Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 4, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-08-2020 (joint)
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 04-05-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 4, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Ioan Andrei Chiliman și doamna Paula Maria Ivănescu, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Corneliu Ciontu și Csaba Tiberiu Kovacs, secretari.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 4 mai 1999, a Camerei Deputaților.

 
Vasile Vetișanu - referire la momentul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România;

În prima parte a ședinței noastre, cea destinată intervențiilor, îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Vetișanu.

Se pregătește domnul deputat Marian Ianculescu.

 

Domnul Vasile Vetișanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

Încerc, în intervenția mea de astăzi, 4 mai 1999, să mă apropii de momentul zilelor următoare, 7-9 mai, momentul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România, care este însoțit de o prestigioasă și distinsă delegație de cardinali, ca excelențele lor: cardinalii Angelo Sodano, Achille Silvestrini, Edward I. Cassidy, până la monseniorii Stanislao Dziwisz, Piero Marini, Henryk J. Nowacki, Nicola Eterovic, părintele Roberto Tucci, Pasquale Borgomeo, Anton Lucaci de la "Radio Vatican" și toți ceilalți înalți reprezentanți ai Vaticanului, ca dovedind și întărind ideea că, acolo, la Roma, este o parte din ființa noastră, din înălțarea noastră, din scăparea noastră.

Consider acest moment ca unul al renașterii noastre spirituale, prin prima legătură ce o facem cu Roma, după strivirea acestei legături de către regimul ateo-comunist, timp de 50 de ani, și consider acest moment, deopotrivă, ca unul al regăsirii noastre, ca popor latin, printre cele mai vechi popoare ale Europei.

Avem nevoie de aceste momente și acum, și în viitor, dar mai presus de ele, consider că vizita Sfântului Părinte în România, acum, la sfârșit de mileniu, acum când vom trăi noi împlinirea jubileului de 2000 de ani de la nașterea Mântuitorului Isus Christos, vizita Sanctității Sale poate fi considerată un semn pentru noi, ca popor creștin, născut în zodiile creștinismului, prin apostolul Andrei, cel întâi chemat de Isus, care a predicat pe pământul românesc într-un timp când alții nu existau în jurul nostru. Iar acest lucru adeverește că suntem creștini din începuturi și el se cerea înțeles și a fost înțeles deopotrivă de ortodocși și de catolici, și s-a concretizat prin vizita Papei, care ne va uni ca și creștini, fie ortodocși, catolici, greco-catolici sau de oricare altă confesiune.

Ca oameni politici nu putem trece peste aceste aspecte fundamentale. Nu putem ignora faptul că împrejurările politice și-au pus deseori pecetea, determinând cursul vieții religioase, dar nu spre a ne dezbina și a ne diferenția în ceea ce reprezintă esența vieții noastre creștine.

De aceea, sub aspect politic, aș îndrăzni să cer ca vizita Sanctității Sale să fie consacrată de Patriarhia Ortodoxă Română și de toți creștinii ortodocși ca moment unic, crucial, de ștergere a tuturor neînțelegerilor și a tuturor dezbinărilor dintre creștini, dintre creștinii acestei țări, de orice confesiune religioasă ar fi ei.

Cred că Parlamentul României ar putea, ulterior, prelua, pe un alt plan această tendință spre unitate creștină, acum la trecerea în cel de-al treilea mileniu, căci momentul care se ivește acum și aici nu înseamnă doar vizita Papei la București, ci în toate sufletele acestei țări, la toate nivelele, de la cel religios-creștin, la cel politic, activ, de renaștere spirituală a noastră, prin unitatea creștină profundă, pentru că ea este sufletească, unitatea creștină și răsăriteană, răsăriteană și apuseană, după adânca exprimare a înalt prea sfințitului Nicolae, mitropolit al Banatului.

Vă mulțumesc.

 
Marian Ianculescu - afirmarea solidarității cu revendicările salariaților Fabricii de rulmenți din Alexandria;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Marian Ianculescu.

Se pregătește domnul deputat Anghel Stanciu.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Duminică, 3 mai 1999, salariații de la Societatea Comercială KOYO ROMÂNIA-S.A., Fabrica de Rulmenți din Alexandria, din Județul Teleorman, se aflau în a șasea zi de grevă generală, iar 21 lideri de sindicat în a șaptea zi, dar în greva foamei.

Recurgerea la această disperată formă de protest a fost determinată de faptul că salariile pe care le primesc nu sunt suficiente nici pentru un nivel minim de existență pentru ei și familiile lor.

În octombrie anul trecut, salariul mediu al unui salariat de aici era egal cu echivalentul a 140 dolari. În urma politicilor monetariste, dirijate din afară, când dolarul a ajuns la 15.000 lei, venitul lunar al unui salariat este acum echivalent a 70 dolari, scăzând astfel dramatic puterea de cumpărare a populației pentru produsele alimentare și de folosință, în majoritate aduse din import.

Investitorul japonez pare de bună intenție și ar fi dorit ca în semestrul II al acestui an să investească pentru retehnologizarea fabricii circa 10 milioane dolari, investiție care ar face din uzina teleormăneană o unitate etalon pe plan mondial. Dar asta nu ține, în prezent, loc de foame pentru salariați.

Anularea, prin bugetul de stat pe anul 1999, a facilităților fiscale pentru investitorii autohtoni și străini, deja legiferată de Parlamentul României, a contribuit în mare măsură la situația conflictuală dintre salariați și conducerea societății comerciale respective. Protestatarii nu au nici o vină.

Din păcate, patronul japonez a aflat că F.P.S. l-a tras pe sfoară și că are de plătit o datorie de circa 42 miliarde lei, acumulată în perioada 1997-1998.

De asemenea, protestatarii nu au nici o vină din cauza faptului că produsele lor nu mai au căutare pe piața internă și că producția se bazează în proporție de 90% pe materii prime din import, toate acestea din cauza politicilor economice dezastruoase duse de actuala coaliție aflată la putere, C.D.R., P.D., P.S.D.R., U.D.M.R., care și-a făcut un stindard din recesiunea economică.

Situații explozive de acest gen se regăsesc în majoritatea întreprinderilor care mai funcționează în țara noastră. Reforma pe care o promovează actuala coaliție aflată la putere, prin descreștere economică, generează, iată, suferințe pe care deja populația țării nu le mai suportă, și ar putea să compromită definitiv acțiunea de privatizare și, în consecință, chiar și viitorul țării.

De aceea, în calitate de parlamentar al Județului Teleorman, mă solidarizez cu greva legală și îndreptățită a salariaților Fabricii de rulmenți din municipiul Alexandria și solicit Guvernului României să intervină pentru stingerea cât mai grabnică a acestui conflict de muncă.

Această intervenție ar fi legitimă și necesară și ar consta în următoarele: stingerea datoriilor acumulate în perioada 1997-1998, până la privatizarea fabricii respective; acordarea facilităților legiferate de Parlamentul României pentru investitorii autohtoni și străini și, în fine, reeșalonarea pe un termen mai lung a plății penalităților la neplata la timp, din cauze obiective, a datoriilor la bugetul statului.

Vă mulțumesc.

 
Anghel Stanciu - prezentarea unei scrisori deschise prim-ministrului Radu Vasile;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Anghel Stanciu.

Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, în calitatea mea de președinte al Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, să adresez excelenței sale, domnul profesor universitar doctor Radu Vasile, prim ministru al Guvernului României, următoarea scrisoare deshisă:

"Excelență,

Învățământul românesc, al cărui elev și dascăl ați fost, va ajunge foarte curând în stare de faliment nedeclarat. În aproape două luni, lacătele indiferenței guvernamentale vor trona pe porțile școlilor și universităților românești.

Bugetul alocat pentru anul 1999 Ministerului Educaței Naționale, de circa 12.700 miliarde lei, care reprezintă, în termeni reali, circa 66% din cheltuielile de personal, 37% din cheltuielile materiale și 23% din cheltuielile de capital ale anului universitar 1998-1999, constituie principalul instrument al Guvernului de a iniția și a desăvârși lichidarea sistemului național de învățământ.

Argumente în susținerea acestei teze sunt: încetarea plăților pentru energia termică, electrică, apă, poștă, telefon etc., prin consumarea în circa 4 luni a alocației bugetare destinată acestui scop pentru întregul an; exterminarea, în viitorul apropiat, prin înfometare, a circa 56.000 elevi din unitățile de învățământ special, prin terminarea banilor în actuala lună mai; prăbușirea iminentă a peste 260 de localuri de școli, prin lipsa resurselor financiare alocate, necesare intervențiilor de urgență; neasigurarea manualelor școlare pentru 48-50% dintre elevi, prin insuficiența alocației bugetare necesare reeditării acestora; încetarea plăților salariilor personalului didactic și auxiliar din învățământ, a burselor elevilor și studenților începând cu luna iulie-august 1999.

Toate acestea, cuplate cu încălcarea conștientă, de către Executiv, a prevederilor Legii învățământului, ale Statutului personalului didactic, ale Legii privind salarizarea bugetarilor, ne determină, domnule prim ministru, să vă cerem, cu responsabilitate și fermitate, de la înalta tribună a Parlamentului României, să puneți capăt agoniei școlii românești, prin emiterea de urgență, de altfel, printre puținele care și-ar justifica, dintre cele 240 emise, a două ordonanțe de urgență.

Prima ordonanță să rectifice de urgență bugetul Ministerului Educației Naționale, în limitele prevăzute de Legea învățământului, minimum 4% și nu 2,67% cât este în realitate alocat în prezent, alocându-se astfel suplimentar Ministerului Educației Naționale circa 7.300 mliarde lei, adică 5.420 miliarde lei cheltuieli de personal, circa 830 miliarde lei cheltuieli materiale și servicii, 1.050 miliarde lei pentru burse, cămine, cantine, alocații de hrană etc.

A doua ordonanță să aibă ca obiect constituirea unui fond de susținere a învățământului, similar celorlalte 9 fonduri, deja constituite, deși domeniile respective nu sunt declarate "prioritate națională" și care colectează în prezent peste 19.000 miliarde le.

Apreciem că adoptarea de urgență a acestor două măsuri ar evita, domnule prim ministru, colapsul sistemului național de învățământ și ar face posibilă continuarea reformei în școală, singura garanție a inițierii continuării și reușitei reformei în alte sectoare ale economiei românești.

Cu alese sentimente,

Profesor univ. dr. ing. Anghel Stanciu, președintele Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport a Camere Deputaților".

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Lazăr Lădariu - critici la adresa unor intervenții ale senatorului Gh. Frunda la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Se pregătește domnul deputat Nicolae Popa.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre isprăvile senatorului Gheorghe Frunda, pe la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, știe deja o țară întreagă. Săptămâna trecută, parlamentarul U.D.M.R. a mai ținut să iasă încă o dată la rampă, și să-și dea în petic cu alte două grave atacuri la adresa României, considerate de unii, din păcate, doar "nevinovate năzbâtii".

În contextul iscării unor divergențe în sânul delegațiilor membre NATO, invocate fiind ilegalitatea operațiunilor care nu au acordul Consiliului de Securitate al O.N.U., masacrarea civililor sârbi și albanezi, erorile în lanț, soldate cu atâția morți și răniți, sfidarea umană din partea unei alianțe care-și zice "defensivă" și susține că "luptă pentru drepturile omului", se pare că pentru unii agresiunea din Iugoslavia devine o problemă de conștiință. Conștiință care, după cum se vede, nu-l prea bântuie pe domnul Frunda, dornic să tragă oarece foloase din nenorocirea poporului sârbesc, din distrugerea premeditată a unei țări suverane.

Convins că "scopul scuză mijloacele", senatorul Frunda propune un "Protocol adițional la Carta Drepturilor Omului, referitor la autonomia culturală".

Cum își justifică el noul demers? "Tot ce se întâmplă azi în Kosovo și în întreaga Iugoslavie", zice el, "... este din cauza lipsei autonomiei etnice". Deci, adoptarea autonomiei culturale se impune, deoarece cea a limbilor regionale și cea a autonomiei locale nu ar mai fi suficiente, ca și cum nu ar fi suficientă nici reeditarea pârii la înalta poartă a Consiliului Europei, a opoziției, care ar fi votat împotrivă, sau s-ar fi abținut la ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților, în timpul votului pentru survolul nelimitat și nerestrictiv al avioanelor NATO în spațiul aerian românesc, cel care-i tot dă înainte cu "subcomisia pentru minorități", numai pentru a-l contrazice pe domnul Clinton, care da România ca exemplu pentru modul în care a rezolvat problemele minorităților, el înaintează și raportul privind serviciile secrete.

O altă gafă, o altă dare în petic!

Ce urmărește acest raport? Eliminarea atribuțiilor Comisiei de control al S.R.I., eliminarea din activitea acestui Serviciu a urmăririi crimei organizate, a infracțiunilor economice, a persoanelor care aduc prejudicii statului român, îndepărtarea premeditată a atenției de la mișcările iredentiste din Transilvania, tensionarea relațiilor interetnice și, mai ales, slăbirea Legii siguranței naționale.

Să mai mire oare pe cineva programul "Politica Transilvană a U.D.M.R.", avându-i ca susținători pe radicalii Tokes Laszlo și Kinkes Elod, care cer viitorului Congres U.D.M.R. un "Referendum pentru ca minoritatea din Ardeal să poată obține autodeterminarea și instituirea unui tribunal internațional"? Totul, în contextul în care, referindu-se la art. 8 ș 123 ale Ordonanței de urgență nr. 136 privind studiul și însușirea limbii române ca limbă oficială în România, senatorul Verestay Attila o consideră "propagandă naționalistă".

Când sediul P.U.N.R. și biroul parlamentar al domnului deputat Petre Țurlea, ca și grupul statuar "Mihai Viteazul" din Sf. Gheorghe au fost supuse tirului încrucișat al pietrelor unor vandali, când "Pro Transilvania" lui Sabin Gherman devine amenințătoare, când numele unor români din Fântânele și Sângeorgiu de Pădure, din localități de pe Valea Nirajului, Județul Mureș, sunt din nou maghiarizate, toate parcă pentru a confirma afirmația liderului Marko Bella: "În săptămânile viitoare vor fi în Româna conflicte interetnice".

Cea mai dură replică, menită să umbrească gândul netrebnic, a venit din partea reprezentantului Greciei la Consiliul Europei: "Dacă ungurii din Transilvania vor spune că drepturile nu le sunt respectate, ce facem? Bombardăm Bucureștiul? Ar trebui să bombardăm Turcia, pentru problema kurdă, China pentru Tibet, Anglia pentru Irlanda, Israelul pentru palestinieni..."

Ar fi un răspuns dur, bineînțeles, la noua ieșire în față a senatorului Gh. Frunda.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - declarație referitoare la un proces dificil și delicat - privatizarea;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa.

Se pegătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi mă voi referi la un proces extraordinar de dificil și de delicat, și anume privatizarea.

În procesul de privatizare, ezitările, tergiversările și confuziile sunt dușmanii de moarte ai succesului. Și, cum un necaz nu vine de unul singur, se pare că avem parte de toate. Niciodată, în cei 8 ani, de când ne chinuim cu așa-zisa "privatizare", nu a existat mai mult haos, mai multă incoerență și mai multă brambureală ca în prezent, în domeniul privatizării.

Fără teama de a greși prea mult, declar aici, în fața dumneavoastră, că ceea ce se întâmplă acum în procesul de privatizare este de domeniul incredibilului, ca într-o piesă comică, cu un final nefericit.

O mai mare neseriozitate și devălmășie în luarea deciziilor și, totodată, afișarea unui dezinteres dezarmant, nu va face altceva decât să alunge și acei investitori, așa-ziși "aventurieri", care mai au curajul să investească ceva în România.

Situația este fără precedent și extrem de periculoasă. Dacă, Doamne ferește!, noi, Parlamentul, am solicita Guvernului un raport privind stadiul și perspectivele prvatizării, Palatul "Victoria" ar intra într-o agitație de gradul VIII pe scara dezorganizării, dând din colț în colț.

Sigur că așa cum este dezarticulat și incoerent, în procesul de privatizare s-ar face apel fie la F.P.S., sau la Ministerul Turismului, fie la Ministerul Industriei și Comerțului, fie, mai nou, la Ministerul Agriculturii, care și el este băgat "în ciorba privatizării", având încredințată spre finalizare unul din cele mai dificile cazuri de privatizare, S.C. COMTIM-Timișoara.

Dacă privim cu atenție această hartă a "caracatiței privatizării", în care se amestecă tot mai mulți amatori de șperț, sau de lovituri de tun, vom observa cu toții că nu urmăresc altceva decât un singur scop: acela al intereselor personale și de grup, așa cum s-au petrecut lucrurile de până acum.

Nu discutăm acum despre păcatele, unele capitale, ale acestei instituții, pentru că la vremea respectivă am făcut-o ori de câte ori realitatea ne-a adus în atenție cazuri scandaloase.

Vreau să mă fac bine înțeles: sunt un partizan al privatizării și, așa cum am mai declarat, impunerea cu restituirea bunurilor și terenurilor, aceste două elemente sunt definitorii pentru relansarea reformei în România.

Să urmărim, fie și într-o prezentare succintă, implicațiile extrem de periculoase ale haosului desăvârșit, care s-a instalat în perimetrul agitat al privatizării.

Este vorba despre cazul "Dacia-Pitești", care după 30 de ani, interesele "Daciei" și ale Firmei "Renault" s-au reîntâlnit, anunțând, prin toamna anului trecut, dezvoltarea unor promisiuni reciproce, avantajoase: asimilarea unui nou tip de mașină a anului 2000, dezvoltarea producției, recucerirea unor piețe tradiționale ale "Daciei", penetrarea unor piețe de desfacere și modernizarea și tehnologizarea proceselor de producție.

Totul părea să se desfășoare potrivit promisiunilor, după un calendar stabilit de ambele părți, astfel încât, în aprilie 1999 să poată fi semnat contractul de vânzare.

Având în vedere bâlbâiala guvernanților noștri, care mai promit investitorilor străini și altele, o serie de investitori mari așteaptă decizia Guvernului privind facilitățile promise investitorilor semnificativi.

Ajungi buimac și te întrebi: cine administrează economia românească? Cine poartă răspunderea pentru bâlbâieli care distrug nu numai o societate comercială, sau alta, ci întreaga industrie? Când și cine va stăvili haosul din perimetrul privatizării? Când se va trezi Guvernul din somnul adânc și fără vise și când se va implica, în coordonarea efectivă și cu mână forte în procesul privatizării din România?

Întrebări simple, care explică ce a mai rămas de explicat în legătură cu neputința, nepriceperea sau indolența care s-au înstăpânit funciar în procesul de privatizare din România.

Vă mulțumesc.

 
Traian Neculaie Rânja - despre vizita Papei, care face apel la spiritualitatea și valorile românești;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja.

Se pregătește doamna deputat Ecaterina Andronescu.

 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Săptămâna aceasta, România va primi vizita Suveranului Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea.

Nu voi insista asupra însemnătății acestui moment, pe care o cunoaștem cu toții, indiferent de confesiunea căreia îi aparținem. De asemenea, mulți dintre noi știm că, pe parcursul întregii perioade de pregătire a vizitei Suveranului Pontif, au existat momente în care s-a încercat înveninarea relațiilor interconfesionale, pornindu-se de la existența unor litigii încă nesoluționate între culte. Evident, la baza acestor tentative au stat interese politice obscure, pe care nu le înțeleg.

Ar trebui totuși să remarcăm faptul că, măcar cu acest prilej, clasa politică românească este unită, indiferent dacă suntem de stânga sau de dreapta, la putere sau în opoziție, ne dăm seama că vizita papală este un altfel de eveniment, unul care face apel la spritualitatea și valorile românești.

Dacă nici într-o astfel de ocazie nu putem coopera, înseamnă că într-adevăr, problema este la noi, în interiorul clasei politice, pentru că, în ciuda unor excese locale, românii au dat întotdeauna dovadă de reținere și moderație în manifestarea trăirilor lor religioase. De asemenea, ne dăm seama că este riscant să încercăm să speculăm politic anumite probleme confesionale.

Ca reprezentanți ai națiunii întregi, nu avem dreptul să ducem o politică de învrăjbire între grupuri, indiferent de modul cum au votat unele sau altele din aceste grupuri.

De asemenea, și aceasta este o părere strict personală, nu cred că este bine ca un parlamentar, un om politic să fie sau să tindă la postura de lider spiritual al unei comunități religioase și aceasta tocmai pentru că este bine să menținem cele două planuri separate.

În politică, cel puțin într-un stat democratic, conflictul există și este chiar benefic, dacă nu amenință însăși coeziunea societății. În plan spiritual, religios, unitatea este absolut necesară. Ceea ce poate face omul politic sau clasa politică, în general, este să asigure un cadru instituțional favorabil coexistenței și schimbului de valori între comunitățile religioase. Cred că tocmai acesta este motivul pentru care vizita papală este posibilă acum și nu a fost posibilă înainte de 1996.

Dacă noi, clasa politică am repus în discuție cu onestitate și într-un cadru mai larg problema proprietății, Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică au putut iniția dialogul.

Dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, este foarte posibil ca acest dialog să fi întâmpinat mult mai multe dificultăți. Nu vreau să mă refer acum, neapărat, la poziția partidului pe care-l reprezint, dar este cunoscut faptul că noi nu acceptăm decât dialogul ca mijloc de rezolvare a problemelor de acest gen.

După cum știm, vizita Papei Ioan Paul al II-lea nu este una care să se concretizeze în tratate sau acorduri. Desigur, este importantă și componenta politică, însă trebuie să rezistăm tentației de a gândi în formule simpliste, de genul: "Vizita papală este semn că occidentul ne vrea", sau, mai absurd: "Vizita papală este o mișcare de tactică în conflictul dintre occident și ortodoxia slavă".

Am întâlnit astfel de păreri și de aceea le reiau aici. Nu putem nimănui interzice să gândească astfel, însă regret faptul că sunt oameni care văd în orice gest nu o apropiere, ci o îndepărtare.

Închei această intervenție cu speranța că Suveranul Pontif va putea vedea România așa cum este ea, își va transmite Mesajul de pace, înțelegere și credință și va fi mai aproape de valorile spirituale românești.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Ecaterina Andronescu - atenționare asupra sărăciei care s-a instaurat în școli;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Se pregătește doamna deputat Leonida Lari.

 

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Este pentru a doua oară, în această legislatură, că folosesc microfonul declarațiilor politice pentru a atrage atenția asupra unei situații care mie mi se pare că a devenit dincolo de gravă, disperată. Este vorba de sărăcia care s-a instaurat în școli și care a dus școlile în pragul închiderii porților.

Am să dau poate, un singur exemplu: în cea mai mare universitate a țării, Universitatea "Politehnica"-București, la mijlocul anului universitar, conducerea este obligată să reducă numărul de posturi cu aproxmativ 800, fapt fără precedent în istoria școlii, întrucât, evident că această situație a fost o modalitate de a bulversa desfășurarea normală a procesului didactic.

Cazul Politehnicii nu este singular și evident că situația ei nu se oprește aici, pentru că ea, în continuare, este obligată să reducă salariile personalului didactic și, de asemenea, să facă reduceri din numărul de personal fizic existent în universitate.

Săptămâna trecută s-a desfășurat Conferința națională a rectorilor. Am participat la multe asemenea conferințe, dar niciodată nu am asistat la glasuri atât de disperate ale oamenilor școlii, care nu mai găsesc soluții ca să supraviețuiască școlile a căror responsabilitate o au. Aceeași situație se întâmplă și în școala preuniversitară.

Iorga spunea că "O nație se înalță prin școală". Oare, într-o legislatură în care Președintele țării este profesor, primul ministru este profesor, președintele Senatului este profesor, alți 4-5 miniștri sunt profesori, peste o treime din personalul Camerei Deputaților, din deputații noștri sunt profesori, școala să fie abandonată?

Mi-e greu să cred că actualii guvernanți condamnă nația să stea în genunchi.

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - reconsiderări critice ale unor momente din relațiile Basarabiei și Bucovinei cu țara;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputat Leonida Lari. Se pregătește domnul deputat Valentin Iliescu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Vă rog să-mi acordați 1 minut și jumătate în plus.

Stimați colegi,

Vineri, 30 aprilie, la o universitate din București, a avut loc primul Congres al studenților din Basarabia și Bucovina, congres cu repere fundamentale: limbă, istoria românească, reintegrare spirituală și teritorială.

Au venit reprezentanți a mii de studenți basarabeni și bucovineni din toate județele României, au venit reprezentanți de la Președinție și Guvern, lideri ai mișcării de eliberare și de întregire națională din Basarabia și Bucovina, precum domnii Druc, Ungureanu, Mâtca și alții. Ai putea spune că s-au întâlnit câteva generații de luptători pentru cauza națională, refugiații de după 1940, repatriații de pe timpul războiului din Transnistria și tinerii ajunși la studii în țara mamă, după 1989.

Pentru noi, cei trecuți prin foc și sabie, conform versului martirului poet Dumitru Matcovschi, acest eveniment, organizat cu mare responsabilitate de tinerii lideri ai Ligii studenților, domnii Petre Zegrea și Ion Rață, a fost ca un semn de atenție și grijă din partea instituțiilor statului român, dar mi s-a părut cel puțin ciudat, dacă nu întristător, faptul că nu a fost prezent nici un post de radio sau televiziune, ca și cum am fi primit un dar dat pe sub mânecă prin boscheți. Nici o informație nicăieri, pentru nimeni! De cine ne temem, fraților, pentru a ne spune durerile noastre, care țin de zeci de ani, pentru a obloji, cât de cât, rănile noastre, care nu se vor cicatriza decât în clipa când se va produce reîntregirea teritoriilor românești.

Am spus și o mai repet: dar eroul național Ilie Ilașcu de ce nu s-a temut să-și recunoască apartenența de neam, de România și să spună, din cușca de la Tiraspol. "Vă iubesc, popor român!" Da, se vede liber, fără nici o ochiană, că la Chișinău, uite așa, sub două juguri, și cel comunist, și cel colonial, totuși, cei care au venit triumfători, pe tancurile sovietice, au fost demult spulberați de la putere, iar la București, cu mare regret, tanchiștii sovietici, alde Silviu Brucan și alții, încă ne învață minte, ba mai cutează să pună și note politicienilor români, făcându-se a uita trecutul lor mizerabil. Cică suntem un neam de proști, decretează, cu emfază, aceste fosile bolșevice, netrecându-le, cel puțin prin stomac, dacă nu au cap, că mănâncă pâinea acestui neam deloc de nătărăi, ci, pur și simplu, de creștini care rabdă și iartă, de șaptezeci de ori câte șapte, precum scrie Biblia.

Exact cum a fost mediatizată, mai bine zis tăinuită, în țară, mișcarea de eliberare națională din Basarabia, cu apogeul în 1989, la fel a fost tăinuit, de ochii lumii, și acest congres. Aveai senzația că nu știu cui și nu se știe de ce îi era frică sau jenă să se prezinte, în fața societății românești, cu niște copii bastarzi, fără de țară, deși copiii basarabeni și bucovineni sunt smeriți, modești, poate ceva mai îngândurați ca alții, în drama și disperarea lor. Și acești copii, vreau să zic, au avut niște alocuțiuni, pur și simplu, excelente. Uite o frază memorabilă din pledoaria tânărului bucovinean Zegrea: "Pe noi nu trebuie să ne despartă râurile: Prutul și Nistrul trebuie să fie, pentru noi, aceleași râuri cum sunt Oltul, Argeșul, Tisa, și nu hotare de țară".

Uneori, mă bate gândul că poate anume această nedorită mediatizare a unor acte de curaj deosebit a dus la formarea unor mentalități agresive ale populației românești față de românii basarabeni și bucovineni. Toată lumea, de exemplu, știa că o mână de intelectuali din Basarabia, în frunte cu Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Lida Istrate, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, în câțiva ani de zile de rezistență și luptă pe viață și pe moarte, au obținut ceea ce nu puteau să obțină oștiri întregi: și limbă română, și grafie latină, și istoria românilor, și însemne naționale, ba chiar și satisfacerea stagiului militar pe teritoriul Republicii Moldova. Ei și?! O parte a populației de aici, pe toți românii veniți în patrie din zonele ocupate și semiocupate, din "comuniști", "kaghebiști", chiar și "ruși" nu-i mai scot. La ce să mergem mai departe, dacă până și un ziarist notoriu și destul de bine informat, ca Ion Cristoiu, în 1992 - 1993, când am fost nevoită să vin în România, fiindcă eram vânată în Basarabia, că le cam stricasem niște socoteli colonizatorilor, nu a stat mult pe gânduri și a publicat, în "Evenimentul zilei", patru editoriale la rând, în care m-a numit, cu spume la gură, "diversiune politică", "bolșevică", "slujitoare imperială". Halal slujitoare imperială, când, în chiar inima imperiului, am avut dure cuvântări pe problema națională, referitoare la Basarabia ca parte integrantă a României. Ce mai diversiune, când eram vânată de KGB, pentru că am cutezat să aduc primul ziar cu grafie latină din Țările Baltice. Ca orice om rănit pe nedrept, mi-am zis să-l dau în judecată, dar m-a oprit gândul: dar ce au să spună chinuiții români basarabeni, că Leonida ne chema la unire cu frații români, iar acum se judecă cu ei?! L-am lăsat pe Cristoiu în plata Domnului, ca să nu aduc prejudicii cauzei naționale, iar acum mă uit la acești copii triști, că la fel sunt loviți cu nepotrivite cuvinte, numai de aceea că vin din partea de est a României, care sunt tratați...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 5 minute!

 
 

Doamna Leonida Iorga Lari:

... cu aceeași ... Închei acum. ...cu aceeași neatenție a mijloacelor de informare în masă, numai de aceea că un cutărică mai mic se teme de un cutare mai mare. Și zic: pe noi, acea mână de intelectuali, ne-ați înjurat și ne-ați batjocorit cum v-a venit la gură, dar nu o să vă permitem să fie, la fel, nedreptățiți și copiii noștri. Și precum i-am spus și domnului poet și patriot, bun român Adrian Păunescu, la Antena 1, în ce privește agenturile și agenții străini din Basarabia și România, vă spun și dumneavoastră: imaginați-vă două sfere, una mică, Basarabia, și alta mare, România. Și acum să ne punem un pic logica la contribuție: unde își trimit serviciile, să zicem, CIA, KGB, Mossad, cei mai buni, cei mai pregătiți, cei mai instruiți agenți, în Basarabia sau în România?! Bineînțeles că în România! Așa că, fraților...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

6 minute!

 
 

Doamna Leonida Iorga Lari:

Gata, închei!

Așa că, fraților, însușiți un simplu adevăr: în Basarabia se află numai coada balaurului, care se zvârcolește, mai provocând vărsări de sânge, ca cea din Transnistria, de exemplu, ori în România e creierul balaurului, care colcăie cu toți străinii și vânduții autohtoni, căutând mereu să îndepărteze clipa de grație divină a neamului românesc, reîntregirea.

Unii analiști... Gata, închei!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, vă rog să încheiați, că mai au de vorbit 6 persoane, 6 colegi de ai noștri. Le luați timpul! Dumneavoastră le folosiți timpul lor!

 
 

Doamna Leonida Iorga Lari:

Acum închei.

Unii analiști politici spun că am ratat momentul reîntregirii după 1990, din cauza nesincronizării în trăire, provocate de distanțele între Chișinău și București. Bine, dar primul Congres al studenților din Basarabia și Bucovina a avut loc în chiar buricul târgului și tot nu ne-am sincronizat! E pur și simplu altceva la mijloc. Există, în centrul țării, o frică atavică față de hidra imperială, care îi îngheață la cuvânt și la faptă, îi îngheață pe unii din politicienii noștri, să caute soluții, prin intermediul organismelor internaționale, întru aducerea acasă a acestor teritorii. Bucureștiul are nevoie de o profundă românizare! Cei de la marginile țării încearcă să-i ajute, prin faptă, nu numai prin cuvânt!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnă, o să vă rog ca, pe viitor, să vă structurați materialele, în așa fel încât să vă încadrați în 3 minute, pentru că vom introduce, în curând, un aparat tehnic, aici, care va tăia microfonul singur.

 
Valentin Adrian Iliescu - exprimarea dezaprobării față de deciziile CONEL și implicit a politicii ministrului Radu Berceanu;

Domnul deputat Valentin Iliescu. Se pregătește domnul deputat Traian Mihu.

 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Așa-zisa reformă, în concepția reprezentanților actualei puteri, a intrat într-o nouă fază, aceea a cronicizării unor aberații ce tind să bulverseze întreaga economie românească și, mai mult, să contribuie, încă o dată, la scăderea dramatică a nivelului de trai al populației. Pentru a exemplifica această afirmație, mă voi referi la recenta decizie a CONEL, susținută integral de domnul Radu Berceanu, ministrul industriei și comerțului, de eliminare, până la 1 septembrie 1999, a subvenției încrucișate pentru energia electrică și gazele naturale către populație. Această măsură este, indiscutabil, materializarea promisiunilor făcute de domnul ministru Radu Berceanu reprezentanților Băncii Mondiale și, în nici un caz, o soluție justificată economic.

Cred că nimeni nu punea la îndoială, la demararea procesului de reformă, necesitatea restructurării sectorului energetic. Din păcate, marele reformator Radu Berceanu, în imensa-i confuzie despre economia românească, a mimat acest lucru, singurele sale acțiuni rezumându-se la reorganizări de fațadă, la numiri de noi directori și membri ai consiliilor de administrație, evident numai pe criterii politice, la creșteri aberante ale tarifelor de energie electrică pentru populație și, nu în ultimul rând, la menținerea unui contract colectiv de muncă, oferind imense privilegii angajaților Companiei naționale de electricitate – CONEL, privilegii ce contrastează flagrant cu starea de sărăcie în care se află imensa majoritate a populației.

Profitând de faptul că atenția opiniei publice este concentrată asupra conflictului din Iugoslavia, domnul ministru Radu Berceanu, în stilul diversionist binecunoscut, încearcă, în aceste zile, să introducă, cât mai discret posibil, cea mai substanțială creștere a tarifului energiei electrice pentru populație și aceasta sub masca unei așa-zise introduceri a noului sistem opțional de tarifare a energiei electrice. Orice cetățean al acestei țări este convins deja că orice creștere a prețurilor la energie a condus și va conduce la o scădere dramatică a nivelului de trai. Datele statistice, în acest sens, sunt semnificative: din 1990, până în prezent, tariful energiei electrice a crescut de 767 de ori, tariful energiei termice de 630 de ori, în timp ce salariul mediu net a crescut doar de 383 de ori. Ce vrea însă domnul Berceanu? Să majoreze în două etape tariful la energia electrică, pentru consumatorul casnic, după cum urmează: începând cu 1 mai, tariful va crește de la 24,3 dolari/megawatt la 30 de dolari/megawatt, iar de la 1 septembrie 1999 va ajunge la 50 dolari/megawatt-oră, adică dublu față de prețul de până acum. Creșteri la fel de mari sunt stabilite și pentru tarifele la gaze naturale.

Partidul Unității Naționale Române și eu personal respingem, cu fermitate, aceste soluții. Cinismul domnului Radu Berceanu, prin avansarea cotei sociale de 50 de Kwh/lună depășește cu mult cinismul fostului conducător al României, Nicolae Ceaușescu, care îi îndemna pe români să poarte, în casă, o haină în plus. Mai mult decât atât, stabilirea tarifului la energie electrică și la gaze naturale în dolari, și nu în lei, reprezintă o gravă încălcare a legii și o imensă insultă la adresa poporului român și, dacă vreți, o dovadă în plus că actuala putere și actualul Guvern nu mai sunt capabile să conducă țara. Nu am înțeles: dacă dolarul tot a devenit elementul principal după care se ghidează Guvernul, de ce Executivul de la București nu a luat nici o măsură de sprijinire a populației, a pensionarilor, a salariaților, a celor cu venituri mici, în condițiile în care prețurile majorității produselor au înregistrat, în ultimul timp, creșteri uriașe, ca urmare a deteriorării drastice a cursului leu – dolar.

În aceste condiții, și cu aceasta închei, dacă Guvernul va adopta sau a adoptat, între timp, fără a ne mai consulta, dolarul, ca monedă națională a României, solicit echivalarea în dolari a tuturor drepturilor în plată, salarii, pensii, alocații, indemnizații și altele și plata lor în lei, la cursul zilei, stabilit de Banca Națională a României.

Nu doresc să închei, înainte de a-mi asuma angajamentul în fața dumneavoastră, stimați colegi parlamentari, de a afla cu ajutorul mass-mediei și de a intra în posesie și de a comunica întregii opinii publice contractul colectiv de muncă, în baza căruia se face plata drepturilor salariaților din companiile din domeniul energiei.

 
Victor Traian Mihu - despre eficacitatea declarată a FPS prin prisma recentelor privatizări;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Mihu. Se pregătește domnul deputat Dumitru Bălăeț.

 

Domnul Victor Traian Mihu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Privatizarea societăților comerciale este una din principalele componente ale reformei economice. Realizarea privatizării urmărește restructurarea și rentabilizarea societăților economice foste de stat.

Dacă ar fi să credem declarațiile FPS-ului, această instituție a devenit eficace, a reușit să privatizeze în ultimele 6 luni tot atât cât s-a privatizat în ultimii 6 ani. Trebuie să amintesc că sumele provenite din privatizare au constituit surse importante la construirea bugetului pe anul 1999.

Pentru realizarea mai rapidă a procesului de privatizare, Guvernul, prin diverse ordonanțe, a acordat o serie de facilități pentru privatizarea unora dintre cele mai mari și importante societăți comerciale din România. Care sunt principalele rezultate ale acestui mare succes sau, ca să citez, a acestei "eficiențe" a FPS-ului? S-au privatizat: Societatea "Oțel-inox" Târgoviște, din domeniul industriei metalurgice, ale cărei rezultate de producție, eficiență economică și modernizare sunt acum sub cele ale perioadei anterioare privatizării; Societatea comercială "Tepro" Iași, producătoare de țevi sudate și laminate la rece, s-a privatizat, prin licitație deschisă, cu firma "Zelerny" din Cehia. Adevăratul motiv al acestei tranzacții este lichidarea societății aflată în concurență cu firma cumpărătoare. Practic, Societatea "Tepro" Iași a devenit un depozit pentru firma cumpărătoare, care a preluat și piețele de desfacere ale firmei cumpărate. Societatea comercială "Romcim", cea mai mare producătoare de ciment din România, cu pondere în producția de export, a redus, după privatizare, producția, prin diminuarea unor capacități de producție și prin reducerea exportului, în divergență totală cu condițiile contractului. S-au încheiat contracte de privatizare a unor societăți așa-zise "găuri negre", gen IMGB, cu prețul mult sub evaluare, cu condiția restructurării și asigurării desfacerii. Rezultatul: renunțarea la contract, într-o perioadă foarte scurtă.

S-au emis ordonanțe de urgență ale Guvernului privind acordarea unor facilități în vederea privatizării. Astfel, cu toate că ordonanța de urgență a fost aprobată și în Parlamentul României, nu s-a finalizat, nici până în prezent, contractul pentru privatizarea societății "Petromidia". Tot în aceste condiții de acordare de facilități, s-a redus activitatea, după privatizare, a Societății "Petrotel", prin disponibilizarea temporară a aproape 2.000 de salariați. Exemple ar mai fi și altele.

În aceste condiții, întreb: care este eficiența procesului de privatizare pentru statul și cetățeanul român, în condițiile în care nu am pus în discuție situația celorlalte societăți comerciale privatizate în 6 luni cât în 6 ani?! Un răspuns clar la această întrebare este că suntem în fața unui program bine stabilit, poate singurul program coerent întocmit după decembrie 1996. Programul se referă la transferarea întreprinderilor importante pentru economia națională, unele chiar de importanță strategică, către societăți în legătură cu grupele de interese clientelare ale partidelor aflate în coaliție la putere, străine intereselor naționale și asigurării unui nivel de viață decent cetățenilor țării.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - apel către politicienii români de a evita erorile în abordarea crizei iugoslave;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Bălăeț. Se pregătește domnul deputat Petre Țurlea.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Se împlinesc 40 de zile, de când au început bombardamentele NATO în Jugoslavia. Departe de a contribui la reducerea dramei umanitare din Kosovo, - motiv pentru care au pornit aceste bombardamente -, ele, dimpotrivă, se vede că au amplificat-o, i-au dat proporții apocaliptice. Sute de mii de oameni sunt nevoiți să-și părăsească locuințele, să ia drumul pribegiei, să se supună unor vicisitudini de nedescris, datorită teatrului de război care a devenit Kosovo. și nu numai Kosovo, ci întreaga Jugoslavie, cu tendința evidentă de a transforma Balcanii într-un uriaș butoi de pulbere al Europei și al lumii, așa cum au mai fost ei cunoscuți în istorie.

Dacă unii politicieni de peste mări și țări se vede că nu văd acest lucru, politicienii români nu au voie să facă această eroare. Nu poți stinge un foc, turnând peste el benzină. acesta este un principiu pe cât de simplu, pe atât de necesar să-l urmăm cu perseverență. Voința noastră de a intra în NATO nu se schimbă cu nimic, ci doar se nuanțează. Vrem să intrăm în NATO cu fruntea sus, și nu în mod laș și obedient, cum procedăm în prezent.

România a contribuit, totdeauna, la instaurarea păcii. acolo unde a fost nevoie, a căutat soluții, pe această linie și le-a găsit, la modul concret, chemând părțile intrate în conflict la masa tratativelor. Astfel trebuie să procedăm și astăzi, păstrând toată deferența necesară, având grijă ca orgoliile care inflamează acest război stupid - nici măcar declarat, ca atare -, să nu inflameze și mai mult și să nu degenereze din rău în mai rău, cum se întâmplă din ce în ce mai mult, cu fiecare zi care trece.

Errare humanum est, perseverare diabolicum! Pe această linie, ne întrebăm: de ce șeful diplomației române, ministrul nostru de externe, domnul Andrei Pleșu și alți diplomați români nu-și revăd procedurile, nu fac drumuri la Belgrad, să vadă concret care e situația, la Washington și în alte puncte de decizie, pentru a duce mesajul adevărului și al păcii, al bunei vecinătăți și al toleranței?!

Respectul între popoare trebuie să domine politica noastră externă. Un vecin bun poate fi mai bine crezut pretutindeni, prin mai buna înțelegere de către el a situației. Mai mult decât o pot face alții, din depărtare, vecinul adevărat poate ajuta lumea să-și intre în albii, să fie ea însăși, mai bună și mai adevărată.

Vă chemăm, domnilor politicieni români de azi, să fim, cu toții, mai la înălțimea situației în care ne aflăm, altfel -, vorba unui observator -, mai târziu, va trebui să ne fie rușine de noi înșine.

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - protest față de aducerea la tribuna Parlamentului României a premierului Tony Blair;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea. Se pregătește domnul deputat Robert Ráduly.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

O să citesc un protest care vreau să rămână în stenograma Camerei Deputaților, pentru ca istoricul de mâine să nu ne judece pe toți de-a valma.

După cum știți, bombele aruncate de NATO asupra Iugoslaviei au dus, până acum, la: 1) asasinarea a 1.000 de sârbi și albanezi; 2) rănirea a aproximativ 10.000 de sârbi; 3) alungarea din Kosovo a aproape 1 milion de albanezi fugiți nu din cauza sârbilor, ci de frica avioanelor NATO; 4) distrugerea economiei prospere a Iugoslaviei; 5) afectarea puternică a mediului; 6) destabilizarea, din cauza refugiaților, a Macedoniei și Albaniei; 7) pagube uriașe materiale, pentru România și Bulgaria; 8) dispariția principiului suveranității statelor.

Constat, doamnelor și domnilor, că toate acestea sunt crime împotriva umanității. De aceea, alături de alte câteva mii de români, am semnat o cerere adresată Curții Internaționale de Justiție de la Haga, pentru judecarea conducătorilor NATO, ca autori ai acestor crime.

Pe 22 aprilie 1999, chiar la această tribună, tovarășul Sergiu Cunescu spunea, cu mândrie, că autorii intervenției din Iugoslavia sunt social-democrații internaționaliști. Este adevărat, majoritatea șefilor statelor NATO sunt social-democrați: în Germania, în Franța, în Marea Britanie și în altele.

Este bine să se știe a cui e vina: a social-democrației internaționaliste distrugătoare de state și de națiuni.

Un recent sondaj de opinie publică arată, după cum știți cu toții, că trei sferturi din poporul român se declară adversar al bombardării Iugoslaviei. Și este o întrebare: este datoare clasa politică să reflecte această voință aproape unanimă a poporului român, pe care-l reprezintă? Cu siguranță, răspunsul este da, dar, în Parlament, singurul partid care s-a conformat acestei obligații de a respecta voința poporului român a fost PUNR-ul, celelalte și-au urmat doar jocurile lor politicianiste.

Mergând mai departe, actuala putere a invitat să vorbească, în Parlamentul de la București, astăzi chiar, pe domnul Tony Blair, primul ministru al Marii Britanii, unul dintre cei mai înfocați adepți ai bombardamentelor.

În Parlamentul care i-a dat pe marii apărători ai suveranității popoarelor și statelor, ca Titulescu, Iorga, Brătianu, Maniu, se vor auzi vorbele veninoase ale celui mai fidel luptător împotriva suveranității statelor și popoarelor.

Protestez, doamnelor și domnilor, solemn, față de aducerea la tribuna Parlamentului României a criminalului Tony Blair. (Rumoare în sală)

 
Raduly Robert Kalman - reiterarea problemelor stringente ale comunităților locale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Robert Raduly. Se pregătește domnul deputat Ion Pârgaru.

 

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să constat, cu consternare, că, de la tribuna Parlamentului României, se poate rosti aproape orice. Eu o să fiu, în intervenția mea de astăzi, mai concis și o să mă refer la una dintre problemele stringente ale comunităților locale, ale consiliilor locale, ale bugetelor locale.

Așa cum se știe, Legea nr.27/1994 privind impozitele și taxele locale a încălcat flagrant principiul subsidiarității, acel principiu care este unul considerat de bază în democrațiile occidentale și a făcut o imixtiune în problemele consiliilor locale, prin stabilirea foarte clară și precisă a impozitelor și taxelor locale, în detrimentul obiceiurilor europene, care lasă la latitudinea acestor consilii stabilirea nivelului acestor taxe, a numărului acestor impozite ș.a.m.d.

Din păcate, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.69/1998 a mers pe aceeași cale mai departe, mai mult, dincolo de acest principiu al subsidiarității, a încălcat și un alt principiu fundamental, și anume principiul echității fiscale, prin faptul că, în ceea ce privește impozitul pe clădiri, pentru persoane fizice, respectiv pentru persoane juridice, a introdus două soluții diferite pentru stabilirea materiei supuse impozitării și a cuantumului de impozitare pentru acestea.

În același spirit, Ordonanța de urgență nr.15/1999 a mers mai departe și, încălcând un principiu important stipulat în Constituție, la art.137, alin.3, anume că nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare, coroborat cu Legea nr.189/98 privind finanțele publice locale, i-a descentralizat pe cei din sfera medicinei veterinare, fără a asigura și sursele de acoperire a cheltuielilor aferente activității acestora.

Situația critică astfel creată a dus la apariția unor conflicte între medicii și tehnicienii veterinari și primării, respectiv consiliile locale. Mai mult, ca să fie și mai greu pentru consiliile locale, acea Ordonanță nr.15/1999 a prelungit termenul de plată a impozitelor și taxelor pe trimestrul I, de la sfârșitul acestui trimestru până la sfârșitul primului semestru, astfel lipsind bugetele locale de la surse deosebit de importante, surse care trebuiau să se constituie pentru funcționarea lor normală.

Iată, domnule președinte, am adus doar câteva exemple, prin care vreau să arăt și am subliniat faptul că nu ne aflăm pe calea cea bună în ceea ce privește soluționarea problemelor legate de finanțele publice locale. Și, în încheiere, aș dori ca să fac un apel către colegi și către cei din Executiv, și anume ar fi bine și ar fi de dorit ca, pe viitor, în deciziile care sunt luate privind aceste comunități locale, privind finanțele publice locale, să fie consultate și forurile consultative ale primarilor și președinților consiliilor județene, aleși în mod democratic, care, pe baza principiilor liberei asocieri, și-au format aceste forumuri de reprezentare.

Vă mulțumesc.

 
Ion Pârgaru - referire la aplicarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Pârgaru.

 

Domnul Ion Pârgaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se referă la aplicarea de către România a embargoului asupra Iugoslaviei, de fapt, la legitimitatea, dacă vreți, a aplicării acestui embargou.

După cum este cunoscut, România s-a remarcat ca un factor activ de stabilitate și pace în zonă și în lume, lucruri care au fost recunoscute, ba chiar i s-a atașat și sintagma de "exportator de pace și securitate". Încă din primul articol al Cartei ONU se prevăd scopurile și sarcinile acestei organizații. În alin.3 se face și o referire directă la cooperarea internațională, la modul în care să fie rezolvate diferendumurile care apar în contextul acestei activități.

De asemenea, tot în Carta ONU sunt prevăzute rolul și scopul, precum și mijloacele și căile prin care Consiliul de Securitate trebuie să acționeze pentru menținerea păcii și securității internaționale și, în acest sens, modul în care să se folosească embargoul ca un mijloc de impunere a respectării păcii și securității.

De asemenea, în continuarea art.42 se menționează modul în care statele membre ONU se obligă să perfecteze prin a aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de Securitate, modul de sprijnire a forțelor de stingere a conflictelor care eventual ar apărea și nu ar fi rezolvate pe cale pașnică. În acest sens, rezultă clar că există necesitatea apariției unei hotărâri a Consiliului de Securitate care să impună acest lucru. În momentul de față ne aflăm în situația de a nu avea o astfel de hotărâre, inexistența căreia face ca noi să ne aflăm de fapt în afara legii din chiar țara noastră.

În același timp, vreau să vă reamintesc faptul că România este membru originar al Organizației Mondiale a Comerțului, ca și Iugoslavia, și în aceste documente care au fost semnate cu această ocazie se prevede modul în care să se rezolve eventualele diferendumuri între statele membre, or noi nu avem astfel de diferendumuri.

Stimați colegi,

Nu am venit aici pentru această lecție, am venit doar să arăt că la momentul acesta nu avem pe plan internațional o justificare a aplicării embargoului, ceea ce ne face să solicităm în continuare toate căile și mijloacele necesare pentru rezolvarea pașnică a acestui conflict și, de asemenea, inițierea de măsuri pentru recuperarea pagubelor care au fost create economiei noastre naționale până în acest moment și în continuare până la stingerea definitivă a conflictului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulțumesc.

 
 

O să-i rog pe liderii de grupuri să îi roage pe colegii care sunt pe hol să vină în sală, pentru a începe partea a doua a ședinței noastre, și anume partea destinată dezbaterii proiectelor de lege.

De asemenea, rog să mi se aducă prezența și îi rog pe secretarii de ședință să vină în sală. (La prezidiu au venit domnii secretari Corneliu Ciontu și Tiberiu Csaba Kovács.)

 
   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie samedi, 15 ao?t 2020, 17:45
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro