Károly-János Vekov
Károly-János Vekov
Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.177/20-12-2002

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2002 > 10-12-2002 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 decembrie 2002

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.10 Vekov Carol Ioan - pledoarie pentru acordarea respectului cuvenit slujitorilor școlii;

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................
Îl invit pe domnul deputat Vekov Carol Ioan și apoi va urma domnul deputat Ioan Mocioalcă.

Domnul Vekov Carol Ioan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Rostul intelectualilor, inclusiv al deputaților, este acela de a percepe, de a surprinde și de atrage atenția asupra acelor fenomene pe care le consideră că ar fi semnificative pentru existența cetățenilor, pentru existența țării. După perceperea acelor fenomene, pe care le consideră demne de reținut, rolul deputaților ar fi acela de a le interpreta și de a găsi modalitățile de îmbunătățire, de schimbare a stărilor de fapt. Săptămâna trecută, într-unul din marile cotidiene a apărut o știre pe care o considerăm că este, pentru a nu știu câta oară, un semnal de alarmă în ceea ce privește statutul social al cadrelor didactice, fie ele de orice fel.

Articolul în cauză a relatat despre faptul că un profesor, pentru ca să poată trăi decent și pentru ca să-și poată întreține familia, în timpul său liber transportă cu mașina pe cei care îi solicită acest lucru, adică este taximetrist. Cineva ar putea zice, poate chiar mai mulți, ei și, sau și ce dacă! Aparent nu este nimic de detestat, ori de criticat în aceea că cineva mai adună niște bani pentru familie și, desigur, așa este, este un ban câștigat în mod cinstit, ce dacă... Cred și sunt convins că profesorul respectiv nu practică acea ocupație de plăcere, ci de nevoie. Știu că vina nu este a lui că trebuie să recurgă la un asemenea mijloc de a spori veniturile familiei, ci a altora. Nicidecum, nu aș vrea ca articolul în cauză sau această declarație politică să aibă repercusiuni negative în ceea ce privește statutul sau cariera acestui cetățean, demn de tot respectul, căci sfântă este munca cinstită de zi cu zi care servește binele familiei sau al aproapelui sau al socieătții.

Cred însă că ceva nu este în regulă în societatea noastră. Pentru munca prestată, acest profesor, acest cadru didactic care este asemenea multor mii și zeci de mii de cadre didactice ar merita ca pentru munca depusă să fie răsplătit în mod corect, așa cum s-ar cuveni, că și el își face datoria, crește generații de copii, îi învață, dar și îi educă, inclusiv prin exemplul său, demn de tot respectul, atunci când se angajează într-o a doua slujbă.

Numai noi, societatea de azi, noi politicienii și ceilalți în cauză nu-și fac, precum ar trebui, datoria, adică nu-i asigură un salariu care să-i asigure totodată o existență demnă, o existență respectată de societate, o existență care să-i permită să-și facă datoria, datoria de dascăl, astfel precum trebuie. Să nu fiu înțeles greșit, o clipă nu mă îndoiesc de calitatea muncii de dascăl a acestui profesor. Cel care are simțul datoriei de a face față cu cinste obligațiilor familiare care-i revin, sunt convins că este un bun profesor și la școală. El este, într-adevăr, un profesor care, pe drept cuvânt, poate vorbi despre munca de zi cu zi care înnobilează. Un astfel de om, un astfel de profesor ar trebui să fie respectat și probabil că este respectat de cei din jur, poate și sper. Dar cum rămâne cu noi, cei care votăm bugetul? Cei care știm cum este salarizarea cadrelor didactice de la noi? Cum rămâne cu respectul și cui i se cuvine acesta? Până când oare îl vor mai respecta cei din jur pe acest profesor? Nu care cumva, peste puțin timp, va dispare acel respect care i se cuvine oricărui dascăl, oricărui om cinstit, cedând locul desconsiderării care vasăzică vai de el și el îmi zice mie sau copilului meu cum trebuie să trăiască?

Îmi e teamă pentru acest coleg de breaslă, îmi e teamă pentru noi și pentru societatea noastră care nu reușește să-i plătească și să-i răsplătească pe slujitorii de zi cu zi ai neamului. Îmi e teamă că dacă nu vom schimba această stare a lucrurilor, învățământul va fi părăsit de acești slujbași credincioși, căci, la un moment dat, viața și familia primează.

Până când îi tot punem la încercare pe dascălii noștri? Până când se crede că pentru lefuri insuficiente se vor achita cu toții de obligația ce-i revine oricărui dascăl? Se înmulțesc semnele care atrag atenția asupra responsabilității noastre în ceea ce privește generațiile de mâine.

De ce nu acordăm respectul cuvenit cadrelor didactice, de ce îi lăsăm să se chinuie și să-și facă datoria, căci o fac, în condiții mai mult decât chinuite? De ce credem că stresați de nevoile de zi cu zi, ei își vor putea îndeplini menirea? De ce nu le dăm o retribuție pe măsura rolului pe care și-l asumă, pe măsura responsabilității uriașe care le apasă, aceea de a crește, așa cum trebuie generațiile de mâine? De ce nu încercăm să schimbăm în bine, precum a fost pe vremuri, statutul cadrelor didactice - fie ele învățătoare, educatoare sau profesori. Fără acel statut social respectabil, ei nu vor putea fi ceea ce ar trebui să fie, precum în orice societate dezvoltată, un model de comportament, un model de existență exemplară?

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 9 decembrie 2021, 9:22
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro