Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Sittings of the Senate of September 9, 2002
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.125/19-09-2002

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
24-04-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2002 > 09-09-2002 Printable version

Sittings of the Senate of September 9, 2002

2. Declarații politice rostite de senatorii:
    2.1 Adrian Păunescu

Domnul Gheorghe Buzatu:

................................................

Vă rog să-mi dați voie să-l invit la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu.

Poftiți, vă rog!

Domnul Adrian Păunescu:

Multe ar fi, domnilor colegi, de spus în această zi care anunță o săptămână bogată și amintește că s-a încheiat o altă săptămână foarte bogată.

Am să trec în fugă peste câteva dintre lucrurile care trebuie să-și găsească nume și să mă apropii de substanța cea mai importantă a declarației mele politice.

Este de spus, domnilor colegi, un fapt care ar trebui să ne pună pe gânduri, dar care se pare că ține de esența așezării noastre geografice, așa cum Mateiu Caragiale cita: "Ne aflăm aici, la Porțile Orientului, unde totul este luat a la legere". Într-o traducere (prea) liberă, "la mișto".

Trăim aici, la Porțile Orientului, unde, absolut orice faci, se găsește un unghi de atac, un unghi de satirizare, un unghi de batjocură. De exemplu, o situație care li se întâmplă senatorilor români - și se poate întâmpla oricui, nu numai lor. Colegul Zanc se duce să mănânce la bufet. Devine obiectul interesului general faptul că a observat vechimea unei savarine. Dacă era popor, savarina respectivă se mândrea cu această vechime. Ei, nu!

Colegul Zanc devine cavalerul savarinei, deși oricui i se poate întâmpla o nenorocire de la acest fapt care ar trebui să ne oblige la minima seriozitate a gospodarului, din orice loc de viață, din orice loc unde trăiesc oameni.

Guvernul român încearcă să dea copiilor sărmani accesul la un corn și la un pahar cu lapte. Ce haz nebun în toată lumea politică! Sigur că, din perspectiva unui salariu mare, nu e cine știe ce să acorzi unor copii un pahar cu lapte și o chiflă, dar din perspectiva unei pensii de 100.000-200.000 de lei pe lună, la țară, sau de 700.000-1.000.000 lei, la oraș, faptul respectiv înseamnă ceva.

Se desfășoară la Brașov una dintre cele mai fantastice reuniuni mondene - "Cerbul de Aur". Sigur că și eu am altă perspectivă asupra artei decât lesbienele de la nu știu ce grup "t.A.T.u". Sigur, putem avea orice părere despre faptul de artă petrecut acolo, putem crede orice despre organizatorii acestui festival, dar ce puteau face niște oameni care trebuie să respecte datele generale ale conviețuirii artistice ale modei și care au - cum se spune, cu un cuvânt repetat - de gestionat tot felul de trupe, unele drogate, altele reci? Ce au de făcut? În presă apare acum un scandal enorm: "TVR trebuie să-și ceară scuze!".

În primul rând, scuzele nu se cer. Asta poetul Vulpescu ne-o tot spune, și văd că nu ținem seama de eroare. A cere scuze înseamnă a pretinde cuiva să-și prezinte scuze. În fine. Ce e rău în faptul că la Brașov a fost o forfotă mondială, că au fost patru zile extraordinare, că oamenii au mai ieșit din grijile, din închistarea și din cenușiul de fiecare zi? Dacă marele oraș, care este Brașovul, și care ar merita o soartă mai bună, în genere, ar avea patru asemenea manifestări pe an, viața civică, viața intimă, viața politică însăși ar avea un alt fundal, oamenii ar fi mai disponibili către fapte mari și, poate, mai inspirați. Și, poate, mai activi în bătălia cu inerțiile aleșilor lor.

Ei, nu! Trebuie compromis și Brașovul, și trebuia compromisă televiziunea publică. Orice ar fi făcut tot rău era.

Au fost întrerupte fetele de la .t.A.T.uÒ, dar, în același timp, se spune: "Fetele de la "t.A.T.u" se sărutau pe scenă.

O dată deschisă Cutia Pandorei homosexuale, iată că se întâmplă și așa ceva. Trebuie să ne așteptăm la tot felul de lucruri pe care nu le puteam gândi în urmă cu ani și ani. Dar e de vină TVR?

Eu cred că asemenea manifestări ar trebui privite și ca fapte pozitive ale unei societăți care își respectă și jocurile ei, nu numai crispările ei.

Are loc la Sinaia o întâlnire a Delegației permanente P.S.D. cu parlamentarii P.S.D. și, în cadrul discuțiilor, se exprimă opinii, între care și aceea că parlamentarii P.S.D. nu ar trebui să facă interpelări și să pună întrebări guvernanților P.S.D.

Sunt păreri pro și păreri contra. M-am înscris și acolo contra și mă înscriu în genere în rândurile celor care cred că parlamentarii trebuie să fie liberi în conștiința lor, pentru că au fost aleși de oameni, și nu de partide, deși au candidat pe liste de partide și sunt membri de partid onești, și că e anormal să li se ceară parlamentarilor să tacă asupra unor erori, fie că le fac cei din același partid cu ei, fie că le fac alții.

Totuși, tendința generală este să se spună că nouă, parlamentarilor P.S.D., ni s-a închis gura. Indiferent din partea cui ar veni această veste, ea este proastă și, personal, o resping. Cred că mecanismul de întrebare și răspuns, mecanismul de interpelare și replică reprezintă o cucerire democratică a tuturor, și acest mecanism nu poate fi înstrăinat cu nici un chip.

Un coleg al nostru face un lucru excepțional, și anume înnoiește, în mare parte, Spitalul Universitar.

Colegul nostru este doctorul Sorin Oprescu. Nu contează că este unul dintre puținele spitale din România în care se poate - să zic așa - trăi și muri. Nu! Cum a putut el să facă asta și alții nu pot? Orice lucru se întâmplă sub aspect pozitiv, el va fi contestat, batjocorit, ironizat și pus la îndoială. Din păcate, o asemenea atitudine dă drept de cetate lucrurilor rele, faptelor negative, care vor spune, prin cei care le fac: "Păi, nu vezi că la noi totul e luat ˆ la l.gre? Ce mai contează că e rău? Nu, e bine ce am făcut." Deci, evident, e rău.

Amestecul acesta de bine și rău, atunci când binele ar trebui scos în relief, reprezintă nu numai o descurajare a binelui, dar și o încurajare a răului.

Mâine începe Forumul Național al Muntelui, acțiune extraordinară, care reprezintă nu numai eforturile unei întregi societăți, nu numai o punere de acord cu Europa, ci, așa cum am mai spus, și încununarea vieții unui om care s-a dedicat, cu toate riscurile, în toate condițiile istorice, acestei cauze - doctorul Radu Rey.

Există atât de puțin interes pentru cea mai importantă recucerire a românilor, care ar fi Carpații lor, încât, încă o dată, de aici, de la tribuna Senatului, vă reamintesc datoria noastră față de munte, care este urgentă, dar ține de câteva zeci și zeci de ani.

Am criticat, în câteva rânduri, noua conducere a Radiodifuziunii Române. Sunt obligat să vă mărturisesc astăzi, public, faptul că, de azi, conducerea Radiodifuziunii (președintele director general Dragoș Șeuleanu) a realizat un lucru excepțional - dar e bine să subliniem și lucrurile normale -, și anume angajarea, pe un post corespunzător și cu un nivel de salarizare egal cu al directorilor, a celui mai mare muzician român în viață, Gheorghe Zamfir. E un fapt pozitiv, pe care-l subliniez, deși aveam o polemică amicală cu colegul Zanc, în bancă, el considerând că nu e cine știe ce mare lucru. Eu cred că e mare lucru. Gheorghe Zamfir nu e oricine. Dacă Radio România l-ar fi angajat, în vremea sa, pe George Enescu, după părerea mea, ar fi fost același lucru. O să vedeți, cu timpul. Acum poate că vă pare absurd. Zamfir face și nebunii, ne înjură pe toți, dar faptul acesta al conducerii Radioului România este remarcabil. Iar Zamfir poate face operă de vârf la Radio România!

Aș vrea să vă spun și lucrurile negative, foarte negative, pe care am considerat că trebuie să le aduc în fața dumneavoastră. Iată-le!

Doi parlamentari U.D.M.R., senatorul PuskasValentinZoltan și deputatul M.rton çrp.d, au inițiat și promovat proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, proiect votat de cele două Camere în iunie 2002. Astfel a apărut - dacă sunt bine informat - Legea nr. 501 din iulie 2002. În felul acesta, un act normativ emis de fosta majoritate și criticat la vremea respectivă de către opoziție a devenit lege, susținută de noua majoritate.

Sub incidența acestui act normativ, care excludea alternativa despăgubirilor, se află și Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din Călugăreni, județul Mureș, cămin-spital în care sunt îngrijiți în prezent 260 de bolnavi neuropsihic cronici, fără aparținători și fără suport social - unitate din subordinea S.S.P.P.H., departament al Ministerului Sănătății și Familiei.

Cei 260 de asistați, majoritatea fără discernământ, vin din 21 de județe ale țării și sunt dependenți, prin natura afecțiunilor psihice, de locul în care s-au obișnuit și de persoanele care îi îngrijesc. Casa lor este acum - și este normal să fie acolo - la Călugăreni. Tatăl și mama lor se află acolo, între medici și asistente. Viitorul lor este strict legat de acest complex, unde sunt protejați, îngrijiți, au speranțe și cuceresc, pas cu pas, trăiri și sentimente omenești fundamentale. Ei sunt incluși în programe moderne, speciale, de terapie: dans, concursuri, ieșiri în natură, activități productive chiar, sunt asistați de personal specializat, format în unități similare din străinătate.

Intervalul de timp extrem de scurt, în care a fost votat proiectul de lege, a lăsat loc unor erori cu urmări dramatice. Prin această retrocedare, imobilul și terenurile au fost cerute insistent de .Ordinul călugărilor franciscani.Ò

Statul român, în acest fel, va fi păgubit cu câteva miliarde bune de lei, lei puternici, nu lei de azi, bani investiți, de-a lungul anilor, în modernizările și noile construcții făcute în acest centru, care a devenit, grație strădaniei unui medic psihiatru nonconformist, unic, în acest moment, în lume.

Cine e medicul? Paradoxul face - și, cred eu, și compensația profundă a destinului face - ca unui proiect inițiat de doi cetățeni români de naționalitate maghiară să le răspundă, cu durerea lui și cu protestul lui, cu competența și conștiința lui, un medic maghiar, un medic român de cetățenie maghiară, Todusz Endre. Acest om este realmente eminent și el consideră că trebuie să informeze autoritățile statului, i-a scris și președintelui Iliescu, a scris și Parlamentului, a scris și unora dintre noi, că o asemenea retrocedare este un fapt împotriva firii, pentru că nu se retrocedează, ci se cedează lucruri făcute din 1950 încoace. Nu s-a ținut seama de realitate și s-a retrocedat, de altfel, nu numai în această situație, cu mult în afara realității.

Iată o parte mică din acest complex (cea care exista și înainte de război) a fost abandonată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a rămas o bună bucată de vreme în paragină, atribuindu-se prin Decretul nr. 40.512/1950 unui cămin-spital de bolnavi cronici.

Investițiile realizate, așadar - repet -, sunt de miliarde de lei, din perioada în care leul era leu adevărat.

Sunt delicate relațiile pe care le putem stabili, acum, cu o lege care există. Acest cămin are și un pavilion întreg construit după 1989, de către olandezi, pentru bolnavi, și nu pentru .Ordinul călugărilor franciscani.Ò Cum timp de 5 ani, de închiriere obligatorie, după retrocedare, chiria (și ea) va fi, la rândul ei, miliardissimă, se pare că, dacă nu se oprește această eroare, .Ordinul călugărilor franciscaniÒ va primi, în afară de clădirile abandonate în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial și evaluate cam la 1,5 miliarde în banii de azi, și clădirile noi construite aici, care nu au nici o legătură cu ceea ce a fost în trecut, n-au de ce să fie retrocedate franciscanilor, sunt pentru bolnavi dintotdeauna.

Grație acestui act normativ, l-am putea numi prea puțin legat de realitate, prea puțin responsabil în raport cu realitatea, 260 de bolnavi neuropsihic, din 21 de județe ale țării, români, maghiari, țigani, evrei, germani, de meserii diferite, ingineri și doctori, foști scriitori și preoți (vă atrag atenția că respectivul cămin are ușile deschise și pentru generațiile viitoare de bolnavi!), maiștri și muncitori vor ajunge pe drumuri, iar cei 190 de salariați ai centrului, oameni pregătiți și competenți, astăzi, să ofere asistență celor cu nevoi speciale, toți cu domiciliul pe raza comunei Eremitu, de care aparține și satul Călugăreni, vor rămâne fără lucru.

Doctorul Todusz Endre pune problema în mod exemplar. Semnalăm înalta conștiință a acestui medic, care s-a adresat tuturor și care așteaptă de la noi un răspuns cinstit, un răspuns urgent, un răspuns legal, pentru a se pune capăt cedării de bunuri nemeritate și nemuncite și, pe de altă parte, pentru a nu condamna la moarte pe cei 260 de bolnavi de azi, ca și pe cei de mâine. Dar doctorul Todusz Endre este exemplar și din alt punct de vedere.

El este maghiar, dar gândește pentru toți bolnavii, indiferent de neamul din care vin. El este doctor, dar gândește și din perspectiva tragicilor săi pacienți.

Aș zice că ar fi mare lucru să urmăm exemplul acestui eminent medic și cetățean român de naționalitate maghiară din Călugăreni - Eremitu, județul Mureș, și să facem dreptate măcar celor bolnavi, dacă nu o putem face tuturor, și celor bolnavi, și celor sănătoși. (Aplauze.)

Domnul Gheorghe Buzatu:

Vă mulțumim, domnule senator.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 25 april 2019, 23:16
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro