Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 12-10-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 octombrie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8.40.

Lucrările au fost conduse de domnul Acsinte Gaspar, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Vida Simiti și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Doamnelor și domnilor deputați, bună dimineața!

Începem ședința Camerei Deputaților de astăzi, marți, 12 octombrie, potrivit programului de lucru care a fost aprobat în ședința de ieri.

Prima parte a activității este dedicată intervențiilor și declarațiilor individuale ale deputaților. Vă reamintesc dispoziția regulamentară că aceste intervenții pot fi făcute în cadrul unui interval de 3 minute. Ca atare, vă rog să vă amenajați de așa manieră intervențiile dumneavoastră încât să dăm posibilitatea tuturor colegilor care s-au înscris să poată să-și prezinte intervențiile. Intervențiile se desfășoară pe o perioadă de 50 de minute. Începem la ora 8.40, deci, la ora 9.30 se încheie această parte a activității noastre.

 
Eugenia Moldoveanu - apel pentru a se reda culturii prioritatea și respectul pe care le merită;

Dau cuvântul pentru început doamnei deputate Eugenia Moldoveanu din partea Grupului parlamentar al PDSR, se pregătește domnul Dorin Vataman, din partea Grupului parlamentar al PNȚCD.

 

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Dacă este să dăm crezare tezei după care artistul trebuie să fie nefericit pentru ca arta lui să fie desăvârșită, atunci, cu siguranță, putem spune că astăzi creatorii români au toate condițiile pentru a produce opere nemuritoare. Lipsurile de fiecare zi, salariul umilitor, nesiguranța locului de muncă, boala, bătrânețea, uitarea, iată numai câteva din cerințele unei vieți dedicate cu dăruire și adeseori cu sacrificiu acelui lux inutil care este în lumea noastră azi arta, lumea noastră care, în alergarea ei după bogăție și putere sau pur și simplu pentru supraviețuire, tinde să confunde emoția artistică cu spaima în fața prețurilor, iar relațiile între oameni doar cu arta de a vinde și a cumpăra.

Sunt de acord, pe de altă parte, că averile nemăsurate, opulența și îmbuibarea nu pot ține vie flacăra pură a trăirii spirituale. Artistul, în măsura în care este autentic și are har, va lua din lume, cu măsură și decență, atât cât îi trebuie ființei sale, totuși pământene. Dar, de aici și până la condiția mizeră pe care realitatea zilelor noastre o impune personalităților creatoare, statutului artistului și sistemului general al culturii este o foarte mare distanță.

Astăzi, creatorul de valori spirituale este desconsiderat și uneori ignorat. Iată, de curând, 12 actori de la Teatrul Național din Craiova au demisionat din cauza salariului de abia de 1 milion 200 de mii de lei brut și probabil, acest gest se va extinde și în București, unde la Teatul Național, Opera Națională, de exemplu, salariile nu depășesc 1 milion 800 de mii de lei. Unii, de nevoie, s-au lăsat antrenați în activități comerciale agricole sau meșteșugărești, îndepărtându-se de modelul existenței exemplare care trebuie să fie totuși artistul. Dar despre ce respect și demnitate mai poate fi vorba atunci când iată, mulți artiști, în numele proprietății, nu mai au certitudinea unei locuințe sigure? Profira Sadoveanu este evacuată din casa părintească și locuiește la margine de București; Ion Lăceanu și Radu Beligan sunt amenințați cu mutarea silită; George Constantin și Magda Ianculescu au murit, alții, numeroși, sunt târâți ani de zile prin tribunale. Clădirile caselor de cultură sunt revendicate sau transformate în restaurante și localuri pentru nunți. În expoziții se organizează discoteci, în cabinele actorilor buticuri. Dar oare ne întrebăm: este această proprietate menită să repare nedreptăți făcute? Desigur, cea în numele căreia să se comită alte nedreptăți.

Chiar nu se poate acorda astăzi în România un statut de excepție unor oameni de excepție? Nu-și poate permite o societate europeană, cum vrem să fim, să asigure o viață corectă categoriei profesionale care îi definește și îi exteriorizează estetic conștiința de sine? Nu se poate? Sau poate nu se dorește.

Nu cumva situația intelectualității artistice este parte a acțiunii generale de slăbire a instituțiilor statului, de marginalizare a valorilor autohtone și a spiritualității naționale? De ce ar rămâne cultura întreagă și vie, când industria, agricultura, sănătatea și învățământul se află în stare de avarie? De aceea, este dureros să observăm că cei care azi ne conduc destinele României, foarte mulți ei înșiși reprezentativi pentru elite și care au cultivat rolul artistului în societate, iată, tocmai ei, azi, îl abandonează.

Tinerii cu idealuri, intelectualii cu principii și artiștii cu esențe au crezut în acești oameni. Din păcate, prețul acestui suport de încredere se plătește fără întârziere. El se numește deziluzie, resemnare, lipsă de speranță, iar apelul meu este: vă rog redați culturii prioritatea și respectul pe care le merită!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

Având în vedere că tematica pe care ați abordat-o vizează activitatea și politica Guvernului, rog Secretariatul tehnic ca un extras din stenogramă, să fie transmis ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Dorin Vataman - comentariu critic la adresa recentei Conferințe naționale a PDSR;

Are cuvântul domnul deputat Dorin Vataman și se pregătește domnul deputat Nicolae Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM.

 

Domnul Dorin Vataman:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Ne amintim câte speranțe ne-am făcut în decembrie 1989, la căderea comunismului, și ce deziluzie am avut când FSN-ul, o mișcare atât de amplă, încât nu mai era cazul să se creeze partide politice, ca în orice țară democrată, noi trebuind să construim o democrație cu totul și cu totul originală, s-a transformat în partid politic. Mai târziu s-a botezat și războtezat, ba FDSN, ba PDSR, aceeași Mărie cu altă pălărie. Democrația originală s-a dovedit însă un eșec, o democrație adevărată a început să se înfiripe și la noi în țară. Mai timizi, la început, și-au zis democrat-sociali, adică sociali-democrați, dar mai originali un pic. Respinși de familia social-democrată europeană s-au autoîncadrat pe eșichierul politic cam pe la centru stânga, adică și reformiști și protectori sociali.

Cât de reformiști au fost și ce protecție socială au făcut, au arătat de-a lungul a 7 ani, 7 ani în care, la cei 45 de ani de comunism, comuni întregului Est, au adăugat încă un handicap, al nereformării sistemului economic și al jafului generalizat.

 
 

Domnul Petre Țurlea (din bancă):

Lasă, că s-a jefuit acum destul!

 
 

Domnul Dorin Vataman:

Nu-i vorba despre partidul dumneavoastră.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog, nu întrerupeți vorbitorii! Domnilor deputați, nu purtați discuții cu vorbitorul!

 
 

Domnul Dorin Vataman:

La recenta Conferință națională, PDSR-ul a dovedit inexistența oricărei posibilități de vindecare. Neavând soluții reale, după inventarierea tuturor nemulțumirilor populației și neținând cont sau nevenindu-le să creadă că electoratul deține acum oarece cultură politică, promite rezolvări miraculoase la toate aceste nemulțumiri. De altfel, este foarte ușor de demonstrat că toate neîmplinirile de acum se datorează sută la sută felului iresponsabil în care a fost guvernată țara în primii 7 ani post-revoluționari. Să ne amintim doar sloganurile: "Nu ne vindem țara" sau "Industria românească este un morman de fiare vechi" și vom putea realiza ce trenuri importante am pierdut, în timp ce alții, nefăcând apel la puternicul lor patriotism sau la veleități de mari salvatori de nație, și-au construit gări, deviind traseele acelor trenuri pe rute ce ocolesc țara noastră.

Să ne amintim cât de înfierată era terapia de șoc pe care unele guverne din state vecine o aplicau cu urmări atât de păguboase pentru popoarele lor în concepția fostului șef al statului nostru. Ce ne trebuia nouă privatizare rapidă, să nu mai fie de unde să se fure? Oare uitate sunt atâtea și atâtea cazuri de jaf cu implicarea unor importante figuri ale fostelor guvernări, îndeajuns de mediatizate la vremea lor? Iar acum, ne vin din nou cu promisiuni precum reconstrucția industriei, salvarea țării? De către cine, doamnelor și domnilor? sau renunțarea la practicarea algoritmului. Probabil se și văd câștigători ai alegerilor cu majoritate absolută sau poate cu unanimitate.

Toate obiectivele vor fi îndeplinite prin mijloace la fel de originale, precum: întărirea rolului statului în economie, controlul prețurilor, egalitatea tratamentului acordat investitorilor români și străini etc., iar mai presus de toate va sta demnitatea națională. Oare PDSR-ul și domnul Iliescu nu realizează cât de periculoasă este joaca de exagerbare a naționalismului? Chiar din motive electorale. Astea toate ne apropie mai degrabă de regimul Miloșevici decât de lumea democrată pe care sus-numitul partid și lider o clamează drept țintă, mai bine zis o mimează.

Să mai adăugăm și desele ieșiri ale domnului Iliescu ca cea de anul trecut cu "căpușele", "lăcustele" și "paraziții de țărăniști și liberali"? sau mai recenta promisiune a unui coleg de partid al domniei sale, cu "cât mai multe locuri în pușcării pentru țărăniști", pentru a realiza profunzimea democrației ce animă PDSR-ul. Nu este de glumă. Din tot ce a făcut, din tot ce își propune să facă, din toate promisiunile, din modul diversionist în care...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, ați depășit cu un minut intervenția, vă rog să comprimați și rog pe toți colegii ca să-și amenajeze textul de așa manieră încât să se încadreze în cele 3 minute, pentru a da posibilitatea tuturor să vorbească.

 
 

Domnul Dorin Vataman:

Citeam ultima propoziție.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog.

 
 

Domnul Dorin Vataman:

Deci, din modul diversionist în care abordează campania electorală și din tonul adoptat față de adversarii politici, PDSR-ul, în cazul câștigării alegerilor, va reuși să izoleze România sau, în cel mai bun caz, să o basculeze înspre spațiul CSI. Să ne ferească Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Vasilescu - prezentarea marilor probleme cu care se confruntă Teatrul Național din Craiova;

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Vasilescu, Grupul parlamentar al PRM, se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu de la Grupul parlamentar al PUNR.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnilor deputați,

Stimați colegi,

De câteva săptămâni bune, Teatrul Național din Craiova apare în aproape toate buletinele de știri și în paginile ziarelor din întreaga țară, de această dată nu pentru a fi elogiat, ci pentru marile lui probleme. Numărul actorilor demisionari se mărește de la o zi la alta; imagini din căminul în care locuiesc tineri în condiții mizere, banii care nu ajung nici pentru a-și duce viața de pe o zi pe alta, având în prezent un salariu care nu depășește 800.000 de lei, nemajorat de aproape 2 ani, nemulțumirile de tot felul, sunt lucruri cunoscute deja de toată lumea. Ministerul susține că bugetul alocat culturii a fost insuficient și că pentru nici una dintre instituțiile de cultură din țară nu s-au găsit sumele necesare bunei funcționări. Totuși, actorii craioveni au convingerea că ei au fost mai nedreptățiți decât colegii lor de la alte teatre, deși performanțele Teatrului Național craiovean le-au depășit cu mult pe ale acestora. Pare o situație fără ieșire.

Situația extrem de dificilă în care se află Teatrul Național din Craiova poate fi comparată cu cea a multor teatre din țară cu prestigiu, dar care nu se pot mândri cu spectacole de anvergura celor de la Craiova și nici nu au primit atât de puțini bani. Ministrul Caramitru a alocat cu 700 de milioane de lei mai puțin anul acesta decât în 1998, ținând cont de devalorizarea leului, dar și de faptul că un spectacol la care se plătesc colaboratori cu renume, mari personalități din lumea teatrului, suma alocată este infimă.

Și conducerea Teatului Național din București I.L.Caragiale a transmis un comunicat prin care anunță că va fi nevoită să închidă porțile instituției la 1 noiembrie, pentru că nu mai dispune de fonduri "nici măcar pentru asigurarea cheltuielilor de întreținere a clădirii". Semnatarii protestului anunță că tot personalul teatrului se solidarizează cu protestul public al colegilor de la Craiova.

Vrea oare Guvernul României să distrugă teatrul românesc? Toată lumea este de acord că instituțiile subordonate Ministerului Culturii nu pot supraviețui numai cu fondurile alocate de acesta. Poate că lucrurile s-ar mai schimba dacă teatrele ar trece, ca și suratele lor, în subordinea primăriilor și comisiilor locale. Poate. Cert este însă că în situația actuală, cultura și în special teatrul românesc sunt în cădere liberă, punându-și toate speranțele doar într-o mână a providenței.

Teatrul național este o prezență activă în viața Craiovei, un adevărat lăcaș de cultură care adună în jurul său cât mai multe energii creatoare din diverse domenii ale artei și literaturii, fiind principal organizator a nenumărate manifestări culturale de interes național și internațional, printre care: Zilele Caragiale, ale Zilei lui Marin Soresc și Festivalul internațional Shakespeare.

În decurs de aproape 10 ani, Teatrul Național din Craiova a obținut 72 de premii naționale, acordate în cadrul Festivalului național de teatru, premii ale criticii acordate de Secția de critică a Uniunii teatrale din România și Secția de critică a Asociației internaționale a criticilor de teatru, premii ale galelor UNITER sau premii acordate de diverse organisme și publicații; 11 premii internaționale de mare prestigiu, câteva dintre ele fiind considerate dintre cele mai importante obținute vreodată de teatrul românesc.

Colectivul craiovean realizează impresionanta cifră de 96 participări la mari festivaluri internaționale sau în turnee în străinătate, prezentând 310 spectacole în 34 de țări din Europa, Asia, Australia, America de Nord, America de Sud și Africa.

Printre actorii celebri care au jucat de-a lungul timpul la Teatrul național din Craiova se numără: Amza Pellea, Ștefan Iordache, Silvia Popovici, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, Vasile Cosma etc., iar printre regizori: Silviu Purcărete, Tompa Gabor, Vlad Mugur. În onoarea lor trebuie să se găsească urgent o soluție. Dacă până la 16 octombrie, Teatrul național din Craiova nu va primi cel puțin 2 miliarde de lei, stagiunea 1999-2000 nu va putea fi deschisă. Treziți-vă, domnule Caramitru!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Rog Secretariatul tehnic, având în vedere că intervenția domnului deputat Nicolae Vasilescu vizează o problemă din activitatea Guvernului, un extras din stenogramă să fie remis ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Lazăr Lădariu - dezavuarea faptelor petrecute la meciul de hochei dintre Steaua și S.C. Miercurea Ciuc;

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu, Grupul parlamentar al PUNR, se pregătește domnul deputat Nicolae Antonescu de la Grupul parlamentar al PDSR.

Repet, intervenția pe care am făcut-o, să vă încadrați în timpul care vă este afectat, potrivit Regulamentului.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Despre cele petrecute la meciul de hochei din finala Cupei României între echipele Steaua și S.C.Miercurea Ciuc știe deja o țară întreagă. Un fin observator și-ar fi dat cu ușurință seama încă de la început că ceva mocnește, că lava din adâncul unui vulcan, din moment în moment, se va revărsa printr-o erupție așteptată.

O vreme, pornirea primară a fost cu greu reprimată. În patinoarul arhiplin se striga: "Magyarok! Magyarok!", de parcă pe patinoarul "Vakar Lajos" nu s-ar fi întâlnit două echipe românești, într-un oraș din România, ci steliștii s-ar fi confruntat cu reprezentativa Ungariei. Când a mai rămas doar un minut și 15 secunde până la fluierul final, la scorul de 4-2 pentru Steaua, Hozo, pe care, după isprava făcută, n-am să fac niciodată greșeala să-l numesc și sportiv, dă drumul nervilor și lovește cu crosa și cu pumnii pe stelistul Robert Cazacu. După ce acesta cade secerat, ce a urmat pe patinoarul din Miercurea Ciuc, rar ne-a mai fost dat să întâlnim și să vedem pe un teren de sport.

În locul unei atenții speciale, absolut necesare în astfel de cazuri, mai ales după "drama Vrăbioru", față de cel întins fără cunoștință pe gheață, în locul așteptatei, în zadar, mașini a Salvării, încep huiduielile, înjurăturile, fluierăturile. Sala fierbea ca un cazan. Huliganii sunt în elementul lor, se răzbună fără reținere și mai ales fără pic de rușine. Refulările unor inși care își dau drumul instinctelor nestăpânite, iau locul încurajărilor și al rațiunii. Spre spațiul de joc și spre locul în care se află jucătorii zboară sticle, brichete, obiecte metalice, tot ce le cade în mână. Când publicul dă de-a binelea în clocot, se scandează cunoscutele slogane antiromânești, se aruncă vorbe nemairostite vreodată la vreo întrecere sportivă, amintind de cele strigate la Budapesta la meciul de fotbal cu România. Ura viscerală, șovinismul și extremismul unor indivizi educați, de cum au făcut ochi, să urască, se revarsă. Cu degetele în gură, cu ochii ieșiți din orbite zbiară: Loviți-ii!, Loviți-ii!, Omorâți-ii! Ciganyok!, Țiganilor! Țiganilor!

Până ce Federația română de hochei va lua măsurile care se impun, se cuvin câteva întrebări adresate Guvernului în fața violenței și a refulărilor unor huligani care transformă terenul de sport într-un câmp de bătălie. Ce caută sălbaticii pe un teren de sport? Până când "Guvernul de două parale" mai permite jignirea românilor în propria lor țară? Până când această umilire acceptată? Nu cumva gestul incalificabil va fi trecut din nou printre "considerentele politice", pentru a nu supăra pe cei care mereu cer, dar nu dau nimic țării în afară de jigniri și insulte. Și asta, măcar pentru a se împlini proverbul: "Cine mereu se scoală mânios se culcă păgubit".

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Napoleon Antonescu - intervenție intitulată Rectificarea bugetară sau jefuirea universităților;

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Antonescu, Grupul parlamentar al PDSR, se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchescu, Grupul parlamentar al PRM.

 

Domnul Nicolae Napoleon Antonescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am intitulat această intervenție "Rectificarea bugetară sau jefuirea universităților".

După cum știm cu toții, recent, Guvernul României a efectuat o rectificare a bugetului de stat pe anul 1999 în cadrul căreia a fost făcută și o rectificare pozitivă de circa 2400 de miliarde de lei pentru Ministerul Educației Naționale.

De la început doresc să spun că această sumă este cu circa 1700 de miliarde mai mică decât cea solicitată de MEN, sumă discutată, justificată și aprobată de către Comisia pentru învățământ a Camerei Deputaților înaintea rectificării, în prezența domnului ministru Marga și a reprezentanților Ministerului de Finanțe. S-a arătat clar că pentru finanțarea de bază a învățământului preuniversitar, numai pentru acoperirea salariilor, sunt necesare lunar peste 900 de miliarde, iar pentru învățământul superior circa 380 de miliarde pentru trimestrul IV.

Așa cum arătam mai sus, suma alocată este cu mult sub necesarul MEN, pentru acoperirea cel puțin a salariilor, dar cu toate acestea, în mod cu totul de neînțeles, domnul ministru Andrei Marga, după rectificare, și-a schimbat părerea susținută cu fermitate în comisie, declarând mass-mediei că "este mulțumit de rectificare și că aceasta rezolvă problema salarizării în învățământ pe anul 1999".

Personal nu înțeleg de ce domnul ministru Andrei Marga are o poziție când vine la comisie și când, corect, bazat pe calcule riguroase, susține suplimentarea cu o anumită sumă, pentru ca după aceea, în Guvern, să accepte o sumă total nesatisfăcătoare, ba mai mult, să declare că este mulțumit și că suma acoperă necesarul. Mă întreb când este corect și când spune adevărul domnul ministru Marga?

Mai mult, prin această ordonanță de rectificare, s-a alocat pentru învățământul superior numai 82 de miliarde, adică circa 20% din necesarul pentru salarii, printr-o motivație, cel puțin bizară, dacă nu total incorectă și în afara Legii învățământului, și anume considerând că universitățile au în bănci sume provenite din venituri proprii și din care pot plăti salariile. Trebuie spus foarte clar că într-adevăr există în bănci unele sume din veniturile proprii, dar ele sunt în cea mai mare parte amanetate și destinate acoperirii cheltuielilor materiale de reparații curente și capitale pentru dotări și alte capitole la care universitățile au primit sume nesemnificative de la buget sau chiar zero lei, așa cum este la capitolul "Dotări și investiții", unde s-a lăsat totul pe seama veniturilor proprii.

Rezultă clar că aceste sume, chiar dacă există în conturi, ele sunt numai temporar, deoarece se apropie termenul de plată a lucrărilor contractate și care nu pot fi amânate sau neonorate datorită gravelor consecințe pe care le pot avea, cum sunt: penalizări, dobânzi foarte mari, procese etc. Mai mult, dacă aceste sume ar fi folosite pentru plata salariilor, ele ar fi înjumătățite datorită taxelor și impozitelor către bugetul de stat, astfel că eficiența utilizării acestor bani este practic foarte scăzută.

Pentru a fi mai clar, dacă universitatea are un miliard venituri proprii și folosește aceasta pentru reparații, dotări, investiții, banii sunt utilizați integral, iar dacă plătește salarii, se returnează la buget peste 500 de milioane de lei. Rezultă clar că prin această măsură se încearcă un lucru ilegal, o jefuire în stil haiducesc a veniturilor universităților, lucru ilegal și imoral, deoarece dacă se va proceda așa, vor fi afectați numai acei care au venituri proprii, iar cei care nu au, vor primi în continuare de la buget.

Rezultă clar că acest lucru este complet dăunător și nestimulativ, este un principiu comunist pe care-l credeam de mult dispărut într-un stat de drept.

Guvernul și MEN trebuie să înțeleagă foarte clar că asigurarea fondurilor pentru finanțarea de bază, salarii și cheltuieli materiale, pentru studenții subvenționați de stat, este obligatorie, așa cum este prevăzut în legea noastră și în toate legile din celelalte țări din lume și nu poate transfera această sarcină pe umerii universităților, pentru că va duce la situații grave în învățământul superior cu consecințe greu de prevăzut.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Partea din stenogramă referitoare la intervenția domnului deputat Nicolae Antonescu va fi remisă de către Secretariat ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Nicolae Leonăchescu - considerații privind drepturile minorităților, pornind de la întâlnirea de hochei de la Miercurea Ciuc;

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Leonăchescu, Grupul parlamentar al PRM, se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

La Miercurea Ciuc, echipa locală Sport Club a jucat zilele trecute cu echipa Steaua București, o întâlnire considerată drept finala Cupei României la hochei pe gheață. Partida a avut loc pe patinoarul "Văcaru Lajos" și a fost câștigată de Steaua București cu scorul de 4-2.

Un joc sportiv ca atâtea altele, am zice noi, dacă nu ne-ar fi fost dat să asistăm la un spectacol grotesc, de un șovinism agresiv practicat de spectatorii maghiari extremiști prezenți în incinta patinoarului. Tot timpul meciului s-au scandat lozinci denigratoare la adresa românilor și s-au aruncat pe gheață monezi, bricege, brichete, sticle și alte obiecte care puteau provoca grave accidente.

Momentul culminant al manifestărilor șovine și antiromânești de la acest meci l-a constituit gestul primitiv al jucătorului ungur Hozo care l-a lovit grosolan pe stelistul Cazacu, în finalul partidei, și a reușit să-l trimită în spital. Avem astfel ocazia să verificăm, într-o situație limită, comportamentul minoritarilor unguri, raportat la declarația de loialitate față de statul gazdă.

Acest principiu al loialității acceptat de întreaga lume civilizată în raporturile minorităților cu majoritatea nu a fost respectat la Miercurea Ciuc. Extremismul agresiv maghiar calcă în picioare totul și iată aduce grave prejudicii vieții noastre publice.

În fața unui asemenea comportament, instituțiile statului de drept trebuie să ia măsuri urgente și să pedepsească pe cei care vor să semene ură și învrăjbire între locuitorii din țara noastră.

În același timp, cer liderilor lucizi din UDMR să stopeze cursul nefast al unei politici segregaționiste, spre a se pune de acord declarațiile lor de loialitate cu realitatea din zona incriminată.

Am luat parte la simpozionul din 18-24 septembrie 1999, desfășurat în Danemarca, pe problematica minorităților și am constatat cu acest prilej atitudini și norme pe care trebuie să le adopte și România ca stat democratic. Am cunoscut astfel, cât s-a putut într-o săptămână, atât viața și organizarea minorității daneze din Germania, precum și a minorității germane din Danemarca, în special în zona Schleswig-Holstein, de o parte și de alta a frontierei care separă cele două state.

Nici în Germania și nici în Danemarca nu sunt inscripții bilingve, nici o minoritate nu cere universitate în limba ei. Sistemul școlar al minorităților, începând cu grădinițele pentru copii și terminând cu liceele, sunt private și nu sunt plătite din bugetul de stat.

În toate unitățile școlare ale minorităților se predă limba oficială care se cere la toate examenele. Ba mai mult, terminologia tehnico-științifică, toponimia, hidronimia și onomastica se învață în limba oficială profesată și în administrația publică. Nimeni nu cere translatori în Germania și Danemarca, așa cum, aberant, UDMR-ul militează pentru noi!

Acestea sunt normele europene, nu privilegiile aberante acordate minorității maghiare care, iată, în situații limită distruge punțile de legătură și sapă sistematic la temelia statului de drept.

Horthysmul reprezintă un autentic pericol, mereu actual, la extremiștii unguri care doresc să întoarcă lumea înapoi spre conflictele sângeroase.

Am constatat cu interes că în Danemarca și Germania, ca și în țările baltice, operează o altă definiție pentru minorități: sunt definite drept minorități și tratate ca atare, loial și civilizat, numai spărturile din trunchiul etnic de bază, ceilalți sunt imigranți, refugiați, azilanți, și au alt tratament politic și administrativ.

În Germania sunt 9 milioane de turci, dar nu formează ceea ce se numește o minoritate etnică. Această normă europeană trebuie adoptată și la noi spre a se evita un viitor alternativ, care constatăm că se prefigurează prin manualul de istorie alternativă propus pentru clasa a XII-a și prin insistența cu care unele minți ne îndeamnă să promovăm homosexualitatea ca mod de viață alternativ.

Alternativele aberante și extremiste nu sunt pe măsura tradiției noastre cu care am străbătut veacurile și care ne-a definit. De aici apelul nostru la o atenție sporită spre a ne apăra spiritualitatea și viitorul democratic în acest stat de drept, România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Romulus Raicu - comentariu pe marginea noului manual de istorie pentru clasa a XII-a;

Are cuvântul domnul deputat Romulus Raicu, Grupul parlamentar al PUNR, se pregătește domnul deputat Ion Honcescu, Grupul parlamentar al PDSR.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

A trecut o săptămână de când ziarele, posturile de radio și televiziune au comentat pe larg manualul de istorie a românilor, carte care a determint reacții incendiare din partea politicienilor, profesorilor de istorie, jurnaliștilor și a unei părți a istoricilor din România. Mă întreb acum, după discuțiile aprinse care au avut loc, dacă Ministerul Educației Naționale a ținut seama de criticile aduse manualului și dacă factorii responsabili din minister au căutat să repare greșeala făcută prin acceptarea unui asemenea manual.

Grupul nostru parlamentar a cerut în mod expres domnului ministru Marga retragerea de pe piață a unui asemenea manual care aduce serioase deservicii educării și formării tinerei generații. Din păcate, răspunsul primit de grupul nostru parlamentar din partea ministerului, nu numai că autorii manualului sunt susținuți, reiterându-se în acest sens și referatele favorabile ale universitarilor clujeni, colegi cu profesorul Sorin Mitu, dar, mai mult chiar, se atrage atenția celor care au avut o atitudine critică față de modul în care a fost realizat manualul, că "nu este cazul ca o discuție științifică să fie transformată în prilej de demagogie electorală". Se poate oare îmbrățișa un asemenea punct de vedere exprimat de specialiști în istorie ai Ministerului Educației Naționale în condițiile în care acest manual este cel mai slab din cele care au apărut pentru elevii clasei a XII-a?

Poate fi manualul ce-l are drept coordonator pe conferențiarul universitar Sorin Mitu, ceea ce Nicolae Bălcescu spunea că trebuie să fie istoria, cea dintâi carte a unei nații? Ce să învețe elevul dintr-un asemenea manual? Ce sentimente patriotice poate trezi o carte de istorie care prezintă într-o lumină total nefavorabilă pe marii noștri domnitori și nu numai?

Chiar nu mai au nevoie elevii, ca viitori cetățeni ai României, să cunoască marile bătălii care au făcut posibilă rămânerea noastră ca popor în istorie?

Cui și de ce trebuie să-i fie rușine de istoria neamului? Ale cui interese le slujiți, domnilor autori, care vă feriți să mai folosiți termenii de "patrie", "neam", "țară", "patriotism"?

Dacă mi se va aduce ca argument doar faptul că noi trebuie să ne integrăm în Europa și pentru viitor ar fi bine să renunțăm la supralicitarea istoriei naționale, le voi răspunde că noi nu avem nevoie de o abordare a istoriei numai așa cum o cer alții, că noi suntem mai europeni decât francezii, englezii, germanii din punctul de vedere al cunoașterii istorice, pentru că noi știm mai bine decât ei propria lor istorie.

Dar s-ar putea ca, peste câtva timp, așa cum se forțează acum nota, nu numai că nu vom mai cunoaște istoria statelor europene, dar s-ar putea să uităm propria noastră istorie.

Cu manual tipărit la editura ...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, ați depășit cu un minut intervenția. Vă rog să vă comprimați intervenția și să încheiați. Vă rog.

 
 

Domnul Romulus Raicu:

Imediat, domnule președinte.

... avem toate șansele să nu mai știm de unde venim și încotro mergem.

Doresc să precizez că personal nu sunt partizanul doar a unei istorii eroice, pentru că în trecutul nostru sunt și multe cedări, multe umbre, pe care avem datoria să le subliniem succint în cartea de istorie, dar a pune accentul doar pe elemente neesențiale și a trece cu vederea ceea ce este trainic în istoria noastră, este o mare eroare.

Iată de ce nu putem împărtăși punctele de vedere ale autorilor și de ce considerăm necesară retragerea din școli a unui asemenea manual.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ion Honcescu - o analiză a relației dintre creșterea economiei subterane și cazurile de corupție;

Are cuvântul domnul deputat Ion Honcescu, Grupul parlamentar al PDSR. Se pregătește doamna deputat Leonida Lari, Grupul parlamentar al PRM.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ion Honcescu:

Statisticile arată că economia subterană paralelă a crescut de câteva ori după anul 1996, existând premise ca, în acest ritm, până la alegerile din anul 2000, aceasta să concureze valoarea economiei reale, fapt unic în lume.

Una din instituțiile statului care, prin atribuțiile conferite de lege, are sarcina să controleze și să limiteze valoarea economiei subterane, este Garda Financiară. În principal, deci, de modul cum conducerea și salariații acestei instituții înțeleg să-și îndeplinească competent și corect sarcinile de serviciu, depinde și diminuarea acestei economii și, prin consecință, creșterea veniturilor la bugetul de stat.

În acest context, în ultimii 3 ani, este tot mai evidentă relația direct proporțională între creșterea economiei subterane și cazurile tot mai frecvente de abuzuri grave, cu caracter penal, ale salariaților acestei instituții de la toate nivelurile ierarhice, prinși în flagrant de luare de mită de la patronii unor întreprinderi mici și mijlocii.

Această mită - sume importante de bani în lei sau în valută - se pretinde pentru acoperirea unor nereguli în activitatea financiară a unor agenți economici, în acest sens, impozitele care ar trebui să între la bugetul de stat fiind drastic diminuate, sau făcându-se presiune în controale repetate și tendențioase.

Acest fenomen extrem de grav ar fi trebuit să conducă la luarea unor măsuri radicale din partea conducerii Ministerului Finanțelor și a Gărzii Financiare. Dar, iată, constatăm și noi, ca și mass-media, că aceste măsuri nu se iau – și asta nu întâmplător -, dacă chiar comisarul general, Ion Tomescu, este acuzat de aceleași infracțiuni, ca și subordonații săi.

Astfel, la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții a Camerei Deputaților, au fost înregistrate documente din care rezultă că domnul Ion Tomescu a săvârșit în perioada când deținea funcția de comisar al Gărzii Financiare – Filiala Constanța, o serie de fapte care pot atrage răspunderea penală a acestuia.

Din analiza acestor documente, se rețin în principal următoarele: a pretins bani și alte foloase materiale în perioada exercitării actului de control de specialitate la diferite societăți comerciale; a intervenit cu întârziere în mod intenționat pentru stoparea unor acțiuni de contrabandă cu țigări, derulată în Portul Constanța; a exercitat în mod ilegal atribuții financiar-contabile sau de audit la unele societăți comerciale, în mod personal ori prin intermediul firmelor la care este asociat dânsul sau soția sa; a asigurat protecția acestor firme, în special a S.C. DUVAL S.R.L. Constanța, unde este angajată soția sa, fie prin delegarea pentru control a unor comisari credincioși, fie prin presiuni exercitate asupra acestora.

Menționez că toate aceste aspecte au fost sesizate organelor de poliție și parchet ale județului Constanța încă din luna mai anul curent, însă, până în prezent, din motive pe care încerc să nu le înțeleg, nu s-a dispus nici o măsură care să confirme sau să infirme vinovăția domnului Ion Tomescu.

Având în vedere gravitatea deosebită a aspectelor semnalate, precum și implicațiile economice ce decurg din activitatea comisarului general al Gărzii Financiare, am sesizat Inspectoratul General al Poliției, Parchetul General și Departamentul de Control al Guvernului, care să coordoneze și să urgenteze verificările care se impun.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Secretariatul tehnic va remite partea din stenogramă referitoare la intervenția domnului deputat Ion Honcescu, ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Leonida Lari Iorga - analiza unor elemente ce se dovedesc a fi componentele unei colonizări;

Are cuvântul doamna deputat Leonida Lari. Se pregătește domnul deputat Popa Nicolae, independent.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Când este colonizată o țară, sau bucăți din ea, precum s-a întâmplat cu Basarabia și Bucovina, părți ale României, se atentează mai întâi la elementele ce țin de sufletul poporului - limba, istoria, Biserica, cultură, învățământ, tradiție - ca, mai ușor, să-i fie supus și trupul.

Această lecție pe care colonizatorii au înscris-o de veacuri, nu-i ceva nou sub soare, este la îndemâna înțelegerii fiecăruia dintre noi. Tocmai de aceea ne miră faptul că unii politicieni din coaliția majoritară nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că ceea ce se întâmplă în ultimii ani în România comportă toate componentele unei colonizări.

  1. a fost limitată limba oficială, limba română, pe teritoriul țării, înlocuită fiind, în anumite zone, cu limba maghiară;
  2. a fost dezlocuită istoria dreaptă a poporului român cu vreo câteva istorii mincinoase, tăietoare a continuității neamului românesc;
  3. au fost atacați stâlpii de rezistență ai poporului român: cultura, Biserica, Armata, Securitatea;
  4. a fost schimonosit sistemul de învățământ după un calapod inadecvat românilor;
  5. a fost distrusă economia națională în toate domeniile;
  6. au fost și sunt persecutați în permanență, prin mijloace inegale și nedemne, patrioții de orientare profund națională, precum Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Adrian Păunescu, George Pruteanu, Petre Țurlea, Lazăr Lădariu și alții, pentru a descuraja masele populare;
  7. s-a încercat înlocuirea monumentelor memoriale autohtone cu monumente ale străinilor care au linșat zeci de mii de români.

Dar România, așa ciuntită cum a rămas, totuși, este stat național, unitar și indivizibil. De aceea se voiește pierderea identității naționale, de aceea se voiește ridicarea unui monument a 13 generali ucigași, dar nu se voiește, de exemplu, eliberarea din pușcărie a lui Ilie Ilașcu.

Se impune imperios întrebarea: oare, nu avem parte de aceleași modele ale colonizării, ca și în teritoriile ocupate și semiocupate?

Pentru că este cert: are loc o colonizare. Atât că e o colonizare din interior, efectuată de străini, cu ajutorul românilor trădători de țară.

Dar, cine colonizează România, fraților? Să analizăm situația. Fără limbă, fără istorie, fără un sistem de învățământ bazat pe tradiții românești, fără cultură, Biserică, Armată și Securitate, fără patrioți ai neamului, fără monumente și morminte strămoșești, țara se duce pe gârlă, ca și țărâna fără rădăcini.

Rânjitul Diavolului s-a lățit peste cerul vieții noastre, înnăbușindu-ne suflarea.

Cine sunt colonizatorii actuali, care-i numele lor? să încercăm să-i depistăm. Poporul român, fiind un popor creștin prin excelență, este pândit și vânat de toate curentele anticreștine de pe glob, îndărătul cărora se află o organizație mondială secretă și bine înfiptă în toate țările. Colonizatorii românilor sunt toți cei care slujesc operele lui anticrist în lume și încearcă să fărâmițeze popoarele creștine, conform dictonului: "Divide et impera". Minți, diabolice și potrivnice omenirii, lucrează asiduu întru ștergerea națiunilor creștine de pe harta lumii.

Lupta este și va fi crâncenă întru apărarea ideii de bine, libertate, patrie, Dumnezeu, dar va fi câștigată de români.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Nicolae Popa - comentariu pe marginea noului manual de istorie;

Are cuvântul domnul deputat Popa Nicolae, deputat independent. Se pregătește domnul deputat Șerban Mihăilescu, Grupul parlamentar al PDSR.

Aveți cuvântul, domnule deputat. Vă rog să vă încadrați în timpul care vă este afectat.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cultura și istoria reprezintă însuși omul, cu preocupările sale de zi cu zi, de la naștere până la moarte. Cu alte cuvinte, este tot ce lasă el mai bun generațiilor viitoare, ca cel mai curat sentiment.

Iată, însă, că ne confruntăm cu un alt inadmisibil paradox, patronat însuși de ministrul învățământului, Andrei Marga, care, ori nu a sesizat dezechilibrul și structura textelor din noul manual de istorie editat, ori a semnt pur și simplu formal niște aprobări pentru anumiți membri ai unor comisii care, nerespectând programa indicată, a ciuntit trunchiul care se numea țara.

Principalul vinovat pentru apariția în forma actuală a manualului de istorie este ministrul educației naționale, Andrei Marga, care a girat, ca membru al Guvernului, această inepție. Manualul, în forma prezentată, absurdă și scandaloasă, este o palmă dată pe obrazul poporului român și o blasfemie pe seama destinului nostru național.

Nu există în întreaga lume un asemenea caz, în care un membru al Guvernului să patroneze o atât de ordinară operă, o insolentă jignire, menită să distrugă însuși moralul poporului român. Mesajul acestei cărți frizează absurdul.

Marii noștri voievozi sunt aruncați la coșul de gunoi al anecdotelor imbecile, iar scena este ocupată de comentatori de televiziune, de fel de fel de personaje inventate peste noapte, care trimit conținutul cărții în derizoriu și șușanea.

Care sunt, oare, meritele unor redactori de televiziune, astfel încât să apară într-o carte contemporană, care, se știe, unii dintre ei nu știu să citească niște texte alcătuite de alții.

Cineva trebuie să plătească această monstruoasă bătaie de joc, care nu este exclus să fie comandată din afară, care încearcă, prin orice metode, să discrediteze și să denigreze însăși cultura națională, adică să spargă în țăndări o oglindă luminoasă, care poartă semnătura moșilor și strămoșilor noștri, umilind poporul român și punându-l cu fața la zid.

Este clar că ministrul Marga este depășit de evenimente. Situația i-a scăpat de sub control. Nu trebuie să ne mire dacă-și pierde și capul. Cred că plata cea mai mică ar fi ca actualul ministru să-și dea urgent demisia, dacă mai are un pic de demnitate, pentru că, prin ceea ce a făcut, a compromis întregul Guvern și forțele politice care-l susțin.

Nu trebuie să uităm: istoria este un singur aluat. Așa cum aluatul, o știm de la părinți, se pune pe jar și se face pâinea românească aburindă, din acest aluat poate lua câte forme vrei, dar el rămâne însăși respirația noastră. Or, în manualul de istorie prezentat, se pierde tocmai acest aluat, în detrimentul unei false străluciri și batjocuri clientelare, care este de fapt o structură de tip mafiot, chemată, de fapt, să împartă clientelei politice ciolanul de ros.

Acest manual de istorie poate fi considerat ca cea mai tristă răbufnire a unor așa-ziși specialiști care nu au o biografie distinctă și vor cu orice preț să lase generațiilor de elevi, de intelectuali, pagini cât mai întunecate despre o existență multiseculară a poporului român.

Știți cum se cheamă acest fel de a murdări istoria unui popor? Trădare.

Ministrul educației naționale, în mod obligatoriu și urgent, să dispună retragerea manualului în cauză și să dea explicații la comisia de specialitate de învățământ a Camerei Deputaților pentru situația creată, iar cei care au aprobat și au dat girul unui asemenea manual, să fie aspru sancționați pentru demiterea din funcțiile pe care le dețin.

Istoria unui popor este ca pâinea cea de toate zilele. Ne hrănim din ea în fiecare clipă. Este, dacă vreți, arborele nostru genealogic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Secretariatul tehnic va transmite această parte din stenogramă, reprezentată la intervenția domnului deputat Popa Nicolae, ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Petru Șerban Mihăilescu - declarație privind Conferința națională a PDSR;

Are cuvântul domnul deputat Șerban Mihăilescu, Grupul parlamentar al PDSR.

Se pregătește domnul deputat Vida-Simiti, Grupul parlamentar al PNȚCD.

 

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Declarație politică privind Conferința națională a Partidului Democrației Sociale din România, din octombrie 1999.

Stimați colegi,

Acum, când ne pregătim să aniversăm 10 ani de la Revoluția din decembrie 1989, cât și trecerea în mileniul următor, Partidul Democrației Sociale din România, întrunit în Conferința sa națională, la sfârșitul săptămânii trecute, se adresează poporului român, din dorința sinceră de a-i propune o nouă alianță bazată pe încredere și respect, o alianță pentru demnitate socială, prin muncă și efort susținut, în vederea transformării României într-o țară modern-europeană, cu un nivel de trai decent, membru cu drepturi depline al Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice.

Conferința națională a PDSR încheie o etapă de transformări care au făcut din Partidul Democrației Sociale din România un partid social-democrat modern, reformator, deschis spre înnoire, profund atașat valorilor democrației, justiției sociale, solidarității umane și bunăstării sociale.

Pentru PDSR, transformarea profundă a economiei societății românești reprezintă prioritatea absolută a acțiunii sale. În acest spirit, au fost concepute toate documentele adoptate la Conferința națională a partidului.

Programul nostru este elaborat, pornind de la noile realități politice și economice ale țării, așa cum rezultă ele după 3 ani de guvernare a coaliției majoritare.

Niciodată în istoria sa, România nu a fost într-o situație mai dramatică decât în acest moment. Practic, efectele guvernării CDR-PD-UDMR sunt mai devastatoare decât cele în urma unui război. De aceea, oferta politică a PDSR – salvarea și reconstrucția țării – se dorește a fi o reală chemare la un amplu efort național de reconstrucție a țării, de revenire la creșterea economică și la dezvoltarea durabilă, efort care să pună în valoare toate resursele și competențele de care dispune acest popor atât de greu încercat. Numai așa putem, ca națiune, să ne recucerim locul care ni se cuvine în Europa și în lume.

Programul PDSR este în context cu tendințele manifestate pe plan internațional, de reconsiderare a statului social, a funcțiilor sale de reglementare, cu interesul crescut pentru valorile solidarității și ale justiției sociale.

Experiența societăților occidentale dezvoltate demonstrează că orientarea spre eficiență și profit trebuie conjugată cu preocuparea pentru dimensiunea socială și umană a progresului.

PDSR, prin programele sale, dorește să contribuie la organizarea economiei și societății românești, la eficientizarea activității econommice, astfel încât să producă efectiv bunăstare, care să asigure creșterea substanțială a nivelului de trai pentru toate categoriile sociale, pentru toți acei români care în prezent plătesc prețul incompetenței guvernanților.

Stimați colegi,

Partidul Democrației Sociale din România a lansat chemarea de a face din modernizarea și dezvoltarea României prioritatea absolută a interesului național, temeiul noului consens politic și social. Noi sperăm că în jurul acestui obiectiv vom reuși să coagulăm toate forțele responsabile și toate competențele României.

Prin efort propriu, prin muncă inteligentă și organizare rațională, prin mobilizarea și folosirea chibzuită a resurselor, putem atinge obiectivele de dezvoltare și putem asigura o viață demnă tuturor cetățenilor României. A venit momentul să lăsăm deoparte ceea ce ne dezbină și să cultivăm, înainte de toate, ceea ce ne unește.

Aceasta a fost "Declarația politică".

Nu pot să închei, pentru că au fost foarte multe discuții legate de acest manual de istorie, că se pare că unii colegi îl citesc chiar așa contestat, cum este.

Unul dintre ei este domnul Opriș, care ieri a căpătat rapid gustul comparațiilor deplasate, declarând chiar la o conferință de presă că președintele PDSR, domnul Iliescu, este urmașul lui Mircea cel Bătrân și geniul carpatin.

Deoarece a înțeles atât de bine spiritul manualului alternativ de la Cluj, părerea mea este că domnul Opriș ar trebui să-și compare propriii lideri de coaliție cu Tatulici și cu Esca, chiar pe el, eventual, cu un camarad răzleț din grupul decemvirilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Vida-Simiti - exprimarea unei opinii în legătură cu noul manual de istorie;

Are cuvântul domnul deputat Vida-Simiti, Grupul parlamentar al PNȚCD. Se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu, Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Ioan Vida-Simiti:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Săptămâna trecută a polarizat atenția opiniei publice cel puțin printr-un subiect care probabil, într-o societate matură și echilibrată, ar fi trecut neobservat.

Este vorba, după cum domniile voastre au putut anticipa, despre celebra "problemă a manualului de istorie pentru clasa a XII-a".

Iată o nouă opinie în legătură cu acest lucru. Fără a exprima judecăți de valoare asupra manualului amintit, preocupare de care altfel ar fi lăsată în seama specialiștilor, îmi permit, totuși, să observ că dezbaterea la care am asistat în ultimele zile și la care asistăm și astăzi, în această ședință, este indisolubil legată de problematica mai largă a reformei învățământului românesc, reformă care, la 10 ani după Revoluția din ’89, trebuia să afecteze în sfârșit și conținutul manualelor școlare.

Procesul înnoirii generației manualelor școlare, la rândul său, era imperativ necesar să cuprindă și istoria, grație funcțiunilor deloc neglijabile, pe care această disciplină, prin conținut și viziune interpretativă, le poate îndeplini în elaborarea conduitelor comportamentale și a mentalităților sociale.

Dar, pentru a ne convinge de unde această nevoie acută a noilor manuale, ar fi ilustrativă o scurtă radiografie asupra manualelor de istorie, din care s-a învățat până recent în școala românească.

Sub aspect cantitativ, vechile manuale își apropiau în mod simțitor – și asta în disprețul celor mai elementare norme pedagogico-metodologice – trăsăturile unor adevărate tratate de istorie, greu de parcurs de către profesori, în limitele orelor rezervate, dar și mai greu de înțeles și asimilat de către elevi.

Informația cuprinsă în aceste manuale excela prin densitate, era prost sistematizată și cu destule scăpări la nivelul exigențelor științifice. Lipsuri esențiale se puteau constata și în ceea ce privește configurația grafică, pornind de la caracterul monoton al paginilor și ajungând la sărăcia imaginilor, ca să nu mai vorbim de imaginile color, care lipseau cu desăvârșire.

Însă, dincolo de aspectele care țin de formă, aflat într-un dezacord evident cu ultimele evoluții din domeniul pedagogiei școlare, manualele de istorie din care în anul 1999 elevii s-au pregătit pentru examenul de bacalaureat și capacitate, erau marcate de grave retardări conceptuale și interpretative.

Amintim aici, fie în treacăt, filiația ideologică a acestor manuale cu naționalismul de tip comunist, cultivat asiduu în anii dictaturii ceaușiste.

De pildă, mitul țăranului român, exploatat și umilit de către aproape toate comunitățile etnice, cu care istoria l-a pus în contact - greci, bulgari, maghiar -, era extrem de bine reprezentat, fiind, în același timp, un posibil generator de xenofobie și chiar de derapaje naționaliste-extremiste.

Nu au lipsit din aceste manuale nici aluziile favorabile, este adevărat, discrete, dar într-o perfectă antinomie cu decența cercetării istorice la adresa unor sisteme politice cu tentă dictatorială. Spre exemplu, domnitorii români medievali, pentru că tot au fost amintiți cu o atât de mare intensitate în ultimele zile, își păstrează același statut care, înainte de 1989, era folosit de către Nicolae Ceaușescu drept sursă de legitimare pentru regimul său personal.

Iată de ce, doamnelor și domnilor deputați, învățământul românesc are astăzi nevoie de manuale noi, desprinse din chingile ideologice ale trecutului, ancorate în realitățile prezentului și orientate în mod decisiv spre obiectivele de viitor ale societății românești.

În fapt, o astfel de schimbare era recomandată și de imaginea pe care elevii și-o formaseră în ultima vreme despre istorie care, dintr-o disciplină altădată populară, devenise un obiect de învățământ aproape respingător.

Este suficient, în acest sens, să realizăm un simplu exercițiu de memorie și să ne amintim, fie și pornind de la improvizatele sondaje de opinie stradală, că la ultimele examene de capacitate și bacalaureat, ostilitatea față de istorie la nivelul .....

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, ați depășit cu două minute timpul care v-a fost pus la dispoziție. Vă rog să încercați să comprimați partea finală a intervenției dumneavoastră.

 
 

Domnul Ioan Vida-Simiti:

Vă mulțumesc.

Ostilitatea față de istorie la nivelul candidaților ajunsese un fenomen vizibil, dacă nu chiar îngrijorător.

Acceptând existența unor posibile neajunsuri, inerente oricărui început de experiență, am credința că noile manuale de istorie apărute sub egida Ministerului Educației Naționale, înglobează premisele renovării statutului istoriei în școală și, în sens larg, chiar și în societatea românească.

În final, aș dori să-mi exprim speranța că manualele de istorie recent apărute vor găsi înțelegerea și acordul necesar din partea opiniei publice, în așa fel încât generația tânără să primească o educație a prezentului și mai ales una a viitorului.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, stenograma cu intervenția dumneavoastră va fi remisă ministrului pentru relația cu Parlamentul, ținând seama de obiectul problemei pe care ați abordat-o.

 
 

Domnul Ioan Vida-Simiti:

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru toleranța pe care mi-ați acordat-o, dar în acest fel v-aș ruga să atenționați și colegii dumneavoastră din Opoziție, când depășesc timpul, pentru că l-au depășit.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Absolut, absolut pe toți i-am atenționat care au depășit. Dumneavoastră ați depășit cel mai mult și colegial v-am lăsat.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezentarea cazului privitor la imobilul Institutului Bathaneum din Alba Iulia;

Are cuvântul domnul deputat Garda Dezideriu, Grupul parlamentar al UDMR, și se pregătește domnul deputat Alexandru Stănescu, Grupul parlamentar al PDSR. Dacă nu este dânsul în sală, va avea cuvântul domnul deputat Vasile Stan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Institutul Bathaneum din Alba Iulia a fost înființat în anul 1691 de episcopul romano-catolic Bathany Ignat, care a ales ca reședință a bibliotecii clădirea bisericii ce aparținea Ordinului călugăresc din Italia.

Piesele cele mai valoroase ale bibliotecii au fost cumpărate de către episcopul întemeietor din Roma, Neapole, Veneția, Viena, Lipsca și Bartva, împreună cu alte documente eclesiastice, care, în decursul timpurilor, au fost completate de episcopi diecezani, canonici, profesori de teologie și preoți, până când această bibliotecă documentară a ajuns la un număr de circa 60 de mii de volume de cărți.

În acest institut funcționa de la început și o instalație de astronomie și, în continuare, s-a mai adăugat un muzeu exclusiv bisericesc și o colecție numismatică.

Episcopia romano-catolică din Alba Iulia a administrat de drept și de fapt, cu grijă, acest institut până la 1949, în mod public, în continuu, fără nici o conturbare din partea nimănui.

Conducerea institutului a fost asigurată întotdeauna de un preot director, expert, cu un personal angajat permanent, care a deservit atât pe oamenii de știință, cât și pe simplii vizitatori.

În anul 1949, clădirea bibliotecii a fost sigilată de către autoritățile de stat comuniste, iar după un interval de câteva luni de zile a fost redeschisă pentru lucrări administrative.

Hotărârea nr.996 din 6 noiembrie 1961 a Comitetului Executiv a Raionului Alba, a obligat Episcopia, Institutul Teologic și Școala de Canto să elibereze imobilul Institutului Bathaneum.

Evacuarea imobilului în litigiu s-a făcut fără a întrebuința forța publică. După schimbările din 1989, Episcopia romano-catolică de la Alba Iulia a făcut nenumărate demersuri pentru a reintra în proprietatea Institutului Bathaneum.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13 din 8 iulie 1998, la pct.13, s-a dispus retrocedarea imobilului. Doresc să precizez că este vorba numai de imobilul în sine, nu și de bunurile aflate în el.

Ordonanța prevedea ca, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței, să se constituie o comisie specială care va avea sarcina de a întocmi, pe bază de acte doveditoare, documentații pentru fiecare imobil și va redacta un protocol de predare.

Acest lucru nu s-a întâmplat nici până la ora actuală, ordonanța fiind atacată în instanță de către Organizația județeană a PDSR-ului din Alba Iulia. Procesul este tărăgănat de mai bine de un an, fără a aduce nici o hotărâre.

Prin urmare, aș cere ca organele judecătorești să nu mai amâne până la infinit rezolvarea acestui proces, întrucât amânarea pronunțării hotărârii poate cauza prejudicii ireparabile datorită neaplicării ordonanței.

Pe de altă parte, acțiunea judecătorească nu poate împiedica punerea în aplicare a ordonanței, această atribuțiune revenind numai Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Stan - gânduri legate de tragicul accident rutier, care l-a avut protagonist pe cantautorul Valeriu Sterian;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Stan, Grupul parlamentar al PDSR. Se pregătește domnul deputat Nicolae Ionescu, Grupul parlamentar al PUNR.

 

Domnul Vasile Stan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

De câte ori are loc un accident de circulație, am un sentiment de neliniște și în același timp de amărăciune. Neliniștea se datorează faptului că în aceste accidente de circulație sunt implicați semeni de-ai noștri și s-ar putea ca și "tu" să fi fost implicat. Amărăciunea se datorește faptului că, de multe ori, se distrug bunuri materiale, obținute cu foarte multă greutate, cu sudoarea frunții. Acest sentiment de amărăciune se amplifică atunci când mor oameni.

Același sentiment de amărăciune l-am avut când am văzut la televizor și am citit în presă despre accidentul din Bulevardul Magheru, în care au murit doi oameni, s-au stricat autovehicule, a fost avariată o clădire, în acest accident fiind implicat domnul Vali Sterian.

Mi-am adus aminte, în acest moment, când am citit că alcoolemia a fost de 1,4, cunoscând că la 2% intri în comă alcoolică, de emisiunea sa "Vânare de vânt", de la Televiziune, în care cei doi redactori sunt Victor Socaciu și Vali Sterian.

Dacă Victor Socaciu este un tip serios, echilibrat, nu același lucru pot să spun de domnul Vali Sterian care, în această emisiune, este turbulent, infatuat și de multe ori obraznic. Și m-am întrebat: din ce cauză are această atitudine? Interesându-se, am constatat că dânsul face parte din băutorii de frunte ai României, și din această cauză, strică și această emisiune care, zic eu, are un mesaj destul de bun pentru muzica românească.

Legat de acest eveniment remarc implicarea domnului ministru al justiției, Valeriu Stoica, care și-a găsit timp în două rânduri să acorde presei interviuri în care sugerează ca domnul Vali Sterian să fie cercetat și judecat, așa cum au fost și domnii Bernevig și domnul Onoriu, adică în stare de libertate, și dacă s-ar putea ca această justiție să-l condamne la fel ca pe domnul Bernevig, deci cu suspendare, sau, dacă s-ar putea, cineva pe domnul Vali Sterian să-l grațieze.

Eu personal nu sunt jurist, eu mă îndoiesc de sentințele care s-au dat și de modul cum a fost cercetat colonelul Bernevig și domnul Onoriu. Dar nu înțeleg de ce ministrul justiției se implică și dorește ca domnul Vali Sterian, acest trubadur al Pieței Universității, un alcoolic învederat să fie judecat tot la fel. Las la aprecierea dumneavoastră această atitudine.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă mulțumesc. Partea din stenogramă privind intervenția dumneavoastră va fi remisă ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Nicolae Ionescu - comentarii asupra articolului cu titlul: Elevii maghiari vor învăța literatura română în ungurește, apărut în ziarul Național din 11 octombrie 1999.

Are cuvântul domnul deputat Nicolae Ionescu și se pregătește domnul deputat Ștefan Baban de la Grupul parlamentar al PRM.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nici nu s-a uscat bine cerneala tipografică de pe ziarele în care se consemnau protestele românilor față de încercările neavenite ale mai marilor de la Budapesta și ale UDMR-iștilor de a se reașeza la Arad atât de controversata statuie a celor 13 generali criminali din armata maghiară, confom acelei hotărâri a Guvernului Vasile, ilegală, antinațională, antiromânească, sau protestele în legătură cu aparția acelui manual incendiar de istorie în care se falsifică, se mutilează, pur și simplu, istoria românilor, se alungă cu impertinență din istorie domnitori și voievoizi străluciți sau li se minimalizează meritele epocale, inventându-se pe pagini întregi personalități obscure, și iată că la orizont se profilează încă un scandal, pus la cale tot de UDMR-iști.

Este vorba de încercarea unor neaveniți din județul Mureș, ba chiar din Ministerul Educației Naționale, de a se aviza ca elevii de etnie maghiară din România să învețe limba și literatura română în ungurește. Deci, Ministerul Educației Naționale a avizat acea programă odioasă, antinațională de istorie a românilor, care de fapt a eliminat această disciplină de la examenul de bacalaureat și de la cel de admitere la facultățile de drept, iar acum pregătește această lovitură, altă bombă antiromânească.

Știrea la care mă refer a apărut în ziarul "Național" în numărul de ieri, 11 octombrie 1999, pe pag.1, la un loc central, intitulată: "Elevii maghiari vor învăța literatura română în ungurește". În ziar se consemnează, printre altele: "Se pare că deja secretarul de stat din Ministerul Educației Naționale, UDMR-istul Kötö Iozsef, a decis organizarea unei licitații pentru a stabili cine este mai competent în realizarea manualului de literatură română în ungurește".

Cine dorește, cine provoacă acest nou scandal după momentele Arad și manualul de istorie de clasa a XII-a? Ce am putea spune noi, membrii PUNR, în legătură cu această știre bombă, știre incendiară, dorință veche, UDMR-istă? Stați liniștiți, stați blând, domnilor UDMR-iști. Țara noastră nu e un poligon de încercări pentru maghiari, pentru maghiarizarea învățământului și culturii românești. Nu uitați ce spunea poetul: "Limba noastră-i o comoară,/ Din adâncuri revărsată/ Un șirag de piatră rară,/ Pe moșie revărsată./ Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care o spun și care o cântă/ Pe la vatra lor, țăranii."

În ceea ce ne privește, noi suntem hotărâți să ne apărăm și limba și istoria și țara. Iar povestea cu Făt-Frumosul UDMR-ist la guvernare, prin cedare, sau din cedare în cedare, nu mai poate dura poate nici un an!

Atenție la cursele întinse și la pașii mărunți ai iredentiștilor maghiari, domnilor guvernanți români, CDR-iști și PD-iști!

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - relevarea unor aspecte privind rezultatele preluării pachetului majoritar de acțiuni ale ROMTELECOM de către Compania greacă OTE;

Domnul Acsinte Gaspar:

Da. Are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban, Grupul parlamentar al PRM, și se pregătește domnul deputat Teodor Morariu, Grupul parlamentar al PNȚCD.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De ce este un lux în România instalarea și exploatarea unui post telefonic fix? Mediatizată ca privatizarea secolului, preluarea pachetului majoritar de acțiuni ale Romtelecomului de către Compania greacă OTE nu a dus până în prezent cetățenilor români decât majorări de tarife și servicii de calitate îndoielnică, beneficiarul de telefonie fixă nesesizând nici până în prezent o îmbunătățire a acestui tip de prestare de servicii. La secretomania ce a înconjurat negocierea și semnarea contractului cu partea greacă se adaugă continuarea politicii de jefuire a abonaților, prin perceperea plăților anticipate pe două luni a abonamentului la instalarea postului telefonic, prin majorările lunare sau cel mult trimestriale ale tarifelor, precum și prin facturile telefonice lunare încărcate.

Dezvăluirile recente din mass-media privind clauzele contractuale pentru privatizarea Romtelecomului arată încă o dată că mult trâmbițata privatizare a anului este un fiasco. Argumente? Statul român a cedat aproape pe gratis o mină de aur statului grec, deocarece Compania OTE nu aparține sectorului privat, ci proprietății publice elene. Romtelecomul și, implicit, noii proprietari, nu au contracandidați în telefonia fixă până în anul 2003, până atunci impunându-și prețurile și tarifele proprii, precum și modul dezastruos de conducere și organizare a Romtelecomului, iar eventualii concurenți sunt în stadiu incipient. Scoaterea Romtelecomului de sub controlul Oficiului Concurenței, lucru agreat și de statul român, duce la înlăturarea ultimei verigi de control asupra modului de stabilire a prețurilor și tarifelor telefonice.

În prezent, modul de calcul, prin corelarea cu rata inflației, funcție de prețurile de consum și cu un coeficient stabilit prin hotărâre de Guvern,care numai la noi în țară se adună, în timp ce în majoritatea țărilor se scade, face ca partea greacă să poată justifica în orice moment majorările de tarife, punându-le pe seama politicii de dezvoltare a firmei.

Trecerea magistralei de fibră optică, la solicitarea cumpărătorului, în domeniul privat face ca valoarea de cumpărare a Romtelecomului, de 331 milioane dolari cash, să fie de aproape de două ori mai mică decât valoarea reală, având în vedere că această investiție reprezintă circa 600 milioane de dolari. Rezultatul privatizării, până la această dată, a Romtelecomului: majorări de abonamente telefonice, facturi telefonice încărcate, o calitate discutabilă a serviciilor prestate, creșterea solicitărilor de desființare a posturilor telefonice.

La sfârșitul mileniului, când un post telefonic reprezintă o necesitate, și nu un lux, tot mai multe persoane din diverse categorii sociale renunță la această necesitate, motivând că nu-și pot permite să plătească lunar acest serviciu.

Având în vedere lipsa investițiilor, și în special a strategiilor și politicilor de investiție în domeniul telefoniei fixe din România, expunând aceste date care au fost sesizate în ultimele zile de foarte multă lume, solicit Agenției Naționale pentru Comunicații și Informații, autoritate care, alături de Guvernul României, mai poate pune la punct Romtelecomul, să ia măsurile necesare pentru oprirea abuzurilor, chiar dacă, la dezvăluirile făcute de mass-media, partenerul grec a răspuns cu amenințări privind...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să încheiați, ați depășit timpul.

 
 

Domnul Ștefan Baban:

Închei imediat. E ultima frază.

Partenerul grec a răspuns cu amenințări privind renegocierea contactului de vânzare, mizând probabil pe faptul că Guvernul român nu-și mai poate permite încă un caz Petromidia.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Da, partea din stenogramă privind intervenția dumneavoastră va fi remisă ministrului pentru relația cu Parlamentul.

 
Teodor Gheorghe Morariu - intervenție cu titlul: Politica externă din ultimii trei ani, o victorie a președintelui Constantinescu în profitul României;

Are cuvântul domnul deputat Teodor Morariu, Grupul parlamentar al PNȚCD. Se pregătește domnul deputat Dumitru Bălăeț din Grupul parlamentar al PRM.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Teodor Gheorghe Morariu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Politica externă din ultimii trei ani, o victorie a președintelui Constantinescu în profitul României".

Mai întâi de toate, câteva cuvinte despre vizita recentă din Franța. Săptămâna trecută, adversarii noștri din PDSR au prezentat câteva date cu totul eronate despre costurile recepției oferite de către președinte la Ambasada României din Paris. S-a vorbit chiar despre o sumă de peste 40 000 de dolari, un gest calificat drept megaloman. De fapt, realitatea este cu totul alta. Recepția de la ambasadă, așa cum rezultă din scriptele contabile, a costat de 10 ori mai puțin, adică 3900 de dolari.

S-a vorbit, de asemenea, despre costuri uriașe legate de deplasarea unei delegații numeroase, când, de fapt, toți membrii acesteia au fost cazați, conform protocolului, pe cheltuiala statului francez. Ceea ce e rușinos, în toate aceste acuze nefondate, este faptul că mult mai scumpă, adică realmente aproape de ceea ce a prezentat PDSR-ul săptămâna trecută, a fost recepția dată de fostul președinte Iliescu în vizita sa din Franța din 1994. Atunci s-au cheltuit pentru recepția de la ambasadă 33 000 de dolari. Așadar, PDSR-ul îi pune în spate actualului președinte ceea ce făcea Ion Iliescu.

De altfel, vizita de acum a costat per total de două ori mai puțin decât cea din 1994 a lui Iliescu. Atunci s-au cheltuit 74 755 de dolari, iar acum 35 234 de dolari. Cum este posibil să se răstoarne faptele în așa hal și cine spune toate aceste lucruri? Domnul Dan Matei Agathon, fost ministru PDSR-ist al regimului Iliescu. Domnul Agathon ar fi făcut mai bine să ne spună cum a cheltuit domnia-sa fondurile publice, pe vremea când era ministru. Cum justifică dânsul deplasările nenumărate și banii risipiți în străinătate. Să vină domnul deputat Agathon și să ne spună cât și cum a cheltuit banii țării, pentru că altfel, săptămâna viitoare, îi voi spune eu.

În ciuda evidenței, PDSR-ul își permite să afirme că astăzi se cheltuiesc mai mulți bani decât până în anul 1996. Dacă lucrurile ar fi stat așa, atunci Ministerul Afacerilor Externe nu ar fi ajuns în situația financiară critică pentru care tot actuala Putere trebuie să găsească soluții, așa cum se întâmplă în multe alte domenii. Căci să nu uităm și să spunem cetățenilor acestei țări că România a trebuit să plătească anul acesta datoriile angajate în mod iresponsabil de foștii guvernanți, și nu de cei actuali, tot așa cum Puterea de azi a fost nevoită să găsească soluții pentru falimentul băncilor produs de administrația PDSR. (Vociferări în partea Opoziției.)

În loc să recunoască greșelile din trecut, PDSR-ul lansează acuzații mincinoase la adresa actualilor guvernanți. Manipularea practicată de PDSR în chestiunile de politică externă mi se pare cu atât mai gravă cu cât comparăm rezultatele acestei politici dinainte de 1996 și de după această dată. Ultimii trei ani au cunoscut o veritabilă relansare a politicii noastre externe. Dacă la guvernare s-ar fi aflat altcineva, nu am fi obținut, cu siguranță, nimic din ceea ce s-a obținut. Statutul României în relația cu NATO, menționarea țării noastre ca un candidat foarte serios pentru aderare, în anii imediat următori, preluarea, ca și sigură, a președinției OSCE și perspectiva aproape la fel de sigură a invitării României în decembrie la Helsinki, pentru a începe negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, sunt realizări importante.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să vă finalizați intervenția, ați depășit cu 2 minute.

 
 

Domnul Teodor Gheorghe Morariu:

Mai am o frază.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă rog să vă finalizați intervenția.

 
 

Domnul Teodor Gheorghe Morariu:

E poate mai puțin decât am sperat, dar e mult mai mult decât a obținut în șapte ani regimul Iliescu. Un mare merit pentru ascensiunea României pe plan extern îi revine și președintelui Emil Constantinescu, iar profitul este al întregii țări.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bălăeț - despre împlinirile și neîmplinirile prim-ministrului la cea de-a 57-a aniversare.

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Dumitru Bălăeț, Grupul parlamentar al PRM. Este ultimul deputat pentru intervențiile de astăzi.

Aveți cuvântul, domnule deputat. Vă fac aceeași recomandare ca și celorlalți colegi, să vă încadrați în timpul stabilit prin regulament, de 3 minute.

 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Acum câteva zile, domnul prim-ministru Radu Vasile și-a sărbătorit, cu mare pompă, prin televiziuni, cea de-a 57-a aniversare a zilei sale de naștere. Să fie sănătos, îi urăm și noi La mulți ani!

Ceea ce ne-a intrigat, totuși, și vrem să comentăm aici, în câteva cuvinte, a fost o anumită referință. Dânsul a lăsat să se înțeleagă că e mulțumit de realizările funcției pe care o ocupă și că ar mai vrea doar o împlinire spirituală. Unde trebuie căutată această împlinire spirituală? În cărțile pe care le va scrie, cum a lăsat să se înțeleagă domnul Radu Vasile în mărturia sa televizată?, sau în însăși funcția pe care o deține în prezent, cea mai înaltă funcție executivă din țară.

Noi credem, totuși, că împlinirea spirituală către care năzuiește domnul prim-ministru trebuie căutată aici în funcția pe care o deține. Or, tocmai aici bilanțul de până în prezent e negativ, de-a dreptul îngrijorător. E mai bine să fie lucid în această privință. Chiar în telejurnalele în care domnul Radu Vasile și cei din jurul său străluceau de automulțumire, se dădeau știri alarmante despre moartea teatrelor, a culturii românești în ansamblu, în prezența demisionară a ministrului de resort, domnul Ion Caramitru, care arunca spre Guvern vina de a avea un buget de avarie în domeniul culturii.

Dar avaria a năvălit pe ecranele televizoarelor din toate părțile, în jurul aniversării domnului prim-ministru. Numai așa se poate explica de ce în aproape toate orașele țării se anunță cu brio întreruperea alimentării cu apă, cu gaze, cu curent electric, cu căldură, în pragul acestei ierni care bate la ușă. Numai așa se poate explica de ce prețurile la carburanți și la alimente, la servicii au luat-o razna de tot; de ce pensiile și salariile nu mai ajung nici pentru un trai mizerabil de la o zi la alta, pentru majoritatea populației țării.

Am putea să ne referim, în continuare, la multe alte aspecte alarmante, care ar trebui să-i îngrijoreze pe guvernanții noștri. Nu avem loc să o facem aici. Aici vom puncta doar cauza cauzelor care ne-a adus în această situație. Cauză față de care, după cum se vede, guvernanții noștri se declară automulțumiți pe toate drumurile. Și e păcat că un om ca domnul Radu Vasile, care caută împlinire spirituală, nu o vede conturându-se negativ în propria sa funcție actuală. Ca prim-ministru el va intra în istorie, istoria adevărată, nu cea falsă, pe care caută s-o promoveze manualele actuale, va intra în istorie ca "primul-ministru vinde tot", iar Guvernul domniei sale ca "Guvernul lui vinde tot". Vinde industrie, vinde agricultură, vinde transporturi, vinde bănci, vinde servicii, vinde comerț, vinde turism. Falimentează și vinde pe nimic, dă totul la străini.

Acestea sunt realitățile care se desfășoară sub masca așa-zisei privatizări, chintesența politicii actuale a guvernanților noștri. Să ne mai mire efectele ei? Nu! Nu ne rămâne decât să le arătăm cu degetul ...

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, vă rog să finalizați intervenția dumneavoastră.

 
 

Domnul Dumitru Bălăeț:

Imediat.

Nu, nu ne rămâne decât să le arătăm cu degetul pe toate drumurile și să le scrijelim în memoria generațiilor care vin. Acesta este "Guvernul lui vinde tot"! Luați-l și fixați-l cum se cuvine în insectarul istoriei! Acesta este de fapt împlinirea sau neîmplinirea lui spirituală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat, partea dumneavoastră de intervenție din stenogramă va fi remisă ministrului pentru relația cu Parlamentul, potrivit procedurii parlamentare.

 
 

Cu aceasta, doamnelor și domnilor deputați, prima parte a activității Camerei Deputaților din ziua de 12 octombrie, consacrată intervențiilor politice, s-a încheiat. Urmează să invităm colegii noștri în sală pentru a trece la cea de-a doua parte a activității, activitatea de examinare și dezbatere a unor proiecte de lege înscrise pe ordinea de zi aprobată de dumneavoastră în ședința de ieri. Rog liderii grupurilor parlamentare să mobilizeze partea dreaptă, să mobilizeze deputații care compun grupurile de pe partea dreaptă ca să putem să începem lucrările Camerei.

Să vedem ce se întâmplă pe partea dreaptă, cu deputații de la grupurile parlamentare ale PNȚCD, PNL, UDMR. Rog liderii de grupuri să ia măsurile necesare, ca deputații să fie prezenți în sală.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă anunț prezența deputaților la ședința de astăzi, ca să puteți constata și dumneavoastră câți și-au înregistrat prezența, câți absentează și câți sunt prezenți efectiv în sală. Din 343 de deputați și-au înregistrat prezența la Secretariatul tehnic 279 de deputați. Sunt absenți 64, din care participă la alte acțiuni parlamentare 45 de deputați. Astfel încât cvorumul de lucru pentru ziua de astăzi este format din cvorumul general, de 172, minus cei 45, deci 127 de deputați. În momentul de față, nu avem în sală 127 de deputați ca să putem să începem lucrările. Am vrut să subliniez că și-au înregistrat prezența 279 și vă rog să constatați, să constate și presa care este participarea la lucrările Camerei Deputaților și, de data aceasta, mă refer, în special, la grupurile parlamentare ale majorității. Ar trebui să fie fotografiată partea dreaptă...

Rog să ne spună Secretariatul tehnic, grupurile PD, PNL au vreo ședință aparte? PNȚCD-ul, ce se întâmplă?

Rog domnii deputați care sunt în sală să-și ocupe locurile și în același timp să nu mai părăsească nimeni sala, pentru a putea să începem. Oarecum s-a constituit cvorumul de lucru, de 127 de deputați. Însă, dacă vom avea colegi care părăsesc sala, iarăși vom trece sub limita cvorumului și, ca de obicei, vom fi nevoiți să facem apelul nominal, irosind timpul, pentru că unii dintre colegii noștri nu înțeleg să vină să participe, să-și exercite mandatul de deputat, așa cum prevede Constituția.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 1 decembrie 2021, 9:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro