Plen
Sittings of the Senate of September 9, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.125/19-09-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
20-03-2019
13-03-2019 (joint)
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 09-09-2002 Printable version

Sittings of the Senate of September 9, 2002

2. Declarații politice rostite de senatorii:

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

  ................................................
 

Trecem în continuare la punctul 1 de pe ordinea de zi, declarațiile politice.

 
Adrian Păunescu

Vă rog să-mi dați voie să-l invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu.

Poftiți, vă rog!

 

Domnul Adrian Păunescu:

Multe ar fi, domnilor colegi, de spus în această zi care anunță o săptămână bogată și amintește că s-a încheiat o altă săptămână foarte bogată.

Am să trec în fugă peste câteva dintre lucrurile care trebuie să-și găsească nume și să mă apropii de substanța cea mai importantă a declarației mele politice.

Este de spus, domnilor colegi, un fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri, dar care se pare că ține de esența așezării noastre geografice, așa cum Mateiu Caragiale cita: "Ne aflăm aici, la Porțile Orientului, unde totul este luat a la legere". Într-o traducere (prea) liberă, "la mișto".

Trăim aici, la Porțile Orientului, unde, absolut orice faci, se găsește un unghi de atac, un unghi de satirizare, un unghi de batjocură. De exemplu, o situație care li se întâmplă senatorilor români - și se poate întâmpla oricui, nu numai lor. Colegul Zanc se duce să mănânce la bufet. Devine obiectul interesului general faptul că a observat vechimea unei savarine. Dacă era popor, savarina respectivă se mândrea cu această vechime. Ei, nu!

Colegul Zanc devine cavalerul savarinei, deși oricui i se poate întâmpla o nenorocire de la acest fapt care ar trebui să ne oblige la minima seriozitate a gospodarului, din orice loc de viață, din orice loc unde trăiesc oameni.

Guvernul român încearcă să dea copiilor sărmani accesul la un corn și la un pahar cu lapte. Ce haz nebun în toată lumea politică! Sigur că, din perspectiva unui salariu mare, nu e cine știe ce să acorzi unor copii un pahar cu lapte și o chiflă, dar din perspectiva unei pensii de 100.000-200.000 de lei pe lună, la țară, sau de 700.000-1.000.000 lei, la oraș, faptul respectiv înseamnă ceva.

Se desfășoară la Brașov una dintre cele mai fantastice reuniuni mondene - "Cerbul de Aur". Sigur că și eu am altă perspectivă asupra artei decât lesbienele de la nu știu ce grup "t.A.T.u". Sigur, putem avea orice părere despre faptul de artă petrecut acolo, putem crede orice despre organizatorii acestui festival, dar ce puteau face niște oameni care trebuie să respecte datele generale ale conviețuirii artistice ale modei și care au - cum se spune, cu un cuvânt repetat - de gestionat tot felul de trupe, unele drogate, altele reci? Ce au de făcut? În presă apare acum un scandal enorm: "TVR trebuie să-și ceară scuze!".

În primul rând, scuzele nu se cer. Asta poetul Vulpescu ne-o tot spune, și văd că nu ținem seama de eroare. A cere scuze înseamnă a pretinde cuiva să-și prezinte scuze. În fine. Ce e rău în faptul că la Brașov a fost o forfotă mondială, că au fost patru zile extraordinare, că oamenii au mai ieșit din grijile, din închistarea și din cenușiul de fiecare zi? Dacă marele oraș, care este Brașovul, și care ar merita o soartă mai bună, în genere, ar avea patru asemenea manifestări pe an, viața civică, viața intimă, viața politică însăși ar avea un alt fundal, oamenii ar fi mai disponibili către fapte mari și, poate, mai inspirați. Și, poate, mai activi în bătălia cu inerțiile aleșilor lor.

Ei, nu! Trebuie compromis și Brașovul, și trebuia compromisă televiziunea publică. Orice ar fi făcut tot rău era.

Au fost întrerupte fetele de la .t.A.T.uÒ, dar, în același timp, se spune: "Fetele de la "t.A.T.u" se sărutau pe scenă.

O dată deschisă Cutia Pandorei homosexuale, iată că se întâmplă și așa ceva. Trebuie să ne așteptăm la tot felul de lucruri pe care nu le puteam gândi în urmă cu ani și ani. Dar e de vină TVR?

Eu cred că asemenea manifestări ar trebui privite și ca fapte pozitive ale unei societăți care își respectă și jocurile ei, nu numai crispările ei.

Are loc la Sinaia o întâlnire a Delegației permanente P.S.D. cu parlamentarii P.S.D. și, în cadrul discuțiilor, se exprimă opinii, între care și aceea că parlamentarii P.S.D. nu ar trebui să facă interpelări și să pună întrebări guvernanților P.S.D.

Sunt păreri pro și păreri contra. M-am înscris și acolo contra și mă înscriu în genere în rândurile celor care cred că parlamentarii trebuie să fie liberi în conștiința lor, pentru că au fost aleși de oameni, și nu de partide, deși au candidat pe liste de partide și sunt membri de partid onești, și că e anormal să li se ceară parlamentarilor să tacă asupra unor erori, fie că le fac cei din același partid cu ei, fie că le fac alții.

Totuși, tendința generală este să se spună că nouă, parlamentarilor P.S.D., ni s-a închis gura. Indiferent din partea cui ar veni această veste, ea este proastă și, personal, o resping. Cred că mecanismul de întrebare și răspuns, mecanismul de interpelare și replică reprezintă o cucerire democratică a tuturor, și acest mecanism nu poate fi înstrăinat cu nici un chip.

Un coleg al nostru face un lucru excepțional, și anume înnoiește, în mare parte, Spitalul Universitar.

Colegul nostru este doctorul Sorin Oprescu. Nu contează că este unul dintre puținele spitale din România în care se poate - să zic așa - trăi și muri. Nu! Cum a putut el să facă asta și alții nu pot? Orice lucru se întâmplă sub aspect pozitiv, el va fi contestat, batjocorit, ironizat și pus la îndoială. Din păcate, o asemenea atitudine dă drept de cetate lucrurilor rele, faptelor negative, care vor spune, prin cei care le fac: "Păi, nu vezi că la noi totul e luat ˆ la l.gre? Ce mai contează că e rău? Nu, e bine ce am făcut." Deci, evident, e rău.

Amestecul acesta de bine și rău, atunci când binele ar trebui scos în relief, reprezintă nu numai o descurajare a binelui, dar și o încurajare a răului.

Mâine începe Forumul Național al Muntelui, acțiune extraordinară, care reprezintă nu numai eforturile unei întregi societăți, nu numai o punere de acord cu Europa, ci, așa cum am mai spus, și încununarea vieții unui om care s-a dedicat, cu toate riscurile, în toate condițiile istorice, acestei cauze - doctorul Radu Rey.

Există atât de puțin interes pentru cea mai importantă recucerire a românilor, care ar fi Carpații lor, încât, încă o dată, de aici, de la tribuna Senatului, vă reamintesc datoria noastră față de munte, care este urgentă, dar ține de câteva zeci și zeci de ani.

Am criticat, în câteva rânduri, noua conducere a Radiodifuziunii Române. Sunt obligat să vă mărturisesc astăzi, public, faptul că, de azi, conducerea Radiodifuziunii (președintele director general Dragoș Șeuleanu) a realizat un lucru excepțional - dar e bine să subliniem și lucrurile normale -, și anume angajarea, pe un post corespunzător și cu un nivel de salarizare egal cu al directorilor, a celui mai mare muzician român în viață, Gheorghe Zamfir. E un fapt pozitiv, pe care-l subliniez, deși aveam o polemică amicală cu colegul Zanc, în bancă, el considerând că nu e cine știe ce mare lucru. Eu cred că e mare lucru. Gheorghe Zamfir nu e oricine. Dacă Radio România l-ar fi angajat, în vremea sa, pe George Enescu, după părerea mea, ar fi fost același lucru. O să vedeți, cu timpul. Acum poate că vă pare absurd. Zamfir face și nebunii, ne înjură pe toți, dar faptul acesta al conducerii Radioului România este remarcabil. Iar Zamfir poate face operă de vârf la Radio România!

Aș vrea să vă spun și lucrurile negative, foarte negative, pe care am considerat că trebuie să le aduc în fața dumneavoastră. Iată-le!

Doi parlamentari U.D.M.R., senatorul PuskasValentinZoltan și deputatul M.rton çrp.d, au inițiat și promovat proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, proiect votat de cele două Camere în iunie 2002. Astfel a apărut - dacă sunt bine informat - Legea nr. 501 din iulie 2002. În felul acesta, un act normativ emis de fosta majoritate și criticat la vremea respectivă de către opoziție a devenit lege, susținută de noua majoritate.

Sub incidența acestui act normativ, care excludea alternativa despăgubirilor, se află și Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Călugăreni, județul Mureș, cămin-spital în care sunt îngrijiți în prezent 260 de bolnavi neuropsihic cronici, fără aparținători și fără suport social - unitate din subordinea S.S.P.P.H., departament al Ministerului Sănătății și Familiei.

Cei 260 de asistați, majoritatea fără discernământ, vin din 21 de județe ale țării și sunt dependenți, prin natura afecțiunilor psihice, de locul în care s-au obișnuit și de persoanele care îi îngrijesc. Casa lor este acum - și este normal să fie acolo - la Călugăreni. Tatăl și mama lor se află acolo, între medici și asistente. Viitorul lor este strict legat de acest complex, unde sunt protejați, îngrijiți, au speranțe și cuceresc, pas cu pas, trăiri și sentimente omenești fundamentale. Ei sunt incluși în programe moderne, speciale, de terapie: dans, concursuri, ieșiri în natură, activități productive chiar, sunt asistați de personal specializat, format în unități similare din străinătate.

Intervalul de timp extrem de scurt, în care a fost votat proiectul de lege, a lăsat loc unor erori cu urmări dramatice. Prin această retrocedare, imobilul și terenurile au fost cerute insistent de .Ordinul călugărilor franciscani.Ò

Statul român, în acest fel, va fi păgubit cu câteva miliarde bune de lei, lei puternici, nu lei de azi, bani investiți, de-a lungul anilor, în modernizările și noile construcții făcute în acest centru, care a devenit, grație strădaniei unui medic psihiatru nonconformist, unic, în acest moment, în lume.

Cine e medicul? Paradoxul face - și, cred eu, și compensația profundă a destinului face - ca unui proiect inițiat de doi cetățeni români de naționalitate maghiară să le răspundă, cu durerea lui și cu protestul lui, cu competența și conștiința lui, un medic maghiar, un medic român de cetățenie maghiară, Todusz Endre. Acest om este realmente eminent și el consideră că trebuie să informeze autoritățile statului, i-a scris și președintelui Iliescu, a scris și Parlamentului, a scris și unora dintre noi, că o asemenea retrocedare este un fapt împotriva firii, pentru că nu se retrocedează, ci se cedează lucruri făcute din 1950 încoace. Nu s-a ținut seama de realitate și s-a retrocedat, de altfel, nu numai în această situație, cu mult în afara realității.

Iată o parte mică din acest complex (cea care exista și înainte de război) a fost abandonată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a rămas o bună bucată de vreme în paragină, atribuindu-se prin Decretul nr. 40.512/1950 unui cămin-spital de bolnavi cronici.

Investițiile realizate, așadar - repet -, sunt de miliarde de lei, din perioada în care leul era leu adevărat.

Sunt delicate relațiile pe care le putem stabili, acum, cu o lege care există. Acest cămin are și un pavilion întreg construit după 1989, de către olandezi, pentru bolnavi, și nu pentru .Ordinul călugărilor franciscani.Ò Cum timp de 5 ani, de închiriere obligatorie, după retrocedare, chiria (și ea) va fi, la rândul ei, miliardissimă, se pare că, dacă nu se oprește această eroare, .Ordinul călugărilor franciscaniÒ va primi, în afară de clădirile abandonate în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și evaluate cam la 1,5 miliarde în banii de azi, și clădirile noi construite aici, care nu au nici o legătură cu ceea ce a fost în trecut, n-au de ce să fie retrocedate franciscanilor, sunt pentru bolnavi dintotdeauna.

Grație acestui act normativ, l-am putea numi prea puțin legat de realitate, prea puțin responsabil în raport cu realitatea, 260 de bolnavi neuropsihic, din 21 de județe ale țării, români, maghiari, țigani, evrei, germani, de meserii diferite, ingineri și doctori, foști scriitori și preoți (vă atrag atenția că respectivul cămin are ușile deschise și pentru generațiile viitoare de bolnavi!), maiștri și muncitori vor ajunge pe drumuri, iar cei 190 de salariați ai centrului, oameni pregătiți și competenți, astăzi, să ofere asistență celor cu nevoi speciale, toți cu domiciliul pe raza comunei Eremitu, de care aparține și satul Călugăreni, vor rămâne fără lucru.

Doctorul Todusz Endre pune problema în mod exemplar. Semnalăm înalta conștiință a acestui medic, care s-a adresat tuturor și care așteaptă de la noi un răspuns cinstit, un răspuns urgent, un răspuns legal, pentru a se pune capăt cedării de bunuri nemeritate și nemuncite și, pe de altă parte, pentru a nu condamna la moarte pe cei 260 de bolnavi de azi, ca și pe cei de mâine. Dar doctorul Todusz Endre este exemplar și din alt punct de vedere.

El este maghiar, dar gândește pentru toți bolnavii, indiferent de neamul din care vin. El este doctor, dar gândește și din perspectiva tragicilor săi pacienți.

Aș zice că ar fi mare lucru să urmăm exemplul acestui eminent medic și cetățean român de naționalitate maghiară din Călugăreni - Eremitu, județul Mureș, și să facem dreptate măcar celor bolnavi, dacă nu o putem face tuturor, și celor bolnavi, și celor sănătoși. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor

În continuare, invit la microfon pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Poftiți, vă rog, domnule senator!

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Lumea știe, de două sute de ani, de la Goya încoace, că "Somnul rațiunii naște monștri". Nimeni nu s-a gândit încă ce poate naște somnul rușinii.

Avem posibilitatea ca, de la o vreme, să constatăm pe viu ce se întâmplă când rușinea doarme. Își face de cap mitocănia. Mitocănia are numeroase forme de expresie: de la aroganța neamului prost la obrăznicia de a te crede mai deștept decât alții, mai îndreptățit, mai imposibil de criticat, deși, dacă te scutură cineva bine, nu rămâne nimic din tine. Știm cu toții că marii scriitori și moraliști ai lumii s-au ocupat de mitocani. Aceștia sunt prinși în insectarul unui Shakespeare, al unui La Rochefoucauld, al unui Balzac. Eram convins că s-a spus totul cu privire la specia asta, dar m-am înșelat.

Frontierele mitocăniei au fost împinse și mai departe în ritmul noilor provocări ale lumii contemporane. Un exemplu de mitocan de tip nou ne vizitează periodic și tot încearcă să ne facă să ne simțim ca ultimii oameni de pe pământ. Este vorba de un oarecare Bruce Jackson care, dacă am înțeles bine, se ocupă de NATO, din partea S.U.A., sau de S.U.A., din partea NATO. Nu am auzit de el, dar a auzit el de mine, ca semn că tot e bună și celebritatea asta la ceva. Numitul Bruce Jackson se crede eroul pozitiv din filmele americane, intrând în pielea tizilor săi Bruce Lee sau Bruce Willis, așa că se simte dator să facă ordine în România, împotriva voinței poporului român, el trebuie neapărat să călărească, precum la rodeo, și să ne biciuiască periodic. Nu l-a rugat nimeni, nu se uită nimeni în gura lui. Este clar că are apucături de agent, din moment ce, așa cum, după cum am aflat, tatăl lui a fost unul dintre fondatorii C.I.A., iar el însuși a fost ofițer de contrainformații în armata S.U.A., în perioada 1979-1990.

În urmă cu câteva luni, într-o inspecție de tatonare, el s-a cuibărit la pieptul matern al ambasadorului S.U.A. la București, domnul Michael Guest, unde s-a întâlnit cu ceea ce credea el că reprezintă liderii opoziției democratice, domnii Valeriu Stoica și Traian Băsescu. Nu știu câtă valabilitate mai au înțelegerile dintre cei patru, din moment ce domnul Valeriu Stoica reprezintă acum o mână moartă, fiiind debarcat din fruntea P.N.L. Atunci s-a făcut caz de faptul că eu nu aș fi fost invitat la reședința ambasadorului. Asta m-a distrat cel mai tare, fiindcă eu nu aveam nici o plăcere să sun la ușa domnului Michael Guest și să-mi deschidă nevasta lui cu barbă. Ulterior, îngrijorarea unor oficialități americane față de creșterea fulminantă în sondaje a mea și a Partidului România Mare a sporit, ca dovadă, declarațiile necugetate ale așa-zisului ambasador care spunea, textual, că, dacă ar ști el că Vadim Tudor reprezintă viitorul României, n-ar mai încerca să ne bage în NATO. După ce ne-a rezolvat trecutul, vânzându-ne la Ialta, ca la oborul de vite, americanii vor să ne rezolve acum și viitorul.

În ceea ce privește introducerea cu pricina, homosexualii ăștia pot să ne bage oriunde, mai ales în spital, dar nu cred că depinde de ei dacă vom intra în NATO sau în Uniunea Europeană. Încăpățânarea cu care unii americani se țin ca scaiul de coada oii de cineva pe care li se pune lor pata e proverbială. Nimic nu mai contează, atunci când nu ești vaccinat de C.I.A. și nu răspunzi la comenzi ca un yes-man. Până și ridicarea pe banii noștri a primei statui din Europa a marelui președinte S.U.A., Woodrow Wilson, la Cluj-Napoca, a fost transformată tot într-un prilej de tămbălău, prin boicotul stupid al aceleiași ambasade americane, ambasadă în care, dacă vă interesează, este un scandal surd, la ora actuală.

Domnul Michael Guest și un domn care răspunde de C.I.A., Ed Stadford, sunt produși trup și suflet, restul angajaților sunt foarte prudenți și se pare că se va întâmpla ceva nu tocmai foarte plăcut pentru unitatea de monolit a ceea ce dorește să facă America în această zonă a Europei.

Din fericire, eu nu mă pun la mintea domnului Michael Guest și, vorba aia, dacă aș crede măcar o secundă că el reprezintă viitorul poporului american, atunci America va avea în 20 de ani un gol demografic alarmant care o va reduce la dimensiunile tribului Balooba. Am spus-o și o repet ori de câte ori va fi nevoie. Eu cred în America profundă, cred în valorile promovate de George Washington, cred în poezia lui Walt Whitman, în dramaturgia lui Eugen O’Neill, în romanul lui Ernest Hemingway, în muzica lui George Gershwin, în geniul militar a lui Dwight Eisenhower. Nimeni și nimic nu mă va face să-mi schimb convingerile și atașamentul real față de ceea ce a făcut bun America pentru umanitate.

Degeaba se tot încearcă să fiu scos din ritmul meu și să mi se smulgă la supărare vorbe pe care să le regret.

Nu voi cădea în această capcană și-mi voi vedea de drumul meu, dar mă aflu la vârsta și la experiența când nu-mi place să-mi dea nimeni "conserve", să-mi dea răspunsuri în plic, să-mi spună cum să gândesc.

Gândesc așa cum - încerc să gândesc - cei peste trei milioane de români m-au votat. Să fie foarte clar. În fața lor, da, voi da socoteală.

Și a venit vacanța de vară! Așa cum se știe Partidul România Mare a adoptat cea mai înțeleaptă tactică, ferindu-se de scandaluri și văzându-și de treaba lui. Alții s-au tot sfâșiat între ei, după cum s-a văzut, sistem turneu, fiecare cu fiecare. După ce tot a încercat să racoleze oameni de la P.R.M. și chiar să ne spargă partidul, domnul Adrian Năstase și-a recunoscut eșecul și a declarat cu năduf că nu înțelege de ce Vadim și P.R.M. cresc în sondaje considerabil, fără să facă, chipurile, nimic. În paranteză, fie spus, nici nu trebuie să facem mare lucru, nu trebuie să facem ceea ce fac ei. Răspunsul este de bun-simț și logic. Dar de făcut facem, să nu ne poarte de grijă. Îi mulțumesc pentru grija părintească pe care o are față de noi, ca să nu dăm de boala gigantismului, adică să creștem nelimitat. Mai lipsea puțin și ne azvârlea și nouă un corn cu lapte. În treacăt fie spus, dacă tot vrea să dea un corn, de ce nu dă el vila de la Cornu, cu cele 10 hectare ale sale?!

Când oare se va permite presei, de pildă, aici în sală, să facă o vizită de documentare în acea comună cu girofar, dacă tot ne pronunțăm pentru transparență și democrație, comună în care își au vilele nu mai puțin de 600 de VIP-uri, printre care și fostul calomniator de presă al domnilor Iliescu și Năstase, pe când lucra la o gazetă din Cluj, Cozmin Gușă. Din ce are Cozmin Gușă să-și facă o vilă cât un transatlantic?! Cine i-a dat lui banii ăștia? De unde câștigă el?

Domnule Mircea Ionescu-Quintus, ați făcut Al Doilea Război Mondial, ați stat la pușcărie pentru convingerile dumneavoastră, aveți bani de o vilă gigantică de genul ăsta? Nu o să aveți, încă trei generații nu o să...

De unde are Mucea-Flaimucea o vilă care costă peste 5 miliarde de lei?!... Nu se poate așa ceva!... Totul are o limită...

Văzând liderii P.S.D.-ului că nu o scot la capăt cu noi fiindcă denunțăm maniera proastă în care guvernează această țară, asta e realitatea, recunosc că se încearcă și unele lucruri bune, dar fondul problemei este neschimbat, țara merge din rău în mai rău, și dacă cineva din P.S.D. îmi arată un singur domeniu care merge bine, care funcționează cum trebuie în țara asta, nu mai este nevoie de Vadim Tudor. Plec. Eu am ce face, spre deosebire de alți lideri politici din această țară. Măcar îmi cresc copilașii mici și-mi scriu cărțile. Am o meserie. Sunt scriitor, nu sunt aplaudac de meserie. Asta e una dintre dramele poprului român, faptul că romanii au fost înlocuiți cu romii și dacii cu aplaudacii. Dar asta, probabil, va forma subiectul unei alte discuții dintre noi.

Deci, văzând ei că nu o scot la capăt cu noi au asmuțit din nou pe acest Bruce Jackson, mi-e și greu să-l pronunț, cu o declarație aberantă, cică, dacă România vrea să se culce cu americanii, atunci să nu mai doarmă în pat cu dușmanii, adică eu, Vadim. Am trăit să o aud și pe-asta!

Rămâne de văzut dacă și americanii vor să se culce cu România după ce aceasta, vorba unui alt vizitator care "găvărește" gura fără el, "A ucis, a ucis, a ucis!".

Probabil domnul Elie Wiesel a vrut să-l imite pe tovarășul Vladimir Lenin care a spus: "Învățați, învățați, învățați!".

Dar știți când a spus el asta? Când a văzut carnetul de note al lui Stalin! (Sala se amuză.) L-ați recunoscut, desigur, pe un alt comic vestit al ecranului, domnul Elie Wiesel.

Între noi fie vorba, holocaustul a ajuns mai important decât o religie, dacă cineva îl neagă pe Dumnezeu nu i se întâmplă nimic, dacă îndrăznește, însă, să nege holocaustul, riscă să fie condamnat penal, ca marele filozof francez Roger Garaudy, sau chiar să intre la închisoare.

E totuși prea mult! Nici un om normal la cap nu poate nega holocaustul, e o evidență tragică a istoriei, dar, pentru numele lui Dumnezeu, omenirea a intrat în mileniul trei, haideți să ne gândim și la viitor, să ieșim din prizonieratul tenebrelor trecutului!

Istoria consemnează că la fiecare 23 august Voltaire suferea fizic, că avea frisoane în amintirea Nopții Sfântului Bartolomeu de la 1572, deși el nu o trăise, s-a născut cu mult mai târziu, cu peste 110 ani, dar îl durea fizic că s-a putut întâmpla așa ceva.

Așa este, suferi pentru specia umană, pentru umanitate, dar a trecut atât de mult timp, au apărut alte generații, haideți cu adevărat să le învățăm să crească în cultul iubirii de oameni, nu al revanșei și nu al pedepsei. Cine spune altfel, acela abia este un adevărat extremist.

Revenind la domnul Bruce Jackson voi spune că ar trebui să-i fie rușine, dacă a auzit cumva de cuvântul acesta, "shame", în dialectul lor și în engleză. Nimeni până la Domnia sa nu și-a permis să vorbească despre o țară ca România în termeni sexuali. România nu este o prostituată, domnule Jackson, și dumneata nu ai nici un drept să folosești un asemenea limbaj de Bronx sau de Harlem când vorbești de țara noastră. Și, mă rog, cu cine ai vrea să stea în pat România, cumva cu Michael Guest? Ca să-i facă ce?

Pe urmă comisarul Jackson se arată îngrijorat de viitorul copiilor din România pe care, chipurile, l-aș pune eu în pericol, mereu eu. Eu sunt foarte rău, mă și mir cum de sunt eu atât de rău și mă mai rabdă pământul.

Lasă-i în pace pe copiii români, maestre, mai bine ocupă-te de pedofilii americani care ne tot spurcă țara sub aparanțe umanitare. Dar de copiii din Irak, Iugoslavia și Afganistan, pe care i-au măcelărit sau i-au iradiat trupele americane, ce părere ai? Intenționați să le purtați de grijă copiilor români așa cum le purtați de grijă copiilor din țările pe care le-ați nenorocit?

În fine, ca semn al gândirii lui rudimentare, acest Bruce Jackson declară, fără să mă fi văzut vreodată în viața lui sau să fi schimbat vreo vorbă cu mine, că eu aș fi un "bad guy" adică un "tip rău". Deci nu hoții de la Noble Ventures sunt niște "tipi răi", după ce au tâlhărit Combinatul Siderurgic de la Reșița, încât chiar astăzi au intrat în greva foamei alți muncitori disperați. De problema aceasta de ce nu se ocupă moraliștii de teapa lui Bruce Jackson și Michael Guest?!

Eu nu am ce să răspund la un asemenea limbaj, tipic filmelor de duzină cu care tot încearcă America să deculturalizeze, ca să nu zic să tâmpească Europa.

A doua zi după ieșirea în decor a acestui personaj avea să se producă proba realității. Secretarul general al Grupului parlamentar al P.S.D. (social-democrat și umanist), același omniprezent Cosmin Gușă, cu fața lui de "Fane Spoitoru" care și-a făcut operație estetică, s-a depigmentat, s-a grăbit să facă o declarație de susținere a inepțiilor lui Bruce Jackson, adică "Așa e, combate bine, la nevoie ajutăm și noi etc.". "Quod erat demonstrandum", spuneau strămoșii noștri romani, ai noștri, subliniez, nu ai lor.

Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat.

Care va să zică P.S.D.-ul era în spatele atacului din senin al acestui domn Bruce Jackson. Nu este prima oară când partidul respectiv se folosește de niște pârghii externe pentru a mă intimida sau compromite în ochii electoratului.

În 1995, domnul Oliviu Gherman înarma mâna unui german, Karsten Voigt, și a unui spaniol, Miquel Angel Martinez, să mă pună la stâlpul infamiei.

Astăzi toți trei s-au dus la culcare. Nu a mai auzit nimeni de ei - bine, domnul Gherman dormea încă de pe atunci - decât, firește, a auzit Olimpian Ungherea în "Clubul Cocoșaților".

Problema care se pune nu este aceea a bârfelor ieftine colportate de niște indivizi mediocri ca Michael Guest și Bruce Jakcson, pur și simplu eu nu dau două parale pe ei, și, după cum se vede, îi tratez cu ironia și umorul care, sper, nu mă vor părăsi niciodată.

Problema este aceea a imaginilor greșite cu care încă mai lucrează americanii în răsăritul Europei, ei operează cu prefabricate, cu conserve și se miră că cei vizați nu cad imediat în genunchi în fața lor. Pentru ei, cei 21% din românii care au votat Partidul România Mare și cei 28,4% care m-au votat pe mine în anul 2000 nici nu contează, sunt cantități neglijabile. Democrația nu există decât dacă le ies lor calculele.

Atrag atenția oficialilor de la Casa Albă, care au ceva mai mult discernământ decât aceste două personaje, că Războiul Rece s-a încheiat de vreo 10 ani și că practica aceasta totalitară poate periclita toată strategia americană în Europa. Și așa americanii sunt în pericol să cam fie expulzați din Europa, dacă vor mai continua să calce în picioare țări și popoare, chiar principiile pentru care au militat părinții națiunii americane. S-ar putea ca, în curând, să regretăm Doctrina Monroe de la 1823 prin care America nu trebuia să se implice în treburile Europei și viceversa.

Și dacă tot suntem la momentul adevărului, trebuie să spun răspicat că Partidul România Mare se pronunță cu fermitate împotriva acordului iresponsabil semnat de domnul Mircea Geoană cu partea americană pentru asigurarea imunității și impunității militarilor S.U.A. în fața Curții Penale Internaționale.

Chestiunea nu este nici politică, nici militară, nici diplomatică, ci juridică și etică. Este legal și moral ceea ce ne cer americanii? Nu!

Este ilegal și imoral.

Totodată, Partidul România Mare este categoric împotriva declanșării unui război contra Irakului, așa după cum spunea șeful inspectorilor internaționali din acea țară, domnul Scott Ritter: "Națiunea mea este pe cale să comită o greșeală istorică". Între noi fie vorba, primele două războaie mondiale s-au făcut cu petrol, tare mi-e teamă că al treilea război mondial se va face pentru petrol și el trebuie împiedicat cu orice preț.

Abia acum se adeverește ce au urmărit unii scenografi, imediat după 11 septembrie 2001.

Noi suntem de acord să luptăm împotriva terorismului real, dar cine ne va scăpa de teroriști, precum comisarii care ne tot inspectează și ne bat cu vergeaua la tălpi, și încă ceva, ce căuta domnul Bruce Jackson la ultima ședință de Guvern de la București? În ce calitate a fost el invitat? Aceea de membru al Council of Foreign Relations, nucleul mafiei care conduce lumea, calitate în care s-a întâlnit zilele acestea la București cu un coleg al lui, domnul Mugur Isărescu?

Ne amintim că la fel îl invita Victor Ciorbea pe Wim Van Velzen ca să-i impresioneze pe români; i-a impresionat atât de tare încât P.N.Ț.C.D.-ul a zburat din Parlament definitiv. Degeaba se încearcă acum în anumite cancelarii occidentale să se umfle această "femeie gonflabilă" pe nume P.N.Ț.C.D. ca să mai intre în Parlament și să se cristalizeze în jurul său o formațiune populară. Nu mai pot intra.

Românii sunt cu capsa pusă și starea de spirit a populației este foarte proastă. Eu pot să ies din politică nu mâine, acum. Veți rezolva ceva cu asta? Mâine o să vă ia capul vouă, poimâine o să ceară federalizarea țării, că, vezi Doamne, e prea mare, se lucrează mai bine cu protectorate mici, gen Bosnia, gen Macedonia, gen Țările Baltice.

Nu vă jucați cu focul, le spun celor care cred că România aceasta este sat fără câini!

În concluzie, dă, Doamne, minte la americani, până nu vor face planeta beef-steak.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice în partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Petre Roman

În continuare, îmi dați voie să invit la microfon pe domnul senator Petre Roman.

Poftiți, vă rog, domnule senator!

 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate și stimați colegi,

România a obținut în acest an o producție foarte mică de grâu atât sub aspectul randamentului la hectar, cât și al producției totale, 4 milioane de tone, datele furnizate de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și direcțiile agricole județene lasă însă un mare semn de întrebare în privința corectitudinii raportării.

În foarte multe județe, dintre care Ialomița, Buzău,

Călărași, Olt, Dolj, producțiile medii sunt cele mai mici din ultimii 50 de ani.

Producția totoală față de datele culese real în teren, pare umflată cu o jumătate până la un milion tone de grâu.

Este greu de crezut, spre exemplu, că în gospodăriile individuale au fost depozitate două milioane tone grâu, adică jumătate din producția obținută pe total țară.

Din cele 2 milioane tone depozitate în - așa cum spune Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor unități cu spații de depozitare, numai 617 mii tone sunt depozitate în unități specializate "Comcereal",

"Cerealcom", "Morărit-Panificație", ADS, complexe de porci și de păsări.

Pentru 1.383 de mii tone, nominalizarea în același document oficial este "alți beneficiari". Pentru cunoscători nu este posibil ca la "alți beneficiari" să fie depozitat de două ori mai mult grâu decât în toate silozurile și fostele FNC-uri ale României.

Din comunicatele Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor se observă că numai 600 de mii tone au fost cumpărate din cele două milioane tone depozitate pentru a fi vândute.

Niciodată din 1946 seceta nu a lovit atât de năprasnic încât pe sute de mii de hectare să nu se realizeze nimic, iar pe alte sute de mii producțiile să fie sub 500-600 kilograme la hectar.

Din fericire, în alte județe, în mod deosebit din vestul țării, s-au obținut producții sensibil mai bune.

Niciodată din 1990 și până în prezent producătorii agricoli din 16 județe ale țării, grav afectate de secetă, nu au avut o situație financiară atât de gravă, cea mai mare parte a lor fiind practic în faliment, cu datorii foarte mari la bănci, la buget și alți beneficiari și fără absolut nici o posibilitate de reluare a procesului de producție.

Asupra acestui aspect doresc să subliniez în mod deosebit în intervenția mea, reluarea procesului de producție. Cu cheltuieli efective de până la 9 milioane lei/hectar de grâu, 80-90% din producătorii agricoli din județele afectate de secetă au avut pierderi la cultura grâului de la câteva milioane lei până la câteva miliarde, în funcție de suprafața cultivată.

Producția de grâu este de o calitate foarte slabă din punct de vedere al indicilor de panificație, tocmai în județele și așa afectate de secetă și cu producții mici, ceea ce a făcut ca și puținul grâu obținut să nu poată fi valorificat.

Guvernul României a luat măsura politică de a subvenționa recepționarea, depozitarea și păstrarea cantității de 1,5 tone grâu din recolta acestui an, proprietate a producătorilor agricoli și a societăților de morărit și panificație. A apărut în acest sens Hotărârea Guvernului nr. 648/2002, dar pentru cea mai mare parte a producătorilor agricoli din județele afectate de secetă această hotărâre nu produce nici un fel de efecte din două motive: 1 - grâul nu este panificabil, iar în hotărâre se specifică grâu pentru panificație, 2 - și dacă ar fi panificabil, ar beneficia de prevederile hotărârii numai cei care au recoltat grâul după data de 10 iulie, data apariției hotărârii în "Monitorul Oficial". Or, tocmai în județele afectate de secetă, cu cele mai mari probleme pentru producătorii agricoli, 70% din suprafața de grâu a fost recoltată și grâul depozitat până la data de 10 iulie.

O altă măsură este Hotărârea Guvernului nr. 210/28 februarie, modificată apoi prin Hotărârea de Guvern nr. 683 din 3 iulie privind acordarea unei prime de 400 lei pe kilogram grâu-marfă ce a fost valorificat. Cum însă tocmai în zonele afectate de secetă grâul nu are calitatea corespunzătoare, deci nu poate deveni marfă, producătorii nu-și pot încasa prima, deși ei l-au depozitat în spații specializate. Nu este însă cumpărat de nimeni. Din turnul lăcomiei în care s-au izolat guvernanții-clienți politici nu se mai văd terenurile agricole nelucrate și mai ales nu se mai vede imensa trudă a producătorilor agricoli risipită de secetă. Și pentru că în situații excepționale Guvernul are datoria să răspundă cu măsuri excepționale, fac următoarele propuneri:

1) constituirea unei comisii guvernamentale și a unor comisii județene care să analizeze asociațiile și societățile agricole afectate de secetă la cultura grâului și să propună despăgubiri financiare în funcție de producțiile obținute;

2) modificarea Hotărârii Guvernului nr. 648 în care să se prevadă că recepționarea, depozitarea și păstrarea vor fi subvenționate, indiferent de indicii de panificație, în județele afectate de secetă, cele 16 despre care am vorbit. Prevederile Hotărârii Guvernului se aplică cu data de 25 iunie 2002, adică data începerii efective a recoltării grâului în acest an;

3) în cele 16 județe afectate de secetă prima de grâu să se acorde pentru toată cantitatea depozitată în spații specializate, dar care din motive de calitate nu a fost încă valorificată, iar prima la grâu, față de situația excepțională creată, să fie de 700 lei pe kilogram;

4) subvenționarea în totalitate a seminței de grâu în județele afectate de secetă pentru reluarea procesului de producție.

Prin urmare, declarația mea politică este de natură a sublinia o problemă extrem de gravă cu care se confruntă foarte mulți producători agricoli și pentru care avem o răspundere comună. După cum vedeți fac propuneri pentru a modifica hotărâri de guvern, de altminteri bune, date de Guvern, dar care rămân forme fără fond.

Să le facem să aibă fond față de realitatea pe care o trăiesc producătorii agricoli.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Nicolae-Vlad Popa

Invit acum la microfon pe domnul senator Nicolae-Vlad Popa.

Poftiți, vă rog, domnule senator! (Comentarii în sală.)

Din sală (din partea Grupului parlamentar al P.R.M.):

Ați câștigat pariul!

 

Domnul Petre Roman (din sală):

Foarte bine reușit. Discutăm și despre acela când doriți, dacă aveți curajul.

 
 

Domnul Nicolae-Vlad Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Atât în politică, cât și în afaceri ar trebui să se țină seama și de vorba românească: "Lauda de sine nu miroase a bine!" Și asta, pentru că, de o bună bucată de vreme, constatăm că Ministerul Turismului nu scapă nici un prilej pentru a-și mediatiza pe larg acțiunile într-o lumină cu totul alta decât realitatea. Astfel, prin nenumărate declarații bombastice de tipul: "Turismul românesc va aduce miliarde de dolari și milioane de turiști străini la munte, la mare, la băi etc." domnul ministru Dan Matei-Agathon a ajuns singurul lăudător al activității ministerului pe care îl conduce. În realitate, turismul românesc a înregistrat o scădere semnificativă a încasărilor, a numărului de turiști români și străini, cât și a investițiilor în acest domeniu. De exemplu, în 2001

C.H. Intercontinental - lanț de hoteluri - a înregistrat 382,9 miliarde lei pierderi, hotelul Marryott 317 miliarde lei, hotelul Sofitel 218 miliarde lei. Și să nu uităm că aceste hoteluri au fost premiate de Ministerul Turismului.

Din declarațiile turiștilor români și străini rezultă că serviciile nu sunt nici pe departe la valoarea prețurilor cerute, insecuritatea în hoteluri este de notorietate și, cel puțin până la ora actuală, nu pare să fi impresionat pe cineva din conducerea Ministerului Turismului.

Pe de altă parte, constatăm că posturile de prim ajutor pe litoral nu pot fi înființate decât în situațiile în care sunt accidentați miniștri. Situațiile paradoxale de genul anulării unor concerte, pentru a asigura liniștea premierului, sau vânarea mistreților pe plajă reprezintă fenomene inedite care ne-au adus, în sfârșit, în atenția marilor posturi de televiziune internaționale.

Proprietarii hotelurilor și restaurantelor se plâng, evident în surdină, că protocoalele și expozițiile culinare, pe care sunt obligați să le organizeze cu ocazia unor evenimente la care participă ministrul de resort, sunt deosebit de costisitoare și depășesc cu mult nivelul valoric al altor manifestări similare.

Mult-trâmbițatele programe sociale sunt de fapt suportate nu de Guvern sau Ministerul Turismului, ci de societățile comerciale care sunt obligate să încheie contracte. În situația unui refuz al acestora, urmează controale permanente ale instituțiilor de specialitate care tind să blocheze activitatea economică.

În comparație cu țările vecine realizările turismului românesc sunt atât de mici încât nu pot fi motivate decât de un management necorespunzător. Sigur, nu pot să existe încasări din străinătate cât timp un turist străin plătește pentru un sejur de 7 zile la agenția de turism din Berlin suma de 90 de euro, din care România se alege cu nimic.

Oricum suma respectivă reprezintă mult mai puțin decât cheltuiește un cetățean german stând acasă. De fapt, tocmai în aceste prețuri de dumping constă politica de atragere a turiștilor străini în România. Sperăm ca recent lansatul Program pentru turism balnear prevăzut pentru 2003 să nu aibă aceeași soartă ca programele "Croazieră pe Dunăre" și "Dracula".

Consider că exemplele evocate în această declarație politică sunt edificatoare pentru a demonstra că Ministerul Turismului nu este îndreptățit în nici un fel să se laude în continuare cu împliniri, ci, dimpotrivă, ar trebui să recunoască situația reală din turism și să propună soluții viabile pentru relansarea acestuia.

Apreciem, totodată, că este imperios necesară reglementarea prin lege a domeniului sus-menționat care să cuprindă facilitățile economice mult așteptate în branșa turistică. Pentru că numai pe baza unui program concret, fundamentat pe investiții în infrastructură putem aștepta, într-adevăr, intrarea de miliarde de dolari prin intermediul turiștilor veniți să viziteze România.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

În continuare, domnul senator Radu Constantinescu este rugat să-și dezvolte declarația politică.

Poftiți, vă rog, domnule senator!

Din sală:

Radu Constantin.

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Mă scuzați, vă rog! Data viitoare nu o să se mai întâmple.

 
Constantin Radu

Domnul Constantin Radu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prezenta declarație politică se va referi la sprijinul financiar acordat de către Guvernul țării noastre producătorilor agricoli din județele țării, dar în mod deosebit din județele Dolj și Mehedinți, pentru înființarea culturilor agricole din toamna acestui an.

După cum cunoașteți, în acest an sute de mii de hectare agricole, cu predilecție cele din sudul țării, au fost pârjolite de seceta nemaiîntâlnită în ultimele cinci decenii.

Zona Olteniei a fost cea mai afectată și în mod cu totul deosebit județele Dolj și Mehedinți. Județul Dolj, care reprezintă ca suprafață și ca potențial agricol al doilea județ agricol al țării după județul Timiș, după care urmează județul Constanța, a fost, practic, calamitat în întregime, seceta distrugând majoritatea culturilor agricole.

Așa cum în urmă cu câtva timp domnul ministru Octav Cozmâncă, ministrul administrației publice, spunea că atunci când Doljul nu realizează producție se realizează un gol mare în economia țării, gol care va fi resimțit de întreaga populație a țării noastre, în aceste condiții grele, parlamentarii de Dolj, împreună cu factorii de conducere de la nivelul județului, pe lângă măsurile întreprinse pe plan local, au prezentat această gravă situație Guvernului, personal primului-ministru, domnul Adrian Năstase.

Analizându-se foarte atent situația creată ca urmare a secetei în localitățile și județele țării, pentru a vedea cine a avut cel mai mult de suferit de pe urma secetei și inundațiilor, la videoconferința cu prefecții județelor din data de 6 septembrie a.c. premierul Adrian Năstase a făcut cunoscut că județele Dolj și Mehedinți vor beneficia pe lângă sămânța de grâu și de 8.600 de tone de motorină gratuit, motorină provenită din rezerva de stat.

Cu acest sprijin consistent, primit din partea Guvernului într-o perioadă foarte optimă, proprietarii de terenuri agricole din județele Dolj și Mehedinți vor fi în măsură să însămânțeze cele 180.000 de hectare cu grâu, programate pentru această toamnă. De altfel, o asemenea inițiativă a fost realizată pentru prima dată de un guvern social-democrat în ultimii 7 ani.

Stimați colegi, doresc, în acest context, să fac cunoscut faptul că Doljul a beneficiat de un sprijin constant din partea domnului senator Adrian Păunescu care, în această perioadă grea, a străbătut județul, împreună cu noi toți, parlamentarii de Dolj, procedând în nenumărate rânduri la informarea directă sau prin telefon de la fața locului a domnului prim-ministru Adrian Năstase în legătură cu situația grea cu care s-a confruntat județul Dolj. Ca efect cunoașteți faptul că, la ultima videoconferință ținută cu prefecții de județe, s-a luat măsura ca județul Dolj să beneficieze de importante cantități de motorină și să putem să realizăm întreaga gamă de lucrări pentru înființarea culturilor din această toamnă.

În încheiere, doresc să transmit recunoștința tuturor agricultorilor din județul Dolj față de Guvernul țării pentru acest important sprijin financiar primit în această toamnă pentru înființarea culturilor agricole. (Aplauze.)

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Dumitru Badea

Domnul senator Dumitru Badea.

 

Domnul Dumitru Badea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică constă în citirea unei sesizări adresate Ministerului Justiției, Parchetului Național Anticorupție, Ministerului de Interne și Curții de Conturi cărora le solicit să demareze, cu prioritate, cercetările privind o mare fraudă comisă de reprezentanții A.V.A.B., probabil în cooperare cu alți factori de decizie din București și din județul Neamț, sesizare în vederea efectuării cu celeritate a cercetărilor și aplicarea măsurilor legale în cazul fraudei comise prin înstrăinarea de către A.V.A.B. a 3 fabrici performante de producere a fibrelor sintetice din Săvinești la prețul a două apartamente.

Societatea "Melana" Săvinești a fost creată în anul 1991, ca urmare a divizării Combinatului de Fibre Sintetice Săvinești, unicul producător de fibră acrilică ecologică, care a asigurat, câțiva ani buni, materia primă pentru întreaga industrie textilă din România și pentru o serie de parteneri externi.

În baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/1999, intrând în incapacitate de plată, societatea a fost închisă, iar cei peste 1.200 de angajați, majoritatea operatori chimiști cu înaltă calificare, și-au pierdut locul de muncă, ceea ce, practic, a constituit un adevărat dezastru social și economic pentru zonă.

Precizez că societatea în cauză avea în componență mai multe fabrici (.Melana" II, III, IV și V).

În fapt, vă semnalez că, sub acoperirea recuperării creanțelor și a repornirii fabricii "Melana" IV - act foarte necesar pentru reabilitarea măcar în parte a industriei românești de fibre sintetice și reîncadrarea a peste 1.000 dintre foștii specialiști ai uzinei - A.V.A.B. a organizat, la începutul lunii august anul curent, licitație pentru vânzarea celorlalte active ale S.C. "Melana", respectiv "Melana" II, III și V, operațiune prin care societatea a fost jefuită, pur și simplu, cu acte în regulă. Astfel:

1. "Melana" IV a fost adjudecată, în vederea repornirii, de către A.V.A.B., cu suma de 5,9 milioane dolari, în condițiile în care, în această unitate, în ultimii ani s-au făcut, cu mari sacrificii, investiții de 5,2 milioane dolari S.U.A. pentru dotarea cu instalații și utilaje din Italia și Germania.

2. Celelalte trei fabrici, "Melana" II, III și V, au fost vândute de A.V.A.B. Societăților "Remat" Călărași,

"Seinko" Târgu Mureș și "Metal Invest" București la prețul derizoriu de 500.000 dolari S.U.A., afacere care a devenit publică în urma solicitării subsemnatului, prin mass-media locală. Publicarea prețului de vânzare a șocat populația zonei, care cunoștea valoarea reală a acestor obiective.

Pentru a fi vândute, practic făcute cadou acestor Societăți "Remat", care vor trece foarte curând la dezmembrarea celor 1.220 tone utilaj, fabricat din oțel-inox importat din Japonia, cotat pe piața vestică la 7.000 de dolari tona, A.V.A.B. a folosit și a acceptat, probabil cu intenție, jocul iresponsabil al evaluatorilor. Aceștia, prin evaluări succesive, ultima sub acoperirea disjungerii prețului clădirilor și a terenului, au stabilit prețul celor trei fabrici la suma derizorie de 203.409 dolari, preț de la care s-a pornit licitația. Vânzarea la 500.000 de dolari a fost prezentată de A.V.A.B. ca un succes deosebit.

Mai precizez că o primă evaluare, poate cea mai corectă, stabilise prețul celor trei fabrici la 8.351.000 de dolari.

3. Dolul în această operațiune mai rezultă și din "constatarea", prin actul de expertiză, a unui grad de uzură a utilajelor și instalațiilor în proporție de 90-95%, deși acestea produceau, până în 1989, când au intrat în conservare, la capacitatea normală, fibre sintetice de bună calitate.

În concluzie, vă solicit ca, în limita atribuțiunilor prevăzute de lege, să vă autosesizați în legătură cu:

1. Vânzarea fabricilor "Melana" II, III și V Săvinești la prețuri de 17 ori mai mici decât au fost evaluate inițial, aducându-se statului român un prejudiciu de aproape 8 milioane de dolari.

2. Declararea, în timp util, a nulității contractelor de vânzare-cumpărare, întrucât evaluările ulterioare au falsificat realitatea.

3. Stabilirea vinovăției și a răspunderii persoanelor angrenate în această cauză.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Maria Petre

Invit la microfon pe doamna senator Maria Petre.

Poftiți, vă rog!

 

Doamna Maria Petre:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Practic, nu am de făcut o declarație politică, vă propun o mică paranteză, de viață, pur și simplu, între atâtea probleme generale și complicate care s-au discutat până în acest moment la declarații politice. Mă refer la un apel pe care-l fac la dumneavoastră, în calitate de senatori, este vorba de ceea ce sigur știți, și știți din mediatizarea care s-a făcut asupra situației de la Făcăeni, pentru copiii din această comună, din familiile care au fost grav afectate de catastrofa de acolo, am inițiat imediat după acea nenorocire un program de solidaritate, "Solidaritate pentru Făcăeni" se numește; el este gestionat de presa locală din Ialomița, pentru ca fiecare donator să aibă garanția că toate ajutoarele ajung exact la copiii din Făcăeni, care trebuie pregătiți pentru școală.

Apelez acum la dumneavoastră ca urmare a faptului că sâmbătă am reușit să ducem hainele, ghiozdanele și tot ceea ce trebuie pentru școală unui număr de 241 de copii și sunt în acest moment nerezolvați încă 70 de copii. Apelez la dumneavoastră cu rugămintea personală de a face o donație de o sută de mii de lei, așa a funcționat acest program de solidaritate, și am rezolvat 241 de copii din acest tip de donație, și, pentru acest lucru, eu vă mulțumesc foarte mult și ce pot să vă garantez este că în momentul în care, în județul pe care dumneavoastră îl reprezentați, veți avea nevoie de sprijin, voi răspunde oricărei solicitări de sprijin.

Vom deschide, începând de mâine dimineață, la casieria Senatului, un tabel cu toți senatorii.

Vă mulțumesc foarte mult.

Vă promit, încă o dată, că dacă veți apela și dumneavoastră pentru localitățile afectate la un asemenea sprijin și eu voi răspunde la fel.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim și vă felicit, doamna senator.

În continuare, domnul senator Paul Păcuraru.

Poftiți, vă rog!

 
Nicolae Paul Anton Păcuraru

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Este cunoscut faptul că în orice țară democratică, opoziției îi revine rolul de "câine de pază al democrației".

Aceasta înseamnă că, în sistemul politic, între putere și opoziție, se instalează o relație de interdependență, ambele trebuie să respecte aceleași reguli ale jocului. Din păcate în România de astăzi acest principiu fundamental este încălcat.

Oricât dorește domnul prim-ministru să trimită spre opoziție toate relele societății, vina pe acest subiect nu poate să aparțină decât puterii.

Guvernarea P.S.D. a spart toate modelele clasice de relaționare între putere și opoziție, punând în pericol fragila noastră democrație.

De când s-a instalat la guvernare, P.S.D. și-a asigurat, încet, dar ireversibil, o expansiune fără precedent în interiorul societății românești. Nu este însă vorba de o creștere sănătoasă datorată meritelor sale, câștigate printr-o bună guvernare, ci faptului că P.S.D. s-a întins asupra tuturor domeniilor vieții sociale din România.

A înghițit administrația publică, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a subordona presa și instituțiile independente, a acaparat justiția, transformând-o în afacere de partid. Acestea sunt, fără îndoială, simptome clare ale partidului totalitar, care vrea să se regăsească în tot și în toate. În al doilea rând, rețeaua clienterală, bine cunoscuții "baroni locali", care sufocă întreaga Românie.

Fiefurile acestor reprezentanți de frunte ai P.S.D.-ului, unde Domniile lor sunt pe deplin suverani, ne duc cu gândul fie la rânduielile Evului Mediu, fie la zonele de influență ale clanurilor mafiote.

Fie și ziua de astăzi arată că P.S.D.-iști au câștigat, la sfârșitul săptămânii trecute, mai toate licitațiile pentru cornul și laptele guvernamental.

De fapt, în orice domeniu, fie el de construcții, de infrastructură, de mediu, oriunde sunt resurse de împărțit, mai-marii puterii stau cu pâinea și cuțitul în mână, împărțind-o discreționar.

În al treilea rând, P.S.D. se susține pe structurile statului și s-a dovedit, la rândul său, un susținător de nădejde al birocrației și al administrației de stat. Zeci de autorități publice nou-înființate, ajutoare financiare la tot pasul, pentru structuri economice neperformante, privatizări și restructurări mult întârziate, reticența față de proprietatea privată, legislația potrivnică investitorilor privați, supradimensionarea programelor de protecție socială, toate acestea nu fac altceva decât să perpetueze mitul statului atotputernic, supraponderal, un stat care, fără îndoială, îi pune la adăpost pe guvernanții săi.

În al patrulea rând, din Piața Victoriei, România este o țară de vis. Fiecare intervenție a primului-ministru aduce câte o veste bună pentru români: Acordul Stand-by cu F.M.I.-ul, Acordul PSAL II cu Banca Mondială, Summit-ul de la Praga, toate sunt lucruri minunate, doar că nu țin, în exclusivitate, de meritele Guvernului Adrian Năstase.

Relansarea și stabilizarea macroeconomică a început încă din 2000 și nu face decât să continue, în 2001-2002, cu condiția să nu fie prea mult deranjată cu măsuri populiste.

În ceea ce privește NATO, dacă cităm analizele efectuate până în 10 septembrie 2001, vom constata că nici măcar nu se punea problema. Citând "Herald Tribune", vom vedea că "Ideea că România și Bulgaria vor fi invitate la Summit-ul de la Praga stârnea zâmbete ironice pe fața oricărui oficial american". Toate acestea nu mai contează însă, pentru că Adrian Năstase nu va împărți această victorie cu nimeni.

În fine, în ultimul rând, guvernanții de astăzi domnesc în disprețul opoziției, la a cărei voce se pretind a fi surzi.

Pe scena politică românească nu mai există un element principal al dinamicii relației putere-opoziție - dezbaterea.

Guvernanții dispun de un set de replici-tip, pe care le adresează opoziției atunci când sunt criticați. Tema "dezastruoasei moșteniri a fostei guvernări" conduce în topul replicilor-tip, urmată la mică distanță de cea a "crizei de identitate a opoziției", o mistificare menită să arunce îndoieli asupra legitimității opoziției. Or, aceste replici redundante în discursul puterii nu reprezintă un dialog.

Încercările puterii de a arunca în derizoriu orice critică venită din partea opoziției nu înseamnă, în cele din urmă, altceva decât dispreț față de cei peste 60% din alegători care nu au votat și care nu vor vota P.S.D.-ul.

Toate aceste principii de guvernare social-democrată enumerate mai sus - totalitarismul, clientelismul, etatismul, demagogia, refuzul dialogului - sunt simptomele de netăgăduit ale bolii grave de care suferă P.S.D.-ul astăzi: disprețul față de democrație.

Vom constrânge, față de această situație, P.S.D.-ul să renunțe la visul frumos al unei opoziții neputincioase. Prin fermitate, consecvență și radicalitate, dacă va fi cazul, ne vom strădui, zi de zi, să aducem puterea la normalitate.

Vom lupta contra autosuficienței puterii, contra circului mediatic, precum și contra ideii de perpetuare la putere pentru eternitate. Îi amintim domnului prim-ministru că 84% dintre români sunt foarte nemulțumiți de corupție, că 83% sunt nemulțumiți de politica Guvernului în ce privește locurile de muncă, că 81% dintre români sunt total nemulțumiți de nivelul de trai și că restul nemulțumirilor privind politicile guvernamentale față de industrie, agricultură, sănătate sau de locuințe sunt, pentru fiecare domeniu în parte, mai mari de 70% pentru populație.

Este cât se poate de clar că nici autosatisfacția, și nici eternizarea puterii nu au nici un suport.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Sergiu Nicolaescu

Invit la microfon pe domnul senator Sergiu Nicolaescu.

Vă rog să poftiți, domnule senator!

 

Domnul Sergiu Nicolaescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

De fapt, era un cuvânt pe care l-am cerut de data trecută și doream să vă spun, stimați colegi, că împreună cu senatorul Szab. și încă doi colegi deputați Frunzăverde Sorin și Răzvan Ionescu - am fost în Vietnam... în Afganistan.

Vreau să vă spun câteva cuvinte asupra sentimentelor pe care le-am încercat acolo și apoi, după ce m-am întors în țară.

Stimați colegi,

Vreau să spun că, după peisajul care este absolut lunatic... dacă cineva - și se pretinde că aselenizarea care a fost în 1971 ar fi fost o filmare, pur și simplu atunci sigur a fost făcută acolo. Este un loc absolut lunatic. Zbori o oră deasupra munților, care nu au decât umbră și lumină, stânca este acoperită cu 10-30 cm de praf și nimic, nimic altceva. Din când în când, o urmă, urma unui râu, posibil de acum câteva mii de ani. Îmi aduc aminte că un profesor de istorie, cândva, îmi spunea că - domnule vicepreședinte Buzatu, ca eminent istoric, poate confirmați sau infirmați -, spunea că probabil dacii au plecat, cândva, cam din acele locuri. Nu știu dacă este adevărat, oricum, de dovedit nu poate să dovedească nimeni. Cert este un lucru, aveau toate motivele să plece.

Pe aeroportul de la Khandahar, care este în același timp și tabără, am aterizat și am intrat într-o lume extrem de ciudată. Soldați americani sunt cam 2.000. Soldați români, vreo 500. Este o tabără în care se mănâncă la aceleași mese, ofițeri, soldați americani sau români se spală în aceleași corturi, se doarme în corturi asemănătoare, toată lumea are un regim egal. O tabără militară nu o disciplină așa cum eram obișnuit poate în copilăria mea, care era mai mult o disciplină aparentă, de data aceasta cu o formă democrată absolut impresionantă - soldați, ofițeri, toată lumea la fel, toți mănâncă la fel. Am constatat că cele trei mese, cea de dimineața și seara, care se mănâncă în corturi comune, care au aer condiționat, la prânz există pachete, nu este masa în corturi, este pachet care are 24 de meniuri, la alegere, cam 4.500 de calorii pe zi, numărul de calorii necesare unui sportiv de performanță.

Ca să trec într-o altă notă a lucrurilor - prin tabără nu se poate circula decât cu arma în mână, indiferent că e pușcă, sau revolver, sau pistol. Ceea ce este impresionant este starea morală, psihică a acestor oameni tineri, foarte tineri, comandanții au 30-32 ani, maiori, cel american, locotenent-colonel, care e și comandantul taberei, foarte, foarte tineri, am simțit în ochii lor acea lumină de optimism și de încredere.

Am zburat într-un avion militar - Hercules 130 - în condiții îngrozitoare, adică cu genunchii la gură din cauza încărcăturii, deci uniformele cu care trebuia să le înlocuim pe cele ale trupei din Khandahar. Ai noștri au plecat cu acele uniforme de camuflaj verde-maro și le-am înlocuit cu cele galben-deșert. Vă asigur că și cele verde-maro, după primele 10 minute petrecute afară din cort, erau perfect camuflate. Praful era cel care completa ceea ce uniformele noastre nu aveau, camuflajul.

Spuneam că ceea ce m-a impresionat era optimismul acestor tineri.

De asemenea, o curățenie absolut exemplară. Sunt dușuri zi și noapte, apă caldă, apă rece. Sigur că apa e rece numai noaptea. Apa rece ziua are 45Œ.

Aceste condiții materiale care aș putea spune că sunt condiții excelente, de sportivi, sunt, totuși, într-un teren care e un adevărat iad. Tabăra este formată din corturi și rămășițele taberelor sovietice din perioada ‘79-’87.

Tancuri, avioane, elicoptere, toate zac la marginea drumului, treci mereu printre ele. N-ai voie să calci în stânga sau în dreapta, n-ai voie să intri în nici o clădire, n-ai voie să ieși din tabără din cauza minelor. Minele sunt acolo mai dese decât pietrele.

Totuși, am întâlnit - și revin pentru a treia oară acel optimism și încredere. De la ce venea acest lucru?

După 48 de ore de nesomn, am intrat în cortul meu ca să mă culc și am ajuns la următoarea concluzie: acești oameni pe care noi i-am trimis acolo fac istorie și că au pătruns poate, de multe ori, înaintea oamenilor politici, în înțelegerea și înfăptuirea unui deziderat național de care România are nevoie.

500 de soldați români sunt alături de cea mai bună armată a lumii și au o misiune importantă, nu de armată de ocupație, așa cum a fost armata sovietică între ‘79-’87, ci o armată care să aducă pace acelor locuri.

Spun acest lucru pentru că am ieșit, am văzut populația și pot să spun că soldații noștri sunt priviți cu simpatie. În general, acei teroriști care formează așazisele rămășițe ale talibanilor nu sunt de etnie afgană sau din triburile numeroase din Afganistan. Majoritatea sunt voluntari veniți din alte țări, islamici fanatici.

Sigur că se poate pune întrebarea și sunt convins că s-a pus: ce rost avem acolo? Aici vreau să subliniez următorul lucru, nu legat neapărat de ceea ce a spus prietenul meu Vadim: într-un secol care a trecut,

România a luat parte la două războaie, a luptat contra și alături de cele mai bune armate ale lumii, Germania,

Rusia, au murit două milioane de români și, cu toate acestea, în istorie, țara noastră nu apare nici la învinși, nici la invingători. Oare acest lucru cărui fapt se datorează? Sacrificiul de două milioane n-a fost suficient?

Oare nu ne-am ridicat la înălțimea momentelor când am avut atâtea sacrificii și țara a trecut prin atâtea greutăți?

Nu! Este lipsa de consecvență în politică, lipsa de loialitate în politică care a adus după sine neîncrederea și suspiciunea față de țara noastră, pe care nu le merităm.

În Primul Război Mondial, prin Pacea de la Buftea, s-a încheiat un armistițiu cu Germania, care contrazicea complet înțelegerea dintre noi și aliații noștri germani și francezi. În Al Doilea Război Mondial, ne mândrim foarte tare cu 23 August. Iată lucruri care au creat suspiciune privind politica României și iată de ce eu sunt unul dintre cei absolut convinși că, de data aceasta, după Revoluție, am ales un drum cu care am fost absolut toți de acord, am ales un drum pe care să intrăm de partea occidentală a Europei, să intrăm în toate structurile euroatlantice și au fost absolut toate partidele de acord.

Trebuie să fim, doamnelor și domnilor, consecvenți.

Trebuie să înțelegem că, atunci când ai un aliat, într-adevăr, trebuie să te supui unei discipline și unor măsuri care trebuie luate împreună.

Noi am pierdut la Vișegrad un "tramvai", ca să-i spun așa, în ghilimele, și acum trebuie să alergăm după el, deși cele 3 țări - Polonia, Cehia și Ungaria - în timpul războiului rece, au avut cam aceleași misiuni pe care leam avut și noi. La ce ne-a folosit politica lui Ceaușescu care zicea că stă cu fundul în două luntri și stătea în realitate?

Oare ne-am rezervat pentru eternitate o politică în două luntri? Oare aceasta trebuie să fie politica noastră și în continuare?

Apropiindu-ne de acel 11 septembrie când cu toții, absolut cu toții, indiferent de partid și de om, am adus omagiu victimelor căzute, ne-am exprimat cu toții, absolut cu toții părerea de rău că Statele Unite au trecut printr-o astfel de încercare. Sigur, istoricește putem vorbi de multe alte încercări: putem vorbi de Hiroshima, putem vorbi de Dresda, putem vorbi de multe alte lucruri și de 4 aprilie. Istoria trece ca un nor deasupra noastră, iar noi dispărem cu gândurile și cu frământările noastre.

Ceea ce este important, zic eu, în final - și vă rog să mă iertați că v-am ținut mai mult - este faptul că trebuie să fim consecvenți.

Ne apropiem de 11 septembrie. Să asigurăm prietenii noștri din Statele Unite, cei care țin la noi și care ne apreciază... Comandantul din Khandahar mi-a spus, când l-am întrebat ce părere are despre soldații români, mi-a spus două lucruri care au fost extrem de prețioase: mi-a spus că sunt mai iuți, sunt foarte rapizi; o misiune care a cerut să fie realizată în 10 de minute, s-a realizat în 10 minute și, în al doilea rând, mi-a spus că sunt mai curajoși, mai activi. Sunt două complimente la care ar trebui să ne gândim.

Vreau, de asemenea, să vă cer sprijinul să facem niște lucruri pentru acești oameni. Trebuie să ne gândim la un spectacol. Ei se simt singuri acolo, n-au posibilitatea să prindă, prin satelit, România. Să încercăm să obținem aceste lucruri pentru ei, să ne gândim ce se va întâmpla cu ei în momentul în care se vor întoarce în țară. S-ar putea să avem și pierderi. Trebuie să ne gândim la sacrificiile lor și, în același timp, să încercăm să preluăm și noi, oamenii politici, acele calități pe care comandantul american le remarca la soldatul român de acolo.

Pentru 11 septembrie, trebuie să spunem tuturor că suntem alături de poporul american și deciși să mergem pe aceeași politică pe care am pornit. De data aceasta, vrem să fim consecvenți.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Bichineț

În continuare, îl invit la microfon pe domnul senator Corneliu Bichineț.

 

Domnul Corneliu Bichineț:

Am ascultat cu mare interes toate luările de cuvânt.

Eu, stimați colegi, stimate domnule președinte, voi prezenta o declarație politică care se referă la sănătatea din România, pe un ton grav, pe un ton de maximă seriozitate, pentru că sunt foarte multe probleme.

Se experimentează, la nesfârșit, pe bietul nostru popor, pe care - iată - de aproape 2 ani de zile îl reprezentăm împreună aici.

Sistemul de învățământ, după cum foarte bine știți, este făcut, încă de pe vremea reformatorului, prea reformatorului Marga, un eminent profesor, de altfel, țăndări.

O dată cu trecerea cheltuielilor materiale la primării - vă vorbește un om care 11 ani a fost director de liceu școlile din România au ajuns într-o situație dificilă, deoarece ele nu depind de primării, cum ar trebui, ci de bunul-plac al primarilor. Majoritatea, mai ales cei de la sate - o știți foarte bine -, aleși ai poporului, nu-i așa?! au o pregătire destul de precară și majoritatea au ciudă pe școală deoarece, în trecerea lor efemeră pe acolo, instituția le-a dat mari dureri de cap, insomnii și tenebre, tenebre care îi urmăresc de altfel și acum.

Ordonanța Guvernului nr. 70/2002 a adus tristețe și derută și în lumea medicală. Este vorba de trecerea cheltuielilor materiale de asemenea la primării, deci tot la dispoziția primarilor.

Aș vrea să accentuez, eu vin cu date din teritoriu, nu numai din Moldova unde și așa spitalele erau la pământ, oamenii sunt speriați de ce se va întâmpla în sistemul românesc de sănătate.

Cu responsabilitatea pe care o am, conștient, mă adresez senatorilor României: vă rog să împiedicați punerea în aplicare, de la 1 octombrie, a acestei ordonanțe a Guvernului care va aduce, în serie, numai necazuri sistemului nostru de sănătate.

Sunt informat că stimata doamnă Daniela Bartoș, ministrul sănătății și familiei, o femeie respectabilă, un ministru bun, este speriată de ce se va întâmpla în propriul minister. Sentimente ciudate o încearcă și pe stimata Luminița Gheorghiu, secretar de stat care, după cum știți, a venit de mai multe ori și a răspuns la interpelările și întrebările noastre, dar niciodată nu a fost eficientă. Dacă vă aduceți aminte, domnul președinte Nicolae Văcăroiu mi-a dat dreptate de foarte multe ori.

Dar Dumnezeu nu doarme! Din miile de umbrele care au zburat pe litoral, una singură și-a atins ținta, cea care a venit drept în moalele capului stimatei noastre colege, fapt care a determinat ca un sutien rusesc să fie transformat automat într-un fel de ambulanță pe care au dus-o salvamarii de la Neptun la Costinești. Dar aceasta este altă problemă, pentru că pe litoralul românesc se petrec evenimente din ce în ce mai ciudate. Este singurul loc din lume unde pe cap de turist există 2 mistreți, iar la tulpina fiecărui palmier se află 4 maidanezi în poziții ciudate, cu piciorul stâng din spate puțin ridicat.

Vreau să vă spun că revin cu rugămintea ca în județul Vaslui să intervină ministrul sănătății sau secretarul de stat, pentru curmarea unei situații alarmante, triste din Spitalul comunal Băcești unde, în mijlocul localității, între două instituții centrale - bufetul și școala - a fost mutat un spital cu bolnavi psihic. Nimeni nu este vinovat că acești oameni suferă. Acolo se întâmplă minuni foarte mari. După spusele regretatului profesor Brânzei, directorul spitalului de la Iași - cei care au făcut studiile la Iași își aduc aminte ce somitate a fost acest om -, în incinta spitalului din Băcești se află 3 categorii de bolnavi: cei glumeți, ca să mă exprim așa cum afirma Domnia sa, dintre care la Băcești se detașează 2, unul care-și imaginează că este președinte și umblă cu o urnă, din loc în loc, prin curtea spitalului și speră să fie votat la infinit, altul, al doilea ca popularitate în spital, o face pe primul-ministru și strigă toată ziua până seara:

"Vin minerii! Vin minerii!". Sigur, mai sunt și nostalgicii, majoritatea - culmea, culmilor - îl regretă pe Ceaușescu și acest lucru trebuie luat în seamă și, bineînțeles, câțiva periculoși, veritabili asasini, în categoria celor care îi folosesc drept cobai - și nu-mi este rușine să vă spun - pe cei din primele două categorii, spre deliciul adolescenților și preadolescenților din zona Băcești, care vin, seară de seară, la gardul spitalului, după ce fug medicii și paznicii acasă, să asiste la partidele - nu vă mai spun eu de ce - pe care le organizează furioșii cu glumeții și nostalgicii în podul spitalului, pe acoperiș, prin săritură, pe burlane sau soldățește tot a fost în Afganistan stimatul nostru coleg - prin tufișuri. Lucruri de acest gen este trist că se petrec în România și atrag atenția celor care spun despre sistemul de sănătate românesc că lucrurile pot fi îndreptate.

Am avut prilejul, săptămâna trecută, să dialoghez cu distinsul medic Sorin Oprescu, și Domnia sa este informat cu aceste lucruri și mi-a acordat și îmi va acorda, în continuare, tot sprijinul.

Nu am să fac trimitere la existențialism, deși îi cunosc foarte bine, ci închei prin două-trei versuri ale unui poet contemporan autohton: "Țipăt jalnic de păun/Supăratu-s,/Cui să spun?"

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Aurel Pană

Domnul senator Aurel Pană este invitat la microfon.

Poftiți, vă rog, domnule senator!

 

Domnul Aurel Pană:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică este în mare legătură cu blestemul "Romanian Open Tenis" sau "Așa e în tenis!".

Ne amintim cu mare plăcere momentele înălțătoare ale tenisului românesc. Ce frumos era cu salatiera pe masă! Motivele de bucurie erau generate de valoarea indiscutabilă a echipei de Cupă Davis. Eu însumi eram chiar fericit. Căpitanul nejucător al echipei mi-a fost profesor de sport la școala generală din Săbăreniul meu natal. Ce vremuri pentru copiii de atunci ai țăranilor! Ne permitem luxul să avem profesori de excepție pentru fiecare materie în parte. Azi, Dumnezeu cu mila! Trebuie să câștige o pâine în învățământ și mediocrii absolvenți de liceu, care fac pe suplinitorii în mai toate școlile sătești.

Și mai apoi, stimați colegi, în acele vremuri mulți dintre noi eram obraznic de tineri. Vremurile s-au schimbat.

Fiecare în parte ne-am câștigat libertatea. S-au câștigat și libertăți colective, dar de fiecare dată, an după an, pentru cei mulți a fost "avantaj serviciul" într-o tranziție care parcă nu mai are sfârșit. Noroc cu metodologia de raportare a șomerilor, care ies din evidență nu prin ocuparea de locuri de muncă, ci prin scurtarea perioadei de șomaj.

Dar să revenim la tenis, pentru că aici expresia "avantaj serviciu" este la ea acasă. Să fim bine înțeleși. Este vorba despre "avantaj serviciu" guvernamental. Și atunci, să arbitrăm!

Primul sponsor pentru "Romanian Open Tenis", Banca "Dacia Felix", game set P.D.S.R., falimenting bancă și popor.

Al doilea sponsor: "Gelsor", iarăși game și set P.D.S.R., inginerii financiare "Gelsor" pentru sărăcirea poporului.

Al treilea sponsor la zi, de astăzi, pentru "Romanian Open Tenis" RAFO Onești.

Mai este nevoie să spun avantaj P.S.D.? Nu cred, pentru că toți știm că este așa.

Dacă ar fi să continue blestemul turneului "Romanian Open Tenis", ar urma faliment RAFO și adâncirea sărăciei pentru popor, dar în tenis, ca și în viață, se poate câștiga și contra serviciului guvernamental. Asta va fi în 2004, ceea ce înseamnă avantaj pentru poporul român.

În final, am o întrebare, apropo că se vorbea de fundul în două luntri: ce caută domnul prim-ministru Adrian Năstase, președintele Partidului Social Democrat, care dorește să acceadă în Internaționala Socialistă, la întâlnirea de taină cu premierii europeni, lideri de partide de dreapta, pentru a pune la cale modalitatea concretă de sprijin pentru înfrângerea domnului Schršeder în alegerile din Germania?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Vintilă Matei

În încheierea declarațiilor politice, invit la microfon pe domnul senator Vintilă Matei. Două minute mai sunt pentru grupul dumneavoastră.

Poftiți, vă rog, domnule senator!

 

Domnul Vintilă Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, în județul Vâlcea, în două localități vecine, s-au petrecut două evenimente pe care aș vrea să vi le aduc în fugă aminte.

Joi, 5 septembrie, la Horezu, s-au sărbătorit 515 ani de atestare documentară, dar formele ceramicii horezene sunt asemănătoare cu descoperirile arheologice din neolitic până în epoca fierului, ceea ce dovedește marea vechime și continuitatea populației pe aceste meleaguri.

Noi nu am venit de nicăieri. Noi, ca neam, ne-am născut și format pe acest teritoriu danubiano-carpatic. De altfel, istoricii occidentali au consemnat în documentele lor faptul că traco-geții, stămoșii noștri, sunt cea mai veche populație a perioadei postglaciațiune, care s-a născut și format pe același teritoriu. În acest ținut mirific, din care îmi trag și eu seva, se păstrează tradițiile de veacuri ale neamului nostru și poate nu este lipsit de interes să amintesc faptul că prima capitală a statului centralizat dac a fost Buridava, sub Burebista, la o aruncătură de băț de Horezu, acum având denumirea de Ocnele Mari. Practic, Horezu este situată în epicentrul românismului. Horezu este situată pe coordonatele globului, la intersecția dintre paralela de 45Œ și 59’ latitudine nordică și la întretăierea cu meridianul 23Œ și 59’, adică la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord.

Frumoasa depresiune de la poalele Munților Carpați poartă chiar numele localității, adică Depresiunea Horezu.

În zona Depresiunii Horezu își desfășoară viața aproximativ 25 de localități, iar locuitorii săi, chiar din momentul în care părăsesc zona, pleacă spre Vâlcea, spre București sau spre Occident, nu spun că sunt din Lăpușata, din Slătioara sau din Stroești, ci spun: "Sunt de la Horezu de Vâlcea". Această zonă mirifică este la întretăierea dintre drumurile care leagă Râmnicu-Vâlcea de Târgu-Jiu, dar și o zonă de transhumanță între Țara Românească și Transilvania. În această zonă și-au găsit, în momente vitrege, adăpost locuitorii, strămoșii noștri, din zona de câmpie, dar, de asemenea, și-au găsit adăpost și românii din Transilvania. De altfel, în aceste zone, în acest plai de munte, s-au format câteva sate care își au originea în zona Sibiului, populația nemaiputând rezistând asupririi austro-maghiare.

Tot lângă Horezu, la sfârșitul săptămânii trecute, s-a petrecut a patra aniversare a Festivalului "Eco-etno-filmSlătioara 2002". Din 35 de țări de pe 5 continente, 85 de pelicule ale unor cineaști începători sau de renume au prezentat filmele lor care redau viața la sate de pe toate meridianele globului. Dacă anul trecut câștigătorul a fost un american consacrat, anul acesta câștigătorul a fost un student în anul III de la o facultate din București.

Aș vrea să amintesc Fundația "Niște țărani", care organizează acest festival, pentru a scoate în evidență viața oamenilor la sate, - viața grea, să o conservăm sau să avem grijă de oamenii care au rămas în aceste vremuri grele în zonă, ca să păstreze tradițiile noastre -, dă burse la copiii de la țară - nu știu ce alte fundații mai dau -, anul trecut a asigurat 25 de burse, iar anul acesta va asigura 42 de burse. Toate fondurile pe care a reușit să le atragă le-a folosit numai pentru a proteja ținutul și a conserva tradițiile noastre populare.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Doamnelor și domnilor senatori, în continuare, potrivit programului de lucru...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Domnule președinte, avem două răspunsuri scurte!

 
 

Domnul Gheorghe Buzatu:

Poftiți, domnule senator! Nici o problemă.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte, mulțumesc pentru îngăduință.

Două probleme aș vrea să le ating.

Una: cine ține cu poporul meu, indiferent de părerea lui despre mine, este prietenul meu. În acest moment istoric pentru România, e important să nu ne facem inamici noi, ci să îi păstrăm pe cei care ne sunt prieteni cu adevărat și să ne facem datoria față de cei care cred în noi.

Al doilea răspuns: un coleg de la P.D. a întrebat aici ce caută Adrian Năstase la o întâlnire cu prim-miniștrii de dreapta din Europa? Sigur că eu îi pot răspunde că un prim-ministru se întâlnește cu orice alt prim-ministru, după cum hotărăște electoratul din fiecare țară. Dar am să îi răspund cu ceva memorabil: Adrian Năstase căuta printre prim-miniștrii de dreapta, în Sardinia, exact ceea ce căuta P.D. în coaliția guvernamentală cu partide de dreapta din România. (Aplauze.)

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 24 march 2019, 2:59
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro