Plen
Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.115/06-07-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 26-06-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 26 iunie 2002

  1. Dezbaterea Proiectului de Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni (amânarea votului final).
 
consultă fișa PL nr. 419/2001

Ședința a început la ora 10,00.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Nicolae Leonăchescu și Borbély László, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Dați-mi voie să declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că, din cei 344 de deputați, și-au înregistrat prezența 246. Sunt absenți 98, din care 54 participă la alte activități parlamentare. Suntem în cadru legal.

Stimați colegi, pe ordinea de zi de astăzi sunt Proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse și Proiectul de Lege privind agenții comerciali permanenți.

Din partea Comisiei juridice se va putea difuza Legea partidelor politice, să vedem dacă o putem difuza astăzi sau mâine.

Proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse.

Din partea Ministerului Justiției, cine prezintă? Domnul Alexandru.

Domnul Ioan Alexandru (secretar de stat, Ministerul Justiției):

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Pentru înfăptuirea unei politici penale corecte, proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse oferă posibilitatea persoanelor condamnate care au săvârșit infracțiuni ce nu prezintă pericol social ridicat și care în timpul executării pedepsei au făcut dovada faptului că pot beneficia de clemența legiuitorului, în sensul grațierii pedepselor.

Se urmăresc mai multe obiective prin această lege, și anume: în primul rând, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani; în al doilea rând, cu excepția recidiviștilor, evident, și unor anumite categorii de infracțiuni cu violență; în al doilea rând, cei care execută pedeapsa la locul de muncă; în al treilea rând, cei pedepsiți cu închisoare contravențională, precum și minorii împotriva cărora s-a luat măsura internării într-un centru de reeducare.

Pe lângă aceste considerente de politică penală și socială, grațierea, ca mijloc de individualizare a pedepsei, contribuie la reducerea numărului persoanelor condamnate care vor rămâne pe mai departe în penitenciare, situație care influențează în bine procesul de instruire și educare a acestora.

Vrem să vă informăm că, în prezent, în unitățile din sistemul penitenciar, este depășită capacitatea legală de cazare în medie cu 40%, ceea ce contravine normelor europene în domeniu. Pentru diminuarea supraaglomerării unităților din sistemul penitenciar și a implicațiilor acestora în vederea realizării programelor de reabilitare a comportamentului deținuților și pregătirea lor pentru reintegrare, precum și pentru crearea posibilității de aplicare strictă a regimurilor diferențiate în raport cu natura infracțiunilor, situația juridică, durata pedepselor, și așa mai departe, se justifică punerea în libertate a acestor deținuți care au fost condamnați pentru fapte cu pericol social relativ redus.

Față de cele pe care le-am prezentat, a fost elaborat acest proiect de lege privind grațierea unor pedepse pe care îl supunem aprobării dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule ministru.

Din partea Comisiei juridice, domnul vicepreședinte Boc.

Domnul Emil Boc:

Raport asupra proiectului de Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.

Cu adresa nr.419/2002 din 4 aprilie 2002, Comisia juridică, de disciplină și imunități a fost sesizată cu proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni spre dezbatere în fond, în vederea reexaminării.

Proiectul de lege are ca obiect reglementarea grațierii unor pedepse și înlăturarea unor sancțiuni contravenționale, acordând posibilitatea persoanelor condamnate care au săvârșit infracțiuni ce nu prezintă un grad de pericol social ridicat și care în timpul executării pedepselor au dat dovezi temeinice de îndreptare să beneficieze de clemență în sensul grațierii pedepselor aplicate de instanța de judecată.

Acest proiect de lege a fost o dată adoptat de Camera Deputaților în ședința din 18 decembrie 2001 și înaintat Senatului în vederea dezbaterii și adoptării. În ședința din 28 martie 2002, Senatul a respins proiectul de lege, și, în conformitate cu prevederile art.75 din Constituția României, l-a restituit Camerei Deputaților spre o nouă dezbatere.

În raport de obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice. La comisie, au fost depuse în termen și înregistrate amendamente la proiectul de lege, formulate de domnii deputați: Emil Boc, Grupul parlamentar al P.D., Octavian Dumitru Mitu și Cornel Bădoiu, Grupul parlmentar al P.S.D.

În conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități a reexaminat proiectul de lege menționat mai sus finalizând dezbaterile în ședința din 18 iunie 2002.

La dezbaterea proiectului de lege au participat ca invitați, în conformitate cu prevederile art.51 și 52 din Regulamentul Camerei Deputaților, domnul ministru Costache Alexe Ivanov, secretar de stat la Ministerul Justiției, precum și doamna Nicoleta Iliescu, director general la același minister.

La discutarea articolelor asupra cărora s-au formulat amendamente au luat cuvântul pentru a-și exprima punctele de vedere, autorii amendamentelor, ceilalți membri ai comisiei și reprezentanții ministrului justiției. Supuse la vot, toate amendamentele au fost respinse.

La lucrările comisiei au fost prezenți 20 de deputați din totalul de 23 de membri ai comisiei.

Ca urmare a punctelor de vedere exprimate de către membrii Comisiei juridice, s-a hotărât cu majoritate de voturi, 12 pentru, 4 împotrivă și o abținere, ca proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni să fie supus spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, în forma votată de plenul acestei Camere, la 18 decembrie 2001.

Amendamentele respinse sunt prevăzute în anexa la prezentul raport.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

La dezbateri generale dacă dorește cineva să intervină.

Domnul deputat Moiș, din partea Grupului P.R.M.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Inițiativa de a grația unele pedepse este salutară. Ea este necesară, din timp în timp, pentru diferite considerente și, în principiu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare a și fost de acord să voteze un astfel de proiect de lege. Din nefericire însă, acest proiect are o deficiență majoră: încalcă prevederile Constituției în ceea ce privește egalitatea cetățenilor în fața legii.

Prin faptul că această lege va grația pedepsele aplicate prin hotărâri definitive, se creează o mare nedreptate. Vor fi situații în practică de-a dreptul hilare, când persoane care au săvârșit aceleași fapte, au primit aceleași pedepse, cei ce și-au urmat calea în justiție atacând cu recurs soluția dată de către instanță și, deci, hotărârea nerămânând definitivă, își va agrava situația propriului recurs, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere al dreptului penal.

Dacă nu se acceptă în final modificarea termenului pentru care intră în vigoare această lege, respectiv, grațierea să se refere la pedepsele pentru infracțiuni săvârșite până la data publicării, noi nu vom putea vota acest proiect de lege.

Repet, în principiu, suntem pentru un astfel de proiect de lege dar nu putem accepta să se facă o mare nedreptate unor categorii de oameni numai pentru faptul că a urmat calea recursului, sperând că-și vor ușura situația dar, în realitate, în propriul lor recurs, își vor agrava situația.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai dorește cineva să intervină.

Domnule deputat Boc, poftiți! Presupun că de data aceasta vorbiți în numele P.D.-ului. Poftiți!

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Grupul parlamentar al Partidului Democrat apreciază că actul de grațiere este un act firesc care face parte din logica juridică și constituțională, numai că el trebuie să fie exercitat în conformitate cu această logică juridică.

Obiecțiile Partidului Democrat cu privire la acest proiect de lege sunt de natură juridică și, în primul rând, obiectează faptul că nu sunt precizate și n-au fost precizate de către Ministerul Justiției măsurile de reintegrare socială a infractorilor care urmează a fi eliberați pe baza acestui act de grațiere.

Doi: în actul de grațiere se menționează faptul, și chiar în expunerea de motive, că vor beneficia de actul de grațiere acele persoane care au dat dovezi temeinice de îndreptare pe parcursul executării pedepsei.

Din nefericire, în conținutul proiectului de lege nu găsim nici un indiciu, n-avem nici un criteriu, n-avem nici un fel de referire la modul în care sunt evaluate aceste dovezi temeinice de îndreptare. Și, pe bună dreptate, ne întrebăm: care sunt aceste dovezi care vor sta la baza aplicării actului de grațiere.

În al treilea rând, în cursul dezbaterilor din Comisia juridică, amendamentele Grupului Partidului Democrat care vizau îmbunătățirea acestui proiect de lege au fost respinse. Și mă refer aici la două dintre ele, și anume, este vorba de o propunere a Partidului Democrat potrivit căreia persoanele grațiate care în decurs de trei ani, cu rea credință, nu au acoperit prejudiciul sau despăgubirile la care au fost obligate, să execute pedeapsa ce le-a fost grațiată. Era o măsură prin care urmăream să asigurăm nu numai protecția și favorizarea aceluia care iese din închisoare, ci și protecția celui vătămat, persoanei vătămate care a suferit un prejudiciu.

Și, nu în ultimul rând, atât de mult disputata problemă a intrării în vigoare a acestei legi. Noi, am spus-o de la început, încă de la dezbaterile din luna decembrie, că nu se poate ca un act de grațiere să se aplice doar hotărârilor judecătorești definitive, pentru că asta compromite logica juridică a actului de grațiere încălcând flagrant atât un principiu constituțional, menționat de colegul meu, art.16, alin.2, cât și o normă și o regulă fundamentală a dreptului procesual penal, acea regulă potrivit căreia nimeni nu-și poate agrava situația în propria lui cale de atac.

Nu în ultimul rând, vrem să subliniem bâlbâiala cu care Guvernul a gestionat acest proiect de lege. În mod normal, un act de grațiere nu se discută un an de zile, așa cum s-a întâmplat acum, proiectul a fost anunțat de către Guvern în 26 iulie 2001 și, uitați, suntem aproape la 1 iulie 2002 și proiectul se află în dezbatere, proiect care, în mod normal, poate, de data aceasta, s-ar fi justificat să fie promovat printr-o ordonanță de urgență, precis pentru a nu crea în penitenciare dezbateri, probleme și alte complicații. Este o bâlbâială nepermisă care a indus în opinia publică, în penitenciare, și, în general, în societate, un curent de nesiguranță și de instabilitate.

Vreau să mai menționez că niciodată până acum, nici un act de grațiere nu a fost aplicat pedepselor definitive și mă refer la ultima lege de grațiere din 1997 care se aplica faptelor săvârșite până la o anumită dată. Aceasta a fost logica tuturor actelor de grațiere aplicate până în prezent în România.

În consecință, sub rezerva acestor amendamente formulate de Partidul Democrat, ne vom preciza poziția finală în funcție de dezbaterile din acest moment din Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă mai dorește cineva să intervină.

Domnul deputat Székely, din partea U.D.M.R.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Grațierea unor pedepse este un demers legislativ constituțional și reglementat în legislația noastră și Grupul parlamentar U.D.M.R. este de acord cu adoptarea acestei măsuri.

În ceea ce privește noutatea acestui proiect de lege față de celelalte este aceea pe care colegii mei au menționat-o, și anume, că leagă momentul sau aplicabilitatea actului de grațiere de hotărârile judecătorești definitive și nu de o dată fixă care a fost până acum în practica în această materie.

Noi credem că aceste observații și aceste temeri ale reprezentanților opoziției sunt justificate și trebuie analizate cu maximă atenție de către corpurile legiuitoare.

Pe de altă parte, nu credem că o poziție partizană, în acest caz, ar fi de bun augur pentru că trebuie să menționez că, în condițiile în care intenția Guvernului de a grația anumite pedepse a fost intens mediatizată, este foarte dificil a alege o dată după care efectul grațierii să fie valabil și care să nu fi fost posibil speculată de unii infractori.

Credem că riscul de a aplica măsuri sancționatorii diferite pentru aceeași faptă este reală dar, în aceeași măsură, este reală și un alt risc de a alege o dată nepotrivită de la care actul de grațiere să fie aplicabil.

Credem că nu sunt două soluții legislative care se pot așeza pe o scară a valorilor și una să fie mai bună decât cealaltă. Ambele variante comportă anumite avantaje și ambele variante comportă anumite riscuri. De aceea, noi sperăm că, în Camera Deputaților, în plenul Camerei Deputaților, va avea loc un dialog real și de substanță între Majoritate și Opoziție și, până la urmă, vom găsi o soluție care nu este politicianistă, care nu este manifestare a dreptului forței, ci va fi una rațională.

Credem că soluția pentru care a optat inițiatorul are anumite avantaje, mai ales din punct de vedere teoretic și acest lucru ar trebui să cântărim în ceea ce privește alegerea noastră sau opțiunea noastră între cele două variante.

În fine, credem că excepțiile formulate în articolul 4, în ceea ce privește infracțiunile față de care nu se aplică actul grațierii, sunt totuși limitative. S-ar putea ca aceste excepții să conțină și alte infracțiuni care, prin pericolul social deosebit pe care îl au, nu ar trebui să beneficieze de clemența legiuitorului.

Având în vedere aceste aspecte, Grupul parlamentar al U.D.M.R. va vota favorabil proiectul de Lege privind grațierea unor pedepse.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Dacă mai sunt intervenții. Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului pe textele sale.

La titlu dacă aveți obiecțiuni. Nu. Votat în unanimitate.

La art.1, nu sunt obiecțiuni. Votat în unanimitate.

Art.2. Nu sunt obiecțiuni. Votat în unanimitate.

Art. 3 și 4. Nu sunt obiecțiuni. Votate în unanimitate.

Aveți la art.4? Nu. La art.5 are o intervenție domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

La art.5, la pct.3 din cadrul amendamentelor respinse din raport figurează un amendament al Grupului parlamentar al Partidului Democrat și care constituie, practic, punctul nevralgic al acestei legi.

Așa cum a fost menționată această problemă și în cadrul dezbaterilor generale, noi trebuie să decidem aici, cum, cui - am stabilit - cum aplicăm acest act de grațiere? Aplicăm actul de grațiere doar sentințelor rămase definitive la data publicării în Monitorul Oficial a acestei legi sau aplicăm actul de grațiere faptelor săvârșite până la o anumită dată. Și o să încerc pe scurt să vă prezint ambele variante.

În varianta inițială înaintată de către Guvern în 26 iulie 2001, actul de grațiere se aplica faptelor săvârșite până la data de 26 iulie 2001. Așa era în forma inițială a proiectului de lege. În cadrul dezbaterilor din Comisia juridică, din toamna anului trecut, Ministerul Justiției a revenit cu un amendament și a modificat această optică spunând că nu trebuie să se mai aplice actul de grațiere faptelor săvârșite până la o anumită dată, ci să se aplice numai hotărârilor judecătorești rămase definitive.

Schimbarea de optică îi aparține Ministerului Justiției. Noi ne menținem punctul de vedere că varianta inițială este cea mai bună și sub raport juridic și sub raportul oportnității. Juridic, este pentru prima dată în România când un act de grațiere se aplică, după știința noastră, hotărârilor judecătorești rămase definitive.

Care sunt avantajele și dezavantajele fiecărei soluții? Dacă mergem pe varianta actuală propusă de către Guvern hotărârilor judecătorești rămase definitive, este posibil ca două persoane care au săvârșit aceeași faptă, să zicem fapta care să intre sub incidența grațierii, o lovire simplă sau un furt simplu, săvârșesc aceeași faptă dar sunt judecate în locuri diferite, o persoană să fie judecată la Cluj și una la București, dacă persoana de la Cluj a avut beneficiul ca rolul instanței de acolo să nu fie foarte aglomerat și să parcurgă toate căile de atac - judecătorie, tribunal, curte de apel - și sentința să fi rămas definitivă, va beneficia de actul de grațiere, iar cea care a săvârșit aceeași faptă, dar a săvârșit-o la București, și a intrat pe rolul instanțelor de la București unde, să spunem că este mai aglomerat rolul instanțelor, termenele fiind mai lungi s-ar putea, cu foarte multă siguranță ca aci, la București, sentința să nu fi parcurs cele trei căi de atac. Să fie, să zicem, în faza la Curtea de Apel. Ei! Acestei persoane care are termen, să spunem, după data publicării în Monitorul Oficial a acestei legi, această persoană nu va benefica de actul de grațiere.

Și, atunci, se pune pe bună dreptate întrebarea: nu încălcăm principiul egalității în drepturi a cetățenilor? Adică, cetățenii, față de aceeași situație, trebuie să beneficieze de același tratament. E vorba de principiul egalității de tratament. Acesta este viciul major al actualei formule propuse de ministrul justiției. Deci, este posibil ca, pentru aceeași faptă, cu aceeași încadrare juridică, săvârșită în locuri diferite și judecată în locuri diferite, o persoană să beneficieze de actul de grațiere, iar alta să nu beneficieze de actul de grațiere.

Formula pe care am propus-o în cadrul comisiei se referea, așa cum a făcut-o inițial Guvernul, să aplicăm actul de grațiere faptelor săvârșite până la o anumită dată. Evident că aici începe discuția. Până la ce dată? Nu putem lăsa data de 26 iulie, așa cum a fost în forma inițială a Guvernului. Eu am propus, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, să avem în vedere data de 18 decembrie 2001, dată la care acest proiect de lege a trecut prin Camera Deputaților, când lumea știa de existența lui că a trecut. Și, cu alte cuvinte, până la acea dată, să avem în vedere faptele săvârșite de către persoanele ce vor intra sub incidența actului de grațiere.

Mai există un amendament al colegului Bădoiu pe care, la fel de bine, aș fi dispus să-l susțin, tot cu privire la acest subiect, dânsul propune ca actul de grațiere să se aplice acelor săvârșite până la data de 31 mai 2002. Cu alte cuvinte, până când urma să reintre în dezbaterea Camerei Deputaților acest proiect de lege.

Personal, sunt de acord cu ambele formule, atât cu a mea, evident, cât și cu cea propusă de domnul Cornel Bădoiu. Ideea este că trebuie să stabilim un termen fix la care să raportăm actul de grațiere. A menține formula amendată de către Ministerul Justiției va crea mari probleme în practică, va crea mari disfuncționalități, va produce inegalități de tratament și, chiar dacă mai repet o dată, încalcă acel principiu fundamental al dreptului procesual penal, potrivit căruia o persoană nu-și poate agrava propria situație în calea lui de atact.

Cu alte cuvinte, dacă o persoană exercită calea de atac, recurs, atunci el va putea să nu intre sub incidența actului de grațiere. Or, este cunoscut faptul că unei persoană care-și exercită o cale de atac nu i se poate înrăutăți propria ei situație în propria ei cale de atac.

Având în vedere aceste argumente, vă propunem dumneavoastră să acceptați și amendamentul 18 decembrie 2001, fie cel cu 31 mai 2002, și poate, domnule președinte, ar trebui să tranșăm problema în primul rând principial. Dacă suntem de acord cu varianta Ministerului Justiției de a merge pe hotărâri definitive, sau varianta de a merge pe un termen fix și dacă se va decide să mergem pe un termen fix putem discuta atunci dacă rămânem pe 31 mai sau rămânem pe 18 decembrie, pentru operativitatea desfășurării lucrărilor.

Dar credem noi că aceste argumente ar fi susținute de logica juridică pe care v-am prezentat-o.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine mai dorește să intervină? Domnul deputat Timiș.

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Începe să devină o plăcere deosebită să-l contrazic pe colegul nostru Boc, plăcerea este intelectuală, evident, și juridică în același timp, nu de alt gen. Și aș vrea să comentez în felul acesta ce a spus domnul Boc: dumnealui are dreptate atunci când își argumentează logica pe care a prezentat-o aici în legătură cu doi infractori și aceeași faptă, sau trei infractori și aceeași faptă. E adevărat.

Dar până aici e adevărat, pentru că, în continuare, dumnealui uită o chestie sau un amănunt esențial: însăși esența instituției grațierii. Grațierea intervine atunci când statul, în acest caz, Parlamentul, dorește să ierte, în totalitate sau în parte, o pedeapsă aplicată.

În cazul prezentat de colegul nostru cu multă rigoare, statul nu poate aștepta pe temeiul egalității de tratament până infractorul își termină procesul penal. El dorește să ierte o pedeapsă pe care consideră că o poate ierta sau care vrea s-o ierte. Nu poate aștepta până când infractorul își termină toate cele trei grade de jurisdicție și după aceea să fie iertat.

Mai este o chestiune. Acest proiect de lege durează de foarte mult timp în Parlament. Regula e că aceste legi să fie date foarte rapid. În acest interval se puteau produce tot felul de fapte penale în ideea sau în așteptarea unei viitoare grațieri, pentru că noi discutăm această lege de foarte multă vreme.

Așa că, în acest caz, statul a dorit să ierte pedepsele aplicate și așa este corect.

Mulțumesc pentru atenție.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, domnule deputat!

Domnul Cornel Știrbeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De la început vreau să spun că Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal susține amendamentul propus de domnul Boc. Vreau să vă spun că, pe marginea acestui amendament, au avut loc discuții foarte aprinse încă de la prima dezbatere în Cameră. De fapt, o parte din parlamentarii Grupului P.S.D. au susținut acest amendament, nu s-au înțeles la Senat și acesta este principalul motiv pentru care Senatul a respins acest proiect de lege și, ca urmare, a fost retrimis Camerei noastre.

Cred că orice discuție pe marginea firescului și logicii juridice a amendamentului propus este de prisos. Este foarte clar că pentru faptele săvârșite până la o anumită dată este necesar să se aplice aceeași măsură și nu vedem decât un orgoliu al Ministerului Justiției, al reprezentanților Puterii de a menține textul așa cum a fost formulat. Aceasta, de fapt, este adevărata cauză a respingerii acestui amendament.

Ca urmare, cred că puteți înțelege și se poate admite acest amendament în plenul Camerei Deputaților, cu condiția să nu rămânem prizonierii proiectului făcut de Guvern și Camera Deputaților să fie apendicele care votează numai așa cum spune Guvernul.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Toată aprecierea pentru distinsul meu coleg Timiș, pe care știe dânsul că-l apreciez profesional pentru ceea ce face, dar, de data aceasta, a folosit câteva subterfugii, a încercat să folosească câteva chichițe avocățești, ca să mă exprima așa, și câteva argumente de oportunitate care nu rezistă în cadrul dezbaterii de față.

În primul rând, tergiversarea acestui proiect de lege nu se datorează opoziției, ci se datorează faptului că majoritatea parlamentară nu a reușit la Senat să se mobilizeze, pentru a trece acest proiect de lege.

Deci, nici într-un caz nu este vina opoziției sau a altcuiva. Pur și simplu este problema puterii.

În al doilea rând, s-a menționat aici faptul că, dacă am lăsa proiectul de lege cu amendamentul pe care l-am formulat, infractorul va decide când și cum să i se aplice actul de grațiere. Nimic mai fals decât aceasta!

Am spus-o și în cadrul Comisiei juridice, oricum, chiar și în cazul în care vom stabili o dată până la care se va aplica actul de grațiere, sentința se va aplica tot hotărârilor judecătorești rămase definitive. Acest lucru nu s-a înțeles de către Ministerul Justiției și de aici sunt de acord cu domnul deputat Știrbeț, care a pus punctul pe i. Este vorba de un orgoliu personal al Ministrului Justiției care dorește, spunând elegant, să revoluționeze instituția grațierii, dându-i pentru prima dată o altă conotație în România.

În fapt, ce se întâmplă? Și în cazul în care fixăm o dată precisă: 31 mai, să spunem, pentru aplicarea actului de grațiere, judecata continuă. Nu se oprește acolo judecata procesului, ea merge, se duce până la forma finală. Și când suntem în prezența hotârârii judecătorești, judecătorul va aprecia: intră sau nu pedeapsa aplicată sub incidența actului de grațiere? Dacă intră sub incidența actului de grațiere, va aplica actul de grațiere, dacă nu, persoana în cauză va executa pedeapsa penală.

Deci, încă o dată vrem să menționăm și să accentuăm un lucru: noutatea ministrului justiției nu este o noutate. Și în cazul în care vom fixa o dată, actul de grațiere se aplică hotărârilor judecătorești definitive, numai că judecata trebuie să continue. În cazul în care noi mergem pe formula actuală, rămân în discuție numai acele hotărâri judecătorești definitive care sunt definitive la data publicării în Monitorul Oficial al legii. Noi mergem pe ideea că se aplică faptelor săvârșite până la o anumită dată, judecata continuă în cazul acestor fapte săvârșite, iar judecătorul, după ce aplică pedeapsa dată de Codul Penal, se va uita în actul de grațiere: intră sau nu intră sub incidența actului de grațiere? Este vorba de o pedeapsă de până la 5 ani? Nu este cumva vorba de o infracțiune pentru care nu se aplică actul de grațiere? Și dacă ajungem la concluzia că se aplică actul de grațiere, atunci el aplică, în consecință, actul de grațiere.

Îmi cer scuze pentru aceste precizări, dar pentru corecta informare a dumneavoastră trebuie să știți că întotdeauna actul de grațiere s-a aplicat faptelor, infracțiunilor săvârșite până la o anumită dată și nu infracțiunilor rămase prin hotărâri judecătorești definitive, la data publicării în Monitorul Oficial al legii de grațiere.

În consecință, vă solicităm dumneavoastră să votați pentru egalitate de tratament, pentru a evita greutățile aplicării acestei legi de către instanțele judecătorești și pentru a răspunde unui imperativ social, anume acela al egalității în drepturi a tuturor cetățenilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Moiș mai dorește și domnul deputat Székely. V-aș ruga să fiți de acord ca după domnul deputat Székely să încheiem dezbaterile și să dăm cuvântul și inițiatorului.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare susține amendamentul propus de către domnul deputat Boc, cu următoarele precizări: grațierea se referă întotdeauna la pedeapsă. Dacă ar fi vorba de amnistie, aceasta s-ar referi la faptă. Deci, ceea ce discutăm noi astăzi este grațierea unor pedepse.

Problema care se pune, de principiu, care pedepse se grațiază? Cele stabilite prin hotărâri definitive sau pedepsele primite de către infractori, pentru niște fapte penale săvârșite până la un anumit termen?

Din punctul nostru de vedere, considerăm că este corect, constituțional și în concordanță cu principiile dreptului penal, grațierea pedepselor pentru fapte săvârșite până la un anumit termen. Termenul este discutabil.

Practica pe care o avem la dispoziție până acum era că aceste decrete de grațiere care au fost inițiate și publicate se refereau la pedepsele pentru niște fapte săvârșite până la data apariției decretului. Noi suntem de acord astăzi, ca prin acest proiect de lege să se stabilească o dată care poate fi 31 decembrie - 31 mai, funcție de cum va decide majoritatea din Camera Deputaților, dar, nici într-un caz acest proiect de lege să nu se refere la pedepsele rămase definitive prin hotărâri judecătorești, ci să se refere la pedepse pentru fapte săvârșite până la un anumit termen. Numai așa respectăm Constituția și principiile fundamentale ale Dreptului Penal.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc. Domnul deputat Székely.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În ceea ce privește cerința de a aplica un tratament egal pentru faptă egală, trebuie să menționez că pentru aplicarea acestui principiu este necesar ca toate condițiile și toate circumstanțele cauzelor să fie identice.

Deci, atunci putem să vorbim despre un tratament egal, când sunt fapte egale și sunt săvârșite în aceeași condiție, în aceeași circumstanță și au aceeași poziție. Pentru că aplicând acest principiu la cazul de față, eu cred că se respectă egalitatea de tratament, din moment ce aceeași soluție se aplică tuturor hotărârilor judecătorești rămase definitive și tuturor faptelor care sunt în fază de judecată și nu există încă o hotărâre judecătorească definitivă.

Nu putem compara situații diferite, nu putem compara fapte care se află în diferite faze ale procesului penal.

De aceea, eu cred că soluția propusă de Ministerul Justiției nu încalcă acest principiu al egalității de tratament.

Pe de altă parte, în ceea ce privește filozofia grațierii, ca actul de clemență al statului, statul iartă anumite infracțiuni, prin grațiere, iartă executarea pedepsei. Dar statul nu poate să ierte decât atunci când există o infracțiune și există o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Altminteri, când cauza este doar în fază de judecată statul nu are ce să ierte. Încă nu există o condamnare pe care statul să o ierte și să spună infractorului că nu mai trebuie să o execute.

Din aceste considerente, noi credem că soluția propusă de Ministerul Justiției este corectă și, vă rog să o aceeptați pe aceasta, respingând amendamentul propus.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea inițiatorilor, domnul ministru Alexandru și apoi domnul ministru Gaspar.

Domnul Ioan Alexandru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Să încercăm să ieșim din dilemele care, pare că ne terorizează în anumite momente.

Aș vrea să fac două precizări prealabile, și anume: în primul rând că acest proiect de lege a mai fost încuviințat și aprobat de Camera Deputaților, în al doilea rând că au fost discuții ample, teoretice, la nivelul Comisiei juridice și că toate aceste amendamente au fost respinse de către Comisia juridică, pe baza unor argumentări juridice corecte.

Să încerc să răspund la câteva din aceste chestiuni. În primul rând este de observat că întrebarea și chestiunea principală se învârte în jurul problemei dacă noi grațiem fapte sau pedepse.

Potrivit art. 120 din Codul Penal, în vigoare, acesta este actul normativ în vigoare la acest moment, grațierea are ca efect înlăturarea în total sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară. Prin urmare, putem ieși din această nedumerire, făcând apel la textul din Codul Penal și care ne clarifică.

Există, însă, și argumente de politică penală, dacă vreți, argumente de logică care ne-ar împiedica să găsim o soluție de tipul să grațiem în acest moment, sub o asemenea reglementare faptele și nu pedepsele.

În primul rând, este vorba, de fapt, de un aspect care ar dăuna, să zicem, proceselor în curs. Vă dați seama ce presiune s-ar exercita asupra instanțelor de judecată, pentru a se obține pedepse sub 5 ani, în situația în care ar apărea un act normativ care ar statua că tot ce este sub 5 ani va fi grațiat.

În al doilea rând, este de observat și consecința. Și anume, că s-ar înscrie în acest perimetru un număr mult mai mare de persoane, ceea ce poate ar crea o reacție negativă din partea societății, mai ales datorită faptului că nu știm care este gravitatea și soluția finală în proces.

De altfel, cred că s-ar ajunge la situații paradoxale, de exemplu, să grațiem o persoană care urmează să fie achitată, ceea ce ar contrazice orice logică juridică și care nu cred că ar fi un punct de laudă, să zicem, pentru noi.

Orgoliile nu intră în practica Ministerului Justiției, ci încercări reușite sau mai puțin reușite de a face o politică penală corespunzătoare etapei pe care noi o parcurgem.

Aș mai vrea să mai fac o precizare în legătură cu pregătirile pe care le-am făcut, în vederea aplicării acestui act normativ.

S-a afirmat că nu există asemenea pregătiri, există un ordin al Ministrului Justiției, în legătură cu acest lucru, prin care se prevăd măsurile care trebuie luate în vederea aplicării Legii privind grațierea unor pedepse și sprijinirea persoanelor eliberate în vederea resocializării.

Există un plan de măsuri pentru aplicarea acestor prevederi, s-au luat măsurile de logistică și absolut toate măsurile necesare pentru a întâmpina un asemenea eveniment.

Am credința că va fi votat proiectul de lege în formula în care a fost prezentată de inițiator.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră, au fost dezbateri suficient de clare pentru ca dumneavoastră să puteți trage o concluzie.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? 29 voturi pentru.

Împotrivă? 48 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu 48 voturi împotrivă, 29 pentru, 1 abținere, amendamentul domnului Boc a fost respins.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Cu tot respectul pe care vi-l purtăm, v-aș ruga să procedați la repetarea votului. Patru persoane am numărat de sus și nici într-un caz nu am putut 48 sau patruzeci și ceva de voturi, câte ați spus dumneavoastră pentru și, în consecință, vă rugăm să procedați la repetarea votului, domnule președinte.

Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă rog, domnule Boc, să rămâneți aici în picioare și să numărați și dumneavoastră.

Încă o dată: cine este pentru amendamentul domnului Boc? 33.

Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

36!

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna Ivănescu, v-aș ruga să schimbați locul cu secretarul de ședință dacă ".. 33 voturi pentru.

Împotriva amendamentului domnului Boc? 43 voturi împotrivă.

Abțineri? 1 abținere.

Cu toată adunarea forțelor din sală care să schimbe cvorumul... 43 voturi împotrivă, 33 pentru, 1 abținere, s-a respins amendamentului domnului Boc.

Mai există la același articol un amendament al domnului Bădoiu. Poftiți, domnule Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimați colegi,

De fapt, amendamentul meu vizează același principiu, și anume, că acest act de clemență să fie aplicat tuturor faptelor care sunt comise până la o anumită dată și nu numai celor care au rămas definitiv condamnați. Îmi permit să spun că dacă veți fi de altă părere, comiteți două greșeli: una referitor la echitate și care intră în conflict cu prevederile constituționale potrivit cărora legea este egală pentru toți și se aplică deopotrivă tuturor. Și o a doua, care după părerea mea, se poate exprima prin aberație juridică. Pentru că nu poate fi taxată altcumva, decât o aberație juridică.

Ce exemple să vă mai dau, decât că este foarte posibil ca doi infractori să fie judecați, nu concomitent pentru aceeași faptă, ci în mod diferit, datorită intervenției mecanismului juridic referitor la căile de atac sau pentru că anumite organe de urmărire penală sau instanțe de judecată mai puțin aglomerate să dea verdictul, deci, să rămână definitivă hotărârea pentru aceeași faptă, același gen de faptă, iar o alta, vezi cea din București, să dea un verdict după 2 ani.

Întrebarea este: e drept? Dacă pentru aceeași faptă persoane cu situații juridice identice nu pot beneficia de clemența legiuitorului.

Teoria expusă astăzi, aici, de domnul ministru adjunct pe care-l respect, și știe foarte bine, cum că ar fi o avalanșă de condamnați care vor răbufni din închisorile României și prin aceasta s-ar crea un pericol public, nu rezistă. De ce? Pentru că, în primul rând, cei care vor fi în curs de judecată și vor rămâne condamnați după aceea nu vor mai intra în pușcării, prin aplicarea decretului de grațiere, și vă rog să rețineți ce vă spun acum, și 2) cei care deja sunt acolo vor beneficia în proporția propusă de Ministerul de Justiție.

De fapt și la urma urmei, dacă ați urmărit presa, televiziunile, radioul, ați aflat și dumneavoastră că, în mai multe pușcării din România, condițiile sunt neomenești, total neregulamentare, pe metru pătrat sunt 10 - 15 deținuți. Nu știu dacă este omenește, dacă este uman, chiar dacă acești oameni au încălcat legea, să-i tratăm de această manieră.

Vă rog să rețineți și opinia organismelor internaționale, vizavi de condițiile de deținere.

De fapt, dacă vă veți fi uitat în expunerea de motive, ați fi aflat că acest act de clemență se dă tocmai în ideea de a depopulariza sau descongestiona pușcăriile care sunt supraaglomerate.

Deci, haideți să lăsăm deoparte considerentele de ordin politic care, după mine, sunt greșite, determinându-vă să votați împotriva acestor amendamente și, de fapt, să constatați că logic este, firesc este ca această lege să se aplice deopotrivă tuturor celor care sunt în situații asemănătoare sau chiar identice.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc. V-aș ruga, totuși, să aveți în vedere că este același tip de argumentație și să nu repetați...

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Domnule președinte,

Ori îl lăsați să vorbească...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Chiliman, dacă aveți ceva de spus, v-aș ruga să poftiți la tribună și să încetați cu manifestările de tribună din altă parte!

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

V-am rugat să respectați Regulamentul!

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să spun din start că susțin amendamentul domnului deputat Cornel Bădoiu.

În al doilea rând, aș vrea cu ocazia aceasta să corectez, probabil, o scăpare și nu altceva din partea domnului ministru, din partea reprezentantului Ministerului Justiției, care ne spunea că dacă am accepta amendamentul acesta, precum și acela care a fost respins, am putea ajunge în situația în care vom avea de-a face cu grațierea unei persoane achitate.

Domnule ministru,

Eu am făcut o facultate de drept, am mai citit niște manuale, dar asemenea revoluții în domeniul dreptului nu am auzit: ca un act de grațiere să se aplice unei persoane achitate. Prin excelență, un act de grațiere înseamnă că se aplică pentru o pedeapsă aplicată, pentru o infracțiune săvârșită și condamnată definitiv de către o instanță de judecată. O persoană achitată nu este condamnată, domnule ministru. Cum ne putem permite să facem asemenea afirmații care pot induce în minte colegilor, care nu sunt specialiști juriști, inconsistența argumentelor și amendamentelor noastre. O persoană achitată este o persoană nevinovată. În schimb, o persoană care beneficiază de grațiere a fost condamnată și urmează să i se grațieze o parte din pedeapsă sau în întregime pedeapsa. Deci, credeam că este necesar să facem această corectură.

În al doilea rând, în susținerea amendamentului domnului deputat Bădoiu, m-aș adresa dumneavoastră, domnilor deputați, cu următoarea întrebare: ce le veți răspunde acelor oameni care vor veni la birourile dumneavoastră parlamentare, și fiți convinși că vor fi mulți, și vă vor întreba: eu de ce nu beneficiez de actul de grațiere, pentru că Văsălie, care a săvârșit aceeași faptă, condamnată ".. unde s-a aplicat de către instanța de judecată aceeași pedeapsă, de 3 ani de zile, la judecătorie, are același grad de pericol social, de ce lui i s-a aplicat actul de grațiere și mie nu mi s-a aplicat actul de grațiere? Ce veți răspunde, domnilor colegi, ce le veți răspunde acelor oameni care vor veni la birourile dumneavoastră parlamentare și vă vor spune asemenea probleme? Ce legi faceți dumneavoastră în Parlamentul României? Adică, pentru unii mumă, pentru alții ciumă, nu?!

Gândiți-vă, pentru că noi mergem în teritoriu și nu ministrul justiției să dea față cu cei care vin la birourile noastre parlamentare și ne cer răspunsuri precise la legile pe care le adoptăm aici.

Gândiți-vă că vor veni acei oameni și care vor spune: sunt la judecătorie, nu este definitivă sentința, dar nu știu ce înseamnă aceasta să fie definitivă! Tot 3 ani am luat și eu ca și celălalt coleg de-al meu, Ionescu, să nu mai avem probleme?! El de ce să beneficieze și eu nu de actul de grațiere? Este vorba de aceeași faptă: furt simplu, cu același grad de pericol social. Ce sunt eu de vină că judecătorul a fost în concediu și nu mi-a pus cauza pe rol ca să ajung la sentința definitivă. Care este vina mea? îmi va spune cetățeanul. Și eu ce o să-i răspund? O să-i răspund că așa a decis ministrul justiției. Acesta va fi răspunsul pe care îl voi da, dacă dumneavoastră veți accepta amendamentul domnului deputat Bădoiu.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Gheorghiof.

Domnul Titu-Nicolae Gheorghiof:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Rar mi-a fost dat să aud motivațiile care s-au spus astăzi pentru un act de clemență; dacă este un act de clemență grațierea. Pentru că m-am întors în trecut, în ’78, atotputernicul legiuitor a încercat și el să revoluționeze înstituția grațierii și instituția amnistiei, dacă bine îmi amintesc, domnule ministru. Atunci era cât pe-aci, de fapt, s-a și împlinit, printr-o voință unică și de neluat atunci în considerare și ca să poată fi criticată. Dar astăzi, aici, printr-un act de clemență, în motivație, ni s-a spus în felul următor: grațierea este un act de clemență pentru oamenii care se comportă frumos, băieți cuminți în pușcărie. Grațierea noi trebuie să o dăm, acest act de grațiere, pentru că sunt suprapopulate. Monitorul european vine și ne spune: ce faceți voi? În pușcării sunt oameni care trăiesc în condiții inumane. Este adevărat. Condamnarea înseamnă privatizare de libertate. Luăm libertatea omului și nu-l ducem la o condiție subumană, așa cum se petrece astăzi în România.

Dacă aceste două motive sunt motivele care au împins inițiatorul să solicite Parlamentului României un act de grațiere, atunci nu văd de ce acum, când noi vrem să facem un act de clemență, când noi vrem să nu mai fie aglomerate, supraaglomerate și duși oamenii la un tratament inuman și numai să-i privăm de libertate, noi rămânem cantonați acum un an și jumătate sau un an în urmă, de un an ne chinuim să dăm un act de clemență, noi, care suntem, practic, legiuitorii acestei țări.

S-a mai pus și o problemă: cum să lăsăm un om care poate să i se achite fapta pe care a făcut-o și să i se aplice, practic, un act de clemență care este grațierea?

Și atunci, mă întreb și eu, oare nu cumva omul acela, care ar fi achitat pentru faptă, ar prefera să intre în pușcărie, poate să fie grațiat pentru că în pușcărie este mai bine decât afară?! Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Szekely.

Domnul Ervin Zoltan Szekely:

Intervenția mea este doar procedurală. Domnule președinte, eu cred că dezbaterile în ceea ce privește principiul acestui amendament s-au purtat deja la momentul anterior, nu cred că problema a fost data de la care să se aplice actul grațierii, ci principiul dacă aceasta să se aplice hotărârilor rămase definitive sau trebuie fixată o dată.

De aceea, vă rog să sistați discuțiile la acest amendament și să trecem la vot,pentru că s-au spus deja toate argumentele care s-au putut spune în acest caz.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Aveți perfectă dreptate, domnule Szekely, dar eu am încercat să explic acest lucru colegilor și am fost penalizat de la tribună că influențez dezbaterile.

Poftiți, domnule deputat Moiș.

Domnul Văsălie Moiș:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu nu doresc să repun în discuție argumentele pe care le-am adus, doresc să vin cu un argument nou. Vă rog să observați că acest act de clemență are o condiție dărâmătoare, și anume, dacă în 3 ani de zile cel care a fost grațiat nu îndeplinește condițiile restrictive prevăzute de acest act de clemență, practic, el va trebui să execute pedeapsa.

Așadar, nu vă uitați la câți li se va aplica acest act de clemență, să vă uiați la efectele lui și condițiile în care vor fi aplicate prevederile acestui act de clemență. Pentru că el are niște condiții draconice, până la urmă, stipulate. Așadar, toate argumentele aduse până acum în ceea ce privește data până la care să se aplice acest act de clemență rămân în picioare și sunt susținute cu atât mai mult de aceste condiții draconice de aplicare a actului de clemență.

Susținem, prin urmare, amendamentul propus de către domnul deputat Bădoiu, eu și Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar, din partea inițiatorului.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ca unul care am scris Legea grațierii și procedura grațierii, lege care a fost dezbătută în ambele Camere și, pentru niște chestiuni de, nu pot să spun de oportunitate, de tehnică legislativă, a fost restituită de Președintele României, apoi a trecut la Senat și au fost îndreptate aceste probleme, legea, sigur, se va întoarce la promulgare, deci, din acest punct de vedere, consider că stăpânesc instituția grațierii, cel puțin în măsura în care am reușit să scriu o lege, care să-și găsească aprobarea de către Parlament.

Nu mă despart de ceea ce colegul meu, domnul deputat Cornel Bădoiu, a spus aici, însă vreau să-i arăt un singur lucru și o fac și pentru toată lumea: există în drept un principiu, că cine poate mult, poate și mai puțin. Grațierea este un act politic, iar cel care inițiază acest act politic poate să stabilească în ce măsură îl dă și cum să se aplice.

Ne găsim în fața unei grațieri, aș putea spune, restrictive, se vrea să fie grațiate numai acele pedepse care au fost aplicate prin hotărâre definitivă. Atunci când legiuitorul va vrea să-i grațieze și pe cei care au săvârșit faptele până la o anumită dată și se află în curs de judecată, va insera în lege un astfel de text.

Dar, în momentul de față, aprecierea politică este aceasta: să graținem numai pe aceia care au fost condamnați prin hotărâri definitive până la data intrării în vigoare a legii.

Domnul Valer Dorneanu:

Supunem votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Bădoiu.

Cine este pentru? 39 voturi pentru.

Împotrivă? 60 voturi împotrivă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Câte? Domnule președinte, haideți să fim serioși!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Chiliman, văd că sunteți specialist în contestări, vă rog să poftiți la tribună și să mai numărați o dată!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cerem măcar o minimă corectitudine!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Gaspar are o problemă de procedură.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cunosc activitatea parlamentară din 1990, dar ce se întâmplă în legislatura actuală sub aspectul exprimării votului și al anunțării rezultatului votului, pur și simplu, mă uimește! Adică, se pune la îndoială corectitudinea celor doi secretari, colegii noștri, că ar număra în mod greșit! Eu, în locul dânșilor, m-aș ridica și aș părăsi acel loc, atâta timp cât se pune la îndoială buna credință!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Chiliman.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule președinte,

Știm foarte bine câți suntem în sală, dumneavoastră ați spus 60, probabil că sunt 60...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Chiliman, înainte de a vorbi pentru presă, vă rog să numărați voturile de aici, din față, ca să nu mai vorbiți în principiu!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu nu vă mai spun nimic, domnule președinte.

O voce din sală:

Câți suntem în sală, domnule Chiliman? Spuneți numărul!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

V-am spus că, probabil, sunt 60. Eu spun cu totul altceva, noi, aici, suntem cam 85-90 de oameni în sală, dumneavoastră, sigur, aveți un număr total de 56, probabil....

Domnul Valer Dorneanu:

60 și cu 39 câți sunt, domnule deputat?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Probabil, cu dânșii de acolo ceva mai mult și, cu dumneavoastră, probabil că sunt 61 de voturi.

Problema e cu totul alta, domnule președinte. Noi am fost nu 39, ci am fost 41. Eu atâta am vrut, nu vreau să vă spun că dumneavoastră ați numărat incorect pe partea de 60, ci pe partea cealaltă, pe partea de 39, au fost 41, atâta vreau să vă spun.

În momentul în care se numără, eu cred că trebuie numărat corect fiecare om care este în sală, nu am contestat cifra de 60 pe care ați spus-o. Cred că este 61 cifra corectă, însă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Consider absolut rău-voitoare intervențiile dumneavoastră! Cele mai multe voturi pentru amendamente le-au exprimat colegii noștri de la PRM, unde a numărat distinsul nostru coleg Leonăchescu, care exprimă tocmai voința acestui partid! Și ați văzut că am numărat de două ori voturile și a ieșit tot așa!

Vă spun, înțeleg să dau o turnură absolut democratică dezbaterilor, dar constat foarte multă rea-credință și constat foarte multă jignire la adresa colegilor mei care numără!

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Să numere corect!

Domnul Valer Dorneanu:

Corect au numărat!

Deci, cu 60 de voturi împotrivă și 39 pentru, amendamentul domnului Bădoiu a fost respins.

La art. 6? Nu sunt obiecțiuni.

Votat în unanimitate.

Art. 7. Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Doar o frază despre incidentul procedural. Probabil că soluția va fi și la Camera Deputaților votul electronic, care ne-ar scuti de orice alt comentariu și probabil că din toamnă am rezolva această problemă serioasă.

Domnul Valer Dorneanu:

Și puțin mai multă bună-credință și constructivitate, alături de aceasta.

Domnul Emil Boc:

Atunci, toate lucrurile s-ar rezolva. De ce să nu aibă și Camera Deputaților, la fel ca la Senat, vot electronic?

Domnule președinte, la pct. 5 din cadrul amendamentelor respinse, la art. 7, există un amendament formulat de Grupul parlamentar al Partidului Democrat și, chiar dacă este la un alt articol, mai există un amendament pe aceeași linie al domnului deputat Cornel Bădoiu.

La art. 7, după alin. 1, noi am propus un nou text, care să sune în felul următor: "Persoanele grațiate care, în decurs de 3 ani, cu rea-credință, nu au acoperit prejudiciul sau despăgubirile la care au fost obligate, vor executa pedepsele ce le-au fost stabilite".

Acest amendament urmărește să dea satisfacție și persoanei vătămătate și nu numai infractorului, prin actul de grațiere. O persoană, când este condamnată, are prin sentintă, de cele mai multe ori, obligația de a repara un prejudiciu pe care l-a produs prin săvârșirea infracțiunii.

Vom avea următoarea situație: un infractor a fost condamnat la 3 ani de închisoare, a produs un prejudiciu de 100 de milioane de lei. După publicarea în Monitorul Oficial a acestei legi, el va ieși din închisoare și se va întâlni pe stradă cu acela căruia i-a produs prejudiciul de 100 de milioane de lei și va spune: "Ei, ai văzut cum este legea? Ai văzut că nu contează prejudiciul pe care ți l-am produs?" Și, etalând faptul că nu va putea să recupereze prejudiciul, el va fi bine-mersi în libertate și va sfida în continuare cetățeanul cinstit, plătitor de impozite și taxe. Îl va sfida pur și simplu!

Și atunci, nu este, oare, corect ca și celui care beneficiază de clemența statului, de clemența noastră, nemenținându-l în închisoare, să-i dăm și o obligație corelativă, și anume, ca în decurs de 3 ani de zile să recupereze prejudiciul? Am spus "cu rea-credință", dacă nu recuperează prejudiciul, că s-ar putea să fie o persoană, într-adevăr, în imposibilitate, materială, fizică, cum doriți, să recupereze prejudiciul, nu cu acele persoane ne batem noi, ci cu acelea care, cu rea-credință, într-un termen de 3 ani de zile, nu vor recupera prejudiciul pe care l-au produs părții vătămate.

Credem noi că actul acesta de grațiere, dincolo de faptul că este un act politic, trebuie să fie și un act moral, de a introduce o minima moralia în această activitate legată de grațiere. Și să-i creăm și o obligație aceluia căruia îi dăm un drept, pe lângă dreptul de a fi grațiat, să-i dăm și o obligație corelativă, dreptul de a-l despăgubi pe acela pe care l-a păgubit.

În speranța că veți accepta amendamentul nostru, sub rezerva celor prezentate, vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai dorește cineva să intervină? Nu.

Din partea inițiatorului, domnul ministru Alexandru.

Domnul Ioan Alexandru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Credem că nu există suficiente argumente pentru a modifica textul inițial, din următoarele motive. În primul rând, vă rog să observați că art. 7 deja condiționează, deci, stabilește că: "Persoanele grațiate care, în decurs de 3 ani săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită, și restul de pedeapsă".

Propunerea de a se adăuga un nou alineat ar însemna să repetăm, deoarece, substanțial, se repetă aceeași condiție, și anume că: "Persoanele grațiate care în decurs de 3 ani, cu rea-credință, nu au acoperit prejudiciul..." Se introduce numai conceptul de "rea-credință".

În opinia noastră este un termen vag, care ar crea mari posibilități de arbitrat în activitatea de justiție. Este recomandabil ca în actele normative să fie evitate asemenea sintagme, care ar deruta. Ce înseamnă "reaua credință", cum poate fi stabilită? Avem experiența bunei credințe în unele procese de pe Legea nr. 10 și rezultatele care s-au consemnat acolo.

Prin urmare, cred că ar trebui evitate asemenea precizări, care nu ar fi benefice pentru un act normativ solid. Mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați ascultat și argumentele inițiatorilor amendamentului și răspunsul ministerului. Mai doriți să interveniți? Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin amendamentul propus se încearcă să se introducă o a doua condiționare la grațiere. În alin. 1 se are în vedere situația în care, în decurs de 3 ani, cel care a fost grațiat, dacă săvârșește o infracțiune și este condamnat, va executa și pedepasa care face obiectul grațierii. Aici, se introduce o a doua condiționare, legată de faptul că cel grațiat, cu rea-credință, nu a acoperit despăgubiri la care a fost obligat.

Or, noi cunoaștem foarte bine că hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsă și la despăgubiri constituie titlu executoriu, iar punerea în executare se face pe căile cunoscute. Nu am nevoie să introduc într-o lege de grațiere modul de a pune un executare un titlu pe care îl am, există procedură specială cu privire la punerea în executare, pentru recuperarea daunelor care mi s-au produs prin fapta infracțională.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Și vă promit că nu am să mai iau cuvântul la amendamentul de la art. 8 alin. 1 și 2.

Domnilor colegi și stimate colege,

Trebuie să știți că procesul penal are două componente. aspectul penal și latura civilă. Vă amintesc că, încet-încet, în România se instaurează economia de piață. Deci, cu alte cuvinte, componenta materială, latura civilă a procesului penal capătă o importanță deosebită.

Dacă până astăzi aspectul penal avea prioritate, apoi, trebuie să fiți de acord cu mine că în egală măsură trebuie să-i dăm importanță și celui referitor la repararea pagubei. Pentru că, stimați colegi, pe cel care a fost prejudiciat, la urma urmei, îl interesează mai puțin dacă respectivul execută sau nu execută pedeapsa, pe el îl interesează să recupereze paguba. Gândiți-vă inclusiv la marii, cât și la micii întreprinzători, ce se întâmplă dacă într-o perioadă de… nu vor recupera acest prejudiciu?

Povestea că, vezi, Doamne, în legislația românească nu sunt definite cu mai multă exactitate criteriile după care putem stabili dacă a existat sau nu rea-credință... Îi combat pe colegii mei din Executiv, pentru că expresia "cu rea-credință" este întâlnită în toată legislația românească și nimeni nu s-a mai legat de aspectul că nu sunt criteriile bine precizate.

Păi, domnilor colegi, treaba aceasta e la latitudinea judecătorului, nu a politicului. Se stabilește dacă cu rea-credință nu a acoperit prejudiciul și, în acest context, e firesc și normal, dacă în decurs de 3 ani - poftim, eu am zis 2, revin și spun 3 - nu acoperă paguba, firesc este să execute pedeapsa.

Ce satisfacție morală, până la urma urmei, are cel prejudiciat? Dacă scapă de pedeapsă, fiind iertat, și pe parcursul a ani și ani de zile trage de acoperirea acestui prejudiciu?

Și, apoi, stimați colegi din Executiv, câți au furat din patrimoniul acesta al României? Oare nu trebuie să găsim un mijloc juridic prin care să-i determinăm pe acești oameni, care au scăpat într-un fel sau altul de executarea pedepsei, să acopere măcar pagubele create? Atât, vă mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție.)

Domnul Damian Brudașca (din sală):

Foarte logic! Bravo!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Îmi pare foarte rău, văd că nu se pot împărtăși niște lucruri care sunt bine venite și care duc la rezolvarea ambelor aspecte, așa cum au spus și colegii mei antevorbitori. Domnule, vorbim de latură penală, înțelegem clemență, dar pe latură civilă înțelegem să nu executăm? Nu se poate! Și în instanță, în momentul în care cineva beneficiază de circumstanțe atenuante, până nu a acoperit prejudiciul, nici nu se poate pune în discuție o asemnea problemă!

Deci, vreau să vă spun că este absolut necesar, măcar aici, acum, când înțelegem să luăm o măsură de clemență, să ținem cont de acest lucru, care este bine venit și nu văd de ce atâta înverșunare, să nu acceptăm așa ceva? Nu pot să înțeleg! Cel puțin, din partea colegilor juriști.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Eee...!

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

De ce, domnule Chiliman? În termeni de 3 ani, nu mă interesează pe mine dacă mai săvârșește...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu a spus, stimată colegă, decât "eee...", nu v-a combătut.

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Cel puțin pentru juriști e un lucru arhicunoscut. Dar, să nu vrei să recuperezi prejudiciul, mă face să mă gândesc la cu totul altceva, nu vreau să spun acum la ce, dar este un lucru inadmisibil, după părerea mea și a colegilor antevorbitori, nu vă supărați.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Sprijinim amendamentul!

Doamna Florina Ruxandra Jipa:

Bun, dacă îl sprijiniți, și eu înțeleg să sprijin amendamentul colegului nostru Boc. Aici, eu zic că este vorba de a ieși o lege bună, nu este vorba că vine amendamentul din partea PD-ului, a PNL-ului, a indiferent cui.

Nu trebuie să sprijinim ceea ce este bine, ceea ce este în folosul legii cu pricina? Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Timiș mai dorește să intervină.

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De această dată, trebuie să vă spun că sunt de acord cu amendamentul... (aplauze din partea opoziției) Mulțumesc de aplauze, nu erau necesare.

Deci, sunt de acord cu amendamentul propus de domnul Boc, pentru un simplu motiv, eu vă invoc aici un motiv foarte simplu. Dacă vrem să iertăm pe cineva pentru o faptă penală, pentru o pedeapsă stabilită de instanța de judecată, nu îl putem ierta în același timp și în totalitate pentru neacoperirea prejudiciului cauzat.

Adică, până la urmă, grațierea se aplică, domnilor, faptelor penale, nu faptelor civile! Nu putem, în același timp, să-l iertăm în totalitate pe infractor, este suficient că nu îl mai ținem în închisoare pentru motivele invocate în actul de grațiere și pentru situațiile de acolo, dar nu putem să-l iertăm și de plata prejudiciului.

Felul în care se pune problema: bună-credință, rea-credință, aceia sunt termeni juridici. Cine stabilește reaua credință, buna credință? Cine stabilește și dacă infractorul, în termen de 3 ani, a mai săvârșit o faptă penală? Există instituții ale statului care să facă ordinea aceasta.

Deci, nu putem, pentru niște temeiuri total nejustificate, să iertăm un infractor în totalitate! Așa că v-aș ruga să votați acest amendament, pentru ca să iertăm doar fapta penală, nu și prejudiciul material. Mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Gaspar, din partea ințiatorului.

Domnul Acsinte Gaspar:

Cine spune că-l iartă de latura civilă? Domnule, obiectul grațierii este pedeapsa privativă de libertate, în măsura în care prin fapta penală a adus și un prejudiciu, el, prin hotărârea judecătorească, va fi obligat la plata despăgubirilor, așa cum va fi stabilită de instanță. Și în baza hotărârii judecătorești, se va trece la executare.

De unde ați scos dumneavoastră că prin grațiere se iartă infractorul care beneficiază de grațierea pedepsei, de latura civilă? Uitați-vă ce spune textul amendamentului! Ambele au aceeași redactare, chestiunea diferă între domnii deputați Boc și Bădoiu, numai în ceea ce privește timpul înlăuntrul căruia, dacă nu a plătit despăgubirile și nu a acoperit prejudiciul, cu rea-credință, cum se spune: 3 ani la domnul Boc, 2 ani la domnul Bădoiu.

Dar aceasta este în afară și am spus, înseamnă să mai adăugăm o condiționare la actul de grațiere, care ține de latura civilă a procesului și care își are o altă cale de rezolvare decât latura penală.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Timiș. Drept la replică sau...? Poftiți.

Domnul Ioan Timiș:

N-am să fac aici o lecție de drept, dar vreau să vă spun ferm că nu sunt în eroare! Deci, nu sunt în eroare!

Pentru că, au explicat colegii noștri, procesul are două laturi: una civilă și una penală. În cazul acesta, dacă, pentru pedeapsa aplicată cu caracter penal, există o condiționare de 3 ani ca infractorul să nu mai săvârșească o faptă penală, de ce să nu las și o a doua condiționare, ca să-și repare prejudiciul pe care nu l-a reparat cu bună-credință?

De ce să nu-l condiționez? Trebuie să-l las pe infractor să facă ce vrea, să execute sau să nu execute o hotărâre judecătorească? Deci, poate să fie și o a doua condiționare, stimați colegi, ca el să-și plătească prejudiciul pe care l-a cauzat.

Și să știți că, din acest punct de vedere, cel căruia i s-a cauzat un prejudiciu este mai puțin interesat dacă infractorul răspunde sau nu răspunde penal. Tragerea la răspundere penală este obligația statului, pe când pe mine, ca cetățean, mă interesează dacă îmi recuperez prejudicul sau nu. Și aceasta este important pentru cetățenii acestei țări!

Treaba aceasta, cu tragerea la răspundere, este a statului, până la urmă, indiferent al cui este acest stat sau cine conduce acest stat! Mulțumesc pentru atenție.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, în afara acestei pledoarii teoretice, poate explicați sălii dacă sunt mai multe argumente pentru a se acoperi prejudiciul, introducându-l înapoi în închisoare pe cel căruia dumneavoastră vreți să-i revocați sancțiunea? Acum înțeleg că aveți o problemă cu recuperarea prejudiciului, se recuperează mai sigur?

Domnul Ioan Timiș:

Înțeleg că suntem la întrebări și răspunsuri. Lăsați-mă să îmi exprim punctul de vedere la ce mă intresează. Problema aceasta nu este problema mea.

Dar, dacă totuși doriți, dacă îl las liber, ce garanții am eu că își plătește aceste obligații față de cel căruia i-a cauzat un prejudiciu, dacă nu îl condiționez printr-un text de lege? S-a răspuns cu o întrebare.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Szekely.

Domnul Ervin-Zoltan Szekely:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș dori să îl asigur pe colegul nostru Timiș că nimeni nu se îndoiește de competența lui. Dimpotrivă, el este un jurist eminent, și nu este vorba despre faptul că nu ar fi înțeles esența acestei discuții. Însă, și din punct de vedere moral, eu sunt de acord cu acest amendament. Pe undeva, este firesc să îl pedepsim pe acela care, după ce nu a mai executat o pedeapsă privativă de libertate, nici să nu recupereze prejudiciul cauzat. Dar, după părerea mea, nu putem amesteca aspectele civile cu aspectele penale. Nu putem condiționa aplicarea unei măsuri penale de executarea unei îndatoriri civile.

Dacă dorim să facem acest lucru, este posibil, dar recuperarea prejudiciului are o procedură exclusiv civilă și bine stabilită în legislația civilă și în dreptul procesual civil, iar în ceea ce privește aspectele penale, cred că actul de grațiere trebuie să se rezume la acestea, și nu să stabilească noi modalități de recuperare a prejudiciului în dreptul civil. Acesta este riscul. Și riscul este teoretic în primul rând, fiind totuși important ceea ce comportă acest amendament.

Deci nu este vorba că legiuitorul ar încuraja sustragerea de la executarea obligațiilor civile, dar aceasta este o lege cu caracter penal, și trebuie să se rezume la soluționarea aspectelor penale ale grațierii.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru Alexandru.

Domnul Ioan Alexandru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

De jumătate de secol s-a desființat închisoarea datornicilor. Dacă vrem să reiterăm această instituție, putem transforma sau metamorfoza mijloacele de executare silită din civil și să le aducem în plan penal.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

V-aș ruga să vă astâmpărați puțin orgoliile profesionale și disponibilitatea de explicare teoretică. Ați vorbit fiecare de câte două ori.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Două precizări doar.

În primul rând, aici nu este vorba de închisoarea datornicilor, și comparația nu își are rolul în contextul de față.

În al doilea rând, chiar dacă pe domnul Timiș îl paște o sancțiune disciplinară pe linie de partid, după poziția pe care a avut-o astăzi, argumentele pe care le-a avut în susținerea amendamentului pe care eu l-am formulat sunt corecte, în sensul că este absolut necesar ca această dublă condiționare să existe, pentru a da, cel puțin printr-un articol de lege, și o minimă satisfacție persoanei vătămate din procesul penal. Procesul penal are o persoană care săvârșește infracțiunea, infractorul, și o persoană care suferă un prejudiciu, persoana vătămată.

Toată această lege pe care noi o dăm astăzi vine în favoarea persoanei care beneficiază de clemența statului, prin actul de grațiere. Dar nu ne gândim, oare, puțin și la acela care a suferit prejudiciul?

Acesta este mesajul pe care noi dorim să îl dăm prin această lege: că ne pasă și de aceia care au suferit un prejudiciu, și care prejudiciu nu a fost recuperat, pentru că, dacă s-ar recupera prejudiciul, articolul nu intră în cauză, nu se aplică.

Dar haideți să dăm un semnal că ne pasă și de oamenii cinstiți, de oamenii corecți, de oamenii care își plătesc impozitele și taxele, de oamenii care duc o viață normală și respectă legile acestei țări. Acesta este mesajul pe care noi îl dăm prin acest amendament. Nu este vorba despre altceva, ci de a da un mesaj că ne pasă și de aceia care, repet, sunt onești și cinstiți în această țară.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bădoiu. Și, după aceea, propun sistarea discuțiilor.

Cine este pentru sistarea discuțiilor? Mulțumesc.

Împotrivă?

Repetăm votul, ca să nu existe iar contestații.

Cine este pentru sistarea discuțiilor? Să știți că este un vot la etaj - domnul deputat Popescu Kanty. 75 de voturi pentru.

Împotrivă?

Stimați colegi,

Sunt unii dintre dumneavoastră care de doi ani vorbesc din sală și niciodată nu ies la tribună. I-aș ruga foarte mult să vină la tribună dacă au să exprime ceva.

25 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Nu sunt.

Cu 75 de voturi pentru, 25 împotrivă, s-au sistat discuțiile după intervenția domnului Bădoiu.

Aveți cuvântul.

Domnul Cornel Bădoiu:

În primul rând, aș vrea să fac o precizare: eu vorbesc ca specialist în domeniu; nu am în vedere nici un fel de criteriu politic. Aceasta să fie clar pentru toată lumea.

În al doilea rând, sunt foarte multe persoane prejudiciate care nu aleg calea acțiunii în comercial sau în civil, ci pe cea din penal, pentru că, potrivit legii penale, lucrurile se rezolvă cu mai multă celeritate. Și, atunci, îi întreb eu pe domnii colegi: dacă nu am pune condiția vizată de mine și de domnul Boc prin acel amendament - cum că, dacă în trei ani, cu rea-credință, nu acoperă prejudiciul, reintră de unde a plecat, atunci îmi pun și eu o întrebare: nu credeți că acest om nu ar mai fi meritat clemența, iertarea de executarea pedepsei? Păi, domnilor, cu atât mai mult, scopul pe care l-ați învederat în expunerea de motive s-ar împlini prin acceptarea acestui amendament, pentru că cel care a ieșit din pușcărie și care a fost iertat să nu mai execute pedeapsa va ști că, dacă trage de timp cu rea-credință, este pasibil să reintre la închisoare.

Deci nu îmi faceți trimire la executorul judecătoresc, stimați colegi, pentru că aceasta înseamnă bani pentru persoana prejudiciată. Deci acesta, odată, a fost furat, după aceea trebuie să facă față la n procese (vezi: contestație la executare, strămutări etc.), într-un final ajunge la un executor judecătoresc care îi ia 10%, bașca Vlașca și Teleormanul, ca să facă evaziune fiscală, și pune în executare hotărârea. După câți ani? După zece-cincisprezece ani, adică după ce acela a reușit să plece sau să ajungă bătrân și să nu mai aibă ce lua de la el.

În al treilea rând, domnule ministru Gaspar, îmi pare rău că aici nu ați explicat plenului că prin legea cadru privind procedura grațierii inițiată de dumneavoastră, trecută prin cele două Camere, aflată la promulgare, restituită pentru nimica toată, dar nu pentru ce vă spun acum, și anume că grațierea urmează să se aplice nu numai condamnaților definitiv, ci și celor în curs de urmărire sau judecată care au comis fapte până la o anumită dată.

Domnul Acsinte Gaspar (din loja destinată Guvernului):

Nu ați fost în sală.

Domnul Cornel Bădoiu:

Îmi pare rău. Îmi cer scuze în cazul acesta.

În al patrulea rând, domnilor, gestiunea frauduloasă, cel puțin până la ora aceasta, se pedepsește cu închisoare până la doi ani, deci automat va intra în legea de grațiere. V-ați întrebat câte miliarde au fost păpate prin astfel de fapte? Deci nici măcar atât nu înțelegeți: că trebuie să recuperată paguba de la acești oameni care din start au fost de rea-credință.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Cred că cei care nu sunteți juriști ați devenit deja, ascultând atâtea intervenții de specialitate.

Să trecem la vot.

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnilor deputați Boc și Bădoiu.

Cine este pentru? 42 de voturi pentru.

De la balcon s-a exprimat un vot regulamentar. Îl aștept și pe al doilea.

(Vociferări din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Atunci, au fost 41 de voturi pentru, dacă contestați votul de la balcon.

Împotrivă? 69 de voturi împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Cu 69 de voturi împotrivă, 41 pentru, amendamentul domnilor deputați Boc și Bădoiu a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art.7 în formularea votată de Camera Deputaților în prima ședință.

Cine este pentru? 70 de voturi pentru.

Împotrivă? 41 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 70 de voturi pentru, 41 împotrivă, art.7 a fost votat în formula pe care v-am prezentat-o.

La art.8 dacă sunt obiecțiuni.

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Nu voi relua toate argumentele, pentru că aici, la art.8, avem de-a face cu o formă asemănătoare cu cea a amendamentului de la art.5 și, în consecință, nu mă voi rezuma decât la noi argumente.

De aceea, înainte, aș vrea să constat o poză pe care am văzut-o în plenul Camerei Deputaților în acest moment: la această masă erau opt membri ai Comisiei juridice, de disciplină și imunități; din cei opt, șapte se pronunță pentru un amendament, iar plenul Camerei Deputaților se pronunță exact invers. Cred că este o poză de "Guinnes Book". Când specialiștii, experții, cei care redactează legile care trec prin comisie...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, nu este prima dată când pretindeți că distinșii noștri colegi din Comisia juridică, de disciplină și imunități decid în locul Camerei Deputaților.

Aici suntem toți deputații egali și decide plenul.

Domnul Emil Boc:

Eu am făcut o constatare, domnule președinte.

Judecățile de opinie nu se condamnă.

Domnul Valer Dorneanu:

Dar nu mai jigniți pe ceilalți colegi care nu sunt juriști și care nu fac parte din Comisia juridică, de disciplină și imunități.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Dumneavoastră, care sunteți un eminent jurist și un fin observator al vieții juridice, știți că, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, judecățile de valoare nu pot fi sancționate. Eu am emis o judecată de valoare cu care puteți fi de acord sau nu puteți fi de acord. Aceasta este esența dezbaterii democratice.

Am vrut numai să spun că este o constatare, bazându-ne pe voturile care au stat în fața voturilor dumneavoastră. Repet: o poză cu care nu ne putem mândri, spunem noi, în acest moment.

Revenind la amendamentul formulat, acesta se leagă de ultimul articol din lege: "În forma amendată de către Guvern, urmează ca dispozițiile prezentei legi să fie aplicate hotărârilor judecătorești definitive pronunțate până la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei legi."

La art.5 vorbeam de sancțiunile contravenționale. Acum, la art.8, vorbim de pedepse, de măsuri și sancțiuni aplicate de către instanțele judecătorești. Vorbim de tot, de ansamblu. Problema este aceeași ca la art.5: aplicăm în totalitate prevederile prezentei legi doar la hotărârile judecătorești rămase definitive sau le aplicăm faptelor săvârșite până la o anumită dată?

Un singur argument mai trebuie adăugat aici: și într-un caz și în celălalt, grațierea se realizează și se aplică pedepselor stabilite și aplicate de instanța de judecată. Și în cazul în care vom aplica actul de grațiere faptelor până la o anumită dată, tot va continua judecata, se va aplica o pedeapsă de către instanța de judecată, și după aceea va fi avut în vedere actul de grațiere. De doriți sau de ce nu dorim să înțelegem acest lucru?

Domnul ministru Gaspar ne spunea că actul de grațiere este un act politic. Da, este un act politic de clemență al legiuitorului, dar el nu poate fi în contradicție cu textul Constituției, cu normele fundamentale ale dreptului.

S-a subliniat de nenumărate ori de la acest microfon că, în această formă, acest act politic de clemență al Parlamentului este contrar art.16 din Constituția României, care încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor și nu mai reiau argumentația.

Oricât am dori să facem acte politice, ele trebuie să se subsumeze actului suprem fundamental care ne coordonează, Constituția României.

Iată de ce acum, în ceasul al doisprezecelea, avem ocazia să îndreptăm erorile pe care le-am făcut până acum și să aplicăm actul de grațiere faptelor săvârșite până la o anumită dată, în cazul de față 18 decembrie 2001.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Brudașca.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Eu nu vorbesc aici ca și jurist, pentru că nu am această pregătire, însă eu îmi exprim o nedumerire.

Am constatat că distinșii colegi dintr-o anumită parte a acestei Camere au rămas total indiferenți în fața argumentelor logice pe care le-au pus în undă și în fața noastră specialiștii din Comisia juridică, de disciplină și imunități. Indiferent de seriozitatea și profunzimea acestor argumente, votul a fost numai unul singur.

Deduc de aici că, probabil, și această lege este inclusă în acordul dintre PSD și UDMR, și el va trebui să apară în forma finală numai într-un anumit sens care este agreat de UDMR. Dacă este adevărat, este din ce în ce mai grav. Constatăm că acordurile politice bat Legislativul în competențele ce îi sunt stabilite de lege.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia pentru apărare cere procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, dar nu sunt comisie! Eu sunt deputat.

Domnule președinte,

Vă asigur încă odată de tot respectul meu, dar nu pot să nu constat faptul că dumneavoastră, în modul în care conduceți ședința, vă raliați, de la bun început, partizan asupra ideii cu care vine Guvernul - să impună un proiect de lege. Lucrul acesta mă deranjează, și vi-l spun franc, cinstit.

Dacă aveți un punct de vedere personal în sensul unui articol, cobărâți aici și spuneți-ni-l la fel cum facem noi, de la pupitru, pentru că, influențând decizia parlamentarilor care vă sunt subordonați în PDSR, datorită rangului, gradului pe care îl purtați în acest partid, dumneavoastră nu faceți să meargă în mod democratic votul Camerei Deputaților.

Acum, vă rog să îmi răspundeți mie la o eventuală întrebare: cum voi răspunde eu, acum, când ies afară, ziariștilor care mă vor întreba de ce am ajuns să fac legi în avantajul meu, ca parlamentar, în ideea că voi putea vreodată să răspund de niște fapte dar numai penal, cu grațieri, fără importanță, și să nu mai răspund și civil, atâta timp cât în bugetul statului nu se recuperează aproape nici măcar jumătate, dacă nu chiar mai puțin, din datoriile unor oameni, unor societăți, unor întreprinderi către stat? Și ne mirăm de ce bugetul apărării este așa de mic și de ce un procent pentru apărare, așa cum l-am discutat astăzi, de 2% și ceva, este insuficient, în final, ca să ne acopere ceea ce am crezut că, prin acest buget, va fi acoperit. Eu nu știu ce să le răspund.

Nu cumva am căzut în plasa aceasta să facem legi care ne protejează pe noi într-un eventual necaz în care vom intra ulterior?

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă dumneavoastră, acum sau altă dată, îmi veți da un exemplu de frază prin care eu am influențat votul, atunci îmi voi cere scuze în fața plenului. Până atunci, vă răspund că există mai multe modalități de a te face remarcat și de a încerca să te vadă presa, printre care și cel utilizat de dumneavoastră.

Supun votului dumneavoastră, în aceste condiții, amendamentul domnului Boc.

Cine este pentru? 40 de voturi pentru.

Împotriva amendamentului? 67 de voturi împotrivă.

Abțineri?

Cu 67 de voturi împotrivă, 40 pentru, a fost respins amendamentul domnului Boc.

Supun votului dumneavoastră art.8 în formula pe care v-am prezentat-o.

Cine este pentru?

Domnul Cornel Bădoiu (din sală):

Domnule președinte, mai sunt două amendamente la art.8.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu nu am nici un amendament să îl susțin. Cine are amendamente să le susțină.

Domnul Cornel Bădoiu (din sală):

Tocmai. Vreau să le susțin.

Domnul Valer Dorneanu:

După ce am votat articolul?

Domnul Cornel Bădoiu (din sală):

Sunt două amendamente cu un conținut asemănător.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc foarte mult că mă ajutați să respect Regulamentul și să revin la un vot pe care l-am exprimat cu privire la un articol, pentru că dumneavoastră nu sunteți atenți la desfășurarea votului.

Domnul Cornel Bădoiu:

Domnule președinte,

Să știți că sunt foarte atent. S-a discutat amendamentul domnului deputat Boc.

Domnul Valer Dorneanu:

Și după aceea am supus votului art.7. Trebuia să vă opuneți să supun votului art.7.

Domnul Cornel Bădoiu:

Este vorba de art.8 alin.1.

Domnul Valer Dorneanu:

Și pe acesta l-am votat.

Domnul Cornel Bădoiu:

Nu. S-a discutat amendamentul domnului Boc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți, susțineți-vă amendamentul.

Domnul Cornel Bădoiu:

Eu doar atât vroiam să vă rog: să supuneți la vot amendamentele de la art.8 alin.1 și 2 pe care le-am formulat eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Dorește cineva să intervină cu privire la acest amendament?

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Noi susținem amendamentul de la pct.9 din raport formulat de domnul deputat Bădoiu, regulamentar, corect. Suntem în procedură, și susținem acest amendament, cu argumentele pe care le-am expus până acum. Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Cornel Bădoiu, susținut de domnul deputat Boc.

Cine este pentru? 43 de voturi pentru.

Împotrivă? 68 de voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Cu 68 de voturi împotrivă, 43 pentru și o abținere, amendamentul domnului Cornel Bădoiu a fost respins.

În aceste condiții, supun votului dumneavoastră art.8 în formularea pe care v-am prezentat-o, care este și ultimul din lege.

Cine este pentru? 68 de voturi pentru.

Împotrivă? 41 de voturi împotrivă.

Abțineri? Nici o abținere.

Cu 68 de voturi pentru, 41 împotrivă, art.8, ultimul, a fost votat.

Vom supune legea votului final mâine, la ora 12,00.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti duminică, 28 noiembrie 2021, 22:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro