, 74 fiind absenți și din aceștia participă la alte acțiuni parlamentare 44. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit.

Potrivit programului nostru aprobat intrăm în ordinea de zi, urmând a lua în dezbatere inițiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Vom începe cu proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor. O să îl rog pe domnul președinte și pe membrii Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic să vină pe banca comisiei.

Din partea inițiatorului dacă dorește cineva să ia cuvântul la acest proiect de lege. Îi dau cuvântul domnului secretar de stat Flavius Baias din partea Ministerului de Justiție. Vă rog.

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor deputați,

Reforma instituțională și, în cadrul acesteia, reforma administrației publice, constituie una dintre prioritățile României în procesul de tranziție spre o societate deschisă și o economie de piață liberă și concurențială și în eforturile de integrare în structurile euroatlantice.

Printre măsurile stabilite în cap.VI – Politici de reformă a administrației publice, al programului de guvernare pe termen scurt, figurează la pct.1, elaborarea proiectelor de Lege privind organizarea Guvernului, a ministerelor și a instituțiilor subordonate Guvernului.

În prezent, organizarea și funcționarea Guvernului este reglementată prin Legea nr.37 din 1990, care stabilește principalele atribuții și principiile de funcționare ale Guvernului. Odată cu intrarea în vigoare, în anul 1991, a Constituției României, administrația publică a dobândit o nouă configurație, precum și unele elemente calitative adecvate statului de drept modern.

Reglementările constituționale privitoare la Guvernul României însumează în acest sens, pe parcursul a două capitole distincte ale legii fundamentale, norme privitoare la rolul și structura sa, procedura investirii, funcția de membru al Guvernului și în special cea de prim-ministru, actele Guvernului, răspunderea membrilor Guvernului, încetarea mandatului, precum și raporturile dintre membrii Guvernului și Parlament.

În raport cu prevederile constituționale, reglementările conținute în Legea nr.37/1990 sunt depășite, unele dintre ele fiind abrogate expres, indirect prin efectul art.150 din Constituție. Organizarea și funcționarea ministerelor, în absența unei reglementări cadru la nivel de lege, este stabilită prin hotărâri ale Guvernului României pentru fiecare minister în parte, cu excepția Ministerului Apărării Naționale și a Ministerului de Interne, pentru care au fost adoptate Legile nr.40/1991 și respectiv nr.40/1990, precum și a Consiliului pentru Reformă, a cărui organizare și funcționare a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.5/1998, aprobată cu modificări și completată prin Legea nr.143/1998. Rectific: și Legea Ministerului Apărării Naționale este tot din anul 1990, este vorba de Legea 41/1990 și nu pe 1991, așa cum am spus din eroare.

Constituția stabilește în art.72, alin.3, lit.d) că organizarea și funcționarea Guvernului se reglementează prin lege organică, iar la art.116, alin.1 se prevede că ministerele se înființează și funcționează potrivit legii.

În aplicarea acestor prevederi constituționale, în acord cu programul Guvernului de reformă a administrației publice, a fost elaborat prezentul proiect de lege care reglementează cadrul general de organizare și funcționare a Guvernului și a ministerelor.

Proiectul reglementează principiile care stau la baza organizării și funcționării Guvernului și ministerelor, componența, constituirea și conducerea acestora, precum și atribuțiile generale ce le revin. În scopul soluționării unor probleme din competența sa, se prevede, în acord cu textele constituționale, posibilitatea constituirii în subordinea Guvernului sau, după caz, a ministerelor, a unor organe de specialitate sau servicii publice, precum și a unor comisii cu caracter consultativ.

În capitolul special, consacrat primului ministru, sunt evidențiate rolul, atribuțiile sale specifice, raporturile cu Parlamentul și alte autorități publice, precum și actele juridice pe care le emite în cadrul competenței ce îi este atribuită de lege. Sunt reglementate aspecte concrete privind organizarea ședințelor Guvernului, inițierea proiectelor de lege, adoptarea hotărârilor și a ordonanțelor, dreptul de control asupra autorităților administrației publice subordonate și asupra prefecților.

În conformitate cu prevederile art.115 din Constituție, ministerele sunt definite ca organe centrale ale puterii executive care exercită administrația publică în domeniile de activitate, pentru care sunt înființate și care se organizează numai în subordinea Guvernului. Cu privire la înființarea ministerelor, ținându-se seama de dispozițiile art.102 din Constituție, în proiect s-a prevăzut că stabilirea miniștrilor și a ministerelor se face de către Parlament, la propunerea primului ministru, la data acordării votului de încredere asupra programului de guvernare și a listei Guvernului, iar numirea miniștrilor se face de către președintele României.

În concepția proiectului, pentru a se da o mai mare stabilitate legii, referitor la organizarea și funcționarea ministerelor, au fost prevăzute în cuprinsul acesteia atribuțiile generale ale miniștrilor, stabilindu-se că atribuțiile specifice vor fi reglementate prin hotărâri ale Guvernului. În proiect s-a consacrat, de asemenea, și un capitol distinct conducerii ministerelor, prevăzându-se rolul și responsabilitatea ministrului, a secretarilor de stat și a secretarului general.

De asemenea, s-a delimitat sfera politică de cea administrativă. Persoanele din aparatul de lucru al Guvernului și ministerelor au calitatea de funcționari publici, supunându-se prevederilor din Statutul funcționarului public, în timp ce personalul cabinetului primului ministru, al miniștrilor și secretarilor de stat, va fi cuprins în sfera politicului.

Potrivit prevederilor proiectului, organizarea și funcționarea ministerelor privind apărarea națională și ordinea publică vor fi reglementate și în viitor prin legi speciale. Dispozițiile cuprinse în proiect privind organizarea și funcționarea ministerelor urmează a se aplica în mod corespunzător și celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului.

Având în vedere cele de mai sus, precum și importanța stringentă a îmbunătățirii cadrului legislativ și instituțional în domeniu, a fost elaborat proiectul de lege care vă este astăzi supus spre aprobare și pe care vă rugăm să-l adoptați prin votul dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Din partea comisiei sesizate în fond, îi dau cuvântul domnului deputat Ion Cârstoiu, președintele Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibrul ecologic. Aveți cuvântul, domnule președinte.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic a fost sesizată, prin adresa nr.369 din 12 noiembrie 98, cu proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Guvernului. La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizele primite de la: Comisia juridică de disciplină și imunități, Consiliul Legislativ și alte amendamente depuse de un număr însemnat de deputați. Prin obiectul de reglementare și conținutul său, proiectul de lege face parte, potrivit art.72 alin.3, lit.e) din Constituția României din categoria legilor organice.

Comisia a analizat proiectul în zilele de 18-24 februarie, 3 și 10 martie 1999 și a propus ca proiectul să fie dezbătut în plenul Camerei Deputaților, cu amendamentele propuse de către comisie.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă dorește cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale. Da, vă rog, aveți cuvântul. Domnul deputat Godja, aveți cuvântul.

 
   

Domnul Petru Godja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Legea privind organizarea și funcționarea Guvernului, a cărei dezbatere o începem astăzi, este unul din actele normative fundamentale ale reformei din administrația publică. Să nu uităm că actuala reglementare, Legea 37/90, durează, iată, de aproape 10 ani. Ea a fost adoptată într-un anumit moment istoric, a corespuns acelei perioade, însă acum este depășită. Aș aminti doar faptul că la data intrării ei în vigoare, Constituția încă nu fusese aprobată, rolul Guvernului era cu totul altul, specific economiei și administrației de stat centralizate, economia de piață era aproape necunoscută, predominând economia de comandă, iar administrația publică locală avea un caracter profund etatist, subordonându-l din treaptă în treaptă până în vârf, adică până la Executiv.

Era deci firesc ca organizarea și funcționarea Guvernului să fi fost făcută după chipul și asemănarea societății românești din acea vreme, pe care trebuia să o păstorească îndeaproape.

Cele arătate sunt doar câteva din argumentele care au determinat elaborarea proiectului de față, prin care se încearcă punerea de acord cu reglementările din domeniul organizării și funcționării guvernelor și a ministerelor cu realitățile economico-sociale ale României de astăzi, cu cerințele modernizării și armonizării în acest domeniu cu legislația altor țări europene.

Desigur, proiectul ce ne-a fost prezentat are limitele lui asemenea majorității proiectelor de acte normative ce ne-au fost prezentate în ultimii doi ani de către Guvern.

Am încercat în timpul dezbaterii în comisie, să impunem îmbunătățirea unor texte, a unor soluții avansate de inițiator.

Demersul nostru a fost în toate cazurile încununat de succes. Sperăm că vom găsi mai multă înțelegere în timpul discuțiilor în plen și că se va realiza faptul că amendamentele pe care le vom face sunt pornite din dorința sinceră de a ieși o lege bună, o lege folositoare țării și, de ce nu, folositoare celor ce mâine, după alegerile parlamentare, vor fi chemați să o aplice.

Sper că nu mai este nici un fel de îndoială cu privire la cine vor fi cei chemați. Îmi place să cred că vom găsi cea mai bună soluție, spre exemplu, pentru modul de lucru al Guvernului și pentru modul de adoptare a hotărârilor. Sper să fim bine înțeleși că adoptarea hotărârilor prin consens nu este o modalitate specifică organelor de stat. Nu tot ce merge bine organismelor internaționale vine ca o mănușă organelor statului român și mai ales Executivului românesc. Să lăsăm votul să-și spună cuvântul, mai ales în cazul unui guvern multicolor, cum este cel al României actuale. Altfel, vor triumfa subiectivismul și voluntarismul care ne vor duce și mai jos. Norocul nostru este că nu avem unde, întrucât ne-am instalat cu nădejde pe fundul prăpastiei.

Cu încredințarea că ne vom dovedi cu toții cooperanți și că vom face un lucru bun, vă precizez că vom vota proiectul de lege supus dezbaterii, apreciindu-l ca foarte necesar în momentul de față.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenții în cadrul dezbaterilor generale? Dacă nu mai dorește nimeni să ia cuvântul, trecem la dezbaterea proiectului de lege. Titlul legii. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Înainte de a trece mai departe, vreau să vă anunț că la ora 10.00 au fost programate niște voturi finale. Sunt trei proiecte pe care avem voturi finale. Îi rog pe liderii de grupuri, deoarece sunt legi organice, să-i roage pe toți colegii să vină în sală, pentru ca să avem cvorumul de aprobare a acestor acte normative. Continuăm.

Titlul I, nr.crt.1 din raport. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Deci, titlul I se modifică cu cap.I. S-a aprobat titlul cap.I. Mai departe, cap.I se propune să fie secțiunea I, deci, nr.crt.2 din raport și titlul secțiunii.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.1. Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Unanimitate.

Art.2, alin.1, textul inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.2, nr.crt.3 din raport.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2, alin.3 și 4, textul inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.2 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Deci, secțiunea I în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Titlul secțiunii II.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.3, textul inițiatorului.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.4, alin.1. O să-i dau întâi cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar și pe urmă vă dau cuvântul dumneavoastră, din partea Guvernului.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea întâi să fac o remarcă asupra modului de redactare a raportului, în sensul că la unele amendamente care apar la amendamente admise, nu sunt indicați autorii amendamentelor, ceea ce lasă să se înțeleagă că aceste amendamente aparțin în exclusivitate comisiei.

În legătură cu art.4 alin.1, că pe acesta îl discutăm, vreau să spun că acest text nu se corelează în deplinătate cu art.101 alin.3 din Constituție. Art.101 alin.3 are următoarea redactare: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri și alți membri stabiliți prin lege organică".

Această lege, așa cum este și intitulat㠖 Organizarea și funcționarea Guvernului -, așa cum stabilește și art.1, că ea reglementează cadrul general de organizare a Guvernului, presupune că aici trebuiesc lămurite absolut toate problemele care privesc organizarea și funcționarea Guvernului. Ca atare, domnule președinte, și așa cum spunea și inițiatorul referindu-se la art.116 din Constituție, care prevede că "ministerele se înființează prin lege", Guvernul va avea atâția miniștri câte ministere avem.

Deci, cei care au calitatea de miniștri sunt membri de drept ai Guvernului, dar din Guvern mai pot face parte și alți membri stabiliți prin lege organică. De pildă, ar putea fi miniștri fără portofolii, ministrul pentru relația cu Parlamentul și alte funcții.

Mențiunea care se face în raport că asemenea situații se vor stabili prin alte legi, mi se pare că nu este corectă. Am putea, în legătură cu componența Guvernului, lua în discuție două ipoteze. O primă ipoteză, ca să stabilim prin această lege și numărul membrilor Guvernului. Să presupunem că, de pildă, numărul membrilor Guvernului ar putea să coincidă în momentul de față cu numărul membrilor pe care îl are actualul Cabinet.

Deci, să spunem că Guvernul este alcătuit din 23 de membri, dintre care primul ministru, trei miniștri de stat, 17 miniștri și să vedem dacă mai adăugăm și alte funcții care, ca urmare a acestei legi și ca urmare a votului de încredere pe care Parlamentul îl va acorda asupra listei Guvernului la învestitură, să dobândească calitatea de membri ai Guvernului. Ca atare, domnule președinte, eu propun ca la art.4 alin.1, în afară de cei care sunt enumerați de către comisie, să prevedem că din Guvern mai pot face parte și alți membri, cum ar fi: miniștri fără portofolii, miniștri, ministrul pentru relația cu Parlamentul.

Urmează acum ca inițiatorul și comisia să aprecieze dacă consideră că este nimerit ca, în această lege, să stabilim și numeric componența Guvernului sau să stabilim numai funcțiile și calitățile celor care pot deveni membri ai Guvernului în baza acestei legi.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul, din partea Guvernului, domnului secretar de stat Flavius Baias.

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Intervenția pe care a făcut-o domnul deputat Acsinte Gaspar este, ca principiu, favorabilă textelor inițiatorului, care au fost modificate de către comisie.

Această intervenție pe care a făcut-o dânsul mie mi s-a părut potrivită și la art.4 alin.1, dar în orice caz ea se referă la o problemă pe care o reglementează în parte, cel puțin, art.4 alin.2, sau la care se referă art.4 alin.2.

Întrucât deocamdată suntem la art.4 alin.1, mă voi referi la acest text.

Așa cum se poate vedea, textul inițiatorului prevedea: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri de stat,…", și este caracterizată în principiu competența funcțională a acestora, "…miniștri…" și, de asemenea, textul caracterizează în continuare competența acestora.

Aici intervine o primă problemă, pentru că la comisie, după cum se poate vedea la pct.4 al raportului, s-a hotărât sau s-a propus modificarea art.4 alin.1, în sensul simplificării sale în următoarea formă: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri de stat, miniștri.", considerându-se că, așa cum spuneam, competența acestora trebuie să fie reglementată în alte texte.

În realitate, competența, cel puțin la nivelul caracterizării generale a miniștrilor de stat și a miniștrilor, nu mai este reglementată în alte texte – nici ale proiectului inițiatorului și nici ale raportului.

De aceea, noi considerăm că art.4 alin.1 trebuie păstrat în forma inițiatorului.

În legătură cu problema ridicată de domnul deputat Acsinte Gaspar, putem să ne referim la ea și aici, după cum putem să ne referim la ea și la art.4 alin.2, pentru că acest text adaugă, prevede posibilitatea ca din rândurile Guvernului, din Guvern să poată să facă parte și alte persoane în afara primului-ministru, a miniștrilor de stat și a miniștrilor.

În ceea ce ne privește, considerăm că aceasta este o modalitate de reglementare care răspunde, dă viață art.101 alin.3 din Constituție, așa cum spunea domnul deputat Gaspar.

De aceea, credem că - poate nu la art.4 alin.1, ci la art.4 alin.2, pentru că aceasta este forma textului inițiatorului - trebuie să se prevadă în continuare ce alte categorii de persoane pot face parte din Guvern, în conformitate cu textul Constituției.

În același timp, dacă am înțeles bine, domnul deputat Gaspar a mai ridicat și problema stabilirii în această lege a numărului membrilor Guvernului.

În ceea ce privește textul legii, așa cum reiese, nu s-a vrut ca acest proiect să stabilească numărul membrilor Guvernului, dintr-o rațiune lesne de înțeles, ținând de flexibilitatea organizării Guvernului, flexibilitate atât de necesară într-o perioadă ca aceea pe care o traversăm, când poate să se ivească oricând necesitatea ca un anumit domeniu să fie condus la nivelul unui minister sau într-un domeniu să apară necesitatea ca să fie repartizate competențele administrării sale între două sau mai multe organe centrale ale administrației de stat.

De aceea, cred că soluția trebuie să rămână aceea a proiectului de lege, și anume ca prin această lege să nu se stabilească strict numărul membrilor Guvernului.

În concluzie, aș vrea să spun încă o dată că susținem forma art.4 alin.1, din textul inițiatorului, că, în ceea ce privește art.4 alin.2 eventual vom discuta atunci, trebuie să fie cuprinse în această lege și alte persoane care fac parte din Guvern, așa cum spune art.101 alin.3 din Constituție.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenții dacă sunt? Nu sunt.

Dau cuvântul domnului deputat Cîrstoiu, președintele comisiei sesizate în fond.

Am o rugăminte, stimați colegi: să vă ocupați locurile în sală și să fiți atenți, pentru că este unul dintre articolele cele mai importante ale acestei legi, și când voi supune la vot nu veți ști cum să votați.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Comisia, când a analizat acest articol, s-a gândit că primul-ministru este cel care își organizează Guvernul și tot primul-ministru stabilește și ce are de făcut fiecare minister. Deci, dându-i prin lege aceste lucruri, nu cred că este bine. Și, de aceea, noi am spus că Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniștri de stat și miniștri.

Mai departe: alin.2, pe care noi l-am cerut eliminat, cred că nu este bine să-l eliminăm, dar să-l modificăm puțin, și comisia este de acord cu următoarea formulare la alin.2: "Din Guvern pot face parte miniștri delegați, cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere." Atât.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenții dacă sunt? Nu sunt.

Deci comisia își menține punctul de vedere cu privire la alin.1. Ca atare, îl întreb pe domnul deputat Acsinte Gaspar dacă își menține amendamentul? Acceptați să fie introdus la alin.2. Bun.

În cazul acesta, textul propus de comisie pentru alin.1 rămâne neschimbat.

Supun la vot, la nr.crt.4 din raportul comisiei, amendamentul comisiei, cu care însă inițiatorul nu este de acord, pentru că ar fi dorit să păstreze textul inițiatorului.

Deci vă supun spre aprobare nr.crt.4 din raport, formularea comisiei.

Voturi pentru? Marea majoritate.

Împotrivă?

Abțineri? 2 abțineri.

Deci, cu două abțineri și nici un vot împotrivă, a fost adoptat.

Alin.2.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Așa cum este redactat alin.2 al art.4, și cu reformularea pe care a dat-o președintele comisiei, vreau totuși să învederez că instituția ministrului delegat nu este în concordanță cu textul constituțional – "…alți membri stabiliți prin lege organică…", așa cum spune art.101 alin.3, atâta timp cât statutul juridic al acestora este neclar.

Dacă fac parte din Guvern se impune să coordoneze anumite domenii de activitate, iar întrebarea imediat următoare care se pune este aceea în legătură cu actele pe care le pot emite acești miniștri delegați în îndeplinirea atribuțiilor pe care ei le-ar avea.

De aceea, eu aș propune ca din Guvern să facă parte miniștrii fără portofolii, ministrul, de pildă, pentru relația cu Parlamentul, întrucât formularea aceasta - "…cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru…" - vă spun că nu este în concordanță deplină cu textul constituțional. Și bineînțeles că aceștia vor figura pe listă, atunci când Guvernul se prezintă în fața Parlamentului cu programul și în vederea acordării învestiturii, ca ei să fie desemnați ca membri ai Guvernului, o dată cu aprobarea listei de către Parlament, atunci când se acordă votul de încredere.

Vreau să spun că acest amendament eu l-am făcut, comisia l-a respins cu motivarea că, întrucât inițial prin raport s-a propus eliminarea art.4 alin.2, amendamentul a rămas fără obiect. În momentul în care comisia a revenit, atunci amendamentul meu se reactivează, pentru considerentele pe care le-am învederat aici.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da.

Inițiatorul?

Domnul secretar de stat Flavius Baias.

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Susținem textul în formularea de principiu inițială, cu acel amendament de redactare propus de domnul președinte Cîrstoiu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îl rog pe domnul deputat Cîrstoiu, președintele comisiei sesizate în fond, să dea citire textului, în forma pe care o vom supune aprobării.

Vă rog.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Alin.2 al art.4 are următoarea redactare: "Din Guvern pot face parte și miniștri delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru prevăzuți în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere."

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă supun spre aprobare alin.2 al art.4, în formularea aceasta.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? 4 abțineri.

Deci, cu nici un vot împotrivă și numai cu 4 abțineri, a fost adoptat alin.2.

Alin.3.

S-a propus de către comisie eliminarea.

Intervenții? De acord, inițiatorul.

Deci vă supun spre aprobare nr.crt.6 din raport.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.4 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5.

La alin.1, lit.a), b) și c) dacă sunt intervenții la ele. Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Lit.d), nr.crt.7 din raport.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Lit.e), textul inițiatorului.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.1 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.2 și 3, textul inițiatorului.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5 în ansamblu.

Un moment.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Eu am ridicat mâna pentru alin.3.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mă scuzați.

Alin.3, intervenție.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Rog secretarii de ședință să fie atenți, pentru că eu nu pot să supraveghez toată sala și, iată, avem intervenții pe care nu le-am văzut.

Vă rog. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sigur că alin.3, astfel cum este plasat în contextul art.5, care reglementează incompatibilitățile, și-ar găsi justificarea. Dar vreau să atrag atenția și inițiatorului și comisiei că la Cap.IV tratăm toată instituția primului-ministru și consider că textul și-ar găsi mai degrabă locul acolo, pentru că nu numai în caz de incompatibilități președintele desemnează un alt candidat pentru funcția de prim-ministru, dar vom vedea că textul art.106 din Constituție ne arată că și atunci când primul-ministru se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile - sigur, imposibilitate care poate fi determinată de starea sănătății, de faptul că lipsește mai mult timp din țară - președintele desemnează dintre membrii Guvernului un prim-ministru interimar, și atunci cred că am putea ca pe aceste două probleme să le grupăm la Cap.IV, unde se tratează instituția primului-ministru.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci dumneavoastră propuneți mutarea alin.3 sau și a alin.2?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Numai a alin.3.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Numai alin.3, la Cap.IV.

Punctul de vedere al inițiatorului.

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu știu dacă nu cumva sunt în eroare sau dacă în raportul comisiei nu este vreo eroare; am impresia însă că nu este un amendament care s-a făcut la comisie; nu figurează printre amendamentele respinse. Cred că este prima dată făcut aici, în plen.

În ceea ce privește fondul problemei, justificarea pentru care art.5 alin.3 se află aici ține de problema incompatibilității. Așa fiind, dacă privim din perspectiva instituției incompatibilității problema ridicată de domnul Gaspar, soluția trebuie să rămână cea a textului inițiatorului.

Nu pot totuși să nu recunosc că, dacă privim aceeași problemă din perspectiva instituției primului-ministru, întreaga instituție a primului-ministru se află în Cap.IV. Deci, din acest punct de vedere n-ar fi irațional ca textul să se afle în capitolul respectiv.

În ambele cazuri există explicații logice pentru situarea textului într-un capitol sau celălalt.

Nouă nu ni se pare că este o problemă de principiu, care să aibă efecte practice deosebite. De aceea, susținem textul inițiatorului în forma în care a fost, de altfel, adoptat și de comisie.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Observația domnului secretar de stat că aceasta nu a făcut obiectul unui amendament este justă, dar vreau să-i spun că aici este vorba de un amendament pur și simplu de redactare, de tehnică legislativă, de amenajare a textului în raport de obiectul reglementării.

Deci eu am spus din capul locului că acest text își găsește motivarea la art.5 ca alin.3, întrucât articolul tratează instituția incompatibilităților, dar am spus că mi se pare mai firesc ca în acel capitol în care tratăm instituția primului-ministru să fie reglementate, să fie epuizate toate problemele care țin de primul-ministru, și mi se pare mai logic din acest punct de vedere.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Punctul de vedere al Guvernului. Rămâne aici sau la Cap.IV? Rămâne aici.

Comisia. Vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat Cîrstoiu, președintele comisiei sesizate în fond.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Deci fiind vorba de incompatibilități, categoric noi susținem să rămână aici.

Singura problemă pe care v-aș ruga să o analizăm este dacă mai este necesar să scriem "…potrivit art.85 alin.1 și art.102 din Constituție. Întrucât este o lege care ea hotărăște componența Guvernului, nu cred că trebuie să facem referire, pentru că, oricum, prin Constituție se vine în fața Parlamentului cu acea listă, și să nu mai încărcăm, ci să eliminăm de acolo. Să ne oprim la virgulă.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci comisia și inițiatorul doresc ca textul să rămână aici.

Comisia dorește însă ca pentru corectitudine tehnico-legislativă să se elimine ultima parte a acestui al treilea alineat.

Deci vă supun spre aprobare alin.3, fără ultima parte – deci să se oprească la "…prim-ministru.", "…potrivit articolului…" dispărând.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.5, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.6.

Intervenții?

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Am rugămintea ca liderii de grupuri să îi poftească pe colegi în sală; în cinci minute trecem la voturile finale, pentru că pe urmă va trebui să se pregătească sala pentru ședința festivă.

Vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

În redactarea pe care a dat-o inițiatorul și care văd că a fost reținută de comisie, în sensul că: "Funcția de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.", am arătat că este necesar, întrucât aceasta este legea de organizare și funcționare a Guvernului, să se enumere dacă mai sunt și alte cazuri prevăzute de lege, pentru că, într-adevăr, textul Constituției așa spune – că "…și în alte cazuri prevăzute de lege.", și să fie reglementate prin această lege.

Dacă nu pot fi stabilite și alte cazuri, atunci să trecem la eliminarea sintagmei "precum și în alte cazuri prevăzute de lege".

Vreau să vă spun că motivarea pe care a dat-o comisia pentru respingerea acestui amendament mi se pare de o superficialitate pe care nu o mai calific.

Se spune așa: "Legea de față are caracterul organic necesar pentru a determina celelalte cazuri prevăzute de lege." Păi dacă are caracter organic și pentru a determina, arătați care sunt celelate cazuri prevăzute de lege.

"Pot exista cazuri suplimentare - spune comisia -, care vor fi prevăzute prin lege, nefiind potrivit să se elimine în prezent această propunere de reglementare". Păi la ce lege mai face referire, dacă aceasta este legea de organizare a Guvernului?

Ori se elimină sintagma "precum și în alte cazuri prevăzute de lege", ori se determină aici care mai pot fi alte cazuri în care funcția de membru al Guvernului încetează.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Inițiatorul? De acord cu eliminarea ultimei părți a acestei fraze, deci a părții care începe "…precum și în alte cazuri prevăzute de lege."

Comisia? De acord.

Supun spre aprobare art.6, fără această ultimă parte.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere a fost adoptat.

Art.7.

Intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Art.8 alin.1.

Dacă sunt intervenții? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Alin.2.

Domnul deputat Acsinte Gaspar. Intervenție.

O secundă. Rog secretarii de ședință să verifice cvorumul, pentru a vedea dacă putem să trecem la voturile finale, ca să nu pierdem timp cu număratul atunci.

Vă rog.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Vreau să vă fac o propunere tehnică: este ora 10,35 și înțeleg că la ora 11,00, deci peste 25 de minute, cele două Camere se întrunesc pentru a primi mesajul premierului britanic, și eu zic să dăm posibilitatea aparatului tehnic să facă o serie de amenajări aici, în sală, care sunt impuse de un anumit protocol. Și, de aceea, voi interveni cu amendamentul după aceea.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu. Eu zic să-l facem acum și după ce vedem cum trecem de acest punct, de art.8, ne oprim.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Eu vă rog totuși să-mi permiteți să-l formulez, pentru că am o motivare mai largă și nu aș vrea să pierd. Apoi ar trebui să intervină și inițiatorul, și președintele comisiei și, vă spun, punem în dificultate aparatul tehnic.

 
   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Deci spuneți că va dura dezbaterea.

Rog liderii de grupuri să-i aducă pe colegi în sală, rog să vă ocupați locurile în sală pentru a putea număra ușor, rog personalul tehnic care lucrează la aparatura video să păstreze liniștea.

 
Supunerea la votul final:  

Trecem la voturile finale asupra câtorva legi.

Deci proiectul de Lege cu privire la Patronate, lege ordinară.

V-o supun spre aprobare prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, adoptată, în condițiile existenței cvorumului normal în sala de ședință.

Suntem la ora actuală 184 de persoane.

Raportul Comisiei pentru industrii și servicii privind respingerea proiectului de Lege privind siguranța navigației civile, lege organică. Deci vă supun spre aprobare raportul de respingere.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Deci a fost adoptat acest raport cu unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență nr.17/1999 pentru modificarea și completarea Legii nr.42/1990 pentru cinstirea eroilor - martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, lege organică.

V-o supun spre aprobare prin vot deschis cu mâna ridicată.

Voturi pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere și nici un vot împotrivă a fost adoptată și această lege organică.

Cu aceasta, facem o scurtă pauză, pentru ca aparatul tehnic să poată pregăti sala până la ora 11,00.

Vă mulțumesc.

    După pauză  
Reluarea dezbaterilor asupra proiectului de Lege privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.  

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Doamnelor și domnilor colegi,

Reluăm discuțiile la proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

Discuția pe articole s-a întrerupt la art.8 alin.2, la care domnul deputat Gaspar era înscris la cuvânt pentru un amendament.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Nu a venit Guvernul, nici comisia. Cu cine să discutăm?

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Rog reprezentanții Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic să ia loc în banca rezervată.

Domnule președinte al Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, sunteți rugat ca, împreună cu colegii, să luați loc la masa împricinaților.

Având și reprezentanți din partea inițiatorului și din partea comisiei de specialitate, îl invit pe domnul deputat Gaspar să ne prezinte amendamentul pentru alin.2 al art.8.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Modul în care este redactat art.8 alin.2, în legătură cu situațiile în care intervine revocarea, creează o stare de confuzie. Pentru că, dacă o să luăm fiecare ipoteză în parte, o să constatăm că nu ne găsim numai în fața unei revocări, ci avem aici situații care se încadrează în art.105 din Constituție, cu privire la încetarea calității de membru al Guvernului.

Revocarea nu poate să intervină decât în două situații: în cazul remanierii guvernamentale, atunci când premierul se decide să-și reformeze echipa guvernamentală, și în caz de incompatibilități.

Celelalte situații sunt de încetare a calității de membru al Guvernului, care se face pe calea unei constatări. Deci, se constată dacă unul dintre miniștri a fost condamnat, și, în urma acestui fapt, se numește un altul. Deci, nu are loc o revocare, după cum nu poate să aibă loc o revocare nici în cazul celui care a decedat, că nu o să-l revoc pe cel care a decedat, ci constat.

Premierul se adresează, dat fiind raporturile pe care le are cu Președintele, arată situația care a intervenit și, ca urmare a situației învederate, Președintele trece la numirea unui alt membru al Guvernului.

Ca atare, aș ruga, doamna președinte, inițiatorii și comisia, să lăsăm acest alin.2, pentru că, vă spun, se creează o mare confuzie în legătură cu aceste două instituții, adică instituția revocării și instituția încetării funcției de membru al Guvernului.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog, din partea inițiatorului.

 
   

Domnul Petrică Diaconu (secretar de stat, Departamentul pentru reforma administrației publice centrale) :

Susținem menținerea textului, deoarece revocarea este clar definită și condițiile revocării sunt prevăzute în art.5, anterior. Este clar, nu cred că sunt posibile interpretări asupra momentului sau celui care poate declanșa revocarea.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

Domnule deputat Gaspar, clarificați situația.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte, la art.5, dacă observați și dumneavoastră, acolo sunt reglementate cazurile de incompatibilități. Și eu am spus de la început, dar probabil că nu s-a reținut, că revocarea operează în două situații: în cazul remanierii guvernamentale, când Președintele își reconsideră echipa, și în caz de incompatibilități.

Celelalte ipoteze nu sunt situații de revocare, sunt cazuri de încetare a calității de membru al Guvernului ca urmare a intervenției unei situații. Și v-am spus: de pildă, se dă o hotărâre judecătorească prin care a fost condamnat; el nu este revocat, se constată, se ia act că a intervenit această situație și, pe baza propunerii primului-ministru, Președintele numește un alt ministru, în locul celui care sigur că nu mai poate avea calitatea, ca urmare a condamnării.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul președinte al comisiei. Totuși, trebuie să lămurim instituția revocării, dacă apare și în momentul constatării unei incompatibilități și a unei condamnări penale.

Vă rog, domnule președinte. Și apoi, domnul deputat Pop.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Redactarea inițiatorului, comisiei i se pare corectă. Noi nu am înțeles ce text doriți să schimbați. Eu asta n-am înțeles. În toată pledoaria dumneavoastră ați împărțit în două această prevedere a alin.2.

Deci, revocarea intervine în cazurile de incompatibilitate, unde nu se discută, iar partea a doua: "urmarea unei condamnări penale, în cazul în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă"...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Citiți art.85 alin.2 din Constituție!

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Nu, nu, deci, punctul de vedere al inițiatorului este acceptat de comisie.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Pop.

 
   

Domnul Leon Petru Pop:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Art.8 stipulează că revocarea intervine în cazuri de incompatibilitate. Sunt cele care sunt stabilite prin art.5. Dar noi nu avem nicăieri în aceste texte – art.6, 8, 5 – situația condamnării penale a unui ministru printr-o sentință definitivă.

Și apoi, cred că aici ar trebui, la art.8 alin.2, textul să aibă următorul conținut: "Revocarea intervine în cazurile de incompatibilitate prevăzute în art.5 alin.1, în caz de remaniere, a pierderii drepturilor electorale, a unei condamnări penale definitive ..." și mai departe curge textul.

Domnul deputat Gaspar spunea că revocarea intervine numai când este vorba de incompatibilitate. Dar, uitați-vă că la art.6 noi trecem "Funcția de membru al Guvernului încetează în urma unei stări de incompatibilitate". Deci, art.6 nu mai concordă, în situația asta.

Este situație de încetare, sau de revocare?

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Art.105 din Constituție arată modalitățile de încetare a funcției de membru al Guvernului și le enumeră: una este demisia, a doua – revocarea, pierderea drepturilor electorale, starea de incompatibilitate, decesul.

Enumerarea prevăzută de Constituție este logică, dar termenii prevăzuți în Constituție nu trebuie nici suprapuși și nici creată o stare de confuzie, așa cum pare să facă art.8, pe care-l discutăm noi.

Deci, una dintre modalitățile de încetare a funcției este revocarea. Dar aici, la art.8, în structura revocării este trecută și incompatibilitatea, ceea ce este cu totul altceva. Constituția tratează incompatibilitatea ca o instituție separată și distinctă de revocare. Prin urmare, în ipoteza de incompatibilitate, nu este vorba de revocare. Este vorba de încetare a funcției, datorită stării de incompatibilitate, care urmează să fie constatată.

De asemenea, este o prevedere aici "urmare a unei condamnări penale". Condamnările penale pot fi de diverse forme și grade de periculozitate.

Întreb, de pildă, o condamnare penală pentru o injurie, așa cum este reglementată în Codul penal la ora actuală, va da dreptul la revocarea calității de ministru? Sau o condamnare pentru o infracțiune din culpă ușoară va duce la aceleași consecințe? Cu alte cuvinte, nu este cazul să se facă o distinție aici între anumite grade de periculozitate a condamnării penale?

Iată de ce socot că acest alineat al doilea al art.8 trebuie revăzut și adus în concordanță cu dispozițiile art.105 din Constituție.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Art.8 alin.2 nu poate fi clarificat decât dacă recitim două texte din Constituție. Art.85 alin.2, în care se spune foarte clar: "În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă ..."

Deci, revocarea intervine în caz de remaniere sau de vacanță a postului. Dar textul, astfel cum este redactat, nu ține seama și de art.105, în legătură cu încetarea funcției de membru al Guvernului "în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege".

Deci, "alte cazuri prevăzute de lege" sunt cele care vizează aici condamnările pentru fapte penale și alte situații care pot fi inserate în cuprinsul acestui art.8.

Din lectura celor două texte rezultă foarte clar că revocarea operează atunci în cazul remanierii guvernamentale, repet, când premierul consideră să-și reformeze echipa, și în cazul incompatibilităților.

Celelalte sunt situații de încetare a funcției de membru al Guvernului. Și vă dau exemplu. Că nu pot să spun că în cazul unui deces al unui membru al Guvernului, ce, îl revocă cineva? Se constată! Primul-ministru îi comunică Președintelui că a decedat ministrul cutare și propune numirea altuia. Deci, nu se face o revocare, și pe urmă să aibă loc numirea. Adică, sunt operațiuni distincte. Președintele ia act prin decret de situația care a intervenit și numește. Nu se vorbește de revocare în asemenea situații.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat, eu înțeleg că dumneavoastră, de fapt, cereți eliminarea alin.2?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Nu, nu eliminarea.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Dar, propuneți un text!

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Eu v-am propus următoarea soluție: ca textul să fie revăzut de comisie și de inițiator. Pentru că, așa cum este redactat, vă spun, nu poate fi acceptat. Dacă nu se dorește această soluție și vreți să-l lăsați în acest mod, sigur că puteți să-l lăsați. Dar textul este criticabil sub aspectele pe care vi le-am învederat.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Din acest punct de vedere poate că o explicitare ar fi necesară, dar, totuși, și în cazul când se constată incompatibilitatea sau când se pierd drepturile electorale, trebuie făcută această constatare printr-o anumită formalitate, care este revocarea, nu?

Domnul deputat Cristea, până când inițiatorul și comisia se pun de acord.

Vă rog.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Eu aș vrea să fac o simplă completare aici. Revocarea trebuie văzută ca o secvență a încetării, ca un element sau ca un moment, ca să spunem, al încetării calității.

Alături de celelalte, revocarea înseamnă încetarea calității. Și trebuie s-o vedem în această formă. Deci prin deces încetează calitatea, fără vreun act volunar din partea autorității, hai să spunem, de deasupra, care este primul-ministru.

Revocarea este încetarea calității printr-un act de decizie pe care primul-ministru îl face în anumite condiții. Iar articolul, ca atare, exprimă condițiile în care primul-ministru face act de autoritatea pe care o are.

Deci, dacă este vorba de o condamnare sau de o hotărâre judecătorească definitivă și așa mai departe, trebuie analizat în acest context, și nu ca fiind două elemente diferite. Elementul este unul și este la art.6: încetarea calității de membru al Guvernului, cu trimiterea la incompatibilitățile din art.5 alin.1, și cu tot ce urmează, printre care și revocarea. Revocarea este actul pe care primul-ministru îl face, având calitatea pe care o are, solicitând Președintelui, pentru motivele care sunt trecute aici. Și cred că el poate să rămână normal pe această formulare, pentru că normal trebuie văzut în acest context, nu ca două lucruri diferite. Revocarea înseamnă ceva și încetarea calității înseamnă altceva.

Deci, domnule Gaspar, revocarea înseamnă pe fond încetarea calității, în condițiile spuse în Constituție, în condițiile de la art.5 alin.1, în condițiile de la art.6. Este o enumerare de situații în care încetează calitatea de membru al Guvernului, în această enumerare intervenind actul de decizie care înseamnă revocarea și care se face la inițiativa premierului, prin solicitarea pe care o adresează Președintelui. Și cred că el exact așa trebuie văzut, nu ca două acte distincte. Revocare înseamnă ceva, încetarea calității înseamnă altceva. Fondul este același – încetarea calității; modul prin care se face... Deci, revocarea înseamnă pe fond, inclusiv în cadrul unei remanieri generale, încetarea calității de membru al Guvernului pentru Guvern, în ansamblul lui, începând cu primul-ministru, dacă este vorba de o demisie.

Fondul duce la încetarea calității pe care o are în cadrul Guvernului fiecare dintre membrii lui sau Guvernul luat în ansamblu. Și cred că el așa trebuie privit, și textul poate să funcționeze și poate să meargă în această formă, pentru că nu împiedică cu nimic acest lucru.

Cred că trebuie văzut de această manieră.

Restul, sigur că semantic se pot face tot felul de discuții.

Acesta este fondul problemei, pe care-l discutăm: în ce condiții încetează calitatea de membru al Guvernului. În aceste condiții, plus revocarea, ca actul pe care primul-ministru îl solicită, pe baza textelor care sunt în lege.

Cred că textul poate să rămână așa.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Mai dorește cineva din partea comisiei, din partea inițiatorului, să mai prezinte?

Considerați că se poate lucra pe acest alineat, să se dea o formă mai explicită, mai bună, din partea comisiei? Nu este cazul.

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Doamna președinte,

Domnilor colegi,

Este clar că revocarea este voința primului-ministru. Toate celelalte sunt pierderi de la sine.

Comisia, noi credem că se poate elimina alin.2 în totalitate, rămânând alin.1, care este suficient pentru ceea ce se dorește în această lege și la acest punct.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Inițiatorul, ce părere are despre această eliminare a alin.2?

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Este adevărat că alin.2 îi pot fi aduse unele reproșuri, o parte dintre ele fiind subliniate aici pe drept de domnul deputat Gaspar, dar între a menține textul, chiar imperfect, pentru că nici un text de lege nu este perfect, și a-l elimina, așa cum s-a propus de către președintele comisiei, noi dorim menținerea textului.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Eu cred că, înainte de a lua o hotărâre definitivă de eliminare sau de menținere, cred că mai trebuie să mai discute comisia într-un răgaz viitor asupra alin.2, că este chiar păcat să eliminăm un lucru care poate fi aranjat mai bine din punct de vedere al tehnicii legislative și cred că acest alin.2, împreună cu tot art.8, îl lăsăm pentru mâine dimineață, ca să se mai sfătuiască membrii comisiei.

În continuare, mergem la art.9, urmând ca mâine dimineață, la începutul ședinței, să ne fie prezentat, de comun acord între inițiator și comisie, un text care să întrunească toate sufragiile din punct de vedere juridic și al instituției revocării în sine.

Art.9 alin.1.

Domnul deputat Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte,

Cred că de data aceasta inițiatorul va fi de acord ca alin.1 să fie introdus la Capitolul IV, acolo unde este tratată instituția primului-ministru, pentru că art.9 vorbește de situațiile în care primul-ministru se află în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile ce-i sunt conferite prin Constituție, situație în care Președintele României desemnează un prim-ministru interimar.

Deci, textul poate fi inclus în Capitolul IV, fie la partea finală, sau după art.16.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Întreg art.9, sau numai alin.1?, că au legătură alineatele între ele.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Numai alin.1, pentru că celelalte se pot rezolva fără să fie trimitere la alin.1.

Deci, alin.1 să treacă la Capitolul IV, și alin.2 și 3 să fie renumerotate ca alin.1 și 2, fără să existe trimitere la alin.1.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu știu de ce nu ați făcut aceste amendamente, domnule deputat Gaspar, de ce nu ați făcut aceste amendamente la comisie, să fie judecate?, că văd că aici nu sunt ...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamna președinte, v-am spus dimineață următorul lucru: că am făcut mai multe amendamente la comisie, amendamentele care au fost acceptate, nu se face nici un fel de mențiune despre autorul lor, sunt însușite de comisie, în schimb, amendamentele care au fost respinse ...

Acesta este un amendament de redactare. Dacă știți că amendamentele de redactare se pot face, și dumneavoastră aveți dificultăți în redactare, domnule președinte al comisiei! Dacă aveți dificultăți în redactare, nu sunteți numai simplu membru al comisiei, și rog, doamnă președinte, ca hotărârile totuși, să nu fie luate numai de președinte, să vină biroul comisiei aici, așa cum este normal, și să discutăm. Pentru că, dacă vreți să faceți o varză din legea asta, puteți s-o faceți.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Haideți, să discutăm în liniște și echilibru. Toate aceste discuții, pentru că sunt în favoarea legii, eu aș vrea să știu, înainte de alte discuții, părerea inițiatorului despre un eventual alt loc al alin.1 de la art.9 în textul legii, ca apoi să putem discuta și cu comisia și cu alți parlamentari despre această propunere a domnului deputat Acsinte Gaspar.

 
   

Domnul Flavius Baias:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa cum am făcut și la precedenta discuție invocată aici de domnul deputat Gaspar, mă văd nevoit să-i dau și de data aceasta dreptate, însă numai parțial. De ce? Pentru că domnia sa spune că textul, referindu-se la primul-ministru, ar trebui să se afle în Capitolul IV, sau, mă rog, Secțiunea IV, după cum va deveni ca urmare a schimbării noțiunii de capitol cu acela de secțiune, cum s-a hotărât deja.

Dar, în același timp, logica aranjării acestor texte în Secțiunea II, pe care o discutăm aici, legătura organică dintre art.9 alin.1 și alin.2 și 3, care fac trimitere unul la celălalt, așa cum s-a observat de altfel just și de către dumneavoastră, doamnă președinte, fac, cred, imposibilă despărțirea textelor în această etapă, fără o reformulare a lor, ceea ce ar presupune o muncă suplimentară aici, pe loc, și ar îngreuna dezbaterea mai departe.

De aceea, concedând asupra ideii că o dispoziție referitoare la primul-ministru se află într-un capitol care nu are ca obiect de reglementare instituția primului-ministru, logica întregului text impune ca acesta să rămână în această formă, în acest text, pentru că, altfel, consecințele sunt cele pe care le-am ilustrat deja.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Pop.

 
   

Domnul Leon Petru Pop:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Consider că la art.9 trebuie introdusă o completare, în sensul că "Dacă primul-ministru se află într-una din situațiile prevăzute la art.6 sau este în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului, cu rang de ministru de stat, ca prim-ministru".

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul președinte al comisiei Cîrstoiu.

Tot o completare, ca să se pronunțe domnul președinte?

Da, domnul deputat Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Aș vrea să rog și comisia și inițiatorul să încerce să rezolvăm o zonă de ambiguitate din art.9 alin.1), pentru că, mă rog, se spune: "Președintele va desemna un membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului ministru până la formarea noului Guvern..." dar mai departe se spune: "Interimatul, perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul- ministru își reia activitatea în Guvern". Deci lucrurile trebuie lămurite, clarificate în sensul că nu orice interimat conduce la formarea unui nou guvern. Lucrurile trebuie formulate mult mai clar pentru că, din textul actual, formularea conduce la ideea că interimatul are ca final formarea unui guvern, iar textul continuă cu revenirea primului ministru după perioada de pauză impusă de o boală, să spunem, am avut situația premierului Radu Vasile, fortuită de săptămânile trecute. Textul trebuie reașezat cumva pentru a nu lăsa această ambiguitate și rog inițiatorul și comisia.

Cât privește propunerea făcută de domnul deputat Gaspar, eu cred că aici trebuie să rămână pentru că el se leagă de celelalte texte care țin de încetarea calității de membru al Guvernului, or, și primul ministru are calitatea de membru al Guvernului și, alături de celelalte cazuri în care încetează calitatea unui ministru, trebuie precizată și situația în care încetează calitatea de membru al Guvernului al primului-ministru.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

În ceea ce privește formularea cu interimatul, care se sfârșește cu un nou guvern sau cu același guvern, formularea este clară în articol, nu știu ce s-ar putea discuta.

Vă rog, domnule președinte al comisiei?

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Doamna președinte,

Domnilor colegi,

Nu voi răspunde provocării domnului Gaspar, dar vă spun că și comisia a analizat acest articol și a ajuns la concluzia că aici își are locul. Este vorba de componența Guvernului. Primul ministru este component al Guvernului și cu asta cred că s-a spus totul. Iar ambiguitate nu există pentru "Interimatul pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor încetează...". Deci nu mai poate fi ambiguitate.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule președinte, numai puțin, nu plecați de la microfon. Dar cu privire la amendamentul domnului deputat Pop, "...va desemna un alt membru al Guvernului cu rang de ministru de stat ca prim-ministru interimar", nu vi se pare corectă?

 
   

Domnul Ion Cîrstoiu:

Cred că este necesar. Cred că este necesară această modificare.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci nu strică.

Doamnelor și domnilor colegi,

Am să vă propun ca fiecare doamnă sau domn deputat să intervină numai o dată pe articol, nu de mai multe ori, pentru ca să putem să avem răgaz să discutăm în liniște fiecare articol. Dacă sunteți de acord cu această propunere, ca un deputat să intervină numai o dată pe articol.

Cine este pentru? Vă mulțumesc. Marea majoritate.

Voturi împotrivă? Nimeni.

Abțineri? Nimeni.

Domnule deputat Gaspar, cu toată puterea de rău, ați intervenit deja pe acest articol, e cazul... (Domnul deputat Gaspar insistă să ia cuvântul la microfon.) Vă rog, domnule deputat, ați intervenit, ați făcut propunerea, am fost înțeleși, vă rog frumos nu v-am dat cuvântul, ați intervenit o dată pe acest articol. Este deja o procedură votată de sală, am înțeles și din partea inițiatorului și din partea comisiei care sunt punctele de vedere. Eu cred că domnii și doamnele deputați au înțeles și știu ce să voteze.

Vă mulțumesc, domnule deputat, nu v-am dat cuvântul.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Este o problemă importantă, doamnă președinte, vă rog să lăsați microfonul.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

A votat sala adineauri o propunere făcută, nu este... Deci avem o procedură adoptată, ca pe fiecare articol al acestui proiect de lege un parlamentar, un deputat să intervină o singură dată, nu se limitează numărul parlamentarilor, ci intervenția fiecăruia dintre noi. (Domnul deputat Gaspar insistă să ia cuvântul, microfonul este închis și nu se aude nimic din ceea ce expune.)

Domnule deputat, nu aveți cuvântul. Domnule deputat Gaspar, nu aveți cuvântul, cu toată stima pe care v-o port, vă rog frumos, avem o procedură votată. (Rumoare.)

Domnul deputat Dejeu, dumneavoastră nu ați intervenit, vă rog să țineți cont că aveți numai o dată voie să interveniți pe articol.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Aș vrea să susțin propunerea făcută de către domnul Cristea și propun eliminarea sintagmei: "până la formarea noului guvern". Fraza să se opreasc㠖 "... pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru." Căci altminteri, ar însemna ca interimatul să impună obligativitatea formării noului guvern, ceea ce vine în contradicție cu partea finală a textului care arată: "... în caz de încetare a imposibilității de exercitare, primul-ministru își ia îndatoririle în cadrul aceluiași guvern." Prin urmare, cred că este nevoie să se suprime sintagma: "până la formarea noului guvern".

În ceea ce privește propunerea ca primul-ministru interimar să fie desemnat numai din rândul miniștrilor de stat, cred că este o restrângere nejustificată care i se impune președintelui, care are dreptul să aleagă din componența guvernului ministrul pentru a-l desemna prim-ministru interimar.

(Grupul parlamentar al PDSR părăsește sala.)

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Eu cred că ceea ce se petrece acum în sală este o lipsă de acceptare a votului plenului Camerei Deputaților. Am propus o procedură și cred că este cazul, în momentul în care a fost votată de plenul Camerei Deputaților, să fie respectată de toată lumea. Eu cred că nu suntem nici chiar novici în aceste proceduri și chiar putem să înțelegem cuvântul unui deputat o dată când ne explică o părere de a dumnealui despre un articol.

Domnule deputat Mitrea, vă rog.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Nu este vorba de o neacceptare a votului, acceptăm regula elementară a democrației care înseamnă ca minoritatea să se supună majorității. Nu acceptăm tratamentul la care am fost supuși, nu există o asemenea prevedere regulamentară ca un deputat să nu poată lua cuvântul la un articol de două ori, va spune de câte ori este nevoie și considerăm că ori ne respectați ca grup parlametnar, ori dacă nu, lucrați fără noi. Și astăzi lucrați fără noi.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, și eu vă mulțumesc pentru lămuriri. A fost o procedură acceptată, așa cum s-a făcut și la alte proiecte de lege, o procedură acceptată de a limita intervențiile pe articol, inclusiv se poate limita și ca timp, dacă plenul Camerei Deputaților dorește acest lucru. Dar ca un deputat să intervină de 10 ori pe același articol, atunci e mai greu de acceptat și ne explicăm de ce avem atât de puțină eficiență în activitatea parlamentară.

Vă rog, domnule secretar, să verificați cvorumul din sală și să ne pregătim pentru apel nominal, dacă acesta nu există.

Vă rog, până numără domnul secretar, domnul deputat Gavra.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Vă mulțumesc, doamna vicepreședinte.

În actualele condiții, este vizibil cu ochiul liber, o dată cu plecarea unui grup parlamentar din Opoziție, PDSR-ul, cvorumul de lucru nu mai este întrunit, nu are rost ca domnii secretari să se obosească cu numărătoarea, pentru că în sală au mai rămas circa 50 de deputați.

A doua soluție regulamentară ar fi apelul nominal. Nici prin apelul nominal nu reușiți să faceți cvorumul astăzi, PDSR-ul s-a retras de la lucrări. Propunerea mea este următoarea. Dumneavoastră constatați, chiar dacă secretarii n-au numărat, să numere, constatați că nu este cvorum și, conform articolului din regulament, suspendanți lucrările și cereți convocarea Camerei mâine la o anumită oră. Nu are rost, pentru că uitați-vă, de la dreapta la stânga situația este echilibarată în privința prezenței și a absenței. Vă rog să suspendați lucrările pentru că altfel suntem ridicoli dacă mai continuăm cu un asemenea cvorum adoptarea unei legi de o asemenea importanță, orgarnizarea Guvernului și a ministerelor, despre care vorbim de vreo 3 ani de zile că nu există și dacă așa o adoptăm, înseamnă că așa va fi și guvernul de responsabil în ceea ce face.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Aveți dreptate, domnule deputat, mi-ați dat o idee foarte bună.

Domnul deputat Tăvală.

 
   

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Eu consider că ceea ce s-a petrecut aici este o chestiune calculată, pentru că nu înțeleg, în momentul în care s-a făcut propunerea de a solicita un vot pentru procedură, aveau posibilitatea colegii de la PDSR să își spună cuvântul înainte de vot.

Din moment ce s-a votat, cred că ar fi trebuit să se supună acestei decizii a Camerei. Eu propun să se facă apelul și cei care absentează să fie trecuți absenți, iar dacă vom avea cvorumul, să continuăm lucrările.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

Domnul deputat Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Domnilor parlamentari mai vechi,

 
   

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Domnule s-a spus ce a fost de spus în această privință!

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Mă refer la o cutumă. Eu știu când conducea domnul actual vicepreședinte Năstase, și conduce foarte des, nu dădea cuvântul decât o dată celui care avea un amendament respins. Și spunea: îmi pare rău, dacă dumneavoastră aveți un amendament pe fond, nu vă dau cuvântul. Acum, lucrul acesta, dacă se petrece așa... și v-aș ruga, doamnă președinte de ședință, în continuare să procedați exact cum s-a întâmplat când amândoi eram în Opoziție și într-adevăr să nu mai vină să se supăre că nu le dați cuvântul, cu atât mai mult cu cât ați avut sprijinul, adică nu sprijinul, votul plenului, iar dumnealor au plecat. Ei, acest lucru este tot o chestiune de procedură, am vrut să spun, și acum mai subliniez un lucru: iată că ceea ce am spus eu ieri se petrece și astăzi și legea lui Ticu Dumitrescu o vom vota la Calendele grecești.

Vă mulțumesc.

 
   

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Și eu vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor colegi,

Pentru ca să avem o continuitate în lucru, specific încă o dată să audă toată lumea că plenul Camerei Deputaților, fără nici o împotrivire și nici o abținere, a votat ca procedură de discutare a acestei legi o singură intervenție pe alineat de fiecare deputat, dacă o să fie cazul și o să se prelungească discuțiile, o să votăm împreună și o limitare de timp. În acest moment ne găsim la o imposibilitate de desfășurare a activității Camerei Deputaților în plen.

Încheiem ședința de astăzi din lipsă de cvorum. Ne reîntâlnim mâine la ora 8,30 cu reluarea discuțiilor de la art.8 alin.2.

Ședința s-a încheiat la orele 16,10.

 
     

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 24 septembre 2020, 23:45
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro