Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 aprilie 2001
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
14-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2001 > 07-04-2001 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 7 aprilie 2001

2. Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 (dezbateri generale).  
 
consultă fișa PL nr. 208/2001 L119/2001

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Stimați colegi, trecem la dezbaterea proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001. Vă rog să-mi permiteți să vă informez și să supun aprobării dumneavoastră timpii alocați pentru aceste dezbateri generale, conform celor rezultate din ședința comună a celor două Birouri permanente.

Pentru inițiator, deci, pentru Guvern, să alocăm un timp de 60 de minute, sigur, care poate fi împărțit pentru susținerea proiectului de buget și, în final, pentru anumite răspunsuri.

Pentru grupurile parlamentare s-a mers pe formula alocării a 30 de secunde pentru fiecare coleg parlamentar, rezultând pentru Grupul parlamentar al PDSR 110 minute, pentru Grupul parlamentar al PRM 60 de minute, Grupul parlamentar al Partidului Democrat 22 de minute, Grupul parlamentar al PNL 21 de minute, Grupul parlamentar al UDMR 20 de minute, Grupul parlamentar al minorităților naționale 9 minute și pentru cei doi colegi parlamentari independenți, bineînțeles, un minut, deci, 30 de secunde de fiecare dacă doresc să ia cuvântul.

De asemenea, stimați colegi, conform prevederilor art.49, alin.1 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, la dezbateri generale, din partea grupurilor parlamentare ale celor două Camere se prevede că pot lua cuvântul câte un reprezentant al acestora.

Vă propunem să mergem pe o formulă și o procedură care am practicat-o, câte un reprezentant din partea fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaților și Senat, deci câte doi de grup.

Vă supun votului dumneavoastră timpii alocați pentru dezbateri generale.

Cine este pentru? Vă mulțumesc foarte mult.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt.

In unanimitate, s-au adoptat timpii pentru dezbaterea noastră de astăzi.

Vă rog să-mi permiteți să vă mai fac o precizare - sunt convins că o cunoașteți: conform art.49 alin.3 din Regulamentul ședințelor Camerelor comune, in faza dezbaterilor generale nu pot fi propuse amendamente la proiectul de buget.

In aceste condiții, vă rog să-mi dați voie să dau cuvântul inițiatorului, domnului prim-ministru Adrian Năstase, pentru a face o prezentare a conținutului Proiectului de Lege privind bugetul de stat pentru anul 2001.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Să-mi dați voie să fac întâi o precizare. Din comentariile anterioare, ar fi putut rezulta cumva că am fost plecat în Italia într-o vizită turistică și că intenționez să plec săptămâna viitoare in Suedia, într-o altă vizită turistică. Vreau să vă spun că am efectuat o vizită în Italia, o vizită oficială, la invitația președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei și voi merge în Suedia, începând de luni, luni după-amiază și marți, la invitația primului-ministru suedez, care asigură și Președinția Uniunii Europene în această perioadă.

Vizitele au fost stabilite cu mai multe săptămâni în urmă și vreau să mulțumesc Parlamentului că a acceptat în procedura stabilită, dezbaterea generală în această zi. Mi s-a părut o dovadă de respect din partea Guvernului ca primul-ministru să fie prezent astăzi aici, pentru a prezenta datele generale ale bugetului.

Pe de altă parte, fără îndoială, regret faptul că președintele Partidului Național Liberal nu poate fi cu noi astăzi aici, fiind plecat in străinătate. Sunt convins că participarea sa ne-ar fi ajutat foarte mult. (Aplauze)

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Stimați invitați,

Guvernul, învestit prin votul de încredere acordat în ședința Parlamentului din 28 decembrie 2000, se prezintă astăzi în fața dumneavoastră pentru a susține Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001, elaborat în termenul la care s-a angajat și în concordanță cu Programul de guvernare.

Vă rog să-mi permiteți să mă refer mai întâi la principiile, premisele și prioritățile care au stat la baza construcției bugetului de stat pe acest an.

În primul rând, doresc să subliniez faptul că Guvernul nu consideră bugetul ca pe un simplu instrument de reflectare pasivă a situației economice și sociale la un moment dat în țară. Apreciem că bugetul reprezintă una dintre pârghiile active de influențare și de stimulare a proceselor pozitive din economie, cum ar fi crearea locurilor de muncă, relansarea investițiilor și creșterea veniturilor populației.

Din această perspectivă, bugetul pe care-l prezentăm nu mai constituie un instrument exclusiv de ajustare economică, respectiv de reducere programată a produsului intern brut și ca efect de scădere programată a consumului populației, a serviciilor publice și investițiilor, așa cum s-a procedat în ultimii patru ani.

Bugetul pe care-l propunem reprezintă un vector esențial, care contribuie la o creștere economică substanțială, în paralel cu continuarea reformei sectoriale, pentru ale cărei efecte sunt prevăzute în buget alocații destinate compensării prin măsuri active a costurilor sociale ale acesteia.

În fundamentarea bugetului, Guvernul a avut în vedere următoarele premise: creșterea economică de 4,1%, care constituie începutul recuperării declinului economic din ultimii patru ani, concretizat in reducerea cu 11,2% a produsului intern brut, realizarea unei rate a inflației de 25% - decembrie 2001, față de decembrie 2000, ceea ce reprezintă o reducere considerabilă comparativ cu rata de 40,7% înregistrată în anul anterior. Încetinirea deprecierii monedei naționale, proces care va cunoaște un ritm moderat, sub cel al ratei inflației.

Creșterea preconizată a produsului intern brut va fi asigurată în principal de relansarea producției din industrie care, iată, deja de două luni din acest an a înregistrat un spor de 14,8% față de perioada conrespunzătoare a anului trecut, construcții, agricultură și servicii, acestea fiind alte domenii de relansare a producției.

Ca efect al creșterii economice programate, se va înregistra, în condițiile sporirii productivității muncii, majorarea cu 120 de mii a numărului de salariați, ceea ce va determina reducerea ratei șomajului la 9,8%. În aceste condiții, se va asigura o bază solidă, neinflaționistă, de creștere a veniturilor, ceea ce va permite realizarea unei majorări a salariului real din acest an cu 4%.

Caracterul durabil al creșterii economice proiectate pe anul 2001 este conferit de faptul că sporul de producție se va regăsi în majorarea considerabilă a investițiilor în economia reală, precum și a exporturilor de bunuri și servicii. Totodată, deficitul contului curent al balanței de plăți are prevăzute surse solide de finanțare din credite externe și investiții străine directe.

În același timp, sunt prevăzute sursele pentru anihilarea efectului inflației asupra pensiilor prin indexarea la nivelul ratei inflației a acestora. In cursul trimestrului IV, a.c. va continua procesul de recorelare a pensiilor, ceea ce, în fapt, va însemna majorarea tuturor pensiilor, în mod substanțial a pensiilor mici.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Politica fiscală care stă la baza veniturilor înscrise în proiectul de buget este concepută ca o politică activă, moderat selectivă, spre deosebire de politicile fiscale neutrale, nediferențiate practicate in ultimii ani. Pe aceată linie, se înscriu măsurile recent adoptate de Guvern privind acordarea de facilități fiscale pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, după cum urmează: scutirea de taxe vamale pentru mașinile, instalațiile și echipamentele industriale; neimpozitarea cotei-părți din profitul brut reinvestit; reducerea impozitului pe profit în proporție de 20% in cazul creării de noi locuri de muncă. Alte măsuri privesc revizuirea sistemului actual de accize prin majorarea nivelului cotelor la unele categorii de produse, cele nocive sănătății sau care nu sunt de strictă necesitate pentru populație.

În paralel cu promovarea acestor politici fiscale stimulative, se va intensifica și întări controlul financiar și vor fi revizuite toate înlesnirile fiscale acordate în mod arbitrar, pe criterii de clientelism politic de fosta Putere.

Aceste acțiuni ferme de întărire a disciplinei financiare vor conduce la creșterea încasărilor bugetare, inclusiv prin recuperarea creanțelor statului de la debitorii rău-platnici, precum și la reducerea evaziunii fiscale și combarea corupției în domeniul financiar.

În legătură cu politica bugetară, Guvernul asigură prin proiectul de buget creșterea eficienței și transparenței cheltuielilor bugetare, stabilind un sistem coerent de priorități în repartizarea fondurilor pe sectoare. Astfel, repartizarea cheltuielilor bugetare pe ministere s-a făcut în mai mare măsură pe bază de programe care permit cuantificarea eficacității fondurilor publice alocate.

În ceea ce privește politicile sectoriale reflectate în proiectul de buget, dorim să facem următoarele sublinieri: Guvernul, aplicând o autentică politică social-democrată, propune ca volumul cheltuielilor pentru asistență socială, alocații pentru copii, pensii și alte ajutoare, să reprezinte 10,6% din produsul intern brut, comparativ cu 9,7% din p.i.b. în anul 2000. Practic, în acest an, se suportă adevărata majorare a pensiilor, alocațiilor pentru copii și altor ajutoare, deoarece aceste măsuri au fost stabilite, cu generozitate, fără îndoială, de Guvernul anterior numai în lunile noiembrie și decembrie ale anului anterior, înaintea alegerilor.

Totodată, se va îmbunătăți sistemul de alocare a ajutoarelor către familiile cu dificultăți financiare majore, inclusiv prin acordarea de îmbrăcăminte și rechizite școlare, crescând, astfel, numărul beneficiarilor unor asemenea ajutoare.

În domeniul învățământului, alocațiile vor reprezenta 4% din produsul intern brut, asigurând continuarea reformei în acest sector. În cadrul acestuia, se are în vedere atât descentralizarea finanțării învățământului preuniversitar, cât și asigurarea unor mijloace de transport pentru elevii din localitățile izolate.

În domeniul sănătății se vor aloca fonduri însumând 3,7% din produsul intern brut. Se asigură, astfel, achitarea importantelor datorii către furnizori, preluate de la fosta guvernare, funcționarea normală a asistenței sanitare, precum și acoperirea financiară a programelor naționale de sănătate care prevăd gratuități și alte facilități pentru persoanele cu afecțiuni medicale grave.

În domeniul agriculturii, fondurile alocate vor permite acordarea sprijinului de un milion de lei pentru fiecare hectar lucrat de către producătorii agricoli, subvenționarea sistemului de irigații și a procurării de semințe, alocarea de prime pentru anumite produse agricole, precum și participarea cu fonduri la programul SAPARD destinat modernizării agriculturii și a zonelor rurale finanțat de Uniunea Europeană.

În domeniul apărării naționale, totalul sumelor alocate va reprezenta echivalentul a circa un miliard de dolari, bani care vor fi folosiți în vederea modernizării și restructurării armatei din perspectiva aderării la NATO.

În domeniul industriei, prioritățile sunt constituite de continuarea lucrărilor de investiții la Unitatea nr.2 de la Centrala Nuclearo-Electrică Cernavodă, și aici vreau să fac o paranteză. În perioada ‘93-‘96, guvernarea noastră a realizat finalizarea lucrărilor, iar panglica a fost tăiată de guvernarea care a venit după alegerile din ’96.

Noi ne pregătim acum din nou să lucrăm timp de 4 ani, 4 ani și jumătate, pentru finalizarea celei de a doua unități, fiind convinși că cei care vor tăia panglica vor fi reprezentanții unui nou Guvern, dar facem acest lucru considerând că această investiție este importantă pentru societatea românească și că acest proiect va ajuta, în mare măsură, reforma și modernizarea sectorului energetic.

Subvenționarea extracției unor cantități suplimentare de cărbune reprezintă o prioritate în vederea acoperirii consumului energetic, precum și asigurarea fondurilor pentru protecția socială a personalului din sectorul minier.

În domeniul transporturilor, locuințelor și infrastructurii, alocațiile bugetare însumează 4,7% din produsul intern brut – în creștere față de anul anterior. Această finanțare, consistentă, va permite lansarea unor ample programe privind construcțiile de locuințe, săli de sport, modernizarea infrastructurilor, precum și a serviciilor publice comunitare, ceea ce va antrena creșterea gradului de ocupare a forței de muncă.

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii va beneficia, pe lângă facilitățile fiscale menționate anterior, de alocații pentru constituirea fondului național de garantare a creditelor, precum și de împrumuturi du dobânzi avantajoase pentru întreprinzătorii care creează locuri de muncă pentru șomeri.

În proiectul de buget sunt incluse alocații pentru asigurarea contribuțiilor autohtone la proiectele și programele finanțate din fonduri nerambursabile sau rambursabile de către Uniunea Europeană sau alte organisme financiare internaționale.

În structura bugetului pe anul 2001 vor scădea cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice. Aceasta, ca efect al reducerii ratelor dobânzilor, vizibile deja, și ca urmare a scăderii volumului datoriei publice prin utilizarea – subliniez utilizarea – veniturilor obținute din privatizare și din valorificarea activelor neperformante pentru răscumpărarea titlurilor de stat emise în contul datoriei publice interne.

Caracterul solid al construcției bugetare este demonstrat și de faptul că volumul cheltuielilor de capital, finanțate direct sau indirect din bugetul general consolidat, însumează 5,5% din produsul intern brut, nivel care este superior cu 1,8 puncte procentuale deficitului bugetar. Prin aceasta, se respectă principiul potrivit căruia împrumuturile de stat pentru finanțarea deficitului bugetar, să se regăsească în lucrări de investiții și nu în consum.

În ceea ce privește finanțarea deficitului bugetar, de 3,7% din produsul intern brut, aceasta se va realiza în proporție de două treimi din surse externe și o treime din surse interne, respectiv credite bancare și împrumuturi directe de la populație.

În acest mod, deficitul bugetar are asigurată o finanțare neinflaționistă, construcția bugetară fiind în concordanță cu programul monetar al Băncii Naționale a României.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În proiectul de buget, Executivul a acordat o importanță specială bugetelor locale, ca parte componentă a bugetului general consolidat al statului. Astfel, în acest an, se asigură în mod real, așa cum ne-am angajat prin Programul de guvernare, atât accelerarea reformei în administrația publică, cât și descentralizarea unor cheltuieli bugetare la autoritățile publice locale.

În acest sens, au fost majorate la 61,5%, față de 60%, sumele repartizate din impozitul pe venit la bugetele locale prin reducerea la 38,5%, față de 40%, a celor cuvenite bugetului de stat.

Totodată, Guvernul a trecut importante cheltuieli bugetare de la ministere la consiliilel locale și la consiliile județene. Practic, s-au dublat bugetele locale, ca urmare a măsurilor de descentralizare a cheltuielilor pentru învățământul preuniversitar, creșe, copiii instituționalizați, handicapați, centre de consultanță agricolă.

În mod logic, descentralizarea s-a aplicat și la municipiul București, care nu putea să rămână la nesfârșit bastionul centralismului administrativ și financiar în România.

Doresc să afirm în fața Parlamentului că descentralizarea și demilitarizarea serviciilor publice și, pe cale de consecință, consolidarea autonomiei locale administrative și financiare, vor continua cu fermitate atât în acest an, cât și în anul 2002.

Subliniez faptul că, de asemenea, vom sprijini localitățile țării cu importante fonduri de investiții alocate de ministere în județe, precum și prin direcționarea unor credite externe de la Banca Mondială, BERD, BEI, Uniunea Europeană la comune, orașe și municipii care prezintă proiecte viabile, capacitate managerială și financiară corespunzătoare.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În procesul de elaborare a bugetului de stat pe anul 2001, Guvernul a inițiat și a realizat o serie de întâlniri și consultări cu reprezentanții partidelor politice parlamentare, precum și cu cei ai sindicatelor și patronatelor, în prezența mass-media. De asemenea, pentru prima dată, Guvernul a consultat reprezentanții aleșilor locali înaintea definitivării proiectului de buget.

Ca efect al acestor dezbateri, s-au reținut numeroase propuneri și sugestii privind îmbunătățirea construcției bugetare, care au fost avute în vedere la finalizarea proiectului de buget în forma prezentată dumneavoastră.

În încheiere, îmi exprim speranța că dezbaterile asupra proiectului bugetului de stat pe anul 2001 vor reprezenta o confruntare profesionistă, realistă, de idei și soluții între reprezentanții partidelor politice parlamentare, împreună cu cei ai Executivului.

Vreau să vă asigur că Guvernul va fi deschis tuturor amendamentelor care vor putea să fie acceptate în contextul resurselor limitate pe care bugetul din acest an, reflectând în mare măsură situația economiei la acest început de mandat, situație dificilă, așa cum știți, a trebuit să fie luată în considerare în ceea ce privește resursele pe care le putem utiliza pentru acoperirea cheltuielilor necesare.

Considerăm că în urma acestei dezbateri, adoptarea bugetului de stat pe anul 2001 va constitui un instrument important pentru începerea consolidării unei tendințe de creștere economică performantă pentru accelerarea reformei, precum și pentru asigurarea premiselor reluării progresului economico-social al țării, în condițiile unui climat social pașnic.

Totodată, avem convingerea că, prin abordarea modernă care a stat la baza elaborării acestui proiect de buget, ce va fi continuată în anii următori, România se înscrie cu fermitate pe traiectoria integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată și vă adresez rugămintea de a vota proiectul de lege, în urma dezbaterilor pe articole. Proiectul de Lege a bugetului de stat pe anul 2001 trebuie să reprezinte încă o componentă importantă pentru asigurarea stabilității politice și sociale a țării, într-un moment în care România poate să fie într-adevăr o zonă de stabilitate într-o zonă, din păcate, care în jurul nostru dovedește extrem de multă instabilitate.

Din acest punct de vedere, mesajele pe care le vom da împreună vor fi extrem de importante pentru a asigura progresul societății românești.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

Stimați colegi,

Domnul senator Mircea Ionescu-Quintus a solicitat un drept la replică și vă propun să-i dăm cuvântul, referitor la remarca în ceea ce-l privește pe domnul deputat Stoica.

Domnul Mircea Ionescu-Quintus:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am cerut un drept la replică în legătură cu remarca exactă făcută de domnul prim-ministru, față de care sentimentele mele de prețuire sunt aceleași, cu privire la absența președintelui Partidului Național Liberal, Valeriu Stoica, de la aceste dezbateri.

Și eu regret că președintele nostru nu este prezent și, de asemenea, regret că nu a avut la dispoziție un avion special să-l aducă pe Aeroportul Otopeni azi-noapte.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da, vă mulțumesc. (Rumoare)

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul domnului Ștefan Viorel, președintele Comisiei buget-finanțe din Senatul României, pentru a prezenta raportul comun al celor două comisii de buget-finanțe din Senat și Camera Deputaților asupra Proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 2001.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

Domnul Viorel Ștefan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

Cu adresele nr.L.120 din 26 martie 2001 și nr.208 din 26 martie 2001, Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au sesizat în fond Comisiile pentru buget-finanțe, bănci în vederea întocmirii raportului comun asupra Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001.

În legătură cu proiectul de lege prezentat, cele două comisii au analizat și dezbătut amendamentele și observațiile menționate în cuprinsul avizelor primite din partea celorlalte comisii de specialitate, precum și amendamentele depuse de parlamentari în nume propriu, sau în numele grupurilor parlamentare.

Au fost luate în discuție 361 de amendamente privind atât modificări și completări în textul legii, cât mai ales solicitări de modificare a sumelor prevăzute pe capitole de venituri și cheltuieli în volumul și structura lor. Au fost admise 48 de amendamente așa cum sunt prezentate în Anexa nr.1 la raportul comun.

Urmare acestui fapt, veniturile totale prevăzute în proiectul de lege au fost micșorate de la 153.116,4 miliarde lei la 153.092,4 miliarde lei. Diminuarea de 24 de miliarde de lei se regăsește la Capitolul "Venituri curente fiscale realizare din impozite directe".

O mențiune specială facem asupra creșterii cu 1.004 miliarde de lei a volumului de venituri alocat bugetelor unităților administrativ-teritoriale prin cote și sume defalcate din impozitul pe venit.

Cheltuielile totale s-au modificat de la 191.422,2 miliarde lei la 194.398,2 miliarde lei, păstrându-se un deficit bugetar în sumă absolută de 41.305,8 miliarde lei.

Structura cheltuielilor a suferit modificări în sensul diminuării celor legate de plata personalului, consumuri materiale și servicii cu 356 miliarde lei, reducerea rezervei bugetare cu 224 miliarde lei și a celor de capital cu 225,8 miliarde lei.

Sumele astfel economisite au fost redistribuite pentru creșterea subvențiilor cu 672 miliarde lei, a primelor alocate producătorilor agricoli cu 100 miliarde lei, a transferurilor cu 10 miliarde lei și nu în ultimul rând a bugetului Academiei Române cu 80 de miliarde lei.

În urma dezbaterilor care au avut loc atât în ședințele comune ale comisiilor sesizate pentru avize, cât și în ședințele comune ale comisiilor pentru buget-finanțe, bănci, ședințe la care precizăm că au participat, pe domenii, toți membrii Cabinetului Năstase, au fost respinse 313 amendamente, așa cum sunt ele prezentate în Anexa nr.2 la raportul comun.

Precizez că s-a primit aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ și, de asemenea, fac precizarea că prezentul proiect face parte din categoria legilor ordinare.

Având în vedere cele prezentate mai sus, comisiile reunite, pentru buget-finanțe și bănci ale Senatului și Camerei Deputaților, votând în majoritate, cu 6 voturi împotrivă - 4 ale Partidului Național Liberal și 2 ale reprezentanților Partidului Democrat. deci, comisiile reunite propun ca Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 să fie supus spre dezbatere și adoptare, cu amendamentele menționate în anexele prezentate la raportul comun.

Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Ați audiat și prezentarea Guvernului și raportul comisiilor.

Vă rog să-mi permiteți să trecem la dezbaterile generale, conform timpilor care v-au fost alocați și regula pe care am convenit-o, deci câte un reprezentant de grup parlamentar. Deci, de la un grup parlamentar nu pot lua cuvântul mai mult de doi colegi – Senat, Camera Deputaților.

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, pentru a prezenta expunerea grupurilor parlamentare ale PDSR.

Domnul Florin Georgescu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Referitor la proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001, vă rog să-mi permiteți să remarc și eu, în primul rând, caracterul solid, profesionist al construcției bugetare supuse analizei noastre astăzi. Spun aceasta, deoarece, analizând premisele de la care a pornit fundamentarea bugetului, se observă că premisa fundamentală o constituie relansarea economică, durabilă, consistentă, o creștere economică de 4,1% comparativ cu o medie de 3% declin economic, ceea ce s-a înregistrat în ultimii 4 ani, precum și reducerea substanțială cu 40% a ratei inflației, respectiv de la 41%, cât a fost anult recut, la 25%, prognozat pentru acest an. Deci, iată, premise solide care dovedesc faptul că acest buget va fi un buget al relansării și al dezvoltării și nu un buget al dezindustrializării țării și sărăcirii populației cum, din păcate, au fost bugetele ultimilor 4 ani în România.

Nu doresc să mă refer în continuare la prioritățile și obiectivele bugetului, pentru că domnul prim-ministru Adrian Năstase le-a menționat foarte aprofundat anterior. Aș dori însă să mă refer la ceea ce cred că va urma, și anume unele critici venite din partea anumitor partide politice care vor susține, cum este și normal, din unghiul de vedere, îndeosebi al Opoziției, suplimentări consistente de fonduri pe diferite destinații, îndeosebi de ordin social, pentru că ele aduc capital politic, și aș vrea să menționez în fața dumneavoastră considerentele pentru care Guvernul PDSR, condus de domnul prim-ministru Adrian Năstase, nu este în măsură astăzi să ofere mai mult pentru destinațiile economice și sociale din buget, dată fiind situația preluării gestiunii finanțelor țării la finele anului 2000.

Desigur, se vor solicita bani suplimentari pentru alocațiile de stat pentru copii, pentru pensii, ajutoare sociale, facilități suplimentare pentru investitori. Și noi suntem de acord cu acestea și marea majoritate a acestor destinații este cuprinsă, este prevăzută în proiectul de buget, conform structurii prezentate dumneavoastră. Se va spune de către un anumit partid, sunt sigur, că trebuie mărite alocațiile de stat pentru copii, așa cum este prevăzut în programul de guvernare și în programul electoral ale PDSR-ului, respectiv până la nivelul, până la concurența a 10% din salariul mediu net pe economie, ceea ce reprezintă circa 250-260 de mii de lei astăzi.

Haideți să vedem cum se prezintă evoluția dinamică a alocațiilor sociale, pentru a înțelege cu toții unde am fost, unde suntem și ce ne propunem să facem în continuare. Deci alocația de stat pentru copii era în octombrie 1996 - 12 mii de lei. Au promis unii că o majorează de 3 ori, de 4 ori și că noua sumă a alocațiilor va permite cumpărarea de mai multe bunuri și servicii de către părinți pentru copiii lor. În 1997, în februarie, alocația a devenit 50 de mii de lei, a stat 50 de mii de lei până în martie 1998, când s-a făcut nu de 3 ori, ci numai cu 15 mii de lei mai mult, 65 de mii lei, iar din martie 1998, preț de un an și nouă luni, a stat la acest nivel de 65 de mii, în condițiile unei rate a inflației foarte mari pe anii 1998 și 1999, urmând ca în noiembrie, începând cu plata din decembrie 2000, Guvernul, cu generozitate, cum menționa domnul premier anterior, să facă aceste majorări la nivelul de 130 de mii, cât este și astăzi. Deci, prin această evoluție a cuantumului alocațiilor, timp de un an de zile în 1997 le-a crescut puterea de cumpărare față de octombrie 1996, luat ca bază de referință, după aceea această creștere a fost erodată de guvernarea de dreapta, în așa fel încât 2 ani și 9 luni de zile puterea de cumpărare a alocațiilor a fost mai mică cu 35% față de octombrie 1996 și numai o lună de zile, luna decembrie 2000, s-a realizat din nou o creștere a puterii de cumpărare a acesteia comparativ, bineînțeles, tot cu octombrie 1996, cu 33%.

Este clar că, pe ansamblul celor 4 ani, cei care au promis că dau alocații mai mari au redus alocațiile, pentru că le-au majorat cu o mână și, prin modul neprofesionist cum a condus această guvernare, inflația generată de cauzele guvernării a erodat această putere de cumpărare și deci părinții și copiii, respectiv, au avut mai puțini bani la dispoziție sub forma ajutoarelor, a alocațiilor de stat pentru copii.

În luna decembrie 2000 s-a plătit de către guvernarea anterioară, care acum ne cere să mărim noi alocațiile, dar de fapt ele sunt mărite și plătite de noi, deci în luna decembrie s-a plătit pentru majorarea alocațiilor 300 de miliarde. Diferența până la 12 luni, cât are un an, reprezintă 4 mii de miliarde, care înseamnă suportarea lor din bugetul pentru anul 2001. Deci nu putem mări din nou astăzi alocațiile, pentru că noi le-am mărit și le suportăm, le susținem, le sprijinim. au fost însă în mod demagogic majorate, pe ultimii metri ai guvernării precedente, în speranța unui aport electoral suplimentar, iar noi acum le plătim cu toată deschiderea, dacă nu le majorați dumneavoastră le-am fi majorat noi, dar ele sunt la un nivel care permite acoperirea nevoilor la un anumit cuantum pentru familiile cu copii și avem toată speranța că începând cu ultima parte a acestui an se va putea trece și la majorarea acestora, dacă nu, la începutul anului următor.

Am arătat această dinamică pentru a înțelege foarte bine cum stau lucrurile în materie de cine aprobă și cine plătește, deci noi plătim alocațiile de stat pentru copii. La fel și cu majorarea, recorelarea pensiilor. Acest proces necesită un cuantum de circa 7 mii de miliarde, pentru a se face o recorelare pe principii echitabile între diferitele categorii de beneficiari de pensii care au ieșit în anumite perioade diferite la pensie în ultimii 20 de ani, să spunem. Acest cuantum costă, această valoare a recorelării costă vreo 7 mii de miliarde. Fosta guvernare a alocat numai 2500-2800 de miliarde pe ultimele 2-3 luni ale anului anterior. Diferența de 9 luni o plătim în acest an și ea înseamnă peste 3 mii de miliarde, urmând ca pe baza rezultatelor pozitive pe care sperăm că le vom înregistra, așa cum arată deja producția industrială în primele luni, în ultima parte a acestui an, în tirmestrul IV, să fim în măsură să trecem la continuarea și consolidarea recorelării pensiilor pentru toate categoriile de pensionari, îndeosebi cu efecte pozitive la cei cu pensii mai reduse.

Au mai fost și alte măsuri cu caracter electoral care au reprezentat 1% din p.i.b. în ultimele luni ale anului trecut care, însă sunt repercurtate, sunt reflectate, sunt plătite din bugetul pe acest an. Deci anul trecut s-au plătit 0,1-0,2 din p.i.b., iar anul acesta se suportă diferența de peste 1% din p.i.b. ca urmare a măsurilor respective. Noi nu spunem că este o moștenire dezastruoasă, cum au afirmat alții acum 4 ani despre precedenta guvernare, dar vreau să marchez aceste momente pentru ca dumneavoastră, opinia publică, să fie încunoștințată de faptul că în acest buget sunt cuprinse măsuri care sunt necesare social, care sunt plătite de acest guvern și care, numai în mică măsură, au fost suportate de cei care le-au aprobat. Dacă aveau convingerea că sunt măsuri necesare și credeau în ele și aveau și sursele financiare, abilitatea financiară de a procura aceste surse, trebuiau să o facă în 1998, în 1999, la începutul lui 2000, și nu în luna decembrie a guvernării precedente.

Pe lângă aceste cheltuieli fără acoperire, la 31 decembrie 2000, Guvernul Adrian Năstase a preluat datorii uriașe ale instituțiilor publice care reprezintă consumurile acestora în anul 2000, dar pentru care nu s-au achitat facturile către furnizori, către alți creditori. Este vorba de o sumă de 8200 de miliarde, care în termeni comparabili înseamnă de circa 3 ori mai mult decât erau aceste datorii în 1996, pentru că la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar este normal să existe un anumit sold al plăților neachitate pentru că, este firesc, nu toate consumurile efectuate până în ultimele zile se pot plăti chiar până la 31 decembrie. Important este ca soldul plăților de la finele unui an să nu fie mai mare decât soldul plăților de la începutul anului, pentru că înseamnă că în anul respectiv s-a consumat mai mult decât resursele alocate și deci se transferă o povară financiară către cei care urmează la guvernare. Ei, povara financiară, comparabilă dintre ceea ce am lăsat noi în 1996, față de ceea ce am primit ca plăți neachitate ale instituțiilor publice, învățământ, sănătate, educație, cercetare etc. această povară este de 3 ori mai mare față de ceea ce înregistrau bilanțurile contabile ale instituțiilor publice în decembrie 1996. Sunt cheltuieli cu personalul neplătite în sumă de 1 600 de miliarde, ceea ce înseamnă de 7,5 ori mai mult decât în 1996, repet tot un termen comparabil, precum și cheltuieli cu bunurile și serviciile de care au beneficiat instituțiile publice neplătite, în sumă de 3 mii de miliarde, ceea ce înseamnă de 2,5 ori mai mult decât era în 1996. Unde sunt localizate aceste restanțe, pentru a ne explica desele nemulțumiri și tensiuni care au apărut, din păcate, în interiorul anumitor instituții publice. Este vorba de sistemul de ocrotire a sănătății, Ministerul Sănătății și Familiei și Casa Națională de Asigurării de Sănătate având la 31 decembrie anul trecut restanțe de plată către furnizori de 5226 de miliarde, de 3 ori mai mult decât în 1996, dintre care 4 mii de miliarde către furnizorii de medicamente, hrană, energie electrică și termică, ceea ce explică atât degradarea sistemului de ocrotire a sănătății, cât și nemulțumirile care s-au manifestat. Ne aducem aminte de grevele pe parcursul anului 2000 în interiorul spitalelor, cât și tensiunile dintre furnizorii de medicamente și beneficiari, respectiv sistemul sanitar.

La Ministerul de Interne sunt 1700 de miliarde datorii neachitate, din care 1300 datorii către personal, către personalul militar și civil, datorii care explică nemulțumirile existente. Sigur, acolo există o disciplină militară, cum este și normal, dar în presă au apărut deja mesaje care exprimau nemulțumirile acestui personal, pentru că nu a beneficiat de drepturile aprobate prin lege. Iată, este vorba de de 1300 de miliarde care, ca și în cazul cheltuielilor cu sănătatea, sunt suportate tot din bugetul pe acest an al Guvernului Adrian Năstase.

În afară de datoriile instituțiilor publice centrale, bugetele locale au mai transferat și ele 2200 de miliarde pentru a fi plătite în anul 2001, aceasta reprezentând dublu, în termeni comparabili, față de 1996. Repet, dacă se transferau cheltuili în termeni reali la același nivel nu era nici o problemă, dar această transferare imorală, inechitabilă de sarcină fiscală între unii care consumă și alții care plătesc considerăm că este total nepotrivită și cu atît mai nepotrivite vor fi susținerile și propunerile și solicitările unora care vor alocări suplimentare de fonduri susținute în scop politic, în condițiile când dumnealor înșiși, la guvernare aflați până acum câteva luni, au lăsat aceste datorii neachitate către creditorii care au furnizat bunuri și servicii sistemului public.

În aceste condiții, stimați colegi, deficitul bugetar, raportat anul trecut, de 3,66% din p.i.b., deficitul bugetului general consolidat, nu este unul real, așa cum se pronunța un distins președinte de partid acum câteva luni în această sală, dar pe care nu-l văd prezent la lucrări, deci nu este de 3,66%, cum s-a raportat, ci adunând la acest deficit deficitul cvasifiscal, deci aceste sume neplătite, partea nevăzută a aisbergului, dacă vreți, care înseamnă 1,3% din p.i.b., ne duce undeva în jur de 5% deficit fiscal și cvasifiscal în sectorul public. Dacă adăugăm la aceasta pierderile enorme (și o să vi le comunicăm în câteva săptămâni) înregistrate la finele anului 2000 de către regiile autonome, societățile naționale și companiile naționale, aflate în subordinea ministerelor, iar la aceste pierderi mai adăugăm activele neperformante și cheltuielile de ordin fiscal care sunt reflectate în bilanțul Băncii Naționale a României și care n-au ce căuta acolo, deci adăugând toate aceste sume la 5% deficit al sectorului guvernamental se ajunge la un deficit total al sectorului de stat în România (public, și din domeniul privat al statului) deci la un deficit total de circa 17%, comparativ cu 13% cât era această cifră dimensionată, inclusiv de organismele financiare internaționale, la finele anului 1996. Deci, iată, atât la nivelul instituțiilor publice centrale și locale, cât și la nivelul economiei de stat, în gestiunea ministerelor lucrurile s-au înrăutățit foarte mult.

De ce nu mai pot fi acordate sume substanțiale în plus în acest buget? Pentru că, stimați colegi, ponderea cheltuielilor cu datoria publică înscrise în buget reprezintă comparativ cu 4,7%, cât era în 1996, pînă acum reprezintă 14%, deci de 3 ori mai mult. Nu este vorba de Bancorex și Banca Agricolă, ci de persoane juridice, care n-au avut nici o legătură cu statul, cu guvernul care au luat credite și nu le-au mai dat înapoi. Aceste sume reprezintă 15 mii de miliarde, se plătește dobândă în fiecare zi la ele, iar AVAB, care a fost creată de actuala Opoziție, legalizează această redistribuire imorală de avere și venit în societate între cei care plătesc și cei care au luat bani și nu-i mai dau înapoi, pentru că AVAB nu recuperează decât 9,4% din ceea ce tranzacționează. Deci până acum s-au tranzacționat 31 de mii de miliarde la AVAB și s-au încasat 2 900 de miliarde.

Vreau să mai menționez faptul că, la finele anului trecut, atât bugetul asigurărilor sociale, cât și bugetul de stat erau blocate de faptul că pe criterii de clientelism politic, fosta Putere a acordat un volum imens de înlesniri fiscale, reduceri, reeșalonări etc. care, practic, creează mari probleme bugetului actual, dar care vor fi examinate de către actuala guvernare, de către Ministerul Finanțelor și credem că vor constitui surse suplimentare de venit bugetar.

Stimați colegi,

Acestea fiind condițiile în care sunt preluate finanțele publice ale țării la începutul acestui an, văzând prioritățile care au fost expuse de domnul prim-ministru Adrian Năstase, având în vedere construcția solidă din punct de vedere principial, financiar și economico-social a bugetului, Grupul parlamentar al PDSR din Senat și Camera Deputaților va vota cu încredere acest buget, considerând că este un buget al relansării economice, un buget al evitării polarizării sociale, așa cum s-a întâmplat în ultimii 4 ani, un buget al unei mai mari echități sociale, un buget care ne dă încredere că ne-am înscris pe un drum corect din punct de vedere economic, inclusiv din perspectiva integrării noastre în structurile europene și euroatlantice și urăm succes Guvernului Adrian Năstase în realizarea prevederilor proiectului de lege.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze din parte Puterii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Permiteți-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului România Mare, domnului senator Dina Carol și se pregătește, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul senator Viorel Pană.

Aveți cuvântul.

Domnul Carol Dina:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Distinși invitați,

Partidul România Mare a examinat cu specialiștii săi prevederile bugetelor pe anul 2001 și constată că aceste documente, prezentate Parlamentului de către Guvern, asigură numai în parte realizarea obiectivelor prevăzute în programul de guvernare. Dintr-un anumit punct de vedere, acest lucru este explicabil, întrucât într-o economie bolnavă nu se poate construi un buget care să răspundă la cerințele unei redresări rapide și puternice.

Bugetul de stat pe anul 2001 se caracterizează prin insuficiența resurselor, este un buget suferind, care nu satisface decât în mică parte așteptările guvernanților și cerințele populației. Noi apreciem preocuparea Guvernului de a imprima economiei o creștere de 4,1%, pe baza sporirii ratei investițiilor, însă sunt suficiente temeri că aceste obiective pot fi puse în pericol de climatul economic și financiar profund nociv din cauza fenomenelor negative care s-au amplificat în ultimii 4 ani. Menționez: blocajul financiar care paralizează întreaga activitate a agenților economici și care a compromis de fapt acțiunea de reformă; efectele economice subterane care continuă să lipsească bugetul de resurse importante; îndatorarea continuă a țării pe plan intern și extern, care grevează o parte tot mai mare din veniturile bugetului; privatizarea fără eficiență, deseori dubioasă, a celor peste 8 000 de întreprinderi la care s-a schimat structura proprietății în ultimii ani și, în sfârșit, continuarea unor politici financiare fiscale și monetare și de credit nestimulatorii blocante și distructive, care au determinat decapitalizarea înterprinderilor și au generat blocajul financiar. De aceea, pentru a crea premise mai puternice care să ducă la înfăptuirea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare, Partidul România Mare face următoarele constatări și propuneri:

1. Veniturile neîncasate, de peste 8 000 de miliarde de lei, ce reprezintă aproape tot atîta cât sunt încasate la bugetul de stat într-un an nu mai pot fi acceptate în continuare. Pentru a crea condiții de încasare a unei părți cât mai mari din veniturile restante la buget, Ministerul Finanțelor și Banca Națională trebuiau să prezinte o dată cu proiectului bugetului de stat pe anul 2001 și măsurile de rezolvare a blocajului financiar din economie, care afectează nu numai bugetul de stat, dar și activitatea tuturor agenților economici. Nu poate rămâne în funcție un ministru de finanțe care prezintă și susține un proiect de buget pe anul 2001 cu un deficit de 41 305 miliarde de lei în timp ce are de încasat peste 80 de mii de miliarde de lei venituri restante. Declarațiile făcute recent de ministrul finanțelor în fața comisiilor parlamentare și apărute în presă, potrivit cărora a început "lupta" cu blocajul financiar, fiind în cursă o analiză a blocajului financiar, pe baza cărora urmează să se prezinte Guvernului soluții până la jumătatea acestui an, nu mai prezintă nici o importanță. O astfel de analiză trebuia să fundamenteze propunerile din proiectul bugetului de stat pe anul 2001 pentru a se stabili ce se poate încasa și ce nu.

2. În afara bugetului de stat sunt 3 fonduri speciale ale căror bugete sunt prevăzute cu excedente, și anume: fondul de asigurări sociale de sănătate - plus 628 de miliarde; fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic – 300 de miliarde și fondul special al drumurilor, 3000 de miliarde, în total, 3 928 de miliarde. Este o politică antieconomică ca statul să mobilizeze prin pârghia impozitelor și contribuțiilor venituri la fondurile speciale din care o parte să rămână imobilizată în excedent. Nu se justifică sub nici o formă ca unitățile contribuabile să-și achite obligațiile către fonduri, iar o parte din sumele încasate să rămână nefolosite sub formă de excedente, care în condițiile inflației se erodează, în timp ce alte nevoi să nu poată fi satisfăcute.

Este de neînțeles modul în care s-a ajuns ca resursele financiare alocate sectorului sănătății să fie excedentare, cu toate că necesitățile de finanțare reale ale acestui sector depășesc cu mult fondurile. Aceasta arată formalism la elaborarea bugetului. Situația devine mai gravă dacă se are în vedere că la casele de asigurări de sănătate s-au acumulat, după această metodă de stabilire, în fiecare an al bugetului fondului special de asigurări de sănătate cu excedent disponibilități cronice de circa 6 000 de mii de miliarde de lei care nu pot fi utilizate pentru că nu sunt cuprinse în buget. În timp ce bolnavii mor în spitale, din lipsă de medicamente, directorii caselor județene de asigurări de sănătate își aprobă premii de sute de milioane de lei.

Consecința acestei practici, fără temei și rațiune, de a se acumula separat excedente la fondurile speciale de sănătate se reflectă în volumul arieratelor înregistrate la unitățile sanitare, care la finele anului 2000 au fost de peste 4 000 de miliarde, accentuând blocajul financiar în economie. Propunem folosirea excedentului de la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru nevoile din acest sector.

În ceea ce privește bugetul fondului special pentru drumurile publice, acesta se prezintă cu un excedent de 3 000 de miliarde de lei, în timp ce bugetul de stat are un deficit de 41 305 miliarde și alte nevoi stringente nu sunt acoperite. Față de această situație, propunem ca aceste 3 fonduri să fie incluse în bugetul de stat pe anul 2001, iar excedentele care rezultă să fie folosite pentru finanțarea unor nevoi din economie în domeniul social și altele.

S-ar putea, de exemplu, avea în vedere ca 1 000 de miliarde de lei să fie destinate pentru recapitalizarea întreprinderilor fiabile, dar care sunt decapitalizate datorită politicilor fiscale și monetare de până în prezent, mai ales că în programul de guvernare este prevăzută recapitalizarea societăților comerciale ca o măsură pentru îmbunătățirea substanțială a mediului de afaceri.

În proiectul de buget nu s-a prevăzut nimic pentru această acțiune importantă și urgentă. O mie de miliarde de lei să fie destinate dotării fermierilor agricoli cu tractoare și mașini, prin finanțarea unei părți din costul echipamentelor, și o mie de miliarde de lei pentru consolidarea imobilelor neconsolidate după cutremur și care prezintă un mare pericol pentru viața a mii de oameni. menționez că în proiectul de buget nu se regăsesc fonduri cu această destinație.

Prin introducerea în bugetul de stat pe anul 2001 a acestor fonduri, pe lângă faptul că se asigură o finanțare mai bună a anumitor cerințe economice și sociale, aceasta permite și un control mai sever și eficient al constituirii și utilizării acestor mijloace financiare importante.

3. În același context al necesității majorării volumului veniturilor bugetului de stat, propunem ca la partea de venituri, la Capitolul "Venituri din capital" să se introducă un subcapitol "Venituri din privatizare", pentru constituirea fondului de recapitalizare, restructurare și modernizare, în care să se înscrie suma de 5.000 de miliarde, adică cel puțin 70% din sumele încasate din acțiuni de privatizare.

Nu putem accepta un buget care să nu cuprindă venituri din privatizări pentru a fi utilizate în scopul dezvoltării economiei. Folosirea în alte scopuri a unor asemenea resurse, așa cum au procedat guvernele anterioare, reprezintă o adevărată crimă la adresa economiei românești.

Cerem cu fermitate Guvernului să gestioneze procesul de privatizare. Privatizarea nu este un scop în sine, ci un proces strategic prin care statul vizează dezvoltarea eficientă a economiei. În România, procesul de privatizare este haotic, de cele mai multe ori, subordonat unor interese oculte de grup. Deși s-a privatizat numai 20% din valoarea acțiunilor statului, în care capitalul autohton deține 90%, abuzurile și ilegalitățile au fost caracteristicile dominante ale acestui proces. În sutele de societăți comerciale care au fost privatizate nu se regăsesc revigorarea producției, efectele economice și asigurarea cerințelor sociale.

Prin inginerii financiare, în fapt, abuzuri și ilegalități, așa-zișii investitori români și străini au transferat o parte a avuției naționale în propriile lor averi. Acest jaf a fost posibil cu complicitatea autorităților prin diverse modalități care au favorizat activitatea infracțională. Sunt cunoscute scandalurile mediatizate privind privatizarea flotei românești precum și a unor societăți mari cum sunt: ROMTELECOM, Combinatul siderurgic Călărași, Combinatul siderurgic Reșița, TEPRO Iași, Pheonix Baia Mare, bănci, societăți comerciale agricole, rețele comerciale, hoteluri, imobile și altele.

Partidul România Mare s-a situat permanent în fruntea celor care au luptat împotriva jafului, a demascat cu competență și virulență privatizări ilegale și militează pentru ca într-o țară în care se proclamă că nimeni nu este mai presus de lege, vinovații să dea socoteală pentru faptele lor.

4. Bugetul de stat are prevăzut un deficit de 41.305 miliarde lei. În proiectul de lege, problema finanțării deficitului bugetului de stat și de finanțare a datoriei publice interne este tratată în mod general, fără să se precizeze sursele de finanțare. În expunerea de motive, se menționează că se va asigura finanțare neinflaționistă cu preponderență din surse externe. Problemele sunt destul de complicate, însă este de datoria și competența Guvernului să clarifice sursele de finanțare a deficitului bugetar pentru a se cunoaște de la început pe ce surse se bazează execuția bugetului care să asigure finanțarea cheltuielilor bugetare în limitele aprobate. În acest scop, noi apreciem că sunt necesare măsuri și acțiuni în Legea bugetului de stat cu privire la stabilirea nivelului finanțării deficitului bugetar și a refinanțării datoriei publice interne din surse interne, lansarea de certificate de trezorerie către populație, împrumuturi din sistemul bancar și surse externe, instituții financiare, împrumuturi și altele.

Ministerul Finanțelor Publice împreună cu Banca Națională a României să prezinte calcule în legătură cu sursele de finanțare a deficitului bugetar. Să se prezinte fundamentări din care să rezulte că împrumuturile externe primite de Ministerul Finanțelor Publice pentru finanțarea deficitului bugetar sunt neinflaționiste.

Contrar tezei afirmate în raportul la buget că împrumuturile externe sunt neinflaționiste, sunt temeri și elemente că operațiunea de transformare a împrumuturilor externe în monedă națională are la bază emisiunea de monedă, ceea ce are influență și asupra inflației.

5. În raportul la buget lipsește complet politica monetară și de credit a Băncii Naționale a României, ceea ce reprezintă o mare carență. Este necesar ca în raport să se cuprindă un capitol distinct privind politica monetară și valutară, creditul și dobânzile, în care să se definească rolul Băncii Naționale în susținerea programului de guvernare, politica monetară, respectiv restrângere sau relansare, nivelul masei monetare în anul 2001, nivelul numerarului în circulație, resursele de creditare ale sistemului bancar și nivelul creditului neguvernamental.

Apoi, politica de creditare: se lansează credite pentru dezvoltarea afacerilor sau se continuă cu politica restrictivă de până în prezent, când se urmărește sterilizarea lichidităților în sistemul bancar prin rezerve minime obligatorii ale Băncii Naționale sau depozite cu dobândă mare la B.N.R., ceea ce limitează și scumpește creditul pentru activitățile economice; aprecieri asupra evoluției dobânzilor pe piața creditului și titlurilor de stat cu impact asupra inflației; nivelul rezervelor valutare internaționale ale României în anul 2001 și anume, elemente de fundamentare a necesarului de rezerve pentru plățile de importuri pe 4-5 luni plus obligațiile de rambursare a creditelor externe și plata dobânzilor aferente; structura rezervelor valutare, ținând seama de evoluția pe piața externă a cursurilor valutare, structura rezervei valutare trebuie stabilită acum, la elaborarea bugetului, deoarece are legătură cu cheltuielile aferente exporturilor precum și cu rambursările de credite externe și plată de dobânzi.

De altfel, la prezentarea bugetului în Parlament, ministrul finanțelor trebuia să fie dublat de guvernatorul Băncii Naționale a României pentru a se asigura promovarea unor politici coerente care să contribuie la realizarea obiectivelor programului de guvernare. În anii anteriori, lipsa de coerență a politicilor financiare, fiscale, monetare, de credit și valutare a avut efecte dăunătoare asupra economiei.

Trebuie să spunem că datorită politicilor monetare și de credit duse până în prezent de Banca Națională a României, societățile comerciale au fost sufocate prin decapitalizare, prin dobânzile mari plătite și prin restrângerea arbitrară a creditului. S-a creat o situație inadmisibilă. Creditul bancar în România a scăzut de la 40 de miliarde dolari, în echivalent cât era la începutul anului 1990, la circa 4 miliarde de dolari, în prezent.

În condițiile în care întreprinderile sunt decapitalizate, fără capital propriu de lucru pentru nevoile de producție și nu primesc nici credit bancar, sunt sortite falimentului. Această situație deosebit de gravă va pune în pericol și realizarea obiectivelor înscrise în bugetul pe anul 2001 în special privind creșterea economică și investițiile.

Iată de ce Partidul România Mare consideră imperios necesar ca Parlamentul să examineze aceste situații și să stabilească măsuri pentru dinamizarea politicilor monetare și de credit care să contribuie într-o măsură mai mare la redresarea economică a României.

6. În programul de guvernare și în multe declarații se susține că agricultura este o prioritate a Guvernului. Prevederile bugetului pentru agricultură pentru acest an sunt foarte departe de aceste promisiuni. S-au repartizat Ministerului Agriculturii 9.600 de miliarde de lei, adică jumătate din ce a primit agricultura cu un an în urmă. Culmea ridicolului în construcția bugetului pentru agricultură pornește de la faptul că se stabilește o creștere a producției agricole în anul 2001 de 1,5%. În termeni reali, prin buget se stabilește o creștere de fapt cu 2 kg de porumb sau grâu la hectar față de anul 2000, fără a mai prezenta și alte exemple "la fel de semnificative".

Agricultura și silvicultura de care depinde viața a peste 50% din populația acestei țări trebuie să-și organizeze exploatațiile, să-și protejeze fondul genetic și cercetarea, să repună pe picioare sistemele de irigații, să planteze puieți pe terenurile degradate și despădurite, să ordone mobilizarea generală pentru toți specialiștii în domeniile sanitar-veterinar și fitosanitar, pentru că altfel vom fi nevoiți să cheltuim două-trei bugete naționale pentru a distruge bolile și dăunătorii animalelor și plantelor care pot pătrunde în România.

Toate acestea se pot realiza prin îndepărtarea sau disponibilizarea specialiștilor din agricultură și silvicultură, prin transformarea agriculturii dintr-un copil cuminte care acceptă orice măsură a marelui pedagog, Ministerul Finanțelor Publice.

În ședința Comisiilor pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară, prin votul tuturor deputaților și senatorilor, s-a cerut majorarea bugetului agriculturii și silviculturii cu aproximativ 8000 de miliarde de lei. Dintre amendamentele aprobate în comisii, propuse de parlamentarii Partidului România Mare și susținute de celelalte grupuri parlamentare, menționăm: suplimentarea cu 100 de miliarde de lei a sectorului de reproducție și selecție a animalelor; creșterea cu 200 de miliarde de lei a fondurilor destinate prevenirii și combaterii bolilor la animale; creșterea alocațiilor pentru fondul genetic cu 200 de miliarde; suplimentarea fondurilor pentru sectorul fitosanitar, protecția plantelor, combaterea bolilor și dăunătorilor cu 150 de miliarde lei; o creștere cu 200 miliarde de lei pentru activitatea din silvicultură, mărirea fondului subvențiilor cu 1000 de miliarde; menținerea personalului Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor la nivelul anului 2000.

Subliniem că, și în acest domeniu vital pentru economia României și viața a milioane de români, amendamentele propuse de parlamentarii Partidului România Mare au fost respinse, noi spunem cu prea multă ușurință și chiar cinism. Sperăm ca Parlamentul să adopte în timpul dezbaterilor amendamentele propuse de parlamentarii Partidului România Mare. Cei 120 de parlamentari ai Partidului România Mare solicită Guvernului să-și reconsidere opțiunile pentru agricultură, să prezinte Parlamentului un concept coerent și unitar pentru redresarea și dezvoltarea agriculturii românești, știind foarte bine că hrana necesară acestui popor pentru păstrarea existenței sale trebuie asigurată chiar de el însuși.

7. În raportul privind proiectul bugetului de stat pe anul 2001, se arată că asigurarea creșterii economice se bazează pe sporirea ratei investițiilor, prin participarea semnificativă a capitalului național și prin atragerea resurselor externe, mai ales sub formă de investiții directe, astfel încât să se asigure o dezvoltare echilibrată, fără discrepanțe în evoluția și structura agregatelor macroeconomice.

Deși în anul 2000, investițiile realizate în economie au crescut cu 5% față de 1999, totuși, rata de investiții, determinată prin raportarea formării brute de capital fix la produsul intern brut, a ajuns la abia 18,5% față de 18% în 1999 și 23% în 1996. De subliniat că în perioada 1996-2000, investițiile au scăzut cu aproape 40%.

Pentru anul 2001, cheltuielile de capital reprezintă 3,4% din produsul intern brut, respectiv 37.556,9 miliarde lei care împreună cu investițiile propuse a se realiza în cadrul altor naturi de cheltuieli, respectiv transportul, subvenții pentru instituțiile publice, venituri proprii, se ajunge la 5,3% din produsul intern brut, cu 1,6% mai mult decât deficitul pentru acest an. Pentru a face un progres evident în acest domeniu al investițiilor trebuie revigorate toate mecanismele financiare, monetare și de credit.

În cadrul resurselor pentru finanțarea investițiilor, o pondere importantă o au fondurile proprii, profitul și amortismentele întreprinderilor. Or, acestea sunt într-un proces continuu de degradare. Fenomenul decapitalizării a continuat și în anul 2000 la majoritatea întreprinderilor. Fără recapitalizarea întreprinderilor viabile nu se poate vorbi de revitalizarea investițiilor și relansarea producției.

Experiența mondială ca și experiența noastră arată că un rol important în procesul investițional îl au creditele. Faptul că în anul 1990 creditele pentru investiții pe termen mediu și lung reprezentau circa 10 miliarde de lei în echivalent, în totalul creditelor, iar în prezent a ajuns la 1,5 miliarde de dolari, arată în mod clar caracterul nociv al politicii de credit din România.

Este necesar ca Guvernul și Parlamentul să examineze problemele legate de relansarea creditului atât în investiții cât și în producție. Nesoluționarea acestor probleme fundamentale va afecta înfăptuirea obiectivelor Guvernului privind ieșirea din criza actuală și redresarea economiei românești.

8. Din examinarea prin sondaje a prevederilor de investiții pe anul 2001 din proiectul bugetului, rezultă că sunt mari imobilizări de fonduri de investiții neterminate, cu durate de execuție de două până la patru ori mai mari decât cele prevăzute în documentațiile tehnice aprobate, unele din acestea începute prin anii 1990-1991 sau chiar înainte de anul 1989.

O problemă sesizată la investițiile tuturor ministerelor este aceea că documentațiile tehnico-economice sunt înscrise în fișa obiectivului în prețurile în care acestea au fost aprobate în anii 1990-1991-1994 sau chiar în prețuri înainte de 1989, fără a fi actualizate în prețuri curente, existând în acest fel discrepanțe enorme între valoarea decontărilor de cheltuieli la 31 decembrie anul 2000, exprimate în prețuri curente, față de valoarea documentației aprobate. Avem câteva exemple foarte semnificative: amenajarea pentru îmbunătățirea condițiilor ecologice în Complexul Șontea-Fortuna Tulcea din cadrul Ministerului Apelor și Protecției Mediului. A început cu o valoare în 1996 și în momentul de față valoarea este de patru până la cinci ori mai mare. La Ministerul Lucrărilor Publice și Locuințelor, obiectivul "Consolidarea și amenajarea drumului național 67 Turnu Severin-Motru", valoarea lucrărilor aprobate în 1989 de 160.000 de lei, cu durată de realizare în doi ani, începută în martie 1990, s-a executat până la 31 decembrie 21 miliarde 512 mii lei în prețuri curente rămânând de realizat 107 miliarde de lei. Și exemplele pot continua.

Rezultă că documentațiile tehnice aprobate cu 5-10 ani în urmă nu sunt recalculate în prețuri curente, astfel ca să se poată compara realizările de cheltuieli cu ceea ce s-a aprobat. procedând astfel se creează posibilitatea să se regăsească în cheltuieli toate dificultățile de organizare, depășirile de consumuri, nerespectarea tehnologiilor de execuție, proastă gospodărire, generează furturi și înstrăinări materiale pe șantiere, toate acestea decontându-se beneficiarilor de obiective, fără ca aceștia să aibă posibilitatea unui control asupra situațiilor de lucrări și, în final, a costului investițiilor. Pentru evitarea unor pierderi și imobilizări de fonduri, este necesar să fie reactualizate toate documentațile la obiectivele în curs de realizare, scurtarea termenelor de execuție, punerii lor în funcțiune și întărirea controlului asupra modului în care se folosește banul public în domeniul investițiilor.

9. Partidul România Mare privește cu îngrijorare legitimă impactul devastator al datoriei publice acumulate asupra resurselor de dezvoltare economico-socială a României. Proiecția bugetelor din care se structurează bugetul consolidat arată că în anul 2001 serviciul datoriei publice este de circa 67.555 de miliarde de lei, adică la cursul mediu proiectat pentru acest an, 2,4 miliarde de dolari. Pentru creșterea relevanței, dobânzile, comisioanele și celelalte cheltuieli specifice ocazionate de derularea creditelor deja luate reprezintă 83,7% din serviciul datoriei publice pe anul 2001 respectiv, peste 2 miliarde de dolari în echivalent. Cu alte cuvinte, România exportă în acest an venit național în valoare de 2 miliarde de dolari. Adăugăm că rata datoriei publice în bugetul de stat reprezintă mai mult de 36% din veniturile acestuia.

Luând în considerare deficitul soldului balanței de plăți externe, proiectat pe perioada 2001-2004 la un nivel mediu anual de peste 3 miliarde de dolari, rezultă că la sfârșitul anului 2001, datoria publică externă va depăși 12 miliarde de dolari, ca la sfârșitul anului 2004, numai datorită derulării activității de comerț exterior proiectate, datoria publică externă să depășească 22 de miliarde de dolari.

Consecințele sunt deja previzibile. Rata serviciului datoriei publice, în creștere vertiginoasă, va ajunge la aceeași dată, respectiv sfârșitul anului 2004, la incredibila sumă de 5 miliarde de dolari export inutil de venit național și pe fondul resurselor predilect alocate din privatizări și din recuperări AVAB, de fapt, exportul avuției naționale.

Considerăm ca o prioritate majoră a Guvernului, în afara redimensionării veniturilor și cheltuielilor bugetelor României, redimensionarea, chiar și prin rectificări succesive, promovarea în sistem de urgență a Legii datoriei publice, prin care să se instituie controlul legislativului, ca singurul organ ales al națiunii, asupra bugetării datoriilor angajate, în fapt, asupra gestionării viitorului națiunii, din perspectiva autonomiei financiare necesare, inclusiv cu luarea în considerare a cerințelor de integrare în spațiul social-economic european, dat fiind că Partidul România Mare concepe România ca un factor de stabilitate în zona geopolitică de influență, ca parte integratoare în spațiul european.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule Dina Carol.

Stimați colegi,

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului senator Viorel Pană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Se pregătește domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu, din partea Grupului parlamentar P.N.L.

Domnul Viorel Pană:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Onorată asistență.

Misterul acestei convocări a Parlamentului în ajunul sărbătorii Floriilor, în condițiile în care raportul Comisiilor de buget-finanțe a fost depus abia ieri, pare să-și găsească răspunsul în această dimineață. Se împlinesc 100 de zile de guvernare, iar Guvernul a hotărât să marcheze acest eveniment în mod festiv, în prezența Parlamentului și în transmisiuni directe ale posturilor de radio și televiziune.

Lipsa unui bilanț pozitiv pentru actuala guvernare, bilanț care să fie susținut prin demararea respectării promisiunilor electorale, și aici nu vreau decât să menționez: reducerea impozitului pe venit, recorelarea pensiilor, aplicarea unei cote reduse de t.v.a. pentru produsele de bază, de strictă necesitate pentru consumul populației, relaxarea fiscalității, reducerea accizelor, majorarea alocațiilor pentru copii, garantarea venitului mediu minim pe economie, și exemplele pot continua. Toate acestea au determinat Guvernul să prezinte acest proiect de buget, un adevărat fenomen din Fata morgana a celor 100 de zile de guvernare.

Dar, pentru că vrem sau nu, astăzi, asistăm la un moment aniversar, permiteți-mi să adresez așa cum se cuvine o urare cabinetului Năstase: noi, Partidul Democrat, vă dorim să nu uitați datoria de onoare pe care o aveți față de toți cei care v-au ales sau nu, față de poporul român, în a vă respecta nu numai programul de guvernare dar și promisiunile electorale făcute în campanie. Pentru că se pare că timpul scurs din noiembrie 2000 - timpul campaniei electorale până în decembrie 2000 - momentul prezentării programului de guvernare și apoi până în martie 2001 - proiectul bugetului de stat pe anul 2001, poate deveni o falie temporală pentru partidul de guvernământ, vă rog să considerați urarea noastră sinceră o piedică în calea uitării promisiunilor care nu trebuie să fie doar electorale.

Seriozitatea cu care parlamentarii Partidului Democrat tratează adoptarea proiectului bugetului de stat pe 2001 se regăsește și în cele câteva zeci de amendamente prezentate de noi care au vizat în special agricultura, protecția socială, administrația publică locală. Toate aceste amendamente au fost respinse, în ciuda faptului că intenția noastră a fost aceea de a ajuta la transformarea în realitate a priorităților asumate de către Executiv în conformitate cu declarațiile făcute.

Domnule prim-ministru,

Prezentarea schiței proiectului de buget în urmă cu 18 zile la Palatul Victoria a născut numeroase controverse legate de indicatorii macroeconomici propuși, printre care rata inflației a suscitat numeroase polemici, necesitatea acordului stand-by cu FMI, atenția acordată investitorilor străini, în paranteză fie spus, unora spunându-li-se chiar că pot decola spre alte meleaguri dacă nu sunt mulțumiți în România. Sau atenția neacordată, din păcate, investitorilor români, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii, facilități fiscale de care ne amintim, acordate la sfârșitul anului trecut, rămânând numai pe hârtie, neputând a fi puse în practică datorită unor norme inaplicabile, și rămânând de fapt stimulente fiscale aprobate de precedentul Parlament.

În ceea ce privește inflația, am afirmat, domnule prim-ministru, că analiștii economici de renume consideră că rata anuală a inflației va depăși sensibil estimările proiectate în bugetul pe 2001, fără ca afirmația mea să însemne intenția de a prognoza, a cobi sau a crea presiuni asupra populației.

În același timp, doresc să vă amintesc faptul că în dezbaterile proiectului bugetului de stat pe 1997, dumneavoastră ați afirmat următoarele: "Proiectul de buget pune capăt, de asemenea, și încercărilor de a mistifica datele reale privind rata anuală a inflației sau cele privind deficitul balanței comerciale. Atunci când un simplu calcul arată că rata probabilă a inflației va ajunge la sfârșitul anului 200%, problema viitorului și a nivelului de trai încep să devină mai puțin meditații pe marginea statisticilor și mai mult întrebări privind adevăratele rațiuni și interese."

Țin să menționez faptul că rata inflației în 1997 a fost cu aproximativ 50% mai mică decât cea prognozată de dumneavoastră și nimeni nu v-a acuzat atunci de intenția de a destabiliza sau de a crea presiuni asupra populației.

Îmi permit să continui citatul din 1997. "Aproape că am putea spune că proiectul de buget este un fel de reparație morală, pe care P.D.S.R. a primit-o pentru toate neadevărurile care s-au spus pe seama lui. Nu încercăm însă nici o mulțumire, deoarece bugetul nu ne poate mulțumi nici pe noi, nici pe cetățeni".

Eu unul nu-mi doresc decât ca acest proiect de buget pe 2001 să nu devină oglindă a ceea ce ar putea însemna promisiuni neonorate, politicianism și demagogie.

Referitor la necesitatea Acordului stand-by cu F.M.I., la aceeași prezentare menționată a schiței de proiect de buget pe 2001 ați afirmat că România nu are nevoie acum de un acord cu F.M.I.-ul. Iar la numai câteva zile, în prezența unor ziariști francezi, afirmația a fost schimbată: România are nevoie de acord cu F.M.I., dar nu de banii F.M.I.-ului.

Cu toții suntem de acord, aproape convinși, că urmarea va fi: avem nevoie atât de acordul cu F.M.I.-ul, cât și de banii F.M.I.-ului, pentru că, altfel, cum vor reuși acoperirea a două treimi din deficitul bugetar pe seama liniilor externe de finanțare, în condițiile onorabile de dobânzi.

Oricum, din câte am înțeles, delegația F.M.I., care a părăsit țara în martie, va reveni în mai, iar acest lucru m-a dus cu gândul la dezbaterile bugetului din 1998, când domnul Florin Georgescu afirma: "probabil că răspunsul a fost negativ din moment ce domnul Thomson le-a dat dumnealor, actualului Guvern, o pauză de gândire și un răgaz de două luni pentru a-și face temele. Deci, actualmente, România nu are finanțare externă, neavând acordul F.M.I.-ului și, sigur, dumneavoastră știți că se condiționează și relațiile pe piața privată de capital, dacă nu există un acord principial cu acest "jandarm financiar universal", care este F.M.I., care face și bine și rău, dar depinde cum știi să negociezi și cum știi să aperi interesul național în raporturile cu organismul respectiv.

Deci, este un buget care se bazează pe finanțare externă, dar nu aduce finanțare externă".

Am prezentat acest citat datorită faptului că ideea celor două luni, menționate în dezbaterile din 1998 a fost reluată, iată, și în 2001 și acest lucru ne pune pe gânduri. Probabil două luni este termenul considerat ideal de F.M.I. pentru executarea temelor, după cum bine declara Florin Georgescu în 1998, pentru executarea termenelor de către Executivul României, de-a lungul diverselor exerciții bugetare. Să nu uităm că și acum ne aflăm în fața unei atari situații.

Inconsecvența privind facilitățile fiscale ne îndreptățește să afirmăm că în condițiile în care o treime din deficit va fi acoperit din surse interne și anul acesta vom asista la orientarea băncilor românești către titlurile de stat în defavoarea investițiilor în economia reală.

Nu cred că a aduce în discuție acum rezervele Băncii Naționale, acum când discutăm de acoperirea deficitului bugetar, în condițiile inexistenței unui acord cu F.M.I.-ul, este o temă care să nu producă îngrijorare.

Oferta electorală a Partidului Democrației Sociale din România promitea concetățenilor noștri o guvernare mai bună pentru o viață mai bună.

Cei care dețin astăzi puterea au încercat să ne convingă, prin programul de guvernare 2001 – 2004, aprobat de Parlament la 23 decembrie 2000, că vor asigura relansarea economiei naționale, combaterea sărăciei și a șomajului, îmbunătățirea stării de sănătate a populației și a protecției copilului. La învestirea Cabinetului Năstase, Partidul Democrat a arătat că programul de guvernare este inconsistent, că nu conține termene și nu identifică resurse, că nu stabilește priorități legislative și financiar bugetare.

Politica financiară a Cabinetului Năstase, cu cele două componente de conținut, politica fiscală și cea bugetară, este departe de a îmbina mecanismele pieței concurențiale, cu asigurarea echității justiției și solidarității sociale.

Marile angajamente guvernamentale, reducerea gradului de fiscalitate, asigurarea unei proporții echitabile între impozitele directe și cele indirecte, aplicarea unei cote reduse de TVA la produsele de bază de strictă necesitate pentru consumul populației, stoparea utilizărilor sumelor încasate din procesul de privatizare ca venit bugetar și folosirea lor exclusivă pentru restructurarea și modernizarea tehnologică a agenților economici cu capital de stat, cu potențial de competitivitate, toate acestea rămân doar enunțuri.

Față de procesele reale din economia și societatea românească, precum și față de indicatorii prefigurați în proiectele de buget, care se dezbat în aceste zile, Partidul Democrat, în spiritul unei adevărate politici social-democrate, dar și al măsurilor concrete întreprinse când a participat la guvernare își exprimă profunda sa îngrijorare.

Referitor la politica fiscală, Guvernul s-a angajat să prezinte un buget bazat pe un sistem de priorități și programe. În forma actuală a proiectului de buget nu se enunță și nu se utilizează criterii de performanță pentru cuantificarea eficienței, eficacității și economicității alocațiilor bugetare:

1) în buget nu se prevăd veniturile ce se vor realiza din privatizare și recuperarea activelor bancare;

2) proiectul de buget prevede o creștere a gradului de fiscalitate de peste 1,5%, de la 29,4, la 30,9 din produsul intern brut, ceea ce reprezintă circa 16.200 miliarde lei.

Se arată că această creștere se va realiza pe seama unei mai bune colectări a veniturilor statului, fără a se prezenta mijloacele concrete pentru realizarea acestui obiectiv.

De asemenea, se constată o creștere a ponderii impozitelor indirecte față de p.i.b. Impozite indirecte sunt impozite pe consum, prim urmare, povara va cădea pe umerii fiecărui cetățean, indiferent de venituri. Astfel, nu se respectă angajamentul impozitării echitabile în raport cu posibilitățile de venit.

Prin aceasta se infirmă programul de guvernare, care prevede faptul că "politica fiscală va urmări reducerea gradului de fiscalitate, atât prin desființarea contribuției la unele fonduri speciale, cât și prin reașezarea sarcinii fiscale și a raportului dintre impozitele directe și indirecte, în vederea stimulării muncii, economisirii întreprinderilor mici și mijlocii".

Referitor la agricultură, considerând agricultura ca ramură prioritară a economiei naționale, programul de guvernare propunea relansarea acesteia, modernizarea industriei alimentare și dezvoltarea silviculturii.

Iată câteva elemente care contrazic acest angajament:

1) Realitatea milionului la hectar. În legătură cu sprijinul de 1 milion de lei pe hectar cultivat, în sumă totală de 5.000 miliarde lei, peste 2.200 miliarde lei sunt deja alocați pentru culturile înființate în toamna anului 2000.

Culturile agricole care se vor înființa în primăvara acestui an nu vor beneficia integral de acest sprijin. Se vor cultiva încă circa 5 milioane hectare, iar resursa bugetară mai poate finanța doar încă 2,8 milioane hectare.

Producătorii agricoli din zona cea mai defavorizată, muntele, recunoscuți în calitate de crescători de animale sunt excluși de la acest sprijin, deoarece nu se alocă nimic pentru pajiști și fânețe. De asemenea, s-a eliminat subvenția pentru creșterea bovinelor.

Efectuarea plăților direct în lei se constituie într-o sursă inflaționistă, deoarece banii se încasează post cheltuiala proprie, iar în cazul beneficiarilor care exploatează chiar 20 – 30 de hectare există riscul că vor utiliza banii pentru consum și nu pentru lucrările agricole.

Deși acest ajutor financiar a fost gândit ca un sprijin consistent pentru fostele I.A.S.-uri, cele mai multe din acestea se poate presupune că vor avea sechestrate sumele din conturile deschise la C.E.C., deoarece au foarte mari datorii la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.

2) Sprijinul direct acordat de guvernele anterioare, cadrul juridic fiind, de fapt, inițiat de Partidul Democrat, este în realitate mai mare decât milionul P.D.S.R., deoarece: a) pe lângă cuponul agricol au dispărut și primele pentru grâul livrat, necesar consumului intern de panificație. La o producție medie de 3 tone pe hectar, cu 500 lei pe Kg se mai preiau 1,5 milioane lei în prețurile anului 2000; b) nu se mai acordă prime de 500 lei pe litrul de lapte livrat; c) motorina pentru agricultură include și taxa de drum și nu prevede recuperarea acesteia, prin acordarea de bonuri de motorină pentru hectarul cultivat. Persoanele juridice plătesc pentru acest milion atât impozit, cât și t.v.a.

Au fost abrogate Legea nr. 165/1998 privind finanțarea cheltuielilor aferente producției agricole, credit cu o dobândă de 35% pe an și subvenționarea dobânzii cu 70%, precum și Ordonanța nr. 36/1999 privind achiziționarea de mașini agricole românești și animale de prăsilă, achitarea avansului de 25% din preț și subvenționarea dobânzii cu 70% pentru restul acoperit prin credit bancar.

3) Alocările slabe din capitolele "Transferuri și subvenții către programele sanitar-veterinare și fito-sanitare" sunt în evidentă neconcordanță cu evenimentele grave care se produc azi în plan european. Nu se creează premisele securizării a ce va fi graniță a Uniunii Europene din punct de vedere fito-sanitar și sanitar-veterinar.

4) Alocarea sumei de numai 37,4 miliarde lei pentru cofinanțarea programelor ce se vor realiza cu finanțarea internațională. Nu regăsim în buget sumele necesare demarării programului SAPARD, în valoare de 150,3 milioane EURO, alocate de Uniunea Europeană pentru anul 2000.

5) În ceea ce privește suma de 884,6 miliarde, venituri extrabugetare provenite din presupusa încasare a redevenței de pe terenurile agricole din domeniul privat al statului, aceasta se dovedește a fi doar o iluzie, deoarece, peste 220 miliarde lei ar fi trebuit să fie deja încasate în ....

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, timpul alocat Grupului Partidului Democrat a expirat, vă rog ...

Domnul Viorel Pană:

Permiteți-mi să închei, domnule președinte.

Referitor la protecția socială. Cele două proiecte de buget înaintate Parlamentului de Guvernul Năstase pun în evidență și în domeniul protecției sociale distanța îngrijorătoare dintre programele de guvernare și realitatea concretă. Și aici nu vreau să mă refer decât la alocația pentru copii, înghețată în bugetul pe 2001 la nivelul celui din anul 2000, care a cunoscut în precedenta legislatură nu mai puțin de 3 creșteri importante, de la 12.000 la 130.000 lei.

Cea mai fermă și cea mai des invocată promisiune electorală a fost recorelarea pensiilor. Aceasta era, de fapt, și cea mai...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, am făcut un apel, altfel vă retrag microfonul! Ați depășit. V-am dat 3 minute în plus, mai aveți 30 de secunde să încheiați. Vă rog foarte mult!

Domnul Viorel Pană:

În ciuda acestei restricții la care suntem supuși, deși s-a convenit să discute numai o singură persoană din partea grupurilor parlamentare, permiteți-mi să prezint finalul acestui discurs.

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi să închei cu un pasaj din discursul politic al lui Nicolae Filipescu din 1901, deci de la îmceputul secolului trecut – punctez acest lucru –, același Nicolae Filipescu pe care l-ați citat și dumneavoastră de-a lungul timpului, domnule prim-ministru.

"Orice partid de opoziție se înalță pe greșelile adversarilor și pe meritele sale proprii. În ceea ce privește greșelile adversarilor, ne vom îndeplini datoria de a exercita un control ager asupra tuturor actelor Guvernului. Cenzura noastră va fi întotdeauna potrivită cu greutatea greșelilor Guvernului și cu sentimentul pe care-l avem că putem substitui acțiunii guvernamentale o mai bună soluțiune".

De aceea, dorim ca Guvernul să-și asume până la capăt răspunderea pentru realitatea de dincolo de cifrele bugetului, iar decizia privind votul parlamentarilor Partidului Democrat va depinde de disponibilitatea și înțelegerea Guvernului cu privire la domeniile care sunt cele mai afectate prin acest buget: agricultura, protecția socială, educația, administrația publică locală, cultura, promisiunile angajate de acest Guvern și susținute de toate partidele parlamentare, privind integrarea europeană și Euroatlantică.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc. Are cuvântul domnul deputat Călin Tăriceanu, se pregătește din partea Grupului parlamentar U.D.M.R. domnul deputat Birtalan Akos.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Onorați membri ai Guvernului,

Stimați colegi,

La dezbaterea pe marginea bugetului pe anul 2001, care începe astăzi, ne găsim într-o situație care este, pe de o parte, paradoxală și totodată regretabilă.

Am să mă explic de ce este paradoxală. Pentru că prin acest buget, Guvernul P.D.S.R., condus de premierul Adrian Năstase, începe cu mult curaj să irosească ceea ce cu greu și cu multe sacrificii s-a reușit să se realizeze în perioada 1997 – 2000 în plan economic, fără ca nivelul reformei economice să fi fost în volumul necesar, în acea perioadă.

Desigur, măsurile de ajustare structurală, amânate și evitate de Guvernull Văcăroiu în perioada 1992 – 1996, au trebuit să fie adoptate ulterior și așa cum era de așteptat s-au dovedit nepopulare, pentru că au fost urmate de o creștere a șomajului și de o scădere a puterii de cumpărare pentru anumite categorii sociale. Lor li s-au suprapus obligațiile de rambursare a datoriei externe, care au atins numai pentru anul 1999 – vă reamintesc – suma de 3 miliarde de dolari și care au fost achitate cu prețul unor sacrificii pe care le-au resimțit, mai ales, categoriile sociale cele mai defavorizate.

Tragedia nu este în sine procesul de îndatorare externă, desfășurat mai cu seamă în perioada 1992 – 1996 – este bine să nu uităm acest lucru – ci modul în care acești bani au fost irosiți pentru finanțarea sectoarelor cu pierderi ale economiei de stat sau a unor bine cunoscuți de acum, așa ziși oameni de afaceri, mari maeștrii de combinații financiare.

Bugetul de stat a fost cel care a resimțit aceste experiențe nefericite, care s-au consumat în final pe buzunarul cetățeanului, în timp ce patronii "imperiilor de carton" se plimbă în continuare liberi și sunt, evident, bine mersi.

La sfârșitul anului 1999, Guvernul de atunci a adoptat un set de măsuri liberale, de relaxare fiscală, prin care t.v.a.-ul a fost redus la o cotă unică de 19,%, iar impozitul pe profit a fost redus, de asemenea, de la 38% la 25%.

Măsurile pentru stimularea exportului au constat în reducerea impozitului pe profitul din aceste operațiuni la numai 5%.

S-a avut, totodată, în vedere stimularea investițiilor prin acordarea creditului fiscal de 10%.

Acest set de măsuri și-a arătat foarte rapid rezultatele și a dat posibilitatea reluării creșterii economice pe o bază sănătoasă, care s-a tradus printr-o creștere a produsului intern brut în anul 2000. Această relansare ar fi putut fi mult mai consistentă dacă economia românească nu ar fi fost afectată în anul 2000 de o conjunctură defavorabilă, marcată de cea mai gravă secetă din ultimii 50 de ani, de creșterea masivă a prețului petrolului și deprecierea EURO, în condițiile în care peste 70% din exporturile României se îndreaptă spre Europa, iar ponderea importurilor este reprezentată de materiile prime, energetice, care după cum știți sunt denominate în dolari.

Astăzi, rezervele valutare ale României au atins o cifră de 3,4 miliarde dolari, pe care cei mai mulți dintre noi nu o visau și care ne obligă să ne amintim că la sfârșitul anului 1996 rezervele valutare ale României se cifrau la un nivel alarmant de aproximativ 400 milioane de dolari.

Economia românească ar fi avut nevoie în anul 2001 de continuarea și extinderea setului de măsuri de relaxare fiscală și stimulare economică, în paralel cu menținerea unui nivel cât mai redus al cheltuielilor. De aceea, cu toate că previziunile bugetare, care au la bază principalii indicatori macroeconomici, referitor la inflație, deficit bugetar și creșterea produsului intern brut, sunt aceleași cu cele prezentate de fostul Executiv. Avem serioase rezerve și îndoieli că ele vor putea fi realizate fără măsurile de acompaniament potrivite și absolut necesare.

Continuarea unei creșteri economice sănătoase ar fi avut nevoie de o scădere a sarcinilor fiscale atât ale întreprinderilor, cât și ale angajaților. În schimb, asistăm la măsuri contrare, care vor crește sarcinile salariale ale angajatorului – și așa extrem de mari – și care vor agrava, printre altele, fenomenul muncii la negru și vor avea, totodată, drept consecință sufocarea întreprinzătorilor, dintre care unii sunt încă în convalescență.

Majoritatea vorbea astăzi despre măsuri care sunt necesare social, dar trebuie să ne întrebăm: dacă vrem să trăim mai bine, avem cu ce? Sunt aceste măsuri justificabile economic? Sunt ele sustenabile economic? Răspunsul, din păcate, este evident nu!

De asemenea, am asistat în scurta perioadă scursă de la instalarea Guvernului tocmai la acele măsuri de care economia are cel mai puțin nevoie. Veniturile realizate pe seama întreprinderilor profitabile și disciplinate au început să fie redistribuite pe diverse căi, găurilor negre bine cunoscute din economie, din păcate, aș spune, iată, aceeași politică economică păguboasă, caracteristică perioadei până în 1996.

Bugetul actual vine să materializeze, din nefericire, promisiunile făcute de P.D.S.R. la licitația din campania electorală, prin măsuri economice care, în rezumat, distribuie mai degrabă sărăcia tuturor celor pe care i-au amăgit, anihiliând încă o dată posibilitatea redresării economice a României și pe cale de consecință posibilitatea de a ne atinge obiectivele de integrare Euro Atlantică.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc, domnule coleg. Grupul parlamentar P.N.L. mai are la dispoziție 7 minute.

Are cuvântul domnul deputat Birtalan Akos, se pregătește domnul deputat Pambuccian.

Domnul Birtalan Ákos:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Ca în fiecare an și de data aceasta dezbaterea Proiectului Legii bugetului de stat reprezintă un prilej pentru analizarea situației economice generale a țării, precum și a perspectivelor dezvoltării economico-sociale, la care trebuie să contribuie în mod efectiv politica și practica bugetară.

În cazul României, având în vedere că anul bugetar 2001 face parte din perioada la care se referă și programul național de dezvoltare pe termen mediu, am vrea să credem că politica bugetară urmărită și concretizată prin Proiectul Legii bugetului de stat pe 2001 este corelată cu prognozele acestui program și va contribui la realizarea echilibrelor macroeconomice.

Bugetul, ca instrument de realizare a politicii bugetare prin stabilirea veniturilor și repartizarea cheltuielilor pe diferite destinații, cosntituie pârghia prin care opțiunea politicii economice se poate concretiza fie în stimularea sau descurajarea consumului final, fie în stimularea sau descurajarea dezvoltării, în general, și în mod special prin investiții publice.

Considerăm că opțiunea pentru prioritatea stimulării dezvoltării, inclusiv prin investiții publice, este singura modalitate prin care se pot asigura bunurile și serviciile cerute de consumatorii intermediari și finali. Încercările de așa zisă împărțire echitabilă au eșuat și vor eșua în continuare, până când majoritatea alocărilor de resurse nu se va face prin mecanismele pieței.

Din nefericire, situația României, după un deceniu de tranziție de la un sistem economic hipercentralizat la cel al unei economii de piață, nici în anul 2001 nu face posibilă altceva decât o încercare de împăcare a celor două deziderate mai sus amintite, având la dispoziție surse bugetare deosebit de sărace.

Cu toate acestea este știut faptul că sarcina oricărui Executiv resposabil constă, pe lângă concentrarea asupra repartizării, mai mult sau mai puțin echitabile a fondurilor bugetare și în crearea condițiilor pentru creșterea veniturilor pe care le are la dispoziție.

Trebuie schimbată abordarea creării veniturilor bugetare numai prin impozite, taxe și contribuții cât mai mari și cât mai multe, în favoarea aceleia care ia în considerare și potențialul financiar al contribuabilului, fie persoană fizică, fie agent economic. Totodată, o parte din aceste venituri pot fi lăsate la dispoziția agenților economici, care le realizează, astfel contribuind la finanțarea dezvoltării lor proprii.

Ar fi bine ca economia României să ajungă cât mai repede, din păcate poate vor trece câțiva ani până atunci, la o stare de dezvoltare în care activitățile economice, respectiv agenții economici să nu aștepte și să nu beneficieze de susținere bugetară, ce denaturează mediul și legile economice, ci să fie validați de piață.

Politica bugetară și fiscală poate fi, în unele situații economice trebuie să fie, un mijloc de eficientizare a unor agenți economici, chiar sectoare cu lipsuri majore în managementul propriu, ceea ce se poate realiza numai în cazul în care este îndeplinită o condiție esențială: aceea ca bugetul de stat și celelalte bugete să se comporte ca niște creditori forte, care nu admit amânări, reeșalonări și cu atât mai puțin iertări în privința plăților din partea contribuabililor care de ani de zile s-au dovedit a fi rău platnici. În acest scop, Ministerul Finanțelor publice are la îndemână un instrument adecvat și conform mecanismelor pieței, respectiv Legea falimentului, care trebuie să fie aplicată oricărui contribuabil neperformant.

Doamnelor și domnilor,

Pornind de la aceste considerente generale, Uniunea Democrată Maghiară din România a analizat Proiectul Legii bugetului de stat și a formulat o serie de întrebări, cu scopul lămuririi unor aspecte legate de modul de utilizare a banului public în anul 2001, respectiv mai multe amendamente cu caracter constuctiv, în cadrul dezbaterilor din comisiile de specialitate, unele dintre acestea fiind parțial sau total acceptate.

Încercările noastre de îmbunătățire a proiectului de lege nu se opresc aici, vom monitoriza modul în care vor fi cheltuite sumele din buget, în special cele legate de finanțarea dezvoltării locale, inclusiv a județelor și localităților din Ardeal.

Cu toate acestea, considerăm că sumele destinate pentru finanțarea activităților economice, având o pondere de circa 20%, constituie încă o povară și o diminuare a resurselor pentru domeniile tradițional bugetare. Din păcate, din aceste sume importante, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii nu beneficiază de un sprijin efectiv, prin alocarea de surse pentru înființarea și dezvoltarea lor în scopul creării de noi locuri de muncă.

Pentru dezvoltarea sectorului privat, a participării lui la realizarea veniturilor bugetare și accelerarea privatizării, nu ca un slogan ieftin, ci ca un mijloc de responsabilizare a proprietarului și a managementului, trebuie valorificat în multe sectoare de activitate, cum sunt: industria, agricultura de stat, utilitățile publice.

Era poate mai bine dacă s-ar fi încercat, în loc de schimbarea totală a sistemului actual de sprijinire a agriculturii din România modernizarea acesteia, conform normelor Uniunii Europene, bazată pe susținerea agricultorilor și a agriculturii private, inclusiv prin aplicarea legilor existente privind retrocedarea proprietăților funciare și forestiere. Totodată, credem că nominalizarea și încercarea soluționării problemelor legate de agricultură reprezintă un interes general și nu poate fi monopolizat de nici un partid politic.

Un alt aspect important vizează transferarea finanțării cheltuielilor de personal al unităților de învățământ preuniversitar de stat către autoritățile administrației publice locale, pas esențial în procesul descentralizării acestui serviciu public, însoțită în mod fericit de surse distinct prevăzute în bugetul de stat.

Nutrim speranța că sumele repartizate pe județe vor fi suficiente pentru destinația stabilită, iar în cazul în care vor fi necesare sume suplimentare, acestea vor fi transferate, în timp util, către administrațiile locale vizate.

în ceea ce privește domeniul învățământului, credem că Guvernul, din bugetul de stat trebuie să acopere datoriile unităților de învățământ, acumulate înainte de transferarea acestora în patrimoniul localităților, întrucât sursele bugetelor locale nu pot fi împovărate cu aceste debite, la crearea cărora nu au contribuit cu nimic.

Considerăm că deschiderea manifestată față de administrația locală, în privința repartizării din sursa bugetară impozitul pe venit, într-o proporție cu 1,5% mai mare față de situația actuală, înseamnă o treaptă în aplicarea principiului descentralizării financiare, pe care se fundamentează autonomia locală.

De asemenea, modificarea referitoare la colectarea și virarea sumelor din impozitul pe venit, în funcție de locul desfășurării activității de către contribuabili, este o măsură prin care introducerea sistemului impozitării venitului global se apropie de criteriul de referință adevărat, și anume domiciliul contribuabilului.

În Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2001 se poate constata reducerea numărului de fonduri speciale, dar, din păcate, o dată cu reducerea numărului acestora nu a scăzut și gradul de fiscalitate, impozitele și contribuțiile aferente fiind regăsite ca surse de venit în bugetul de stat.

Suntem de părere că unele fonduri speciale puteau să fie transferate în bugete pe programe, accesibile numai pe bază de proiecte concrete, respectiv puteau să fie utilizate pentru conceperea unor bugete multianuale.

Totodată, în ceea ce privește fondurile speciale rămase la dispoziția unor ordonatori principali de credite, propunem ca acestea să fie destinate finanțării activităților prevăzute în actele normative și nu pentru acoperirea deficitului bugetului consolidat, iar repartizarea sumelor pe județe și regiuni să se realizeze pe bază de criterii obiective și transparente.

Legat de o problemă deosebit de importantă, și anume finanțarea deficitului bugetar din anul 2001, Guvernul trebuie să încerce acoperirea acestuia din surse neinflaționiste, lucru necesar, dar nu și suficient, ci să realizeze acest obiectiv apelând la surse ieftine, respectiv cu dobânzi avantajoase la creditele contractate atât de pe piața internă, cât și de pe cea externă.

Stimați colegi,

Completând afirmația lui Taylor, unul din fondatorii managementului modern, "managementul este știință și artă", putem spune că în managementul finanțelor publice din România, pe lângă știință și artă, manifestate la nivelul ministerului de resort, trebuia să se producă și câteva minuni ca bugetul de stat pe anul 2001 să fie altfel decât cel prezentat. Într-o economie nerestructurată, nu putem avea un buget sănătos. Rezultă că restructurarea economiei reale, începută și abandonată de mai multe ori în decursul ultimului deceniu, nu mai poate fi amânată pe motivul costurilor sociale ridicate. Acestea au crescut și vor crește în continuare, iar bugetele vor fi împovărate cu cheltuieli nejustificate din punct de vedere economic, utilizate pentru menținerea în viață în mod artificial a unor găuni negre.

Am constatat că minuni nu s-au produs, nu au avut loc, nici la Ministerul Funcției Publice, nici în comisii, bugetul este mic și sărac în resurse, multe domenii bugetare au rămas subfinanțate. Cu toate acestea, atât pentru autoritățile administrației publice locale, cât și pentru cele centrale, este mai bine să avem un buget, decât să nu îl avem.

În final, doresc să le mulțumesc colegilor din comisie, care au fost de acord cu unele din amendamentele prezentate de noi, sperăm că vor face la fel și veți face și dumneavoastră la fel în plenul Parlamentului. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumim.

Stimați colegi,

Permiteți-mi să îi dau cuvântul, din partea Grupului parlamentar al minorităților, domnului deputat Pambuccian, cu 7 minute la dispoziție, în timp; se pregătește din partea Grupului parlamentar PNL, domnul senator Dan Constantinescu.

Fac o corecție aici, domnule Pambuccian, 13 minute aveți și nu 7.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Există, în fiecare an, de câte ori discutăm bugetul, discursuri care, din păcate, reiau, an de an, aceleași teme. Și lucrul acesta, iarăși, din păcate, este natural, fiindcă foarte mult în modificarea structurilor la nivelul economiei și la nivelul ocupării forței de muncă nu s-a petrecut în anii care au trecut. Totuși, bugetul din acest an aduce trei lucruri importante, pe care cred că e necesar să le reliefez de la bun început.

Este primul an în care accentul se pune, destul de serios, pe un buget pe proiecte și programe. Lucrul acesta este bun, pentru că, pe lângă faptul că modul în care sunt cheltuiți banii se realizează mult mai eficient, modalitatea de a controla efectul fiecărei acțiuni este mai la îndemână.

Al doilea aspect important pe care îl are bugetul în interiorul său și care, trebuie să recunoaștem, a început cu bugetul din anul trecut, este mutarea progresivă a accentului de pe impozitele directe pe impozitele indirecte. Este un lucru pozitiv, în contextul globalizării, și care, bine înțeles de către Ministerul de Finanțe, am convingerea că, accentuându-l, va asigura intrările la buget, care reprezintă, de fapt, sumele pe care noi, atât de aprins, le discutăm în fiecare an, în funcție de interesele, sigur, ale fiecăruia dintre noi, atunci când ne referim la distribuirea lor. Și este important ca aceste intrări să fie ritmice și volumul lor să fie suficient de mare.

Al treilea aspect, care nu este foarte pregnant în acest buget, dar în acest buget apare ca un semnal important, este legat de faptul că, iată, prima dată, în bugetul de anul acesta avem o proiecție pentru anii 2002 și 2003. Eu iau acest fapt ca un semnal deosebit de important, înțeleg că în intenția Guvernului și a Ministerului de Finanțe a apărut această idee a bugetelor multianuale. Este un lucru bun și cred că trebuie continuat și accentuat.

Primul lucru pe care ar trebui să-l spun atunci când mă refer la buget ar trebui, evident, să-l spun legat de alocația bugetară pentru organizațiile minorităților naționale. Aici, trebuie să vă mărturisesc faptul că această alocație a fost obținută la o sumă mult mai mică decât ne-am fi dorit, dar, înțelegând foarte bine situația încasărilor pe care acest buget le va avea, considerăm că ea este acceptabilă și este unul dintre factorii care, în mod categoric, ne determină să votăm acest buget.

Pentru că vorbesc de această alocație, cred că este un moment potrivit să le mulțumesc celor doi colegi ai noștri din Comisia pentru buget, finanțe, care au avut un rol important în a determina comisia să accepte o majorare a acestei alocații; să le mulțumesc colegilor din toate partidele, din Comisia pentru buget, finanțe, care au acceptat amendamentele legate de alocația bugetară pentru organizațiile noastre și să îmi exprim speranța că plenul va accepta aceste amendamente.

Sigur că atunci când vorbim despre buget, o chestiune importantă o reprezint㠖 și cred că este cea mai important㠖 sursele bugetare. Și, aici, trebuie să vă mărturisesc că este, cred, al treilea sau al patrulea an când vorbesc despre aceleași surse și sper ca, de data aceasta, domnule prim-pinistru, anul viitor sau, poate, peste doi ani, ele chiar să se transforme în surse reale.

Este vorba de cele 42 de amenajări hidroenergetice, aflate în diverse stadii de lucru și care sunt ținute în conservare, adică, amenajări pentru care consumăm în continuare bani de la buget, fără ca ele să producă nimic. Și sper să vină momentul în care ele să fie date în concesiune, terminate într-un fel sau altul. E vorba și de o acțiune, care, social, ar avea efecte foarte importante, pentru că ar ocupa multă forță de muncă.

Și este vorba de domeniul cel mai dinamic pe care îl avem în momentul de față, cel al tehnologiei informației, unde cred că putem să ne specializăm și de pe urma căruia cred că bugetul poate să obțină încasări remarcabile. Sigur, aici, efectele nu ar fi numai la nivel bugetar, ci ar fi și de domeniul unui foarte mare prestigiu pe care România l-ar avea în lume. Sunt convins că o serie de măsuri, care, la început, înseamnă avantaje fiscale și pe care le putem gândi ca investiții într-un domeniu care are o foarte mare valoare adăugată, își pot arăta în timp foarte scurt efectele benefice. Mă refer aici la scăderea impozitului pe salariu pentru cei care lucrează în acest domeniu (e un domeniu cu salarii mari, dar cu o forță de muncă oricând dornică de salarii și mai mari și care este oricând pregătită să lucreze în altă parte) și este vorba de o democratizare a domeniului, prin oferirea din partea statului a posibilității deducerii din impozitul pe venitul global a unui calculator pe o familie pe o perioadă de 5 ani.

Cred că aceste două măsuri, care, la început, înseamnă o investiție, pot aduce foarte repede bani la buget. Pentru că, până la urmă, există un criteriu foarte simplu aici și acel criteriu se numește dobînda bancară. Domeniile în care revenirea banilor este pentru această dobândă bancară sunt domeniile pe care merită să le încurajăm.

Sigur, colegul meu de la UDMR spunea că pentru a avea bugetul care ne place ar trebui ca, pe lângă știință și artă, să mai existe și o minune. Poate că această minune ar putea să însemne această restructurare a economiei și decizia privilegierii domeniilor care, cu adevărat, pot să însemne foarte mult în ceea ce privește încasările și în ceea ce privește dinamica.

Cu convingerea că cel puțin dezideratele pe care le-am avut în acest buget, legate de un buget multianual în viitor, o posibilitate mai bună de planificare prin proiecte și programe și o mai mare accentuare a impozitelor indirecte în raport cu cele directe, vor fi accentuate în viitor și cu speranța că (revin la organizațiile noastre) organizațiile noastre vor putea nu doar să beneficieze de votul dumneavoastră pentru acea alocație bugetară de care vorbeam, dar și de înființarea Consiliului minorităților naționale, la nivelul căruia să se monitorizeze modul în care sunt cheltuite alocațiile acestea bugetare și la nivelul căruia să se poată realiza toate programele pe care noi vrem să le facem, domnule prim-ministru, grupul nostru parlamentar va vota acest buget. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Ultimul vorbitor parlamentar, domnul senator Dan Constantinescu, Grupul parlamentar al PNL.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnilor președinți,

Distinși membri ai Cabinetului,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Bugetul reprezintă, fără îndoială, una din pârghiile esențiale pentru orice Executiv, în încercarea de a concretiza elementele programatice anunțate și asumate cu ocazia învestiturii. Din această perspectivă, toți cei care vor aștepta să găsească în actualul proiect determinări doctrinare diferite de cele ale partidului de guvernământ vor fi, pe bună dreptate, dezamăgiți și vor avea un motiv serios să voteze împotrivă.

În ceea ce ne privește, primele întrebări și primele rezerve le exprimăm chiar și față de parametrii de bază ai construcției bugetare. A fost avută în vedere astfel o creștere economică de 4,1%, pe baza căreia se structurează un întreg eșafodaj de indicatori. Întrebarea este dacă această creștere este sustenabilă, dacă putem vorbi de o creșetere reală și sănătoasă și pe ce se bazează creșterea asumată. Pe o sporire a volumului exporturilor? Greu de crezut, câtă vreme nivelul înregistrat în anul precedent constituie, dacă nu un plafon, atunci, cel puțin, un prag psihologic, având în vedere și structura extrem de permisivă din perioada precedentă. Pe un efort investițional spectaculos? De unde resurse, singura componentă, având un oarecare grad de incertitudine, reprezentând-o investițiile publice, prilej de acordare a unor privilegii clientelei politice și, prin dispersia lor exagerată, modalitate sigură de risipire a banului public.

În rest, investitorii români au nevoie încă de timp și de un tratament cel puțin acceptabil, dacă nu și stimulativ, pentru a contribui la o eventuală relansare a dimensiunii investiționale. Investitorii străini așteaptă și ei între două majorări de accize, încercând să înțeleagă sensul afirmațiilor de genul "România nu are nevoie de un acord cu Fondul Monetar Internațional!", afirmații făcute de reprezentanții înalți ai actualului Executiv.

Ținta de inflație, stabilită la 25%, este, pe cât de ambițioasă, pe atât de greu de atins. Analizarea nivelului realizat în primele 2 luni ne conduce la o cifră, undeva, peste 40% și atunci tindem să dăm mai curând crezare estimării specialiștilor din piața financiar-bancară care vorbesc de cifre oscilând în jurul a 30-35%.

Dacă deficitul proiectat, de 3,7%, este mare sau mic, putem aprecia doar în funcție de cei doi parametrii esențiali: costul finanțării și posibilitatea unei finanțări neinflaționiste. La prima vedere, o pondere de 65% a componentei externe ar justifica speranțele Guvernului într-o finanțare neinflaționistă. Pe de altă parte, însă, costul acestei finanțări este fără îndoială foarte mare, ratingul de țară, chiar dacă s-a mai ameliorat în ultima vreme, ne așează într-o poziție deloc confortabilă sub aspectul dobânzilor pe piața externă de capital, undeva la dublul nivelului solicitat pentru țări ca Polonia sau Ungaria.

Eșecul negocierilor cu Fondul Monetar Internațional amână derularea altor finanțări, acordate de Banca Mondială și Uniunea Europeană, care prin nivelul dobânzilor, al termenelor de rambursare, incluzând și perioade de grație, sunt mult mai favorabile țării noastre.

În fine, cu o piață autohtonă de capital subdezvoltată, orice întârziere în finanțarea externă a deficitului bugetar va conduce, prin mecanismul titlurilor de stat, la relansarea dobânzilor, la restrângerea creditului neguvernamental și, evident, la inflație.

Dacă tot s-a vorbit de fariseism, putem înțelege distanța care separă proiectul bugetului de programul electoral cu care actualul partid de guvernământ a câștigat voturile românilor. Este de neînțeles, însă, modul în care elementele construcției bugetare contrazic chiar și repere de bază ale programului de guvernare.

Prioritatea agriculturii, clamată de membrii actualului Cabinet, se concretizează în plan bugetar prin reducerea drastică a alocațiilor aferente acestui sector, chiar și în cifre nominale, ca să nu mai vorbim de cifre comparabile. Pentru susținerea Fondurilor de garantare a întreprinderilor mici și mijlocii, Guvernul a destinat o sumă de 50 de miliarde de lei, în termeni reali, cu peste 40% - nivelul inflației mai puțin decât prevederile anului precedent.

Dacă în programul de guvernare întărirea disciplinei financiare constituie un principiu de bază, textul Legii bugetului îndeamnă, dimpotrivă, la indisciplină, stabilind priorități arbitrare și discriminatorii în sistemul de plăți. După cum tot la indisciplină financiară îndeamnă și prevederile vizând eșalonarea la plată a unor debite restante, prin compensarea acestora cu livrări viitoare.

Am susținut și noi fără rezerve ideea de a preveni, mai curând decât a combate, prin toate mijloacele posibile, producerea unor calamități naturale, dar nu putem fi decât stupefiați la vederea unei cifre de 391,5 milioane lei, alocată transferurilor pentru prevenirea și combaterea inundațiilor și înghețurilor. Câți metri de dig s-ar putea construi cu acești bani sau câte proiecte își vor putea disputa această fabuloasă sumă?

Guvernul proclamă, de asemenea, transparența cheltuirii banului public, dar respinge, de fapt, ideea organizării licitațiilor pentru achiziții publice, chiar și cele peste 10 miliarde de lei, prin intermediul burselor de mărfuri.

Nu doresc să mai insist asupra amânării prevederilor aferente reducerii t.v.a. la produsele de bază, asupra modului formal în care ni s-a produs reducerea numărului fondurilor speciale și alte elemente de inconsecvență cu programul de guvernare.

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Luând act de faptul că nici un amendament important nu ne-a fost acceptat în Comisiile reunite pentru buget, finanțe și bănci, parlamentarii PNL nu au avut nici un motiv să susțină la votul final din comisii proiectul de buget. Imposibilitatea găsirii unui compromis benefic pentru țară, măcar la nivelul concretizării unor principii universal valabile în alcătuirea bugetului, ne determină să atenționăm că vom folosi în continuare dreptul nostru de vot cu toată responsabilitatea și în deplină cunoștință de cauză.

În ciuda situației de respingere, uneori brutală, a amendamentelor noastre, care apreciem că ar fi fost de natură să corecteze neajunsurile menționate mai sus ale bugetului, Partidul Național Liberal își exprimă în continuare speranța că plenul reunit al celor două Camere va înțelege că România are nevoie de un buget realist, adaptat conjucturii interne și externe, apt să promoveze o creștere sustenabilă și, cel mai mult, să răspundă așteptării cetățenilor.

În acest fel, înțelegem să dăm încă o dată dovadă de spirit democratic, de deschidere, de flexibilitate, înțelegând că opoziția pe care o facem proiectului Legii bugetului este cu adevărat constructivă și în interesul întregii națiuni. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Am încheiat dezbaterile parlamentare și luările de cuvânt, Guvernul are la dispoziție 35 de minute. Înțeleg că domnul prim-ministru dorește să ia cuvântul. domnule prim-ministru Adrian Năstase, aveți cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Vă rog să îmi permiteți să fac doar câteva comentarii generale și, apoi, să îl invit pe domnul ministru Mihai Tănăsescu, pentru a face unele comentarii concrete, punctuale, pe anumite aspecte care au fost ridicate în cursul dezbaterilor generale.

În intervenția domnului Carol Dina au fost foarte multe aspecte concrete, pe care nu am să încerc să le tratez acum, din dorința de a nu lua foarte mult din timpul acestei dezbateri. Am stabilit cu domnul ministru Mihai Tănăsescu să prezinte cel puțin o parte din comentarii, din răspunsurile la unele dintre observațiile care au fost făcute, unele dintre ele, corecte. din păcate, nu avem soluții la problemele menționate, la altele, desigur, vom prezenta unele clarificări, în așa fel încât aspectele ridicate aici să poată să fie balansate prin răspunsul nostru.

O să mă refer la observațiile pe care le-a prezentat Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Din păcate, domnul Viorel Pană a plecat de la PD… sau, ca să fiu mai corect, domnul Viorel Pană de la PD a plecat și, din acest motiv, nu o să insist foarte mult pe unele dintre aspectele pe care le-a prezentat, în măsura în care, sigur, nu poate să asculte aceste comentarii.

Ceea ce vreau să remarc în mod deosebit este faptul că reprezentanții Partidului Democrat, înainte să primească proiectul bugetului, au declarat că nu vor vota Legea bugetului, ceea ce mi s-a părut foarte corect și ne-a fost foarte clar că dânșii se raportează la elemente concrete, la aspectele care puteau să justifice, într-un fel sau altul, votarea acestei legi importante.

Sigur, putem să facem speculații în legătură cu cât va fi inflația. După părerea mea, un astfel de exercițiu are un anumit temei, pornind de la faptul că anul trecut era prognozată o inflație de 25-27% și s-a ajuns la 40%... Deci, cu aceste realizări în timpul fostei coaliții, sigur, se poate gândi că și în acest an lucrurile vor merge în același fel.

Singurul element pe care aș vrea, totuși, să îl ridic în fața dumneavoastră, este să încercăm, să facem în așa fel încât să ne încadrăm cu adevărat în aceste niveluri. și rezerve, așa cum au fost exprimate, spre exemplu, în legătură cu creșterea economică anul acesta, unii dintre indicatori, 4,1% am spus noi, aceste elemente au fost verificate cu specialiștii de la Fondul Monetar Internațional și economiștii de la Fondul Monetar Internațional au acceptat aceste elemente de fundamentare a bugetului. Dacă Partidul Național Liberal are economiști mai buni, dacă are alte analize care ar putea să ne îndrepte pe un alt drum, îi rog să ne ajute și să ne dea temeiurile respective.

Revenind la aspectele care au fost prezentate, multe dintre ele destul de departe de bugetul ca atare (fiindcă distinșii reprezentanți ai Partidului Național Liberal ne-au explicat cum a funcționat economia în perioada 1993-1996, ne-au explicat cum a funcționat economia în perioada 1996-2000, ne-au explicat cum a funcționat economia în primele 3 luni ale acestui an), vreau să vă repet, dezbaterea de astăzi este în legătură cu proiectul pe anul 2001, în condițiile în care noi a trebuit, imediat după alegeri, să construim un buget în care să introducem, în mare măsură, ceea ce era remanent pe o anumită politică desfășurată de fosta coaliție.

Ca să vă dau un singur element, în lunile octombrie, noiembrie și decembrie anul trecut, deci, înainte de alegeri, fosta putere a acordat credite cu garanții guvernamentale în valoare de 2,2 miliarde de dolari... Bun. Nu vreau să mă refer la alte credite care s-au acordat în perioada 1996-2000.

Aceste elemente, măsurile care s-au luat, multe dintre ele cu implicații financiare, au trebuit să fie puse în bugetul pe acest an. Suntem judecați pentru acest buget, dar vreau să vă spun că ceea ce noi puteam să realizăm, în condițiile în care proiectul acesta de buget nu fusese depus de fosta putere, așa cum solicita Legea finanțelor, la sfârșitul anului trecut... și, sigur, sub un anumit aspect nici nu era posibil, fiindcă era perioada de alegeri, dar, în aceste condiții, noi am început să lucrăm la buget abia după ce a fost aprobat programul de guvernare și în condiții destul de dificile, repet, luând și trebuind să luăm în considerare multe dintre deciziile anterioare. De aceea, nu cred că putem să fim judecați în plan economic pe ceea ce s-a întâmplat în această perioadă, Și, iată, fosta putere avea angajamente pe 200 de zile, nu mai țin minte bine cum și le-a îndeplinit, dar vreau să vă spun că programul nostru de guvernare aprobat de Parlament este un program pe 4 ani. a cere să realizăm în 100 de zile tot ce noi ne-am angajat că vom face în 4 ani este, efectiv, incorect.

Aș fi tentat să spun că s-au întâmplat diverse lucruri, în plan social, în plan economic, dar nu cred că dezbaterea de astăzi vizează aceste probleme. Și, de aceea, o să încerc să nu intru în această capcană, nici pentru a accepta că ceea ce este bun în acest buget se datorează fostei coaliții și că ceea ce este rău ni se datorează nouă, nici în a spune că ceea ce este rău în acest buget se datorează a ceea ce a făcut coaliția anterioară și ceea ce e bun ni se datorează nouă.

Acest buget este, în mare măsură, un buget obligat, este determinat de niște elemente care, într-un fel sau altul, au creat constrângerile principale pentru el. Sunt elemente care sunt generate și de strategia pe termen mediu, acceptate de toate partidele, și nu indicatori stabiliți de fosta putere. Sunt elemente care sunt determinate de resursele existente, și eu am încercat, pe cât a fost posibil, să împărțim banii existenți, fără a folosi rotativa de la Banca Națională, cât mai bine pentru a mulțumi în mai mare măsură segmentele sociale, în ceea ce privește sănătatea, învățământul. Se pare că am reușit mai bine decât în alți ani. Sunt probleme într-adevăr în domeniul agriculturii; am fi dorit să dăm mai mulți bani. Sunt alte domenii în care, de asemenea, ar fi fost nevoie să alocăm mai multe resurse. Filosofia noastră totuși a fost aceea de a orienta cât mai mulți bani spre zonele, spre ministerele care vor produce bani, care vor genera resurse suplimentare în perioada următoare; de aceea am încercat, pe cât este posibil, să transferăm sume mai importante spre zonele de investiții.

Nu cred că este momentul cel mai potrivit pentru a intra în toate aceste detalii, dar vreau să spun totuși câteva cuvinte despre acordul cu Fondul Monetar Internațional. La un moment dat am spus un lucru care este cunoscut de către specialiști: Fondul Monetar a încheiat și încheie acorduri care sunt necesare cu țări unde sunt probleme cu balanța de plăți, și, pentru a sprijini efectiv balanța de plăți din țările respective, se încheie aceste acorduri stand-by.

România, în anumite momente, a avut probleme majore cu balanța de plăți și, atunci, s-au încheiat acele acorduri. În condițiile în care, așa cum se spunea și astăzi, România a ajuns la un nivel în care rezerva Băncii Naționale este de 3.700.000.000 de dolari, din acest punct de vedere, sub aspect formal, sub aspectul ideilor generale în legătură cu necesitatea acestor acorduri, am spus că România n-ar fi avut nevoie de un acord. Au fost unii care s-au prefăcut că sunt proști și că nu înțeleg, și au început să gloseze pe această chestiune. Dacă mai este nevoie, voi mai repeta de încă vreo 20-30 de ori, ca să înțeleagă. Ceea ce am spus eu atunci a fost foarte clar: că, din punctul de vedere al necesității de a rezolva problema balanței de plăți, nu am fi avut nevoie de un acord cu Fondul, dar am spus că, pentru că până acum nici unul dintre acordurile încheiate cu Fondul nu a fost dus până la capăt, ar fi important ca noi să încheiem un acord pe care într-adevăr să-l ducem până la capăt, iar acest element ar fi important în tot ceea ce înseamnă politica noastră economică, sub aspectul percepției externe, ca fiind viabilă, serioasă, responsabilă, iar, pe de altă parte, un astfel de acord ar da pe piața privată de capital semnalul că economia românească merge în direcția cea bună și, în felul acesta, am putea să scădem dobânzile la creditele pe care le obținem.

Sper că prin acest comentariu am încheiat o discuție care a mers, din păcate, prea mult și care a fost transmisă după aceea și în exterior, inducând un anumit mod de a percepe relația noastră cu instituțiile financiare.

Vreau să subliniez că și ieri, în întâlnirea pe care am avut-o cu președintele Consiliului de miniștri italian, cu domnul Amato, am ridicat problema necesității încheierii cât mai rapide a unui acord stand-by cu Fondul Monetar, astfel încât, printr-o intervenție inclusiv în cadrul Grupului celor 7, Italia asigurând președinția acestui grup, să putem să obținem un sprijin politic pe care eu îl consider important în această chestiune.

Să nu ne prefacem că nu înțelegem aceste lucruri, numai din dorința de a marca puncte politice. Aceasta este rugămintea mea pentru distinșii mei colegi din Opoziție.

Aș vrea să-i mulțumesc domnului Pambuccian pentru propunerile pe care le-a făcut. Vreau să îi comunic faptul că în următoarele două săptămâni vom avea, în baza unei discuții de săptămâna trecută de la Ministerul Industriilor, o situație clară cu amenajările hidroenergetice nefinalizate, în ideea de a găsi soluții pentru ele. Cred și eu că noi nu putem să mai realizăm investițiile de aproximativ 1.000.000.000 de dolari pentru a finaliza aceste amenajări, și trebuie să găsim soluții în fiecare caz în parte pentru a finaliza aceste lucrări, unele dintre ele fiind, din păcate, în situații aproape de ruină. Vreau, de asemenea, să-i comunic că, în urma unor discuții pe care le-am avut în cadrul Guvernului, într-un termen de 30 de zile Ministerul Finanțelor va prezenta o reglementare distinctă pentru a permite soluții speciale în ceea ce privește impozitarea pentru cei care lucrează în domeniul tehnologiei informațiilor.

Deci vreau să vă asigur: căutăm cele mai bune soluții posibile în limitele pe care le avem și ținând seama de faptul că nu putem să tăiem toate resursele la buget pentru a încerca să relansăm anumite domenii de activitate economică. Ar fi extraordinar dacă am putea să facem lucrul acesta, dar, în acest interval, este nevoie să plătim în continuare salariile pentru bugetari, pentru învățători, pentru medici și așa mai departe. Nu putem să restrângem mai mult decât am făcut-o și, de aceea, încercarea noastră este de a revedea în perioada care urmează soluțiile cele mai bune de a reduce impozitarea în mod gradual, de a revedea pentru anul viitor inclusiv sistemul t.v.a.-ului, astfel încât să putem să ne adresăm în formule segmentate unora dintre produsele de importanță mai mare pentru populație. Acestea sunt problemele pe care dorim să le rezolvăm împreună cu dumneavoastră.

Vreau să înțelegeți că vom face cele mai mari eforturi pentru a accepta din partea dumneavoastră amendamente care vor putea fi susținute din punct de vedere financiar. Știți foarte bine din istoria celorlalți ani că pentru a pune bani într-un loc trebuie să luăm bani din alt loc. Lucrurile sunt destul de simple și, în același timp, sunt extrem de complicate. Dacă vom găsi împreună soluții pentru a rezolva unele dintre probleme locale sau de interes general, va exista întreaga disponibilitate a Guvernului de a lucra cu toți membrii Parlamentului. Va exista aici o echipă de la Ministerul Finanțelor, vor fi reprezentanții Guvernului la fiecare discuție pe articole, pe alineate, astfel încât să căutăm soluțiile cele mai bune, repet, în limita resurselor pe care le vom avea în acest an.

Eu vreau să vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție, pentru faptul că ați acceptat ca dezbaterea bugetului să se desfășoare într-un mod mai rapid.

Vreau să-l asigur pe domnul președinte Quintus că îi port aceeași apreciere și aceeași prețuire, și nu am intervenit pentru a preciza faptul că, din câte țin eu minte, nici în perioadele anterioare parlamentarii, atunci când s-au deplasat în străinătate, nu au beneficiat de avioane speciale, dar, dacă este nevoie să introducem un amendament pentru a rezolva și această problemă, sigur, suntem dispuși să discutăm. (Aplauze.)

Stimați colegi,

Eu vă mulțumesc foarte mult pentru colaborare în lansarea dezbaterilor generale și vreau să vă rog să acceptați o scurtă intevenție din partea domnului ministru al finanțelor, care vă va prezenta punctual câteva dintre comentariile la punctele ridicate în cursul discuțiilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule prim-ministru.

Are cuvântul domnul Mihai Tănăsescu, ministrul Finanțelor.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Voi încerca să răspund punctual la unele probleme care au fost ridicate de dumneavoastră. Mă voi referi în primul rând la unele comentarii care au fost făcute legat de indicatorii macro-economici. Aș vrea să subliniez faptul că în fundamentarea acestor indicatori macro-economici s-a ținut cont în primul rând de realitate. Acești indicatori au fost fundamentați, și cu bucurie o spun, împreună cu specialiștii Fondului Monetar Internațional, ai Băncii Mondiale și, după lungi discuții cu aceștia, acești indicatori au fost acceptați să facă parte din fundamentarea bugetului general consolidat. Acești indicatori sunt de fapt indicatorii pe care România îi va îndeplini în acești ani. Creșterea de 4% a economiei este o creștere care, sigur, este mai mare decât în anul trecut, de 1,6%, dar are la bază în primul rând relansarea investițiilor, are la bază o politică economică adecvată, și vă dau doar un exemplu: dacă anul trecut creșterea investițiilor a fost de 5,5%, în condițiile unei creșteri economice de 1,6%, ceea ce am prevăzut noi anul acesta, 9,6%, în condițiile unei creșteri economice de 4,1%, credem noi că este întru-totul sustenabil.

În ceea ce privește comentariile legate de fondurile speciale, veniturile din privatizare, aș vrea să fac următoarele remarci: sigur, aceste fonduri speciale sunt componente ale bugetului general consolidat, iar excedentele acestor fonduri vin să completeze bugetul general consolidat, deci sunt luate în calculul deficitului acestui buget; astfel, așa cum v-a fost prezentat, deficitul bugetului general consolidat este de 3,7%, el fiind acoperit parțial de excedentele acestor fonduri extrabugetare. Mai mult, aș vrea să remarc faptul că, în cadrul fondului de asigurări sociale de sănătate, acest excedent reflectă foarte clar faptul că veniturile care se încasează cu această destinație vor fi folosite pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate în anul acesta.

Aș vrea să fac unele comentarii legate de agricultură. Sigur, am avut și în comisii discuții foarte importante și, spun eu, constructive pe această linie privitoare la fondurile care au fost alocate agriculturii. Așa cum menționa și domnul premier, sigur, puteau să fie mai mari, toată lumea este nemulțumită de faptul că aceste fonduri sunt insuficiente, noi, însă, considerăm că, printr-o alocare corectă, alocare pe niște mecanisme care într-adevăr să răspundă cerințelor agriculturii, aceste fonduri pot fi suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor pe care ni le-am prevăzut, și anume acea creștere ușoară în p.i.b. de 1,2% a agriculturii.

Aș vrea să fac următorul comentariu: dacă în anul 200 s-au plătit prime la grâu pentru 1500 de milioane de tone de grâu, aceste prime trebuiau să asigure necesarul până în luna iunie anul acesta, dar noi nu mai avem grâu din luna februarie. Deci vreau să evidențiez foarte clar că aceste resurse care sunt la dispoziția agriculturii trebuie cheltuite cu discernământ într-un regim de disciplină deosebit.

Aș vrea să subliniez faptul că, în ceea ce privește programele SAPARD, aceste sume sunt incluse în bugetul de stat și, pentru a fi mai exact, aceste sume se regăsesc la fondul național de preaderare, sume care asigură finanțarea agriculturii în continuare.

În ceea ce privește comentariile referitoare la deficitul bugetar, surse de finanțare și modul în care se face finanțarea deficitului bugetar, aș vrea să fac un comentariu legat de faptul că finanțarea deficitului bugetar pe anul în curs se va face din surse neinflaționiste. Sigur, voi reveni asupra acestei idei și voi exprima exact care sunt aceste surse neinflaționiste.

A doua idee pe care vreau s-o ridic este aceea că finanțarea deficitului bugetar, așa cum am menționat, se va face cu preponderență din surse externe, respectiv aproximativ 65%, și 35% din surse interne, tocmai în ideea de a lăsa mai multe surse interne pentru creditarea economiei. Și, pentru informarea dumneavoastră, aș vrea să subliniez faptul că numai în primele două luni și jumătate creditul în economie a crescut cu peste 3% față de anul trecut. În tot anul trecut, în 2000, creditul nu a crescut cu 3%. Prognoza noastră este că din ce în ce mai multe resurse de creditare se vor îndrepta spre economia reală. Prognoza noastră este că pentru acest an, 7-8% va fi creșterea creditului în economia reală, vis-ŕ-vis de anul trecut. Avem în vedere, pe de o parte, această tendință de dezinflație care deja se simte pe primele două luni ale anului; se simte această ușoară descreștere a ratei inflației, comparativ cu anul trecut. Se simte deja o ușoară descreștere a ratelor dobânzilor față de sfârșitul anului, în condițiile în care, și aș vrea să informez pe toată lumea, în primul trimestru al anului acesta România a trebuit să facă față unei refinanțări de peste 30.000 de miliarde în lunile ianuarie, februarie și martie, deci aproximativ 3% din p.i.b. De ce? Fiindcă am avut o refinanțare sau un management al datoriei în anii precedenți care au dus la aceste vârfuri de sarcină în primul trimestru pe care, sigur, le-am refinanțat cu costuri mult mai mici decât în trecut, pe de o parte, iar, pe de altă parte, am reușit să acumulăm și să fim prezenți pe piețele de capital, atrăgând 150 de milioane de dolari în luna ianuarie, 150 de milioane de dolari de pe piața internă de capital și urmează ca în săptămânile următoare să atragem surse suplimentare de pe piața de capital externă și urmează să avem bani neinflaționiști de la Banca Mondială, de la Uniunea Europeană și de la alte instituții financiare internaționale. De aceea, aș vrea să subliniez faptul că acoperirea deficitului bugetar pe anul în curs va fi o acoperire de tip neinflaționist.

Aș vrea să mă refer în continuare la câteva idei legate de blocajul financiar. Sigur, și pe noi ne preocupă acest blocaj financiar; suntem însă ferm convinși că, prin măsurile pe care le-am luat în ultima perioadă de timp, vom reuși să deblocăm acest flagel al economiei care, de fapt, reprezintă o indisciplină, o indisciplină legată de modul în care unitățile își fac plățile către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.

Aș vrea să mă opresc aici, dar mai fac doar un comentariu legat de bursă. Sigur, așa cum am amintit și în cadrul Comisiilor de finanțe buget, este o idee bună, dar aș vrea să subliniez faptul că, prin Proiectul Legii achizițiilor publice, există această preferință internă care poate să răspundă la acest lucru.

Aș vrea, în încheiere, să vă mulțumesc foarte mult pentru comentariile dumneavoastră foarte pertinente legate de proiecția bugetului pe anul în curs. În zilele următoare vom avea ocazia să discutăm în amănunt fiecare dintre aceste probleme și, sigur, disponibilitatea noastră este totală, pentru a găsi acele soluții în comun pentru a definitiva proiectul bugetului de stat pe anul 2001.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumim, domnule ministru.

Stimați colegi,

Vă propun să ne oprim aici. Înainte de aceasta, vă amintesc: luni, la ora 14,00 fix, vom începe dezbaterea pe articole a Proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 2000. Până atunci, sănătate și "La mulți ani!" din partea mea, a domnului Dorneanu, a Birourilor permanente tuturor celor care duminică, de Florii, își serbează numele.

Ședința s-a încheiat la ora 12,45.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 16 octombrie 2019, 3:42
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro