Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 9, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
28-07-2020
27-07-2020
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 09-11-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 9, 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Ioan Vida Simiti și Miron Tudor Mitrea, secretari.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, marți 9 noiembrie 1999 a Camerei Deputaților.

Prima parte a ședinței noastre este destinată intervențiilor deputaților.

 
Ion Honcescu - creionarea unui portret de primar bucureștean pentru care se solicită finalizarea cercetării penale;

Domnul deputat Ion Honcescu. Se pregătește domnul deputat Vasilescu.

 

Domnul Ion Honcescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În data de 19 octombrie a.c. am făcut o intervenție în plenul Camerei Deputaților, privind abuzurile deosebit de grave săvârșite de primarul general Viorel Lis.

Intervenția mea de astăzi îl vizează pe un posibil viitor candidat pentru scaunul de primar general, este vorba de primarul Sectorului 5, domnul Cătălin Chiriță.

Am ales acest moment pentru faptul că, de peste un an de zile se tergiversează în mod nejustificat soluționarea unor dosare, în care domnul Cătălin Chiriță este acuzat de abuz în funcție și luare de mită, în timp ce capitala țării a ajuns într-o stare jalnică, de nedescris.

Astfel, prin scrisoarea nr. 4105 din 13 octombrie 1998, în calitatea mea de președinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, am solicitat Departamentului de Control al Guvernului declanșarea unor cercetări privind memoriul Societății Comerciale "Paralela 45", Turism S.R.L. din București, din care, în conformitate și cu documentele din dosarul respectiv, rezultă hărțuielile la care este supusă această societate de către Cătălin Chiriță, precum și mita percepută de primărie, cosmetizată în de acum clasica formulă a protocolului.

Hărțuirea acestei societăți de turism, între primele 10 din țară, se face printr-o paletă de metode greu de imaginat, presiuni pentru evacuarea din sediu, blocarea intrării, avarierea mașinii personale a patronului, amenzi fără nici o justificare, jigniri ca la ușa cortului și altele.

În acest context, Cătălin Chiriță a reușit chiar performanța să devanseze un termen de judecată, 8 septembrie 1999, în timpul vacanței judecătorești, 18 august 1999. Toate acestea, după ce l-a obligat pe patronul societății să-i dea lunar produse de protocol în valoare de peste 1 milion lei și a primit cognac, bere, cafea, zahăr, alune, băuturi răcoritoare și altele, a cerut și a primit, timp de 26 de luni.

Iată cum primarul cetățenilor din Sectorul 5 înțelege să sprijine inițiativa particulară și se pare că nu întâmplător a ales această strategie, deoarece are și domnia sa o firmă: Agenția de turism S.A., cu același obiect de activitate.

Mai este cazul să ne întrebăm de ce a solicitat el Președintelui României, prin celebra scrisoare din 14 septembrie 1998, ca Primăria Sectorului 5 să organizeze la nivel național "acțiunea de angrenare a României în valorificarea maximă a oportunităților pe care i le oferă eclipsa de soare din 11 august 1999".

În altă ordine de idei, primarul Cătălin Chiriță poate fi considerat un prosper om de afaceri, deoarece este proprietarul unei case în Telega, unei vile nou construite în Eforie Nord, locuiește în București pe strada Doctor Teohari 19, sector 5, și nemaiputând suporta viața într-un apartament, totuși dintr-o vilă, a solicitat și a primit de la primarul general Viorel Lis o casă pe strada Costache Negri 14, Cotroceni, pe care a cumpărat-o, cu teren cu tot, cu 110 milioane lei, prețul unei garsoniere.

Să mai zică opoziția că primarul general Viorel Lis nu asigură spații de locuit cetățenilor capitalei! Pentru deplasarea confortabilă și în condiții de siguranță între Telega, Eforie Nord și București i s-a pus la dispoziție de către Societatea Comercială Chimpex S.R.L un Mercedes C 220 cu nr. B 30 DEP, culmea, număr de Camera Deputaților.

Pentru un viitor succes la alegerile pentru postul de primar general, ar trebui să transmită la toți cetățenii Bucureștiului câte o felicitare de sărbători cu fotografiile proprietăților de mai sus; i le putem pune noi la dispoziție. Felicitarea cetățenilor care locuiesc în sectorul 5, pe banii primăriei, este deja o practică a lui Cătălin Chiriță și arată grija pe care o are față de cei care l-au ales.

Pentru a nu plana nici o suspiciune nejustificată asupra onorabilității unui posibil viitor candidat la postul de primar general al capitalei, cu scrisoarea nr. 4105 din 3 noiembrie am solicitat domnului procuror general Mircea Criste să dispună urgentarea finalizării cercetărilor în dosarele care îl vizează pe primarul Cătălin Chiriță.

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Vasilescu - pledoarie pentru salvarea școlilor militare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Vasilescu, se pregătește domnul deputat Mihai Baciu. Poftim? Bun. Atunci se pregătește domnul deputat Miron Chichișan. Este aici? Petru Șteolea, tot așa nu este. Domnul deputat Nicolae Popa, atunci, urmează.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În România funcționează în prezent 5 licee militare. Datorită apartenenței lor la două ministere, al educației și al armatei, liceele militare au incomparabil mai multe posibilități materiale și spirituale de educație decât celelate școli medii. Regimul de semicazarmă dă posibilitatea unei educații care construiește caractere complete, care face față cerințelor tot mai diversificate ale vieții sociale în general. Acest tip de educație trebuie cultivat și folosit din plin, nu minimalizat sau chiar anihiliat total.

Desființarea unuia sau altuia dintre liceele militare reprezintă o anomalie. Ea nu poate fi justificată ca o "reducere a cheltuielilor pentru apărare". De ce? Pentru că toate cheltuielile aferente liceului respectiv sunt suportate de Ministerul Educație Naționale. Suma aferentă se varsă în bugetul Ministerului Apărării Naționale care, doar o gestionează, fără a o putea modifica sau transfera la alte capitole. Deci, suma nu se include în secțiunea "cheltuieli pentru apărarea națională".

Privind vechea hartă a României și urmărind "rețeaua de licee militare" existente până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, vedem că ea era concepută să recruteze elemente din toate zonele țării, atât din cele vechi, cât și din cele revenite din patria mamă după primul război mondial.

Și, în altă ordine de idei, pentru a câta oară trebuie să privim în jur și să ne comparăm cu alții? Iată că vecinii noști din Republica Ungară, la o populație de 9 milioane de locuitori, dispun de 5 licee militare, iar noi, cu o populație de 23 de milioane, nu găsim altceva de făcut decât să le desființăm și pe cele cinci care mai funcționează în România.

Un liceu militar este, în primul rând, o instituție de cultură și în al doilea rând o unitate militară. Ca atare, el nu trebuie privit ca orice unitate militară, ci ca una cu dublă destinație: aceea de a pregăti militari cu o cât mai vastă cultură generală, care să devină specialiști cu o solidă bază de cunoștințe, utile armatei, dar și vieții civile. Dacă un regiment poate fi desființat, mutat sau reorganizat, corespunzător unei situații de moment, nu același lucru se poate face cu un liceu sau cu o școală militară.

Se vorbește de rezultatele slabe ale unuia sau altuia dintre liceele militare. Nimic mai fals! Acolo unde într-adevăr sunt, acestea se manifestă ca rezultat al unei slabe organizări a procesului de învățământ în locul respectiv. Cum se pot obține rezultate slabe într-o școală cu un număr de câteva zeci de locuri la admitere, cel mult 50 pentru fiecare liceu, cursanții fiind verificați și testați în permanență pe toată durata școlii, de la admitere la absolvire?

Prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 19 din 16.04.1998, se dorește ca activitatea Liceului Militar "Tudor Vladimirescu" din Craiova, singurul aflat în subordinea Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene, să fie diminuată pentru ca în final să se ajungă la desființare, la fel cum se dorește și desființarea singurului liceu de marină militară din România aflat la Constanța.

Liceul "Tudor Vladimirescu" din Craiova, înființat în 1881, se numără printre instituțiile de învățământ cu rezultate remarcabile. Cum este posibil să se renunțe la o școală cu o tradiție de peste un secol, la o școală care a format și a dăruit țării personalități precum Mareșalul Ion Antonescu, Generalii de divizie Constantin Lăzărescu și Ion Sichitiu, foști șefi ai Marelui Stat Major și mulți alții. Tot absolvenți ai acestei școli sunt și unele personalități de marcă ale societății civile: Ștefan Andrei - Ministru de externe al României, scriitorii Alexandru Sahia, Vintilă Corbu, Vlad Mușatescu și mulți alții.

Prin desființarea Liceului militar din Craiova se pierde posibilitatea de recrutare a talentelor native cu posibilități materiale modeste, din una dintre cele mai fertile zone, Oltenia. Ea s-a dovedit foarte productivă în această direcție în toată...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 3 minute.

 
 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Ea s-a dovedit foarte productivă în această direcție în toată istoria învățământului mediu românesc.

Este adevărat că liceele militare trebuie reorganizate, dar nu desființate! Nu restrânse, ci dezvoltate! Poziția unui popor în lume se măsoară prin nivelul său spiritual, iar acesta începe din școală. În mod sigur, rezultatele obținute în viitor vor răsplăti din plin investițiile făcute în școlile militare românești.

Domnilor aflați la guvernare, salvați această adevărată tradiție a învățământului românesc!

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - atenționare în ideea soluționării grabnice a nivelului de trai;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să vă rog pe toți cei care v-ați înscris la cuvânt să respectați cele trei minute, pentru că o să fiu obligat să tai microfonul ca să poată să vorbească toți.

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregătește domnul deputat Sandu Stănescu. Este aici? Da.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deși în cursul lunii septembrie, guvernanții noștri, cu aroganța și lipsa de bun simț binecunoscute deja, ne anunțau că nu trebuie să ne temem de capriciile vremii, deoarece au fost luate toate măsurile pentru ca să nu existe disfuncționalități în privința alimentării cu apă, curent electric și agent termic, iată că la mijlocul lunii noiembrie întreaga țară este paralizată de frig.

În apartamentele majorității cetățenilor temperatura nu a depășit 120, 130 C. Se pare că în acest an iarna va produce cetățenilor României frisoane, dacă nu chiar coșmaruri. Nu se știe dacă mai putem spera ceva! Nu există nici o preocupare, nici o strategie în acest sens! Guvernul, cu metodele lui machiavelice a transferat această răspundere imensă administrațiilor publice locale, de parcă ele sunt de vină că în România nu sunt bani! Acuzele îi vizează, deci, în principal pe cetățeni. Realitatea este cruntă! Totul pare a fi în acest an un tablou sumbru, prevestitor de rău! Tot mai multe mișcări sindicale au luat amploare în ultima perioadă.

În condițiile în care prețul unei Gcal, în numai un an de zile a crescut de 2,5 ori față de 1998, când prețul acesteia era numai de 98.000 lei, iar acum este de 230.000, lei iar întreținerea unui apartament de 3 camere a ajuns să fie de aproximativ 1.000.000 lei lunar, îl întrebăm pe domnul ministru Berceanu: cum a reușit "să ne servească pe pâine această miraculoasă reformă"?

Pe fondul acestor grave probleme nici o persoană din arcul guvernamental nu a protestat împotriva salariilor directorilor regiilor autonome, care potrivit informațiilor difuzate de mass-media ajung până la 150 milioane lei pe lună. Nimeni din cei responsabili nu a zis nimic despre această crasă incompetență a celor care ar trebui să construiască strategii de natură să ne facă să evităm mizeria cotidiană.

Avem un Guvern și o administrație formată din 15.000 de specialiști care nu reușesc sub nici o formă să redreseze economia națională, ba, mai mult, o distrug și distrug și acele sectoare care mai dădeau semne de vitalitate. România a ajuns o țară în care oamenii se îmbolnăvesc, unii chiar mor de foame și de frig. Toate acestea se întâmplă la jumătatea lunii noiembrie. Ne întrebăm ce se va întâmpla în decembrie, ianuarie și februarie? Poate că vom sărbători, probabil, noile "culmi de progres și civilizație" la care ne-au adus guvernanții noștri. Desigur, cei care vom avea noroc, pentru că ceilalți vom vedea.

În această conjunctură sigur că apare riscul de a împinge mase mari de oameni spre nostalgia de dinainte de Revoluția din 1989, când erau locuri de muncă pentru toată lumea, erau locuințe suficiente, salarizarea era la nivelul minimei decențe, nivelul pensiilor era cât de cât satisfăcător, tinerii ieșiți de pe băncile școlii aveau repartiții și alte drepturi prevăzute de lege, raportat la frustrările pe care le încearcă oamenii astăzi, respectiv șomajul care are un nivel crescător, imposibilitatea de a locui în condiții decente, nivelul salariilor sub cota minimei existențe, nivelul pensiilor sub orice critică.

Considerăm că în prezent, crucial se impun soluții politice grabnice și capitale. Nici un partid nu are resurse să impună soluții pe cont propriu. Este nevoie de un consens național, iar premisele acestui efort nu vor fi altele decât introducerea ordinii în țară și a respectului pentru lege.

Obiectivele oricărei strategii politice, cu susținere populară clar necesară, nu pot fi decât declararea și asumarea publică a creșterii nivelului de trai a oamenilor, prin crearea unei societăți a bunăstării, dar nu în sensul unei societăți de consum, ci una din care toți cei ce muncesc se bucură de condiții decente de trai. Mirajul metafizic al conceptului de reformă trebuie aruncat la arhiva istoriei.

Prin reformă, oamenii nu au receptat decât lichidarea și falimentarea. Or, trebuie adoptat un model economic modern, care să asigure o dezvoltare reală a României, stoparea declinului economic, a sărăciei populației și nu în ultimul rând ordinea publică și răspunderea socială.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 3 minute.

 
Alexandru Octavi Stănescu - intervenție referitoare la situația din cercetarea și energetica nucleară;

Domnul deputat Sandu Stănescu. Doamna deputat Leonida Lari este aici? Nu. Ilie Neacșu? Nu. Ion Sonea? Este. Deci, urmează domnul deputat Ion Sonea.

 

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la situația din cercetarea și energetica nucleară.

Asistăm în ultimii ani la fenomenul dezintegrării accelerate a infrastructurii industriale nucleare. În actualul proces de tranziție spre o economie de piață consolidată și de privatizare a actualei industrii românești, fără a pune condiții de conservare a capabilității producției nucleare, a întreprinderilor sau a capacităților aferente, ce sunt achiziționate de investitori dubioși externi sau locali, apare necesară elaborarea unui program energetic național. Acesta vizează atât exploatarea în condiții de securitate și profit a Unității nr. 1 de la Cernavodă, finalizarea investițiilor aflate în diferite faze la Unitățile 2, 3 și 4, cât și menținerea în stare de operativitate a orizontalei specifice sectorului.

Toate acestea au în vedere asigurarea securității energetice pe termen lung a României, cât și participarea în condiții de eficiență la inelul energetic al Mării Negre, sursă vitală pentru apariția și dezvoltarea unor activități economice în țările costiere, finanțarea urmând a fi realizată de către țările participante la Tratatul de cooperare economică în bazinul Mării Negre.

Infrastructura industrială nucleară autohtonă, evaluată la peste 6 miliarde dolari, concentrată la aproximativ 200 de agenți economici, purtătoare de tehnologii originale și de vârf, testate și autorizate, încă nu se poate adapta, așa cum doresc unii specialiști, unei reconversii în alte activități economice.

Descalificarea din ce în ce mai accentuată a specialiștilor și a personalului utilizat poate fi ireversibilă și păguboasă, stagnarea investițiilor nucleare ducând la diminuarea drastică a potențialului de cercetare – dezvoltare, generând efecte dezintegratoare în progresie geometrică.

România are privilegiul de a mai avea în activitate un institut de cercetări nucleare, entități economice pentru fabricarea combustibilului nuclear, pentru producerea apei grele, pentru materii prime și materiale specifice, cât și orizontala aferentă.

Ca urmare a reorientării activităților de cercetare – dezvoltare nucleară, determinată de racordarea la schimbările mediului economic actual și de modificarea cadrului legislativ și instituțional din țară, au rămas în profilul de activitate și responsabilitățile Institutului de Cercetări Nucleare Pitești, următoarele: suportul tehnic pentru funcționarea Unității nr.1, furnizarea de echipamente și servicii specifice pentru Unitatea nr.2, menținerea unei capabilități tehnice și științifice românești pentru funcționarea reactorului de timp Candu, precum și rezolvarea unor fenomene particulare, care apar odată cu îmbătrânirea reactoarelor.

Cu o finanțare din ce în ce mai precară, uneori sub limita existenței fizice, o foarte mare parte din obiectivele specifice cercetării–dezvoltării nucleare, asumate prin documente internaționale și responsabilitatea statului, devin activități întâmplătoare, fără a putea fi monitorizate eficient.

Câteva exemple: tratarea și condiționarea deșeurilor radioactive, securitatea depozitului final de combustibili uzați, monitorizarea radioactivității și contaminării performanțelor combustibilului nuclear în timpul exploatării, suportul tehnic pentru conversia reactorului Triga, producția de radioizotopi industriali și medicali, funcționarea unor laboratoare de metrologie autorizate și exemplele pot continua.

Desele modificări în structura organizatorică și organigramică din anii 1997, 1998 conduc la necesitatea reautorizării unor unități nucleare, notificări la Agenția pentru Energia Atomică de la Viena, privind zonele de bilanț ale materialelor fizionabile și radioactive, apariția unor probleme de protecție fizică, a lipsei unei coordonări responsabile, a dispariției motivării specialiștilor și exodul acestora spre institutele de profil similare din America și Canada, la conflicte de muncă repetate și nesoluționate, la diminuarea până la excludere a efectelor favorabile a unor aplicații ce intră în concurență la nivel internațional și, nu în ultimul rând, la costuri suplimentare majore imputabile.

Legea bugetului de stat pe anul 1999, inclusiv prima rectificare a acestuia nu au luat în seamă necesitățile de ordin financiar ale acestui sector, pentru desfășurarea în siguranță a activităților, generând deficite de finanțare alarmante: minus 85 de miliarde la Institutul de cercetări nucleare, minus 60 de miliarde la producția de uraniu, minus 120 miliarde la producția de apă grea, minus 10 miliarde la protecția mediului, minus 200 de miliarde la progresia investiției la Unitatea nr.2 de la Cernavodă.

În contrast cu tratamentul iresponsabil, necivilizat și inuman al guvernării, în raport cu comunitatea științifică și tehnică, a cărei competență constituie segmente din averea publică, formele de manifestare ale protestului acestei comunități dovedesc, alături de responsabilitate, prin neabandonarea instalațiilor, neliniște și chiar teamă față de tratamentul adoptat. O astfel de abordare constituie dovada certă a unei lucidități extreme și a unei dorințe obsesive pentru a simți povara lui "a fi" și nu a lui "a avea".

Domnilor guvernanți, încercați să găsiți soluții, dacă puteți, pentru un minim de finanțare decentă a activităților nucleare, ce reprezintă avere publică și interes național strategic, cunoscând fiind că furt din avuția națională este și incompetența, nepăsarea și neglijența.

Mulțumesc.

 
Ioan Sonea - prezentarea câtorva aspecte negative care afectează rețeaua însămânțării artificiale la animale;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

O să am aceeași rugăminte: să vă încadrați în cele trei minute. Domnul deputat Ioan Sonea, se pregătește domnul deputat Miron Chichișan. A apărut? Nu. Domnul deputat Petru Șteolea.

 
 

Domnul Ioan Sonea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint câteva aspecte negative care au apărut în procesul restructurării rețelei de însămânțări artificiale de animale.

Conform Ordinului Ministerului Agriculturii și Alimentației nr. 40 din 10.06.1997, rețeaua de însămânțări artificiale de animale din țară a fost privatizată sub forma unor prestări de servicii, contra cost, prin aplicarea unei taxe pentru însămânțarea artificială la animale. Din păcate, din 1997 și până în prezent, în țară încă nu există un sistem omogen, unitar de lucru, existând operatori însămânțători, privatizați prin liberă practică în câteva județe, prin Asociația crescătorilor de taurine în altele, prin SEMTEST, prin asociații profesionale, prin combinații între aceste forme sau unii fiind trecuți la primării în alte județe. Această situație determină deficiențe în sistemul de lucru, de îndrumare și control, cu influențe negative asupra realizărilor în acest sector.

Situația operatorilor însămânțători s-a înrăutățit datorită gradului mare de fiscalitate. În unele localități, efectivele de animale fiind mai mici, operatorii însămânțători nu dispun de mijloace de transport și telefon, ca să-și poată extinde activitatea în mai multe localități, pentru a putea obține venituri mai mari. În această situație marea majoritate a operatorilor nu își realizează salariul minim pe economie și își pierd calitatea de angajat. Drept urmare, mulți astfel de operatori pleacă din rețea.

Prin aplicarea taxei de însămânțare la animale, proprietarii de bovine, în criza actuală de bani, apelează la monta clandestină, cu tauri neautorizați, punând în pericol activitatea de ameliorare a efectivului de bovine.

În localitățile mai mici, în care există efective sub 100 de capete, proprietarii de bovine nu au posibilitatea de a-și cumpăra tauri care să poată fi autorizați. Taurii clandestini sunt foarte greu de depistat mai ales în zonele de munte.

În aceste condiții, procesul de însămânțări artificiale la animale a scăzut an de an, de la aproximativ 70 – 80% în 1989, la 30% în unele județe de munte.

Pe lângă cele arătate mai sus, în baza Hotărârii Guvernului nr. 741 din 1999, oficiile județene de reproducție și selecție a animalelor au fost trecute cu bugetul de la direcțiile agricole județene la Agenția națională de ameliorare și reproducție în zootehnie. În această situație, această agenție a refăcut organigrama prin care serviciul de reproducție a fost desființat și trecut în cadrul laboratorului de seminalogie. Prin hotărârea de mai sus, tot personalul a trecut la altă grilă de salarizare, care nu corespunde posturilor care au existat înainte, de medici veterinari primari, ingineri zootehniști, experți, tehnicieni veterinari și zootehniști, posturi care nu se mai găsesc în grila de salarizare, improvizându-se alte posturi.

În această situație, specialiștii din rețea au "beneficiat" de o diminuare a retribuției și întreg personalul a suferit o scădere a salariului, în medie cu 12 %, existând specialiști la care salariul a scăzut cu până la 30 %.

Întrucât nu s-a consultat nici un județ din țară, înainte de aplicarea acestor măsuri, această întreprindere o considerăm nedemocratică și ca o formă de dictatură a Ministerului Agriculturii.

În această stare de lucruri, personalul din rețeaua de reproducție și ameliorare se pregătește de o acțiune sindicală de protest.

Atenționăm și rugăm Ministerul Agriculturii și Alimentației să analizeze această situație, să verifice, de fapt, cele spuse de noi și să dispună măsuri pentru salvarea rețelei de reproducție și ameliorare, verigă foarte importantă în dezvoltarea zootehniei românești și încurajarea crescătorilor de bovine, care să prevină distrugerea fondului genetic național.

În acest sens, venim cu propuneri: crearea unui sistem unic de lucru pe țară în rețeaua de reproducție, îmbunătățirea sistemului de retribuire a operatorilor și a personalului din rețeaua de reproducție și ameliorare, acordarea unor premii crescătorilor de animale care obțin produși din însămânțările artificiale și îi rețin pentru prăsilă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit și dumneavoastră cele trei minute, pentru că nu vă citiți înainte materialele, din păcate, și nu vă cronometrați așa cum se face peste tot în alte parlamente.

 
Petru Șteolea - intervenție intitulată: De la cubul de zahăr la culorile drapelului național;

Domnul deputat Petru Șteolea. Se pregătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Petru Șteolea:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Intervenția mea de astăzi are un titlu: "De la cubul de zahăr la culorile drapelului național".

Între însemnele oficiale ale unui stat, steagul, drapelul național ocupă locul principal. Drapelul țării reprezintă, din vremuri istorice și în temeiuri legiferate constituțional, simbolul statal, iar culorile naționale ale drapelului național sunt în multe cazuri și diverse ipostaze utilizate spre a induce identitatea de reprezentare a țării, a statului respectiv.

Zilele trecute am intrat în posesia unor materiale. Materialele acestea, de fapt, reprezintă o cafea, plicul unei cafele, și niște cuburi de zahăr care însoțesc această cafea, la Adunarea Națională a Franței.

Surpriză: fiecare din ele aveau o grafică. Ambalajul cuburilor de zahăr era o grafică care era făcută în culorile naționale, era o grafică în care clădirea Parlamentului Franței, Camera Deputaților, să zicem așa, ca expresie a ceea ce înseamnă Adunarea Națională a Franței, era în această grafică și reprezentată în culorile naționale: albastru, roșu, alb. Poate este o exagerare acest lucru, dar acest element m-a făcut să intervin astăzi în plenul Parlamentului și fără a recurge la exagerări, să cerem ceea ce este un lucru normal: ca măcar de data aceasta, cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, pe Parlamentul României, deasupra, pe clădirea acestui edificiu în care ne desfășurăm activitatea, să fie arborat drapelul național. Acest lucru, dacă se face chiar provizoriu, el înseamnă un semnal pentru țară, înseamnă că în instituția care legiferează în România și a dat legea specială privind însemnele de stat ale țării, legalitatea se aplică.

Acest lucru poate este o continuitate a ceea ce s-a întâmplat ieri, eveniment deosebit, în holul Parlamentului României, acea expoziție de drapele naționale ale statelor Europei, membre ale Consiliului Europei, și care reprezintă, de fapt, onorarea a ceea ce înseamnă simbolurile acestor state, 41 de state să fie prezente în România, în holul Parlamentului României. O continuitate ar fi aceasta...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 3 minute!

 
 

Domnul Petru Șteolea:

Imediat termin.

....iar o alta ar fi aceea ca, de 1 Decembrie, pe Palatul Parlamentului să fluture drapelul național.

Poate, dacă investiția este prea mare, și fac apel aici la colegii parlamentari, chiar să procedăm la o mică donație, în care să susținem această investiție. O merită Parlamentul României, o merită țara, o merită sărbătoarea națională de la 1 Decembrie 1999.

Mulțumesc.

 
Traian Rânja - exprimarea speranțelor de integrare europeană la 10 ani de la căderea zidului Berlinului;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja. Se pregătește domnul deputat Șerban Mihăilescu.

 
 

Domnul Traian Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Se împlinesc, iată, 10 ani de la căderea zidului Berlinului, un eveniment care a simbolizat cum nu se poate mai bine prăbușirea comunismului ca sistem. Dispariția sa a făcut posibilă reunificarea Germaniei și, în timp, un proces al cărui martor suntem, în acești ani: reunificarea Europei sub semnul valorilor libertății și democrației.

Clasa politică românească și-a exprimat încă din legislatura trecută adeziunea față de principiile integrării europene a României, și-a manifestat intenția de a îndrepta România spre Occident.

Procedând astfel, sper eu, forțele politice reprezentate în fostul și actualul Parlament nu au mai urmat un val vremelnic al modei internaționale - înainte ne uitam spre est, acum o facem spre vest-, ci au luat în calcul opțiunile și valorile fundamentale ale națiunii noastre.

Sper, dar mărturisesc că nu sunt foarte sigur, spun aceasta, desigur, observând reacția anumitor forțe politice din opoziție, pentru care acest proces ia forma unui târg, ne integrăm pentru a obține anumite beneficii economice sau de imagine, dar de fapt gândim altceva. Sau, mai grav, oameni politici care știu despre ce este vorba, chiar dinăuntrul Uniunii Europene, se fac că nu știu. Unii au deținut importante demnități în politica externă în anii trecuți, iar acum, din Opoziție, vin cu un discurs întors pe dos, încercând să speculeze prejudecățile sau ignoranța, întru totul explicabile, ale unor categorii din electorat.

Nici cetățenilor statelor membre ale Uniunii nu cunosc toate detaliile politicii comunitare, însă știu esențialul, iar asupra acestui esențial, întreg spectrul politic democratic, cu excepția extremelor, manifestă un puternic consens.

România va fi invitată mai mult ca sigur la Consiliul European de la Helsinki să înceapă negocierile de aderare. Or, este normal ca toată lumea să știe încotro mergem, pentru a evita surprizele neplăcute pe care le poate genera lipsa de transparență și de onestitate.

Sigur că aceste lucruri se spun de către cei în drept, la nivelul Președinției, Guvernului și ministerelor specializate, însă un rol important îl aveam și noi, parlamentarii. Noi suntem trimiși aici, este adevărat, ca reprezentanți ai națiunii, însă avem și rolul de a îndruma, în anumite momente, opiniile cetățenilor, dacă ei doresc să țină cont de părerile noastre.

Cunoscând, cei mai mulți dintre noi, problemele generale pe care le vor ridica negocierile de aderare, precum și aspectele tehnice ce țin de comisiile noastre de specialitate, avem datoria să le expunem electoratului în circumscripții. Chiar dacă, în prima fază, cetățenii nu vor fi interesați decât de aspectele generale, principiale, întotdeauna vor fi mai ușor de înțeles, cel puțin în aparență.

Să rupem fiecare măcar câteva minute din timpul pe care îl consumăm cu promisiuni sau cu cine știe ce alte activități în teritoriu și să ne exprimăm cu bună credință opiniile în fața electoratului. Procesul de aderare va fi unul extrem de complicat, iar clasa politică va avea menirea să conducă România spre Uniunea Europeană. Absolut toate statele care au aderat în ultimele decenii au beneficiat de un real ghidaj din partea clasei politice, în primul rând din partea membrilor forurilor legislative, pentru că noi suntem cei mai apropiați de cetățeni.

De calitatea acestui ghidaj, care se va reflecta în negocierea propriu-zisă a aderării, va depinde în bună măsură poziția noastră în viitoarea Europă. Or, rămânând la teze simpliste, de factură electorală, de genul celor emise cu ocazia "Inițiativei Verhengen", nu vom reuși acest lucru. Când în joc sunt interese atât de importante, de fapt, interesul național, nu merită să-ți sacrifici principialitatea și consecvența de dragul unei apariții pe prima pagină a unui ziar. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Șerban Mihăilescu - declarație privind situația copiilor instituționalizați;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Șerban Mihăilescu, se pregătește domnul deputat Mihai Baciu.

 
 

Domnul Șerban Mihăilescu:

Declarație privind situația copiilor instituționalizați.

Problema copiilor instituționalizați în România a cunoscut o tragică resuscitare în 1999, fapt menționat cu insistență de către presă și subliniat în Raportul Comisiei europene privind situația României în prezent. Deteriorarea climatului educațional și a vieții copiilor din recent numitele "centre de plasament" s-a produs după aplicarea ordonanțelor nr. 25 și 26/1998, care au modificat, nejustificat și nefericit, structurile fostelor case de copii. Astfel, acestea au fost scoase de sub egida și controlul MEN și trecute în subordinea unui nou creat departament al Guvernului, care a centralizat forțat atât fondurile bugetare, cât și sponsorizările din țară și străinătate.

Prin această nouă organizare a dispărut orice obligație privind instruirea și educarea copiilor din aceste centre, rămânând doar sarcina întreținerii lor fizice. Mai mult, au dispărut în cea mai mare parte taberele de vară și de iarnă gratuite pentru acești copii. Persoanele cu funcție educațională au devenit "inspectori" și se ocupă doar cu aprovizionarea, în limitele unor fonduri total insuficiente, în timp ce numărul funcționarilor a crescut nejustificat.

De exemplu, la nivelul unui sector al capitalei, în locul a 6-7 persoane salariate, care coordonau activitatea celor 4 până la 5 case de copii în fiecare sector, acum sunt angajați 50 de funcționari plătiți de la bugetul de stat, dotați cu autoturisme, birouri impunătoare, aparatură electronică de mare performanță, totul în detrimentul sumelor alocate direct copiilor nefericiți.

Aceste fapte, precum și eliminarea statutului de persoană juridică a caselor de copii, au îndepărtat și puținii sponsori din țară și străinătate. Astfel, o fundație din Danemarca, ce a ajutat efectiv în ultimii 5 ani Centrul de plasament "Elena Doamna" din Botoșani, și-a retras sprijinul, întrucât acum este obligată să transfere ajutoarele financiare în conturi guvernamentale, ceea ce este în afara oricăror practici comunitare.

La sfârșitul lunii octombrie 1999, dintr-un accident dramatic, a ars Centrul de plasament de la Pomârla, din județul Botoșani, rămânând fără adăpost în pragul iernii 80 de copii. Deși , personal, am identificat sponsori care să ajute la refacerea centrului, precum și la asigurarea combustibilului necesar perioadei de iarnă, nu pot să-i îndrum să depună banii în conturi bancare credibile, de care să beneficieze real copiii din Pomârla.

În aceste condiții, solicit Guvernului, precum, eventual, și Fundației "Copiii României", prezidată de domnul Constantinescu, să sprijine cu fonduri sau materiale de construcție refacerea Centrului de copii de la Pomârla, în paralel cu eforturile pe care le vor depune parlamentarii PDSR pentru rezolvarea acestei probleme dificile.

În al doilea rând, îl rog pe domnul prim-ministru Radu Vasile să analizeze oportunitatea menținerii la Guvern a actualei structuri de protecție a copilului, care a generat prezentarea negativă a problemelor copiilor instituționalizați în Raportul Uniunii Europene, și să adopte măsurile necesare îmbunătățirii activității în acest domeniu, cu un impact deosebit asupra imaginii României în străinătate. Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - apel la respectarea normelor morale în toate aspectele comportamentului uman, în special în sfera politicului;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu, se pregătește doamna deputată Leonida Lari.

 
 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

Am afirmat de multe ori, în cele mai diverse ocazii, în interiorul Partidului Democrat, din care fac parte, cât și în afara lui, în presa scrisă și în cea vorbită, la colocvii și simpozioane politice și științifice și chiar de la acest microfon, că nu poate exista o viață politică civilizată, adică normală, fără respectarea de către actorii scenei politice a unui set minim de principii morale, de reguli nescrise, care să prezideze atât comportamentul, cât și discursul politic. Nu spun o noutate când afirm adevărul general că nu există și nu poate exista vreo instituție, vreo formă de organizare socială și chiar vreo formă de comunitate umană, de la cele mai simple, până la cele mai complexe și civilizate, care să nu se bazeze pe niște norme, pe niște valori care să le asigure coerența și funcționarea.

Între aceste valori, cele morale au jucat și joacă un rol eminent. Aceasta este credința mea, precum și convingerea Partidului Democrat.

Este la fel de adevărat că morala și principiile ei, chiar cele mai nobile, capătă la nivelul vieții politice unele aspecte specifice, unele forme particulare de manifestare, care, uneori, creează aparența că domeniul politic respinge orice morală, întrucât n-ar avea nevoie de așa ceva. După părerea mea, și nu numai a mea, aceasta este o iluzie periculoasă, care nu numai că poate compromite total politicul și clasa politică în ochii cetățeanului, dar poate duce la tensiuni permanente între partide și oamenii politici, la încălcarea oricăror înțelegeri și angajamente, la instabilitate politică și socială cronică, la un machiavelism, în sensul rău al cuvântului, general, la răzbunări și plătiri de polițe, într-un cuvânt, la haos. Peste toate acestea, domnește minciuna și reaua credință, care devin și cauze și efecte ale încălcării acelui minim necesar de principii și valori morale de care vorbeam.

Eu nu mă refer aici la lupta politică de idei, de programe și platforme care, dacă se bazează pe adevăr și bună credință, pe argumente și informații, este normală și necesară în orice democrație autentică. Eu mă refer la acele atacuri la persoane sau la partide, pe care mi-e greu să le calific și care, fără a se întemeia pe nici o umbră de adevăr, nemaivorbind de dovezi și argumente, nu urmăresc altceva decât distrugerea sau demonizarea adversarului.

Din păcate, viața politică românească, chiar la nivelul Parlamentului, este plină în ultimii ani de asemenea manifestări și tocmai acest fenomen m-a determinat să fac azi această declarație.

Vreau, însă, să mai adau ceva: noi, parlamentarii, ne aflăm într-o situație mai aparte, dată de faimoasa imunitate prevăzută de Constituție și de Regulamentele celor două Camere. Nu are sens să intru aici într-o analiză specioasă asupra imunității parlamentare, a originii, valorii, necesității și limitelor ei.

S-au spus foarte mult asupra acestui subiect și se vor mai spune, când vom discuta amendarea Regulamentului Camerei. Eu vreau doar să subliniez apăsat că dacă imunitatea ne protejează de multe pericole de natură politică (și este normal să fie așa), iar, pe unii, se pare, și de natură penală, în nici un caz ea nu ne iartă de datoria de a spune adevărul, chiar și în lupta politică, de a aduce dovezi când acuzăm pe cineva și de a respecta acele valori morale obligatorii în orice relație interumană.

S-a spus și se spune că ar fi necesar un statut al parlamentarului. Se spune, de asemenea, că în unele țări ar exista așa ceva. Dați-mi voie să mă îndoiesc de necesitatea unei asemenea reglementări. Avem destule norme și reguli care pot face coerentă activitatea noastră, avem o Constituție, avem regulamentul, avem cutume, dar, mai ales, avem, din timpuri vechi, aceste minunate norme morale, a căror respectare ne face să fim oameni.

Tocmai aceasta vreau să spun: nu știu exact care sunt limitele imunității în declarațiile politice, în comportamentul economic, în sfera dreptului civil sau chiar penal, dar știu și rămân la convingerea că nici o imunitate nu ne dă dreptul să încălcăm valorile eterne ale moralei și nevoia de adevăr. Simplu spus, nimic nu ne scutește de datoria de a avea obraz, chiar în confruntarea politică, fie ea și în Parlament.

În ultima jumătate de an, au avut loc atacuri numeroase și dure la adresa Partidului Democrat și a unor membri marcanți ai acestuia. Aproape toate aceste atacuri nu se bazează pe adevăr și dovezi. Ultimul dintre acestea vine de la un deputat independent, care se declară membru al ApR.

Fără îndoială că faimoasa imunitate îl apără de consecințe juridice, dar nu cred că are vreo apărare în fața normelor morale. În plus, Camera Deputaților are o Comisia juridică, dar și de disciplină și imunități. Cred că este momentul ca această comisie să-și merite numele în întregimea lui, așa încât anunț cu această ocazie că Grupul parlamentar al Partidului Democrat va cere comisiei să-l audieze pe respectivul deputat în legătură cu declarațiile calomnioase, așa le considerăm noi, pe care le-a făcut la adresa unor membri ai grupului nostru. Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - despre consecințele greșelilor comise față de Basarabia și Bucovina;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamna deputată Leonida Lari, se pregătește domnul deputat Romulus Moucha.

Am o rugăminte, însă: să vă încadrați în cele 3 minute, pentru că mai sunt încă foarte mulți colegi care s-au înscris la cuvânt și pe care trebuie să-i ascultăm. Altminteri, vă spun, voi tăia microfonul, pentru cei care depășesc 3 minute.

Aveți cuvântul.

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

După căderea Cortinei de fier, România trebuia să elaboreze imediat un plan coerent de apropiere de Basarabia, de pregătire a integrării în plan cultural, politic, social-economic, pentru a nu lăsa timp vecinilor hulpavi să-și facă ei planurile lor.

La 27 august 1991, când Republica Moldova a făcut Declarația de independență față de imperiul sovietic, în chiar aceeași zi, fără multe ezitări, România a recunoscut un stat, un stat pe teritoriul său, depășind așteptările Moscovei, care deja condamnase Pactul Riebentropp-Molotov. Acest gest politic, venind ca o confirmare a odiosului pact, a fost, bineînțeles, condiționat de ruși, căci, dacă mai răsfoim istorie, aflăm că ei, încă din 1812, au voit destrămarea principatelor române.

Analizând această greșeală imensă, care iarăși a împins Basarabia către est și a amânat Unirea, fără să vrei îți amintești de frazele de foc ale lui Eminescu, care zicea: "Drepturile noastre asupra întregii Basarabii sunt prea vechi și prea întemeiate." Sau, când era vorba de cedări, poetul spunea din nou, destul de răspicat: "De bună voie, niciodată! Cu sila, și mai puțin!"

Ei, uite că partea română a cedat de bună voie și Basarabia, în 1991, apoi Bucovina, mai încoace, prin 1998, și, în felul acesta, am ajuns să avem parte doar de consecințele greșelilor comise, pe care le cunoaștem toți: mai întâi, vânarea liderilor mișcării de eliberare și întregire națională din Basarabia; descurajarea maselor populare; sfârtecarea pământului basarabean în republicuțe, gen "găgăuză", "transnistreană", iar, mai recent, și un județ bulgar. Toate acestea, pentru a amâna sau chiar a anula pentru totdeauna mult așteptata Unire! În nordul Bucovinei, la fel, situația nu e mai roză.

Ne-am șters pe buze și de NATO, am cedat și pământul strămoșesc, călcând în picioare istoria și dreptul internațional, creând un trai insuportabil românilor de acolo. Așadar, cu ajutorul Moscovei, al Kievului, dar și al părții române, în răstimp de 7-8 ani, s-a ajuns la federalizarea României, la cedări nemaiîntâlnite în istoria noastră de până acum.

În prezent, s-au reluat negocierile între România și Republica Moldova, în vedere "tratatului bilateral". Ciudat sună, nu-i așa? Tratat între românii din țara mamă cu românii dintr-o provincie a ei! Pesemne că suntem unici în această meserie, de a face tratate noi între noi! Ba, încă, să ne poticnim la cuvinte ca: "fraternitate politică, economică, culturală", "frontieră comună". În locul acestora, s-ar fi ajuns, cică, la "relații speciale, dictate de comunitatea de limbă, istorie, cultură".

Ce să mai ocolim adevărul! Ne învârtim în jurul coziii, ne ferim unii de alții, în timp ce prăduitorii străini ne iau teritoriile, ne schimonosesc istoria, ne batjocoresc literatura, ne sfidează tradițiile...

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depăit 3 minute!

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

... ne amenință cu dispariția! Mulțumesc.

 
Romulus Ioan Moucha - analiză a revoltei muncitorilor brașoveni, în 1987 ca și în 1999;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Romulus Moucha, se pregătește domnul deputat Miron Chichișan. Este aici? N-a venit. Deci, va urma domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

 
 

Domnul Romulus Ioan Moucha:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Se împlinesc, peste câteva zile, 12 ani de când muncitorii Secției 440 Matrițe de la Uzina de Autocamioane Brașov, împreună cu mii de muncitori brașoveni, s-au îndreptat în marș către sediul fostului Comitet județean al PCR, astăzi Prefectura Brașov, unde prin acțiunile lor au marcat ceea ce, mai târziu, s-a numit, cu îndreptățită mândrie, "Revoluția anticomunistă de la Brașov". Acum câteva zile, mii de muncitori disperați ai aceleiași mari uzine brașovene s-au îndreptat în mars către Prefectura Brașov, pentru a marca printr-un protest energic scăderea dramatică și aberantă a nivelului de trai, nesiguranța locului de muncă și absența protecției sociale reale.

Fără a mă ralia câtuși de puțin atitudinilor violente apărute la un moment dat în cadrul acestei manifestări, îmi pun în mod firesc, cred, întrebarea: ce i-a unit pe muncitorii de acum 12 ani cu cei care au manifestat zilele trecute la Brașov? Răspunsul este unul singur, și anume: minciuna! Minciuna sistemului comunist în ansamblu, atunci, în 1987, și minciuna actualei guvernări, acum, în 1999. Căci, din păcate, brașovenii, și nu numai ei, au avut parte în ultimii 3 ani numai de minciuni, începând cu promisiunile electorale cu care s-au câștigat alegerile din ’96 și ajungând până la documentele angajatorii semnate la Brașov cu reprezentanții Guvernului, atât în ianuarie ’99, cât și în iunie ’99, și din care, bineînțeles, "nu s-a realizat practic nimic".

În condițiile în care România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește densitatea tractoarelor la hectar și a autocamioanelor la o mie de locuitori, "patronul" de tristă și nevolnică imagine, FPS-ul, nu vrea să găsească strategii și modalități de a susține și restructura real, cinstit și la vedere cele două mari uzine brașovene, Roman și Tractorul, care pot asigura securitatea alimentară a României și stoparea hemoragiei de valută din țară, cauzată de diverse operațiuni de leasing extern.

PDSR-ul nu a fost, nu este și nu va fi împotriva privatizării cinstite și corecte. Nu a fost, nu este și nu va fi împotriva unei restructurări industriale reale și în folosul României. Dar a fost, este și va fi împotriva minciunii, dezinformării și dezindustrializării forțate, pornite din comandă, din incompetență și chiar din rea-credință față de poporul român. Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - atenționare în privința manifestărilor celor ce se află în cursa disperată pentru putere;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregătește domnul deputat Garda Dezideriu.

 
 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Campania preelectorală pentru alegerile din anul 2000 a atins deja cote incandescente. Simțul olfactiv al unor lideri politici, care au adulmecat posibilitatea unor victorii facile în alegerile viitoare, le-a declanșat "reflexul lui Pavlov" pentru festinul puterii. La gândul ingurcitării unei prăzi bogate, ochii li s-au dilatat ca ai șarpelui boa la vederea viitoarei victime, visându-se deja în postura de învingători.

Starea euforică în care au căzut le-a întunecat rațiunea, intrând într-un adevărat delir al grandorii, cu percepții patologice. Datorită beției ultimelor sondaje, au suferit brusc tulburări de comportament, devenind exaltați cu ambiții justițiare, trecând la amenințări cu arestarea adversarilor politici, cărora le vor pregăti "închisori cu regim special".

Procesul psihic al defulărilor, ce se manifestă la ei prin eliberarea urii acumulate o jumătate de secol împotriva partidelor istorice, se poate explica prin complexul de vinovăție, al lor și al părinților lor, pentru crearea și perfecționarea universului concentrațional în care au lichidat peste un sfert de milion de români nevinovați.

Grupul liderilor nostalgici după vechea orânduială și cei ale căror interese le reprezintă se află într-o cursă disperată pentru putere. În caz că vor reuși să înșele electoratul român, ei vor căuta să întoarcă înapoi mersul istoriei și vor căuta să se răzbune sângeros.

Nimeni nu trebuie să-și facă iluzii, căci comunismul, ca parte a răului absolut, nu poate fi înțeles și explicat pe căi normale, ca expresie a promovării propriilor interese, lăcomiei ori setei de putere, el ține de esența totalitarismului și este împlinit prin ființe omenești capabile să facă opțiuni morale, din care, în chip deliberat, aleg să facă rău. Nostalgicii comunismului nu vor, în primul rând, să capete foloase, deși le acceptă și pe acestea, dar vor să facă rău, să chinuiască, să oprime, să tortureze, fără teamă de pedeapsă. Ei se înconjoară de oameni care au practicat cu voluptate acest gen de rău abominabil și nu au suflat nici măcar o vorbă despre crimele comuniste, despre nevoia de a condamna, fie și sub minimala formă a descalificării morale, pe comandanții temnițelor și fabricilor morții comuniste, despre proiectul de distrugere a satelor românești și alte nenumărate crime împotriva umanității.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit 3 minute!

 
 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Este imperativ ca românilor să le fie mereu amintit răul de care au scăpat de 10 ani și că actuala administrație, cu limitele ei, este singura soluție pentru viitor. Ar trebui, mai ales, să le fie arătat românilor că a vota cu grupul nostalgicilor securisto-comunismului ar fi tot una cu a vota pentru ciuma bubonică, ciuma neocomunistă! Mulțumesc pentru atenție. (Rumoare în rândul deputaților din opoziție.)

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos să păstrați liniște!

 
 

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

De "ciuma țărănistă" nu ne vorbește nimeni?

Voci din majoritate:

Dați-l afară, tot timpul deranjează!

 
 

Domnul Ilie Neacșu: (din sală)

Și liberală!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am rugămintea să vă stăpâniți sentimentele și cuvintele, pentru că nu suntem în cadrul unei conferințe de presă! Dacă aveți de făcut reproșuri cuiva, făceți-le prin presă sau direct, dar nu în sala de ședințe! Vă rog foarte mult!

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - relatarea unui caz de abuz în domeniul cinegetic;

Domnul deputat Garda Dezideriu, se pregătește domnul deputat George Dragu.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Legea fondului cinegetic prevede "Evaluarea pe teren a efectivelor de vânat, cu scopul de a oferi date reale pentru stabilirea cotelor optime de recoltă a vânatului, în vederea echilibrării bogăției agro-silvo-cinegetice."

În ultimul deceniu al mileniului al doilea, însă, legea s-a referit numai la oamenii de rând, simpli cetățeni, când era vorba de clientela politică a fostei conduceri a Regiei naționale a pădurilor s-au schimbat datele problemei. În acese cazuri, lupta împotriva braconajului nu numai că a devenit formală, dar ilegalitățile erau făcute de acei funcționari ai direcțiilor silvice care aveau obligația să sancționeze aceste abuzuri.

În continuare, aș prezenta un caz specific de acest gen, de la Ocolul silvic Zetea. La data de 4 septembrie 1996, a fost trimis la Zetea Ordinul nr. 3701, semnat de fostul director al Direcției silvice Miercurea Ciuc, domnul Denes Dominic, referitor la contractul încheiat cu domnul Louis Peré din Belgia, care era organizatorul unui grup de vânători belgieni.

Trebuie să menționăm faptul că domnul Louis Peré s-a bucurat de o mare încredere, el fiind prezent mai la toate activitățile vânătorești în perioada anilor 1990-1996, recoltând cerbi, urși, mistreți, căpriori, cocoși de munte. Fiind prieten cu familiile Denes și Micu, domnul Peré a primit chiar și o diplomă de merit, devenind: "Cel mai mare vânător harghitean".

După ce s-au recoltat 7 cerbi de la Ocolul silvic Zetea și 3 ceri de la Ocolul silvic Homorod, s-au întocmit procesele verbale de protocol, consemând valoarea trofeelor, care se ridica la 35.663 de mărci germane. După întocmirea protocoalelor de plată, domnul Louis Peré s-a enervat și a declarat că nu are bani la el. Sancționat pentru obrăznicia lui de către superiorii săi, tehnicianul de vânătoare, totuși, a reținut trofeele amintite, așteptând achitarea lor. Deși au trecut 3 ani de la vânătoarea amintită, domnul Peré a mai revenit să vâneze în zonele amintite, iar domnul inginer Micu, răspunzător pentru vânătoare, nu numai că a reușit să ascundă în fața opiniei publice acest caz, dar a încercat chiar să-l mușamalizeze.

Însă și acest caz, ca și altele, dovedesc nu numai favorizarea abuzurilor, dar și o lipsă de capacitate managerială de administrare a bunurilor de către acei ingineri silvici care, în trecut, erau susținuți de tovarășul Nicolae Ceaușescu, iar în prezent, de neocomuniști. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
George Dragu - critica unui demers al PNL în vederea revizuirii art.41 alin.2 din Constituție;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat George Dragu, se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 
 

Domnul George Dragu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Este de notorietate acțiunea PNL de a strânge semnături de la cetățeni în vederea revizuirii art. 41 alin. 2 din Constituție, în sensul: "Proprietatea este garantată în mod egal de lege, indiferent de titular."

Tot de notorietate este și eșecul cu care s-a încununat această acțiune săptămâna trecută. De altfel, nu e prima dată când PNL ne arată ce poate: la pretenții mari, eșecuri pe măsură!

Nu analiza oportunității și credibilității demersului, legal, de altfel, este scopul acestei declarații. Condamnabil și neacceptabil este, însă, modul agresiv și abuziv în care liderii PNL locali, sub patronajul conducerii centrale, au înțeles să-și realizeze scopul.

Astfel, în Brăila, liderul PNL a înțeles să-și realizeze norma de semnături stabilită de șefii de la București, abuzând de calitatea de vicepreședinte al consiliului județean administrativ. Trasând directive prețioase unor directori de societăți comerciale, membri sau simpatizanți liberali, a dezlănțuit un șir de intimidări și abuzuri, la care au fost supuși cetățeni ai Brăilei, angajați la aceste societăți, conduse de specialiști PNL.

Mijloacele au fost diverse: obligarea salariaților să semneze tabele, fără a avea specificată destinația acestora (cum s-a întâmplat la Filiala CEC Brăila); atenționarea angajaților prin diverse moduri că de acceptarea semnăturii ar depinde siguranța locului de muncă (tot la CEC sau la Filiala APDN Brăila); strângerea de semnături în locuri protejate prin lege de imixtiuni politice (și anume, cancelariile unor școli). Îmi permit să mă întreb: oare, așa s-a procedat în toată țara? Și, dacă da, câte din semnăturile strânse a fost expresia voinței libere a cetățenilor, așa cum prevede, de altfel, Constituția?

Pentru că PNL-ul creează astfel un precedent periculos – atingerea unui scop politic, demers legal și democratic, prin practici și mijloace ilegale și antidemocratice. După cum viața nu poate fi apărată, sacrificând totodată elementele care-i definesc sensul și scopul, tot așa, nu se poate lupta în numele principiilor, încălcându-le. Nu-i așa, domnule ministru de justiție, Valeriu Stoica?

Până acum 10 ani, brăilenii, cu mic cu mare, toamna, erau zilnic beneficiarii unui sistem de normare impus de gloriosul cârmaci: pe câmpurile județului, la culesul porumbului și al legumelor. La ora actuală, aceiași brăileni sunt profund nemulțumiți să constate că în viziunea liderilor liberali, dintre care unul este tocmai ministrul de justiție, normalizarea societății românești are la bază, de data aceasta, o normă politică. Este trist că, în viziunea domniei sale, pentru binele țării este suficientă doar înlocuirea unui cârmaci cu altul și a legii fundamentale a țării cu legumele.

Vă mulțumesc.

 
Ilie Neacșu - apel către partidele parlamentare pentru a se așeza la masa tratativelor;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu, se pregătește domnul deputat Mihai Micu. E aici? Nu, atunci, domnul deputat Petru Bejinariu.

 
 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Înverșunarea cu care partidele din coaliția guvernamentală se cramponează să rămână la putere, refuzând calea democratică a alegerilor anticipate, este pusă de adevărații analiști politici pe seama incapacității cadrelor de care aceste forțe dispun, dar și a fricii că, într-o zi, justiția își va face datoria și vor trebui să dea socoteală, în conformitate cu legile în vigoare, pentru faptele lor. În România, doar guvernanții nu văd prăbușirea economică generată de propriile decizii!

Sindicatele, care au participat la succesul CDR și USD din 1996, sunt dezamăgite; studenții, care îl venerau pe profesorul Emil Constantinescu înainte ca acesta să se instaleze la Cotroceni, blochează centrul capitalei, pentru că în noile condiții nu mai pot să-și continue studiile; cadrele din Sănătate și Învățământ își cer drepturile, fără ca cineva din Guvern să le ia în seamă; muncitorii, categoria socială marginalizată special de toate Guvernele de după 1989, se află în culmea disperării.

Astăzi, țara noastră înregistrează peste 1,5 milioane de șomeri, fără a mai pune la socoteală numărul disponibilizaților, al celor care nu mai primesc nici un fel de ajutor din partea statului sau al cerșetorilor și copiilor străzii.

Aleșii din noiembrie ’96 sunt incapabili să vadă aceste lucruri sau sunt inconștienți; în schimb, se întrec în declarații stupide atunci când foamea îi împinge pe unii la fapte situate la limita legii. Nu se sesizează liderii Coaliției nici atunci când singurele colective muncitorești din România, care au avut curajul să-l înfrunte pe Nicolae Ceaușescu, este vorba de minerii din Valea Jiului și salariații de la ROMAN Brașov, demonstrează pe străzi cu tabloul liderului comunist de până în ’89 sau cu însemnele de bază ale PCR- secera și ciocanul.

Mai în glumă, mai în serios, spuneam cândva că prin întreaga sa politică economică, socială și externă, actuala Putere se străduiește din răsputeri să readucă în România socialismul multilateral-dezvoltat, care era, orice am zice, mult mai uman și mult mai acceptabil decât oferta CDR–USD–UDMR, și, contrar declarațiilor pro-europene conjucturale, Coaliția, dirijată de Emil Constantinescu, Ion Diaconescu, Valeriu Stoica, Petre Roman și Marko Bela, să urmărească în realitate apropierea țării nostre de CSI, și nu de structurile occidentale.

Stimați colegi,

Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt limpezi: în 3 ani de zile de guvernare, algoritmul incompetenților și-a epuizat întreg repertoriul politic.

Dumneavoastră, și mă adresez colegilor de la Putere, susțineți de 3 ani niște miniștri care într-o democrație normală s-ar afla de mult după gratii.

Spuneam cândva că o echipă națională nu poate fi alcătuită din jucători din divizia C, indiferent din ce partid ar face parte aceștia.

Este momentul ca, înainte de a ieși pe străzi milioane de oameni flămânzi și disperați, partidele parlamentare să se așeze la masa tratativelor și să adopte măsuri ferme pentru stoparea corupției, subminării economiei naționale și trădării intereselor naționale.

Nu acceptați, în acest ultim ceas, dialogul propus – vă asumați întreaga răspundere față de o eventuală explozie socială, probabil mai amplă și mai justificată decât cea din ’89.

Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - solicitare pentru susținerea finanțării ziarului Plai românesc, publicație a Societății pentru Cultura Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuți;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petru Bejinariu.

Se pregătește domnul deputat Carol Kovacs.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În luna octombrie am adresat o întrebare Departamentului românilor de peste hotare la care am primit în termen, în Camera Deputaților, răspuns.

Întrebarea se referea la sistarea din 1999 a finanțării ziarului românesc "Plai românesc", ziar al Societății pentru Cultură românească "Mihai Eminescu" din regiunea Cernăuți, precum și alte forme de comunicare. Despre acest ziar, domniile voastre știți foarte multe, pentru că v-a fost pus la dispoziție aproape lunar, timp de 2 ani.

În răspunsul dat de către departament, prin persoana domnului secretar de stat Viorel Badea, sunt aduse o serie de argumente, o serie de cauze ale întreruperii ajutorului financiar, cu care nici eu și nici redactorul șef, și respectiv colectivul de redacție nu suntem de acord, mai ales că acest colectiv de redacție a luat contact și a luat la cunoștință conținutul răspunsului.

Noi cerem din nou departamentului să revină și să decidă sprijinul financiar pentru apariția acestui ziar românesc, într-o regiune româneasă, cu nume semnificativ, "Plai românesc", și să susțină și alte demersuri care sunt inițiate de către Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina.

Eu mă opresc și nu vorbesc deloc despre aceste cauze care nu sunt reale pentru a opri finanțarea, și vă rog, domnule președinte, să fiți de acord ca textul scrisorii pe care o avem de la redactorul șef al ziarului "Plai românesc", domnul Ștefan Broască, să fie încorporat în stenograma ședinței de astăzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Sunt de acord cu acest lucru.

 
 

Domnul Petru Bejinariu:

"Stimate domnule deputat Petru Bejinariu,

Mă adresez către dumneavoastră cu rugămintea să dați citire în Camera Deputaților această scrisoare care constituie un răspuns la afirmațiile voit părtinitoare ale domnului secretar de stat Viorel Badea, pe care le-a exprimat oficial în legătură cu intervenția dumneavoastră privind publicația Societății pentru Cultură românească "Mihai Eminescu" din regiunea Cernăuți, "Plai românesc", al cărei redactor-șef sunt. În totalitatea lor, aceste afirmații ale demnitarului în cauză al Guvernului României nu țin nici de adevăr, nici de moralitate.

Însă, înainte de a-mi exprima nedumeririle și dezaprobarea mea totală față de incriminările ce mi se aduc fără nici o probă, doresc totuși să mulțumesc mult Guvernului României, statului român și tuturor românilor pentru ajutorul important pe care l-a primit "Plaiul românesc" în anii 1996 – 1998. În ce măsură a reușit acest ziar independent al românilor nord-bucovineni să oglindească opinia comunității noastre din zonă este o problemă asupra căreia nu ar fi cazul să mă pronunț personal, însă pe parcursul acestor ani, considerații pozitive, deseori chiar elogioase, au fost exprimate în mai multe publicații din țară, dar și în cele aparținând comunităților românești din alte state. Totodată, membrii Parlamentului României au avut ei înșiși posibilitatea să-și facă o părere proprie, fiindcă "Plaiul românesc" s-a difuzat în ultimii doi ani atât în Camera Deputaților, cât și în Senat.

Pentru ceea ce s-a întâmplat cu susținerea publicației "Plai românesc" de către Departamentul pentru relațiile cu românii de peste hotare în anul în curs nu am nici o explicație. Condițiile contractului pe anul 1998 au fost respectate întocmai, fără să mi se impute cândva ceva. Solicitarea pe anul în curs a fost trimisă prin poștă la 15 aprilie, dar expediată și prin fax, pentru ca să fie apoi înmânată personal, în data de 1 mai, cu prilejul sfințirii bisericii din Sinăuți, doamnei expert Eugenia Vatcu la propria inițiativă, și nici într-un caz nefiind vorba de oarecare sugestii din afară.

Nu sunt deloc în cunoștință de faptul vreunei "analize mai detaliate" sau vreunui "sondaj pe teren" că tirajul "Plaiului românesc" ar fi fost mai mic decât cel prevăzut în contract. Într-adevăr, tirajul publicației a fost mic: de 1200 exemplare, el fiind stabilit însă nu de redactorul șef, ci de experții guvernamentali care mi-au propus acest contract pentru a fi semnat. În luna octombrie 1998 a apărut într-un tiraj mai mare cu 300 de exemplare decât cel prevăzut contractual, fără să solicit cheltuieli suplimentare, din care cauză am fost avertizat că nu se vor face decontările, deoarece am încălcat (!) prevederile contractului, și subliniez: nu pentru că ar fi fost mai mic, ci mai mare! Pentru fiecare lună am depus toate procesele-verbale de predare a tirajului de tipografie către redacție, precum și strategia difuzării, cu confirmarea numărului de exemplare primit de către asociațiile naționale românești din regiune, școli, biserici și alți beneficiari. În ce privește o altă acuzație, potrivit căreia "Plai românesc" nu ar avea o "difuzare adecvată în regiunea Cernăuți", înțeleg că este vorba despre cele 200 de exemplare care sunt expediate lunar Parlamentului României.

Declar, cu toată răspunderea, că redactorul șef al "Plaiului românesc" nu a făcut niciodată și nicăieri "presiuni și insinuări", după cum nu a dat public nici un fel de "explicații" - nici "contradicatorii" și nici "în dependență de auditoriu", iar dacă asemenea cazuri cunoaște domnul secretar de stat, ele urmau să fie invocate cu probe.

Nu corespunde realității nici afirmația că "Plai românesc" nu ar fi oficiosul Societății pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu" și, pentru ca cineva să se convingă de acest lucru, ar trebui doar să ia cunoștință de datele indicate în caseta tehnică a publicației. Mai mult, Societatea "Mihai Eminescu", împreună cu alte asociații românește din Cernăuți, a făcut în repetate rânduri demersuri către foruri de stat din România, inclusiv către domnul prim-ministru Radu Vasile, în favoarea susținerii acestei publicații, în care se preciza că este <<ziarul Societății "Mihai Eminescu">>. Un demers de acest gen a fost expediat, bunăoară, în luna mai a.c.

Și ultima: redactorul șef al "Plaiului românesc" nu a "evitat" nici o "întâlnire directă" cu domnul secretar de stat, ci, dimpotrivă, a căutat-o de mult timp și a găsit o asemenea ocazie tocmai la Vidin, în Bulgaria, în data de 7 august a.c., unde am discutat toate problemele legate de sprijinirea "Plaiului românesc", promițându-mi-se că vor fi rezolvate pozitiv, urmând ca mai în detaliu discuțiile să fie continuate la București, după revenirea domniei sale din concediu, la începutul lunii septembrie. Spre regret, domnul secretar de stat și-a revocat decizia inițială și n-a dorit să stea de vorbă cu redactorul șef al "Plaiului românesc" nici măcar la telefon, deși a fost sunat zi de zi timp de două săptămâni, pentru ca, într-un sfârșit, să-mi comunice un expert guvernamental că nu mai am ce căuta la București…

Doresc să-i asigur pe parlamentarii români că, în pofida tuturor rezistențelor care sunt înfruntate la Cernăuți, dar și la… București, "Plaiul românesc" va apărea și fără sprijinul Guvernului României, atâta timp cât vor fi români în Nordul Bucovinei, iar opinia lor va fi reflectată și mai deschis, deoarece redactorul șef nu va mai fi stânjenit de condiționări politice!

Cu profundă considerație, redactor șef, Ștefan Broască."

 
Carol Emil Kovacs - prezentarea oportunităților Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est;
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Carol Kovacs.

Se pregătește domnul deputat Gheorghe Marin.

 
 

Domnul Carol Emil Kovacs:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

În perioada 4 – 7 noiembrie 1999 am participat la Florența, împreună cu alți câțiva parlamentari de marcă din tot spectrul politic parlamentar, la Conferința asupra Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est.

Tema pusă în discuție a fost "Cum pot contribui parlamentele naționale din această zonă la stabilizarea Europei de Sud-Est".

Ceea ce m-a impresionat din capul locului a fost marea încredere pe care o acordă specialiștii occidentali- profesori, consilieri politici ai guvernelor țărilor respective- rolului unui parlament într-un stat de drept în care democrația funcționează.

Un prim răspuns la întrebarea lansată la această conferință este destul de evident, și anume: parlamentul țării din această zonă poate contribui la stabilizarea Europei de Sud-Est printr-un control riguros al modului cum sunt realizate practic prevederile ce decurg din pacul de stabilitate.

Cu părere de rău, trebuie să remarc faptul că acest pact semnat la Koln, pe data de 10 iunie 1999, este foarte puțin cunoscut, foarte puțin mediatizat, și mă întreb de ce.

Ideea lansării unui program cuprinzător pentru dezvoltarea Europei de Sud-Est a fost emisă pentru prima dată în plină criză în timpul bombardamentelor NATO împotriva Iugoslaviei.

Lansarea Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est sugerează o schimbare de abordare din partea NATO și a Uniunii Europene, care se vor concentra de acum încolo prioritar pe prevenirea crizelor, apelând la managementul crizelor doar atunci când diplomația preventivă va eșua, cel puțin pentru această parte a Europei.

Prin acest pact, de acum încolo se va urmări prevenirea izbucnirii crizelor, prin atenuarea decalajelor și cooperarea țărilor din regiune, care vor elimina până la urmă conflictele din regiune.

Problema care se pune în mod deosebit este de a pregăti programe credibile și viabile, care să poată fi finanțate ulterior din zona privată a capitalului. Poate de aceea, la acest schimb de opinii, au fost invitați parlamentari din România și din Bulgaria.

Ce s-a pus în discuție în mod deosebit, la ce întrebări trebuie să răspundă parlamentarii: în primul rând, dacă pactul de stabilitate este credibil, adică dacă semnatarii lui sunt capabili să transpună retorica în fapte. Nu trebuie să ne așteptăm la un eventual mare plan Marshall, având în vedere condițiile geo-politice actuale din Europa, unde capitalismul se află în plină ofensivă și implementarea unei economii de piață cu accente cât mai liberale este nu numai posibilă, dar și urmărită.

De asemenea, guvernele occidentale și organismele financiare internaționale sunt în primul rând dispuse să ofere consultanță pentru a învăța beneficarii din zona sud-est europeană să creeze un mediu economic atractiv și rețele de cooperare care să contribuie la dezvoltarea zonei.

În al doilea rând, se preconizează ca parlamentul să supravegheze activitățile Pactului de stabilitate fie printr-o comisie mixtă, formată din parlamentari ai comisiilor existente, fie printr-o comisie nouă, specială, care să fie pregătită să facă efectiv presiuni asupra Executivului, atunci când consideră că acesta este prea indiferent sau lipsit de entuziasm în privința unor activități legate de Pactul de stabilitate.

Trebuie să avem în vedere aspectele instituționale în primul rând, și apoi și cele financiare. Aceasta pentru că ajutorul trebuie să fie corect perceput, bine planificat și implementat în mod sistematic, iar cei care vor finanța proiectele de relansare economică trebuie să lucreze cu o bază largă de beneficiari și structuri de sprijin în interiorul țării.

Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est reprezintă, cu toate întrebările care necesită încă clarificări suplimentare, o oportunitate care trebuie folosită inteligent și flexibil, fără a cădea în capcana scepticismului, dar nici în aceea a optimismului excesiv.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Gheorghe Marin - despre tratamentul aplicat investitorilor străini ajunși în România.
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marin Gheorghe.

Domnul deputat Ștefan Baban este aici? Nu este aici.

Domnul deputat Miron Chichișan este aici? Nu este.

Doamna deputat Afrăsinei este? Nu este nici dânsa.

Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Gheorghe Marin:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-o economie în care cererea internă scade, exporturile se micșorează, întreprinderile mici și mijlocii nu mai supraviețuiesc și mor pe capete, marea industrie se restructurează prin disponibilizări de personal, singurul colac de salvare pentru economia româneacă par a fi investițiile străine.

De investitori autohtoni nu poate fi vorba, deoarece fiscalitatea ridicată și dobânzile mari la creditele bancare fac ca acestora bani pentru dezvoltare să nu le mai rămână.

Într-o atare situație, se constată că în luna iulie investitorii străini s-au încumetat să riște în economia românească numai 1,7 milioane de dolari, menținându-se în continuare tendința de scădere a investițiilor străine, începută încă din anul 1997.

De ce atât de puțini bani investiți în România? Calculul este simplu: un investitor bagă o anumită sumă de bani într-o afacere, cu gândul că după un timp și cu un anumit efort va obține o sumă mai mare decât cea investită, or, la ora actuală în România variantele sunt altele: pierzi sau abia apuci să-ți recuperezi suma investită, ori câștigul este mult prea mic ca să justifice efortul.

În afara acestor situații, mai trebuie adăugat și modul total necorespunzător în care sunt tratați investitorii ajunși în România. Aceștia au ajuns să vină la Parlament să ceară sprijin, tratament corespunzător și stabilitate legislativă, ca să nu dea faliment.

Firma PETKING S.A., societate mixtă cu capital german 96%, din care 38% din acțiuni aparțin statului german, s-a prezentat în cadrul Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare a Camerei Deputaților, împreună cu secretarul economic al Ambasadei Germanei din București, pentru a cere sprijin, un tratament corespunzător și respectarea legislației în vigoare la momentul constituirii societății. În caz contrar, firma PETKING, care a investit 15 milioane de mărci germane în România, va da faliment, atrăgând după sine măsuri imprevizibile din partea statului german, care este acționarul acestei societăți.

Dacă investitorii străini vor fi tratați în continuare în acest mod, să nu ne mai mirăm, domnilor guvernanți, că nu se fac investiții în România și că suntem descalificați în cursa pentru dolarii destinați investițiilor.

La așa tratament, așa rezultate!

Vă mulțumesc.

 
   
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onorați colegi,

Cu aceasta, prima parte a ședinței noastre se încheie.

Partea a doua, cea destinată dezbaterii proiectelor și a celorlalte chestiuni înscrise pe ordinea de zi, urmează, și voi ruga secretarii de ședință să vină la lucru, și, de asemenea, liderii de grupuri să-i aducă pe colegi în sală.

Rog pe cei doi secretari de ședință să poftească în sală, ca să putem începe ședința.

Vă informez că, din totalul celor 342 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări 283, 59 fiind absenți.

Pentru ziua de astăzi, participă la alte acțiuni parlamentare cei 9 deputați membri ai Guvernului, 8 deputați aflați sunt în misiune în străinătate și domnul deputat Viorel Burlacu însoțește o delegație parlamentară străină aflată în vizită în țară.

De asemenea, s-a aprobat ieșirea din cvorum a membrilor Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice - 31 de deputați, ai Comisiei pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic – 25 de deputați, și ai Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în mas㠖 19 deputați. Deci, în total, ar fi scoși din cvorum 93 de deputați.

Vă mai informez, și rog liderii de grupuri să dispună măsurile necesare, că la ora 11,30 avem 5 voturi finale: 4 de săptămâna trecută și unul de ieri, o parte din legi fiind legi organice, foarte importante, și vom vedea acolo cum rezolvăm problema prezenței și a cvorumului.

Comisiile care sunt scoase din cvorum vor participa la lucrările legate de proiectele de lege care au fost avizate de comisiile respective.

Deci ieri s-a aprobat dezbaterea în procedură de urgență a propunerii legislative privind organizarea și funcționarea birourilor de carte funciară.

Fac precizarea că vor fi sesizate următoarele comisii: în fond, Comisia juridică, de disciplină și imunități, pentru avize, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic și Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice.

 
   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mercredi, 12 ao?t 2020, 0:23
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro