Plen
Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 15-11-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 1999

6. Dezbaterea moțiunii semnate de 64 de deputați, având ca obiect "Politicile educaționale promovate prin manualele de Istoria românilor" (respingerea, prin vot, a moțiunii).  

Domnul Vasile Lupu:

................................................

Doamnelor și domnilor deputați,

Trecem la dezbaterea moțiunii inițiată de un grup de 64 de deputați, programată pentru astăzi.

Poftiți, domnule secretar.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Datorită faptului că Biroul permanent încearcă astăzi, pentru prima oară de când acest Parlament s-a reunit, să facă o propunere de modificare a unei cutume, înainte de intrarea în discuția moțiunii, Grupul parlamentar al Partidului Democrației Sociale din România cere o întrunire a liderilor de grup.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

15 minute pentru întrunirea liderilor.

Pauză

Liderii s-au întrunit, au stabilit și putem merge mai departe cu timpul de lucru convenit între lideri, peste hotărârea Biroului permanent.

Doamnelor și domnilor deputați,

Invităm reprezentantul semnatarilor moțiunii să dea citire textului.

Domnul deputat Anghel Stanciu are cuvântul.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Distins ministru,

Vă adresăm rugămintea să audiați, fără prejudecăți, ură, presiuni și etichetări violatoare de conștiință, prezenta moțiune privind politicile educaționale promovate prin intermediul manualelor de istorie, inițiată de 64 de deputați.

Subsemnații deputați, aflați în exercițiul unui mandat reprezentativ, solicităm, în baza prevederilor art. 142 – 147 din Regulamentul Camerei Deputaților și în temeiul art. 111 – 112 din Constituția României, exprimarea poziției plenului Camerei Deputaților față de noile finalități, scopuri ale învățământului, implementate de Guvern prin intermediul politicilor educaționale, promovate de Ministerul Educației Naționale.

Opinia noastră se referă la faptul că noile finalități sunt puse artificial în opoziție cu cele prevăzute în Legea învățământului, prin impunerea selectivă, neponderată, necorelată cu adevărul istoric a anumitor idei din Recomandarea nr. 1283 a Adunării parlamentare a Consiliului Europei din 1996, privind istoria și studiul istoriei, cuprinse în noile programe școlare și manualele de istorie elaborate și aprobate de comisia de specialitate a ministerului, eludând conștient prevederile punctului 10 din recomandarea amintită, potrivit căruia: "Cetățenii au dreptul să învețe istoria nemanipulată. Statul trebuie să afirme acest drept și să încurajeze cercetarea științifică, fără tendințe politice".

Finalitățile din Legea învățământului la care facem referire sunt: "învățământul contribuie la păstrarea identității naționale" - art. 3 alin. 1; "formarea capacităților intelectuale, a disponibilităților afective prin asimilarea de cunoștințe științifice" - art. 4, alin. 1, lit. b; "învățământul asigură cultivarea dragostei față de țară, față de trecutul istoric, de tradițiile poporului român" – art. 4, alin. 2.

Această opoziție voită între cele două tipuri de finalități ale învățământului, materializată în noua programă de istorie, respectiv în unele manuale de istorie alternativă, revelator fiind manualul de istorie coordonat de Sorin Mitu, Editura "Sigma", lansată de Ministerul Educației Naționale, (octombrie 1998), în colaborare cu Biroul P.E.R., (Proiectul pentru relații etnice), este developată într-un document edificator, prin care s-au lansat principiile structurale ale noilor politici educaționale:

"Ce fel de istorie predăm? Una de tip mobilizator, cu modele de eroism și patriotism, cu menirea de a genera loialitate națională sau o istorie de tip european, prin care se înțelege prezentul, deci o istorie a instituțiilor politice, a statului, a principalelor ideologii ce au marcat trecutul prezent și astăzi. Prezentarea istoriei României în contextul istoriei țărilor central-est europene, un mijloc de integrare spirituală regională și un gest oferit minorităților".

Baza acestei noi politici educaționale exclusiviste (ori, ori) și nu integratoare (și, și,) este rezultatul preluării de către Ministerul Educației Naționale, în mod mecanic, a anumitor prevederi înscrise în Recomandarea nr.1283, concretizate în formularea a noi tematici, respectiv modalități de proiectare și predare a istoriei.

Considerăm că acestea se bazează pe dorința unora de a se afirma prin absolutizarea principiului demitizării și separării intenționat artificiale a valorilor naționale de cele europene, în scopul atingerii unei finalități incerte ("omul nou" - homo europaeus - cu vagi trăsături românești), fapt care a și condus, inevitabil, la elaborarea unei noi programe școlare, cu exprimări generale vagi, pe baza căreia a rezultat un manual edificator (coordonator Sorin Mitu), față de care instituții de prestigiu și specialiști de certă valoare științifică opinează:

- "Nu corespunde exigențelor unui manual menit că contribuie la educația națională a unor tineri. Aspecte importante ale devenirii istorice a poporului român sunt omise, altele, ca și personalități de seamă ale istoriei naționale sunt prezentate unilateral și neechilibrat, în multe locuri suntem confruntați cu o tratare superficială. Evident că nu poate fi vorba de o interzicere sau cenzurare dar, totodată, atâta timp cât manualul nu corespunde exigențelor firești, considerăm că nu este normal ca el să beneficieze de avizul Ministerului Educației Naționale". (Academia Română, Secția de Științe Istorice și Arheologice.)

- "Opinia specialiștilor din Facultatea de Istorie este că acesta este inegal, cuprinzând atât lecții redactate excelent din punct de vedere metodic și științific, cât și părți mai puțin reușite, deficitare ca informație și concepție". (Universitatea din București, Facultatea de Istorie.)

- "Membrii catedrei consideră că ar fi necesară o selecție mai riguroasă a manualelor pentru publicare, pentru a se evita calitatea necorespunzătoare a unora dintre ele, cum este cazul manualului apărut la Editura "Sigma", pe care noi îl considerăm cel mai controversat din cele cinci, ca și informație și interpretare. Manualele necorespunzătoare duc la îndepărtarea elevilor de istoria națională, la diminuarea sentimentului demnității naționale". (Universitatea din Timișoara, Facultatea de Litere, Filozofie și Istorie.)

- "Programa pe baza căreia s-a redactat prezentul manual are carențe în conținut și formulări, ca și în prezentarea echilibrată a capitolelor și perioadelor din Istoria Românilor".

- "Este inadmisibil să lipsească problema etnogenezei românilor și a glotogenezei; lipsesc și alte capitole semnificative din istoria României, unele formulări sunt inadecvate; ponderea acordată epocilor și problemelor istorice este discutabilă." (Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Istorie și Filozofie.)

- Constatăm, mai întâi, o mare superficialitate în abordarea și tratarea unor teme, eliminarea unora dintre cele mai importante perioade istorice și pe făptuitorii lor, denotă superficialitate, o detașare arogantă față de evenimentele narate și necunoașterea metodologiei istoriei". (Universitatea "Ovidius" din Constanța, Facultatea de Istorie, Drept, Științe Administrative.)

Aceste opinii, relativ categorice, sunt generate de liniile directoare impuse prin programă în structurarea manualului, astfel încât, prin "fuga" de așa-zisul naționalism istoric, s-a reușit să se minimalizeze, să se semene incertitudini și confuzii în problemele esențiale ale românilor, spre a se evita, în concepția autorilor, modele de eroism și patriotism care ar fi putut genera demnitate și loialitate națională sau ar fi "jignit" unele minorități naționale.

Pentru atingerea acestor obiective ignobile s-a acționat prin:

a) demitizare forțată și impunerea imaginarului. Astfel, formarea poporului român este "o poveste"; Menumorut, Glad și Gelu "nu au existat cu adevărat". Elitele de la începutul epocii moderne "credeau" că o societate nu se poate dezvolta în mod corespunzător decât într-un cadru național propriu. Intelectualii romantici "vor inventa" națiunea română modernă, adică vor scrie o istorie a acesteia etc.;

b) deformarea realității istorice, prin prezentări insignifiante sau omisiuni bine calculate. Mileniul I, hotărâtor pentru formarea limbii și a poporului român, pentru statornicirea sa statală pe toată aria geografică dintre Tisa, Nistru, Dunăre, Marea Neagră, confirmate de descoperirile istorice din ultimele decenii, este expediat în câteva cuvinte. S-au eliminat datele despre venirea ungurilor în România și agresarea voievodatelor românești de către aceștia. S-a renunțat la Mihai, întâiul unificator, și la Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, cei care au făcut zid expansiunii otomane în centrul Europei. Răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan, redusă doar la acte de sălbăticie, este grosolan falsificată. Românii trebuiau să apară drept niște sălbatici, criminali, care "au ucis multe familii nevinovate". Despre cauze, program, represiunea sălbatică a răscoalei, nimic!

Referindu-se la evenimentele din 1848 – 1849 din Transilvania, autorii nu menționează faptul esențial, și anume hotărârea Dietei maghiare de la Cluj privind "unirea" Transilvaniei cu Ungaria, ceea ce însemna lipsirea românilor de drepturi naționale și politice, mai 1848. Se elimină cu totul din problematica anului 1848 din Transilvania acțiunea antiromânească a lui Kossuth, inclusiv represiunile sângeroase ale armatelor ungare, conduse de generalul Bem, contra revoluției române și altele. Se elimină caracterul plebiscitar al adunărilor de la Cernăuți și Alba Iulia, considerate a fi fost doar "reprezentative", reluându-se vechea teză a lui Roller privind rolul jucat de armata română pentru unire.

Se evită să se precizeze că prin tratate de pace s-au confirmat hotarele României, specificate în actele de unire de la 27 martie, 28 noiembrie și 1 decembrie 1918 și nicidecum că România Mare a fost rezultatul tratatelor de pace etc.

c) Ignorarea, minimalizarea și persiflarea unor personalități istorice. Decebal avea "buze senzuale", Traian era tuns "cu breton", Cuza avea doi copii născuți din legătura cu Maria Obrenovici, adoptați în 1865, Mihai Viteazul "supune" sub aceeași stăpânire Țara Românească, Transilvania și Moldova, el fiind "personajul preferat al istoricilor români", Vlad Țepeș a ajuns cea mai populară figură a istoriei medievale românești pe plan mondial "datorită filmelor care îl înfățișează ca un vampir", Ștefan cel Mare, "după o domnie plină de războaie, se închină și el turcilor".

Actele reale, de valoare istorică, ale acestor personalități sunt minimalizate sau nici nu sunt menționate și altele.

d) Politizarea evenimentelor. Cea mai frapantă politizare privește evenimentele din 1989 și până astăzi. Autorii minimalizează Revoluția din decembrie 1989, folosind expresii, "ca manifestații de protest", "revoltă populară", "revolta din decembrie 1989". Nu se analizează comunicatul către țară din 22 decembrie 1989 și evoluția concretă a evenimentelor, ci se operează cu slogane politice: "neocomuniști", "structuri neocomuniste". În continuare, sunt nenumărate aprecieri asupra evoluției societății românești, neconforme cu realitatea.

Față de toate acestea, redăm aprecierile Academiei Române, referitor la programa școlară și conținutul manualului în discuție, care se simte datoare să se pronunțe asupra recentelor încercări de acreditare "a unei viziuni neștiințifice despre trecutul național și a tendinței mai generale de a bagateliza, marginaliza și mistifica modelele și personalitățile istoriei noastre..."

"Aceste reprezentări și comentarii minimalizante, falsificatoare, vin în contradicție flagrantă cu rezultatele și judecățile atât ale istoriografiei științifice românești din perioada pretotalitară sau de astăzi, cât și ale multor specialiști străini care s-au aplecat asupra trecutului nostru. Consecințele vor fi deosebit de grave în ce privește pregătirea elevilor, imaginea lor despre poporul român, despre istoria și cultura lui. Nu este greu de imaginat ce poate să înțeleagă un elev despre toate acestea, când învață după un manual din care au dispărut miturile spiritualității românești, iar marile personalități ale istoriei, când nu sunt totalmente ignorate, sunt prezentate în două-trei rânduri și deseori persiflate".

Drept consecință a celor prezentate, ce au la bază opiniile specialiștilor din instituțiile de prestigiu ale statului, apreciem că toate acestea încalcă prevederile Legii învățământului, art. 3 și art. 4, și normele eticii profesionale prin eludarea adevărului istoric.

Totodată menționăm că nu au fost formulate în programa școlară obiectivele formative ale disciplinei și nici nu au fost prezentate criteriile de recomandare a manualelor, încălcându-se astfel prevederile art. 127 și 128 din Legea învățământului.

Doamnelor și domnilor deputați,

Am prezentat aceste probleme privind modul cum se încearcă să fie eludat conținutul național patriotic din componentele procesului de educație, contravenindu-se astfel flagrant prevederilor legale, tradiției istoriografice românești, principiilor universal recunoscute ale acordării faptului istoric, dar și finalității științei istorice.

Toată această strădanie a celor care nu privesc cu respect trecutul istoric, caută să șteargă praful timpului de pe vechile teorii ale lui Roller, relevate ca noi descoperiri istorice, și le amplifică sub imboldul unor scopuri bine definite, pentru a ne îndepărta spre o identitate îndoielnic europeană, nerecomandată de nimeni, care nu aduce decât rău țării și tineretului acestuia.

Un tânăr al viitorului, aparținând unei Românii integrate în structurile europene, trebuie mai întâi să știe cine i-au fost înaintașii, sacrificiile făcute pentru a exista astăzi, să privească cu respect trecutul nostru național, pentru că numai așa va reuși să-și perceapă locul său adevărat, nemistificat în noua Europă.

În consecință, față de cele prezentate, solicităm plenului Camerei Deputaților, în virtutea atribuțiunilor ce-i revin, să-și precizeze poziția prin impunerea finalităților învățământului prevăzute în lege, art. 3 și art. 4, însușindu-și decizia votată de cele două comisii de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comună din 20 octombrie 1999, respectiv:

1) Camera Deputaților își exprimă deplinul acord cu existența manualelor alternative;

2) Solicită rediscutarea și reevaluarea actualelor programe de istorie a românilor și elaborarea de noi programe, prin prisma finalităților prevăzute în art. 3 și 4 din Legea învățământului și a standardelor internaționale, respectiv a unor prevederi concordante legii și specificului românesc din Recomandarea nr.1283/1986 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind istoria și studiul istoriei.

3) Solicită Guvernului, respectiv Ministerului Educației Naționale, retragerea autorizației de folosire ca manual de istorie pentru clasa a XII-a a cărții editate de Editura "Sigma" 1999, până la o eventuală revizuire a sa de către autori, în sensul celor precizate de specialiști și în conformitate cu finalitățile prevăzute de lege.

Această moțiune a fost inițiată și susținută de domnii deputați: Chiriac Mihai – Circumscripția electorală nr. 34 Suceava, Tarna Gheorghe – Circumscripția nr. 23 Ialomița, Boștinaru Victor – Circumscripția nr. 16 Dâmbovița, Boda Iosif – Circumscripția nr. 41 București...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, nu este în tradiția moțiunilor dezbătute în Camera Deputaților să se citească lista. Lista este cunoscută, doar vom...

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Atunci vă rog să-mi permiteți să precizez că această moțiune, după cum rezultă și din începutul citirii listei, este prima moțiune din aprilie 1990, de când există legal noul Parlament, depusă de un grup de deputați ca reprezentanți ai alegătorilor din circumscripțiile electorale și nu ca membri ai unui partid sau ai unui grup parlamentar.

De asemenea, este prima moțiune care nu este direcționată împotriva Guvernului, nu este direcționată împotriva Ministerului Educației Naționale sau împotriva actualei majorități parlamentare. Moțiunea solicită, de fapt, în baza prevederilor regulamentului și a Constituției, să se exprime clar o opțiune: ce fel de istorie predăm? Adică: A) una de tip mobilizator, cu modele de eroism, patriotism, mândria de a genera loialitate națională; ori B), o istorie așa-zis europeană, prin care se înțelege prezentul, deci, o istorie a instituțiilor publice ale statului.

Prin urmare, semnatarii solicită ca în locul unei politici educaționale exclusiviste, de tip ori A ori B, să acceptăm o politică educațională integralistă, adică, și A și B. Cu încrederea că această solicitare a noastră va fi acceptată...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, ați intrat în dezbaterea moțiunii! Opriți-vă, vă rog!

Domnul Anghel Stanciu:

...vă mulțumim pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Moțiunea a fost inițiată de un număr de 64 deputați. Întrebarea este: vreunul din semnatari își retrage semnătura de pe această inițiativă?

Poftiți, domnule deputat Vasilescu.

Domnul Valentin Vasilescu:

Din partea Partidului Ecologist Român, îmi retrag semnătura de pe moțiune.

Voci din Opoziție:

Cine sunteți?

Domnul Valentin Vasilescu:

Valentin Vasilescu, deputat de Prahova. (Rumoare, vociferări, proteste.)

Domnul Vasile Lupu:

Următorul? Poftiți, domnule deputat, aveți cuvântul!

Domnul Ioan Roșca:

Sunt deputatul Roșca, de Dolj, declar prin prezenta că îmi retrag semnătura de pe moțiune. S-a făcut prea multă politică! Aplaudați, vă rog, domnilor! (Vociferări, proteste ale deputaților din Opoziție.)

Domnul Vasile Lupu:

Doi.

Următorul? Are cuvântul domnul deputat Boștinaru.

Domnul Victor Boștinaru:

Domnule președinte de ședință,

Domnul ministru,

Domnilor secretari de stat,

Aș dori să menționez de la început că, spre a nu se interpreta cumva atitudinea membrilor Grupului parlamentar al PD ca un gest de cenzură față de o carte publicată în România, am decis, personal, să-mi retrag semnătura. Dar în egală măsură, domnule ministru și distinși colegi, în ciuda aprigei dispute politice angajate cu ocazia dezbaterilor asupra manualului de istorie, vreau să precizez că gestul semnatarilor din partea Grupului parlamentar al PD este determinat de considerente științifice și profesionale, de dorința ca distanța dintre discursul despre reformă și realitățile din sistemul educației naționale să se reducă.

Voci din Opoziție:

Dezbate moțiunea?

Domnul Victor Boștinaru:

Am privilegiul să reprezint un partid care nu a fost niciodată perceput ca naționalist, ci, dimpotrivă, ca o voce autentic europeană. (Proteste, vociferări.)

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, intrăm în dezbatere! Vă rog! Interveniți la timpul pe care îl aveți afectat! Am reținut, v-ați retras semnătura.

Alți colegi deputați? Poftiți! Aveți cuvântul, domnule deputat!

Domnul Viorel Lixăndroiu:

Mulțumesc, domnule președinte. Sunt deputatul Viorel Lixăndroiu și vreau să vă spun că îmi retrag semnătura, pentru că s-a politizat excesiv de mult această acțiune. Am crezut într-o acțiune serioasă, într-o dezbatere serioasă, nu s-a întâmplat așa ceva, i s-a dat o conotație politică deosebită și nu mai este cazul să mai discutăm.

Domnul Marcu Tudor: (din sală)

Sunteți penibili, oameni dragi! Servilism penibil!

Domnul Vasile Lupu:

Mai există vreun coleg deputat care dorește să-și retragă semnătura? Domnul deputat Otto Weber. (Vociferări, proteste ale deputaților din Opoziție.)

Vă rog, liniște în sală, stimați colegi, este o procedură parlamentară! Vă rog, liniște!

Poftiți, domnule președinte, aveți cuvântul!

Domnul Ernest-Otto Weber:

Domnilor deputați,

Deputații PER-ului au depus semnătură pentru retragerea manualului de istorie. Protestul nostru a fost transformat, fără știrea noastră, în moțiune simplă, cu care nu suntem de acord. De aceea, în concluzie, vom vota contra moțiunii. (Aplauze ironice ale deputaților din Opoziție.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Următorul, mai există?

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

Domnul Diaconescu cere cuvântul! Și dânsul se retrage!

Domnul Gheorghe Ana: (din sală)

Mai sunt 59!

Domnul Marcu Tudor: (din sală)

Pe locurile rămase se înscriu UDMR-iștii!

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Domnul Protopopescu are cuvântul, dânsul fiind al șaselea.

Domnul Cornel Protopopescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Ținând cont de situația care s-a creat după semnarea unui tabel prin care inițiatorul a propus strângerea unor semnături pentru retragerea manualului de istorie apărut la Editura "Sigma", am depus și eu această semnătură, am fost de acord cu retragerea, dar nu în sensul care s-a dat acestui tabel, transformându-l în moțiune, chiar dacă e simplă. În consecință, mă consider că nu sunt semnatarul acestei moțiuni și îmi retrag semnătura. Vă mulțumesc. (Vociferări, proteste.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Din 64, au mai rămas 58, ne oprim aici?

Domnul Petru-Șerban Mihăilescu: (din sală)

Procedură!

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule deputat!

Domnul Petru-Șerban Mihăilescu:

Domnule președinte,

Dacă e atâta curaj politic, pe procedură, eu vă întreb: eu pot să o semnez, că nu am semnat-o? Vă mulțumesc.

Deputați din Opoziție:

Bravo! (Aplauze.)

Deputați din majoritate:

Nu se poate!

Domnul Vasile Lupu:

Data viitoare, domnule deputat...

Domnul Petru-Șerban Mihăilescu:

Vă rog să mă iertați, nu mi-ați pronunțat numele, dar ați pronunțat "domnule deputat". Deci, atâta vreme cât sunt atâta discuții și atâtea posibilități, încă o dată, vă rog să vă consultați cu Comisia juridică, să-mi răspundeți dacă se poate sau nu. Vă mulțumesc. (Rumoare, vociferări, proteste.)

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Vă amintesc că în legislatura trecută a mai fost o astfel de discuție, și concluzia Parlamentului de atunci este că o moțiune nu poate fi semnată după data în care ea a fost depusă.

Voci din Opoziție:

De ce?

Domnul Alexandru Sassu:

Vă amintesc încă o dată, această discuție a mai avut loc în Parlamentul trecut și aceasta a fost concluzia lui.

Domnul Corneliu Ciontu: (din sală)

Este o concluzie, nu o prevedere regulamentară!

Domnul Alexandru Sassu:

Dacă vrea să-și exprime acordul, o poate face prin discurs sau prin vot.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Ioan Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreședinte,

Sigur că interpretările regulamentare sunt diferite, depinde din care parte a sălii sunt vorbitorii. Dumneavoastră aveți dreptate, că trebuie modificat regulamentul, pentru că uite unde ajungem! În regulament nu se scrie nici că poate, nici că nu poate și, vorba domnului Severin - regretatul de la PD, dar deputat independent, pentru care eu îl felicit -: dacă nu se scrie, se poate! Dacă nu se interzice, se poate! Nu? Că așa e juridic, așa spun juriștii!

Dar, hai, să nu mai întârziem, domnule vicepreședinte, că dumneavoastră azi sunteți cam obosit, încurcați și cifrele, încurcați și deputații! Haideți să începem dezbaterea!

Mai vedeți dacă e pe aici și domnul Diaconescu, să vină și dânsul la lucrări, că nu l-am văzut de vreo lună pe la lucrările Camerei Deputaților, și ar fi bine să-l mai vedem din când în când, să nu credem că e în altă parte! Doamne ferește! Și să vină, pentru că domnia sa este președinte! Și când era domnul Năstase președinte, îmi amintesc că un coleg de la PD, în fiecare săptămână, îl ruga să vină la lucrări, la modul ironic și sarcastic.

Noi nu-l rugăm sarcastic, dar ar fi bine să mai participe, să vadă ce se întâmplă la Camera Deputaților, pe care, cu onoare, o conduce! Că l-am ales pentru 4 ani de zile și nu se știe dacă îi încheie, până la sfârșit, cei 4 ani de zile!

Începeți dezbaterea, nu mai căutați, că nu mai sunt alții să se retragă! Sunt 58, câți au rămas, haide să începem, că e ora 18,00, domnule vicepreședinte! Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

De acord, domnule deputat. Doar să vă citesc art. 146 din regulament: "După începerea discutării moțiunii, deputații nu își pot retrage adeziunea la moțiune." Ca atare, până la începerea discutării, retragerea se poate face; este deja o cutumă.

Voci din Opoziție:

Când începe, mâine?

Domnul Vasile Lupu:

După părerea mea, s-ar putea și alții înscrie, până la începerea dezbaterii moțiunii, eu nu am nimic împotrivă.

Domnul Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Dacă doresc să mai semneze și alții, n-au decât să retragă moțiunea acum, și când vor avea semnături suficiente, să o înscrie. Deci, sau intrăm în dezbatere sau retrag moțiunea. Mulțumesc. (Proteste, vociferări.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Regulamentul vorbește de "inițierea" moțiunii, până în momentul dezbaterii: semnatarii au inițiat moțiunea, au prezentat-o aici, dacă deschidem posibilitatea ca în acest moment să o mai semneze și alții, este clar că am ratat dezbaterea!

Domnul Marcu Tudor: (din sală)

Dar la retras de ce le-ați permis! Dumneavoastră ați vrut să o ratăm!

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule Stanciu!

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte de ședință,

E drept că noi doi am luat-o mai molcom, așa, ca la Iași... Haideți să întrebați dacă mai este cineva care își retrage semnătura, stabilim dacă numărul este cel corespunzător, de minimum 50, și dați drumul la dezbateri! Mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De fapt, aș vrea să vă dau o mână de ajutor, procedural, așa cum am făcut și în alte dăți. Eu constat că dumneavoastră încercați, de o bună bucată de vreme, să-i trageți pe cei din sală la microfon pentru a se retrage de pe această listă și, în același timp, că străduința dumneavoastră este fără obiect, în ultimele zece minute.

De aceea, eu v-aș propune, dacă e posibil, ca dumneavoastră să amânați până data viitoare, până când membrii coaliției și cei pe care îi mai puteți convinge se hotărăsc să se retragă de pe listă și, atunci, nu va mai fi nevoie să facem dezbatere! Or, în caz contrar, ar fi momentul să dați drumul acestei dezbateri, constatând că nu mai e nimeni dintre aceia pe care doriți să-i trageți la microfon pentru a solicita retragerea de pe listă. Vă mulțumesc, domnule președinte, pentru înțelegerea de care dați dovadă.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Să lămurim lucrurile. Înainte de ședință, s-au anunțat mai mulți deputați înscriși la cuvânt, că vor să declare retragerea de pe listă. Trebua să-i invit, e clar!

Și, acum, considerăm procedura încheiată: 58 au rămas pe listă, din 64. Trecem la dezbaterea moțiunii.

Supun timpii conveniți de liderii grupurilor parlamentare, într-o nouă variantă decât cea propusă de Biroul permanent, votului dumneavoastră. Deci:

- Guvernului i se alocă 45 de minute, pe care și le administrează singur, la începutul și sfârșitul dezbaterilor, aceasta este propunerea.

- Grupurilor parlamentare să li se afecteze câte 20 de secunde pentru fiecare deputat din componența grupului, fără, însă, ca timpul afectat pentru fiecare grup parlamentar să fie sub 4 minute.

- Deputații fără apartenență la grupuri parlamentare urmează să-și desemeneze în scris un număr de vorbitori, în cadrul timpului alocat, ceea ce s-a realizat până în prezent. În numele independenților s-a anunțat domnul deputat Popa Nicolae.

Stimați colegi,

Și, acum, timpii calculați: PNȚCD Civic Ecologist, 85 membri, timp total – 28 de minute; PDSR – 26 de minute; PD (USD) – 12 minute; PNL – 10 minute; UDMR – 8 minute; PRM – 6 minute; PUNR – 4 minute; Grupul minorităților, altele decât cea maghiar㠖 5 minute; deputații independenți – 14 minute.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Votat.

Doamnelor și domnilor deputați,

În continuare, este invitat reprezentantul Guvernului, domnul ministru Andrei Marga, pentru a răspunde textului prezentat de reprezentantul semnatarilor. Aveți cuvântul, domnule ministru.

Domnul Andrei Marga:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este dreptul indiscutabil al Parlamentului României să examineze promovarea de programe adecvate de către instanțele executive ale puterii și salutăm ocazia unei astfel de examinări a politicilor educaționale. În mod firesc, ne interesează opiniile membrilor societății noastre și, cu deosebire, ale forului suprem, care este Parlamentul, cu privire la ceea ce se face și ceea ce este de făcut în domeniul de larg interes al educației.

O discuție încadrată în competențe legale, pe orice subiect al educației, este oportună oricând și o acceptăm din capul locului cu disponibilitate. Aș vrea să evoc, dintre rațiunile acestei disponibilități, doar una, sper concludentă. Am în vedere evaluarea politicii educaționale a Ministerului Educației Naționale.

În Agenda 2000, cunoscutul document privind evoluția României spre aderarea la Uniunea Europeană, se semnalează, pentru anii de dinainte de 1997, piedicile la reforma învățământului și chiar stagnarea acesteia. În 1998 și 1999, evaluările experților din țară și din afara țării privind reforma învățământului sunt substanțial diferite. Ultimele două rapoarte anuale ale Uniunii Europene, expertizele instituțiilor internaționale – ca să cităm observatorii neutri – arată limpede că Ministerul Educației Naționale a angajat pașii majori și efectuează o reformă reală a învățământului.

De pildă, raportul din 1998 al Uniunii Europene subliniază că: "Ministerul Educației Naționale a întreprins pașii majori spre reforma instituțională și legislativă." La rândul său, raportul OECD din 1998 arată că sistemul educației în România: "Oferă un impresionat serviciu public și este angajat într-o schimbare profundă, pentru a ameliora calitatea învățării și predării, precum și întreaga organizare și managementul educației."

Evident, aceste schimbări s-au realizat pe fondul dificultăților întârziatei privatizări și ale consecințelor negative ale amânării reformelor din România anilor ’90.

Dezbaterea de azi are sorți să fie productivă, în contextul reformelor structurale promovate de coaliția de guvernare și al eforturilor de a integra România în Uniunea Europeană, depășind obstacole create de forțe ostile, la tot pasul. Dați-mi voie să consider Moțiunea privind politicile educaționale promovate prin manualele de istoria românilor, realizată deputatul PRM Anghel Stanciu ca moțiune simplă la Camera Deputaților, sub aceste aspecte.

Subiectul moțiunii se referă, de fapt, la editarea manualelor alternative de istorie în licee, în particular, la manualele de istorie pentru ultima clasă de liceu. Cu regret, trebuie să semnalez că mulți dintre cei care s-au pronunțat asupra manualelor de istorie pentru clasa a XII-a, manuale care sunt în număr de 5, le cunoșteau vag.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Minciună!

Domnul Andrei Marga:

Rareori au fost ascultați istoricii de profesie, prea puțin s-au citit manualele alternative de istorie din România interbelică.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

De unde știi, domnule?

Domnul Andrei Marga:

Nici unul din criticii manualelor alternative nu are o privire comparativă asupra învățământului de azi din diferite țări.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Nu este adevărat!

Domnul Andrei Marga:

Se confundă gusturi și impresii personale, cu judecăți profesionale!

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

I-auzi!

Domnul Andrei Marga:

Cei mai mulți nu corelează ceea ce elevii învață în clasa a XII-a cu ceea ce ei învață în fiecare clasă la istorie, începând din clasa a IV-a și terminând cu ultima clasă de liceu.

Pe acest fond de necunoaștere, s-au falsificat și se fabrică afirmații. Un covor trist de falsuri și agresivități, care amintește pentru mulți bucureșteni de rușinoasa afacere a transcedentalismului, de la începutul anilor ’80, riscă din nou să împiedice o dezbatere rațională, favorabilă istoriei naționale și învățării ei.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Asta-i părerea dumitale!

Domnul Andrei Marga:

Un motiv ne dă, totuși, speranțe că putem progresa spre abordarea rațională a subiectului. Am în vedere faptul că unii dintre cei pe care moțiunea îi reprezintă au evoluat în ultimele săptămâni. La început, ei au pretins că, istoria efectivă fiind una, manualul trebuie să fie unic; apoi, au clamat diferite "comploturi internaționale", cel mai recent, "complotul american"; iar, foarte recent, acuză în moțiune ceea ce ei numesc "aplicarea mecanică a rezoluției Consiliului Europei".

În mod treptat, însă, se dezvăluie ceea ce stă în spatele moțiunii: efortul de a câștiga capital politic prin falsificări și de a reimpune, cu orice mijloc, concepții autoritariste asupra învățământului și istoriei, pe care cei mai mulți cetățeni ai țării noastre le-au respins în 1989 și în anii care au urmat.

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

Acum le acceptă!

Domnul Andrei Marga:

Ce s-a petrecut, în fapt? În toți anii de dup㠒89, specialiștii, elevii, studenții, publicul interesat au adus critici justificate programelor de învățare a istoriei în școli și în licee. Aceste critici au vizat multe lucruri, între care: ponderea redusă acordată evenimentelor tragice din perioada dictaturilor: de dreapta și de stânga; insuficienta cuplare a istoriei țării noastre și a istoriei europene în programe. Nici unul dintre cei interesați în subiect nu era, în 1997, mulțumit de predarea istoriei și de manuale. Este demn de amintit că un sondaj printre elevii claselor a XII-a din 1997 a arătat, cu forța statisticii, că 96% dintre elevii din ultima clasă de liceu au reclamat supraîncărcarea din manuale, 82% au acuzat obligarea la memorare mecanică, iar 73% au respins manualele existente la acea oră.

Trebuie să subliniez că după instalarea coaliției de guvernare a început un șir de măsuri pentru a se asigura învățarea aprofundată a istoriei. Manualele alternative pentru clasele I-III-V au fost prevăzute până în 1996; manualele alternative pentru clasele a II-a și a VI-a au fost realizate în 1997.

Din păcate, în 1994-1995, s-a trecut la manualele alternative în țara noastră, fără a se fi reformat în prealabil programa acestora. În 1997-1998, am putut începe să corectăm eroarea din '94-'95 și am tipărit manualele alternative pentru clasele a VII-a și a VIII-a; în 1999, am trecut, într-adevăr, la producerea de manuale alternative pentru liceu. La această oră, sunt pe piață 120 de manuale alternative pentru clasa a IX-a, urmând ca, foarte curând, să înceapă producția de manuale alternative pentru clasele a X-a, a XI-a și a XII-a. Orice țară civilizată tinde spre manuale alternative, ca spre o condiție de naturală diversificare și de creare de șanse de a alege pentru tineri.

Programele de istorie, ca și programele tuturor disciplinelor, au fost elaborate de profesori de specialitate, au fost trecute printr-o seamă de instanțe de verificare profesională și, în final, au trecut prin mâna unei comisii compuse din cei mai proeminenți universitari din domeniu.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Care sunt?

Domnul Andrei Marga:

Manualele de istorie a românilor pentru clasa a XII-a se sprijină pe istoria cronologică a evenimentelor și personalităților, pe care elevii au învățat-o deja din clasa a IV-a până într-a IX-a. Aceste manuale nu repetă ceea ce se face în clasele anterioare, ci se concentrează asupra istoriei moderne și contemporane a României și integrează istoria națională în istoria europeană. Ele trec de la istoria cronologică la istoria tematică a civilizației românești și a instituțiilor românești.

Deoarece continuă inducerea în eroare a publicului cu privire la studiul istoriei, fac câteva precizări, foarte succint.

Este falsă aserțiunea după care elevii nu ar mai învăța istoria domnitorilor. Tututor domnitorilor cu rol proeminent în istoria națională li se acordă un spațiu, pe care l-au avut în vechile manuale, și spațiul care li se acordă personalităților în manualele europene din această clipă. În această sens, putem să intrăm într-o discuție și să facem totalul paginilor alocate în manuale.

Este anacronică pretenția de a exclude istoria de dup㠒89 din istoria contemporană. Să menționez că, de pildă, Iorga a publicat în 1911 manualul ultimei clase de liceu – clasei terminale – și a venit cu evenimentele până la 1908, în descrierea din manual.

Domnul Petre Țurlea: (din sală)

Păi, ce, autorul de acum este Iorga?!

Domnul Andrei Marga:

Trebuie accentuat că sistemul de producere a manualelor s-a schimbat și în țara noastră, în înțelesul că Ministerul Educației Naționale operează cu specialiști și pe baza referatelor și avizelor date de specialiști. Și acesta este sistemul practicat în țările democratice europene și în lumea civilizată, în general.

Poziția constantă a ministerului, poziție conformă cu legislația României și cu reglementările practicate în lumea de astăzi, poate fi sintetizată în felul următor: manualele alternative în istorie sunt un bun câștigat al istoriografiei, al societății civile românești, care ne dă semnul maturității și indică anvergura reformei educaționale. Or, racordarea la practicile internaționale ale lumii civilizate în materie de manuale este necesară. Patriotismul luminat este mai bine servit de o învățare naturală, cu manuale alternative și moderne, decât cu manualele îndoctrinării de până în 1999. Un manual de istorie, ca orice alt manual, se autorizează pentru piața manualelor, se retrage de pe piață sau se ameliorează, în baza argumentelor profesionale precise ale istoricilor calificați, cu pregătire modernă.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Trebuie spus din capul locului că moțiunea prezentată de deputatul Anghel Stanciu reia falsificările și trucurile introduse de persoane interesate, în atmosfera ultimelor săptămâni. Cărora le mai adaugă o evidentă lipsă de informație și reaua-credință.

Iată argumentele acestei judecăți: moțiunea vizează "politicile educaționale", cum se spune în titlul ei, "promovate prin manualele de istorie a românilor". Numai că manualele de istorie a românilor sunt în număr de 5, produse de editurile bucureștene: All, Rao, Corint, Sigma, Humanitas, încât, cine vrea să examineze "politicile educaționale", trebuie să se refere la toate 5 manualele; ba, mai mult, la toate cele 20 manuale de istorie pe care ministerul le-a produs în ultimii 2 ani.

Din motive evident ideologice, autorul moțiunii reduce manualele alternative la unul singur, prin prisma căruia privește programa de istorie și politicile aferente. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar aceasta este o eroare logică elementară, pe care o studiem cu elevii în clasa a IX-a, este eroarea luării părții drept întreg.

Moțiunea pune politica de reformă a programelor și manualelor de istorie în legătură cu Legea învățământului, în legătură cu Recomandarea nr. 1283 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și în legătură cu seminariile realizate - programul american Project for ethnic relations. Dar atunci când invocă Legea învățământului, moțiunea deformează legea, luând din ea numai ce convine propriei ideologii. Atunci când invocă, în favoarea sa, Recomandarea nr. 1283, moțiunea modifică, pur și simplu, articolele acesteia. Iar programului american, moțiunea îi atribuie scopuri care nu se regăsesc, pentru cei care știu lucrurile, în optica abordărilor americane.

Să dăm exemplele. Moțiunea amintește finalitățile învățământului stipulate în art.3 și 4 din Legea învățământului, dar în mod interesat evită să citeze integral vreun articol. Nu evocăm aici, din motive de spațiu, toate articolele, dar trebuie să spunem că, pe lângă alineatele invocate de moțiune, Legea învățământului stipulează la art.3 că "Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creatoare", pentru ca, mai departe, să prevadă "…educarea în spiritul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, al demnității și al toleranței, al schimbului liber de opinii…".

Identitatea națională este, evident, o valoare protejată de lege, dar în totală opoziție cu viziunea facilă ce ne readuce la ceaușismul de acum un deceniu care stă la baza moțiunii. Identitatea națională este clădită, în optica Legii învățământului, pe libertăți cetățenești, pe spirit interogativ, cercetător, pe valorile științifice, civice și umaniste ale democrației timpului nostru. Trunchierea articolelor din Legea învățământului este însă aproape inocentă pe lângă modificarea articolelor din recomandarea 1283 a Consiliului Europei.

Textul invocat în moțiune: "Cetățenii au dreptul să învețe istoria nemanipulată. Statul trebuie să afirme acest drept și să încurajeze cercetarea științifică fără tendințe politice", este o versiune deformată de autorul moțiunii a textului autentic al recomandării, care cuprinde o viziune opusă celei prezentată de deputatul Anghel Stanciu.

Pentru acuratețe, putem pune la dispoziție și textul în engleză, și pe cel în germană, și pe cel în franceză. Articolul menționat în recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei sună în felul următor: "Cetățenii au dreptul de a cunoaște istoria care nu a fost manipulată. Statul trebuie deci să asigure acest drept și să încurajeze o interpretare științifică, fără vreo deformare religioasă sau politică, a tot ceea ce se învață."

Trec însă peste traducerea premeditat incorectă, pentru a sublinia că textul Consiliului Europei solicită întocmai depășirea istoriei care a fost manipulată, adică exact ceea ce moțiunea prezentată nu acceptă și atacă. În acest sens, art.13 al Recomandării 1283 intervine cu precizarea că "O atenție deosebită va trebui acordată problematicii istoriei Europei Centrale și Răsăritene ce a suferit atât de multe de pe urma manipulării istoriei până foarte recent, și care continuă să fie în anumite cazuri subiectul cenzurii politice.".

Moțiunea prezentată se lasă inspirată de suspiciunile cultivate în deceniile anterioare, atunci când crede că stabilește vreo legătură între programele de istorie și ceea ce întreprinde fundația americană Project for Ethnic Relations.

Subliniez că nu există nici o legătură între reforma predării și învățării istoriei întreprinsă de minister și acțiunile vreunei fundații. Reforma învățământului întreprinsă acum este un produs al analizelor, capacităților și ideilor românești.

Trebuie spus însă că România este o țară deschisă, că ministerul, unitățile și instituțiile din rețeaua educației naționale cooperează, în spiritul de deschidere și demnitate al timpului nostru, cu fundații, universități, instituții din Europa Occidentală și din Statele Unite. Aceste cooperări trebuie chiar amplificate în România.

În domeniul istoriei, ministerul a participat și participă la reuniuni și organizează el însuși reuniuni, cu participarea Consiliului Europei, a unor centre de studierea, învățării istoriei din Statele Unite, Germania, Franța și din alte țări occidentale.

Moțiunea vrea să suscite din nou teama cultivată timp de decenii de securitate, teama de întâlnirea demnă și matură între oameni, de cooperare în beneficiul mutual dintre instituțiile românești și lumea occidentală. Ostilitatea față de pluralism și democrație și antioccidentalismul acestei moțiuni, fac din ea un moment regretabil în evoluția dezbaterii publice din țara noastră.

Nu voi urma moțiunea în perorația ei despre istorie. Din nou se poate observa că dezbaterile de istorie trebuie să fie ale specialiștilor din domeniu și că interferența în specialități în care nu se deține calificarea produce monștri.

(Vociferări în partea stângă a sălii.)

Reiterez argumentul că ministerul nu a autorizat un manual, ci cinci manuale alternative de istorie pentru clasa a XII-a. Trebuie să fie clar pentru toată lumea că ministerul nu privilegiază un manual sau altul, ci promovează manualele alternative pe care le avizează pe baza referatelor specialiștilor.

Mă văd nevoit să adaug însă că cine ia în serios termenii, în accepțiunea culturii de astăzi, nu va găsi în vreun manual ceea ce moțiunea numește "demitizare, impunerea imaginarului, deformarea realității" și așa mai departe. Nu există așa ceva, decât pentru cineva care vorbește la întâmplare.

Nimeni nu contestă că programa de istorie se poate discuta îndelung, că un manual este oricând perfectibil, dar judecățile moțiunii sunt răuvoitoare și fără acoperire. I-aș invita pe autori să citească manualele de istorie din perioada interbelic㠖 vi le punem la dispoziție – scrise de Nicolae Iorga, Alexandru Xenopol și Ion Lupaș, dar mi-e teamă să vă invit, pentru a nu ne ține din nou în moțiuni și pe tema acelor manuale, și de teama să nu-i luați la rost cumva acum pe istoricii de profesie pentru descrierile și interpretările lor.

Așa-zisele probe pe care le aduce moțiunea sunt simple falsificări, din neștiință sau cu bunăștiință. Nu există opinia Academiei Române, ci există opinia unor academicieni, dar academicieni precum Dinu Giurescu, Alexandru Vulpe, Alexandru Zub, Pompiliu Teodor și alții au o opinie contrară celei pe care moțiunea o citează.

(Vociferări zgomotoase în partea stângă a sălii.)

În comunicatele scrise și publicate de facultățile de istorie din București și Cluj se spune exact contrarul a ceea ce invocă moțiunea. Celelalte opinii citate în moțiune conțin evidente confuzii între manual și programă sau consideră în mod ilicit diferențe de interpretare drept afectarea identității. Alte texte citate exprimă de fapt dorința unor persoane de a-și vedea în capitole de manual subiectul din care și-au pregătit teza de doctorat în istorie. Or, se știe prea bine că un manual nu este un tratat și că nu putem încărca la infinit elevii doar pentru că avem libertatea să ne exprimăm, ca profesori, opinia.

Pe de altă parte, putem să vă prezentăm nenumărate declarații ale specialiștilor complet opuse celor citate în moțiune.

Se spune un neadevăr cras atunci când în încheierea moțiunii se afirmă că "Nu au fost formulate obiectivele formative ale disciplinei și nici criterii de recomandare a manualelor". Dacă am urca acum în biroul din această clădire al domnului deputat Anghel Stanciu am afla în rafturi volumele și broșurile editate de Ministerul Educației Naționale care conțin descrierea obiectivelor formative ale istoriei și care prezintă criterii de recomandare a manualelor. Ministerul Educației Naționale, a distribuit de altfel în școli și licee 40 de mii de exemplare de volume conținând tot aparatul curricular care s-a pus în mișcare în acest an.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Moțiunea prezentată de deputatul Anghel Stanciu solicită, ca să-i folosesc termenii, "timpul unei decizii a comisiilor de învățământ". Firește că în orice democrație parlamentară, opinia comisiilor Parlamentului prevalează. Mă văd obligat să spun, cu deferența datorată instituției, că până la această oră ministerul nu a primit vreo solicitare din partea comisiilor de învățământ, că opinia de la capătul dezbaterilor din comisie a luat forma unui comunicat despre chiar membrii comisiilor au exprimat opinii contradictorii, de multe ori manifest divergente.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Cultivarea cunoașterii propriei istorii și a valorilor culturii noastre naționale, multiplicarea și amplificarea lor printr-o benefică interacțiune cu lumea timpului nostru sunt misiuni fundamentale ale educației naționale. De la această axiomă pleacă proiectele și eforturile de reformă.

A promova identitatea națională prin cunoaștere și învățare, în particular prin cunoașterea și învățarea de către elevi a istoriei naționale, reprezintă o misiune asumată explicit și programatic de către Ministerul Educației Naționale.

De aceea, trebuie să spun cât se poate de răspicat că este propagandistică, este demagogică și de prisos pretenția moțiunii de a restabili identitatea națională în programa de istorie, căci identitatea națională a românilor și anvergura istoriei noastre naționale sunt promovate sistematic de noile programe de istorie, iar prevederile Legii învățământului cu privire la predarea și învățarea istoriei sunt respectate integral. Cine analizează aceste programe publicate în zeci de mii de volume își poate da seama că așa stau lucrurile.

Iată câteva ilustrări: obiectivele educaționale prevăzute în alin.1art.3 al Legii învățământului care se referă la faptul că "…învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradiții umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale…" sunt atinse prin conținuturile manualelor de istorie și în mod special și direct în capitole precum: "De la geneza etnică la geneza statală", "Etnogeneza româneasc㠖 premisele și semnificația sintezei", "Civilizația românească în contextul european", "Conștiința națională și emanciparea politică", "Premisele constituirii României moderne", "Relația României cu marile puteri", "Drepturile și libertățile cetățenești de la 1848", "Elitele românești și spiritul public", "Consitituirea și consolidarea statului național român modern", "Marea Unire", "Etapele constituirii României Mari" și așa mai departe.

Mai multe capitole oferă elevilor posibilitatea de a studia personalități care, prin acțiunile lor, au contribuit substanțial la dezvoltarea societății românești. Este vorba de capitolele precum "Biserica și domnia", "Generația pașoptistă și proiectul liberal", "Opera reformatoare a lui Cuza" și altele.

Multe capitole sunt în mod evident destinate să formeze și să stimuleze atitudini pozitive față de istoria națională. Este vorba de capitole precum "Constituirea statului național modern", "Progresul societății românești după cucerirea Independenței", "Unitate și diversitate în România Mare"; "Drepturi și libertăți democratice în Constituția din 1923" și multe altele.

Subliniez că programele de istorie sunt redactate astfel încât pun în relif tradițiile și valorile istoriei românești și valorifică cercetările recente ale istoricilor într-un limbaj de specialitate și cu metodologii aduse la zi.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este dificil să dezbați onest probleme într-un moment impregnat de zvonuri, în care se lansează diversiuni necontenit. Pentru a risipi orice îndoială, vreau să subliniez cât se poate de răspicat un lucru: acesta se referă la îmrejurarea că producerea de manuale alternative s-a derulat conform reglementărilor legale, pe baza analizelor și referatelor specialiștilor înșiși.

Este de amintit că metoda folosită în moțiune, constând în scoaterea continuă din context a unor cuvinte sau expresii ale textelor și răstălmăcirea lor în voie, poate face impresie un timp în fața persoanelor neprevenite, dar nu dă rezultate durabile și a fost părăsită de mult de lumea civilizată căreia și noi îi aparținem.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Moțiunea acuză fără nici un temei politizarea evenimentelor în redarea istoriei contemporane. Este știut că în aproape toate țările civilizate, disciplinele din ultima clasă de liceu îi familiarizează pe elevi cu deceniile recente. Pe de altă parte, este bine cunoscut că în interpretarea evenimentelor recente divergențele dintre oameni sunt mai mari, încât se poate discuta la nesfârșit.

Esențial este însă ca în orice situație să lăsăm istoricii de profesie să-și facă analizele și, la nevoie, să ne promovăm tezele în mod argumentat.

Dar trebuie să observăm cu luciditate și răspundere că tocmai solicitarea formulată în moțiune, în efortul de a se pune din nou controlul asupra judecății libere a istoricilor, reprezintă o politizare. Nu este o politizare oarecare, ci cea mai respingătoare formă de politizare pe care ar înregistra-o țara noastră, o politizare bazată pe cenzura politică, care ar fi o premieră în țările acestei părți a Europei după 1989. Ar fi politizarea în favoarea acelei ideologii autoritariste și ostile democrației pe care românii, în marea lor majoritate, au respins-o manifest în 1989, ideologie care convine însă unor forțe obscure ce vor din nou să blocheze evoluția României spre integrarea în instituțiile noii Europe.

Doamnelor și domnilor,

Fiecare putem să avem mulțumiri sau nemulțumiri privind un manual, o carte sau chiar propriile cărți. Aceste nemulțumiri sunt firești și bine cunoscute. Putem fi nemulțumiți de un manual alternativ și îl putem, la rigoare, ocoli, adoptând alt manual din listă. Putem să fim nemulțumiți de toate manualele alternative, și atunci putem participa fiecare la elaborarea a încă câtorva alternative.

Este însă un fapt de o uriașă însemnătate culturală, civică și morală acela că țara noastră a reușit trecerea la manualele alternative în gimnazii și licee.

Desigur că manualele alternative se reiau în România după cinci decenii la nivelul liceului. Ministerul Educației Naționale, încă o dată, nu favorizează un manual sau altul, ci programul manualelor alternative. Ministerul a făcut, de asemenea, cunoscut faptul că există o procedură inclusă în tradiția democratică românească, o procedură a învățământului din toate țările democratice europene, procedură cuprinsă și în acordul Guvernului României cu Banca Mondială semnat în 1994; este vorba de o procedură de ameliorare a manualelor oricare ar fi ele, pe baza referatelor specialiștilor și, desigur, prin noi autorizări din partea Ministerului Educației Naționale.

Această procedură, accentuez, este cea a democrațiilor cărora le aparținem și vrem să le aparținem, și este de datoria mea să spun că acestei democrații trebuie să-i rămânem credincioși.

Mai menționez că această procedură de ameliorare a manualelor este deja pusă în aplicare de minister și în curând vor apărea ediții ameliorate ale acestor manuale, luând în seamă argumentele puse în joc chiar și în ultimele săptămâni.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Având în vedere faptul că politica educațională a Ministerului Educației Naționale pune în aplicare prevederile Legii învățământului, că moțiunea conține falsuri și repere deformate, că ea exprimă o optică depășită și dăunătoare intereselor României, având în vedere faptul că această moțiune cere tocmai acea cenzură politică străină democrațiilor, având în vedere faptul că există o altă procedură proprie democrațiilor și folosită în lumea civilizată, de ameliorare a manualelor, și că această procedură deja lucrează, vă solicit cu tot respectul să respingeți moțiunea.

Prin această respingere nu serviți persoane, ci slujiți cu adevărat interesele fundamentale ale românilor – acelea de a trăi într-o socitate democratică, pluralistă sub aspectul politic și al viziunilor racordate la democrațiile de azi.

Prin această respingere împiedicați alunecarea care ar fi extrem de costisitoare a țării în mentalitățile și atitudinile regimului de acum mai bine de un deceniu de care poporul nostru s-a despărțit eroic în 1989.

Respingând această moțiune, probăm adevăratul patriotism care ne unește respectul adânc pentru istoria națională cu preocuparea adevărată de modernizare și participare la evoluțiile în bine ale lumii de astăzi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze în partea dreaptă a sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Domnul deputat Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreședinte,

Mă bucur că și domnul Alecu este prezent în sală, un istoric desăvârșit în cultura … domnia sa știe care! Să o lăsăm la o parte, pentru că aici este vorba de istorie, domnule Alecu, și nu este vorba de altceva. Simplu - istorie, este grav ca și rostire.

Domnule vicepreședinte,

Întrucât sunt unul dintre semnatarii și inițiatorii textului acestei moțiuni, cu toată deferența, vorba domnului ministru, vreau să mă adresez domnului ministru: domnule ministru, noi am fost colegi de generație și de facultate la Cluj Napoca, am absolvit amândoi la ani diferiți aceeași facultate, se chema de Filosofie din Cluj Napoca, ne cunoaștem foarte bine și știm ce a fost atunci. M-ați jignit, pentru că ați amintit aici numele unui așa-zis istoric care nu a fost în viața lui istoric, ci istoriograf, predând istoriografia, care a ajuns după Revoluție și academician - se cheamă Pompiliu Todor.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra, ați ieșit din procedură!

Domnul Ioan Gavra:

M-am simțit jignit!

Este procedură!

Am semnat textul acestei moțiunii, și nu permit să fiu jignit cu nume care n-am legătură cu democrația de după 1989!

Deci, acest satrap comunist al Facultății de Istorie și Filosofie a fost cel care a propus, domnule Marga, fiind de față și dumneata și eu la ședința de partid, sancționarea pe linie de partid a domnului Ion Cristoiu, care mi-a fost coleg de facultate, pentru că nu și-a îndeplinit nu știu ce ideologie dată de domnia sa.

Deci nu veniți cu asemenea exemple care până în 1990 au predat filosofie și istoriografie comunistă, și după 1990 au devenit, culmea ironiei, cu Soros, europeni! Acestea nu sunt argumente științifice!

În al doilea rând, vă rog să nu mai fiți vasali domnului Pompiliu Teodor pentru serviciile pe care vi le-a făcut în vremea tinereții dumneavoastră.

Nu mai fiți vasal, pentru că istoria României nu trebuie să fie vasală nici Europei, și nici măcar dumneavoastră, domnule ministru!

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra, jigniți dumneavoastră acum!

Domnul Paul Alecu.

Domnul Paul Aurelian Alecu:

Stimați colegi,

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Profit de ocazia că amicul și colegul nostru, domnul deputat Gavra, pronunțându-mi numele, mi-a dat drept de replică, de care eu nu întotdeauna uzez, pentru că nu tot ce se spune aici în sală reprezintă, să spunem, lucruri serioase întotdeauna.

Acum însă, în acele câteva puține cuvinte otrăvite, a dat de înțeles că eu nu aș ști istorie, și atunci sunt dator să fac următoarea declarație: suntem, probabil, apropiați ca generație, domnule Gavra, și am învățat împreună cam aceeași istorie.

Faptul însă că din acea istorie eu am învățat, am reținut și mă conformez unei anumite conștiințe istorice, așa cum o privesc, o înțeleg și o admir eu, și dumneavoastră faceți altceva, sunt lucruri absolut diferite.

Dacă eu iubesc sau apreciez monarhia sau pe regele Mihai, iar dumneavoastră iubiți și apreciați dictatura comunistă sau pe Ceaușescu, asta nu înseamnă că țara aceasta are nevoie numai de istoria dumitale sau de istoria mea. Țara aceasta are nevoie de informații istorice și, pe măsură ce omul, elevul, studentul pleacă de la grădiniță și ajunge la doctorat, atunci va putea să zică că are o opinie clară și serioasă despre istoria României. Toată viața are datoria să învețe. Acum învățăm și noi o pare din istoria României.

Mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am intrat într-o altă încurcătură procedurală. Suntem pe cale a depăși, peste 10 minute, programul de lucru adoptat la începutul ședinței; va trebui prin vot să vă pronunțați asupra programului de lucru și, evident, asupra programului de interpelări și întrebări planificat pentru seara aceasta.

Domnul deputat Valeriu Tabără are cuvântul.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte de ședință,

Cu tot respectul pe care vi-l port, vă rog să analizați și modul cum s-a început ședința de astăzi, pentru că nu s-a început la timp.

În al doilea rând, cred că procedurile și modul cum s-a condus ședința au făcut posibil să se ajungă în acest zis impas al timpului; nu este normal.

Vă rog, când conduceți ședințele, și nu numai dumneavoastră, să începem aceste ședințe ale Camerei Deputaților la timp, și apoi să discutăm dacă depășim sau nu depășim timpul, mai ales atunci când sunt în discuție lucruri extrem de serioase aici, așa cum spunea domnul ministru. Sunt serioase, într-adevăr, domnule ministru!

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, la ora 16,00 am fost la prezidiu, nu era încă înregistrată prezența deputaților în numărul solicitat de Regulament, am așteptat, când am avut prezența, am început ședința și am dat cuvântul celor care au intervenit pe procedură, și altfel nu înțeleg cum am tras de timp, dacă asta vreți să sugerați.

Domnul deputat Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Este prima dată, din 1992 de când sunt în Parlament, că se votează norma de timp și timpii aferenți fiecărui grup parlamentar, începând cu PNȚCD-ul, PDSR-ul și așa mai departe, respectiv cu Guvernul, 45 de minute, și apoi venim să impunem că s-a încheiat programul. Dar când am stabilit acești timpi și i-am votat, nu știam că ei nu încap în cele 2 ore?

Domnule coleg, vă aduceți aminte când am terminat pe la 4 dimineața moțiunea? Și acum venim și spunem că suntem integrați într-un anumit program?

Cred că trebuie să mergem exact pe timpii care au fost votați și să curgă în mod normal dezbaterea moțiunii, să se exprime un punct de vedere pozitiv sau negativ, dar să ieșim din această sală cu ceea ce face obiectul ședinței noastre de astăzi, pentru că altfel intrăm într-o zonă periculoasă a unor inovații care s-ar putea ca peste nu mult timp să se întoarcă totalmente împotriva dumneavoastră.

Vă rog, deci, să dăm curs discuțiilor, conform timpilor care s-au votat și pe care dumneavoastră i-ați adus la cunoștința plenului.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, ne putem foarte ușor pune de acord, dar, sigur, va hotărî plenul Camerei Deputaților.

Deci potrivit programului de lucru, timpul cuprins între orele 16,00 – 18,30 a fost dedicat moțiunii; eu n-am nimic împotrivă să stăm în această seară până la orele 22,00, 23,00, când isprăvim timpul, dar trebuie să vă cer votul dumneavoastră pentru aceasta.

Dacă nu reușim să obținem un vot, nu înseamnă că am renunțat la dezbaterea moțiunii până la capăt, nu înseamnă că am renunțat la întreaga procedură, ci înseamnă că vom continua în ziua următoare. Dar avem și program de interpelări, au început să vină miniștrii pentru interpelări – întrebări, și trebuie să ne pronunțăm dacă renunțăm la programul de interpelări – întrebări, dacă în seara aceasta continuăm procedura moțiunii până la capăt sau o continuăm în altă zi.

Domnul Barbu Pițigoi.

Domnul Barbu Pițigoi:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ni se propune de la acest microfon să încălcăm Regulamentul Camerei Deputaților și să trecem peste programul pe care tot noi l-am votat, ca să dăm curs dezbaterilor la numita moțiune.

Domnule președinte,

Eu vă propun să respectați Regulamentul Camerei Deputaților și, după ce se termină interpelările și întrebările, să continuăm dezbaterea la moțiune, urmând pauza necesară pentru respectarea prevederilor regulamentare.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat Pițigoi, pot s-o rețin ca o propunere din partea dumneavoastră, dar nu ca o invocare precisă a Regulamentului Camerei Deputaților și a cutumei parlamentare. Nici un regulament prezent sau viitor nu va putea prevedea toate situațiile ce pot apare în activitatea parlamentară, dar avem niște precedente, avem o cutumă, și o respectăm, evident, în limita rezonabilului.

Ca atare, stimați colegi, eu v-aș sugera și, mai mult, v-aș propune să suspendăm programul de interpelări – întrebări și să continuăm dezbaterea moțiunii până la încheierea procedurii în seara aceasta.

Suntem la începutul săptămânii, putem accepta o prelungire de program. Dumneavoastră vă veți pronunța prin vot. Majoritatea deputaților va hotărî.

O altă variantă este ca la 18,30 să întrerupem procedura moțiunii și să o continuăm lunea viitoare.

Stimați colegi,

Eu v-am prezentat variantele posibile. Dacă mai aveți și altele, le prezentați și le supunem la vot.

Noi avem deja în ordinea de zi, în mod obișnuit, programul aprobat pentru ziua de luni, și pentru marți și joi – zile de dezbatere, avem, iarăși, un program definit.

Deci, dumneavoastră faceți propunerile, eu am făcut două propuneri, le supunem votului, ne pronunțăm prin vot și definitivăm procedura.

Poftiți, domnule Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreședinte, ați făcut două propuneri, aproximativ regulamentare, că nu este regulamentară nici prima, nici a doua.

Varianta regulamentară este următoarea: dezbaterea unei moțiuni simple sau de cenzură începe și se încheie în aceeași zi, prin exprimarea votului. Citiți regulamentul cum se face votul: cu bile și așa mai departe.

Deci, aceasta este procedura regulamentară.

Alte proceduri în regulament n-am prevăzut.

Sunt situații imprevizibile, ca și aceea de astăzi.

Mă rog, se întâmplă în mod obiectiv, o anumită strangulare a programului și a modului de derulare a unei dezbateri.

În aceste condiții, sigur, plenul Camerei Deputaților hotărăște, dar nu amânarea dezbaterii cu o săptămână, ci continuarea dezbaterii, din motive obiective. Însă trebuie să fie motivele foarte obiective: nu există prezență, prima dată cvorumul se verifică sau alte chestiuni, de altă natură, importante pentru plenul Camerei Deputaților. Se continuă dezbaterea a doua zi, la prima oră. Deci, la prima oră se continuă dezbaterea.

Dacă doriți varianta a doua, cu suspendarea, ea nu se poate relua, ca dezbatere mâine dimineață.

Numai că regulamentul este foarte clar: dezbaterea moțiunii începe cu intervenția celui care rostește numele inițiatorilor, textul, intervenția Executivului – a ministrului sau a reprezentatului Guvernului, după care au loc dezbaterile și votul în aceeași zi.

Nu se scrie nicăieri în regulament că: "...se oprește, se suspendă, sau se întâmplă altceva".

Deci, programul Camerei Deputaților, care a fost anunțat, n-are nici un fel de relevanță, că de la ora cutare la ora cutare...

Dumneavoastră ați greșit de la bun început: în program, care s-a aprobat programul respectiv de plenul Camerei Deputaților, scria: "De la ora 16,00..." – uitați-vă și dumneavoastră, puneți-vă ochelarii, dacă nu-i aveți – "...la 18,30 – dezbaterea moțiunii".

De ce n-ați început cu acest punct: "Dezbaterea moțiunii"?

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am început cu ordinea de zi și programul de lucru.

Aceasta este procedura, nu le puteam evita.

Am făcut informarea asupra inițiativelor înregistrate la Parlament. Am anunțat termenul pentru legile care au fost adoptate, pentru a putea fi contestate la Curtea Constituțională.

Nu-mi puteți reproșa că am tras de timp.

Domnul deputat Gavra a invocat niște dispoziții regulamentare, dar nu știu din care regulament...

Deci, nu scrie nicăieri că: "dezbaterea se derulează într-o singură zi". Dezbaterea unei moțiuni...

O voce din stânga:

Citiți articolul!

Domnul Vasile Lupu:

Iată, vi-l citesc. Articolul 146: "După începerea discutării moțiunii,..."

Domnul Anghel Stanciu: (din sală)

Citiți art. 144!

Domnul Vasile Lupu:

Luăm de la art. 144, dar nu se referă art. 144...

"...Președintele Camerei stabilește data dezbaterii moțiunii, care nu poate depăși 6 zile de la înregistrarea acesteia, înștiințând Guvernul în acest sens".

Câte zile avem azi?

Voci din stânga:

Șase!

Domnul Vasile Lupu:

"Moțiunile privind problemele de politică..."

Da. Azi este a șasea zi – nu poate fi depășită. De acord.

Acum doar să ne pronunțăm dacă în seara aceasta mai ținem programul de întrebări și interpelări și am rezolvat!

Domnul deputat Ciumara.

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte,

Principala cauză obiectivă pentru care n-am putut dezbate moțiunea este domnul Gavra, care a consumat enorm de mult timp aici.

Deci, vă propun să nu i se mai dea cuvântul și, dacă mai intervine din sală, să fie evacuat. (Ilaritate în partea stângă a sălii de ședință. Proteste față de această propunere.)

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

Mircea, Vorbește mai rar, că nu se înțelege nimic!

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Dorin Vataman.

Domnul Dorin Vataman:

Domnule președinte,

Pentru ieșirea din impas, propun pentru prezentarea interpelărilor și întrebărilor să citiți pe cei care sunt înscriși, să fie consemnați în stenogramă, iar aceștia să depună în scris întrebările și interpelările, sau, o altă soluție: la 18,30 începem programul de întrebări și interpelări, iar după orele 20,00 continuăm cu moțiunea. (Nemulțumire și proteste în partea stângă a sălii de ședință.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Pierdem timp și îmi reproșați mie.

Avem termenul de 6 zile, n-aveam de unde să știu că astăzi expiră acest termen, că nu eu am înregistrat moțiunea.

Deci, continuăm dezbaterea moțiunii, până la finalizarea procedurii, după care voi citi lista celor care au depus interpelări.

Corect?

Domnul Radu Mânea.

Domnul Anghel Stanciu: (din sală)

Dar numai liderii de grupuri parlamentare au voie să facă propuneri...

Domnul Radu Mânea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În calitate de președinte de ședință, domnul vicepreședinte Vasile Lupu a făcut două propuneri perfect regulamentare. Una dintre propuneri a fost aceea de a suspenda întrebările și interpelările la adresa Guvernului. A doua propunere a fost aceea de a suspenda discuțiile pe moțiunea simplă.

Conform prevederilor art. 134 din Regulalmentul Camerei Deputaților: "președintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei.

Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți".

Voce din stânga:

Dar nu la moțiune! (Proteste în partea stângă a sălii).

Domnul Radu Mânea:

Vă recitesc, domnilor: "Președintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei."

Moțiunea este "o problemă pusă în discuția Camerei".

Așadar, vă rog, domnule președinte de ședință, să supuneți la vot sistarea discuțiilor pe moțiunea simplă și continuarea dezbaterii mâine.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, aici, să fim foarte clari: printr-un text imperativ, ce reglementează termenul de 6 zile, suntem obligați să dezbatem moțiunea astăzi.

Acesta este textul imperativ.

Restul, le potrivim prin vot.

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Cred că cel mai bine este să treceți la vot propunerea dumneavoastră de a suspenda sesiunea de întrebări și interpelări și să terminăm să discutăm moțiunea, pentru că, altfel, constat că de mai bine de 20 de minute stăm de vorbă pe o chestiune care nu are nici un sens.

Vă rog frumos, treceți la vot.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Programul de întrebări și interpelări antrenează și Guvernul.

Eu supun votului dumneavoastră suspendarea programului de întrebări și interpelări și, evident, continuarea dezbaterii moțiunii, se înțelege.

Deci, supun votului dumneavoastră suspendarea programului de interpelări și întrebări.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Sunt 4 voturi împotrivă.

Abțineri? Sunt 15 abțineri.

S-a votat.

O voce din stânga:

U.D.M.R.-ul duce greul!

Domnul Vasile Lupu:

Continuăm dezbaterea moțiunii.

Trecem la reprezentanții grupurilor parlamentare.

Deci, stimați colegi, trecem la prezentarea listei oratorilor.

De la P.D.S.R., domnul Vitcu este prezent? Are cuvântul.

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Încep prin a afirma că sunt de acord cu aserțiunea dumneavoastră, domnule ministru Marga, că "ați realizat mai bine de 50% reformă în învățământ". Numai că, eu când rostesc "reformă", în treacăt fie spus, un nevinovat cuvânt polisemantic, nu am în vedere înțelesul de "transformare, pentru a obține o ameliorare" și nici acela de "mișcare socială și religioasă", ci al treilea sens, consemnat în Dicționarul explicativ al limbii române: "scoaterea din uz a unui material, în urma degradării lui".

Exact! Ați reușit performanța, domnule ministru, de a distruge unul dintre puținele domenii cu care România putea sta alături, cu fruntea sus, de civilizațiile occidentale – învățământul.

Sigur că, în iraționalul dumneavoastră demers, s-a avut în vedere conștiința îndeplinirii unei misiuni. Cine poate ști? Și, poate, așteptați și aplauze.

Și dacă, totuși, această "reformă" nu e totală și se mai învață ceva carte în școala românească, meritul nu e nici al dumneavoastră și nici al unor funcționari din Ministerul Educației Naționale, ci al oamenilor de la catedră, care, în ciuda tuturor piedicilor, continuă să-și facă datoria. Rețineți, vă rog: "a oamenilor de la catedră", și nu a oamenilor de la birou.

În tot ceea ce clamați dumneavoastră că este reformă nu este altceva decât o lipsă de profesionalism stupefiantă. Ideea singură, de altfel, în pretinsa acțiune de reformare a învățământului românesc, e ca acest stat să nu mai semene, dacă se poate, deloc, cu ceea ce a fost. Nu contează efectul dezastruos pentru instrucție și educție, aceasta din urmă izgonită cu ostentație din finalități. Nu! Dominanta căreia i se subordonează toate intențiile e aceea ca nimic să nu mai fie cum a fost.

De aceea, au apărut în învățământul preuniversitar semestre, vacanțe inoportune, care să scoată elevii din ritm, înlocuirea notelor cu calificative, asta ca nu cumva..., asta probabil a fost ideea unor potentați tătici și bunici ai unor elevi cu probleme, renunțarea la competiția școlară, în numele unei pretinse evitări a stresului, promovarea unor programe superficiale, făcute de nechemați și, mai ales..., mai ales, manuale incalificabile, așa cum sunt și cele care fac obiectul moțiunii parlamentare pe care o discutăm.

Vă rog să conveniți cu mine, că, absolvent fiind al Facultății de Istorie-Filosofie al Universității "Al. Ioan Cuza" din Iași, cu toate examenele de grad date, cu o experiență de 32 de ani la catedră, experiență dublată de aceea de director și metodist pe parcursul a mai multor ani, voi exprima un punct de vedere autorizat, în deplină cunoștință de cauză, fără a intra în prea multe amănunte, cu toate că le am..., și am aici vreo 10 pagini cu însemnări pe marginea manualelor de istorie, și mai ales a manualului incriminat, afirm răspicat că manualul editurii "Sigma", coordonat de domnul Sorin Mitu, care privește de la înălțime discuțiile, este o rușine!

Subscriu punctului de vedere exprimat de cei care vorbeau chiar de "un atentat la identitatea națională a românilor".

Se pleacă, în conceperea acestui manual, de la o premisă absolut falsă: separarea artificială a valorilor naționale românești de cele europene.

Sigur că vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, dar numai ca români. Altfel, e ca și cum am afirma că, de pildă, "intrarea în literatura universală nu s-ar face, - vezi, Doamne! - prin opere mustind de specific național".

Moțiunea de astăzi, al cărei obiect este: "politicile educaționale promovate prin manualele școlare de Istoria Românilor", considerăm noi că ar putea fi extinsă la nivelul tuturor manualelor și programelor școlare din întregul învățământ preuniversitar, ce au căpătat, în ultima vreme, girul specialiștilor din Ministerul Educației Naționale, pentru că a ne rezuma la un manual, sau la un număr restrâns de manuale, nu este relelvant.

Poziția Ministerului Educației Naționale în toate problemele ce privest învățământul, în general, poate fi rezumat în câteva cuvinte: "Bună ziua, bat parii!" Cine salută, și, mai ales, cine răspunde, nu-i greu de ghicit!

Domnul Marga bate țărușii reformei peste tot: și în politici educaționale și în materie de finanțare a învățământului preuniversitar și universitar - până și domnul Remeș nu-l mai înțelege - și-n mass-media, și-n partid, și, de fapt, în orice problemă, fie că-l privește sau nu.

Dacă ar fi vorba doar de manualul de istorie menționat, adică doar de un caz singular, date fiind implicațiile – tot nu ni s-ar părea că s-a făcut prea mult, inițiindu-se chiar o moțiune parlamentară. Dar, domnilor, situația-i cu mult mai gravă, din moment ce programe și manuale de literatură pentru liceu, întâmplător sau nu, păcătuiesc printr-o orientare similară, sunt izgoniți din manuale autori consacrați, pentru a face lor unora care urmează să-și scrie opera.

Din programa pentru examenul de capacitate pentru anul 2000 a fost scoasă "Scrisoarea a III-a", "pentru că-i un text prea patriotic" și, în plus, e scris de Eminescu.

Aceasta-i realitatea!

Prin niște manuale făcute în grabă, și de oameni fără har, atrași de mirajul unor sume imense, se atentează nu numai la istoria națională, ci și la limba acestui popor.

Vorbeam de bani și, când e vorba de bani, unii uită de mamă, uită de tată, uită de țară, uită de istorie, uită de tot.

Mă întreb și vă întreb: ce limbă română își vor însuși școlarii de clasa a V-a sau a VI-a, după manualele alternative de limbă română, editate de Petrion, clasa a V-a, respectiv All, clasa a VI-a, când în primul manual, titlul unei lecții de comunicare sună ilar? "Acomodarea..." - subliniez "acomodarea" -, și nu "Adecvarea limbajului la scopul comunicării". Iar în al doilea manual sunt greșeli științifice pe care nu le fac nici elevii corijenți...

O voce din dreapta:

Ce legătură au cu moțiunea!

Domnul Mihai Vitcu:

Au! Au!

Sunt aceste lucruri lipsite de importanță? Poate doar pentru oamenii din Ministerul Educației Naționale, care și-au dat avizul. Or, deocamdată, șeful acestui minister e încă domnul Marga, cel care trebuia să-și asume responsabilitatea.

Desigur, domnule ministru, puteți experimenta reforma în județele țării, menținându-i în funcție pe toți inspectorii generali impuși pe bază de algoritm, pe unii chiar dumneavoastră i-ați suspendat, într-o primă fază, pentru niște matrapazlâcuri cu multe miliarde de lei, cum este cazul de la Cluj sau de la Suceava, ca apoi, ca urmare a unor presiuni politice, să-i readuceți pe post, dar asta ca să dau un exemplu de experiment, dar nu puteți să vă jucați cu pregătirea elevilor.

Vorbesc în numele multor cadre didactice din Bucovina, al familiilor elevilor din această zonă unde învățământul e la loc de cinste și unde încă, naivitate sau nu, se mai crede că poți răzbi în viață prin învățătură.

Ați fost orbit, domnule ministru, de onorurile oferite de un partid în cădere liberă. Intrarea târzie în acest partid va fi compensată însă cu o ieșire grabnică din el.

De altfel, rezum o declarație făcută de dumneavoastră cu puțin timp în urmă, că veți renunța la "calitatea de membru P.N.Ț.C.D., atunci când veți constata că idealurile dumneavoastră au fost înșelate".

Din câte vă cunosc, dumneavoastră aveți un singur ideal: mărirea, și nu vă puteți plânge că nu v-a cântat cucul mereu în fața intrărilor. Mai este o pasăre măiastră care își drege glasul pentru a vă cânta curând: cucuvaia! V-ați dat în stambă, domnule ministru, cu întreaga politică școlară, de care n-ar mai fi avut parte această țară.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în partea stângă a sălii).

O voce din stânga:

Da. Asta speră!

Domnul Mircea Ciumara: (din sală)

Așa profesor...

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

De la P.N.Ț., domnul Hilote Eugen.

Urmează domnul Leonăchescu Nicolau – P.R.M.

Voci din stânga:

Nicolae!

Domnul Vasile Lupu:

Nicolae.

Domnul Eugen Gheorghe Hilote:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Dezbatem astăzi a nu știu câta moțiune din această legislatură.

Procedeul este legal, fiind reglementat atât în Constituția României, cât și în Regulamentul Camerei Deputaților.

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

La obiect!

Domnul Eugen Gheorghe Hilote:

Numai că, fiecare dezbatere de acest fel înseamnă timp, timp luat din cel dedicat legiferării într-un moment când ni se cer legi, legi și seriozitate.

Tocmai în spiritul acestei seriozități, 64 de deputați, inițial, mai puțini după aceea, au înaintat această moțiune simplă privind: "politicile educaționale promovate prin manualele de Istoria Românilor".

Nu doresc să analizez punct cu punct argumentația care se aduce în susținerea ei. Sunt convins că Ministerul Educației Naționale, prin specialiștii lui, o va face. De fapt, a și început.

Nici nu este important, cred, s-o analizăm punct cu punct, datorită faptului că prea puțin interesează acest lucru.

Începutul acestor dezbteri a demonstrat că, de fapt, interesează demagogia cu iz politic, pentru unii, sau, pur și simplu, o lipsă totală de înțelegere, o lipsă totală a capacității de înțelegere a ceea ce înseamnă reformă în învățământ.

De altfel, am convingerea că nici toți semnatarii moțiunii acesteia nu cred în toate așa-zisele "argumente" ce au fost prezentate.

Discuțiile deosebit de inflamate legate de manualul alternativ de Istorie pentru clasa a XII-lea, coordonat de conf. univ. Sorin Mitu, au fost declanșate de un distins senator, care solicita nici mai mult nici mai puțin decât arderea publică a lui, datorită imenselor vini pe care le poartă.

Afirmațiile domniei sale nu erau susținute decât de un rol episodic și controversat, avut în decembrie 1989, și de câteva filme cu tematică istorică, pe care le regizase și care erau la fel de controversate, atât din punct de vedere științific, cât și din punct de vedere documentar.

Imediat au intrat în scenă vajnicii apărători ai nației române, atoatecunoscători, menestreli, purtători de pachești (bretele) sau de pantaloni rupți în fund, care-și plimbă plictisul și temerile pe la câteva posturi de televiziune și prin diverse ziare, pe post de Cassandre, care s-au transformat în adevărați inchizitori ai tuturor celor care gândeau altfel decât ei.

Dezbaterea a luat amploare. Tot mai mulți nespecialiști au început să-și spună cuvântul, bineînțeles, înfierând cu mânie proletară "impietățile", așa-zisele "impietăți săvârșite de autori".

Parlamentari ai diferitelor partide, ce s-au pretins întotdeauna "paznici ai purității națiunii române", deveneau tot mai vehemenți, deși cunoștințele și preocupările lor față de istoria României nu depășeau nivelul basmelor.

Dar, în dorința de a arăta cât de obiectivi sunt, au utilizat tot arsenalul de minciună și înscenare cu care se obișnuiseră în deceniile anterioare.

Ca la comandă, au apărut "scrisori și comunicate ale oamenilor muncii", crezându-se că prin simpla numărare de voturi se va putea impune adevărul.

Au fost scoase texte din context, au fost trunchiate fraze, s-au folosit din plin omisiunea și citatul incorect sau incomplet, pentru a se crea impresia unei mișcări de masă împotriva noilor dușmani ai poporului - autorii manualului, conducerea Ministerului Educției Naționale, referenții și membrii Comisiei de avizare.

Un vajnic constructor, care pregătea cadre pentru șantierele patriei, convertit în președinte al Comisiei pentru învățământ, s-a pus în fruntea oștirii de apărători ai patriei și a cerut, prin această moțiune, "retragerea avizului acordat manualului de istorie în discuție".

Nu contează că o asemenea solicitare, prin încărcătura ei de nelegalitate, este degradantă pentru un Parlament care are datoria de a-și respecta propriile legi și regulamente, dacă vrea să fie luat în serios.

Ei solicită acest lucru pentru că dă bine la electorat, cred ei, și pentru că în felul acesta arată lumii întregi cât de patrioți sunt ei, spre deosebire de reprezentanții puterii, "vânduți puterilor străine".

Doamnelor și domnilor,

Toată această mascaradă ar trebui s-o întâmpinăm cu un imens hohot de râs și s-o măturăm cu dosul palmei de pe masa noastră, direct în coșul de gunoi, așa cum au procedat majoritatea cadrelor didactice și elevilor...

O voce din stânga:

Care majoritate?!

Domnul Eugen Gheorghe Hilote:

... dacă ea nu ne-ar aduce aminte de tot ce se întâmplă de câțiva ani încoace.

De câte ori reușim să urnim din loc cât de cât niște lucruri, înscriindu-ne pe direcția unei reforme adevărate, și nu doar mimate, apar fel de fel de detractori, care, în numele acelorași reforme, încearcă să demoleze.

Oameni care n-au construit niciodată nimic, deși ei își zic "constructori", se grăbesc să distrugă tot ce alții pun piatră cu piatră, cu multă trudă, chiar cu sacrificiu. Așa se întâmplă acum și cu învățământul.

După ce au strigat ca din gură de șarpe în 1997: "Prindeți hoțul!", până când l-au înlăturat pe cel ce reușise să-i deranjeze, luându-le sinecurile, acum încearcă să facă același lucru cu un om și o echipă care au reușit să se impună incontestabil în acest domeniu. O muncă titanică, desfășurată contra cronometru, a făcut ca în doi ani, reforma în domenul învățământului să fie cea mai avansată latură a reformei din societatea românească.

Se pare că semnatarii moțiunii sunt deranjați tocmai de acest lucru și câte nu ar fi fost de discutat într-un climat de reală conlucrare?

Dacă adevărații specialiști ar fi lăsați să-și spună punctul de vedere, cât de repede s-ar putea îmbunătăți programe și manuale de istorie, ca și celelalte programe și manuale, de altfel, căci societatea românească are nevoie de o dezbatere reală, bine intenționată, și nu de minciună și demagogie, cum se întâmplă în această moțiune.

A cere retragerea avizului pentru vreun manual, pe baza unei decizii politice, înseamnă a demonstra că nimic nu s-a schimbat în mintea noastră de la Ceaușescu încoace, înseamnă că pentru noi, "Cine nu este cu noi este împotriva noastră", înseamnă că dorim funcționarea cenzurii politice într-o societate dirijată.

Iată câteva motive pentru care Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D. nu vrea și nu poate vota asemenea solicitare aberantă! (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință.)

O voce din stânga:

Mai ales că este și "Național"!

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Are cuvântul domnul Leonăchescu, deputat P.R.M.

Se pregătește domnul deputat Boștinaru, din partea P.D.

Nouă minute la domnul Hilote.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Membrii Grupului parlamentar al Partidului România Mare au analizat cu maximă responsabilitate activitatea Ministerului Educației Naționale în perioada 1996-1999 și o judecă prin prisma instrumentelor create și a efectelor obținute.

Analiza întregului proces didactic pe care ministerul îl monitorizează în domeniul educației tinerilor prin manualele de Istoria Românilor, atestă existența unor carențe majore în politicile de reformă promovate.

Am judecat acest proces prin prisma lanțului didactic obligatoriu: beneficiar-programă-autori-produs. Am făcut-o și de pe poziția celui care a predat un curs de Istoria tehnicii și științei românești, a făcut cercetări de arhive și a publicat lucrări ample în acest domeniu și nu numai.

În toată discuția declanșată pe tema manualelor de istorie, beneficiarii, cei care au lansat comanda și cărora li se oferă marfa, n-au fost consultați sau măcar băgați în seamă. Se poate argumenta că elevii nu au toate datele problemei, spre a se putea pronunța în cunoștință de cauză. Părinții lor pot fi, însă, întrebați: Cum doriți să vă educăm copiii?! Cum doriți să le prezentăm istoria dumneavoastră, a predecesorilor?!

Eu, ca părinte, cer ca toți copiii mei să fie educați și instruiți în spiritul tradițiilor românești și să li se pună la dispoziție manuale adecvate unei cunoașteri complete a istoriei românilor. De asemenea, cer ca școala să-mi educe copiii în spiritul patriotismului, al dragostei de țară și al respectului față de valorile morale, culturale și științifice românești.

Am discutat cu mulți părinți și toți au fost de acord că istoria prezentată copiilor noștri trebuie să ne reflecte scopul, pentru că "viitorul are aroma trecutului" și vrem ca mâine, aici, să fie tot români.

O asemenea comandă a fost înscrisă în Legea învățământului ca vector, în articolele 3 și 4, și ea nu a fost onorată prin politica manualelor alternative lansate pe piață. În special, manualul de istorie pentru clasa a XII-a, elaborat de un colectiv de autori coordonați de Sorin Mitu, nu ține seama de ceea ce legea impune. Ministerul Educației Naționale a avut obligația să respecte acest deziderat al "educației naționale", în tot ceea ce a întreprins și a avizat dar n-a făcut-o. Se ascunde acum sub umbrela unor referate semnate în fugă, la început de an școlar. Ba mai mult, ne înștiințează că manualul apărut în Editura "Sigma" a domnului Boris Singer a fost rodul urmărit de Noul Curriculum Național "una din principalele opere intelectuale ale deceniului" la care a contribuit și Mihaela Singer, soția patronului Editurii "Sigma".

Evident programa propusă poate fi bună. Conținutul programei, precum și proporțiile diverselor teme în bilanțul de timp pot fi discutate. Sunt impresionat de importanța acordată fenomenelor politice și total nemulțumit de ignorarea fenomenului tehnico-științific românesc într-o perioadă în care acesta a devenit dominant. Ideile tehnico-științifice nu sunt cu nimic mai prejos decât cele politice dar, iată, istoria lor nu ne este accesibilă. În cele două volume de "Premise istorice ale tehnicii moderne românești" s-a făcut demonstrația, dar ea este ignorată.

Autorii pot fi și tineri care au dovedit, prin fapte și creații anterioare, că și-au terminat – în mare – perfecționarea profesională și pot elabora manuale pentru cei mai tineri ca ei. Din păcate, Sorin Mitu, liderul "Asociației Tinerilor Istorici din Transilvania și Banat", structură cu iz segregaționist, nu prezenta calități de coordonator pentru manual de istoria românilor, fiindcă la simpozionul ținut la Stâna de Vale ne-a batjocorit tricolorul.

Elaborând texte "în vârful condeiului", cu nonșalanța celui care nu identifică efectele afirmațiilor ce le face, cu lipsa de seriozitate în judecarea unor procese profunde, a elaborat un manual inacceptabil, distribuit rapid în rețea de către cei interesați.

Manualul propus ca alternativ este în realitate un manual de istorie alternativă și a fost analizat pe toate fețele. Mă voi referi numai la două afirmații care îi atestă eșecul.

La pagina a 5-a, în fraza a doua se afirmă: "Nu există, de fapt, o istorie numai a românilor sau numai a americanilor, pentru că între toate popoarele au existat dintotdeauna legături atât de strânse încât soarta unuia este de neînțeles separat de a celorlalte". În această frază, s-a enunțat esența programului de elaborare a manualului, program care schimbă total demersul istoric, distorsionându-l!

După autori, procesele interne, profunde de sistem, nu contează! Importante sunt numai cele externe, legăturile, numai condițiile la limite! Autorii n-au citit studiile de metodologie: "Istoria și condițiile la limite tip Dirichlet" precum și "Destine și proiecții"! Ei au răsturnat raportul intern-extern punând pe soclu elemente secundare, chiar derizorii, în dauna proceselor profunde din istoria poporului nostru. Autorii nu realizează că prin mijloacele de care dispune, folosind instrumente, discipline auxiliare, metodologii și criterii de atestare, istoria transformă ipotezele în imagini certe.

În iconografie, autorii au atins limitele ridicolului. Sub imaginea Palatului Parlamentului, în locul unei legende adecvate, au filozofat: acesta este "...rodul capriciilor de dictator ale lui Ceaușescu..., simbolizează greutatea cu care se desprinde România de trecutul său comunist".

Autorii nu cunosc problemele grele ale urbanismului bucureștean, că avem peste un milion de cărți depozitate inadecvat și Biblioteca Națională nu-i terminată, că valori imense de patrimoniu așteaptă finalizarea construcției Muzeului Național și Palatului Arhivelor Statului, că fundațiile Senatului au fost cândva îngropate etc. Autorii nu cunosc nimic despre securitatea factorilor de putere, problemă acutizată după ocuparea Parlamentului din Praga, în 1968, de către trupele sovietice și, iată, după masacrul din acest an de la Tbilisi! Ce mentalitate are România ca stat?

Kremlinul, Zidul Chinezesc, Mănăstirea de la Curtea de Argeș, statuia de pe Corcovado, Parlamentul din Budapesta, Catedrala din Strasbourg, Louvre, Pentagonul, cele 7 minuni ale lumii etc. sunt tot expresii ale mentalității comuniste? Sau sunt acte de mândrie și una din expresiile capacității de creație!?

Incapabili de a judeca rolul și locul construcțiilor în istoria și destinele oamenilor, autorii introduc într-un asemenea manual comentariul ridicol. În calitate de inginer constructor, în numele miilor de specialiști care și-au sacrificat viața de-a lungul timpului pentru peisajul construit de azi, cu care noi ne mândrim și prin care suntem acceptați în dialogul profesional internațional, deplâng lipsa lecției de sinteză în domeniu și resping elucubrațiile acestui manual de istorie alternativă, avizat de minister.

Din cauza timpului limitat care mi s-a acordat la microfon, mă opresc aici formulând o concluzie: ați eșuat, domnule ministru, în domeniul educației patriotice a tinerei generații și nu spun mai mult! De aceea, noi vom vota moțiunea pe care am inițiat-o și o dezbatem astăzi, aici.

Vă mulțumesc tuturor celor care m-ați ascultat! (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Barbu Pițigoi: (din sală)

Nostalgia!

Domnul Vasile Lupu:

"România Mare" a epuizat timpul.

Domnul Boștinaru de la Partidul Democrat.

Domnul Victor Boștinaru:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule ministru,

Distinși colegi,

Trebuie să remarc, din start, că sunt oarecum șocat de lipsa oricărei urme de îndoială care a răzbătut din discursul domnului ministru vizavi de un manual asupra căruia foarte mulți au îndoieli. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Am privilegiul să reprezint un partid care nu a fost niciodată perceput ca naționalist, ci, dimpotrivă, ca o voce autentic europeană, iar eu personal nu am fost asociat, în nici o împrejurare de după 1990, unui demers naționalist, antireformator sau antieuropean. De aceea, calificative de acestea globale mi se par cel puțin deplasate în discursurile de pe banca guvernamentală. Dar manualul de istorie pentru clasa a XII-a editat de Editura "Sigma" ridică serioase probleme în privința suportului său științific, a corectitudinii prezentării unor informații care urmează a fi transmise elevilor, informații considerate ca achiziții de către cercetarea istorică românească.

Fiind susținători declarați ai manualelor alternative, și bănui că această caracterizare nu poate fi pusă la îndoială de către nimeni, a introducerii unei abordări moderne a predării istoriei românilor, constatăm că uneori, chiar în conflict cu intențiile declarate ale ministerului și ale autorilor manualului Editurii "Sigma", manualul menționat omite, adesea cu explicații neacoperitoare, evenimente majore ale istoriei naționale sau, atunci când le prezintă, o face de o manieră superficială, adesea frizând derizoriul. M-aș referi la relativizarea nepermisă a etnogenezei și continuității poporului român, omițând, în acest context, inclusiv achiziții ale unor opere fundamentale, precum "Romanitatea românilor" a unui autor ca Adolf Ambruster care a plecat înainte de '89 din România și care nu poate fi bănuit că este unul din exponenții mitologiei istorice românești.

Personaje-cheie ale Evului Mediu românesc sunt prezentate jenant de lejer și se omite tocmai dimensiunea europeană a politicii lor, cu mențiunea că programa pentru clasa a VIII-a a acoperit aceste episoade și nu este necesar să fie reluate. De acord, dacă nu e necesar să fie reluate aceste momente ale istoriei, atunci cum se face că la Ștefan cel Mare ajunge să se spună doar faptul că ar fi plătit cronicari să-i scrie cronici favorabile, omițând un Jan Dlugoj. Oare și leșii deveniseră supușii lui Ștefan și trebuiau să scrie la comandă? Sau faptul că în faimoasa sa scrisoare către dogele Veneției, el definea, cu o viziune remarcabilă epocii, programul politic "Moldova – poartă a Creștinătății"? Sau faptul că la Iancu de Hunedoara, care este, de asemenea, lejer expediat, este omis ceea ce el dă substanțial pentru epoca sa și pentru istoria acestui spațiu. El este definit de cronicile papale, de un document papal "atletul lui Cristos".

Aceasta este opera europeană, aceasta este inserarea, în contextul european, a unor contribuții românești și cu atât mai șocant este să constați că, dacă au fost episoade, atâtea câte au fost, de inserare semnificativă a istoriei naționale în contextul european, să vezi că, la un Vlad Țepeș, personalitate controversată, de acord, a istoriei naționale, bibliografia de referință devine Bram Stocker, ca și cum istoria cinematografiei mondiale, chiar și în pagini mai puțin artistice, mai puțin antologice, devine sursa de referință pentru elevul de clasa a XII-a.

În sfârșit, vreau să spun că prin asemenea metode se omite sau se șterge chiar contribuția, la istoria europeană, a românilor și a statelor românești ale epocii medievale. Trecând la așa-zisa demitizare a lui Mihai Viteazul, și sunt de acord cu toți cei care cred că Mihai Viteazul trebuie văzut în acord cu epoca sa, cu perioada sa, nu putem să acceptăm, însă, ideea că el devine dintr-o dată cuceritor și, mai departe, "subiect preferat al istoricilor români". Mihai Viteazul, dincolo de limitele firești ale epocii sale, a lăsat acestui popor și acestei națiuni un mesaj politic, un testament politic fundamental care se cheamă unitatea românilor, iar acest fapt nu poate fi negat, chiar dacă ar produce disconfort, până la un moment dat, într-un mod sau altul.

În sfârșit, menționez că la 1848 care este prezentat ca, mai degrabă, o creație a romanticilor, 1848, distinși colegi, este un moment de o remarcabilă rezonanță a elitelor politice și intelectuale românești cu mișcarea europeană de modernizare, iar mandatul pe care 1848 îl dă acestei națiuni se va pune în operă, va deveni certitudine până la 1918. Este doar creația istoricilor romantici, a romanticilor, această operă de o excepțională însemnătate, sau este doar trimiterea în formule inacceptabile a unei perioade care înseamnă unitatea națională de la 1858, înseamnă independența națională și Marea Unire de la 1918?

Domnule ministru, toate aceste elemente și altele menționate în dezbaterea științifică, repet, eu nu vorbesc de dezbaterea politică și nu mă simt deloc atins de remarcile dumneavoastră și ale unor domni secretari de stat care au împroșcat cu mare lejeritate calificative de toate felurile, deci, legat de dezbaterea științifică, eu consider că acest manual nu este competitiv, că el cuprinde numeroase erori. Un manual școlar nu poate fi o operă personală și, cu atât mai mult, nu poate fi o operă nici de anticipație, nici de creație individuală, când el este desemnat a fi un instrument de informare și de educare a elevilor din România, în acord cu textul Constituției. Iată de ce cred că trebuie să abandonăm această dezbatere politică și politizată asupra istoriei naționale, dar, în egală măsură, să vedem că sunt lipsuri și acolo unde sunt lipsuri, să ne preocupăm ca ele să fie depășite, printr-o acțiune convergentă a tuturor celor care se simt devotați și dedicați acestui interes al modernizării și modernității în România.

Cu atât mai mult spun aceste lucruri pentru că am avut ocazia, întâmplarea a făcut să cunosc, în acești ani, oameni care au contribuit cu adevărat la formarea Europei lui 1999, Europei 2000, a Europei care este în fața noastră și spre care ne îndreptăm. Nici unul dintre acești corifei, nici unul dintre acești mari făuritori ai Europei nu a acționat într-o singură ipostază, ca un personaj care să-și ridiculizeze istoria societății, a națiunii pe care o reprezintă. De aceea cred că un manual de istorie mai slab, un manual de istorie mai prost nu ne ajută, în nici un caz, să fim mai europeni, ci dimpotrivă.

În acest context, ajung la o problemă care este de o importanță deosebită și vă vizează personal, domnule ministru. Dumneavoastră purtați o răspundere personală pentru activitatea Comisiei de evaluare a manualelor școlare. Grupul PD vă cere, domnule ministru, să vă asumați personal răspunderea Comisiei de evaluare a manualelor. Și spre a nu crede că am venit să vă livrez un discurs naționalist, un discurs antieuropean, și cred că prestația de până acum vine să convingă, vă citez, domnule ministru, din evaluarea Ambasadei României privind predarea istoriei naționale în statul vecin și prieten nouă, în Republica Ungaria. "Condițiile de bază privind conținutul pentru un manuscris să poată fi acceptat pentru editare sunt: să fie alcătuit în concordanță cu Constituția Republicii Ungaria, legile în vigoare și reglementările internaționale privind respectarea drepturilor omului și ale copilului; să nu aducă prejudicii intereselor și valorilor naționale ale Ungariei și ale naționalităților care trăiesc pe teritoriul său; să fie neutre, față de evoluția lui la zi, în politică. Condițiile tehnice necesare sunt: autorul să fie atestat din punct de vedere juridic..."

Domnule ministru, un manual școlar este o operă de responsabilitate, nu putem lăsa să ajungă, chiar și printr-un accident, o lucrare care mâine devine manual și are circuit național. Aici e vorba nu de o operă personală, ci de o operă care angajează ministerul și sistemul educației naționale.

"Manuscrisul să răspundă obiectivelor din programa națională de învățământ, să fie bun pentru dat la cules, să nu conțină materiale publicitare". Dacă voi înșira criteriile de evaluare a acestui manual care conține, pentru fiecare punct, evaluarea de la 1 până la 2 puncte și totalul însumează 80, veți constata că cu cele sub 60 de puncte întrunite de cei doi experți calificați stabiliți de Comisia națională de evaluare, orice manual ar fi, indiferent cine l-a scris, nu poate intra la editare. Or, aici este vorba, domnule ministru, nici mai mult, nici mai puțin decât de responsabilitate față de educația națională. Și Ungaria are peste 70 de manuale alternative de istorie pentru învățământul primar și liceal, dintre care 7 sunt pentru manualul de clasa a XII-a.

Domnule ministru, închei spunându-vă că, dacă nu ne vom respecta pe noi înșine, nu ne va respecta nimeni. Și mă tem că modul în care dumneavoastră ați apărat, și vă înțeleg gestul până la un punct, solidaritatea față de echipă... dar este vorba de o răspundere mai mare, răspunderea dumneavoastră ca membru al Guvernului și al acestui Guvern pentru bunul mers al educației din România. Față de aceste lucruri, reafirmând faptul că nu doresc să mă asociez, și nici colegii mei, unui gest politic care poate fi interpretat ca o acțiune de cenzură, vreau, în egală măsură, să vă solicit, domnule ministru, să acționați și să trageți toate concluziile ce se impun ca opera care este "adusă" în fața elevului de clasa a XII-a să fie, înainte de toate, acceptabilă din punct de vedere științific, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă vom face acest lucru, vom sluji împreună educația națională.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Vasile Lupu:

Partidul Democrat a epuizat timpul.

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Raicu Romulus, PUNR. Se pregătește domnul Asztalos Ferenc, UDMR.

Domnul Romulus Raicu:

Domnule președinte,

Stimate domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mărturisesc că discursul domnului ministru Marga m-a dezamăgit profund. Speram ca, măcar astăzi, să fi încercat să fie mai aproape de adevăr, dar a dovedit că a rămas același filozof marxist dinainte de 1989. Nimic din ceea ce a spus sau aproape nimic nu s-a referit la problema pe care noi o dezbatem astăzi. Deși sunteți împotriva miturilor, domnule ministru, propagați "mitul Marga".

Moțiunea care face obiectul dezbaterii noastre de astăzi a fost determinată de serioasele greșeli pe care Ministerul Educației le face în domeniul învățământului, prin nerespectarea legilor în vigoare și prin promovarea unei politici educaționale care nu slujește procesului de educare și formare a tinerei generații.

Acum, când s-a trecut la elaborarea noilor programe și manuale de istorie, este revoltător să constatăm că ministerul care are datoria, conform Legii învățământului, să asigure cultivarea dragostei față de țară, față de trecutul istoric și de tradițiile poporului român, a putut să accepte o asemenea programă și să-și dea avizul pentru un manual care, prin conținutul său, denigrează istoria poporului român, deformează realitatea istorică, ignoră ori minimalizează personalități de seamă ale istoriei noastre naționale.

Ministerul Educației, prin grupul de specialiști pe care l-a constituit, partizani ai purificării istoriei noastre de trecutul său glorios, a dat girul unei programe de istorie axată pe abordarea în principal a instituțiilor statului, a ideologiilor și doctrinelor partidelor politice, lăsând deoparte importante momente ale istoriei poporului român. De ce programele pentru istorie au o asemenea structură? Explicația o găsim într-o notă a ministerului privitoare la elaborarea programelor și manualelor de istorie, prin care se precizează că programele au fost aprobate prin ordinul ministrului, în luna martie, când au fost puse și la dispoziția editurilor, după care au fost trimise inspectorilor de specialitate în județe. În asemenea condiții, ce fel de dezbatere publică a programelor de istorie a mai putut fi inițiată? Chiar dacă au mai fost astfel de dezbateri, ele nu au avut nici o finalitate, din moment ce programa fusese aprobată și dată la edituri.

Poate fi programa de istorie a românilor apanajul doar a unui număr de 7 profesori și cercetători care împărtășesc aceleași concepții istorice cu cele ale istoricilor reali, cum numește domnul Marga o parte a istoricilor, colaboratori ai ministerului? Dacă se vrea, cu adevărat, o colaborare în elaborarea noilor programe de istorie, atunci va trebui o discuție serioasă, nu una de cabinet, cu toți specialiștii care doresc să-și aducă contribuția la un asemenea demers. Noi cerem elaborarea unei noi programe de istorie a românilor. În consens cu o asemenea programă, nu e de mirare că manualul apărut la Editura "Sigma" nici măcar nu are titulatura de "Istorie a românilor", ci, pur și simplu, "Istorie", deși el se adresează elevilor din clasa a XII-a.

Grupul parlamentar al PUNR, încă de la apariția în școli a acestui manual, s-a adresat ministerului arătând care sunt deficiențele și solicitând retragerea din școli a manualului. Subliniem că grupul nostru parlamentar cuprinde, domnule ministru, 5 specialiști în domeniul istoriei, care predau istoria și nu poate fi acuzat de necunoașterea conținutului noului manual. De altminteri, noi am afirmat mereu că suntem pentru manuale alternative, dar nu pentru istorii alternative.

Dacă poziția exprimată de noi a fost catalogată de domnul ministru Marga drept "demagogie electorală", ce are de spus domnia sa față de opiniile pertinente exprimate de Academia Română, care susține că manualul nu răspunde exigențelor unui manual menit să contribuie la educația națională a unor tineri, deoarece aspecte importante ale devenirii istorice a poporului român sunt omise, iar concluzia la care ajunge Secția de științe istorice a Academiei este aceeași cu cea a grupului nostru parlamentar. Nu este normal ca manualul să beneficieze de avizul MEN.

Fără a mai reitera greșelile pe care le cuprinde manualul, pentru că despre acestea s-a discutat foarte mult, grupul nostru parlamentar susține, în continuare, ca ministrul educației să retragă avizul acordat respectivei tipărituri, ca și manualul trimis școlilor.

Doamnelor și domnilor deputați,

În toată perioada care a trecut de la declanșarea scandalului apărut pe marginea manualului de istorie coordonat de Sorin Mitu, personajul principal care a ieșit la atac, în acest interval de timp, a fost însuși ministrul educației naționale, domnul Andrei Marga. Nimic rău în aceasta, doar este persoana care și-a dat avizul pentru un asemenea manual și trebuia să-și apere punctul de vedere, numai că, de fiecare dată, în loc să vorbească ministrul educației, care are o mare răspundere pentru tot ce se întâmplă în învățământ, a vorbit politicianul Marga, reprezentantul principalului partid de guvernământ care vrea ca istoria să fie scrisă așa cum crede domnia sa de cuviință. Doar a afirmat, de atâtea ori, că domnia sa este cel care știe cum este scrisă istoria în Europa și cum trebuie scrisă în România.

Cine sunteți dumneavoastră, domnule Marga, și cu ce drept împărțiți lumea istoricilor în istorici reali și ceilalți istorici?! Și mă întreb pentru că deseori aduceți în discuție figura domnului Giurescu, pe care îl lăudați atâta. Nu uitați dumneavoastră că această figură, din care dumneavoastră ați făcut o icoană, la Ministerul Educației, a fost cea care și-a pus acordul și a susținut cedarea unor teritorii românești, atunci când s-a semnat Tratatul cu Ucraina. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, ați depășit cu 2 minute timpul!

Domnul Romulus Raicu:

Un minut, vă rog și termin.

Cum se poate și după care criterii, istoricii pe care îi susțineți dumneavoastră, și care reprezintă doar câțiva din marea familie a istoricilor, au dreptate în ceea ce spun cu privire la istoria poporului român, iar ceilalți nu?

De ce, domnule Marga, în calitatea dumneavoastră de ministru, în locul promovării unei concordii în lumea istoricilor, dumneavoastră semănați dezbinarea sau dumneavoastră preferați ca, în locul celebrului adagiu "sine ira et studio", să promovați principiul "divide et impera"? Declarațiile dumneavoastră nu au făcut altceva decât să împartă și să dezbine istoricii din România. Iată că ați reușit deja o performanță și reforma dumneavoastră dă roade în domeniul istoriei, pentru că i-ați desconsiderat și i-ați împroșcat cu noroi nu numai pe cei mai mulți dintre istoricii de azi, ci și pe marii noștri istorici din sec. XIX - XX, ale căror scrieri nu mai concordă cu strălucitele dumneavoastră teze de scriere a istoriei neamului!

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceste condiții, pentru aceste realizări istorice, Grupul nostru parlamentar solicită demiterea domnului ministru Andrei Marga din Guvern pentru că rămânerea sa, în continuare, în calitate de ministru, ar fi o palmă pe obrazul educației naționale. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În contrast cu ce gândește domnul Marga și istoricii din jurul domniei sale despre istoria neamului românesc, care ne sfătuiesc să nu mai acordăm atâta atenție istoriei, vă voi prezenta extrase dintr-un admirabil articol scris în urmă cu 80 de ani, de ...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, cu altă ocazie, ați depășit...

Domnul Romulus Raicu:

Imediat, numai puțin și am terminat.

Domnul Vasile Lupu:

Protestează sala, nu stăm aici până dimineața!

Domnul Romulus Raicu:

Cel care manifestă neîncredere în țara lui, în nația din care face parte, cu adevărat trebuie exclus din acea comunitate. Un neam are nevoie de încredere în el a tuturor fiilor lui, pentru a-și îndeplini ursita.

Popoarele mari sunt mândre de ele, patriotismul lor nu este dulcegărie romantică, ...

Domnul Vasile Lupu:

Finalul, finalul!

Domnul Romulus Raicu:

... ci demnitate.

Când un popor nu mai are încredere în el, nu mai e mândru de puterea și destinele sale, el e virtualmente mort.

Să avem grijă, domnilor, ca noi, cei de astăzi, să nu terfelim istoria neamului românesc! (Aplauze în partea stângă a sălii)

Din partea dreaptă a sălii:

Timpul!

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Are cuvântul domnul Asztalos Ferenc. Se pregătește domnul deputat Igna de la PDSR.

Domnul Asztalos Ferenc:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am studiat, cu mare atenție, textul moțiunii și, sincer vorbind, m-a surprins bunăvoința inițiatorilor. Ei nu cer arderea manualui în cauză, nici pedepsirea acelora ...

Domnul Ioan Gavra:

Dânșii!

Domnul Asztalos Ferenc:

... care sunt implicați în elaborarea acestui manual, ci se mulțumesc cu "rediscutarea și reevaluarea actualelor programe de istorie a românilor și elaborarea de noi programe și solicită Guvernului, respectiv Ministerul Educației Naționale retragerea autorizației de folosire, ca manual de istorie pentru clasa a XII-a, a cărții Editurii "Sigma" 1999, până la o eventuală revizuire a sa de către autori".

Doamnelor și domnilor deputați,

Aceste pretenții reflectă o situație tragicomică a vieții politice a noastre. Un mare număr de deputați nu au reușit, în 10 ani de la revoluție, să se acomodeze cu pluralismul ideilor specific democrației contemporane.

Autorii, lucrarea și Ministerul Educației Naționale sunt puși la zid și primesc calificative extrem de grave: "manualul are o viziune neștiințifică, antinațională, bagatelizează și marginalizează personalitățile istoriei noastre..." ș.a.m.d. Asemenea calificative ne îndreaptă spre anii '40 și '50, când, cu mânie proletară, erau demascați și judecați dușmanii poporului, spionii și agenții imperialismului

Domnul Marcu Tudor: (din sală)

Voi ați făcut-o!

Domnul Asztalos Ferenc:

De fapt, acest atac dur asupra manualului editat de "Sigma" are un obiectiv cu mult mai important: contestarea conceptului de manual alternativ și împiedicarea reformei învățământului.

Oare prin ce au păcătuit autorii și Ministerul Educației Naționale?! Au luat în serios Legea învățământului, lege adoptată de Parlament și au trecut la aplicarea prevederilor art.123, alin.3: "În unitățile de învățământ preuniversitar, se pot utiliza manuale alternative. Cadrul didactic are dreptul de a recomanda elevilor un anumit manual, pe baza criteriilor stabilite de MEN".

Domnul Nicolae Leonăchescu: (din sală)

Și Harghita!

Domnul Asztalos Ferenc:

Doamnelor și domnilor deputați,

În numele Grupului parlamentar al UDMR, permiteți-mi să reafirm ideea că discuția de fond asupra manualului în cauză, ca și asupra tuturor celorlalte manuale alternative trebuie purtată între specialiști, cu argumente științifice, într-o atmosferă de dialog academic, și nicidecum în Parlament, de către politicieni. (Comentarii în Grupul Partidului România Mare)

În încheiere, permiteți-mi să citesc cuvintele domnului academician Dinu Giurescu, rostite cu ocazia dezbaterilor în cadrul comisiilor pentru învățământ ale celor două Camere: "În Noul Testament, până și cuvântul Domnului nostru Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, este propovăduit în 4 evanghelii scrise de Matei, Marcu, Luca și Ioan. (Proteste în partea stângă a sălii) Ei ne-au transmis 4 versiuni ale aceluiași adevăr. Le primim și le respectăm ca atare sau le contopim într-un manual unic. Fie îngăduit unor manuale de istorie, opere vremelnice, să se exprime în mai multe versiuni și fiindcă ele sunt alcătuite de oameni muritori, aceste manuale vor fi mai bune de la o ediție la alta, fără ca autorii lor să fie sortiți iadului prin lucrarea iscusită a semenilor lor". Am încheiat citatul și vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din dreapta sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul deputat Igna – PDSR, se pregătește domnul Hașotti Puiu – PNL.

Domnul Ioan Igna:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Domnule ministru,

Au trecut două luni de când au apărut primele semnale de alarmă din partea profesorilor de istorie prin intermediul mass-mediei, legate de conținutul programei de istorie și, în special, asupra conținutului manualului de istorie, clasa a XII-a, editat de Editura "Sigma".

S-au purtat discuții interminabile în cadrul celor două comisii pentru învățământ din Cameră și Senat, s-au luat hotărâri, luări de poziții, dar rezultatul nu a fost cel dorit de marea majoritate a dascălilor de istorie din țară, a acestor apostoli ai neamului și anume: retragerea de către Ministerul Educației Naționale a avizului acestei lucrări de pe poziția de manual școlar. Nu vorbim de fapt de un singur manual, ci de o idee care domină și patronează, guvernează în prezent modul de elaborare a unor programe școlare și manuale, în special cele care ar trebui să contribuie din plin la formarea personalităților elevilor, la formarea sentimentelor de dragoste și stimă față de faptele de eroism din istoria poporului român.

Se știe că un popor ce-și neagă trecutul nu poate să vorbească de un prezent și un viitor. Manualul la care se referă moțiunea nu îndeplinește condițiile ce ar trebui să le îndeplinească un manual de istorie. Intenționat, autorul separă valorile și tradițiile naționale de cele europene. Suntem, și am afirmat de câte ori am avut ocazia, de acord cu manualele alternative, dar aceste manuale să nu facă rabat de la ceea ce înseamnă manual școlar, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al finalităților în educația tinerilor.

Dorim manuale alternative, nu istorie alternativă la bunul plac al cuiva. Îmi pun întrebarea și îmi permit să v-o pun și dumneavoastră: Ce interese are conducerea Ministerului Educației Naționale de nu acceptă ideea de retragere a autorizației de manual cărții în cauză?

Acceptăm acest zis "manual" ca și lucrare ce poate fi comercializată pe piață, dar nu manual școlar.

Solicităm conducerii Ministerului Educației Naționale să gândească mai mult la ceea ce dăm tinerelor generații, elevilor, căci viitorul nostru, al națiunii, depinde de modul cum îi formăm pe cei ce ne-au fost dați să-i educăm. Oare dorește cineva să distrugă tot ce a fost demn, bun și înălțător în sufletul românului?

Sunt convins că astfel de manuale răspund unor astfel de scopuri de anulare sau înmormântare a tot ce a fost și este nobil și sfânt în istoria poporului român.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. 3 minute la domnul Igna. Domnul Hașotti Puiu – PNL, se pregătește domnul Popa Nicolae, independent.

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor,

Din capul locului, arăt că moțiunea trebuie respinsă, fiind lipsită de temei și sens.

Domnul Viorel Burlacu: (din bancă)

Dar manualul există!

Domnul Puiu Hașotti:

Se demonstrează însă, de ce mai era oare nevoie, că, în România, prea adesea, viața parlamentară cade în derizoriu. Manualul incriminat, și mai ales amplele discuții pe marginea lui, arată că, în România, mai toți se pricep la istorie, ca și la fotbal. Altfel, cum poate fi interpretată declarația senatorului artist-regizor, căruia nu i-au trecut puseurile piromane, ce lesne se observă și în filmele sale. Este ca și cum eu, istoric fiind, să am pretenții de cibernetician doar pentru că știu să mânuiesc puțin un computer. Timp de o lună au existat asupra istoriei reacții cvasi-isterice. De ce? Întrucât fiecare dintre noi este influențat de cât și cum și-a însușit istoria națională și mai ales de sursele de învățare a istoriei naționale.

Semnatarii moțiunii nu agreează manualul pentru simplu motiv că nu este identic sau cel puțin foarte asemănător cu manualele după care domniile lor au învățat istoria. Mai exact, își imaginează că au învățat istoria.

S-a ajuns așadar, ca, în România, un manual să fie prilejul unei moțiuni, un manual care nu este altceva decât o ofertă, o alternativă, un manual care, în general, nu este nici mai bun, nici mai rău față de celelalte.

Domnul Viorel Burlacu: (din bancă)

Nu, este mai rău.

Domnul Puiu Hașotti:

Reacțiile negative pe care le-a stârnit sunt rodul învățării unei istoriografii romantice, scrise în perioada de formare a statului național și puțin după aceea, care, apoi, în urma unui proces de interpretatio comuniste, a generat istoriografia de până la 1989, dar vai ce greu se schimbă totul și mai ales mentalitățile. (Vociferări.)

Pe plan mondial..., domnule președinte, cu respect vă atrag atenția că trebuie să mențineți și ordinea în sală. Sunt o serie de colegi care îmi aduc aminte că, într-adevăr, omul are origine animală. (Vociferări, proteste.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, liniște în sală!

Domnul Puiu Hașotti:

Pe plan...

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Trebuie să știi să te ai bine cu animalele.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

În asemenea condiții, suspend ședința.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Să-și ceară scuze!

Domnul Vasile Lupu:

Liniște, vă rog!

Domnul Puiu Hașotti:

Dar domnilor, omul, într-adevăr, are origine animală. De ce? toți avem... (Vociferări, replici.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Nu suntem pe stadion la meci, vă rog păstrați liniștea în sală!

Domnul Puiu Hașotti:

Vă convine australopiteci?

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, nu antrenați dialog de la prezidiu în direct cu sala!

Domnul Puiu Hașotti:

Vă rog, domnule președinte, doresc să-mi țin în continuare discursul.

Pe plan mondial, chiar înainte, dar îndeosebi după cel de al doilea război, perspectivele din care este abordată istoria sunt fundamental schimbate. Istoria se judecă acum dintr-o perspectivă antropologică. Ca să înțelegeți, vă voi da un exemplu.

Codul lui Napoleon este mai important decât sumedenia de războaie pe care le-a purtat, făcând o Franță iluzoriu eroică.

Manualul în discuție este o noutate și tocmai pentru că încearcă și, uneori, reușește o abordare antropologică a istoriei, dumneavoastră îl contestați. Numai că, întotdeauna, noutățile șochează și creează reacții de respingere.

Încă o dată, nu spun că manualul nu are lacune. Este însă nevoie de o moțiune?! Manualul a supărat și pentru că demitizează, se spune, istoria națională. Dar nu credeți că patriotismul și loialitatea națională trebuie fundamentate pe adevăr și nu pe mistificări, mituri, legende, inerții mentale sau adevăruri spuse pe jumătate?

Patriotismul constă, între altele, și în evaluarea exactă a istoriei naționale care nu trebuie folosită ca punct de plecare al naționalismului. "Îmi iubesc prea mult patria pentru a fi naționalist", spunea Pascal. Leopold von Ranche arăta că: "Istoria omenirii este sentința omenirii". Pornind de aici, ar trebui să înțelegem că vinovați de neîmplinirile noastre, întotdeauna am fost, suntem și vom fi noi, nu alții. În cazul în care nu ne vom evalua corect, chiar critic, trecutul, ci, dimpotrivă, îl vom glorifica excesiv și, prin urmare, nejustificat, vom avea în cele din urmă comportamente de frustrați.

Cât privește așa-zisele argumente ale moțiunii, ele sunt cel puțin la fel de subiective pe cât de subiectiv li se pare semnatarilor manualul incriminat. Chiar din prima pagină a moțiunii, domniile lor arată că: "cetățenii au dreptul să învețe istoria nemanipulată". Însă, dintr-o perspectivă inversă am putea constata că însăși moțiunea este o manipulare. Ni se oferă apoi reacțiile Academiei și ale unor decanate ale facultăților de istorie. Se știe însă că la Academie nu a fost o dezbatere în cadrul Secției de științe istorice și arheologice, iar comunicatul este redactat și semnat de domnul academician Dan Berindei.

Următorul citat al moțiunii vine din partea Facultății de istorie, Universitatea București. Îl reproduc, este foarte interesant. "Opinia specialiștilor din Facultatea de istorie este că manualul este inegal, cuprinzând atât lecții redactate excelent din punct de vedere metodic și științific, cât și părți mai puțin reușite, deficitare ca informații și concepție". Întreb încă o dată: se justifică moțiunea? Ca să nu mai spun că semnatarii ei nu cred că au înțeles pe deplin textul facultății clujene, care folosește și vocabula "glotogeneză".

Domnilor semnatari ai moțiunii, vă întreb cu toată condescendența, știți ce este glotogeneză? (Vociferări.) Mă îndoiesc. Regret că nu am timpul suficient pentru a demonta punctele a) și d) ale moțiunii. Voi arăta doar că la pct.b) se arată că "mileniul I a fost hotărâtor pentru formarea limbii și a poporului român și pentru statornicia sa statală, în toată aria geografică dintre Tisa, nu întâmplător Tisa prima dată, Nistru, Dunăre și Marea Neagră".

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Liber nu poți vorbi? Nu mai citi!

Domnul Puiu Hașotti:

Statornicie statală, adică state românești din mileniul I?

Domnilor, din două una. Ori nu ați citit cu atenție moțiunea și ați semnat-o doar așa..., ori ați avut profesori de istorie excesiv de indulgenți.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Ca tine!

Domnul Puiu Hașotti:

În sfârșit, la pct.d), supărarea este mare, întrucât pentru evenimentele din decembrie 89, nu se folosește termenul de revoluție, ci "manifestație de protest" și "revoltă populară". Nu doresc să polemizez pe această temă, vreau doar să spun că eu nu aș semna o moțiune dacă într-un manual de istorie s-ar scrie că cel mai democrat și anticomunist român al secolului XX este însuși domnul Ion Iliescu. (Vociferări.)

Am să închei, spunându-vă ceva ce, cu siguranță, nu știți.

În toate manualele de istorie și în toate muzeele din România se dă un citat din Herodot, din "Istorii", din Cartea V, în care se spune că geții s-au luptat, s-au opus înaintării regelui persan Darius și se cred cei mai drepți și mai viteji dintre traci. Ei bine, Herodot nu spune acest lucru. Herodot spune așa, și vă spun aproape textual: geții și-au închipuit că se pot opune marelui rege persan, cu toate că se cred cei mai drepți și mai viteji dintre traci...

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

De unde știi?

Domnul Puiu Hașotti:

Am citit, domnule Gavra, spre deosebire de dumneavoastră.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

Ca animalul sau ca pantera?!

Domnul Puiu Hașotti:

Doamnelor și domnilor, este mai bine ca, întemeiat pe adevăr, să ne învingem iluziile decât, întemeiat pe iluzii, să ne învingă adevărul. Umblați după adevăruri absolute, dar singurul adevăr absolut este că nu există adevăr absolut, mai ales în istorie, care nu poate fi una, motiv pentru care moțiunea trebuie respinsă.

Domnul Ioan Gavra: (din bancă)

La marginea mării urla un câine.

Domnul Puiu Hașotti:

Stimați colegi de la PUNR, PRM, vă rog păstrați liniștea în sală! Ați fost ascultați cu deferență, vi s-a răspuns la întrebări, fiecare are dreptul să-și expună conferința. Domnul Nicolae Popa are cuvântul, se pregătește doamna Andronescu.

Domnul Petre Țurlea: (din bancă)

Când își dă demisia domnul ministru?

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte de ședință,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Sigur că, de la acest microfon, în seara aceasta, cei care suntem în opoziție, am cam fost jigniți, ni s-au dat lecții despre istorie. Noi am văzut și cu reforma ce s-a întâmplat și probabil că și în învățământ se va întâmpla același lucru.

Stimați colegi,

Ceea ce ni se pare cel mai important de semnalat și mai grav în ceea ce privește manualul de istorie, ceea ce a determinat introducerea acestei moțiuni, provocând o necesară și cât se poate de oportună dezbatere parlamentară constituie viciile de gândire care au stat la baza elaborării acestor manuale menite să fie introduse în circuitul oficial al învățământului nostru național. (Vociferări.)

Domnule președinte, vă rog să rugați colegii dumneavoastră să facă liniște în partea dreaptă.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, vă rog păstrați liniștea! (Vociferări, proteste.)

Domnul Nicolae Popa:

Domnule deputat Hașotti, vorbește un om aici, nu vorbește... (Din sală i se reproșează domnului Popa că a fost activist.)

Activiști ați fost dumneavoastră, domnilor, înainte de '89, mai mulți ca noi.

Ce ne alarmează pe noi în cel mai înalt grad este faptul că autorii manualului, cu girul Ministerului Educației Naționale, consideră istoria națională ca o problemă de opțiune personală, iar, în cazul de față, și una de natură politică. De aici survin toate celelalte vicii ale manualului de istorie. Noi rămânem partizanii ideii consacrate în cultura europeană de sute și sute de ani, că istoria unui popor este însuși destinul acelui popor, așa cum s-a plămădit de-a lungul scurgerii vremurilor.

Istoria, domnule ministru și domnilor colegi, este o continuă radiografie a verbelor a fi, a moșteni, a exista, a transmite, adică însăși haina de lucru și de sărbătoare a oricărui popor. Fiecare națiune, în acest context, este o parte din rădăcina comună a istoriei, din strălucirea ei, o creangă din unicul și tulburătorul pom fructifer, care este viața cu trecutul, prezentul și viitorul ei. Dacă limba noastră este o comoară, atunci, istoria noastră este chiar izvorul acesteia sub formă de bucurii, jertfe și fapte. A le omite din istorie, a le înlătura, schematiza ori bagateliza, înseamnă a ciunti propria biografie. Din această perspectivă, istoria însumează valori, experiențe, norme și principii, personalități care nu pot fi supuse eligibilității, nu pot fi subordonate modelelor, nu pot fi reduse la gustul unui anumit prezent, el însuși trecător.

Autorii manualului de istorie batjocoresc tocmai acest mod de a concepe istoria națională și de aici subiectivismul și arbitrariul lor, jocul hazardat, periculos și chiar poate interesat ca însăși substanța vie, durabilă a poporului român.

Pe fondul unei atari concepții, autorii consideră aproape firesc și natural ca marile momente ale istoriei să fie amestecate cu emisiuni de televiziune și personaje ale acestora, ca mari valori ale istoriei să fie minimalizate, iar în prim plan să fie plasate creații de o secundă sau de un ceas ale epocii contemporane. Așa se explică, domnilor colegi, că nu mai avem o serie de evenimente în cartea de istorie, că au dispărut peste noapte voievozi, bătălii, răscoale țărănești, greve muncitorești, partide politice istorice, eroi și personalități ale nației române.

Cei ce nu țin cu istoria patriei lor, mai întâi cu felul de a se regăsi în istoria umanității, trebuie înlăturați până când nu intoxicăm iremediabil generațiile tinere.

Trebuie să spunem foarte clar că nu ne opunem principiilor manualului alternativ, dar aceasta nu înseamnă că acceptăm să lăsăm ușa deschisă tuturor impostorilor și tuturor acelora care au înclinația să se joace cu istoria României, bătându-și joc de fapt de valorile și existența poporului nostru.

Valorile și principiile de viață ale unui popor, așa cu au fost ele consacrate în secole și milenii nu pot avea alternative în procesul intructiv și educațional din școală. Alternativele se pot găsi doar în plan metodologic și al formei de exprimare a adevărurilor istorice.

În esență, noi credem că, prin acest manual de istorie, avem de a face cu o tentativă clară de alterare a identității naționale, a cărei trimitere pe termen mai lung ne duce cu gândul la îndeplinirea scopurilor și intereselor politice pe care le urmăresc autorii. Având în vedere aceste argumente, Grupul deputaților independenți respinge categoric manualul de istorie de clasa a XII-a, Editura Sigma, cerând retragerea lui imediată din procesul de învățământ și susține moțiunea supusă dezbaterii astăzi. Ne-o cere însăși istoria.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul doamna deputat Andronescu, se pregătește domnul deputat Mihai Dorin de la PNȚ.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor,

Am intrat în Parlamentul României gândind că experiența mea profesională, integral câștigată în învățământ, poate fi utilă prin argumentare celor care se află în această instituție și care urmează să ia o decizie, care, ulterior, devine lege.

Am fost consecventă în toți acești ani, în care, de la această tribună, m-am străduit fără teamă să aduc argumente în favoarea școlii și rezolvării problemelor ei. Astăzi este pentru prima dată când mă tem pentru că am înțeles că, în calitate de profesor și de membru al Comisiei pentru învățământ a Camerei, ar trebui să-i las pe alții să discute problemele școlii. Mă tem pentru că, așa cum am devenit clasă politică, pot deveni nostalgică sau fără pricepere, deși un număr important de ani m-am străduit să învăț mai întâi de la marii mei profesori, apoi din experiența zilnică și chiar de la studenții mei, să separ ceea ce este benefic pentru școală de ceea ce este păgubos pentru ea.

De aceea, încurajându-mă, îndrăznesc să cred că pot să spun despre un manual de liceu, fie el chiar și de istorie, că este defectuos prin concepție și abordare și poate avea consecințe nedorite pe lungă sau foarte lungă durată.

Ca profesor slujesc disciplina chimie și mărturisesc că înseamnă foarte mult pentru mine, dar nu pot să nu recunosc cu obiectivitate că, pe o listă a priorităților, limba română și istoria trebuie să ocupe primele locuri. Că trebuie să fie așa, nu mă îndoiesc nici o clipă, deși nu trăiesc numai cu certitudini, pentru că limba română și istoria fac parte, ca și sistemul de învățământ, dintre cele sfinte cu care nu trebuie să ne permitem să glumim. Dacă o sută de persoane dintr-un eșantion reprezentativ pentru România sunt întrebate cine au fost Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare sau Vlad Țepeș, presupun că cel puțin 80 ar trebui să dea răspunsul exact, dar dacă acelorași persoane le-ar fi adresată întrebarea: care este formula apei? mă tem că s-ar putea ca două cifre să fie prea multe pentru a exprima răspunsurile corecte. Desigur că apa este necesară, mai necesară decât domnitorii, dar faptele domnitorilor i-au atins celui care a învățat despre ele și resorturile sensibilității, i-au permis să spere și el într-o devenire ulterioară pe măsură.

De aceea, eu care slujesc din dragoste chimia și o consider necesară ca și apa, o așez în urma limbii române sau istoriei care sunt necesare ca și aerul. (Aplauze din stânga sălii.)

Calitatea de profesor, dar și aceea de contribuabil român, consider că îmi dau dreptul să-mi ridic glasul de la această înaltă tribună împotriva denaturării faptelor înaintașilor într-un manual adresat celor care trebuie să intre în Europa cu îndreptățire și demnitate. Nu trebuie să fii istoric ca să apreciezi buna-credință față de interesul național, în total respect al adevărului istoric, bazat pe documente, nu pe o etnogeneză, definită ca "o modalitate în care românii își imaginează originea lor". Am citat titlul unui capitol.

Ignorarea unor documente sau prezentarea lor denaturată este de natură să dea naștere suspiciunilor și formulării unei întrebări de bun simț: Este în interesul României o astfel de istorie?

Logica mea de simplu cetățean al acestei țări mă determină să spun categoric nu. În urmă cu câteva săptămâni, domnul profesor de istorie Teodor Pompiliu, membru al Academiei Române, în plenul celor două Comisii de învățământ ale Parlamentului, certându-ne, făcea următoarea afirmație: Dacă vreți să intrăm în Europa, aceasta este istoria cu care putem intra. Oricât m-aș fi străduit de atunci, nu pot să accept că noi, românii, sau Europa putem fi de acord cu un asemenea punct de vedere și cu asemenea afirmație.

Cu riscul de a fi pusă la colț pentru punctele de vedere exprimate, istoria românilor este mult mai presus decât această sancțiune și cred că merită toată atenția și grija noastră de a fi tratată cum se cuvine, evident în spiritul adevărului.

Cu tot respectul pe care-l port minorităților etnice din țara noastră, istoria românilor nu poate fi prezentată, așa cum s-a sugerat la un simpozion, ca un gest oferit minorităților naționale pentru că minoritățile naționale nu au nevoie de asemenea gesturi.

Aș mai adăuga celor spuse că, în această perioadă, societatea românească este și așa cuprinsă de destule dezbinări. Or, toate disputele, iscate în jurul acestui manual de istorie, nu fac decât să polarizeze și mai mult, să accentueze această dezbinare.

De aceea, consider că retragerea avizului acordat acestui manual de istorie coordonat de domnul conferențiar Sorin Mitu, de către Ministerul Educației Naționale, nu aduce atingere libertății de exprimare, dimpotrivă, susțin că atât Ministerul Educației Naționale cât și întreaga societate românească nu au decât de câștigat în deplin acord cu punctele de vedere exprimate de instituții sau personalități a căror autoritate științifică nu poate fi nici măcar pe moment pusă sub semnul întrebării sau contestată.

Desigur, retragerea avizului nu aduce atingere nici ideii de manuale alternative, așa cum s-a încercat a se sugera și vreau de aici, de la această tribună să reamintesc celor care poate nu știu că manualele alternative au fost introduse în timpul guvernării Văcăroiu prin Memorandumul încheiat cu Banca Mondială, prin care s-a obținut un împrumut pentru 50 de manuale, din care și astăzi se tipăresc manualele alternative despre care se discută.

Domnul Barbu Pițigoi: (din bancă)

De 4 ani nu a apucat să apară.

Doamna Ecaterina Andronescu:

Domnule deputat, îmi pare rău că intru în dialog cu dumneavoastră, trebuie să vă spun că de la clasa I-a până la ultima clasă de gimnaziu, au existat manuale alternative și până în anul 1996. Îmi pare rău că nu știți acest lucru. (Aplauze din stânga sălii.)

De 3 ani de când sunt în Parlamentul României, am învățat din păcate că nu este suficient să ai argumente pentru a avea dreptate și ar fi regretabil ca regula cu care ne-a obișnuit majoritatea să nu aibă nici o excepție, deși, știu foarte bine, ca și dumneavoastră, că excepția este în beneficiul regulii. Și chiar dacă ghilotina votului va funcționa, conferind autoritate manualului, istoria va fi aceea care îi va sancționa pe cei care tulbură liniștea și întunecă memoria strămoșilor noștri, în numele unor idealuri care nu pot fi ale poporului român.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc. 8 minute. Domnul deputat Mihai Dorin, se pregătește domnul deputat Vichentie Nicolaiciuc din partea Grupului minorităților.

Domnul Mihai Dorin:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

O să vă rog să-mi permiteți să fac un succint excurs istoriografic, care vă va demonstra că ceea ce ni se întâmplă astăzi aici, ni s-a mai întâmplat în istoria noastră, iar cei prezenți avem cel puțin șansa, pe care nu cred că o vom rata, să fim mâine actorii unei istorii a mentalităților.

Prezenta moțiune are ca obiect declarat programa de învățământ și modul de redactare a unui manual de istorie a românilor, trimițând așadar la una dintre disciplinele consacrate ale educației naționale din epoca modernă și contemporană. Se cunoaște că încărcătura patriotică a trecutului istoric a fost supralicitat în perioadele de emancipare națională, precum și în cele autoritare sau dictatoriale când istoria a fost, de regulă, anexată ideologiei oficiale.

Idealismul sau, după caz, interesul ideologic de moment au subordonat istoria, transformând-o în ani și la ideologie.

Teoreticienii au "demonstrat" necesitatea, uneori chiar urgența și imperativul acestui demers, pornind de la premisa că scopul scuză mijloacele. Treptat, minciuna romantică, îngemănată cu cea patriotică, au cunoscut o nesperată carieră.

Fundamentele istoriografiei moderne românești au fost puse de generația pașoptistă, a cărei contribuție la regenerarea națională este dincolo de orice dubiu. Toți corifeii acestei generații s-au format în climatul ideologic și estetic al romantismului. Ei sunt, așadar, romantici, iar gândirea lor este romantică. Este inutil să discutăm, să glosăm pe marginile acestui termen, este consacrată această terminologie în știință.

Tentația de a idealiza trecutul, de a-l pune în slujba idealurilor sociale și naționale, de a lovi chiar cu trecutul în prezent, este o componentă certă a acestei ideologii, care a generat o stare de spirit și chiar un nou tip de mentalitate. Pretutindeni, în țările care și-au edificat statul național sau numai proiectul statal, din Irlanda până în Țările Române, din Polonia până în Italia, limba națională și istoria au devenit instrumente ale ideologiei naționale.

Prestigiul acestei generații în istoria noastră a fost suficient de mare ca ideile propovăduite de ea, deși a intrat în mod fatal în declin în perioada următoare, care este a culturii critice, să reziste un timp, astfel încât, după etapa pe care tocmai am evocat-o a culturii critice care a avut o contribuție nu mai puțin importantă în edificarea culturală modernă, romantismul istoriografic să revină îmbrăcat, de această dată, în haina semănătorismului.

Mai mult chiar, această veritabilă forma mentis a devenit o etapă aproape inevitabilă în evoluția marilor noștri istorici care, de regulă, după ce traversează etapa gândirii critice, ajung, spre vârsta a treia, din nou la romantism.

Am invocat aceste argumente spre a trimite la o problemă de fond a istoriografiei. Gândirea istorică urmează dinamica societății. Nu susține adevăruri eterne și a renunțat de multă vreme la pretenția absurdă de a fundamenta o știință pozitivistă. Tot mai mult, istoriografia este considerată o disciplină de interpretare.

Moțiunea ce ne-a fost prezentată suferă, așadar, de un viciu funciar. Ignoră substanța istoriei, care este istoricitatea, adică devenirea. Admitem că traversarea acestei perioade, în care reforma experimentează cu fatalitate, nu este lesne de înțeles și acceptat. Rezistențe inevitabile apar la toate palierele societății și categoriilor socio-profesionale.

Autorii moțiunii invocă în cauză opinia unor specialiști, iar eu, sau altcineva, pot trimite la alți specialiști, nu mai puțin competenți. Dar, din această ciocnire de competențe, nu este obligatoriu să reușească cei mai consistenți.

Parlamentul se face ecoul acestei confruntări și încearcă să decidă cu argumente politice. Lupta dobândește valențe neașteptate, se complică în mod inutil, iar specialiștii sunt opuși unii altora într-un spectacol demn de oprobiul public.

Trimițând la Recomandarea nr.1283 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, din 1996, autorii moțiunii constată preluarea necritică și mecanică a principiilor cuprinse aici și, în consecință, încercarea de a anula identitatea națională prin proiectarea unui homo europeus abstract.

Istoria demonstrează că preluarea unui model, iar noi facem aceasta, implicit, în programul de reformă, traversează etapa adoptării, la început, și, treptat, pe cea a adaptării.

Adevărat că pentru conștiința tradițională unele noutăți cuprinse în manualul de la Editura "Sigma" sunt șocante, fie pentru că nu au fost asimilate, fie, mai ales, pentru că trebuie respinse cu orice preț.

Istoria imaginarului, alteritatea, structura mentalităților sunt noi teritorii ale istoriografiei, ce au făcut deja carieră în Occident, dar se află de-abia la începuturi la noi. Autorii manualului, incriminați, și-au fundamentat concepția pornind de la aceste achiziții de avangardă la noi, datorită unei inevitabile retardări metodologice, în mod deosebit.

Lectura manualului lasă impresia, pentru cei nefamiliarizați cu progresele istoriografiei, a unei relativizări a adevărurilor tradiționale. Progresele istoriografiei, ale antropologiei și ale filosofiei istoriei, însă, demonstrează că această relativizare este admisă în istoriografie, de regulă.

Nu de demitizare forțată ori de deformare premeditată a realității istorice este vorba aici, ci de un alt tip de lectură a trecutului, mai european, mai civic, mai antitradiționalist. Între idealul european și identitatea națională a fost mereu o ciocnire de interese, din care a câștigat, cel mai adesea, autohtonismul tradiționalist. Vom relua iarăși sisific această dispută? Poate. Dar, oricare va fi să fie actul final al acestui conflict, este normal ca Parlamentul să nu dea sentințe.

Afirm cu toată convingerea că finalitatea educativă a acestui manual nu este pusă sub semnul întrebării. Evident, se pot discuta și reevalua manualele de istoria românilor. Dar aceasta este sarcina specialiștilor în istorie și pedagogie.

Specificul românesc este un concept plurisemic, la fel de complex ca și cel de romantism, astfel încât el nu poate face obiectul legiferării.

Solicitarea de a retrage manualul de la "Sigma" ne amintește de evenimente triste din istoria noastră și considerăm că ar crea un precedent politic mai mult decât periculos.

Din substratul acestei moțiuni rezultă rezistența bine camuflată, este drept, față de reforma din învățământ. Este un mesaj politic tradiționalist, opus cu orice preț inovației.

Vă inspiră și sentimente patriotice, sunt sigur, doamnelor și domnilor colegi semnatari ai moțiunii.

Dacă nu voi vota pentru această moțiune nu înseamnă că sunt mai puțin patriot. Înseamnă doar că am o altă viziune asupra patriei decât dumneavoastră. Nu încercați să faceți din invocarea patriei o profesiune, iar din patriotism o meserie lucrativă. Avem, sunt convins, și alternative să iubim patria cu noblețe și discreție, fără emfază, fără declamații, respectând-o așa cum este, așa cum ne-au lăsat-o înaintașii și, mai ales, așa cum am dori să fie.

Vom avea mai mult respect de la poporul nostru, cultivându-i respectul pentru adevăr, pentru aproapele nostru, pentru lumea din care dorim să facem parte, decât transferând spectacolul luptelor politice de pe teritoriul actualității pe cel al istoriei.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Vichentie Nicolaiciuc, se pregătește domnul Garda Dezideriu, de la UDMR.

Domnul Vichentie Nicolaiciuc:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Înainte de a trece la intervenția mea propriu-zisă, aș dori să fac precizarea că, față de un antevorbitor, subsemnatul, cu aceeași vechime la catedră și cu aceleași grade didactice, dar, totuși, n-am eliberat la ordin diplome pentru activiștii de partid, așa cum a făcut în calitatea lui de director și activist și, în consecință, nu pot avea pretenția de a vedea în dumnealui un democrat.

Onorat auditoriu,

În cadrul Grupului parlamentar al minorităților naționale, referitor la această moțiune, există trei puncte de vedere.

1. Că această moțiune este necesar a fi dezbătută în Parlamentul României și, ca atare, o parte dintre colegi vor vota pentru, alții – împotrivă. Subsemnatul va vota împotrivă și mă bazez pe următorul, al doilea, fapt: că această moțiune nu-și găsește locul în dezbaterile Parlamentului României, întrucât Parlamentul României este un organ legislativ suprem, și nu unul de analiză a conținutului manualelor, întrucât analiza lor duce la ingerința politicului în conținutul științelor.

3. Grupul parlamentar al minorităților naționale consideră că în manualele de istorie nu este reflectată contribuția comunităților naționale din România la evoluția societății românești. Acest lucru a început cu transformarea denumirii disciplinei sau manualului, din istoria României, în istoria românilor, și continuă cu lipsa de reflectare a aportului populației minoritare, și să recunoaștem sincer și deschis că mari personalități au ieșit din rândul minorităților naționale din România și au făcut faimă românilor în lume.

Cu toate acestea, grupul nostru parlamentar nu a inițiat nici un demers parlamentar și nici nu intenționează să facă acest lucru, deși ar merita să facă.

4. Ca membru al Comisiei pentru învățământ din Camera Deputaților și în nume personal, vreau să ridic, cu părere de rău, un fapt: în cadrul Comisiilor pentru învățământ ale Senatului și Camerei Deputaților, am dezbătut conținutul manualului în cauză timp de două săptămâni, pierzând atât timp și – atenție! – pierzând timpul de care aveam nevoie la rectificarea bugetului pe 1999 în domeniul învățământului, pe care l-am expediat în 10 minute, fără să căutăm cu minuțiozitate surse pentru a putea aloca mai mulți bani învățământului, întrucât reforma în învățământ cere și o finanțare adecvată.

Nu era mai bine să ne fi interesat mai mult de rectificarea bugetului, pentru a preveni mișcările greviste ale studenților și universitarilor?

Dar am impresia că noi, Legislativul, în loc să ne ocupăm de ce este mai important, ne ocupăm de lucruri care nu ne revin în sarcină. Vorba unui proverb românesc: "Satul arde și baba se piaptănă". Aș am făcut și noi de data aceasta.

Vă mulțumim pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, are cuvântul domnul Garda Dezideriu. Se pregătește domnul deputat Mihăilescu, de la PDSR.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule ministru,

Stimați invitați,

Prin manualele epocii comuniste, am suferit decenii de-a rândul sub teroarea unor texte ideologizate, prin care numai pe jumătate se puteau prezenta adevărurile istorice.

Am suferit, pentru că în cele patru decenii, prin manualele unice s-a încercat să se planteze în sufletul nostru ideologia marxist-leninistă.

Prin aceste manuale, puterea politică și-a impus fixarea unor tipare și imagini care ignorau realitatea documentelor. Unii dintre savanții noștri, doritori de adevăruri istorice, erau nevoiți să facă eforturi deosebite pentru a introduce în manualele din deceniul al 9-lea măcar o parte din realitățile trecutului nostru.

Această inițiativă a aparținut școlii istorice clujene, în frunte cu academicianul Pompiliu Teodor, care a reușit să sensibilizeze istoria civilizației românești. (Rumoare)

O parte din ideile lor s-au regăsit în manualul din clasa a VIII-a. Cenzura, însă, nu le-a permis redactarea unui manual atractiv și accesibil vârstei școlare.

După schimbările din 1989, am sperat că manualele de istorie vor fi îmbunătățite și vor servi cu adevărat cunoașterii unui trecut fără idei preconcepute. Însă, apariția manualului de istorie de clasa a XI-a, scris de Mihai Manea, Adrian Pascu și Bogdan Teodorescu, și a celui pentru clasa a XII-a, semnat de Mihai Manea și Bogdan Teodorescu, a însemnt o mare dezamăgire atât pentru profesori, dar în special pentru elevi.

Acești pseudoistorici, fără să ia în considerare capacitatea de însușire a școlarilor, au copiat texte din studii de istorie, fără a simplifica propozițiile, fără să ia în considerare principiul accesibilității.

Lecțiile abundau în citate care nu aveau nici o legătură cu tematica abordată, iar numărul noțiunilor de istorie era atât de mare, încât, spre rușirea autorilor, era nevoie de o altă carte, în care au fost explicate noțiunile și textele celor două manuale unice, pentru clasele a XI-a și a XII-a. Interesant este că, față de manualele sus-amintite, nici profesorii de istorie, nici elevii, nici politicienii nu aveau observații.

În ultima perioadă, după o relativă întârziere s-a produs și la noi schimbarea manualelor și trecerea la manualele alternative. Între cele cinci manuale de istorie pentru clasa a XII-a era și manualul elaborat sub coordonarea conferențiarului universitar doctor Sorin Mitu, care, în spiritul noilor programe de istorie a românilor și a Recomandării nr.1283 a Consiliului Europei privind istoria și învățarea sa în Europa a încercat o abordare profesionistă a civilizației românești.

Criteriul de operare al autorilor a fost cel didactic. Coloana vertebrală a manualului în discuție o reprezintă viața cotidiană, structurile și mentalitățile din diferite epoci, și se coupă mai puțin de evenimente și personalități.

Dar asemenea, manuale referitoare la istoria națională, privind aspectele vieții cotidiene și ale mentalității, există în toate țările civilizate din Europa apuseană, dar, în special, în Franța.

Definiția unei istorii umane a civilizației a fost dată acum o jumătate de veac de către marele istoric Marc Bloch, care și-a pierdut viața ca membru al mișcării de rezistență franceze, în războiul antihitlerist. Însă acest mare patriot francez niciodată nu și-a permis să folosească, în cărțile și studiile sale, idei preconcepute, să denigreze istoria altor popoare, cum ar fi trecutul poporului german. Prin urmare, istoria națională nu mai trebuie să fie ideologizată.

Ar trebui ca în problemele manualelor de istorie să hotărască competența și profesionalismul. O dată pentru totdeauna ar trebui să renunțăm la această campanie conceptuală împotriva manualelor alternative care nu sunt elaborate după tipul celor din regimul comunist. Prin urmare, cer respingerea moțiunii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul deputat Mihăilescu, de la PDSR. PDSR-ul mai are 7 minute.

Urmează domnul Andrei Gheorghe, de la PNȚCD.

Domnul Petru Șerban Mihăilescu:

Stimați colegi,

Am devenit, chiar fără aprobarea președintelui de ședință, semnatar al acestei moțiuni și apreciez în mod deosebit oportunitatea ei, cel puțin prin faptul că a reușit să ne prezinte pe viu pe domnul ministru Marga, care, după părerea mea, este cel mai bine dispus ministru care a suferit vreo moțiune în această după-amiază.

Oricum, cuvântul dânsului a dat dovadă de o aroganță și de o lipsă de profesionalism extraordinare.

Înțeleg că etnogeneza poporului nostru nu vă interesează. Dar măcar ar fi util, domnule ministru, să explicați etnogeneza cuvântului dumneavoastră.

Domnul Remus Opriș a afirmat acum o oră și jumătate, într-un grup de deputați, în prezența domnului Diaconescu, că v-a dictat acest cuvânt. Este posibil, având în vedere stilul.

Eu cred că, având în vedere conținutul, este vorba de altcineva. Presupun că e vorba de domnul Mitu, autorul celebrului manual, și de domnul Pavel, analistul dumneavoastră de taină.

După părerea mea, v-ați transformat în spicker-cititor, sau, să zic, așa, avocat al celor de dinainte, ca să nu aibă domnul Hașotti drept la replică.

Prestația dumneavoastră mă duce însă la ideea că nimic nu este întâmplător. În fond, acest manual nu este decât încă un jalon, într-o serie de acțiuni foarte bine concertate, care ne duc la o idee subversivă, cum zicea un antevorbitor din actuala Putere.

Începem cu universitate de stat bilingvă, proliferăm fundații și partide separatiste, mergem pe asemenea manuale, care nu fac decât rușine poporului român, și, atunci, nu putem asista, pe cale de consecință, decât la elemente de disoluție, elemente de federalizare și, indiferent că vrea sau nu vrea actuala Putere, scurgerea inexorabilă a timpului guvernării în defavoarea dumneavoastră vă face din ce în ce mai violenți în această chestiune.

Este extrem de trist, domnule ministru, că nu vă însușiți ideea că dumneavoastră patronați cel mai mare jaf din învățământul românesc.

Vă dau câteva elemente. Analfabetismul a atins cel puțin 25-26%. Ați procedat la un hiatus inimaginabil în legătură cu casele de copii. Le-ați scos de sub subordinea MEN, ați renunțat la orice metode de educație a acestor copii nefericiți, ați transformat educatoarele în inspectori, metodiști sau ceva de genul ăsta, o bazaconie, ați creat niște chestiuni care sunt uluitoare. Anul școlar, s-a mai spus treaba asta, dar poate n-ați înțeles-o, începe în perioada de concediu, vacanțele vin total aiurea, doar de dragul unei schimbări, bacalaureatul și capacitatea le schimbați în fiecare an, dacă nu o dată la doi ani; manualul este problema dumneavoastră, nu a mea. Problema mea este cine conduce acest minister. Iar din alocarea acestor manuale alternative, pe creditul acela de 50 de milioane de dolari luați în perioada guvernării Văcăroiu, ați făcut numai servicii, cel puțin așa spune presa, pentru salariații și familiile salariaților din ministerul dumneavoastră.

Este incalificabil, domnule ministru, pentru că ați încercat aici 20 de minute să ignorați realitatea, mai aveți la dispoziție, prin grația Parlamentului, încă 25 de minute, ca să spuneți aceleași platitudini. Nenorocirea este alta: nu veți reuși să ne duceți între cele două războaie. În cuvântul de început ați spus de 12 ori cum era între cele două războaie. Înțeleg, sunteți nostalgic, dar nici așa!

Aș încheia cu o singură chestiune: "Departe de mine orice intenție de atac politic împotriva domnului Andrei Marga, dar consider că reforma domniei sale din domeniul predării istoriei a pus această disciplină la pământ. Va fi nevoie de ani de zile pentru a reconstrui ceea ce domnia sa a dărâmat cu atâta ușurință". N-o spun eu, o spune domnul profesor doctor Ioan Scurtu.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

PDSR a epuizat timpul.

Are cuvântul domnul Andrei Gheorghe, de la PNȚCD. PNȚCD mai are 9 minute.

Domnul Gheorghe Andrei:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați invitați,

Mi-a atras atenția o frază care sună cam așa: vrem o istorie de tip mobilizator, cu modele de eroism și patriotism, cu menirea de a genera loialitate națională.

Vreau să subliniez că întărirea sau slăbirea sentimentului de identitate națională nu se tranșează numai prin intermediul lecturării unor cărți ce injectează patriotismul, fie ele și manuale școlare, cât mai ales prin contextul social, politic, cultural și moral în care trăiește și muncește fiecare cetățean, sau prin multitudinea și puterea gesturilor practice ce se circumscriu sau nu sferei patriotismului autentic.

Prea multe, însă, sunt gesturile noastre zilnice ce se autoexclud din zona patriotismului real.

Am fost forțați să înghițim o istorie îmbunătățită, ornamentată și înfrumusețată până la diluarea adevărului către limita falsificării lui. Regimul comunist a avut grijă să ne livreze o istorie contrafăcută, în scopul îndoctrinării întregii națiuni și a legitimării comunismului în România.

Viitorul națiunii nu vine în mod mecanic din frumusețea istoriei lui, ci mai ales din evitarea erorilor trecutului, în urma studierii și analizei critice.

O națiune care-și repetă numai faptele eroice, fără a-și răscoli neputințele, metehnele, prejudecățile și obiceiurile mai mult sau mai puțin contraproductive, și mai ales mentalitățile stagnante, nu-și poate reactiva membrii săi spre împliniri istorice majore.

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

S-a epuizat timpul, domnule președinte!

Domnul Gheorghe Andrei:

Activismul prezent și viitor al națiunii își are resursele și în evenimentele negative ce le-au marcat perioadele trecute.

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

Domnule președinte, timpul!

Domnul Gheorghe Andrei:

Regimul comunist nu ne-a implantat o istorie plină de personalități eroice și de fapt istorice decupate ca din basme.

Vreau numai să amintesc un discurs al unui distins deputat cinegetic care întinde aprecierea asupra manualului de istorie controversat până la a-l declara "lucrare antinațională și antipatriotică, cu țintă către dezmembrarea statului român". (Rumoare.)

Nu ne-a făcut nimeni până acum o lucrare mai antinațională și mai antipatriotică decât regimul totalitar, cu ale cărui rezultate ne confruntăm acum, dar și în viitor. Și aceasta, întrucât lucrarea comunistă recidivează mereu, prin multiplele ei exemple schimonosite de ideologia comunistă.

Ce a fost de dezmembrat în aceast țară s-a dezmembrat: agricultura, sistemul bancar, flota, satul românesc, prin înstrăinarea țăranului de pământul său, și nu în ultimul rând agricultura românească.

Care ar fi fost istoria satului românesc fără acești 50 de ani? În loc să fi scris pagini de continuitate istorică firească a țăranului român, (Rumoare, vociferări.) trebuie să scriem colectivizările și închisorile lui. (Rumoare, vociferări.) Clamând și mimând patriotismul, regimul comunist a distris conștiințele și sufletul poporului român. În numele patriotismului au fost dărâmate la propriu și la figurat satele românești, oprindu-se astfel mersul firesc al istoriei neamului. Țăranul român a fost întors forțat din drumul său natural, prefigurat de strămoșii și voievozii lui. (Rumoare, vociferări.)

Statul românesc a fost mai pustiit de comunism decât de oricare dintre hoardele care au trecut pe aceste meleaguri, întrucât pustiirea comunistă, pe lângă cea fizică și materială, a minat și conștiințele, până la denaturarea ființei românești.

Domnul Ioan Gavra (din sală)

Explică-i lui Mitu asta, nu nouă!

Domnul Gheorghe Andrei:

Totuși, în numele patriotismului, regimul comunist a creat o securitate ultrarepresivă, care să apere avuția națională de propriul său popor, să apere pe români de unitatea de monolit a națiunii, ca apoi, după 1989, aceeași securitate, reciclată spre refolosire, să se dedea prima la jefuirea țării și la dezbinarea programată a națiunii. (Rumoare, vociferări)

Domnul Ioan Gavra: (din sală)

Ce are istoria cu tembelismul ăsta?

Oprește-te, că a trecut timpul!

Domnul Gheorghe Andrei:

În numele patriotismului, s-a produs lichelizarea unei mari părți a populației țării, operațiune numită "crearea omului nou", încurajându-se delațiunea și turnătoria omului de către om, ura față de omul înstărit, cu origine pretins nesănătoasă, obținându-se astfel proliferarea lichelelor, de la cele comunale, raionale și județene, până la varianta supremă, a lichelei naționale.

Ce fel de patriotism era acela al istoriei pe care ați învățat-o, în numele căruia odraslele nomenclaturii se sustrăgeau, prin certificate medicale, bineînțeles, serviciului militar, sfidând astfel cel mai profund legământ tradițional cu țara și poporul.

Tot dintr-un profund patriotism, duplicitarul de azi, emitentul de răcnete populiste și stângiste, plânge cu lacrimi de crocodil soarta celor sărăciți și nevoiași, dar nu-și uită o clipă interesele reale pentru propria sa îmbogățire. Prima grijă a multor patrioți, după 1989, a fost să-și tragă mai multe case, vile și apartamente.

România are astăzi un capitalism caricaturizat de aceste corcituri estice în cugetări și simțiri, dar vestice la îmbogățirea lor și a odraslelor lor. Practicarea formelor fără fond de patriotism înțeles ca naționalism agresiv, redus deseori la reacțiile gălăgioase, glandulare, duce întotdeauna la falsificarea adevăratelor sentimente.

În perioada interbelică, Simion Mehedințiu denumise cu o formulă extraordinar de sugestivă acest naționalism - "naționalismus latrans".

Națiunii române nu-i lipsesc numai manualele de istorie, ci îi lipsește marele manual al formelor active de patriotism și al faptelor reale de angajare patriotică pentru propășirea națiunii.

Răcnetul patriotic nu-i decât o formă orală de pseudopatriotism, o izbucnire a demagogiei patriotarde ce ascunde deseori nevrednicie, indiferență, pasivitate, iresponsabilitate și nu în ultimul rând o lene patriotică.

Națiunea română își are depozitarii contractuali ai patriotismului aprioric, așa-numiții patrioți de serviciu, aflați mereu în afara competențelor și responsabilităților, a moralităților și mai ales în afara gesturilor pragmatice de patriotism. (Rumoare, vociferări)

Indivizi cu certificat de homo patrioticus, ce fac de serviciu cu prilejul oricărui eveniment, chiar și cu acest eveniment al apariției unui manual, și cărora li se dă liber la lătrat, atunci când țărișoara o cere, asemeni cotarlelor care latră din curte la trecătorii inofensivi, dar care fac sluj în fața unui ciolan. (Rumoare, vociferări)

De fapt, stimați colegi, de unde vine torentul de diatribe la adresa unui text care nu înseamnă nici vreun testament al lui Hitler sau nici protocoalele înțelepților Sionului? De unde vin incriminările care ne-au atras atâtea zâmbete ironice din partea celor mai lucizi dintre lectori, care se amuză, nu fără a face haz de necaz, văzând cu ce-și pierd vremea aleșii neamului, în timp ce legi importante zac în sertare?

Prezența monarhiei, aceasta-i problema, cu imensele sale realizări, legate indisolubil de construirea României, prezența unor nume precum cel al doamnei Doina Cornea, mai bărbată decât mulți dintre bărbații neamului, iată ce-i deranjează (Rumoare, vociferări.), iată ce-i deranjează (Vociferări, strigăte.) și-i irită pe o parte din parlamentari. (Rumoare, vociferări.)

Am asistat la o scenă care rămâne semnificativă pentru acest moment. Unul dintre colegii noștri, deschizând manualul de istorie controversat, a început să se roșească în dreptul unei singure pagini, unde se afla chiar portretul doamnei Cornea, apoi, nervos, a întors o altă pagină și a început să tremure văzând un alt portret, portretul Regelui Ferdinand.

Prin urmare, acesta este motivul real al moțiunii, și apoi, domnilor, nu am rămas oare noi cu niște povestiri despre evenimentele din decembrie 1989, cu realitățile morților și cu realitățile teroriștilor? Ce manual, oare, trebuie să ne răspundă, cât la sută din evenimentele din decembrie 1989 a fost revoluție, cât a fost lovitură de stat și câtă manipulare, câtă impostură și, mai ales, câtă hoție generală a urmat.

În calitatea mea de dascăl, vreau să vă rețin atenția cu un scurt studiu de caz. Întrucât manualul este pus la zid și pentru că Vlad Țepeș este puțin reprezentat, propun să facem un studiu de caz pe câteva versuri din "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu. Iată, am să citesc: " Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete, în smintiți și în mișei".

Prima întrebare: care a fost ceata care a smintit poporul român vreme de peste 50 de ani, de nu se mai poate nici astăzi trezi?

A doua întrebare: cine a întreținut sminteala și după evenimentele din decembrie 1989?

A treia întrebare: cine au fost mișeii care au atacat mișelește poporul român, deposedându-l de proprietățile strămoșești și, ultima întrebare: dacă PRM sau PUNR se află în apărarea propriei lor istorii sau a istoriei patriei?

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule deputat, vă mulțumesc.

PNȚ-ul și-a consumat timpul.

Domnul Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Nu prea îmi amintesc să-l mai fi auzit pe colegul nostru vorbind de la acest microfon, la legile mari pe care le-am discutat în acest Parlament. Nu putea să dea un citat mai bun din Eminescu, decât cel pe care l-a dat. Iată mișeii! Pentru că nu ne-am referit niciodată la ceea ce am spus ca poziție la manualele de istorie, la istoria PUNR-ului. Acolo este istoria dumneavoastră poate, dar așa cum nu trebuie să fie scrisă și fără adevăr.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Stimați colegi,

Eu sunt convins că în această sală sunt foarte mulți gânditori români patrioți, oameni care își doresc o evoluție normală a țării spre progres. Sunt convins că în sală toți suntem foarte bine intenționați. Nu ați vrea să transformăm această ocazie într-un moment de început al unui dialog, al unei analize temeinice pe tema abordată? Poate că nu este aici locul, dar de ce nu acceptați că nimic nu este perfect într-un manual redactat de un grup de tineri? Dar de ce nu acceptați că este posibil să se strecoare greșeli în orice carte, ca în orice operă umană și, atunci, dacă pornim de la acest postulat, de ce să facem proces de intenții și să nu analizăm temeinic programele și instrumentele elaborate pentru a ne educa proprii noștri copii? Eu cred că putem transforma momentul într-o acțiune de apropiere a unor puncte de vedere în care două tabere incredibil se înfruntă, uneori, absolut cu mijloace nepermise.

S-a pronunțat de multe ori numele Partidului "România Mare". Noi nu monopolizăm patriotismul. Încercăm să contribuim la o Românie de mâine mai bună decât cea de azi. De ce nu vreți să credeți că toți cei din sală ar putea fi marcați de perioade și mentalități trecute? De ce nu vreți să credeți că părăsind instructorii de la Moscova, acceptăm, fără discernământ, instructori din apus? Și, de ce nu vreți să credeți că soluțiile sunt aici, în România, și de ce nu vreți să credeți că e bine să analizăm procesele profunde de sistem din casa noastră, nu să fim atenți la ce se întâmplă la gard. Sigur, și interacțiunea este utilă, de stăpânit, de studiat, dar, haideți, să renunțăm la incriminări, să încercăm să depășim orgoliile, poate și lipsa de pregătire a unora dintre noi pe tema discutată, dar să nu eliminăm ab initio buna intenție a celor din sală.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

Domnul Andrei Marga:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă mulțumesc pentru atenția pe care ați acordat-o întregii problematici și pentru problemele și argumentele pe care le-ați formulat. Dați-mi voie ca, ținând seama de ora înaintată, să intru direct în răspunsul la probleme.

Sunt, din capul locului, tentat să încep prin a sublinia că deputatul Andrei mi-a faciliat intrarea directă în subiect, pentru că dânsul, foarte bine, a arătat care era predarea istoriei ce trebuia depășită și a arătat foarte bine că în predarea istoriei trebuie să luăm în seamă și vârsta și să formăm, până la urmă, sentimente, nu doar cunoștințe ale elevilor. Aceste lucruri noi le asumăm.

Sunt apoi tentat să răspund direct domnului deputat Mihăilescu, pentru că dânsul a făcut afirmații ceva mai ascuțite, dar trebuie să-l decepționez, după ureche, și e bine să clarificăm lucrurile.

Analfabetismul; ultima statistică făcută cu instrumente mai evoluate este din ’96, și deci pe ea s-a lucrat, ea a fost comunicată de minister, foarte neutru, dacă vreți, dar pentru a se vedea exact situația. Atunci în România erau 70 000 de persoane care erau înregistrate ca analfabete. Nu există indicatori de creștere, dimpotrivă, în unele județe există indicatori că a scăzut, dar putem discuta. Aceasta numai ca să aducem lucrurile la datele reale.

Nu există, nu se folosește împrumutul Băncii Modiale, de 50 de milioane, pentru manuale de liceu. Acest acord este semnat din 1994 cu Banca Mondială și el se aplică ca atare. Manualele de liceu toate sunt pe piața liberă, adică depind de cumpărarea lor de către părinți, respectiv elevi. Nu există această folosire.

Îmi pare rău, nu există nici o familie implicată, nu e nimeni de la minister implicat necurat în aceste manuale, și se poate verifica, eu v-aș cere îngăduința ca până la probe să acceptați că e un simplu folclor, dar folclorul, din păcate, are și această latură, nu numai pe cea frumoasă. Soluțiile de reformă, pentru că dumneavoastră le-ați ironizat, vă privește, firește, sunt soluțiile care se practică în toate țările. Ca să vă dau un exemplu, România a fost ultima țară din Europa care a venit cu anul școlar spre începutul lui septembrie, din rațiuni pe care nu le mai amintesc aici. Dacă vreți, pot oricând să vi le relatez.

În legătură cu manualele, noi am adus și manualele perioadei interbelice, le puteți vedea aici, dacă vreți, vă și cităm din ele. Am spus atunci că va trebui o nouă moțiune pentru manualul Iorga, pentru manualul Lupaș sau manualul Xenopol, nu din alt motiv, dar veți vedea că discuția asupra redării istoriei este o discuție permanentă. Veți vedea că nu e nici un manual, să spunem așa, cum să zic, scutit de replici, scutit de obiecții, toate manualele sunt perfectibile. Aceasta trebuie spus foarte tăios, din capul locului. Nu vă mai spun că Lupaș și Iorga au controversat vreo 20 de ani, în legătură cu manualele pe care ei la tinerețe le-au dat pentru liceu.

În legătură cu stadiul reformei istoriei, domnule deputat Mihăilescu, vreau să vă confirm că sunt experți, și din țară și din afară, care au o judecată complet diferită de a dumneavoastră și de a domnului coleg Scurtu, pe care l-ați citat.

Acum, dați-mi voie, cum spuneam, să dau răspunsuri la întrebări.

O să-l dezamăgesc mai sever pe domnul Gavra. Noi nu am fost colegi, aș vrea să fiu așa de tânăr ca el, dar, sigur, să nu am mintea lui, asta este foarte clar. Noi nu am fost colegi vreodată, să fie foarte clar! Iar dacă Pompiliu Teodor vă interesează, nu vreau eu să-i fac aici un elogiu, dar vreau să fim foarte clari, evaluările unor oameni care prin opera lor au reușit să răsară mai sus decât unii dintre noi, le fac și experți care sunt mai neutri decât noi, cei de aici, foarte implicați. Și, haideți, să ne lăsăm puțin în seama unor evaluări făcute mai neutral decât acestea foarte pornite, datorită întâlnirilor, poate, din junețe, cu acești profesori.

În legătură cu ceea ce spunea domnul Tabără la început, îl asigur că problema este serioasă, problema predării istoriei, îl asigur că am aceeași percepție și nu are rost să-mi atribuie ceea ce nu spun. M-am trezit în mai multe rânduri că dânsul îmi atribuie ceea ce nu spun, mă rog, într-un fel mă onorează că-mi dă atenție, dar vă rog să nu mă citați pentru ceea ce nu am spus. Însă vreau să fie foarte clar un lucru. Să nu confundați diferențele de viziune cu descosiderarea vreunei probleme. Putem avea diferențe de viziune privind istoria României, dar de aici dumneavoastră nu aveți voie să trageți concluzia că noi nu luăm în seamă istoria României cum trebuie.

În legătură cu ceea ce a spus domnul Vitcu, sigur, e o teză în circulație, învățământul a fost o performanță a României și, din păcate, el s-a deteriorat. Haideți, să luăm faptele. Țara noastră are un învățământ și acum bun, nu e problema aceasta, dar trebuie să luăm în seamă câțiva indicatori.

În 1996, ultima testare internațională a elevilor a dat România, la matematică-fizică-chimie, dincolo de rangul 30 în lume, pe un rang fiind mai multe țări, vă dați seama! În 1995 clasificarea, dacă vreți, țărilor în funcție de producția științifică recunoscută internațional, deci în 1995, a plasat România în spatele tuturor țărilor din Europa răsăriteană și Centrală, alături de Albania, Macedonia, Bosnia, Herțegovina.

Atenție! Sunt indicatori preciși care trebuie luați în seamă. Eu aș spune însă altceva: noi nu putem spune că învățământul este în regulă, cât timp țara nu e destul de bogată.

În legătură cu manualul de clasa V-a, fără să trimit cumva o vinovăție pe alți umeri, domnule Vitcu, vă dezamăgesc, manualul de a-V-a n-a fost avizat de Ministerul Educației Naționale actual, ci de cel de până în noiembrie 1996. Este semnătura distinsului meu coleg Maior pe abrobare, dacă vreți, dar asta nu ca să transport vina numai ca să fim mai preciși când atacăm unele lucruri. S-ar putea să ne atacăm chiar proprii colegi, fără să vrem aceasta.

Domnul deputat Hilote cred că are dreptate, sunt reacții disproporționate, în loc de a face împreună necesare reforme. Aici aș vrea să lămuresc care este de fapt problema.

Stimate doamne și stimați domni,

Haideți să convenim că orice manual este perfectibil, așa cum noi am spus-o și o spunem răspicat și am spus-o și în intervenția mea și puteți verifica banda. Aceasta este foarte clar. Chestiunea este de procedură, de ameliorare a unui manual. Am spus mereu, există o procedură a lumii, dacă vreți, civilizate, care constă, în esență, în sprijinirea pe referate de specialiști. Această procedură e pusă în mișcare și pot să vă asigur că deja se lucrează la ameliorarea manualelor de istorie, cum am și spus, în funcție de argumentele care s-au formulat chiar în dezbaterea din aceste săptămâni. Această procedură este reglementată și de minister și vreau să vă confirm, ea este procedura pe care Guvernul României a semnat-o, dacă vreți, cu mulți parteneri, dar și cu Banca Mondială, în 1994-1995. Procedura pe care moțiunea vrea s-o impună este o procedură de cenzură politică, și noi nu facem nici un serviciu, nici democrației românești, nici țării noastre, dacă mergem pe această procedură propusă de moțiune. De aceea, propun ca moțiunea să fie respinsă, pentru că nu aduce nici un avantaj României, și înseamnă, pe de altă parte, o ingerință a noastră, din aceste roluri în care ne aflăm, într-o discuție care trebuie să fie până la urmă a profesioniștilor, vrând-nevrând.

De aceea, reiau ceea ce spunea domnul deputat Hilote, nu se ameliorează manuale prin decizii politice, ci prin argumenele profesionale și prin cooperarea profesională. Iar această cooperare, noi, ca minister, am organizat-o, dacă vreți, deja, și se lucrează la această ameliorare a manualelor.

Acum, în legătură cu manualele alternative, dați-mi voie să vă citesc accepțiunea manualului alternativ, așa cum, dacă vreți, guvernarea Văcăroiu a angajat-o, și aceasta este accepțiunea, cum să vă spun, internațională. Manualul alternantiv - deci în accepțiunea pe care Guvernul Văcăroiu a angajat-o, încă o dată, și e accepțiunea internțională, repet, - înseamnă: "modalități variate de selectare și prezentare a informației; opinii variate asupra faptelor istorice". Aceasta este accepțiunea internațională a manualelor alternative pe care Guvernul României de atunci, în mod natural, a angajat-o.

Acum, în legătură cu discuția privind manualele, vedeți, încă o dată, dumneavoastră ne trageți mereu într-un unghi în care să discutăm despre un singur manual, dar pot să vă asigur că manualele au și viziuni diferite, cele cinci, și există un manual aflat la cealaltă parte a spectrului, dacă vreți, care convine foarte mult unora dintre vorbitorii de astăzi, sunt convins.

De ce nu vă referiți critic și la acel manual sau de ce nu-l considerați, când vreți să evaluați politica educațională. Vă invit s-o faceți, și veți vedea că politica educațională vă va apare într-o lumină mai clară, și anume, ca una absolut democratică, care e deschisă spre pluralismul viziunilor în țara noastră.

Acum, mereu se aduc în discuție calitățile sau defectele persoanelor, haideți să ieșim, se știe de la Aristotel, acesta este un sofism elementar, să ataci teza unui om invocându-i mereu, ba că îl cheamă Singer, ba că-l cheamă nu știu cum. Haideți să lăsăm aceste sofisme ad hominem, cum se numesc în logică, și să ne concentrăm pe probleme, pentru că ele nu fac nici un serviciu nici unui grup, nici unei persoane, nici unei societăți.

În legătură cu ceea ce domnul Boștinaru a etalat, eu pot să spun că în mare măsură împărtășesc, și sunt absolut de acord cu domnia sa, că noi trebuie să avem dezbateri științifice în domeniul istoriei, pentru că manualele, vrând-nevrând, ele sunt dependente de starea cercetărilor istorice, de starea sintezelor naționale în domeniul istoriei. Acum, să ne amintim că sintezele, din păcate, se obțin greu, sintezele evoluează foarte încet. Dar, aceasta, sigur, nu e o problemă nici a Parlamentului, nici a ministerului, e o problemă a comunității istoricilor.

Nu împărtășesc ideea că e o relativizare în manuale, dar aceasta o s-o clarificăm cu domnul Boștinaru, nu e nici o problemă, e o chestiune de interpretare aici, dar vreau să vă spun încă o dată un lucru. Să nu măsurați prezența lui Vlad Țepeș sau Mihai Viteazu în manualul de clasa a XII-a și să spuneți că asta este toată prezența lor. Am spus-o și în intervenție, domnitorii sunt prezentați în manualele de liceu de la clasa IX-a până la clasa XII-a pe o cantitate de pagini cel puțin la fel de mare ca în vechile manuale. O spun încă o dată, în clasa XII-a s-a făcut și în România trecerea la un manual de istorie al instituțiilor, acesta este chestiunea. Dar cronologia luptelor lui Mihai Viteazu, cronologia domniei sale, cronologia lui Vlad Țepeș etc. toate sunt sunt etalate cu toate detaliile.

Dacă săriți la exemplele pe care le dați, vreau să vă spun următorul lucru. O altă încercare care s-a făcut cu aceste manuale a fost de a lua istoria, cum să zic, trăită. Eu pot să vă spun foarte sincer că nu împătășesc neapărat o pagină sau alta, sau un manual sau altul, să fie foarte clar, ministerul și nici eu personal, nu suntem angajați pentru un manual sau altul. În poziția noastră apărăm ideea de manuale alternative și, sigur, apărăm o programă care a rezultat, vă asigur, din discuțiile istoricilor, nu este o programă impusă de cineva. Acesta a fost un fapt relativ nou, și anume, istoricii au dat verdictul profesional în acest sens.

Încă o dată, ministerul, să fie foarte limpede, nu ia în brațe manualul unei edituri sau a alteia. Ministerul apără procedura de elaborare și, dacă vreți, de ameliorare a manualelor, și această procedură, este, încă o dată, cea practicată în democrațiile de astăzi, și la această procedură noi ținem cu toată responsabilitatea, pentru că ea este în interesul țării noastre.

Sigur, e întrebarea pusă de domnul deputat Igna: de ce nu se retrage manualul? Manualele se pot retrage după analize profesionale. Până la această oră nu s-a oferit, afară de dezbateri publice, o argumentație în acest sens. Dar, nu facem, încă o dată, nici un serviciu țării noastre recurgând la instrumentele cenzurii politice. Facem un serviciu aplicând manualelor procedurile de ameliorare, și aceste proceduri, încă o dată vă confirm, se aplică deja manualelor pe care dumneavoastră le discutați, încât foarte curând va apare o nouă ediție.

Domnul deputat Hașotti a observat foarte bine, e o schimbare valorică în manuale, e o schimbare de optică în manuale, iar această schimbare de optică, știm prea bine toți că era necesară și putem intra din nou în motive, iar această schimbare de optică atașează România, dacă vreți, la dinamica lumii de astăzi, chiar și în acest segment al predării istoriei. Dacă vreți, vă putem etala care sunt temele actualelor dezbateri din lume privind predarea istoriei.

Pe domnul deputat Popa, nu știu dacă mai este aici, vreau să-l informez că istoriile locale sunt parte ale istoriei naționale și, de aceea, ele sunt luate în considerare, vreau să-i confirm că manualele sunt produsul competiției, și în principiu pot fi "n" manuale. Chestiunea este dacă rezultă din competiție "n" manuscrise, demne să devină manuale. Dar aceasta, încă o dată, este tanșată, aceasta este o chestiune pe care o stabilesc specialiștii. Sigur, și în cazul domnului Popa, l-aș ruga însă să citească totuși manualele, pentru că dacă nu le citim, ci luăm numai din aer, din atmosferă tot felul de evaluări, nu reușim să ajungem la o discuție precisă. Domnul Dorin Mihai foarte bine menționa că sunt metodologii noi în istorie, și cine vrea să se pronunțe, va trebui să plonjeze puțin în aceste metodologii.

În legătură cu remarca făcută de domnul Nicolaiciuc privind istoria minorităților, aici fac numai o precizare. Legea învățământului din 1995, și în forma ei din 1999, prevede istoria românilor și istoria minorităților. Din acest motiv, manualul nu a putut prinde ceea ce dânsul remarca vizavi de istoria minorităților.

În legătură cu ceea ce a evocat doamna Andronescu, încă o dată remarc, manualele alternative s-au introdus pentru 2 clase de la ciclul primar, și una de la gimnaziu până în 1996, în 1997 s-au introdus manuale la două clase de gimnaziu, în 1998 la o altă clasă de gimnaziu și în 1999 s-a trecut la manualele de liceu, aceasta este succesiunea reală a acestor măsuri.

Doamnelor și domnilor deputați,

Apelul nostru este să aveți în vedere faptul că pot fi diferențe de viziune, dar aceste diferențe de viziune nu trebuie interpretate... sau sunt interpretate greșit dacă sunt interpretate ca fiind diferențe ce afectează înțelegerea identității. Toți înțelegem identitatea și pot să vă confirm că o promovăm prin toate politicile educaționale.

Închei, efectiv, spunându-vă încă o dată că sunt toate argumentele pentru a respinge moțiunea, întrucât ea ne cere să facem cenzură politică, ceea ce ar fi o premieră, într-o perioadă de democratizări în Europa, întrucât cenzura politică nu este niciodată o soluție de ameliorare a unei cărți, a unui manual, subliniind însă că ministerul a pus în mișcare o procedură, care este a lumii civilizate, ce ameliorează manualele, și această procedură noi o ducem până la capăt.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Stimați colegi,

Timpul este înaintat. După ministru nu... (Unii deputați din Opoziție cer să ia cuvântul.)

Nu vi s-a adresat cu jigniri, ca să fie cazul de replici.

Stimați colegi,

Vă consult în privința votului.

Propun votul deschis. Există și alte propuneri?

Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Stimați istorici,

Constat că numărul dumneavoastră a crescut și sunt convins că magistrala expunere a domnului ministru, pe lângă obiect, v-a convins pe toți, de aceea, îl rog și pe domnia-sa să creadă în forța argumentelor pe care le-a expus și să susțină, alături de mine, votul secret.

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

V-am făcut popunerea de vot deschis prin ridicare de mâini. Domnul Anghel Stanciu a propus vot secret cu bile. Dacă mai există altă propunere?

Domnul Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreședinte,

Înainte de a face propuneri, conform regulamentului, sigur, eu vă cer să verificați cvorumul.

Domnul Vasile Lupu:

Este cvorumul. Întrebați secretarul de ședință care face parte din grupul dumneavoastră.

Domnul Ioan Gavra:

Nu vă grăbiți, nu vă întreb eu, dumneavoastră întrebați. Eu v-am cerut. Dumneavoastră verificați, conform art.64 din Constituție și potrivit prevederilor regulamentare, în prezența majorității deputaților. Dacă nu aveți, verificați, că vă cer verificarea, după care discutăm și procedeul de vot, da? Ca să votăm și pocedura regulamentară, adică conform Constituției, da? Verificați cvorumul.

Domnul Vasile Lupu:

În sală sunt 191 de deputați, cvorumul a fost verificat.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră propunerea de vot deschis prin ridicare de mâini.

Cine este pentru? 129 de voturi pentru. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 66 de voturi împotrivă.

Abțineri? 4 abțineri.

Propunerea de vot deschis prin ridicare de mâini a fost acceptată.

Stimați colegi,

S-au încheiat dezbaterile asupra moțiunii, am adoptat procedura de vot, voi supune la vot aprobarea moțiunii înaintată de 58 de deputați. Au fost 64, s-au retras 6, au rămas 58.

Vă rog atenție, supun votului dumneavoastră adoptarea moțiunii dezbătute astăzi.

Cine este pentru? 66 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 132 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Moțiunea a fost respinsă.

Vă informez că medierea la Legea funciară se realizează mâine, la Senat, la ora 9. Membrii comisiei de mediere vor găsi proiectul de raport la grupurile parlamentare, am fost informat că s-au distribuit la ora 12, astăzi, și adresăm președintelui de ședință din ziua de mâine rugămintea de a supune scoaterea din cvorum a celor 7 membri ai comisiei de mediere.

Vă mulțumesc pentru colaborare.

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Stimați colegi, o seară plăcută. Reluăm lucrările mâine, la 8,30.

Lucrările s-au încheiat la ora 20,50.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 2 martie 2021, 12:53
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro