Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 aprilie 2001
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2001 > 12-04-2001 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 aprilie 2001

2. Proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2001 și Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2001 (declarații ale reprezentanților grupurilor parlamentare înaintea votului final).
 
consultă fișa PL nr. 208/2001 209/2001 L120/2000 L119/2001

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Așa cum am discutat în Birourile permenente reunite, vă propun ca înainte de a trece la votul final să avem posibilitatea să dăm fiecărui grup parlamentar, grup reunit, Senat-Cameră, câte unui reprezentant, dacă dorește, înainte de votul final să ia cuvântul, urmând ca, în final, dacă domnul prim-ministru Adrian Năstase este de acord, să fie ultima luare de cuvânt.

Vă rog foarte mult să luăm în ordine Grupul parlamentar al PRM. Înțeleg că domnul Vadim Tudor dorește.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnilor președinți ai celor două Camere,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule prim-ministru,

Onorați miniștri,

Doamnelor și domnilor,

Am simțit nevoia să precizez poziția finală și voința politică a Partidului România Mare. De altfel, știți prea bine că până acum n-am vorbit deloc pe marginea bugetului, în ceea ce mă privește.

Principala noastră problemă este că noi consumăm mai mult decât muncim și de aceea ne încurcăm în viață: lux, mizerie, depravare. S-au adunat răufăcătorii care jefuiesc poporul, au strâns soldați și judecători care să le păzească orgia și chefuiesc. Poporul nu mai are altceva de făcut decât, folosind patimile acestor oameni, să se străduiască să pună iarăși mâna pe ceea ce i-a fost jefuit. Toate aceste idei nu-mi aparțin. Ele sunt desprinse din jurnalul lui Lev Tolstoi și au fost scrise în urmă cu mai bine de 100 de ani. Dar cât de actuale sunt! Să consumi mai mult decât produci este, într-adevăr, o nenorocire. Poate că istoria umanității nu e doar istoria crimelor omenești, cum spunea Voltaire, ci și istoria bugetelor, fiindcă potențialul lor exploziv ar contribui la provocarea războaielor. Și la noi, în condicile boierești, sau pe ultimile file ale cărților bisericești, oamenii treceau zilele de naștere ale pruncilor, dar și galbenii și paralele care s-au cheltuit pentru de ale gurii, pentru veșminte, lumânări, sărbători de peste an.

Dintre toți istoricii noștri, Nicolae Iorga s-a aplecat cu cea mai mare pasiune asupra negoțului și a visteriei Țărilor Române, fiindcă el a înțeles cel mai bine că acestea sunt oglinzile retrovizoare în care se vede până departe în negura vremurilor, toată viața socială a unor orânduieli demult apuse. Nu întâmplător, celebra deviză "prin noi înșine" n-a fost lansată de un mare doctrinar, ci de un mare finanțist, Vintilă Brătianu.

Un buget prost făcut și străin de realitățile sociale poate fi cea mai teribilă armă împotriva unui popor. Deși criticată de mulți sintagma "economia politică" este necesară în ceea ce privește un buget, ambele se condiționează reciproc. Riscul care-i paște pe cei care construiesc un buget este similar aceluia din domeniul arhitecturii. Se cunoaște parabola unui edificiu impunător care, la așezarea pe cupola sa a unei păsări, s-a prăbușit. Într-o economie bolnavă, un buget nu are cum să fie solid, evident, dar este imperios necesar să fie realist.

Astăzi Parlamentul României este chemat să se pronunțe asupra Legii bugetului pe anul 2001. "Unde-i lege nu-i tocmeală". Eu unul îmi exprim nedumerirea că Legea bugetului e una simplă, ordinară, în loc să fie lege organică. La urma urmei, Legea bugetului este cea mai importantă dintr-un an parlamentar, partidul nostru a tratat cu multă seriozitate fazele dezbaterii acestui document. Am răspuns favorabil la toate invitațiile Guvernului care au culminat cu o întâlnire a șefilor partidelor parlamentare cu primul ministru. Acolo am rostit aproape tot ce era de rostit, din punctul nostru de vedere. Au urmat mai multe întâlniri ale parlamentarilor și experților. Practic, ce era de spus, s-a spus. N-are rost să repet.

Părerea mea este că nu avem de-a face cu un buget de austeritate, ci cu un fel de testament. Plutește un abur al disperării de la o pagină la alta a acestor volume masive. Seceta din natură s-a strecurat în paginile bugetului și face ravagii. Trăim paradoxul ca bugetul pe 2001 să fie în cifre absolute mai mic ca bugetul pe 2000. A spune acum, după 11 ani de la alunecarea României de pe orbita dictaturii, de dezvoltare pe orbita anarhiei, că traversăm o criză de sistem, este curată pierdere de vreme. Românii sunt forțați să înoate într-o mare în care valurile sunt cât casa. Uneori contribuie ei înșiși la înmulțirea și amplificarea obstacolelor. Acum nici nu mai știm exact, cât la sută din catastrofa social-economică ni se datorează nouă și cât la sută li se datorează altora.

Economia românească este afectată de câteva racile extrem de periculoase: inexistența cronică a unei viziuni unitare de dezvoltare; amatorism și spirit aventurist; pierderea piețelor de desfacere; corupție la aproape toate nivelurile; presiunea factorului politic și clientelar asupra avuției naționale, ceea ce a dus la înstrăinarea patrimoniului național; agresiunea sufocantă a mediilor de afaceri străine pentru readucerea României la statutul de țară consumatoare, furnizoare de materii prime, colonie de mâna a treia și laborator experimental pentru tot felul de terapii; în fine, o birocrație paralizantă. Și unul singur dintre acești factori dacă ar fi existat, și tot s-ar fi ales praful de economia noastră.

Consecințele sunt grave. Un nivel de trai la cota de avarie, în care nu mai puțin de 14 milioane de cetățeni sunt la nivelul sau sub nivelul sărăciei, peste un milion de șomeri, scăderea dramatică a natalității, creșterea numărului de sinucideri care au ajuns la peste 3500 pe an, ruinarea mai tuturor ramurilor economice, un blocaj financiar care face imposibilă orice speranță de însănătoșire economică, defrișări masive de păduri, primejduirea echilibrului ecologic și începutul unui îngrijorător proces de deșertificare a României, cu care aproape că nu ai cum să te mai lupți, falimentarea deliberată a sistemului bancar, pulverizarea autorității statului. Toate acestea au ajuns fenomene aproape implacabile care se condiționează și se întrețin unul pe altul.

La cea mai mică tentativă a forțelor sănătoase ale societății românești de a fi rezolvată măcar una dintre aceste situații, asistăm la o ofensivă aberantă a unor echipe de zgomote din țară și de peste hotare, care pun ștampile gen: "extremiștii", "național-comuniștii", "antioccidentalii" etc. Aici este ochiul caracatiței mafiei, în acest nucleu dur al diversiunii, al acelor pârghii diabolice care s-au pavoazat cu etichete pretins democratice, dar în realitate sunt insuportabil de necinstite și abuzive. Societatea românească este ca o mașină cu frâna trasă și au avut grijă structurile de tip mafiot să-i fure și direcția și roțile. Cam prea multe moașe comunale și comunitare pe metru pătrat, în fiecare domeniu. Fatalitatea unei slugărnicii seculare trebuie să ia sfârșit.

Presa de ieri dimineață a publicat pe pagina întâi un titlu care explică multe dintre sancțiunile care i se tot aplică României de am ajuns să fim ținuți numai în palme. "Scandal la Comisia Europeană, fraude de milioane de dolari, contabilitate dublă și administrație coruptă, milioane de lire sterline cheltuite pentru exterminarea termitelor, construirea unui gard sau renovarea bucătăriei de la birourile din Washington ale Uniunii Europene". Ne amintim că și sub președinția lui Jacques Santer a fost la fel. Acum, Romano Prodi dă și el, din păcate, prilejul unor anchete similare, ceea ce este îngrijorător pentru profilul celor care vor să ni se prezinte drept etaloane morale.

Într-o carte, recent tradusă în românește, "Don Juanii care ne conduc" de Patrick Gerard, se scrie despre fraudele sâvârșite de fostul ministru de externe al Franței, Roland Dumas, aflat chiar în aceste zile sub anchetă. Există și alte cazuri de răsunet: Giulio Andreotti, Willi Klass, Edith Cresson, Bettino Craxi, mai nou, Jacques Chirac, Helmuth Kohl, Bill Clinton, nu mai vorbesc de Alberto Fujimori și de mai toți președinții Coreii de Sud.

Să ne mai mirăm că unii străini fură din România într-un fel de turneu play-off cu feudalii băștinași care apoi se refugiază în alte țări și nici măcar nu îndrăznim să sperăm vreodată la extrădarea lor? Să ne mai punem oare întrebarea cât vor mai rezista românii și cât de mult se va scurta ciclicitatea revoltelor populare?

Adevărul este că România consumă anual cu 2 miliarde de dolari mai mult decât produce. Și nici nu există indicii că vom produce mai mult. Țara, de fapt, nu trăiește, ci supraviețuiește. Niciodată parcă n-a fost mai actuală și mai necesară invocarea milei lui Dumnezeu. Bugetul actual este un fel de potemkiniad㠖 "mult zgomot pentru nimic" – ai fi tentat să spui la prima vedere. Dar acest nimic a fost creat în 11 ani. Bugetul este tributar situației din amonte, mai explicit, au fost distruse sistematic sursele de alimentare ale bugetului.

În țările cu economie sănătoasă, prima sursă a bugetului o constituie impozitul pe profit, în timp ce la noi prima sursă este impozitul pe salariu. Noi, cei de la Partidul România Mare, mai criticăm și dimensionarea și repartizarea arbitrară a alocațiilor bugetare. Nu se poate să nu se constate prăpăstia uriașă dintre programul de guvernare cu care...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, îmi cer scuze că vă întrerup.

Domnule deputat Stoica, stimați colegi de la PNL, nu e nici o problemă, puteți ieși afară să discutați. (În sală, ziariștii iau interviuri deputaților.)

Vă rog frumos, este o problemă de respect. Rog, de asemenea, și presa la fel. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PRM și PDSR.)

Îmi cer scuze, domnule președinte.

Aveți cuvântul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Și eu vreau să prezint scuze televiziunilor care fac aici, la București, ce n-ar îndrăzni să facă în nici o capitală a lumii. Niciodată în plenul Parlamentului unei țări nu se iau interviuri de genul acesta. Aceasta este o diversiune, vă rog să mă credeți! Puteți să spuneți diseară ce vreți să spuneți împotriva mea. (Aplauze)

Să ne gândim bunăoară la angajamentul construirii a 400 de săli de sport în 4 ani, ceea ce este un vis frumos, dar imposibil sau un perpetuum mobile.

Acest Guvern pare mai preocupat de lămurirea datoriei pe care o care România de plătit Suediei, de pildă, decât de lămurirea datoriilor pe care le au alte țări de plătit României, în valoare de circa 3 miliarde de dolari. Toată lumea vine cu pretenții și cere de la noi despăgubiri de îți faci cruce, majoritatea cazurilor fiind fabulații. Dar când oare vom obține și noi tezaurul de la Moscova?

De altfel, deschid o mică paranteză. Acum câteva zile, eram invitați de un secretar de stat de la externe, domnul Cristian Diaconescu, dacă am înțeles bine cum se cheamă, cccare invită în scris membrii delegației permanente a Parlamentului României la Consiliul Europei. Înainte de a pleca de acasă, dându-mi tot programul peste cap, am prezența de spirit să vorbesc cu domnul Ghiorghi Prisăcaru, președintele Comisiei de politică externă a Senatului României, și el îmi spune că s-a contramandat întâlnirea, dar nimeni de la Ministerul de Externe nu ne-a anunțat și pe noi. Era ca temă dată dezbaterea Tezaurului României din Federația Rusă. Cu asemenea chestiuni eu aș ruga pe demnitari să nu se mai joace. Dar când oare vom obține și noi Tezaurul de la Moscova sau Tezaurele de la Sânicolau Mare și Cristuru Secuiesc, aflate la Viena, ori bunurile Fundației Emanuil Gojdu, situate la Budapesta? Unde scrie că numai românii sunt mereu și mereu buni de plată?

Prevederile bugetului pe anul 2001 nu asigură certitudinea relansării economice a României, condiție fundamentală pentru aderarea țării la structurile euroatlantice.

La impresia generală, contribuie și maniera de gestionare a datoriei publice interne și a datoriei publice externe. Există riscul real, ca, prin votarea bugetului, să votăm implicit cu mâna noastră și o scandaloasă inginerie financiară a preluării la datoria publică internă a mai multor mii de miliarde de lei de la băncile devalizate de alții, iar costurile vor trebui suportate tot de populație. Asta nu e drept. Nimeni n-are voie să-i răstignească pe români pe o astfel de cruce!

Ne exprimăm totodată regretul că Guvernul n-a acceptat decât două din cele 43 de amendamente majore pe care, cu bună-credință și dezinteresat, le-a depus Partidul România Mare. Aceste două mici succese ale noastre, dar, în fond, ale bunului-simț, sunt alocarea a încă 100 de miliarde de lei pentru agricultură și a 2,25 miliarde de lei pentru revistele unioniste din Basarabia, în situația dramatică, nou creată, peste Prut. Maniera în care parlamentarii P.D.S.R. au respins toate celelalte amendamente, nu numai ale noastre, ci și ale celorlalte partide de opoziție, a lăsat mult de dorit. Și dacă partidul de guvernământ ne va trata pe mai departe la fel, va avea în primul rând el de pierdut și, alături de el, țara.

Noi n-am făcut propuneri de dragul de a ne afla în treabă, fiindcă "boala copilăriei" vieții parlamentare, ca să parafrazez un clasic, a trecut. Noi am analizat cu luciditate atât bugetul cât și resursele existente, vorbind în cunoștință de cauză și în conformitate cu mandatul pe care ni l-a dat segmentul nostru de electorat.

La sănătate, e jale mare. Ca și în învățământ. Ca să nu mai vorbim de protecția socială și, nu în ultimul rând, de cultură și culte. Ați văzut cu toții că au început să ne cadă în cap bisericile, monumente istorice, chiar acum în Săptămâna Patimilor.

Nu este deloc clar ce se va întâmpla cu banii obținuți din privatizare. Vor fi reinvestiți pentru recapitalizarea unor bănci sau vor fi destinați fondului de consum sau, Doamne ferește!, ca de atâtea ori până acum, vor fi deturnați de unele structuri de tip mafiot. Și, în general, noi nu știm cu ce a beneficiat societatea românească de pe urma sutelor de acțiuni de privatizare, care n-au făcut altceva decât să ruineze patrimoniul național și să-i îmbogățească pe bandiți pe vreo trei generații.

Noi suntem pentru privatizare. Dar aproape tot ce s-a petrecut până acum a fost un jaf inimaginabil. Și cu aceeași gură cu care am criticat Ministerul de Interne, recent, pentru tergiversarea anchetelor cu privire la privatizările frauduloase, am fair-play-ul de a elogia acum același minister pentru zecile de dosare pe care le-a instrumentat. Așadar, se poate.

Avem totuși serioase rezerve față de negocierea unor împrumuturi externe împovărătoare care vor ipoteca viitorul țării. Imaginați-vă, de exemplu, stimate domnule prim-ministru, profit că sunteți aici, vă mai dau, cu amiciție, o temă de lucru. În decembrie 2000, România a importat nu mai puțin de 400.000 de tone de cărbune din Africa de Sud, la un preț de 50 de dolari tona. Așadar, 20 de milioane de dolari. E o informație de ultimă oră și absolut rarisimă dar se poate verifica. Importul de huilă a fost făcut de fosta guvernare pentru termocentralele de la Iași și Suceava, după care cărbunele a ajuns...unde credeți? În Valea Jiului, mai precis, la Termocentrala Mintia din Deva. Numai că puterea calorică e prea mare și poate distruge instalațiile, așa că huila trebuie prelucrată și amestecată.

Cum e posibil așa ceva? În vreme ce mineritul agonizează pe tot cuprinsul țării iar în Valea Jiului șomajul a depășit 50%, uite că ne permitem luxul să dăm 20 de milioane de dolari ca să aducem cărbune tocmai de la capătul lumii, din Africa de Sud. E ca și cum Israelul ar importa nisip, Groenlanda ar importa gheață, iar Ungaria ar importa palincă. (Aplauze) Și ca dovadă că nimic nu e întâmplător, am să vă informez că și aici se întâlnește un braț al caracatiței. Statul român a plătit banii cu pricina unei firme importatoare care este condusă de odrasla unui domn Ion Ungureanu, director la Termoelectrica. Vedeți conflictul de interese?

Am dat acest exemplu pentru a arăta concret că greaua moștenire pe care tot o acuză unii și alții, de la un regim la altul, nu e întotdeauna o invenție. Din moștenire în moștenire, din reproșuri în reproșuri, din blesteme în blesteme, unele partide pierd din vedere interesul național. Sancțiunea dată de electorat a fost foarte drastică. Pentru maniera în care au înțeles să-și bată joc de țară, partide cu pretenții și cu claxoane propagandistice neobosite, au reușit să iasă din Parlament, iar altele au intrat la apă cu o reprezentare confidențială.

Poate că nu aș fi abordat acest subiect dacă zilele trecute nu l-am fi văzut cu toții, pe toate posturile de televiziune, pe fostul premier Victor Ciorbea, dându-ne, el, lecții și de economie, și de politică și de moralitate, tocmai el care din cei șapte prim-miniștrii pe care i-a avut România post-decembristă, a fost nu numai cel mai slab, dar și chiar și cel mai primejdios pentru țară. Mărturisesc sincer că n-aș fi crezut că principalul vinovat pentru tragediile din minerit și din zootehnie ne va mai ferici cu gândirea lui rudimentară, cu "luminița" care tot îi face cu ochiul "de la capătul tunelului" de-o vede numai el, secondat de domnii Varujan Vosganian, Andrei Marga, Teodor Meleșcanu și completat de alte redute și cu alte mijloace din recuzita folclorică de Vasile Lupu.

Lăsați-ne, domnilor, o perioadă! Am crezut că veți avea bunul-simț ca, măcar de la Crăciun la Paște, să tăceți, să vă întoarceți la profesiile dumneavoastră dacă ați avut vreodată vreuna.

În amintirile sale despre I.L.Caragiale, fiul acestuia, Luca, povestește cum a plecat marele scriitor de la Berlin spre Transilvania pentru a-l vizita pe tânărul Octavian Goga în temnița unde-l azvârliseră ungurii. Pe peronul gării, nemuritorul părinte al lui Mitică dar și al lui Ion Nebunul din "Năpasta", a spus: "Mă duc, mă, să-i spun băiatului să nu se mai măsoare cu prostul. Prostul îți dă întotdeauna la cap. Nu vezi și cu mine? Am fugit din țară din pricina proștilor."

Dacă până acum duceam eu partidul, acum mă duce partidul pe mine. Cu alte cuvinte, un partid cu 120 de senatori și deputați nu se poate conduce decât printr-o permanentă consultare a cadrelor sale, mai cu seamă în problemele cardinale. În cursul zilei de ieri, într-o ședință extraordinară a Grupurilor parlamentare ale Partidul România Mare am recurs la mijlocul infailibil de a tranșa atitudinea noastră finală față de buget și anume, votul democratic. Ei bine, cu o majoritate confortabilă, Partidul România Mare a decis să voteze pentru Legea bugetului pe anul 2001. (Aplauze puternice)

Mă bucur că ați scăpat de emoții. (Aplauze și râsete)

Este de la sine înțeles că în aceste condiții, în conformitate cu voința politică a partidului, și ceilalți parlamentari ai noștri vor vota tot în favoarea bugetului. Toată lumea știe că țara are nevoie de un buget. În percepția omului simplu, singurul care ne interesează, sau ar trebui să ne intereseze, bugetul înseamnă banul de pâine, de medicamente, de transport în comun. România n-are încă un exercițiu democratic atât de îndelungat încât să-și permită să respingă total un buget în ideea că economia merge înainte oricum și că lumea își vede de treabă. La noi, bugetul încă e văzut ca un colac de salvare, ca o gură de oxigen, ca o pensie gigantică și miraculoasă care-și revarsă gologanii din slava cerului. Respingerea Legii bugetului echivalează la noi, cel puțin pe plan moral, cu adoptarea unei moțiuni de cenzură, deci, cu căderea Guvernului, ceea ce nu e cazul. Eu nu cred că acest Guvern minoritar poate face minuni în anul 2001. Nu cred nici în creșterea economică planificată, dar cred și sper că, măcar poate opri prăbușirea.

Aceasta e maniera noastră de a face opoziție constructivă. În decembrie 2000, P.R.M. a votat împotriva Guvernului și mărturisesc că și astăzi avem unele rezerve față de câțiva miniștri, pentru ca în aprilie 2001, să voteze în favoarea bugetului. Asta nu înseamnă că acordăm un cec în alb Executivului. Dimpotrivă, îl vom ruga, îl vom obliga, dacă e nevoie, prin votul nostru, să-și respecte dacă nu programul de guvernare, măcar canoanele existente în buget. Fiindcă aici e vorba de banul public.

Este inutil să mai precizez că nu există nici un fel de acord sau înțelegere prealabilă între P.R.M. și P.D.S.R. și votul nostru n-a fost condiționat, așa cum colportează unele publicații, de o eventuală rezolvare a situației sediului P.R.M. În acești termeni meschini gândesc cei care filtrează totul prin prisma interesului. Dar noi am făcut dovada că suntem animați de aspirații ceva mai înalte.

Guvernul P.D.S.R. a făcut până acum mai mult exerciții de imagine, a trimis semnale foarte clare ce-i drept, a defilat frumos pe la toate posturile de televiziune, a proiectat filme și diapozitive colorate, dar concret încă nu a băgat plugul în brazdă. Noi îl sfătuim să se grăbească. Mai ales în domeniul economic și în cel al justiției, unde sunt probleme foarte grave, fiindcă românii își pierd răbdarea repede și-i mai mare păcatul de țara asta. Problema nu-i atât a bugetului, ci a țării. Ce facem cu țara asta? Numai atât putem face noi pentru ea? În vreme ce ea ne dă totul, absolut totul, inclusiv creșteri salariale împotriva cărora eu mă pronunț de pe acum. Sunt împotriva privilegiilor demnitarilor statului. Au destule alte posibilități de a trăi ei și familiile lor. În vreme ce țara ne dă totul, noi ce-i oferim? Gâlceavă, scandaluri în filiale, la toate partidele, și știți că asta e realitatea, ruperea de realitățile dure ale vieții de zi cu zi. România se abrutizează vertiginos sub ochii noștri și dacă noi, politicienii, ne vom sfâșia mai mult între noi, în loc să ne punem mințile la contribuție pentru a smulge din rădăcină cauzele răului, care provoacă suferințele atâtor milioane de oameni, atunci înseamnă că suntem blestemați.

Partidul România Mare face din nou un apel vibrant la solidaritate națională, la unitate, nu în jurul unui om, nu în jurul unui partid, nu în jurul unei doctrine, ci pentru salvarea țării din starea de leșin național în care se află. Pentru a dezamorsa tensiunile create, P.R.M. îl roagă pe președintele Iliescu să repare greșeala pe care a făcut-o alianța antinaturală dintre P.D.S.R. și U.D.M.R. și să nu promulge Legea administrației publice locale. Acest act antiromânesc și anticonstituțional nu este altceva decât o bombă cu ceas într-o zonă a Europei care nu mai are nevoie de conflicte etnice.

Este dubios comportamentul președintelui Curții Constituționale, domnul Lucian Mihai, care s-a grăbit să declare drept anticonstituțională Legea secretului de stat, dar a amânat fără nici o justificare pronunțarea cu privire la Legea administrației publice locale, deși contestația introdusă de cei 73 de deputați P.R.M. și de un deputat P.D.S.R. a fost anterioară. A cui bunăvoință a vrut domnul Lucian Mihai să o câștige? Și, în general, ce jocuri politice face domnia sa? Am să aduc aminte conducerii P.D.S.R. o glumă a iluministului german Lessing...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, fiți mai scurt!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Formulez concluzia, domnule președinte.

… "Există o singură femeie rea și aia e nevastă-mea". Tot astfel vom spune și noi: există un singur aliat imposibil și acela e U.D.M.R.-ul. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Voi încheia, domnule președinte.

Partidul România Mare a dat astăzi un semn de bunăvoință fiindcă așa e înțelept. Dar nu se poate ca unii să fie raționali și generoși mereu iar alții numai să primească și să se comporte de parcă toți suntem datori să suportăm dictatura mașinii de vot. Încă nu-i totul pierdut. Să luăm aminte la pildele de omenie și chiar de sacrificiu de sine ale oamenilor de rând, ale măicuțelor care-și dau jumătate de ficat, sau chiar viața lor pentru salvarea pruncilor în suferință, atâta vreme cât există asemenea jertfe minunate, poporul român mai are o speranță.

Stimați prieteni,

Ne aflăm în Săptămâna Patimilor. La noi, la români, săptămâna asta ține cam de 2000 de ani. Să ne smerim în vorbe și să ne înălțăm în fapte obștești pentru salvarea semenilor noștri din furtuna besmetică a unei mondializări pentru care, să recunoaștem, nu suntem pregătiți. De la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult. Fie ca pe masa săracului și a văduvei...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog foarte mult...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule, vreau să fac o urare de Paști. Unii nu sunt creștini în sală. Să fie sănătoși! Dar majoritatea sunt creștini. Lăsați-mă să fac și eu o urare de Paști. Păi, anul ăsta n-am vorbit deloc, domnule președinte, la acest microfon!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult să încheiați!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imediat!

Fie ca pe masa săracului și a văduvei, și a soldatului și a bătrânului și a nefericiților din spitale, aziluri și stabilimente de copii, să se afle un crâmpei de lumânare și un ou roșu și o coajă rumenă de cozonac care, prin aromele sale, să renască universul copilăriei și să aducă pacea și bunăvoirea în suflete. Acesta e primul Paște al Mileniului trei. Pledez aici pentru o descătușare a tuturor energiilor naționale. Trebuie refăcut cu rapiditate sistemul imunitar al societății românești.

Încă o dată: noi cerem instaurarea dictaturii legii, cu accentul nu pe dictatură, ci pe lege, fără de care trenul integrării euroatlantice...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte, vă rog foarte mult să încheiați! Că au trecut și urările de Paști. Vă rog foarte mult!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Bine. În numele senatorilor și deputaților Partidului România Mare, chiar dacă domnul Nicolae Văcăroiu mă obstrucționează, îngăduiți-mi să vă urez "Sărbători fericite" și "La mulți ani!". "Cristos a înviat!" (Aplauze puternice)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Are cuvântul din partea Partidului Național Liberal, domnul președinte Valeriu Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Încă de la preluarea puterii de către P.D.S.R., Partidul Național Liberal a încercat să introducă o practică nouă în politica românească. Am dorit să facem o opoziție constructivă menită să corecteze și să îmbunătățească inițiativele puterii iar nu să le distrugă. P.N.L. și-a îndeplinit și în această săptămână rolul asumat. Am prezentat un pachet amplu de amendamente menite să corecteze disfuncționalitățile care s-ar fi creat prin adoptarea Legii bugetului de stat, în formula propusă de P.D.S.R. Din păcate, dezbaterile parlamentare au demonstrat că s-a creat deja o mașinărie de vot care adună, am putea spune, împotriva naturii, la aceeași masă, alături de parlamentarii P.D.S.R. și pe cei ai P.R.M. și U.D.M.R. Această alianță a respins în mod mecanic, fără nici o argumentație, și încălcând de multe ori normele procedurale parlamentare, majoritatea amendamentelor propuse de liberali. O nouă coaliție de guvernământ P.D.S.R.-P.R.M.-U.D.M.R. s-a format în această săptămână și a funcționat pe baza unor trocuri politice de moment.

Amendamentele noastre au vizat obiectiv îmbunătățirea proiectului de buget pentru că Partidul Național Liberal a fost și este decis să facă o opoziție constructivă, să-și facă datoria față de cei care l-au votat și față de toți cetățenii României.

Din păcate, majoritatea a acționat distructiv, scoțând opoziția din scenă prin ghilotina votului, fără argumente și fără idei. Voi exemplifica prin câteva amendamente pe care noi le-am considerat vitale pentru cetățeni. Amendamentele care s-au referit la modificarea volumului cheltuielilor și al veniturilor aveau ca efect diminuarea deficitului bugetar până la 3% din produsul intern brut. Ce înseamnă acest lucru? Mai puțini bani irosiți și o inflație sub 25%. Deci, menținerea puterii de cumpărare a cetățenilor și nu diminuarea ei sub povara creșterii prețurilor.

Am solicitat încetarea risipirii banului public prin stoparea investițiilor care au ca termen de punere în funcțiune anul 2003 sau chiar mai târziu decât atât, fapt ce ar fi dus la economisirea a circa 11 mii miliarde lei; diminuarea cheltuielilor de protocol, sponsorizare sau mecenat, ceea ce ar fi dus la o economie de peste 1500 miliarde lei; raționalizarea cheltuielilor de reclamă și publicitate, deci, o economie de peste 9000 mii miliarde lei.

În total, s-ar fi obținut aproximativ 21.500 miliarde lei, sume necesare pentru sănătate, compensarea medicamentelor, începerea mai devreme a recorelării pensiilor, acordarea tuturor drepturilor legale personalului didactic, alocarea de tichete de masă unui mai mare număr de cetățeni.

Efectele amendamentelor noastre ar fi fost stimularea creșterii economice, crearea de noi locuri de muncă, reducerea impozitului pe venit și o creștere a venitului net pentru fiecare salariat cu circa 7% în medie, deci, 200.000 de lei pe lună numai din reducerea impozitului, nediscriminarea agenților economici prin obligativitatea achitării cu prioritate a furnizorilor de utilități. Discriminarea în acest domeniu încurajează indisciplina financiară. Or, aplicarea fermă a disciplinei financiare este necesară pentru că ea ar lăsa să opereze numai agenții economici viabili.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule președinte,

Îmi cer scuze încă o dată. Dați-mi voie să anunț prezența în sală a delegației Comisiei de politică externă a Camerei Cetățenilor a Parlamentului Federal al Republicii Federale Iugoslavia, condusă de vicepreședinte al Camerei Cetățenilor, domnul Milutin Ojdanici. (Aplauze)

Vă mulțumesc foarte mult și îmi cer scuze pentru întrerupere. Vă rog să continuați, domnule președinte.

Domnul Valeriu Stoica:

De ce nu va crește nivelul de trai în anul 2001? Creșterea economică prevăzută în acest an nu va putea fi realizată în condițiile unui deficit bugetar de 3,7%, iar prin bugetul de stat, ministerele economice au primit sume insuficiente, identice ca procent din p.i.b. cu cele de anul trecut, sau chiar mai mici, cum este cazul Ministerului Agriculturii, Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne. În acest sens, veniturile mai mici alocate Ministerului Apărării Naționale, în condițiile în care în anul 2002 se vor analiza performanțele acestui minister, pentru admiterea României în Alianța Nord-Atlantică, vor determina, din păcate, un răspuns negativ privind aderarea României la structurile euroatlantice. Acest fapt va determina pe actualii guvernanți să apeleze la împrumuturi de pe piața privată de capital cu dobânzi uriașe și pe temene scurte.

În consecință, România se va îndatora tot mai mult și cetățenii vor trebui să plătească acești bani din buzunarul lor. Altfel spus, ei vor deveni tot mai săraci. Așa-zisa finanțare neinflaționistă a deficitului bugetar prevăzută în programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 rămâne o simplă intenție atât timp cât dobânzile pentru creditele externe se mențin la cote ridicate. Acest lucru nu este o noutate, întrucât și în perioada 1995-1996, Guvernul P.D.S.R. din acea vreme a fost obligat să se împrumute pe piața privată de capital ca urmare a nerespectării condițiilor impuse de Fondul Monetar Internațional, iar creditele și dobânzile contractate în acea perioadă au fost plătite în perioada 1996-2000.

Așadar, guvernarea P.D.S.R. din anul 2001 nu diferă cu nimic de cea realizată până în anul 1996. Înșiruirea tuturor promisiunilor făcute de acest Guvern și încălcate prin acest buget ar depăși timpul alocat penru această declarație.

Domnilor guvernanți,

I-ați mințit pe agricultori, nu veți sprijini întreprinderile mici și mijlocii care au fost aruncate la marginea economiei de piață, ați inventat noi taxe și impozite, nu vă îndepliniți promisiunile făcute nici față de pensionari, cei care v-au sprijinit cel mai mult în campania electorală. Acest buget este radiografia eșecului P.D.S.R. pentru că acest buget demonstrează neputința Cabinetului Adrian Năstase de a mișca lucrurile din loc după ce a tras pe sfoară cetățenii cu basme electorale. Acest buget este sinteza tristă a celor trei luni de guvernare în care s-a făcut mult zgomot pentru nimic.

Protocolul încheiat în decembrie 2000 cu P.D.S.R. a făcut dovada disponibilității Partidului Național Liberal de a se implica din opoziție în rezolvarea problemelor de interes național. Suntem în luna aprilie și, până la această dată, P.D.S.R. a demonstrat tuturor că nu slujește decât clientela sa politică și interesele liderilor săi. Acest proiect de buget arată că P.D.S.R. își disprețuiește propriul electorat. P.D.S.R. s-a dovedit a nu fi interesat în mod sincer de o colaborare cu Partidul Național Liberal. Noi am încheiat acest protocol cu bună credință pentru realizarea obiectivelor economice și politice care sunt priorități naționale, în timp ce P.D.S.R. a avut doar un spectacol de imagine atât de drag premierului Adrian Năstase.

În spatele acestui protocol, P.D.S.R. a continuat politica binecunoscută a loviturilor la glezne. În condițiile în care nici o obligație asumată de P.D.S.R., prin protocolul din decembrie 2000, nu a fost îndeplinită, în condițiile în care P.D.S.R. a încălcat grav procedurile de desfășurare a ședințelor comune ale celor două Camere ale Parlamentului, ca și în cazul Legii secretului de stat, în condițiile în care proiectul de buget va conduce la o scădere a nivelului de trai al populației, Partidul Național Liberal consideră că în acest moment protocolul semnat de P.D.S.R. și P.N.L. nu-și mai găsește acoperirea în realitate. (Aplauze, vociferări.)

Iată de ce Grupurile parlamentare ale Partidului Național Liberal vor propune delegației reprezentanților naționali din luna mai rezilierea acestui protocol.

Partidul Național Liberal a luat hotărârea de a ataca la Curtea Constituțională Legea bugetului de stat pe anul 2001, singura cale prin care putem îndrepta gravele încălcări procedurale comise de P.D.S.R., Partidul Național Liberal pentru toate aceste motive nu poate fi părtaș și nu va vota Legea bugetului de stat pe anul 2001. (Aplauze, vociferări)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Permiteți-mi să dau cuvântul domnului deputat Florin Georgescu, din partea P.D.S.R.

Domnul Florin Georgescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am să vă expun, pe scurt, sintetic, care sunt argumentele, motivațiile și rațiunile Grupului parlamentar P.D.S.R.-Social Democrat și Umanist, pentru a vota acest buget propus de Guvernul condus de premierul Adrian Năstase. Este un buget care întrerupe declinul economic programat, regresul economic care ne conduce la aceeași situație de a consuma mai mult decât producem într-un stil cronic, declin care a fost promovat în ultimii patru ani de cei care au guvernat țara.

Spre deosebire de un regres economic de 3,5% în medie pe an, în ultimii patru ani, acest buget pornește de la o premisă realistă și constructivă: o creștere economică de 4% pe an. Deci, este vorba de un plus 4%, mă refer la afirmațiile antevorbitorului, și nu de un minus 4-5%, cum era programat în anii anteriori. (Aplauze din partea puterii)

Ca urmare a declinului programat, în numele unei doctrine păguboase, ultraliberale de asanare haotică a economiei, respectiv, de distrugerea și a ceea ce este bun și productiv, dar și a ceea ce nu este bun și neperformant, în ultimii patru ani, România s-a îndepărtat de criteriile de admitere la Uniunea Europeană.

Indicatorul sintetic denumit produsul intern brut pe locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumpărare, care exprimă potențialul productiv și forța economică a unei țări, ne situa, în 1996, la 31% comparativ cu Germania. După patru ani de guvernare fructuoasă în detrimentul intereselor populației, ne aflăm la 26% față de Germania. Față de Franța, ne aflam în 1996, la 32% privind acest indicator. La sfârșitul anului trecut, la 27%. Față de Anglia la 34%, acum, la 28%.

Față de Polonia, ne regăseam la 95% din produsul intern brut pe locuitor al acestei țări. După patru ani de guvernare de dreapta, suntem la 73%. Pînă și comparativ cu Ungaria am înregistrat o înrăutățire a acestui indicator pentru că în timp ce aici puterea de dreapta a promovat o politică de regres economic, acolo, lucrurile s-au întâmplat în sens contrar, a fost o creștere economică. Față de 71% față de unguri, unde ne aflam în 1996, acuma suntem numai la 54% în privința acestui indicator.

Deci, iată care este premisa fundamentală pentru care trebuie susținut și votat acest buget, și anume, el este un buget care întrerupe dezastrul economic care s-a întâmplat în România în ultimii patru ani și începe să redea speranța pentru relansare și dezvoltare economică.

De asemenea, este un buget care contribuie la reducerea inflației: de la 41% anul trecut, la 25% în acest an și asigură condiții pentru stabilitatea cursului monedei naționale, respectiv pentru oscilațiile acestuia în limitele ratei inflației și nu cu mult peste aceasta, cum s-a întâmplat în ultimii ani.

Este un buget care respectă prevederile din programul electoral, pentru că stimulează întreprinderile mici și mijlocii, prin recentele măsuri adoptate de Guvernul Adrian Năstase, precum și pentru că alocă o mare pondere din cheltuielile sale pentru destinații de natură socială, aproape 11% din p.i.b., cu 1% mai mult decât în anul anterior, acoperind totodată și costul social al măsurilor de reformă și restructurare economică. Deci, este un buget care continuă reforma economică, dar pe fond de creștere economică, are și bani pentru absorbția și compensarea costurilor sociale și nu este un buget al dezastrului și declinului economic, cum a fost în ultimii patru ani. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Prin construcția sa și prin acordul prealabil al organismelor financiare internaționale, este asigurată finanțarea externă pentru România, pentru balanța de plăți, dar și pentru deficitul bugetar, ceea ce înseamnă că avem un deficit bugetar neinflaționist.

În privința nivelului de trai, este prognozată o creștere cu 4-5% a puterii de cumpărare, a veniturilor populației, spre deosebire de declinul, de descreșterea, de micșorarea, de reducerea nivelului de trai cu 5% în medie pe an, cum s-a întâmplat în ultimii patru ani.

Proiectul, în forma prezentată permite accesul la resursele Uniunii Europene, ale Băncii Mondiale și creează premise pentru dezvoltare și modernizare economică.

Eu doresc să mulțumesc în numele Grupului parlamentar P.D.S.R., Social Democrat și Umanist pentru dezbaterile deschise, constructive și profesioniste pe marginea amendamentelor prezentate de grupurile parlamentare, doresc să-mi exprim, totodată, nedumerirea față de decizia anumitor partide politice care nu vor vota bugetul, deși au fost la guvernare în ultimii patru ani și au lăsat o situație total nefavorabilă pentru țară, ca să nu mă exprim altfel, să mă exprim eufemistic. Ceea ce se reflectă în bugetul pe acest an, respectiv datorii neachitate, măsuri populiste aprobate în ultimile două luni, care sunt plătite acum și așa mai departe.

Și atunci mă întreb: de ce aceia care au votat 4 ani bugete ale declinului și regresului economic nu votează acum un buget al progresului economic? Răspunsul este simplu: din calcule și rațiuni strict politicianiste, de pe poziții parlamentare și ocupând un număr de locuri confidențial, cum se spunea mai înainte, într-o luare de cuvânt. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Acestea sunt, stimați colegi, argumentele și motivațiile pentru care Grupul parlamentar P.D.S.R. Social Democrat și Umanist va vota cu încredere și cu fermitate acest buget, oferind Guvernului condus de domnul Adrian Năstase un instrument concret, pentru relansarea economică a țării și pentru progresul social al societății.

De asemenea, se oferă astfel premisele pentru înscrierea României în mod ferm pe drumul recuperării decalajelor față de țările dezvoltate și al apropierii noastre de obiectivul integrării în structurile europene și EuroAtlantice.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Onisei Ioan, din partea Grupului parlamentar al P.D.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În numele senatorilor și deputaților Partidului Democrat, am venit la această tribună nu pentru a face retorică, nu pentru a face trimiteri geografice sau istorice, nici pentru a formula maliții.

Vreau să amintesc două lucruri: primul - amintesc distinsului președinte al Comisiei pentru buget, finanțe de la Camera Deputaților că P.D.S.R.-ul a moștenit, totuși, o țară în creștere economică. (Atitudine de dezaprobare în sală, rumoare.)

Vreau să mai amintesc un lucru. Și acest al doilea lucru îl amintesc pentru concetățenii noștri. P.D.S.R.-ul a câștigat alegerile cu 37%. S-a comportat, însă, în cele 100 de zile de guvernare și în toate dezbaterile la Legea bugetului de stat ca și când ar ocupa în Parlamentul României nu 37% din fotolii, ci 67.

Partidul Democrat a depus în comisii amendamente solide, făcute cu bună-credință și cu bună știință. Le-a susținut și în plenul Camerelor reunite. Aroganța, însă, a reprezentanților Puterii a făcut ca aceste amendamente care erau în interesul unor largi categorii socio-profesionale să nu poată fi acceptate.

Am asistat în aceste zile și chiar astăzi, de la această tribună, am putut vedea construindu-se un soi de coaliție care niciodată nu a fost mandatată de poporul român să funcționeze astfel.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Pe voi cine v-a mandatat?!

Domnul Ioan Onisei:

Am asistat astăzi la felul în care un președinte de partid negocia de la tribuna Parlamentului sedii, voturi și excluderea de pe eșichierul politic al unor formațiuni, ceea ce pentru România anului 2001 ni se pare incalificabil.

Să revenim, însă, la esența demersului nostru și la esența a ceea ce va fi atitudinea noastră în fața acestui proiect al bugetului de stat pe 2001. Să amintim că în timpul dezbaterilor, adeseori, au fost încălcate flagrant prevederi ale Constituției, au fost ignorate legi, chiar prevederi din unele legi organice. De asemenea, nu a fost respectat Regulamentul comun al celor două Camere.

Dincolo de aspectele de ordin procedural, astăzi, probabil, se va da țării un buget care nu asigură o creștere economică, care nu asigură o creștere a consumului și care nu va aduce, din păcate, un mai bine pentru cele mai multe dintre categoriile socio-profesionale. Agricultorii, mulți dintre ei au votat P.D.S.R., nu vor trăi mai bine. Nu vor trăi mai bine nici pensionarii. Nu au șanse să trăiască mai bine nici familiile cu mulți copii.

Toate acestea sunt motive temeinice pentru ca reprezentanții Partidului Democrat să nu voteze acest buget și, de asemenea, să se adreseze Curții Constituționale, pentru că, doamnelor și domnilor, trebuie o dată pentru totdeauna să respectăm legea în această țară.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Șeful partidului despre care s-a vorbit aici a solicitat un drept la replică.

Poftiți, domnule.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Întrucât este mai mult decât evident că domnul Onisei, așa am înțeles că se numește, n-am avut onoarea să-l cunosc până acum, a spus că aici a negociat în direct la microfon șeful unui partid sediul de partid.

Domnule Onisei, înțeleg că nu ați auzit bine, pentru că făceați gălăgie, cum faceți și acum. Nu tot ce vă trece prin cap trebuie să dați pe gură! Este o lege elementară a oratoriei! (Aplauze din partea stângă a sălii) N-am negociat nimic și dacă sunteți așa de preocupat de sediul partidului nostru, care este de patru ori mai mare ca partid decât partidul dumneavoastră, dar este amărât, că nu avem sediu, că l-au câștigat niște aventurieri din Germania, dumneavoastră aveți cele mai exorbitante, cele mai luxoase sedii din România, în care nu mai desfășurați nici o activitate, pentru că, din păcate, sunteți pe cale de disoluție. (Râsete și aplauze din partea stângă a sălii)

Și o singură frază vreau să vă mai spun: ar fi bine să vă gândiți că există o memorie colectivă și lumea știe că în județul Neamț dumneavoastră făceați, scriați cuvântările tovarășei prim-secretar județean P.C.R. Neamț, înainte de ’89 și aici veniți să ne dați lecții de democrație, domnule?! Chiar nu vă este rușine?! (Aplauze din partea stângă a sălii)

Voci din sală:

Bravo!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Poftiți, domnule Onisei, aveți și dumneavoastră dreptul la replică.

Domnul Ioan Onisei:

Regret foarte mult că deturnăm această ședință care, firește, trebuia să aibă solemnitatea ei. Nu știu cine v-a informat, domnule senator...

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Securitatea!

Domnul Ioan Onisei:

Poate domnul colonel de securitate Badea v-a spus așa ceva, dar vreau să vă spun că este un neadevăr, nu am făcut așa ceva și în orice caz, dacă aș fi făcut-o, n-am făcut-o ca dumneavoastră, publicând în ediții de lux și în tiraj de masă poeme laudative la adresa lui Ceaușescu. (Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Dincolo de acest lucru – și îmi cer scuze pentru toți senatorii și deputații aici în sală, oameni serioși altminteri, domnule senator Vadim Tudor, nu mă refer în mod necesar la dumneavoastră, dar vă aduc aminte un citat celebru: "Numele meu începe cu mine, al dumneavoastră s-ar putea să decadă cu dumneavoastră". (Gălăgie în sală)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul senator Markó Béla din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Poftiți, domnule senator.

Domnul Markó Béla:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a fost apostrofată de mai multe ori de către antevorbitorii mei.

În primul rând, având un sentiment de conciliere, dacă vreți, aș vrea să-i mulțumesc domnului președinte al Partidului România Mare pentru calificativul pe care ni l-a acordat, și anume, că suntem "un aliat imposibil".

Cu o abilitate politică mai mare, eventual, domnule președinte, ne-ați fi calificat "un aliat posibil" și atunci într-adevăr ne-ați fi pus într-o situație foarte dificilă, compromițându-ne în fața comunității maghiare, compromițându-ne în fața Europei, compromițându-ne în fața a bunei părți a societății românești, care dorește, într-adevăr, ceea ce dumneavoastră nu doriți. Deci vă mulțumesc pentru acest calificativ de "aliat imposibil".

Într-adevăr, pentru dumneavoastră am fost, vom fi pentru totdeauna aliați imposibili. (Gălăgie în sală)

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dar cine vă întreabă, domnule Markó?

Domnul Markó Béla:

Și vom fi aliați imposibili, vreau să subliniez acest lucru, cu toți cei care se vor alia cu dumneavoastră. (Aplauze din partea U.D.M.R.-ului)

În același timp, îmi pare rău că ne-a formulat o critică și domnul președinte al Partidului Național Liberal, domnul Valeriu Stoica, (Rumoare.) președintele unui partid cu care am fost în alianță timp de patru ani. Nu vreau să fac o replică la cele spuse de către dumneavoastră, domnule președinte, dar îmi pare foarte rău că noi, împreună, nu am reușit să facem critica celor patru ani, când am fost împreună, cu deziderate foarte clare, foarte frumoase și foarte importante, dar din care foarte multe, din păcate, nu s-au realizat și din acest motiv ar trebui să facem împreună critica acelor ani, care au dus la rezultatele alegerilor din noiembrie 2000, în urma cărora suntem puși într-o situație unde trebuie să discutăm despre un altfel de spectru parlamentar. Scuzați-mă pentru aceste observații.

Astăzi va avea loc votul asupra unui nou buget elaborat de un nou guvern, care prin programul său de guvernare a trasat anumite direcții de acțiuni și a formulat o serie de deziderate pe care le consideră prioritare.

Există astfel de priorități, doamnelor și domnilor, ale acestui program, dar în același timp există priorități ale întregii societăți românești, indiferent dacă ele figurează sau nu în programul de guvernare.

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a examinat, bineînțeles, acest buget, prin optica acestor priorități generale și nu în comparație cu programul de guvernare, această comparație fiind sarcina partidului de guvernământ și nu a celor din Opoziție.

Momentul politic este extrem de important pentru România și într-un astfel de moment, într-adevăr se impune o solidaritate a tuturor forțelor care militează pentru integrarea României în structurile euroatlantice și europene.

Dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem că șansele noastre de a ne integra în anii următori sunt destul de mici, dar fără concentrarea și concertarea demersurilor în acest sens și aceste șanse reduse se vor destrăma.

Din aceste considerente, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România va sprijini toate măsurile care vizează stabilitatea economică internă și suprimarea mentalităților autarhice, etatiste, izolaționiste și naționaliste și nu vom putea sprijini, firește, nici o măsură, care va fi menită să mențină stările de spririt și starea de fapte care au dus la ascensiunea acestor mentalități, după alegerile din noiembrie 2000.

Specialiștii noștri au analizat Proiectul de Buget și ne-am consultat cu reprezentanții diferiților segmenți ai comunității maghiare, respectiv cu reprezentanții administrațiilor județene și locale și am formulat o serie de propuneri punctuale sau de principiu.

Am fost nevoiți să constatăm că nici anul acesta nu va avea loc o schimbare esențială, privind bugetul, care este în continuare mic și sărac în resurse, multe domenii bugetare au rămas subfinanțate, inclusiv niște domenii vitale. De exemplu: învățământul, cultura, sănătatea, agricultura.

Totodată, lipsește transparența unor sume alocate ministerelor, iar alte sume nu sunt împărțite în mod echitabil între județe. Nu s-a rezolvat nici problema marilor întreprinderi în pierdere, dimpotrivă, se va prelungi, probabil, o situație extrem de nesănătoasă în această privință. Totuși, pentru abordarea de către U.D.M.R. a acestui buget a contat foarte mult existența sau inexistența intenției de descentralizare, în ceea ce privește repartizarea unor obiective bugetare.

Specialiștii noștri au avut mai multe amendamente, cu acest scop și așa cum s-a spus deja de către colegii mei, considerăm că deschiderea manifestată față de aceste propuneri, deci, practic, față de administrația locală, în privința repartizării din sursa bugetară, impozitul pe venit, într-o proporție cu 1,5% mai mare decât valoarea actuală, înseamnă o treaptă în aplicarea principiului descentralizării financiare, pe care se fundamentează autonomia locală.

De asemenea, modificarea referitoare la colectarea și virarea sumelor din impozitul pe venit, în funcție de locul desfășurării activității de către contribuabili, răspunde la solicitarea comunităților locale.

Pașii făcuți în direcția descentralizării, în acest proiect de buget, prin acceptarea unor propuneri ale Uniunii Democrate Maghiare din România, precum și importanța momentului când se impune cât mai urgent crearea unei stabilități bugetare, pentru a ne concentra asupra unor eforturi de a ajunge la o stabilitate politică reală și de a ne alinia unor valori occidentale, inclusiv în domeniul drepturilor minorităților și al conviețuirii între diferite etnii, deci toate aceste motive ne determină să sprijinim adoptarea bugetului, dar acest sprijin înseamnă, de fapt, susținerea eforturilor de integrare și de descentralizare și o respingere a etatismului și a naționalismului autarhic.

Totodată, încercările noastre de îmbunătățire a bugetului vor continua, vom monitoriza modul în care vor fi cheltuite sumele din buget, în special cele legate de finanțarea dezvoltării inclusiv a zonelor și localităților din Ardeal.

Doamnelor și domnilor senatori,

Uniunea Democrată Maghiară din România va vota pentru Proiectul Bugetului anului 2001.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule senator, regulamentul, într-adevăr, nu permite să vă cenzurez dreptul la replică, dar am rugămintea să exercitați acest drept în așa fel încât să nu creăm tensiuni în sală, pentru a determina alte drepturi.

Poftiți.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Lucrurile erau mai simple, dar au avut grijă unii să le complice. Este bine, totuși, ca și etnia maghiară să învețe limba română, pentru a evita formulări de genul acesta, cum a spus un senator U.D.M.R., serile trecute, la televizor, cred, că "elanul acestui Guvern va lua avânt și nu va da înapoi". Aceasta m-a distrat cel mai tare!

Udemeriștii, nu-i întreabă nimeni de sănătare. Nu știu, nu v-am pronunțat numele, dar dumneavoastră sunteți mereu la putere. Vorbiți de alianță, că nu faceți alianță cu noi. V-a rugat cineva? Este extranatură o alianță dintre un purice și un elefant. Dumneavoastră sunteți încă foarte mici și nu aveți șanse să mai creșteți!

Aduc tuturor aminte că înainte de a se pronunța în chestiuni de genul acesta, U.D.M.R.-ul ar trebui să ne spună de ce a cerut la televizor, printr-un fruntaș al său, revizuirea articolului 1 din Constituție, și anume, abrogarea caracterului național și indivizibil al statului român. Pe urmă aveți dreptul moral să ne țineți nouă predici, stimate domn.

Dumneavoastră faceți mereu pe arbitrii vieții politice, dar nu v-ați înscris la tribunal. De fapt, dumneavoastră nici nu ați vorbit aici, a vorbit un spirit, un duh, un Zombi al dumneavoastră, dumneavoastră nu existați ca partid. (Aplauze din partea P.R.M.-ului) Conformați-vă Legii partidelor politice. De 11 ani U.D.M.R.-ul nu a făcut nimic pentru etnia maghiară! Aceasta este realitatea! Ungurii cinstiți și amărâți vin la mine sau la P.D.S.R....

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate domnule...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imediat.

Vreau să închei printr-un citat al lui Mihai Eminescu, care spunea așa: "Maghiarii sunt niște adversari foarte comici. Ei tot invocă Europa". Dar vreau să vă spun, stimați domni de la U.D.M.R., noi suntem în Europa cu cel puțin 1000 de ani înaintea voastră. (Aplauze din partea stângă a sălii)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Pambuccian, din partea ... Pardon, stați puțin, domnule Pambuccian. Așteptați puțin, că are dreptul la replică domnul senator și închidem cu acest episod, cu intervențiile pentru replică.

Domnul Markó Béla:

Domnule președinte,

Nu vreau să continui șirul replicilor și în ceea ce ne privește am dori un alt ton în Parlamentul României și nu tonul unei retorici naționaliste, xenofobe, reprezentate de către Partidul România Mare.

În ceea ce ne privește, vă asigur, doamnelor și domnilor din partidul respectiv, că existăm, am existat în acești 11 ani...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ilegal!

Domnul Markó Béla:

... de când am intrat în Parlamentul României, prin voința electoratului nostru și de când am militat și vom milita și în continuare, vă asigur, pentru drepturile minorităților naționale și pentru o conviețuire cât mai trainică a minorităților cu majoritatea, pentru un efort solidar în ceea ce privește suprimarea a tot ceea ce reprezentați dumneavoastră în Parlamentul României.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Rușine!

Domnul Markó Béla:

Noi existăm, așa cum există și celelalte organizații ale minorităților naționale, dar ceea ce este mult mai important, domnule președinte, că există cei care ne-au dat votul, în cazul nostru există cei aproape 2 milioane de maghiari în România ...

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

1 milion!

Domnul Markó Béla:

... care doresc tot așa, să contribuie la relansarea acestei țări și la integrarea țării noastre în structurile europene și euroatlantice - și repet încă o dat㠖 la suprimarea a tot ce reprezentați dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Ați numărat și câinii?!

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Pambuccian, din partea Grupului Minorităților Naționale.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnilor președinți ai Camerei,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Ar fi o dovadă de labilitate psihică să gândim astăzi altfel decât am gândit sâmbătă, când ne-am expus pe larg punctul de vedere legat de Legea Bugetului, cu care am fost și consecvenți, de altfel, în zilele care au urmat.

Cred, însă, că este potrivit, ca în încheierea acestor discuții să vă spun tuturor un Paște cu bine, sărbători fericite și să dea Dumnezeu să ne întâlnim cu bine în continuare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să dau cuvântul domnului prim-ministru Adrian Năstase. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Nu am foarte multe lucruri de spus, pentru că, în definitiv, discuția de astăzi a arătat încă o dată că suntem prea aproape de alegerile care s-au consumat și că, în definitiv, discutând despre proiectul de buget, discutăm într-o anumită măsură despre situația economică a României, așa cum este ea după patru ani de guvernare a unei anumite coaliții și discutăm despre numeroasele speranțe care există în societate, despre dorința de a rezolva cât mai multe probleme.

Nu am pretenția că am reușit să răspundem foarte bine la toate aceste așteptări. Din păcate, bugetul nu este un eseu, bugetul este o ecuație foarte simplă, în care stabilești pentru cheltuieli, împarți prin această lege, resursele care există.

Sper ca, în anii următori, noi sau un alt Guvern să avem la dispoziție mai multe resurse, pentru a rezolva mai bine problemele sociale, economice pe care le are România.

Am ascultat cu atenție lecțiile pe care ni le-au dat unii dintre colegii noștri, care au fost la guvernare în anii anteriori și mă întreb, totuși, dacă știu atât de bine, de ce nu au pus în aplicare aceste lucruri inteligente în perioada în care s-au găsit la conducerea țării. Și, de aceea, vreau să vă spun că mi se pare simptomatic felul în care colegii noștri de la Partidul Național Liberal au venit astăzi, aici, pentru a vorbi în numele alegătorilor noștri. Probabil că alegătorii dânșilor s-au împuținat foarte mult și, acum, au venit să ne vorbească în numele alegătorilor noștri... (Aplauze în partea stângă a sălii. Râsete.)

Stimați colegi,

Dați-ne voie să avem grijă singuri de relația cu alegătorii noștri! Și sunt convins că cei care ne-au ales, și chiar și cei care v-au ales pe dumneavoastră, câți sunt, înțeleg foarte bine eforturile pe care le facem în această perioadă.

Am făcut un test foarte interesant. Dumneavoastră lăsați să se înțeleagă că principala obiecție la buget este felul în care vor fi alocați banii de la privatizări, încercând oarecum să induceți ideea că vrem să folosim acești bani pentru a acoperi pierderile din întreprinderile de stat. Și, atunci, tocmai pentru a testa buna dumneavoastră credință și votul dumneavoastră, am acceptat un articol suplimentar, prin care să se spună foarte clar care va fi destinația acestor bani. În mod evident, de la această temă, ați trecut la altele... Mie mi se pare foarte normal să vă găsiți un drum în viața politică românească, un loc pe scena politică românească și cred cu adevărat că Partidul Național Liberal este necesar pentru viața politică viitoare a țării. Dar cred că, într-adevăr, duplicitatea din ultima vreme trebuie să înceteze. Și mă bucur foarte mult că ați propus rezilierea protocolului cu PDSR-ul (aplauze ale parlamentarilor din partea stângă a sălii; se strigă "Bravo!"), pentru că nu vă ascund că aveam dificultăți în a susține acest protocol în fața colegilor noștri și în fața electoratului. (Aplauze ale parlamentarilor PDSR și PRM.)

Ați invocat Legea referitoare la secretul de stat. Consider că este un lucru bun faptul că ieri, Curtea Constituțională ne-a dat posibilitatea de a revedea acest text, într-un fel sau altul. Dar vreau să vă spun că, în momentul de față, noi am revenit la Legea "Stoica", a secretului de stat, la legea pe care dumneavoastră ați promovat-o și care cuprinde, 90%, prevederile din legea pe are noi am votat-o. De aceea, vreau să fie clar, încă o dată, că, din punctul nostru de vedere, înțelegerile cu dumneavoastră, din păcate, nu pot să reprezinte un fundament solid pentru o construcție.

Ne-am înțeles, într-un anumit mod, în încercarea de a rezolva o problemă pe care am considerat-o importantă. Poate că soluțiile concrete nu erau cele mai bune, dar împreună am stabilit un anumit drum și un anumit mod de a proceda. Din păcate, în momentul în care ați văzut că un anumit punct de vedere, în fața opiniei publice sau în fața mass-media, poate să fie câștigător, fără nici un fel de regret ați revenit la înțelegerea pe care o făcusem, inclusiv de ordin procedural.

Și, în discuția pe care am avut-o aici, împreună, am spus că sunt anumite dificultăți, le știam cu toții, dar am acceptat, împreună, să mergem pe o anumită formulă procedurală. V-ați dezis de îndată de această chestiune, în momentul în care vi s-a părut că, din punctul de vedere al imaginii partidului, puteați să găsiți o altă ieșire.

Din acest punct de vedere, vreau să vă spun că acest moment, al acestui vot, care se va da în momentul următor, este un moment în care putem să ieșim dintr-o anumită duplicitate pe care și noi ne-o reproșăm, a relației cu Partidul Național Liberal, care, din anumite puncte de vedere, a însemnat încercarea de a promova exclusiv proiecte ale Partidului Național Liberal, în timp ce colegii dumneavoastră, domnule președinte Stoica, ne atacau pe toate posturile de televiziune, votau împotriva noastră aproape peste tot și cred că este bine ca lucrurile să fie clare și să fie foarte clar exprimate.

N-am să mă refer la unele dintre temele care au fost prezentate aici, nu este vreme. Vreau să înțelegeți doar că regretăm foarte mult că nu putem să dăm mai mulți bani pentru interne, pentru agricultură, pentru cultură... Vreau totuși să vă spun, într-o paranteză, că intenționăm, în săptămânile următoare, să lansăm proiectul unui muzeu de artă contemporană și împreună cu dumneavoastră, aici, în clădirea Palatului Parlamentului, pe una dintre secțiunile neterminate, să finalizăm acest proiect, pentru că România este una dintre puținele țări din Europa, poate singura, care nu are un muzeu de artă contemporană.

Dar, dincolo de aceste proiecte, pe care le vom putea adăuga încetul cu încetul, în funcție de resursele pe care le vom avea, vreau să vă dau un singur exemplu, de rea-credință, până la urmă. Facem cu toții eforturi de a-i convinge pe alții că România poate să fie un partener pentru NATO, în baza unui balet politic, pe care îl știm, la unele partide, din păcate, de foarte mulți ani, în permanență, încercăm să ne vulnerabilizăm, să spunem că nu suntem capabili de nimic, că armata nu este capabilă să dea dovezi de seriozitate în acest parteneriat, în condițiile în care experții NATO care au venit la București au arătat foarte clar, au făcut evaluări privind modul de îndeplinire a obiectivelor din planul de acțiune pentru aderare. De asemenea, în condițiile în care membrii Comitetului politico-militar de la Bruxelles, în cadrul întâlnirii pe care au avut-o cu reprezentanții noștri, s-au pronunțat în mod pozitiv asupra actualului buget al apărării.

Sigur că facem eforturi deosebite pentru acest buget, sigur că este vorba de o prioritate politică, pentru că este o prioritate politică pentru noi integrarea în NATO. Sigur că sunt probleme pe care nu le-am tratat, poate, foarte bine, dar de ce să nu dăm dovadă de toleranță unii față de alții, de înțelegere a eforturilor pe care le facem?

De aceea (pentru că, sunt convins, nu doriți de la mine un discurs foarte lung acum, înainte de vot, fiecare are ideile sale foarte clare, grupurile parlamentare și-au făcut propriile evaluări), vreau să vă mulțumesc celor care sprijină proiectul de lege și care sper că vor vota pentru bugetul țării, astfel încât să putem, cu o bază mai solidă, să mergem mai departe. Vreau să-i asigur pe cei care nu vor vota acest buget că dorim, în continuare, să colaborăm, în cadrul Parlamentului, pentru a găsi cele mai bune soluții.

Eu vreau să se înțeleagă foarte clar că noi nu ne propunem să dăm foarte mare importanță problemelor care vin din trecut, tocmai pentru că avem așa de multe probleme de rezolvat pentru viitor. Nu pentru că unele probleme din trecut nu ar prezenta importanță, nu pentru că ele nu ar trebui tratate cu foarte multă seriozitate, dar vin peste noi toate aceste probleme, în continuare, și nu reușim încă să dăm răspunsurile cele mai potrivite.

De aceea, îi rog pe cei care s-au pronunțat foarte critic la adresa acestui buget să înțeleagă, unii dintre dânșii, cei care au pus astăzi unele întrebări, că, în definitiv, dânșii ar fi trebuit, mai curând, să dea răspunsuri în legătură cu unele din problemele care apare în acest buget și poate că noi ar fi trebuit să punem mai multe întrebări pentru situația în care suntem astăzi, în acest moment în care trebuie să votăm bugetul.

Vreau să vă asigur, stimați colegi, și prin dumneavoastră pe concetățenii noștri, că dorim să reușim împreună să facem în așa fel încât să ne simțim capabili de un efort care să ne aducă undeva mai aproape de așteptările noastre și de condițiile prin care să devenim parteneri cu cei alături de care vrem să fim în cadrul Uniunii Europene și în cadrul NATO. Vreau să vă asigur că noi vom face eforturi pe această linie, vom colabora cu dumneavoastră, indiferent de felul în care veți vota bugetul, sigur, am în vedere situația unui vot pozitiv, în ceea ce privește această lege.

Vreau, de asemenea, să îmi permiteți, domnilor președinți, stimați colegi, să vă doresc sărbători fericite, să vă doresc, pentru dumneavoastră, pentru familiile dumneavoastră, cele cuvenite cu ocazia Sărbătorilor de Paști și să ne revedem cu bine, pentru a lucra în folosul țării! Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care susțin votarea bugetului.)

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 14:37
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro