Plen
Ședința Camerei Deputaților din 30 aprilie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.73/10-05-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 30-04-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 30 aprilie 2002

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Constantin Niță și Borbély László, secretari.

   

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața. Putem începe, da?

 
  Ștefan Baban - declarație intitulată Haos în tribunale;

Domnule Ștefan Baban, aveți cuvântul!

Urmează domnul Moisoiu. Poate, între timp, vor mai veni și alți colegi.

   

Domnul Ștefan Baban:

Bună dimineața.

Domnule președinte,

doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Haos în tribunale".

Deciziile incoerente ale Ministerului Justiției reușesc să arunce în aer sistemul judiciar, chiar și atunci când este vorba de o banală vacanță de Paști. În urmă cu aproximativ două săptămâni, Guvernul a decis să acorde românilor o minivacanță, declarând nelucrătoare zilele de 2 și 3 mai. Această hotărâre trebuie aplicată în toate instituțiile de stat, urmând ca aceste zile să fie recuperate pe 20 și 27 aprilie a.c.

La doar câteva zile de la data emiterii hotărârii de Guvern, Ministerul Justiției trimite tuturor tribunalelor, curților de apel și Curții Supreme de Justiție o circulară prin care se anunță că zilele de 2 și 3 mai vor fi nelucrătoare. Astfel că, toate aceste instanțe aveau abilitatea de a modifica termenele de judecată, stabilite pentru zilele respective, pentru ca justițiabilii să nu fie afectați.

În consecință, toate instituțiile de drept au modificat termenele, transmițând înștiințări părților din dosare și refăcând toate programările de ședință. După trei zile de adâncă meditație, conducerea Ministerului de Justiție emite o nouă circulară, prin care înștiințează instituțiile din subordinea sa că în cazul în care există termene acordate pentru zilele de 2 și 3 mai, se va lucra pentru a se soluționa dosarul.

Circulara Ministerului de Justiție a reușit să creeze un haos de nedescris în toate instanțele din țară, oamenii nemaiștiind ce să facă: să modifice din nou termenele de judecată, fixând ședințe și în cele două zile libere, sau să lase totul așa cum a fost, replanificat, în baza hotărârii Guvernului?

Așa cum era de așteptat, haosul din Ministerul Justiției și superficialitatea, sau mai exact dezinteresul cu care se tratează problemele, se răsfrâng cel mai mult asupra cetățeanului, același cetățean care plătește din buzunarul său lefurile, destul de consistente, ale așa-zilor specialiști.

Nedumerirea omului de rând provine și din faptul că, primind mai multe hârtii în decursul aceleași săptămâni, prin care era informat de schimbarea termenului de judecată, credibilitatea justiției este puternic afectată, fiind coroborată cu recentele scandaluri privind pe procurorii Lele și Panait, precum și recentele numiri în corpul magistraților.

Să nu ne mire, deci, că pe zi ce trece, în topul preferințelor românilor, conform sondajului de opinie, justiția nu se află printre favoriți. Dacă o banală hotărâre de Guvern provoacă atâta haos și nemulțumiri, ce să mai spunem despre marile procese de corupție, crimă, evaziune fiscală?!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
  Adrian Moisoiu - intervenție pe tema Pledoarie pentru o conviețuire pașnică;

Îl invit pe domnul deputat Moisoiu.

Va urma domnul Andrei Chiliman.

   

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

stimați colegi,

Cuvântul meu de astăzi s-ar putea intitula "Pledoarie pentru o conviețuire pașnică".

Soluția găsită pentru rezolvarea cazului elevilor români de la Liceul "Bolyai Farkas", din Tg. Mureș este total greșită și periculoasă. Ea nemulțumește și partea română și partea maghiară. În loc de a se adopta o hotărâre cu adevărat europeană, care să asigure o bună înțelegere și conviețuire într-o viitoare Europă unită, hotărârea luată se poate defini drept "boală lungă, moarte sigură". Ea este o soluție care dă satisfacție extremiștilor maghiari, îi umilește pe români la ei acasă, creează centre de școlarizare a iredentismului, încurajează xenofobismul și politica de apartheid pe care UDMR o promovează în permanență. Fiindcă pentru care motiv, udemeriștii nu doresc să-și instruiască copiii în aceeași unitate școlară cu elevii români?

Ungurii uită că pe tot parcursul existenței lor milenare, având o rată a natalității negativă, ei există datorită politicii de maghiarizare pe care au dus-o și prin care și-au împrospătat permanent nația, asimilând exemplarele cele mai reușite ale națiunilor cu care au conviețuit.

Prin soluția găsită, motivată prin "restitutio in integrum", adică retrocedarea bunurilor care au aparținut unor persoane, înainte de 1944, s-a legalizat exploatarea de veacuri a țăranului român, care a fost umilit, batjocorit și discriminat în permanență.

Domnule prim-ministru,

Nu ați luat în considerare semnăturile celor peste 4.000 de elevi români din Târgu Mureș, care v-au cerut, cu toată forța lor sufletească, tânără, să-i lăsați să se cunoască, să se îndrăgostească, să poată să-și întemeieze o familie, potrivit hotărârilor inimilor lor. Nu ați luat în considerare părerea primarului municipiului Târgu Mureș, care aprecia că astăzi - mai mult decât oricând -, tinerii români și maghiari trebuie să învețe împreună, și că pericolul unui nou "martie 1990", când pe caldarâmul din centrul Tg.-Mureșului a curs sânge, este foarte aproape, că tulburați cu inconștiență și nepăsare liniștea unei comunități locale.

Nu vă întreb, cum a întrebat mass-media, dacă nu apreciați că i-ați vândut pe români pentru un milion de voturi ipotetice ale ungurilor, nu, pentru că, de fapt, acestea sunt numai maximum 700.000, ci vă întreb: pentru a intra în NATO, PSD-ul nu are nevoie de cele douăzeci de milioane de români? Dacă ați face un referendum, ați avea răspunsul.

Părerea societății civile, atât de adesea amintită în alte ocazii, nu contează? Oricând vă pot pune la dispoziție colecția cotidianului mureșan "Cuvântul liber", care de trei săptămâni, număr de număr, pe câte două, trei pagini prezintă cu lux de amănunte părerile societății civile mureșene și care este una singură: românii și maghiarii trebuie să învețe să se cunoască în aceleași școli.

V-ați gândit că absolvenții seriilor mai vechi ale secției române a Liceului "Bolyai Farkas" din Târgu Mureș, se întreabă unde vor sărbători de acum încolo aniversarea a zece, douăzeci, treizeci sau chiar patruzeci de ani, de la absolvirea liceului? Au ei acest drept?

S-a spus și s-a scris despre ingerința politicului, dar nu s-a specificat că această ingerință este doar din partea UDMR-ului, care i-a obligat pe elevii maghiari să se răzgândească și să nu mai declare că doresc să învețe în aceleași școli cu elevii români. Deci, la întrebarea "Cine promovează extremismul?", nu există decât un singur răspuns: Uniunea Democratică a Maghiarilor din România.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase,

Ca urmare a alegerilor din 26 noiembrie 2000, în decembrie, doamna Ecaterina Andronescu a fost audiată pentru a ocupa funcția de ministru al educației și cercetării de către Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Parlamentului, ocazie cu care a întrunit o mare majoritate de voturi. De fapt, un singur vot împotrivă. Peste câteva zile, la 27 decembrie 2000, și Guvernul Năstase a primit girul Parlamentului. În ambele cazuri, încrederea Parlamentului României s-a acordat datorită promisiunilor că va conduce țara respectând Constituția și legile ei, și nu altceva. Programul prezentat Parlamentului nu se referea la nici un protocol politic de guvernare sau colaborare și nu încuraja o politică xenofobă.

La rândul său, domnul secretar de stat al învățământului preuniversitar, domnul Corega, răspunzând la o întrebare în legătură cu soluția pe care o va da Ministerul Educației și Cercetării, în cazul Liceului "Bolyai Farkas" din Târgu Mureș, a declarat: Ministerul Educației și Cercetării va respecta întru totul legalitatea.

Care legalitate o respectă în fapt Partidul Social Democrat? PSD-ul nu-și dă seama că, încălcând la cel mai înalt nivel, cu nepăsare, Constituția și Legea învățământului, de fapt, invită la nerespectarea, în teritoriu, de către administrația locală, a legilor statului? Aceasta și-a însușit următorul mod de gândire: dacă șefii nu respectă legea, noi ce vom păți dacă nu o respectăm? Concluzia: putem s-o încălcăm cu ușurință!

Domnule prim-ministru Năstase,

Domnule Ion Solcanu,

Doamnă Ecaterina Andronescu,

Cred că mai grav este faptul că nu luați în considerare părerea președintelui României, Ion Iliescu.

nu apreciați că duceți o politică sinucigașă?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Andrei Ioan Chiliman - Declarație politică referitoare la amestecul Executivului în desfășurarea procesului legislativ din Parlamentul României;

Îl invit pe domnul deputat Andrei Chiliman.

Se pregătește domnul Mircea Costache.

   

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte de ședință, vă mulțumesc.

"Declarație politică referitoare la amestecul Executivului în desfășurarea procesului legislativ din Parlamentul României".

Intervenția mea este o consecință firească a scrisorii adresate de către primul-ministru, domnul Adrian Năstase, celor două Camere ale Parlamentului, într-o încercare disimulată de a scuza emiterea a nu mai puțin de 127 de ordonanțe simple și 250 de ordonanțe de urgență, din 29 decembrie 2000 și până astăzi, un record în materie, în numai 16 luni de guvernare.

Când în actuala legislatură s-a modificat Regulamentul Camerei Deputaților, în scopul eficientizării activității legislative, Partidul Național Liberal a înțeles această necesitate.

Din păcate, deși a avut toate instrumentele necesare desfășurării unei activități parlamentare corecte și eficiente, actuala majoritate PSD s-a ocupat mai mult de copierea, respingerea și, în cel mai bun caz, salutarea dezbaterii inițiativelor legislative ale Opoziției, și de foarte multe ori și-a sabotat propriul Guvern prin chiul. Și, de parcă nu era de ajuns amestecul brutal al Executivului în procesul legislativ, prin nenumărate ordonanțe simple și de urgență, primul-ministru a simțit nevoia să și "urecheze" forul legislativ, pe motiv că întârzie nejustificat aprobarea inițiativelor legislative ale Guvernului.

Am să amintesc punctul de vedere al domnului senator Ion Predescu, secretarul Comisiei juridice, de disciplină și imunități, care spunea că sunt sufocați de cererile de amânare ale dezbaterilor venite din partea reprezentanților Guvernului, lucru care arată clar cine este vinovatul principal. Am să amintesc și opinia altor parlamentari PSD, care au afirmat că acest așa-zis conflict între Legislativ și Executiv este de fapt o chestiune internă a PSD, afirmație pe care o consider corectă.

Domnul Adrian Năstase, pe când era vicepreședinte al Camerei Deputaților, în legislatura 1996-2000, ne-a atras atenția, în repetate rânduri, atât în plen, cât și în Biroul permanent, că majoritatea parlamentară este obligată să asigure cvorumul de lucru și să-și susțină propriul Guvern, lucru pe care nu l-am contestat atunci și care este valabil și astăzi.

Ca atare, domnul prim-ministru, în calitatea sa de președinte al PSD, ar fi fost normal să facă la el la partid analiza procesului legislativ, pentru a stabili care parlamentar PSD și eventual miniștri se fac vinovați de aceste întârzieri legislative sau de nesusținerea propriului Guvern, și cu fermitatea atât de mult afișată și mediatizată să-i sancționeze sau să-i demită, indiferent dacă sunt simpli parlamentari sau președinți ai celor două Camere.

Astăzi, cu majoritatea pe care o are în cele două Camere, PSD-ul și aliații săi necondiționați (UDMR-ul și transfugii de la Partidul România Mare), pot trece oricând în Parlament o "pisică neagră" și să voteze că este "albă". Ca atare, Partidul Național Liberal respinge cu fermitate acest transfer de responsabilitate către întreg Parlamentul României, pe care încearcă să-l facă primul-ministru acum, când întreaga responsabilitatea legislativă este, de fapt, numai a PSD-ului. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
  Costache Mircea - Intervenție cu nuanță pamfletară: Cine ne spurcă sărbătorile?;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Costache.

Se pregătește domnul Cristian Sandache.

   

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Răspund unei întrebări adresate de tot mai mulți cetățeni cu care ne întâlnim în ultima vreme în satele noastre și nu pot să-mi reprim nuanța pamfletară: "Cine ne spurcă sărbătorile?"

Domnule președinte, în asemenea momente, s-ar cuveni să ne adresăm unii altora cu mai multă deferență, dar situația în care se află cei mai mulți dintre concetățenii noștri ne impune un altfel de discurs.

Multe și din ce în ce mai greu de suportat, chiar și de firea mult-răbdătoare a românului, sunt agresiunile și umilințele la care este supus cetățeanul de rând în toate zilele anului, dar mai ales de sfintele sărbători. Atunci se vede mai clar chipul hidos, lipsit de scrupule și fără Dumnezeu al "ciocoiului nou", lacom și apatrid. În special de Crăciun și de Paște îi sunt oferite românului obidit cele mai diavolești cadouri: scumpirea prețului alimentelor, cântare trucate prin piețe, produse falsificate ori expirate.

Dar cea mai mare ofensă li se aduce milioanelor de deznădăjduiți care se îndreaptă spre biserici și catedrale, spre a se ruga cu ochii la ceruri pentru sărmana lor țară, pentru osânditul popor român, pentru destinul copiilor lor pe pământul binecuvântat de Dumnezeu, apărat cu sânge și sudoare de strămoși. Se înghesuie să fie primii care iau lumină tocmai cele mai abjecte creaturi, canaliile care au jefuit țara și au ticăloșit moravurile, îmbuibându-se fără milă de la cei sărmani și neajutorați. Se îngrămădesc "tâlharocrații" post-decembriști să fie primii care apucă anafura curățirii de păcate, crezând că astfel se vor mântui de păcatul lăcomiei, trufiei, desfrâului, împilării aproapelui, păcălindu-l pe Dumnezeu. Ei uită sau n-au citit vreodată versetele Cărții Sfinte, în care se spune că mai degrabă va intra cămila prin urechile acului decât bogatul necinstit în Împărăția Cerurilor.

Nu au bieții români parte de sărbători întru cuget curat, păcătuind ei înșiși, fără de voie, când îi blestemă pe tartorii dezastrului românesc, care nu se mai satură de vile, de mașini de lux și de conturi fabuloase în bănci. Trăiesc în cel mai murdar mod cu putință, furând, nedreptățind, mințind, schingiuind pe cei neasemeni lor, și apoi iau cu asalt lăcașurile de cult, spurcând cu prezențele lor pestilențiale sfintele lăcașuri și tulburând lumina lină a învierii Domnului.

Înaltele fețe bisericești oficiază slujbele, străjuiți de spuma asta înveninată, "astă plebe, ăst gunoi, ce-a ajuns a fi stăpână și pe Țară și pe noi", cum spunea odinioară Mihai Eminescu.

Sentimentul că ni se fură nu numai banii și bunurile publice, ci și sfintele sărbători nu mai poate fi stăpânit la infinit, dar mare este puterea lui Dumnezeu, și cu voința Lui și a poporului, vom scăpa odată ș-odată de sataniști. De-abia după stoparea hoției demențiale a "banditocraților" contemporani, cântările bisericești ale cetelor îngerești se vor revărsa, luminând sufletele, alungând tenebrele și înnobilând ființa noastră cu harul divin, al adevăratei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos și a neamului românesc.

Hristos a înviat!

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Cristian Sandache - o invitație la redescoperirea adevăratei Românii;

Îl invit pe domnul Cristian Sandache.

Urmează domnul Szilá gyi Zsolt.

   

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Oamenii politici, politica însăși, în întreaga sa complexitate, înțeleasă fie ca o formă de compromis, fie ca un simplu apanaj al demagogilor, spectacolul incitant sau poate penibil al disputei politice, toate acestea sunt efemere în confruntarea cu timpul și, în orice caz, pălesc în fața interesului național, care nu trebuie să aibă, și nici nu va avea vreodată, culoare ideologică.

Aș vrea să ne gândim în mod sincer și dezinteresat acum, în săptămâna patimilor, la acea România profundă și eternă, la România formată din milioanele de oameni, care nu visează nici averi, nici celebritate, nici putere, ci își doresc pentru ei și familiile lor o viață normală. Indiferent dacă au votat sau nu, indiferent cu cine au votat sau nu, se cuvine să nu-i uităm, să nu ne raportăm la ei doar din patru în patru ani, ci să-i prețuim și să-i respectăm, nu din calcul electoral, nu din spirit populist, ci pentru că suntem cu toții oameni și pentru că în fața privirii dumnezeiești nu reprezentăm, de fapt, decât detalii ale Universului. România profundă, care suferă laolaltă cu cei mai oropsiți fii ai săi, România celor care sunt priviți superior, amenințați, disprețuiți, excluși pe nedrept, această Românie trebuie învățată cu răbdare și tact să-și înalțe din nou fruntea către demnitatea sa originară.

Suntem lacomi și ne ucidem între noi prin cuvinte tăioase, invocând (unii mai abil, alții mai stângaci) justificări teoretice, în vreme ce România profundă lăcrimează, când încă un copil al ei este ucis, tâlhărit, aruncat în stradă. Să explicăm oamenilor că democrația reală presupune, în primul rând, reîntronarea normalității, iar această normalitate începe cu revalorizarea individului.

Politica nu va mai trebui confundată cu politicianismul, cu șmecheria agresivă, cu vânturarea grotescă a apelor, cu căpătuiala, ci cu performanța și responsabilitatea.

Va veni, cred, o zi, în care ne vom raporta exclusiv la acea România profundă, a muncitorilor obișnuiți și cinstiți, a tinerilor inteligenți și creativi, a lucrătorilor pământului, nemaigândindu-ne la ei (unii dintre noi, cel puțin) doar de marile sărbători religioase sau naționale.

Fie ca patimile zilnice ale celor care străbat drumul Golgotei, prin chiar destinul lor pământesc, să fie cât mai puține, iar noi, oamenii politici, să înțelegem cu toții că, fără așa-zișii anonimi, nu suntem în fapt decât niște umbre. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Szilagyi Zsolt - pledoarie pentru respectarea drepturilor ceangăilor;

Îl invit pe domnul deputat Szilagyi Zsolt.

Și, din lipsă de combatanți, urmează domnul Ciontu.

   

Domnul Szilagyi Zsolt:

Bună dimineața, domnilor colegi,

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să fac o declarație politică în legătură cu seminarul organizat ieri de Ministerul Informațiilor Publice și care a avut drept scop demonstrarea că, comunitatea romano-catolică din Moldova este de origine română.

Guvernul României, prin Ministerul Informațiilor Publice, a finanțat și a participat la organizarea unui seminar, numit internațional, ce a avut intenția declarată "de a sensibiliza comunitatea științifică și politică, precum și societatea civilă din România și din străinătate cu privire la adevărata identitate a acestei minorități confesionale".

Așa cum spune textul invitației trimise de Ministerul Informațiilor Publice, intenția organizatorilor a fost să argumenteze științific că originea ceangăilor este cea română.

Anexa transmisă împreună cu invitația Ministerului Informațiilor Publice, în această străduință de a inventa noi argumente pseudo-științifice, a reușit să formuleze chiar o nouă definiție pentru limba maghiară: "grai românesc tradițional, cu particularități fonetice sau lexicale, specifice unor zone transilvănene". Felicitări pentru această formulare!

Stimate domnule ministru,

Prin prezenta, doresc să vă anunț că limba vorbită de ceangăi, care, în ciuda politicii de asimilare forțată, au reușit să păstreze limba maternă, este înțeleasă și este vorbită și de subsemnatul. Această limbă este cea maghiară. Este limba pe care am învățat-o acasă, în familia mea, la Oradea. Este o limbă care folosește, într-adevăr, forme arhaice de exprimare și care ar trebui să fie subiectul și obiectul unui program special de salvare a valorilor acestui patrimoniu.

Din păcate, însă, de mai multe decenii, Guvernul exercită o politică de asimilare a ceangăilor din Moldova. Diversitatea cultural-lingvistică, religioasă, din această țară chiar prezintă un pericol pentru societate, încât a fost necesar să invitați la seminar reprezentanții instituțiilor abilitate cu siguranța națională, cum ar fi serviciile de informații? Ori această idee de negare a diversității etno-culturale, această politică de omogenizare-asimilare duce spre Europa sau este specifică Balcanilor? Oare această luptă pentru trecut, de a demonstra că originea unui grup este numai și numai română duce spre Europa, duce în direcția respectării angajamentelor internaționale asumate de România, duce spre punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului Europei referitoare la comunitatea ceangăilor?

Intenția de a demonstra că această comunitate, care cere să i se respecte dreptul de a cultiva și de a dezvolta limba și cultura moștenită de la părinți, este de origine română, ascunde de fapt intenția de a evita punerea în aplicare a recomandărilor formulate de raportorul Consiliului Europei? Demonstrând că ceangăii sunt români, plătind bani pentru studii cu rezultate precomandate poate fi oare evitat răspunsul cerut de Consiliul Europei? Ce dorim să câștigăm, domnule ministru? Bătălia pentru trecut sau cursa pentru viitor?

Oare acțiunea judecătorească pornită de Guvern, respectiv Inspectoratul de învățământ din județul Bacău, care are drept scop desființarea a două organizații ale ceangăilor, nu are drept scop intimidarea și descurajarea lor? Procesul lor, cred, este unul politic.

După căderea comunismului, nici un guvern nu a mers până aici, respectiv să atace, în vederea desființării, în fața instanței, două organizații neguvernamentale, pentru simplul fapt că desfășoară activități care vin în direcția păstrării identității etnice. Cer, prin prezenta, Ministerului Educației și Cercetării, să retragă acțiunile pornite în vederea desființării organizațiilor ce apără drepturile ceangăilor maghiari.

Stimate domnule ministru,

Aștept cu nerăbdare seminarul organizat de Guvern, care va da seamă în fața opiniei publice interne și internaționale de rezultatele politice guvernamentale în ceea ce privește implementarea, punerea în practică a recomandărilor Consiliului Europei referitoare la drepturile ceangăilor.

Permiteți-mi să vă spun, seminarii care doresc să demonstreze că acordarea drepturilor poate fi condiționată de originea etnică nu mai sunt la modă în Europa diversității, a pluralismului, în Europa secolului XXI. Ori schimbăm placa, ori schimbăm direcția de mers. Nu de altceva, dar este păcat de bani. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
  Corneliu Ciontu - demers de definire doctrinară a dreptei franceze în raport cu P.R.M;

Vă rog să-mi permiteți să prezint și eu declarația mea politică.

Sper ca, între timp, să mai vină din colegii care au fost înscriși.

Stimați colegi,

Alegerile prezidențiale din Franța și deznodământul lor impun o dezbatere, care, deși privește în mod esențial realitățile Europei occidentale, nu poate să nu aibă și implicații în țările care, precum România, tind spre Europa.

Ca reprezentant al Partidului România Mare, mă simt nevoit să lămuresc de la bun început poziția doctrinară a formațiunii noastre, în raport cu cea a candidatului-surpriză al dreptei franceze: Jean Marie Le Pen.

Cea mai elementară diferență între partidul nostru și Frontul Național Francez constă în poziționarea Partidului România Mare la stânga eșichierului politic, din punct de vedere economic. Asta, în timp ce Le Pen reprezintă dreapta conservatoare. Cu alte cuvinte, Partidul România Mare nu este înrudit cu Frontul Național Francez, nici măcar la temelia oricărei ideologii: doctrina economică.

Acest argument ar putea să pară unor ignoranți într-ale gândirii politice superficial. Există, însă, multe alte deosebiri structurale: în primul rând, raportarea la integrarea europeană. În timp ce Le Pen va propune un referendum în scopul retragerii Franței din Uniunea Europeană, Partidul România Mare s-a pronunțat în nenumărate rânduri pentru integrare, acționând activ în acest sens, atât în Parlament, cât și în forurile europene. Și această diferență reflectă situații greu comparabile ale României și Franței. În timp ce ultima își poate permite costurile unei politici extraunionale, România nu o poate face.

La fel de greu de comparat este situația imigrației în cele două țări, cunoscut fiind faptul că succesul lui Le Pen se datorează și discursului său antiimigraționist. Or, este evident faptul că, în România, un astfel de fenomen nu există.

Există o singură dimensiune în care cele două partide pot fi comparate: dimensiunea națională. Totuși, și aici trebuie amintită o diferență importantă. În timp ce Jean Marie Le Pen moștenește tradiția dreptei naționale franceze integrale, Partidul România Mare a întemeiat, prin inovație, un curent național modern. Insă, în ciuda acestei deosebiri, practica impune o comparație.

Cum se face, domnilor, că, de fiecare dată când un partid național obține un scor înalt în alegeri, el devine brusc pentru adversari extremist? Jean Marie Le Pen are în spate o carieră politică de 40 de ani. Și până săptămâna trecută el a fost văzut ca un element important și semnificativ al scenei politice franceze. Și, dintr-o dată, în momentul în care este votat masiv de către popor, așadar prin respectarea principiului esențial al democrației, el devine un antidemocrat și un extremist.

Aș dori să întreb, retoric, desigur, dacă Jean Marie Le Pen este, într-adevăr, extremist? Atunci ce caută el pe scena politică franceză? Ideologiile extremiste de dreapta sunt interzise de sistemul consitutuțional francez. De aici, o logică elementară ne impune două posibilități: fie partidul lui Le Pen trebuia scos în afara legii, de câteva decenii, pentru extremism. Fie el nu este extremist. Și, din câte știm, Frontul Național se bucură de toate drepturile legale.

Într-o țară democratică există un reper fundamental: Constituția. Acolo unde Constituția dispune, prin vocea puterii judecătorești, nu mai este loc de interpretări și speculații. Atât timp cât judecătorii francezi nu consideră ideologia Frontului Național ca fiind extremistă, numai demogogii o pot face.

Spun aceste lucruri, deși - așa cum am arătat - nu există o coordonare doctrinară între Frontul Național și Partidul România Mare. Pentru că, din momentul în care a devenit a doua forță politică a țării, și partidul nostru a fost catalogat extremist. În acest mod, se creează un cadru injust, în care unii sunt mai egali decât alții, în care drepturile constituționale ale unora sunt mai fundamentale decât ale altora.

Din nefericire, și o parte a presei folosește aceeași măsură inegală, aplicând false etichete. Sunt susținute, astfel, acele partide care, atribuindu-și titlul de campioni ai democrației, încalcă legea și chiar spiritul european al coabitării între tradiții și interese distincte, uneori chiar contrare. "Ci nu iubesc mândria, /Ci că urăsc pe lei,/ Că voi egalitate, /Dar nu pentru căței", spunea Alexandrescu într-o fabulă celebră, care ilustrează tragic inerțiile dictatoriale, arbitrare ale unor politicieni și ziariști români.

Construcția europeană înseamnă, în primul rând, respectarea dreptului la diferență. Înainte de a ne pierde într-o retorică pro-europeană fadă, trebuie să învățăm cu toții acest adevăr. Pentru fiecare partid politic există adversari incomozi, dar atâta vreme cât aceștia respectă cadrul legislativ, trebuie acceptați. În cadrul oricărei competiții și într-un stat de drept politic care este o competiție, adversarii au obiective distincte, însă cu toții au dreptul de a încerca să-și îndeplinească aceste obiective.

Aceasta este axioma pe care s-a construit lumea civilizată; acesta este fundamentul societății democratice.

Stimați colegi,

Pentru că ne aflăm în Săptămâna Patimilor, vă doresc liniște sufletească, bucurie, împăcare cu sine și cu cei din jur.

Sărbători Fericite!

  Mihaela Ionescu - comentariu legat de promovarea imaginii reale a României, versiunea postului TV5 - aprilie 2002.

Pentru că a venit între timp doamna Mihaela Ionescu, o invit la microfon.

   

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Obiectul declarației mele politice este "Mondo Cane" București, versiunea TV5, emisiunea de pe 27 - 28 aprilie 2002.

Promovarea imaginii reale a României peste hotare este una din sarcinile principale ale politicii externe a țării. Un lobby favorabil țării noastre în această perioadă de pre-aderare la structurile euro-atlantice constituie o altă sarcină importantă pe care și-o adjudecă sau pretinde că și-o adjudecă atât Ministerul de Externe, cât și cel al Integrării Europene. Delegații ale celor două ministere împânzesc meridianele și paralele lumii, iar cei ce sunt însărcinați să o facă, sunt reprezentanții lor, la cele mai înalte niveluri, dar și lobby-ști, și artiștii, și reprezentanți ai diasporei românești, ba chiar și fostul suveran al țării.

La rândul lor, structurile euro-atlantice își continuă și ele activitatea, trimițând emisari care să evalueze la fața locului evoluțiile din țara noastră.

Ca reprezentantă a Comisiei de Francofonie a Parlamentului României și membră a Sesiunii de Cooperare Economică a Adunării Parlamentare a Francofoniei, nu știu de ce parte să situez inițiativa postului de televiziune francez TV5, care a prezentat în ziua sfântă a Floriilor, timp de 24 de ore, o emisiune în direct din România. După audierea popularului talk-show de pe Antena 1 al domnului Tucă, am înțeles de la cunoscutul realizator Frederic Mitterrand că astfel de emisiuni au avut lor și în Tunisia și Spania, unde au determinat un interes crescând al spectatorilor francofoni europeni, canadieni, asiatici și africani de a-și întoarce fața cu mai mult interes, și chiar cu dorința de vizita prioritar locurile care fuseseră prezentate în cadrul maratonului televizat.

Desigur, în fiecare loc, realizatorii francezi lucraseră cu "marfa clientului", cu "fariseii și cărturarii" locali, cu realizatorii de film autohtoni, cu televiziunile naționale, cu organizațiile civice și ONG-uri, care pot aduce un plus de informații față de cele oficiale care sunt de obicei liniar de optimiste și festiviste. Așa a fost și în cazul României, unde echipa franceză s-a folosit de "cozile de topor" românești creând o emisiune care în momentul ei de maximă audiență a înfățișat niște situații limită care constituie excepția și nu regula. De aici și până la a prezenta într-o sâmbătă seara a anului 2002, pe ecranele televizoarelor un reportaj cutremurător, realizat în 1994, cu un cuplu consensual de copii aurolaci de 13 și 16 ani, din care fata este ușor handicapată, dar urma să nască, nu a fost decât un pas. Culmea este că realizatorii filmului nu sunt hotărâți să ajute acest cuplu, ci preferă doar să-l urmărească cu aparatul de filmat timp de 9 luni, până când fata chiar naște, prezentându-ne o imagine pe care nici o televiziune publică din lume nu și-ar fi permis să o transmită, și anume nașterea copilului cu imagini luate din față, cu toate amănuntele care probabil că au șocat pe toți copii aflați întâmplător în fața micilor ecrane, ca să nu mai vorbim de ce au gândit părinții lor. Aceasta este una din imaginile caracteristice ale României de astăzi, nu cea a tinerilor merituoși, frumoși, educați, ci nașterea unei reprezentante a lumpenului.

După câteva interviuri culturale reușite, alte ligheane de lături aruncate de filmul unui englez care, bineînțeles, fusese condus de o tânără "interpretă" româncă la groapa de gunoi a unui mare oraș transilvan, unde țiganii sar de bucurie la apariția mașinii de gunoi care reprezintă pentru ei obiectul muncii. Selectarea sticlelor goale și a eventualelor obiecte care merită recuperate se efectuează de către părinți în timpul zilei, iar noaptea de către copii care fac acest lucru în timp ce părinții lor dorm liniștiți.

Degeaba interviul cu președintele țării, degeaba interviul cu Mariana Nicolesco și cu Radu Varia, în cadrul fastuos al Ateneului Român, și apoi cel cu etnograful țigan Vasile Ionescu, la simpatica cafenea "Lăptăria lui Enache". Imaginea României în 2002 reia clișeul anilor ’80 care l-a făcut pe președintele Mitterand să refuze să viziteze țara noastră, căci era o țară unde se dărâmau biserici, unde se construia o hardughie, care, conform reporterilor din 2002, este încă în lucru și găzduiește la etajele superioare servicii guvernamentale, uitându-se că în această hardughie, cu ani în urmă, a avut loc Cransmontana. Hardughia despre care vorbim este bijuteria de arhitectură care găzduiește Parlamentul României.

Nimeni nu va dori să viziteze o țară în care țiganii cântă la acordeon în tramvai, în care copii străzii au ajuns în 12 ani, și chiar au depășit "clochard"-zii din metroul parizian, o țară în care deșeurile sunt reciclate manual de țigani. O țară în care copiii străzii ucid cu bățul într-o baltă o vrăbiuță sau un liliac și în care un grup de auto-intitulați "intelectuali de marcă", pe care opinia publică i-a retrimis în conul de umbră unde le e locul, după implicarea lor dezastruoasă într-o politică greșită, aruncă încă cu venin. Dar iată că din conul de umbră mai trag încă sforile disprețului față de poporul român și față de tradițiile sale, probabil orientând alegerea, ori chiar furnizând materialele filmate. Acestea nu sunt departe de cele cuprinse în "Mondo Cane" și "Adio Africa", care au zguduit publicul anilor ’70-’80, pentru a dovedi ulerior că erau niște trucaje grosolane.

Lăsând amărăciunea și indignarea noastră la o parte față de alegerea răuvoitoare și tendențioasă făcută în metodă neorealistă a materialelor, ne întrebăm ce a făcut Ministerul de Externe, în cadrul căruia există un Departament al francofoniei, care are corespondențe și la alte ministere, cum ar fi Ministerul Cercetării și Educației.

Personal, ca membră a delegației României la Adunarea Parlamentarilor Francofoni, mă gândesc cu jenă și îngrijorare la următoarea întâlnire a comisiei, când voi da cu ochii cu colegii mei parlamentari din Europa, Africa, Canada, dar și din Bulgaria, Ungaria și Macedonia, care probabil că au urmărit și ei emisiunea, și care vor primi cu suspiciune orice încercare a mea de a prezenta altfel situația din România.

Am dori, de aceea, să cunoaștem dacă Ministerul de Externe sau alt minister, cel al informației sau al culturii, au supervizat participarea românească, selectarea filmelor și a interlocutorilor de dialog, sau măcar dacă au avut cunoștință de structura emisiunii din 27 - 28 aprilie 2002 a postului francez TV5, și dacă au încercat să intervină, în limitele posibile, pentru a evita acest nou eșec al promovării imaginii României.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
    Mai avem 10 minute. Sunt nevoit să aștept și alți colegi înscriși, până la ora 9,20. Până la 9,20 este timpul afectat intervențiilor politice. Poate să mai apară cineva din cei înscriși.

Ședința dedicată declarațiilor politice s-a încheiat. Vă mulțumesc pentru atenție.

Ședința s-a încheiat la ora 9,12.

 
     

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 9 decembrie 2021, 13:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro