Plen
Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 08-02-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 februarie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Acsinte Gaspar și Andrei Ioan Chiliman, secretari.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

 
Ioan Igna - prezentarea scrisorii Sindicatului învâțământului preuniversitar Sibiu privind situația gravă din învățământul românesc;

Începem cu programul de intervenții și dau cuvântul domnului Igna Ioan, PDSR. Este prezent?

Se pregătește domnul Petre Țurlea.

 

Domnul Ioan Igna:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea se referă de fapt la o scrisoare adresată de Federația Educației Naționale din România, respectiv Sindicatul învățământului preuniversitar Sibiu, subsemnatului, cu rugămintea de a fi prezentată în plenul Camerei Deputaților și în comisiile permanente pentru învățământ și finanțe, privind situația gravă din învățământul românesc la ora actuală.

"Domnului deputat Ioan Igna.

La dorința salariaților din învățământ, aflat în a 7-a zi de grevă generală, vă adresăm următoarea scrisoare deschisă, prin care vă solicităm intervenția personală în forul legislativ al țării, în comisiile de specialitate ale Parlamentului, de învățământ și buget-finanțe, printre colegii dumneavoastră din partidul din care faceți parte, dovedindu-ne concret că dumneavoastră considerați învățământul ca prioritate națională, determinând ca aceste litere de lege să fie demonstrate de ponderea în bugetul țării a bugetului pe anul 2000, destinat educației.

Suntem convinși că știți că în acest domeniu activează aproximativ 400 de mii de angajați, dintre care 80% au studii superioare, salariul mediu fiind de 1.400.000 lei, iar circa 30% dintre aceștia au salarii sub un milion.

Dacă luăm în calcul suma minimă necesară acoperirii cheltuielilor curente lunare de aproximativ 800.000 lei/persoană, la un calcul simplu majoritatea dintre noi avem la dispoziție între 300.000 și 600.000 lei, echivalentul a 10.000 lei până la 20.000 lei pe zi pentru: hrană, acoperirea cheltuielilor de transport, îmbrăcăminte, igienă și chiar să ne creștem propriii copii.

Singura reformă recunoscută ca fiind în stadiul cel mai avansat de rulare este cea din domeniul educației. Datorită acestui fapt, România va începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană cu domeniul educației la data de 4 februarie 2000.

Angajații acestui sistem au depus în ultimii 2 ani școlari eforturi deosebite, au suportat cheltuieli financiare personale făcute în procesul amplu de autoperfecționare, nebeneficiind în tot acest timp de nici un leu majorare salarială.

În viața cotidiană, în ultimul an am trăit drame de neimaginat, datorate dificultăților de a plăti la timp taxe, impozite, penalități, cauzate de întârzieri, toate aceste lucruri din cauza unui an întreg în care salariile veneau cu întârziere sau nu veneau deloc.

Apogeul acestei drame a fost atins în perioada sărbătorilor de iarnă, când, cu toate promisiunile și angajamentele la nivel ministerial și guvernamental privind achitarea integrală și la timp a salariilor, cei 400 de mii de salariați cu familiile lor au sărbătorit Crăciunul fără un leu.

Este de neacceptat și imoral tratamentul la care au fost supuși salariații față de performanțele în domeniul reformei din învățământ.

Dacă domeniul cu cel mai alert ritm al reformei, cu cele mai avansate progrese și cu cele mai clare transformări în vederea integrării în Uniunea Europeană are retribuirea uitată, înghețată de 2 ani și jumătate, situată pe ultimele locuri în ierarhizarea salariilor medii, ne întrebăm: cum se dovedește concret că administrația recunoaște eforturile depuse de angajații acestui domeniu și că alocă în mod concret sumele ce pot dovedi că educația este prioritate națională?

Luând în considerare responsabilitatea dumneavoastră față de cetățenii acestui județ, în calitatea de reprezentant al acestora în Parlamentul României, vă rugăm în final de a avea amabilitatea de a răspunde la două întrebări concrete:

  1. Ce veți întreprinde în mod concret în cadrul partidului dumneavoastră și în cadrul Parlamentului pentru rezolvarea problemei salariale din învățământ?
  2. Acceptați să ne susțineți interesele în Parlament, făcând lobby parlamentar zilnic în vederea modificării bugetului educației, astfel încât să fie posibilă soluționarea revendicărilor noastre?

Răspunsurile dumneavoastră vor fi transmise în unitățile școlare din județ, unde sunt așteptate de fiecare salariat.

Vă solicităm să ne remiteți materiale cu demersuri întreprinse și stadiul de rezolvare periodic, până la votarea în plen a Legii bugetului.

Vă rugăm, în final, a avea amabilitatea să ne informați în scris modul în care ați votat și motivația votului.

Consiliul județean al sindicatului nostru vă stă la dispoziție pentru detalii, lămuriri sau contacte directe.

Consiliul județean al Sindicatelor învățământ preuniversitar Sibiu".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Lista oratorilor este foarte lungă, depășește 20 de deputați și vă rog să fiți cât mai conciși, din respect pentru colegii dumneavoastră, ca, atunci când se epuizează timpul, să oprim.

 
Petre Țurlea - readucerea în prim plan a unor probleme cu care se confruntă românii din județele Covasna și Harghita;

Domnul Țurlea are cuvântul. Se pregătește domnul Lazăr Lădariu, de la PUNR.

Domnule deputat, microfonul vă aparține.

 

Domnul Petre Țurlea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O să-mi permit să vă rog să-mi îngăduiți să atrag, cu cea mai mare politețe, atenția stafului tehnic al Camerei Deputaților asupra unui lucru. Domniile lor, în istețimea pe care o dovedesc de la o vreme, m-au trecut pe lista aceasta a vorbitorilor la Partidul România Mare, ceea ce mă onorează, este un partid cu totul serios. Deocamdată, însă, fac parte din PUNR. Circulă niște zvonuri că în curând mă cam vor da pe afară, dar nu știu dacă se va întâmpla sau nu. Deci, rog să faceți rectificarea cuvenită.

Iată, foarte pe scrut despre ce este vorba.

Este normal că, fiind reprezentantul românilor din Covasna și Harghita în acest Parlament, să aduc problemele acestora în fața domniilor voastre și așa am și făcut de obicei.

Iată despre ce este vorba în intervenția de astăzi.

În decembrie 1999, toate organizațiile culturale ale românilor din aceste două județe, puțini, câți au mai rămas, toate aceste organizații au alcătuit un memoriu către Guvernul României, solicitând măsuri urgente pentru salvarea românilor din acea regiune, în fața campaniei brutale de maghiarizare care se duce acolo de către UDMR. Nu s-a primit nici un răspuns.

De aceea, la începutul lunii ianuarie, anul acesta, 2000, noului Guvern aceleași organizații i-au cerut o audiență. A trecut o lună de la această cerere și noul Guvern, în înțelepciunea sa, a refuzat să dea vreun răspuns, deși, măcar din politețe, putea să spună dacă vrea sau nu să-i primească pe reprezentanții acelor puțini români.

Între timp, mai ales în luna ianuarie 2000 și la începutul lui februarie, campania antiromânească din cele două județe, purtată de către UDMR, s-a amplificat peste limitele chiar cunoscute până acum. Și iată câteva exemple: toate numele românești, în această perioadă, ale străzilor din orașele din cele două județe au fost maghiarizate. Școlile românești sunt transformate în școli maghiare. Ultimul, cel mai recent - deci din aceste zile, din februarie – este cazul unui complex economic din Sf.Gheorghe, pe care UDMR-ul îl transformă cu avânt în școală maghiară.

Se amplifică și campania pentru desființarea Muzeului românesc din Sf.Gheorghe, singurul muzeu românesc din cele două județe. Chiar în acest moment, domnule președinte, deci astăzi, la ora 9,00, se află în audiență reprezentanții acestor asociații românești la domnul ministru Caramitru, pentru a-l ruga să salveze acest singur muzeu românesc din cele două județe.

Toate documentele publice tipărite de către primăriile orașelor din județele Covasna și Harghita, în care majoritatea o formează maghiarii, în luna ianuarie și februarie anul 2000, sunt numai în limba maghiară, deci, numai în limba maghiară.

O campanie înverșunată se desfășoară pentru desființarea Teatrului din Sf.Gheorghe, singurul teatru românesc din cele două județe, căruia i se refuză de către primăria maghiară din localitatea Sf.Gheorghe statutul de teatru românesc.

De asemenea, se interzic însemnele românești în orașele mari, în Odorhei și în Sf.Gheorghe. Steagul românesc este interzis. Nu mai vorbesc de faptul că nu se respectă legile țării, care spun că pe fațadele clădirilor reprezentând partidele politice trebuie să fie un steag al țării. Nu se respectă. În nici un caz, UDMR-ul n-a pus vreodată un asemenea steag. Dar nu mă miră, pentru că și la Ploiești, domnule președinte, unde este un ilustru coleg al domniilor voastre președinte al Organizației județene PNȚCD, de 3 luni nu mai există pe fațada acelei clădiri steagul României. De fiecare dată, când trec pe acolo, mă apucă mâhnirea că un român, în centrul României, refuză să pună steagul românesc pe o clădire a unui partid național.

Văzând toate aceste lucruri, acele organizații de care v-am vorbit, organizații culturale românești din cele două județe, s-au întrunit ieri și au dat un comunicat prin care încearcă să sensibilizeze autoritățile, din nou, asupra situației dramtice în care se află românii în aceste două județe și cer ajutor nu pentru ei, ca oameni, ci pentru comunitatea aceea românească, care riscă să dispară.

O să-mi îngădui, domnule președinte, să vă rog, pentru a nu lungi această intervenție, să-mi dați voie să prezint cele două pagini ale acestui comunicat doamnei stenografe, pentru a le cuprinde în materialul domniei sale.

"Comunicat de presă

Organizațiile culturale Liga Cultural-Creștină Andrei Șaguna, Despărțământul ASTRA Covasna-Harghita, Fundația Culturală Mihai Viteazul, Liga Tineretului Ortodox și Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, toate cu sediul în Municipiul Sfântu Gheorghe, județul Covasna, luând act despre manifestările cu tentă antiromânească întreprinse în ultima perioadă de reprezentanți ai conducerii la vârf a U.D.M.R., precum și de aleși din administrația locală ce aparțin acestei formațiuni, doresc să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:

1. Denunțăm și dezaprobăm șantajul și campania de manipulare și intoxicare mediatică a opiniei publice practicate de primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Albert Almos, în legătură cu trecerea prin hotărâre a Guvernului României a "Casei cu Arcade" din Municipiul Sfântu Gheorghe din patrimoniul Ministerului de Interne în cel al Ministerului Culturii ca sediu al Muzeului Carpaților Răsăriteni.

Blocarea activității Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe prin condiționarea abuzivă a organizării concursului pentru ocuparea postului de director de revocarea hotărârii Guvernului referitoare la "Casa cu Arcade" nu face decât să tensioneze din nou, artificial, climatul de conviețuire interetnică, aducând totodată prejudicii vieții culturale românești.

2. Revenind la "Casa cu Arcade", este recunoscut că acest imobil, monument istoric, aparține integral în proprietate exclusivă statului român. Hotărârea de Guvern nu a făcut decât să transmită în mod firesc folosința imobilului Ministerului Culturii în vederea protejării lui ca monument istoric și valorificării sale optime ca instituție muzeală de referință națională.

În acest caz, demersul Guvernului este benefic pentru un edificiu aflat în reală suferință, intenționându-se salvarea și nu demolarea lui, așa cum în mod repetat și tendențios se susține în presa de limbă maghiară.

Este de menționat că demolarea "Casei cu Arcade" a fost într-adevăr hotărâtă, dar acest lucru s-a produs în ședința Adunării Generale a Reprezentanților Orășenești, prezidată de primarul Balint Denes, din data de 15 noiembrie 1915, orele 15,00, hotărâre nefinalizată datorită desfășurării ulterioare a evenimentelor.

În obstinația sa de a contesta cu orice chip hotărârea de Guvern privind "Casa cu Arcade", domnul primar Albert Almos își extinde în mod inexplicabil acțiunile de protest, recurgând chiar la contestarea în instanța de judecată a înseși drepturilor de proprietate ale Parohiei Ortodoxe Române Sfântu Gheorghe – legal constituite și intabulate în cartea funciară de peste 50 de ani – asupra terenurilor din zona acestui imobil, inclusiv asupra terenului pe care este amplasată Catedrala Ortodoxă, și pe care îl revendică, procesul astfel intentat fiind pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În această campanie mediatizată de manipulare și intoxicare a opiniei publice se include și reiterarea tezei false privind așa-zisul caracter și specific etnic românesc al Muzeului Carpaților Răsăriteni, și care astfel nu și-ar avea rostul aici, preluată și indusă inclusiv prin declarațiile președintelui U.D.M.R., Marko Bela, ignorându-se cu bună știință realitatea faptului că acest muzeu este o instituție științifică menită să evidențieze obiectiv interculturalitatea zonei și să contribuie în mod pozitiv la reconcilierea istorică româno-maghiară.

3. Organizațiile culturale românești din județul Covasna sunt alături de demersurile legale, lucide și echilibrate ale Prefectului județului Covasna, domnul dr.Gheorghe Tatu, în diferendul artificial iscat în jurul problemelor de mai sus.

4. Protestăm față de atitudinea obtuză a comisiilor de specialitate ale Consiliului județean Covasna, care refuză includerea în configurația noii steme a județului Covasna a oricărui element simbolic eprezentativ pentru comunitatea și cultura românească.

5. Solicităm autorităților competente – Inspectoratul școlar județean, Ministerul Educației Naționale și CENTROCOOP – definitivarea statutului Grupului școlar economic nr.2 (fosta Școală de cooperație), ca instituție școlară de stat cu limba de predare română.

6. În calitate de contribuabili și locuitori ai acestui municipiu, ne exprimăm indignarea față de gestul Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe de a edita publicația oficială a acestei autorități publice doar în limba maghiară, pe care nu-l putem aprecia decât ca pe o sfidare premeditată la adresa populației românești, parte componentă a comunității locale, precum și a limbii oficiale a statului român.

Acest gest se înscrie în mai vechea atitudine a primarului Albert Almos de sfidare și nesocotire cu știință a simbolurilor naționale, respectiv a unor îndatoriri pe care legea i le impune oricărei persoane care îndeplilnește funcția de primar, cum ar fi aceea de a purta în ocaziile festive publice semnul distinctiv al autorității statului român, eșarfa în culorile drapelului național.

7. Solicităm Primăriei comunei Brețcu, în calitatea sa de editor al recentei monografii a acestei localități, să întreprindă demersurile necesare pentru repararea nedreptății flagrante pe care conținutul acestei lucrări îl face față de istoria și tradițiile comunității românești din Brețcu.

8. Aceeași solicitare o adresăm Consiliului județean Covasna, în ceea ce privește lucrarea monografică a județului Covasna, editată de acest consiliu în anul 1997, și care păcătuiește prin aceeași nesocotire a realităților privind istoria, tradidițiile, cultura și spiritualitatea românilor covăsneni.

9. În acest scop, solicităm tuturor autorităților publice locale să țină cont de aceste aspecte în activitatea de editare a unor astfel de lucrări vizând istoria comunităților locale.

10. Reînnoim apelul de conlucrare și dialog interetnic pe care l-am adresat public reprezentanților societății civile a locuitorilor de etnie maghiară din județele Covasna și Harghita în luna iulie 1999 și care, din păcate, nu și-a găsit până în prezent ecoul cuvenit.

Liga Cultural - Creștină Andrei Șoguna, Președinte, Ioan Solomon;

Despărțământul Astra Covasna-Harghita, Președinte, Gheorghe Tatu;

Fundația Culturală Mihai Viteazul, Președinte, Stela Buda;

Liga Tineretului Ortodox Sf. Gheorghe, Președinte, Violeta Pătrunjel;

Centrul Ecleziastic de Documentare Mitropolit Nicolae Colan, Director, Ioan Lăcătușu".

În final, aș vrea să prezint întrebarea acestor organizații românești către actuala Putere. Ei vor să știe ce să mai facă: să lupte în continuare să fie români, sau nu?

Și, de aceea, întreabă actuala Putere: acestă Putere a hotărât să accepte teza UDMR-ului că cele două județe trebuiesc deplin maghiarizate, sau nu?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Lazăr Lădariu - combaterea atacurilor senatorului Gheorghe Frunda la adresa P.U.N.R.;

Domnul Lazăr Lădariu are cuvântul. Se pregătește domnul Radu Mazăre, de la independenți. Domnul Radu Mazăre este? Este.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La trecuta conferință de presă a UDMR Mureș, senatorul Gheorghe Frunda a afirmat că Partidul Unității Naționale Române este un partid extremist.

Nu este pentru prima oară când domnul Frunda face astfel de afirmații necontrolate, cu totul în afara realității, în afara dreptei cumpăniri. O gafă impardonabilă! Numai că, spre deosebire de acuzațiile lui precedente, fără nici o acoperire, întreținute de o deșănțată campanie împotriva Partidului Unității Naționale Române și a altor formațiuni politice, încurajate de atacurile iredentismului maghiar îndreptate deopotrivă și împotriva Constituției României și a legilor țării, de data aceasta afirmația lui Gheorghe Frunda vine tocmai după ce Consiliul Europei excludea săptămâna trecută România de pe lista partidelor extremiste.

Domnul Frunda știe prea bine că plenul Adunării Parlamentare a respins, în septembrie 1999, raportul Comisiei politice prin care erau etichetate nejustificat ca partide extremiste formațiuni politice din țări est-europene, membre ale Consiliului Europei. Respins și retrimis, pentru a fi reanalizat în comisie, din raport au fost eliminate în final țările, printre care și România, acuzate a avea partide extremiste și neocomuniste.

Deci, o Europă întreagă nu consideră Partidul Unității Naționale Române partid extremist, numai senatorul Frunda o ține pe a lui. În ciuda unei decizii a organismului european, senatorul Frunda își arogă postura de "haiduc udemerist", pus să demoleze partidele românești incomode.

În acest context, orice om cu judecata limpede are dreptul să se întrebe: oare, n-ar fi fost mai potrivit ca, profitând de funcția pe care o are, ca membru al coaliției parlamentare în Delegația României la Consiliul Europei, la Strasbourg, în loc să atace partide românești, domnul Frunda să definească ceva mai clar statutul pe care-l are UDMR în România?

Deoarece nu-i prima oară când se dedă la asemenea atacuri, Biroul permanent și Consiliul parlamentar ale PUNR au hotărât acționarea în judecată a senatorului UDMR Gheorghe Frunda, pentru susținerile lui necontrolate, aberante și stupide, care aduc mari prejudicii bunelor relații interumane și interetnice mureșene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Radu Ștefan Mazăre - despre promisiunile nerespectate de actuala Putere în ceea ce privește învățământul;

Domnul Radu Mazăre are cuvântul. Se pregătește domnul Vasile Mândroviceanu, PNL.

 

Domnul Radu Ștefan Mazăre:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor, domnilor,

Onorați colegi,

Când s-a votat, în 1995, Legea învățământului, actuala Putere se afla în Opoziție. Dezbaterile s-au încins în momentul în care s-a luat în discuție art.169, care preciza că cel puțin 4% din produsul intern brut va fi atribuit învățământului.

Opoziția de atunci s-a revoltat, a criticat, s-a împotrivit din răsputeri, făcând un întreg tam-tam pe ideea că este mult prea puțin. În frunte cu Mircea Ciumara, actuala coaliție propunea ca procentul să fie de 8%.

Iată că astăzi dascălii sunt în postura inedită de a face grevă, pentru ca fosta Opoziție, aflată acum la Putere, să respecte măcar cei 4% stipulați în lege. Situația este cu atât mai de neexplicat cu cât în două județe, Cluj și Constanța, greva profesorilor a fost declarată în justiție ca fiind ilegală.

Adăugând că în alte județe aceeași justiție s-a pronunțat pentru continuarea grevei, prin care se solicită și respectarea Legii nr.128 și a contractului colectiv de muncă, am zugrăvit un talmeș-balmeș general. Constituția spune că nimeni nu-i mai presus de lege, nici măcar Guvernul. Iată că o întreagă categorie socioprofesională, care este în situația paradoxală de a face grevă pentru respectarea unor legi, este bulversată de hotărâri contradictorii ale instanțelor.

Într-o postură și mai caraghioasă se află sindicatele ceferiștilor, cărora Judecătoria sectorului 1 le-a declarat greva ca fiind ilegală, acum aproximativ două săptămâni, dar nu a catadicsit să le remită motivația sentinței pentru a putea face recurs. Tertipul folosit este înjositor pentru justiție și Guvern și revoltător pentru zecile de mii de ceferiști care-și cer drepturile legitime.

Domnule ministru Stoica, din această brambureală juridică, să știți că cel mai mult pierd cetățenii României. În fața acestora, întreg aparatul justiției va fi evident că acționează la comenzi politice, că reforma în justiție există, dar lipsește cu desăvârșire, și că promisiunile făcute de actuala Putere au fost numai vorbe goale.

Dar nici acest lucru nu ar fi atât de important, pe cât este educația copiilor noștri, iar educația o fac acești dascăli chinuiți, nu politicienii, care în vorbă se sacrifică, dar în fapte se îmbuibă.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mândroviceanu - pledoarie pentru renunțarea la organizarea de tip sovietic din sportul românesc;

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Vasile Mândroviceanu și se pregătește domnul Iftene Pop.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Au trecut peste 10 ani de la evenimentele din decembrie 1989 și sechelele comunismului n-au fost încă eradicate. Mai mult chiar, printr-un proces tipic, ele activează cu tendința de regenerare a maladiei maligne, societatea le ignoră existența până la inconștiență, iar urmările vor apărea când orice măsură de profilaxie, sau terapeutică, va fi tardivă. De altfel, era și ridicol să se creadă că după o jumătate de secol de guvernare și teroare comunistă, împușcarea a doi oameni va duce și la lichidarea comunismului, la destrămarea structurii educate și privilegiate din PCR, încadrate sau nu în nomenclatură.

Printre acțiunile importante de propagandă și dezinformare comunistă, un rol deosebit s-a acordat sportului, transformat în unealtă în slujba partidului. Toată tradiția organizațiilor sportive din România a fost ștearsă cu buretele, impunându-se sportului românesc o nouă organizare de tip sovietic.

Pentru ținuta românească și refuzul colaborării cu comuniștii, au fost lichidate echipe de renume, precum "Carmen", "Venus" și "Unirea tricolor București", "Ripensia Timișoara", "Iuventus Ploiești", înființându-se echipe cu denumiri sovietice, care erau practic niște sucursale ale cluburilor rusești. S-a împânzit țara cu "dinamouri", nu a rămas nici o ramură sportivă neîncadrată de securitate la Dinamo, pentru că Dinamo nu era altceva decât o pepinieră de cadre, unde se recrutau agenții, anchetatorii și spionii, fidelitatea lor față de Moscova fiind totală.

Uniți în internaționalismul comunist, împreună cu celelalte sucursale Dinamo din țările comuniste organizau demonstrații de forță numite dinamoviade de tristă și dureroasă amintire.

Boxerii dinamoviști se antrenau pe saci vii la anchetele arestaților politici; arbitrii de fotbal asigurau victoria dinamoviștilor în fața adversarilor mai puternici, iar în echipele olimpice, sportivii legitimați la Dinamo aveau prioritate. Toți sportivii de la Dinamo erau încadrați ca ofițeri MAI și plătiți cu salarii la care alții nici nu visau. Fondurile clubului erau inepuizabile, iar milițienii, securiștii și angajații civili din MAI erau încadrați ca membri ai clubului.

Față de toate abuzurile și ilegalitățile făcute de acest club, ar fi fost normal ca după decembrie 1989 să-i fie șters numele din sportul românesc. Nu s-a făcut însă nimic, iar el apare ca o sfidare chiar la peste 10 ani după revoluție.

În București s-au dărâmat statile lui Lenin și Petru Groza, a fost golit Mausoleul din Parcul Carol de cadavrele comuniștilor, s-au schimbat nume de străzi, dar de clubul cu nume sovietic, de "Direcția Narodnovo moguscestva" nu s-a atins nimeni, ca și de însemnele cu secera și ciocanul și steaua în 5 colțuri din Palatul Presei Libere, care te întâmpină scoase în relieful de marmură la toate ușile de ascensor din întregul palat.

Chiar nu poate trăi sportul românesc fără numele sovietic de "Direcția Narodnovo moguscestva"? sau dinamoviștii vor fi iarăși ce au fost și mai mult decât atât?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Iftene Pop - câteva observații la inițiativa unei uniuni interstatale între Republica Moldova și România;

Domnul Iftene Pop. Se pregătește domnul Dumitru Popescu, PDSR.

 

Domnul Iftene Pop:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Recent, Partidul Național Liberal din Republica Moldova a făcut, spre onoarea lui, o propunere foarte interesantă, demnă de a fi luată în seamă, anume, în fața perspectivei, deloc roze, ca Republica Moldova să rămână în afara procesului de lărgire a Uniunii Europene, și văzând că România are șanse reale de a prinde acest tren istoric, s-a sugerat, conform unui model slav, să se inițieze o uniune interstatală între Republica Moldova și România, ca și în cazul Belarus-Rusia, precedent de dată recentă.

Dar asemenea precedente au existat și în vremuri mai îndepărtate, cum este chiar cel dintre Țara Românească și Moldova, din 1859, sau România și Republica Democratică Moldovenească, din 1918.

Nu intrăm aici mai mult în istorie sau în drepturile istorice, de care noua doctrină rusă, mai ales cea de după 1995, este plină. Toată construcția teoretică, masivă a "căii ruse" spre evoluția viitoare a Rusiei, a Europei și a lumii, este bazată pe modelul de întemeiere, formare și desăvârșire a națiunii ruse, ca națiune imperială.

Normal ar fi ca, dacă doctrina rusă apelează la istorie, să nu ne conteste nouă dreptul de a proceda în același fel, după dictonul "ce ție îți place, lasă să-i placă și altuia", dacă o astfel de atitudine nu este imorală.

Față de propunerea concretă de mai sus, sunt de făcut următoarele observații, cu totul preliminare:

1. Președintele Republicii Moldova, Lucinski, exprimând limitele putinței sale și a statului pe care-l conduce, din cauza dependenței față de Rusia, a declarat – dacă cele relatate de presă sunt adevărate – că propunerea merită susținută, dar că nu vede că ea ar facilita aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, întrucât "și România are o cale lungă de parcurs până va ajunge în Uniunea Europeană".

Calea lungă, dacă așa este, și este, e oricum mult mai mult decât nici o cale, mai ales când direcția drumului este bună. Or, din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu. Iar Republica Moldova, care declară oficial că vrea să devină membră a Uniunii Europene, e mult mai ușor să urce într-un tren care duce cu siguranță la un punct bun și folositor, decât să rămână în afara acestui proces.

2. Procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, alături de România, ar ajuta la extinderea valorilor democrației spre Est, la stabilitatea zonei și este posibil să influențeze pozitiv retragerea Armatei a 14-a ruse din Transnistria.

3. Ar fi un bun exemplu și pentru eforturile Ucrainei de a se apropia mai mult de Europa și de Occident în general.

4. Chiar etnicii ruși din Moldova, pe măsură ce rezultatele benefice ale reformei și aderării la Uniunea Europeană vor fi palpabile pentru nivelul de trai, vor căpăta o viziune mai realistă și mai favorabilă despre Occident și România, decât cea pe care o au în prezent, plină de idei false și resentimente.

5. Ar rămâne o problemă morală și teoretică: unirea a două state ar presupune că ele au aceeași semnificație istorico-politico-juridică, când e știut că la baza existenței unuia stă un act nazisto-bolșevic criminal, Pactul Ribbentrop-Molotov, pact declarat ca nul și neavenit, ab initio, de fosta URSS, de România, de Republica Moldova, de Țările Baltice și de întreaga comunitate internațională.

Dar există căi pragmatice de a se rezolva asemenea situație, după cum s-a văzut nu o dată în istorie. Fosta RDG este un exemplu în acest sens.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Popescu - referire la criza energiei termice;

Domnul Dumitru Popescu are cuvântul. Se pregătește doamna Leonida Lari.

 

Domnul Dumitru Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu 10 zile în urmă, factori de răspundere din Ministerul Industriei și Comerțului au declarat că sistemul energetic național este în criză. Drept urmare, livrările de energie termică la populație au fost reduse drastic și frigul a revenit în casele oamenilor în București și în alte zeci de orașe din țară. Motivarea a fost lipsa fondurilor pentru cumpărarea combustibililor necesari pentru stocurile de iarnă.

Doresc să precizez că această criză a apărut în condițiile în care consumul total de energie electrică la vârful de iarnă a scăzut de la 9.500 de Mgw în 1996, la circa 7.000 de Mgw în prezent, ca urmare a lichidărilor de unități economice și a prăbușirii generale a activităților de producție din indrustrie și agricultură.

Motivarea financiară a crizei înseamnă de fapt praf în ochii populației, și iată de ce: prețurile de livrare către populație au crescut în ultimii 3 ani de 18 ori la energie electrică și de 10,8 ori la energie termică; costurile pentru stocurile de combustibili de iarnă sunt de 5 ori mai mici decât valoarea energiei livrate, dar neîncasate de la consumatori și de 3 ori mai mici decât fondurile de salarii ale CONEL.

Creditul garantat de Guvern pentru cumpărarea de combustibil a fost propus pentru contractare în bătaie de joc unui srl oarecare, în 12 tranșe, deși toți banii trebuiau acum.

Există o recunoaștere a domnului ministru Radu Berceanu că restructurarea CONEL întârzie pentru că "după sute de întâlniri nu s-a ajuns la nici un punct comun între factorii responsabili". Așadar, este vorba nu de criză financiară, ci de incompetență managerială de la Guvern până la nivelul societăților din sistem.

Și, în fine, stocurile pentru iarnă puteau fi făcute în cursul verii, când prețurile erau la jumătate din cele care sunt acum.

Este rușinos că sistemul energetic național nu poate acoperi în anul 2000 o sarcină la vârful de iarnă care nu depășește nivelul celor înregistrate cu 20 de ani în urmă și populația este nevoită să sufere din această cauză.

În consecință, cer Guvernului să adopte imediat măsuri, nu numai pentru ieșirea din această criză managerială inadmisibilă, ci și pentru restabilirea rolului de importanță strategică pe care trebuie să-l aibă sistemul energetic în ansamblul economiei naționale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - apel la renașterea culturii naționale spre asanarea morală a societății;

Urmează doamna Leonida Lari. Are cuvântul. Se pregătește domnul Garda Dezideriu, UDMR.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Din zori, până noaptea târziu, suntem bombardați de ritmuri nebune, cuvinte obscene, priveliști degradante, ca și cum am trăi într-o junglă modernă și jungla aceasta naște monștri moderni.

Am spus-o de nenumărate ori și o repet: să facem ceva cât nu e târziu pentru renașterea culturii naționale. Altfel, lumea merge spre involuție, se scufundă în primitivism.

Să ne întrebăm: unde am ajuns? În ce situație apocaliptică ne aflăm, când un tânăr sau o tânără, în loc să-și arate posibilitățile sufletului, ni le arată pe cele ale trupului?

Mai mult ca atât, se mai și afișează cu gesturile lor scârbavnice, gesturi pe care nici animelele nu le fac, pentru că animalele îl privesc "drept în ochi pe Dumnezeu", precum spunea marele poet german Rilke.

E limpede că diavolul creează prin aceste făpturi umane viața sufletului care a trecut, în mod neiertător, la doar o viață a trupului. Dar, oricâte figuri ar arăta un trup, totuși, infinit are un sfârșit, pe când sufletul niciodată nu sfârșește.

În toată avalanșa aceasta de sunete satanice, prezentări de mode, reclame televizate, cu trucuri, e deranjant faptul că până și spiritele elevate nu se prind la un adevăr. Are loc o demonizare a populației ca în Sodoma și Gomora, e condamnabil pur și simplu faptul că unii oameni întreprinzători corup tinerii, nu le lasă spațiu de existență, de a visa, de a crea, de a se realiza spiritual, formând astfel monștrii de mâine. Pentru că nu e de crezut că un om e rău din naștere, contează mediul, iar mediul îl facem noi toți, în special oamenii de cultură.

Oamenii de cultură în toate domeniile de creație sunt lăsați de izbeliște, nu mai apar cărți, nu se fac filme, nu se fac expoziții de pictură, întruniri muzicale. Or, dacă mai apare câte ceva, apoi nu întotdeauna comportă semnul valorii. Fenomenul cultură e dominat de spiritul de gașcă, sunt preferați anumiți artiști, care se au bine cu cutare sau cutărică ce deține funcții decizionale. Nu am mai citit de mult vreo carte, nu am văzut de mult vreun film sau expoziții de pictură de ale debutanților, am văzut în schimb scălămbăiala deșucheată a "generației PRO", ce o fi mai însemnând și aceasta. Un soi de prostie televizată? Nu există o bancă de date, un centru de sistematizare a valorilor autentice ale României, totul e lăsat la voia întâmplării și a prostului gust. Anonimii iluștri hotărăsc soarta culturii, oricare neica nimeni poate să-și producă opusurile în detrimentul spiritualității românești, în detrimentul generațiilor care vin, numai dacă are bani. Anume, așa s-a ajuns la denigrarea clasicilor naționali români, la schimonosirea istoriei și a literaturii românilor, la prostituarea tineretului, la neglijarea bătrânilor creatori, la uitarea celor mai chinuiți români, acei din zonele ocupate și semiocupate.

Ceea ce se întâmplă acum, cu voia unor mărginiți în materie de cultură e sucombarea în neant, e o alterare a noastră ca neam. Noțiuni ca: omenie, patriotism, dragoste de țară și-au pierdut calitatea, și-au pierdut aprecierea, sunt privite ca ceva din altă lume, niște fantasme, cu cât ești mai șmecher, mai pigmeu, mai sperțar, dar gros la pungă și la obraz, cu atât ești mai bine văzut într-o societate coruptă. S-a ajuns la limita absurdului în toate colțurile acestei țări, în toate domeniile, în toate casele. Se impune tot mai mult un statut al oamenilor de creație, protejarea cărora va proteja viitorul societății românești. Altfel, ne pierdem căile către noi înșine, ne acoperă pigmeriada, ne înghite neantul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - atenționare asupra păstrării integrității pădurilor și respectării legislației aferente;

Are cuvântul dommnul deputat Garda Dezideriu și se pregătește domnul deputat Alexandru Stănescu.

 

Domnul Becsek Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În luna ianuarie era o vreme deosebit de friguroasă. Temperaturile de minus 2o, minus 25o grade erau compensate însă, în lumea satelor, de promulgarea Legii nr.1/2000. Pentru ei, după un deceniu de așteptare, s-a creat cadrul juridic necesar pentru retrocedarea terenurilor agricole și forestiere. Bucuria viitorilor proprietari de păduri a fost însă compromisă de licitațiile organizate de către majoritatea ocoalelor și direcțiilor silvice. Prin aceste vânzări ale masei lemnoase, ei au toate șansele ca în loc de păduri să primească în proprietate numai terenuri defrișate pe vechile amplasamente.

Este deosebit de curios faptul că între anii 1997-1999, când eu am cutreierat pădurile țării și am atenționat atât organele silvice, Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului, cât și stafful tehnic al Comisiei privind situația economiei forestiere din România despre pericolul legat de înmulțirea ypidelor (insectelor dăunătoare) nimeni nu a luat măsurile necesare în afara comisiei parlamentare. Acum, însă, când pădurile trebuie retrocedate foștilor proprietari, să nu se inventeze un program special care sub genericul ocrotirii pădurilor să programeze așa-numitele tăieri de igienizare, care, numai în județul Harghita sunt planificate la un volum de peste 800 000 de mc, dar care, în realitate, vor fi de peste 1.500.000 mc. Scopul acestui plan inițiat de Regia Națională a Pădurilor presupune distrugerea vegetației forestiere sănătoase pentru a susține salariile exorbitante ale directorilor regiei. Sub masca de tăieri de igienizare, se distrug păduri întregi, iar buștenii, fără a fi prelucrați, de fapt, în fabricile din România, sunt exportați la un preț relativ scăzut.

Cer ca atât prin metodologia Legii nr.1/2000, cât și prin respectarea Ordinului nr.112 din martie 1998, să se interzică atât licitațiile, cât și vânzarea masei lemnoase a pădurilor, care trebuie retrocedate foștilor proprietari. Numai astfel se va putea ajunge la anularea litigiilor dintre proprietari, agenți economici și Regia Națională a Pădurilor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Alexandru Octavi Stănescu - discutarea semnalelor negative legate de noile reglementări în domeniul investițiilor străine în România;

Domnul Alexandru Stănescu are cuvântul și se pregătește domnul Mihai Baciu.

 

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Analizând prin prisma indicatorilor macroeconomici situația economică și socială din ultimii 3 ani, se constată o sistematică scădere a acestora, ceea ce duce la concluzia că actul de guvernare, indiferent cum s-a numit el, a suferit de o cronică necunoaștere a realității românești, de amatorism și de cele mai multe ori de obediență față de rețete impuse, ce păreau infailibile, dar care nu avuseseră succes nici-unde. Am sperat ca ultimul guvern, chiar dacă formula structurală a fost modificată de fațadă, să găsească pentru început formule de ieșire din situația actuală ceva mai credibile, dar speranțele s-au spulberat din primele zile, prin modul în care câteva acte normative emise "au reușit" să consolideze susținerea investițiilor străine în România, atragerea altora noi și, de ce nu, mesajul favorabil privind rating-ul de țară.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.217 din 29 decembrie 1999 trimite la capitolul istorie prevederile Legii nr.35/1991, care reglementa investițiile străine în România și ale Legii nr.74/1994, prin care se acordau unele stimulente, dacă vreți, facilități suplimentare pentru toți investitorii străini din domeniul industriei care realizează investiții de peste 50 milioane de dolari, cum ar fi: scutirea de la plata taxelor vamale pe o perioadă de 7 ani la importurile de mașini și utilaje, instalații și echipamente necesare strict investiției; scutirea de la plata taxelor vamale pe o perioadă de 7 ani a materialelor prime, materiilor, pieselor de schimb și componentelor pentru producția proprie specifică societății; scutirea impozitului pe profit pe o perioadă de maximum 5 ani. Toate acestea erau oferite în condițiile unui grad de integrare a producției de minimum 60% în interes național și a unui export de 50% din valoarea producției anuale. Investitorii serioși au reușit aceste performanțe în România cu o contribuție remarcabilă în crearea de noi locuri de muncă, a unor produse performante, contribuind substanțial la plata obligațiilor fiscale: TVA-ul, accize, taxă de drum, impozite și taxe locale.

Nu același lucru s-a întâmplat cu acei așa-ziși investitori strategici ale căror investiții modice, între 1 și 3 000 000 de dolari, au generat numai profit personal și neîndeplinirea obligațiilor inițiale în proporție de 60 până la 70%, după cum declară surse credibile din Agenția Română de Dezvoltare și Fondul Proprietății de Stat.

Aceeași ordonanță de urgență spulberă și o parte din prevederile Legii nr.15 din 1994 privind activele amortizabile, ale Legii nr.118 din 1996 privind constituirea și utilizarea fondului special al drumurilor publice, creând totodată tratament inegal și discriminatoriu pentru unii investitori, contrar pozițiilor declarate ale Guvernului României. dar, nu în ultimul rând, această ordonanță de urgență afectează nepermis buna funcționare a contractelor de societate care guvernează ca cea mai solidă lege a părților, acolo unde legea este lege, uneori acestea purtând și aprobarea autorităților române. Ca efecte, se aduc încălcări grave principiului menținerii drepturilor câștigate și acordate, se majorează prețul ducând până la oprirea unor fluxuri de fabricație, ce mai contează câteva sute de mii de șomeri în plus, se eludează prevederile art.15 din Legea nr.241 din 1998 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92 din 1997 care prevede: investițiile străine efectuate conform prevederilor Legii nr.35 din 1991, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr.71 din 1994 beneficiază de facilitățile stabilite de aceste legi până la expirarea termenului pentru care au fost acordate. Toate acestea nu reprezintă decât experimente dureroase pe spinarea unei economii în tranziție și a unei industrii naționale care incomodează prin ea însăși pe cei care vor să fim numai piață și nu concurență.

Prin aceasta se explică noile strategii ale globalizării mondiale, gen: discreditați tot ce merge bine în țară, subminați-le reputația, supuneți-i disprețului, ridiculizați tradițiile, implicați conducătorii în acțiuni ilegale, dar, desigur pentru noi și nu pentru ei. de multe ori, aceste decizii aberante se datoresc și faptului că într-un fel se vede țara de la etajul 1 al unei clădiri cu fața spre strada Lipscani și într-alt fel se vede de la etajul 2 al Palatului Victoria cu fața spre economia reală, că mulți consilieri guvernamentali, și nu numai, se zbat în necunoaștere, între cererea ordonatorilor de credite și exigențele organismelor financiare internaționale, într-o politică fundamental eronată, îndreptată exclusiv spre reducerea consumului intern, impunându-ne un prezent mizerabil pentru a ne mânca viitorul.

Aveți tăria, domnule Isărescu, să vă recunoașteți greșelile primelor zile de guvernare și să repuneți în drepturi legile pe care Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 217 le-a transformat în maculatură pentru istorici, să vă descotorosiți de așa-zișii consilieri bancari, înconjurându-vă de consilieri profesioniști ai economicului și producției, în cadrul acțiunii de înjumătățire pe care ați declanșat-o.

Absența unei strategii coerente de reformă, cu un orizont de tip specific transformării de anvergură, provoacă economiei daune irecuperabile. Fără să se înscrie orice proces de reformă într-un culoar de pertinență, creat de tendințele de durată din economia mondializată, schimbările din România nu pot avea decât valoarea efemerului și a derizoriului, Guvernului României nerămânându-i în acest fel să gestioneze decât un haos economic uriaș, cu efecte deseori bizare, ca rezultat al comprimării forțate a economiei.

Vă sugerez, domnule Isărescu, să meditați asupra unor învățături antice care vă pot ajuta în scurtul act de guvernare. Nimeni nu are răspunsul final, dar fiecare contribuie la el. Numai persoana care este dispusă să cedeze din monopolul său asupra adevărului poate să beneficieze și de adevărul deținut de alții. Franchețea, onestitatea și încrederea pot să mute munții din loc.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - comentarii legate de greva care se desfășoară în învățământ;

Are cuvântul domnul Mihai Baciu de la Grupul parlamentar al PD și se pregătește domnul Andrei Gheorghe, PNȚCD.

 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ieri a fost reluată greva personalului didactic din învățământul preuniversitar, cu perspectiva tristă de a declanșa aceeași formă de protest și profesorii și studenții din universitățile României. Nu este prima grevă a dascălilor din România și, ca atare, nu este prima oară când se duc discuții înverșunate în jurul problemei educației și învățământului, a importanțelor sociale, a reformei în domeniu, a raporturilor tot mai complicate între stat și învățământ și, în sfârșit, dar nu în ultimul rând, în chestiunea dramatică a nivelului de trai al educatorilor.

De aceea, nu-mi fac iluzia că voi putea aduce ceva nou în dezbaterea acestei probleme și, ca atare, nici nu încerc. Mai ales că mi-am spus părerea de mai multe ori la această tribună în probleme de învățământ, atunci când am discutat legislația în domeniu. Mă limitez, așadar, la a sublinia câteva aspecte, poate nu chiar inedite, dar care apar mai conturate ca altă dată în actualul conflict educatori versus Guvernul României.

Astfel, în unele mijloace de informare în masă se încearcă un fel de mobilizare a părinților, elevilor împotriva profesorilor aflați în grevă, o contrapunere periculoasă și păgubitoare pentru țară a intereselor unor categorii de cetățeni. nu este prima oară când se încearcă așa ceva, dar niciodată categoriile de cetățeni opuși artificial nu au fost mai mari și mai vag definite ca acum.

Apoi, amânarea soluționării, măcar parțiale, a revendicărilor greviștilor se bazează nu numai pe argumentul dificultăților economice, întemeiat, în esență, dar și pe presupoziția ticăloasă că profesorii n-au decât să stea în grevă la nesfârșit, întrucât ei nu produc efectiv nimic și nici nu pot amenința prin greva lor servicii sociale esențiale, ca mersul trenurilor, aprovizionarea cu alimente sau încălzirea caselor. O asemenea premisă, luată ca bază a unui raționament, duce la concluzia, aproape medievală, că o societate poate funcționa și fără învățământ și cultură, iar într-o asemenea societate apar inevitabil indivizi care scot pistolul când aud de cultură și morală.

Desigur, teza după care investiția în educație ar fi nesigură, iar profitul s-ar pierde într-un viitor cețos a fost de mai multe ori umilită și desființată prin dovezi puternice, însă, așa cum o epidemie revine când găsește condiții prielnice, la fel această teză este insinuată subtil în mintea unora în condiții economice grele și în criză de mentalitate ca cele de acum.

De aceea, mă simt dator să amintesc că noi, social-democrații, eliminăm din start o asemenea teză prin însăși doctrina noastră și previziunea noastră asupra guvernării: a spune sau a crede că în lumea modernă, spunem noi în programul nostru, poate să existe o bună guvernare din inspirație și noroc, iar nu din educație și seriozitate este extrem de periculos și păgubitor. Într-o societate aflată în dezvoltare accelerată, toată lumea învață, indiferent de vârstă și ocupație. Atunci când un segment social a renunțat să învețe, întreaga societate este trasă în jos, iar pentru ca să nu renunțe, segmente sociale sau grupuri defavorizate, oamenii trebuie ajutați în mod concret. și mai adaugă programul nostru: numai plecând din interiorul învățământului se poate elabora și pune în aplicare un program general de dezvoltare și modernizare a societății.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mai vreau să adaug ceva și mie mi se pare un lucru important. Partidul Democrat a fost și rămâne de partea reformei, inclusiv în educație, dar fără costuri sociale prea mari. Cred că ne aflăm în fața unor asemenea costuri în reforma învățământului românesc. Oare ar trebui să stopăm reforma din această cauză și ce ar însemna o asemenea stopare acum, la jumătatea drumului? Ar rezolva ea durerile economice ale celor din învățământ? Nici vorbă de așa ceva. Iar Partidul Democrat ar fi ultimul care ar putea susține oprirea reformei. Nu văd altă cale decât aplicarea riguroasă a legilor pe care noi înșine le-am votat. Iar în două din acestea scrie negru pe alb: că în România învățământul este prioritate națională, cu tot ce decurge de aici, iar bugetul său trebuie să fie 4% din PIB. La acestea se mai adaugă prevederile Legii nr.154 din 1998 și ale Statutului personalului didactic din 1997.

Știu că există dificultăți economice în aplicarea lor, știu că există sectoare ale economiei și categorii de cetățeni care au necazuri mai mari decât educatorii, dar trebuie să înțelegem odată și odată că fără aplicarea și respectarea riguroasă a legilor în litera și spiritul lor, nu se poate edifica un stat de drept. Este adevărat că legile pot fi și chiar sunt imperfecte, că unele părți ale lor pot fi în dezacord cu posibilitățile economiei reale, că unele legi, în întregimea lor, pot fi depășite de dinamica vieții sociale, dar atât timp cât ele sunt în vigoare trebuie aplicate și respectate de toți, începând cu noi înșine și cu Guvernul, pentru că alt instrument de ordine și coerență socială nu există. Într-o țară în care capătă teren ideea că respectarea legii este facultativă, că legea poate fi aplicată sau nu, în funcție de fel de fel de conjuncturi, fie ele și dramatice, acea țară devine treptat un imperiu al fărădelegii, o lume în care interesele de grup și interesul individului puternic și obraznic înlocuiesc legea.

Este adevărat că 4% din PIB pentru educație este o povară grea pentru societatea românească de azi. Și știu că respectarea prevederilor statutului personalului didactic presupune costuri economice mari, ca și aplicarea Legii nr.154, dar trebuie să ne asumăm riscul, pentru că pierderea încrederii în lege se poate dovedi mult mai păguboasă pentru țară decât satisfacerea, măcar parțială, a revendicărilor celor din învățământ. Nu sunt un adept al mișcărilor de stradă care, de altfel, și-au cam epuizat puterea de presiune, nu iubesc protestul permanent și cunosc constrângerile care apasă actualul Guvern, dar mai știu și că necazurile oamenilor nu pot trece dincolo de o anumită limită. Sunt convins că nici noi cei din Parlament și nici Guvernul nu vrem să ne apropiem de această limită, iar dascălii din această țară, din rândul cărora mă număr și eu, se vor bucura măcar acum de atenția pe care o merită.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, cam lung discursul.

 
Gheorghe Andrei - despre cazuri de atentate și opresiune în cultură în orașul Constanța;

Domnul Andrei Gheorghe are cuvântul. Se pregătește domnul Vichentie Nicolaiciuc.

 

Domnul Gheorghe Andrei:

Doamnelor și domnilor deputați,

O problemă prioritară în ansamblul vieții sociale, deși i se alocă nesfârșite amânări administrative, este cultura României, grație căreia, în primul rând, suntem cunoscuți pe mapamond, dacă ne gândim numai la Brâncuși, Enescu, Cioran. Cultura suportă totuși în județul Constanța o adevărată opresiune.

Uniunea Artiștilor Plastici, Organizația Artiștilor Plastici profesioniști, înființată în urmă cu 50 de ani ca persoană juridică, recunoscută ca instituție de utilitate publică, a realizat printr-o investiție proprie un patrimoniu imobiliar substanțial aflat într-o zonă urbană de mare concentrare, numeric vorbind, a breslei artiștilor. Clădirile sunt realizate prin proiectare cu un scop unic: ateliere de creație ale artiștilor. La vremea respectivă, anii ‘60-’64, investițiile s-au efectuat în baza protocoalelor încheiate cu consiliile populare care puneau la dispoziție terenul, textele de protocol asumate de către ambele părți, stipulând unica destinație și folosință specifică.

În acest fel, la Constanța, a fost realizat unul dintre cele mai frumoase complexe de creație amplasat la debutul stațiunii Mamaia. El este gândit și protejat printr-o zonă verde, curtea acestui complex imobiliar care a suportat intervenții și relief și peisaj, plantații speciale, amplasamente de sculptură, toate făcute pentru a o transforma în oază culturală terenul acela viran și nisipos, inițial.

Primăria Constanța își permite să distrugă activitatea unei bresle culturale de mare calitate și valoare, prin parcelarea terenului aflat în această curte a Filialei Uniunii Artiștilor Plastici din Constanța și atribuirea lui către diverși cetățeni. Utilizând sintagma "terenul statului", Primăria din Constanța oferă un certificat de proprietate fotbalistului Hagi pe motivația hotărârii anterioare a Consiliului local municipal, care atribuie cetățenilor de onoare câte 500 de metri o dată cu acordarea titlului.

Desigur că nu contestăm faptul că fotbalistul Hagi merită să fie cetățean de onoare și pe cale de consecință este și beneficiarul unui teren de 500 m2 în orașul Constanța, ci faptul că primăria alocă acest teren din incinta Uniunii Artiștilor Plastici.

Ceea ce s-a petrecut nu este deloc întâmplător, se probează prin activitatea programat anticulturală pe care administrația locală a adoptat-o, și anume: nerestituirea sălii de expoziție către Uniunea Artiștilor Plastici, investiție proprie, opoziția totală față de revendicările Uniunii Artiștilor Plastici pentru recunoașterea contribuției sale la construirea acestui patrimoniu.

O altă problemă este dată de lipsa de îngrijire a unui patrimoniu arheologic de excepție, vezi mormântul lui Hipogeu, sufocat de gunoaie și obturat de construcția aflată în dezacord cu arhitectura orașului. Atentatul la adresa acestui segment social de valoare, pe care îl compun artiștii plastici din Constanța, ia forme îngrijorătoare ce par a viza lichidarea activității de creație. Sigur că întărâtarea și șicanarea prin plasarea în opoziție a unor oameni de recunoaștere publică, vezi – exemplul Hagi și artiștii plastici – se constituie ca metode de învrăjbire permanentă. Se impune, prin urmare, elaborarea în regim de urgență a unei hotărâri care să reglementeze raporturile juridice ale Uniunii Artiștilor Plastici din România asupra investițiilor proprii, aflate pe teritoriul național, precum și asupra terenurilor aferente acestora.

Domnilor,

Un alt atentat al primarului Mihăeș Gheorghe și al Consiliului local municipal este făcut asupra Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", aflată în spatele magazinului "Tomis", magazin ce urmează a fi extins în detrimentul micșorării spațiului de intrare în biserică și așa aflată într-un spațiu destul de îngust.

Mai mult, putem spune că întregul oraș, în ultimii 3-4 ani, a fost împânzit de benzinării amplasate deseori unele lângă altele. Recent, Primăria Orașului Constanța a mai hotărât amplasarea în spațiul destul de restrâns din apropierea gării din Constanța a unui imens bazar, construit de un om de afaceri turc, pentru a urâți și mai mult spațiul din fața gării. Desigur, tot în centrul orașului, prin grija primarului Gheorghe Mihăeș și a viceprimarului Lungu Dumitru și a consilierului Dumitru Mosoiu, toți membri marcanți ai PD-ului, stau mărturie poftei lor de distrugere ruinele fostului hotel continental.

De asemenea, vreau să atrag atenția că și Colegiul Național "Mircea cel Bătrân" este înconjurat nu mai mult de 4 restaurante sau localuri nepotrivite a fi în apropierea acestei clădiri emblematice a orașului Constanța. Iată cum, Constanța este în această situație, când multe din spațiile de importanță arheologică și culturală sunt împânzite de astfel de improvizații cu totul nepotrivite unui oraș turistic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
Vichentie Nicolaiciuc - intervenție intitulată Apel către parlamentarii cadre didactice din Camera Deputaților.

Are cuvântul domnul Nicolaiciuc Vichentie.

Se pregătește domnul Carol Emil Kovacs. E prezent? De la PNL.

Vă rog, liniște în sală.

 

Domnul Vichentie Nicolaiciuc:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Apel către parlamentarii, cadre didactice din Camera Deputaților.

"Următorii semnatari, în calitatea noastră de deputați și de cadre didactice, ne exprimăm îngrijorarea față de situația precară a învățământului românesc, considerând că reforma inițiată de domnul ministru, profesor universitar Andrei Marga, reformă pe care am sprijinit-o în mod consecvent, nu poate fi dusă la un bun sfârșit decât cu un suport financiar adecvat.

În acest sens, considerăm că cererile exprimate de către comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport în legătură cu situația inadecvată în care se află învățământul de toate gradele din România sunt juste și se bucură de sprijinul nostru, exceptând punctul referitor la bugetele locale, punct pe care îl considerăm de competența administrației locale.

Pe de altă parte, tocmai datorită importanței chestiunii abordate, considerăm că este firesc ca orice demers parlamentar să fie făcut dincolo de orice interes electoral sau de imagine.

De aceea, ne exprimăm interesul în demararea unei acțiuni solidare la care să subscrie un număr cât mai mare de parlamentari, având ca efect creșterea bazei materiale a învățământului din România, astfel încât acesta să devină efectiv un sector de prioritate națională. Sperăm că apelul nostru, care ne-ar așeza într-o situație de egalitate colegială, fără menționarea apartenenței la un partid sau grup parlamentar, fără încercarea de obținerea de avantaje mai mari sau mai mici într-un an electoral, ar fi o dovadă a interesului real față de problemele țării și a maturității noastre politice.

Considerăm că numai printr-o unitate a tuturor parlamentarilor cadre didactice din Camera Deputaților vom putea deschide drumul către un dialog eficient și vom putea găsi soluții pentru obținerea unei alocații bugetare pentru învățământ, cât mai apropiată de 4% din PIB.

De asemenea, suntem încredințați că un asemenea demers ar putea fi benefic pentru imaginea de ansamblu a Parlamentului României, dovedind astfel seriozitate și profesionalism, și va putea detensiona cât mai grabnic greva din învățământul universitar.

8 februarie 2000".

Semnează: Fenoghen Sevastian, Manolescu Oana, Nicolaiciuc Vichentie, Pambuccian Varujan, Paneș Iosif și Șaganai Nusfet.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Lista este lungă, ne oprim aici. Vă informez că au luat cuvântul 5 deputați de la Putere, 6 de la Opoziție, 1 de la minoritățile naționale și 1 de la independenți. Am depășit cu 10 minute programul și trecem la dezbaterea proiectelor de pe ordinea de zi.

Domnul Anghel Stanciu.

 
 

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule președinte,

Se întâmplă un lucru pe care dumneavoastră îl cunoașteți foarte, foarte bine, iar domnul secretar de ședință și mai bine. Eu îmi amintesc că intervențiile se fac în numele grupului, și într-o anumită ordine și pondere, și, respectiv, în nume personal. Intervențiile care se fac în numele grupurilor au prioritate față de cele în nume personal. Dacă greșesc sau s-a schimbat, domnul secretar ne va aduce pe calea cea bună. Este prima observație.

A doua observație. cred că și dumneavoastră, ca de fiecare dată, v-ați înscris pe calea precedesorilor dumneavoastră pe acest scaun și, în funcție de solicitări, timpul respectiv "se dilată", vizavi de faptul că, din vina noastră, evident, nu am început chiar la fix. De aceea, v-aș îndemna, domnule vicepreședinte și onorat prezidiu, la o anumită flexibilitate în a mai da cuvântul, între timp umplându-se sala până la cvorumul necesar începerii punctului următor de pe ordinea de zi.

Nădăjduiesc în înțelepciunea dumneavoastră și așteptăm să continuăm până la un moment în care prezența va face posibilă desfășurarea celuilalt punct.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vreau să vă informez că, în numele Grupului P.D.S.R. au luat cuvântul trei deputați, în numele Grupului P.R.M., doamna Leonida Lari, un deputat deci; în numele Grupului P.U.N.R., doi deputați: domnul Petre Țurlea, domnul Lazăr Lădariu; în numele Grupului P.N.Ț.C.D., doi deputați; P.D., unul; P.N.L., unul; U.D.M.R., unul. Am început la fără 20, la 9 fără 20, programul. Programul pentru intervenții este de 50 de minute. Am depășit cu 10 minute acel program. Mai adaug că de la independenți, ca atare în nume personal, a vorbit domnul Radu Mazăre, un singur deputat. Mai mult, data viitoare.

Deci, cu o depășire de program de 10 minute, cu un avantaj pentru opoziție, cred că am respectat regulamentul și chiar înțelepciunea, cât o mai am, nu-mi dă voie să-l încalc.

Vă mulțumesc.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 2 martie 2021, 12:34
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro