Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 noiembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.159/22-11-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
28-07-2020
27-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 12-11-2002 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 noiembrie 2002

Alocuțiunea domnului Peter Schieder, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Ședința a început la ora 12,00.

Din prezidiu au făcut parte domnii Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, și Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Avem onoarea de a primi astăzi vizita unei delegații conduse de domnul Peter Schieder, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(Domnii senatori și deputați, aplaudă sosirea domnului Peter Schieder, care ia loc în loja oaspeților)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule președinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Peter Schieder,

Domnule secretar general al Adunării Parlamentre a Consiliului Europei, Bruno Haller,

Stimați reprezentanți ai Corpului diplomatic,

Domnilor miniștri, stimați parlamentari,

Astăzi, la mai bine de 50 de ani de la înființarea Consiliului Europei, construcția europeană se află în plin proces de maturizare, generând civilizație și progres, dar și noi provocări legate de procesul de integrare a noilor democrații și de o redefinire a structurilor și instituțiilor europene.

În acest context, îmi face o deosebită plăcere să salut prezența la București, în Parlamentul României, a președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, domnul Peter Schieder, și a secretarului general al acestei prestigioase organizații parlamentare paneuropene, domnul Bruno Haller. (Aplauze)

Amintind că peste câteva luni, în primăvara anului 2003, se vor împlini 10 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, dați-mi voie să evoc rolul deosebit de important pe care Consiliul Europei l-a jucat și-l joacă ca promotor al procesului de integrare europeană, precum și sprijinul deosebit dat României pentru consolidarea democrației și a statului de drept.

Apreciem în mod deosebit faptul că țara noastră se înscrie printre primele state pe care dumneavoastră, domnule președinte Schieder, le vizitați după preluarea mandatului de președinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și vedem în această primă vizită a dumneavoastră atât un semn de atenție și prietenie, cât mai ales o nouă dovadă a sprijinului constant pe care România îl primește din partea structurilor Consiliului Europei, precum și recunoașterea eforturilor pe care țara noastră le face pentru desăvârșirea proceselor democratice în plan intern și pentru deplina sa integrare în marea familie europeană.

Dați-mi voie, stimați colegi, să prezint câteva date despre personalitatea înaltului nostru oaspete.

Domnul Peter Schieder s-a născut în Viena, la 20 august 1941. În ceea ce privește studiile și activitățile profesionale, a urmat studii de drept la Universitatea din Viena între 1960-1964, apoi a devenit critic de film, editor al revistei pentru tineret Trotzdem, directorul firmei de publicitate Werbe und Verlagsgesellschaft-WVG, membru al Consiliului Corporației austriece de radiodifuziune O.R.F., președinte al Consiliului Kabel- T.V. din Viena, companie de studii și cercetare pentru televiziunea prin cablu, președinte al Consiliului Centralei electrice danubiene… vedeți larga paletă de preocupări pe care a avut-o distinsul nostru oaspete, președinte al Comitetului de finanțe al ORF1, reprezentant al proprietarului Vorwarts-AG, editură, membru al Comitetului editorial al periodicului Zukunft, director al Progress Werbung (companie de publicitate)

În ceea ce privește activitatea politică, a fost, între 1964 și 1972, președinte al Tineretului Socialist Austriac; între 1984 și 1988, secretar generalal S.P.O.; între 1955 și 2002, președinte al Filialei Wien-Penzig al Partidului Social Democratic Austriac, membru al Consiliului de conducere al Partidului Social Democrat.

Funcții publice: între 1970-1973, membru al Parlamentului (Nationalrat); 1970-1974, membru al Comisiei parlamentare pentru serviciile de armate; 1973-1984, consilier cu funcții executive și membru al Landului Viena; vicepreședinte al Grupului parlamentar al Partidului Social-Democrat, din 1988, președinte al Comisiei de politică externă al Nationalrat-ului; din 1999, membru al Subcomisiei permanente privind problemele Uniunii Europene a Nationalrat.

Activități internaționale: între 1964-1972, membru al Comitetului Executiv al Uniunii Internaționale a Tineretului Socialist; 1969-1971, președinte al Adunării Mondiale a Tineretului; 1971-1974 și din 1987, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei; din 1974-1985, membru al Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiului Europei; din 1984, delegat la Congresul Internaționalei Socialiste; 1991-2002, președinte al Grupului socialist din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;1992-1995, membru al Comisiei Naționale a Coordonatorilor Inițiativei Central-Europene; 1992-1999, membru al Adunării Parlamentare a O.S.C.E.; 1995-2001, membru al Comitetului Executiv al Partidului Socialiștilor Europeni - P.E.S.; din 1995, lider al delegației austriece în Adunarea COSAC; din 1998, membru al delegației austriece la Uniunea interparlamentară U.I.P.

De asemenea, precizăm și alte activități care-i onorează și îi completează acest palmares cu adevărat impresionant: membru al Comitetului de conducere al Asociației austriece de politică externă și relații internaționale; membru al Comitetului de conducere al Institutului austriac pentru relații internaționale și al Organizației centrale pentru austriecii rezidenți în străinătate; membru fondator al Consiliului asociației austriece pentru relații cu China; membru al Consiliului Mișcării Europene din Austria - EBO.

Iată, stimați colegi, că avem toate motivele să apreciem din nou că suntem onorați de prezența în România a unei înalte personalități internaționale.

Aveți cuvântul, distinse domnule președinte Peter Schieder. (Aplauze puternice)

 
 

Domnul Peter Schieder:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi parlamentari,

Dragi membri ai delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și aș putea spune aici chiar dragi prieteni,

Nu sunt primul președinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care a avut onoarea să fie invitat să vorbească în Parlamentul României, din momentul în care țara dumneavoastră a intrat în această organizație. Am evitat intenționat să menționez cuvântările ținute înainte în acest lăcaș și aș vrea să evit multe lucruri care s-au mai spus deja.

Istoria României, în ultimii 30 de ani, mai ales de la aderarea ei în Consiliul Europei, acum 9 ani și o lună, este impresionantă, este inspirată și merită povestită și repovestită. Îmi aduc bine aminte sesiunea dumneavoastră de toamnă din 1993 când adunarea a adoptat un aviz pozitiv privind cererea României de a intra în Consiliul Europei. Îmi aduc aminte de dezbaterile de atunci, câteodată foarte intense, în lunile care au precedat votul din Cameră. În momentul acela, la fel ca și azi, toată lumea a fost de acord că acest vot covârșitor pozitiv în favoarea României s-a bazat pe speranța și pe încrederea pe care o aveam. A fost o îndepărtare clară de la practica anterioară conform căreia țara trebuia să îndeplinească majoritatea criteriilor de aderare înainte de a deveni membră.

Dacă s-ar fi folosit acea metodă în cazul României în acel moment, probabil că ar fi trebuit să așteptați mai mult decât ați așteptat. Însă, prin amânarea aderării, Consiliul Europei ar fi ignorat această dorință covârșitoare a întregului popor român de a-și restabili legăturile cu Europa democratică și angajamentul de a participa la sacrificiile necesare și la activitatea necesară pentru ca să se întâmple acest lucru. Votul adunării și deciziile ulterioare ale Comitetului miniștrilor a reprezentat o investiție în viitor și un risc calculat care a dat roade și a dat niște dividende imense. Astăzi, România este o democrație funcțională, un factor de stabilitate în regiune, un membru respectat al Consiliului Europei. Va deveni curând membră NATO și un serios candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană într-un viitor nu prea îndepărtat.

Nu am nici o intenție să-mi asum meritul pentru aceste realizări impresionante. Așa că aș vrea să cred că Consiliul Europei a ajutat România în această direcție însă, în final, dumneavoastră singuri sunteți cei care ați făcut atâtea eforturi, ați rezistat în vremuri dificile pentru a ajunge acolo unde vă aflați azi.

În Consiliul Europei, statutul dumneavoastră s-a schimbat. Nu mai reprezentați un pasiv, ci reprezentanți un activ indiscutabil. Și asta s-a petrecut aproape peste noapte. Reprezentanții dumneavoastră la nivel parlamentar și la nivel de guvern au căpătat rapid reputația de a fi niște politicieni serioși care cunosc activitatea Consiliului Europei și cauzele acestuia. Nu intenționez să menționez toți colegii români care au lucrat ca raportori pentru o serie de probleme cruciale, probleme politice aflate pe agenda Adunării în ultimii câțiva ani, sau care au ocupat posturi importante în structura parlamentară, pentru că riscul de a uita pe cineva ar fi prea mare. Însă un lucru putem spune cu siguranță: nu a existat nici măcar o unică inițiativă majoră a acestui organism căreia membrii delegației române să nu i se fi alăturat într-o manieră semnificativă.

Nu am obiceiul să fac un clasament al delegațiilor naționale pe baza intensității muncii lor în cadrul Adunării. Dar dacă aș face așa ceva, România ar fi cu siguranță undeva pe partea superioară a listei. Cred că singura remarcă critică pe care aș putea-o face se referă la compoziția delegației. Nu există nici o îndoială că ea reprezintă din punct de vedere politic țara. Însă, din păcate, nu putem spune același lucru și în materie de reprezentarea celor două sexe în această delegație. Din 20 de reprezentanți există o singură femeie.

România continuă să aparțină acestui curent regretabil care limitează participarea femeilor în politică, nu numai în cadrul Adunării, dar și în societate în general.

Activitatea impresionantă a României, care desfășoară o activitate constructivă în cooperarea internațională și europeană, nu s-a limitat, bineînțeles, doar la Consiliul Europei. În perioada în care România a avut conducerea O.C.D.-ului, prin domnul Mircea Geoană, domnul Adrian Severin, această perioadă este încă în amintirea noastră ca una din perioadele cele mai active din timpurile recente.

Aș dori, de asemenea, să-mi exprim aprecierea cu privire la tot ceea ce a făcut România pentru a îmbunătăți pe mai departe relațiile și cooperarea dintre cele două organizații, între Consiliul Europei și O.S.C.E. Atunci când este vorba de respectarea normelor și principiilor Consiliului Europei, România a întreprins foarte multe lucruri, chiar dacă uneori încă mai există domenii în care persistă probleme în ciuda unor eforturi deosebite întreprinse de autorități.

În aprilie 1997, Adunarea a tras concluzia că România și-a îndeplinit cele mai importante obligații și angajamente asumate, motiv pentru care a decis să încheie procedura de monitorizare. Cu toate acestea, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu lipsa de progrese în câteva domenii. A cerut ferm României să asigure independența puterii judecătorești și să îndepărteze din Codul penal diverse prevederi inacceptabile, în special cele care-i afectează pe homosexuali și libertatea presei.

Adunarea a atras, de asemenea, atenția în legătură cu condițiile deplorabile din închisorile din România și a încurajat autoritățile să rezolve problema proprietăților confiscate sau expropriate. Ultimele două domenii de îngrijorare sunt cele în care era vorba de situația copiilor abandonați, cazuri de rasism, de xenofobie și de intoleranță, în special, în ceea ce-i privește pe rromi.

Acum, după cinci ani și jumătate, s-au înregistrat progrese considerabile în toate aceste domenii. În general, putem afirma că România și-a îndeplinit toate aceste solicitări de a schimba legile existente sau de a adopta noi legi.

Toate elementele mașinăriei juridice, mecanismelor juridice există; acum, provocarea este să le facem pe toate să și funcționeze. Nu este suficient ca principiile sau standardele și valorile Consiliului Europei să fie acceptate și sprijinite în mod formal, oficial, de cele mai înalte autorități. Ele trebuie să fie, de asemenea, acceptate și respectate la toate nivelurile. Cel mai bun test al respectării se întâmplă la nivelul de jos, în instanțe de judecată, în închisori, în secțiile de poliție, în diverse localități, în contactul cetățenilor cu autoritățile, la punctele de control de frontieră, în școli, pe stradă, pe străzile Bucureștiului și în diverse sate din provincie.

În decembrie anul trecut, România a îndepărtat, în fine, notoriul articol 200 din Codul penal care incrimina homosexualitatea și aș vrea să vă felicit pentru această decizie care a avut o importanță deosebită, chiar dacă ați făcut-o foarte târziu.

România a semnat, de asemenea, Protocolul nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului împotriva tuturor formelor de discriminare și sper că în curând va trece la ratificarea acestuia. Provocarea care vi se adresează acum este de a schimba atitudinile. Toleranța nu se poate impune prin lege. Ea trebuie să fie predată, învățată și acceptată. Fiecare dintre dumneavoastră, statul, partidele politice, mass-media, autoritățile religioase și societatea civilă au o responsabilitate, trebuie să contribuie la schimbarea de mentalități care să aibă loc în mintea și în inimile tuturor.

Din nou, ca în toate țările noastre membre, avem o responsabilitate de a construi o societate în care toți cetățenii, indiferent de convingeri politice, de credință, de origine etnică, de orientare sexuală sau orice alte caracteristici personale, să se simtă acceptați, bineveniți și în siguranță.

Același lucru se poate spune despre situația minorităților într-o țară, în special, populația rromă, ca și problemele persistente ale copiilor abandonați care trăiesc pe stradă. Autoritățile române trebuie să fie felicitate pentru eforturile considerabile pe care le-au întreprins în construirea unui cadru legislativ și administrativ care să facă față, să se ocupe de situația existentă și pentru îmbunătățirile concrete realizate până în prezent.

Recomandarea de a desfășura o campanie împotriva rasismului, a xenofobiei, a intoleranței pe care Adunarea a făcut-o în raportul de monitorizare din 1997, s-a pus în aplicare împreună cu o serie de alte măsuri de îmbunătățire a integrării sociale a rromilor. Și, cu toate acestea, ar fi o dovadă de prea mult optimism să afirmăm că toate problemele ar fi fost rezolvate. Exodul rromilor înspre vestul Europei continuă, creează probleme, continuă să creeze tensiuni care reprezintă o amenințare spre suspendarea vizelor pentru cetățenii români. Există acest pericol față de această realizare obținută recent: înlăturarea vizelor. Deși este clar că acest exod este motivat în mare măsură de considerente mai degrabă economice și nu politice, își are rădăcinile în condiții sociale dificile în care anumite segmente ale populației României trăiesc în această țară.

Este satisfăcător faptul că autoritățile s-au decis să se ocupe de această situație înainte de a dăuna imaginii internaționale și statutului întregii țări, dar orice soluție pe termen îndelungat va trebui să găsească modalitatea de a-i împiedica pe oameni să mai emigreze. Deci trebuie să vrea, fiindcă vor să rămână aici și nu fiindcă nu pot să plece. Din nou, acest lucru va impune investiții deosebite, inclusiv investiții financiare în îmbunătățirea accesului la învățământ, la pregătirea profesională, la găsirea unui loc de muncă, la asistență medicală, la protecție socială, la locuință în condiții decente.

În acest efort pe care trebuie să-l facă, România va continua să primească asistență concretă din partea instituțiilor europene. În consolidarea structurilor democratice interne, România s-a impus, de asemenea, ca factor cheie de stabilitate în această regiune. Și nu este vorba de orice regiune, este vorba tocmai de zona Balcanilor în a căror istorie recentă, tragică în conflicte, de vărsări de sânge, România nu s-a implicat în nici un fel în aceste lucruri, dar a trebuit să sufere consecințe economice extrem de dăunătoare. Relațiile dumneavoastră cu vecinii se îmbunătățesc, iar chestiunile sensibile care mai rămân sunt tratate în mod rezonabil, rațional.

Stabilitatea în zona Balcanilor are o importanță crucială pentru toate țările din regiune, inclusiv pentru România, dar și pentru întregul continent european. Sper ca aderarea Republicii Federale a Iugoslaviei sau, în fine, Serbia și Muntenegru, la Consiliul Europei aducând ultimele țări din Europa de Sud-Est sau, cum ar spune președintele român, pe bună dreptate, "ultimele țări central-europene" în cadrul nostru de drepturi ale omului și de standarde democratice obligatorii, va contribui pe mai departe la realizarea acestui obiectiv.

În septembrie, Adunara noastră a dat lumina verde condiționată pentru aderarea acestei țări, cerând Comitetului de miniștri să-și rețină invitația până când o cartă constituțională care să reglementeze relațiile între Serbia și Muntenegru va fi adoptată de Parlamentul celor două republici. S-a sperat în acel moment că acest lucru se va realiza până la întâlnirea de săptămâna trecută a Comitetului de miniștri de la Strasbourg. Din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Nu s-a schimbat nimic în legătură cu statusul chestiunii cartelor constituționale.

De asemenea, există o îngrijorare crescândă cu privire la măsura în care această țară își îndeplinește obligațiile în Națiunile Unite, în special în ceea ce privește cooperarea cu Tribunalul de la Haga.

Personal, am convingerea că aceste dificultăți au o natură tranzitorie, sunt temporare, și mă aștept ca autoritățile din aceste țări vor reacționa rapid și în mod decisiv în legătură cu toate aceste probleme. Dar este important să repetăm faptul că calitatea de membru al Consiliului Europei nu este ceva care se câștigă în mod automat. Trebuie să faci eforturi, să muncești pentru a o obține. Ca și pentru alte țări, înaintea ei, Iugoslavia nu va beneficia de nici un fel de exceptare de la aceste reguli.

Chestiunea cooperării cu Tribunalul Penal Internațional de la Haga are o importanță deosebită aici. Europa rămâne decisă în angajamentul său față de justiția internațională pentru crimele de război și crimele împotriva umanității. Indiferent dacă este vorba de Tribunalul de la Haga sau de noua Curte Penală Internațională, avem cu toții obligația de a sprijini în mod activ aceste instituții și de a face tot ce ne stă în putere pentru a asigura funcționarea lor normală și independentă.

Adunarea consideră, de asemenea, că Tribunalul Penal Internațional trebuie să joace un rol semnificativ în lupta internațională împotriva terorismului, o luptă care, fără nici o îndoială, va rămâne o prioritate cheie în activitățile agențiilor, instituțiilor internaționale și autorităților naționale, în egală măsură. Consiliul Europei poate să-și aducă o contribuție deosebită la aceste eforturi, iar acțiunile sale, din punctul de vedere al Adunării, ar trebui să fie inspirate de următorul set de principii, în primul rând. Niciodată nu poate să existe nici o justificare pentru recurgerea la terorism. Acest lucru a fost întotdeauna și va rămâne poziția Adunării.

În al doilea rând, trebuie să nu permitem ca drepturile omului să devină victimă a terorismului, nici să fie sacrificate în lupta guvernelor noastre împotriva terorismului.

În al treilea rând, o politică antiteroristă încununată de succes ar trebui să împiedice sau se reducă numărul de teroriști și nu să creeze mai mulți teroriști. Acțiunile, actele teroriste, în special când sunt îndreptate împotriva civililor, sunt niște fapte abominabile și de nejustificat.

Cu toate acestea, reacția disproporționată și nediscriminată, care afectează numeroase persoane nevinovate, este contraproductivă, este greșită și de-a dreptul o prostie: facilitează recrutarea de un număr și mai mare de extremiști; creează o armată care poată să semene teroare și moarte decenii de-acum înainte.

În al patrulea rând, teroriștii se tem de drepturile omului. În timp ce unii consideră că drepturile omului și libertățile civile pot să-i ajute pe teroriști să-și planifice și să-și îndeplinească acțiunile pe termen îndelungat, se întâmplă exact contrariul. De fapt, teroriștii urăsc libertatea și prosperă când este vorba de oprimare, de nedreptate, cenzură, tortură. De câte ori autoritățile de stat se îndepărtează de standardele universale cunoscute ale dreptății și drepturilor omului, munca teroriștilor devine mult mai ușoară și le mărește sprijinul popular.

În al cincilea rând, atacarea rădăcinilor terorismului nu este un semn de slăbiciune. Represiunea, ca atare, singură, nu va funcționa niciodată. Pentru a câștiga lupta împotriva terorismului trebuie să instalăm niște măsuri pe termen lung, măsuri preventive, de natură socială, economică. În legătură cu terorismul, trebuie să rezolvăm problemele legitime, și să le rezolvăm rapid, înainte ca ele să fie exploatate de teroriști.

Consiliul Europei, prin grupurile lui multidisciplinare, de acțiune împotriva terorismului, aproape că și-a încheiat activitatea pentru a defini niște linii directoare pentru o acțiune guvernamentală pe baza acestor principii.

Totuși, responsabilitatea nu revine doar guvernelor. Parlamentele trebuie să se asigure că legislația adoptată de ele este în conformitate cu aceste linii directoare, și au rolul de a veghea la implementarea acțiunilor guvernamentale.

Dragi prieteni, voi încheia cu câteva observații referitoare la viitorul Consiliului Europei. O dată cu aderarea vecinului dumneavoastră, numărul membrilor Consiliului se va ridica la 45. Doar două țări din Europa (Monaco și Belarus) vor rămâne în afara familiei noastre, evident, pentru cauze foarte diferite.

Având în vedere sfârșitul acestui proces de extindere și, o dată cu acceptarea primelor țări candidate în Uniunea Europeană, în interval de un an, va veni momentul să revizuim relațiile între cele două mari instituții politice europene.

În consecință, inițiativa noastră este de a reuni un al treilea summit, o a treia întâlnire la nivel înalt a Consiliului Europei, care trebuie să se concentreze asupra consolidării mecanismelor juridice și politice ale Consiliului, pentru consolidarea și protejarea drepturilor omului și democrației, pentru ca Uniunea Europeană să participe în măsură mai mare în aceste mecanisme.

Ar fi naiv să pretindem că suntem într-o concurență cu Uniunea Europeană. Dimpotrivă, cred că cuvântul cheie, în cazul acesta, este complementaritatea. Însă, Consiliul Europei nu are intenția să devină un fel de premiu de consolare pentru cei lăsați în afara clubului de la Bruxelles.

Noi am fost creați pentru a proteja și pentru a dezvolta ideea unei Europe bazate pe drepturile omului, pe democrație și pe statul de drept. Sarcina noastră va fi să asigurăm că aceste valori sunt respectate în întreaga Europă, de toate țările de pe continent și din Uniunea Europeană.

Aceasta este Europa pe care o caut eu, și știu că și dumneavoastră o căutați. Împreună putem să o găsim. Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră să adresăm mulțumirile cele mai călduroase distinsului nostru oaspete pentru extraordinara alocuțiune pe care a rostit-o în fața Parlamentului României. Faptul că ați rămas fără respirație pe tot parcursul ei, ne demonstrează că, într-adevăr, oaspetele nostru este un om remarcabil. Îi mulțumim foarte mult pentru analiza științifică pe care a prezentat-o asupra unor aspecte esențiale, cum sunt: valorile fundamentale ale democrației, despre terorism, despre provocările viitorului Europei, în condițiile lărgirii Uniunii Europene, despre rolul pe care Consiliul Europei, Parlamentul acestuia îl va avea în această perspectivă.

Aș vrea să-i mulțumesc și pentru aprecierile pe care le-a făcut la adresa României, la adresa prestației delegațiilor parlamentare la Consiliul Europei, despre sugestiile cu privire la rolul femeii. Sper ca acestea să fie un îndemn pentru toate româncele noastre. Dar, mai ales, aș vrea să-i mulțumesc distinsului nostru oaspete pentru că, prin glasul său remarcabil, spune de la tribuna Parlamentului României faptul că în România este o democrație funcțională, faptul că România este un factor de stabilitate în zonă.

Sper că acestea vor fi note maxime de trecere la structurile europene ale marii familii "Uniunea Europeană și NATO".

Vă mulțumesc, încă o dată, foarte mult, domnule Peter Schieder, și distinsului dumneavoastră secretar general și, pentru că ați urmărit cu foarte multă atenție, și dumneavoastră, stimați colegi. (Aplauze puternice.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă mulțumesc foarte mult.

Ședința s-a încheiat la ora 12,50.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 12 august 2020, 4:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro