Plen
Ședința Senatului din 19 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.60/29-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
14-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 19-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 19 mai 2003

2. Declarații politice rostite de senatorii:

 

Domnul Alexandru Athanasiu:

  ................................................
 

La următorul punct din agenda de lucru a plenului Senatului urmează declarațiile politice. Timpii repartizați pe grupuri parlamentare, inclusiv pe senatori independenți, îi cunoașteți.

 
Adrian Păunescu

Declarăm deschis acest punct al ordinii de zi. Invităm la microfon pe domnul senator Adrian Păunescu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D. și Umanist.

Aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Adrian Păunescu:

Ceea ce vroiam, domnule președinte de ședință, doamnelor și domnilor colegi, să spun azi este constituit din fragmente de reacții la realități care ni se impun.

Înainte de toate, aș vrea să mărturisesc plenului că, în urmă cu câteva săptămâni, am primit din partea Biroului permanent o rugăminte exprimată de președintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, și anume aceea ca, în calitatea pe care o am, de președinte al Comisiei pentru cultură, culte, arte și mass-media, să adresez televiziunii oficiale, televiziunii publice, TVR, rugămintea de a reflecta pe un spațiu mai larg lucrările Parlamentului. Am făcut demersul respectiv, am vorbit cu președintele-director general al Televiziunii Române. Din păcate, făgăduința Domniei sale, care nu era împlinirea unui moft, ci era o obligație democratică, nu s-a împlinit.

Continuă să aibă loc abuzul - pentru că altfel nu-l pot numi - ca lucrările Parlamentului să fie cuprinse în 20 de minute, nu cu mult mai mult decât o știre senzațională cu privire la raportul dintre găini și broaștele țestoase. Și spun public faptul, pentru că mi se pare că el exprimă și o anumită stare de dispreț față de Parlamentul României. E de înțeles că, în diverse publicații, suntem făcuți în toate felurile, proști, tembeli, vinovați. Se strigă: "Cu ochii pe ei!". Acelea sunt publicații particulare. Și numai alte publicații pot să spună adevărul despre aceste invective, despre noi și despre aceste acuzații. Nu acuz pe nimeni. Așa arată o presă de interes particular. Iar atunci când spune adevărul, ea devine o presă de interes național.

Dar televiziunea publică are obligația de a reflecta lucrările Parlamentului, forul democratic al țării. Acest Parlament este ales de un popor care poate greși, poate nu ne-a ales bine, dar până una alta, până la proba contrarie și până la expirarea mandatelor noastre lucrurile trebuie rezolvate în mod corespunzător. Ca să se vadă cum suntem, cum e Parlamentul. Ni se impun tot felul de obligații, la mijlocul mandatului, le ducem cu umilință, aflăm că, la aproape 3 ani de când am fost aleși, trebuie să ne declarăm incompatibili și tot felul de lucruri de acest fel. Astea sunt chestiuni cu care plătim demnitatea de a fi, ca să zic așa, într-o astfel de demnitate. Nu se poate să mergem mai departe în acest mod și televiziunea oficială să se dezintereseze de ceea ce se întâmplă în ambele Camere ale Parlamentului.

Se constată o slăbire a luptei cu birocrația și aceasta pare a se întâmpla de dragul democratizării societății. Eu cred că lupta cu birocrația și cu lipsa de trebuință, la care oamenii simt că au ajuns, trebuie continuată și, mai degrabă, intensificată decât slăbită.

O altă chestiune, de asemenea, fragment dintr-o realitate:

am fost întrebat de mulți colegi cum de am permis, cum de mi-am îngăduit să aduc la o emisiune a mea, de la "Realitatea TV", pe un om care exprimă puncte de vedere total diferite, uneori opuse celor în circulație în România: domnul Viorel Roman, profesor român din Germania, la Bremen. Aș vrea să spun, încă o dată, public un fapt: dacă nu ne vom obișnui cu ideea că dialogul înseamnă chiar întâlnirea unor puncte de vedere diferite, profund diferite, atunci înseamnă că democrația noastră este o spoială și o totală minciună în ceea ce exprimăm noi cu alte cuvinte. Omul respectiv are un punct de vedere diferit de ceea ce circulă îndeobște prin România și eu cred că este important să auzim acest punct de vedere și să facem antrenamentul necesar întâlnirii cu aceste opinii contrarii celor care au circulat și circulă, la această oră, prin România. Unul dintre colegii noștri, domnul Mihai Ungheanu, a fost într-una din aceste emisiuni, în acea emisiune a mai fost și un istoric, domnul Mircea Dogaru, un remarcabil istoric. După primul șoc, am continuat, am făcut trei astfel de emisiuni, pentru că mi se pare că e important să dăm minților noastre o hrană corespunzătoare de probleme cu care nu suntem de acord. Așadar, vă vorbesc din perspectiva unei empatii totale, pentru că pe mine faptele care decurgeau din ceea ce spunea Viorel Roman în aceste emisiuni, ca și în cărțile sale și în articolele sale publicate în "România Mare" sau în "Flacăra lui Adrian Păunescu", faptele ce decurg din aceste cuvinte mă interesează. Mă interesează dacă, într-adevăr, catolicismul este o condiție a intrării noastre în Europa. Mă interesează dacă există acest punct de vedere pe continent și așa mai departe, lucruri pe care le-ați văzut. Mă interesează dacă suntem o plantație de sclavi la marginea imperiului, cum susținea el, parcă pentru a ne trezi. Și eu cred că exercițiul acesta democratic și dur este necesar unei treziri la o nouă conștiință europeană a noastră, a românilor, chiar bătându-ne pentru propriile idei.

Ieri, 18 mai, două personalități, una mondială, una națională, dar, după părerea mea, personalități mari, au împlinit 83 de ani. E vorba de Papa Ioan Paul al II-lea și de poetul Geo Dumitrescu. Este interesant să constați ce contribuție are fiecare dintre aceștia la lumea în care trăiește și eu cred că, și retras cum este astăzi, poetul Geo Dumitrescu continuă să influențeze poezia română și continuă, prin stilul său inconfundabil, să pună probleme inerției noastre. Le-am dorit și le doresc, și poetului Vojtyla, învățător de libertate al lumii, pe care l-am citit cu interes și plăcere, și poetului Geo Dumitrescu, învățătorul meu de libertate, tot binele din lume și am avut și am cuvintele cele mai calde pentru sărbătoarea lor. La mulți ani, oameni înțelepți, poeți și învățători!

Am asistat cu toții, ieri-dimineață sau în cursul zilei de ieri, în orele de după-amiază, la una dintre cele mai mari erori sportive, de apreciere a unei munci, de apreciere a unei performanțe, și anume călcarea în picioare a adevărului în meciul pe care românul Dorin Doroftei l-a susținut în Statele Unite ale Americii. Sigur că erorile în aprecierea sportivă sunt...

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Doroftei a avut cel mai bun discurs.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Poftiți? Aveți o voce pe care îmi place să o aud clar, domnul Roman, și nu am înțeles ce ați spus, ca să vă pot răspunde. Vi s-a părut că nu se leagă unele de altele?

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Am spus că Doroftei a avut cel mai bun discurs.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, tocmai. Și eu, și noi gândeam la fel. Asta nu înseamnă că noi nu avem dreptul la discurs, pentru că ar trebui să trecem noi la cealaltă activitate a lui Doroftei, aceea din ring!

 
 

Domnul Petre Roman (din sală):

Încercați!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

... și nu știu dacă este harul nostru. (Râsete în sală, aplauze.)

Da, discursul lui Doroftei, într-adevăr, cum bine spunea domnul senator Petre Roman, a fost extraordinar, pentru că a fost de o modestie și de o sărăcie de complimente, și de scuze, și de acuzații, cum numai oamenii de mare caracter știu să construiască. Și a fost un discurs la fel de important, în plan moral, ca și meciul lui în ring. Dar asta nu înseamnă că nu îmi voi lua libertatea de a spune că, pe alt plan decât sportiv, și anume tot pe plan moral, noi așteptam un alt exemplu de acolo unde a avut loc meciul lui Dorin Doroftei. Suntem obișnuiți să fim furați de sportivi ai unor mari puteri. Îmi amintesc cu tristețe și mândrie momentul când, la Moscova, Nadia Comăneci era nedreptățită și grupul de români cânta, acolo, "Trăiască România!", "Trăiască libertatea!", "Trăiască tricolorul!" în marea Sală a Sporturilor de la Lujniki.

Dar, parcă, de această dată, era nevoie de o dreptate imediată și era nevoie de un exemplu, pe care să-l putem da, ori de câte ori vor exista îndoieli în lumea contemporană, cu privire la felul în care se face dreptate oamenilor și țărilor mai mici. Oricum, discursul lui Doroftei, acela care cuprindea și fraza: "Și dacă aș fi fost în genunchi, tot aș fi încercat să lupt pentru a rămâne în picioare!", discursul său a fost tulburător, era un discurs deshidratat, era un discurs genial prin simplitatea și radicalitatea spuselor sale și era un discurs profund moral, deși sigur că noi așteptam ca el să continue ceea ce simțeam cu toții, și anume să acuze pe cei care îl nedreptățiseră. Dar acestea toate sunt de înțeles, pentru că viața sportivă a acestui mare campion pe care, de la această tribună, îl felicit și cred că nu sunt singurul care crede că e un mare român, un român pentru istorie, viața sportivă a marelui campion Doroftei continuă. E totuși extraordinar că, plecat sărac și neînțeles din țara lui, Dorin Doroftei și-a luat oceanul în piept, și-a luat viața (târziu, nu la vârsta copilăriei), în piept și a ajuns campion mondial. Exemplu de tărie și de noblețe!

Ultima problemă pe care vroiam să o ridic se referă la libertate și, mai ales, se referă la o trupă din România acestor ani, o trupă care a fost cenzurată într-un mod pe care eu trebuie să vă spun că îl resping cu toată hotărârea. Trupa se numește "Luna amară". Această trupă atacă partidul de guvernământ și guvernul existent acum în România. Reflexul meu, ca membru de partid disciplinat, ar fi să nu mă bag sau să apăr acest gest (despre care cred eu că nu este acceptabil), de blocare, de cenzurare a acestei trupe pe care nu o cunosc, nu știu nici cum cântă, știu doar că versurile cenzurate sunt niște versuri posibile, sunt niște critici care trebuie acceptate și, de altfel, nici nu cred că este harul cuiva să accepte sau să respingă versuri care trebuie să circule în deplină libertate, iar, dacă ele spun neadevăruri, să hotărască oamenii asta. Ce spune această trupă: "Sunt masochist,/Trăiesc în România,/Mă întreb cum de mai rezist/În toată nebunia./Politica îmi face greață/Statul este o paiață/Sunt piroman/Mi-aprind televizorul/Să văd cum pe bani/Manipulați poporul". Dacă lucrurile stau așa, cine face asta își merită versurile acestea. Dacă nu e așa, va înțelege toată lumea că nu e așa, toată lumea vorbitoare de limbă română, iar unii vor înțelege din traduceri.

Faptul că, în trei ocazii, una mai veche, s-ar putea să fie din vechea guvernare, la TVR, alta la UNIFEST și alta la Sala Sporturilor din Cluj, această trupă a fost oprită, i s-a luat dreptul de a se adresa publicului, după ce fusese invitată, reprezintă un fapt grav de încălcare a libertății și mă ridic cu hotărâre împotriva acestui stil de a se face cultură.

Singura capabilă să concureze, să blocheze sau să înlocuiască în mintea oamenilor liberi o asemenea manifestare de cultură este altă cultură care să spună altceva sau să spună același lucru, mai bine.

Nu sunt obișnuit să aduc elogii guvernării anterioare, am criticat-o atât cât am putut, dar eu vreau să vă spun că, în vremea în care eram un om liber, fără angajament politic, puteam să scriu versuri care să atace respectiva guvernare și puteam să le public, și puteam să fac respectivele cărți să ajungă la oameni. Nu mai mult! Dar destul!

Iată ce spuneam în 1997: "Guvernanți cu capul mic,/ Vindeți țara pe nimic./ Dați pământul din părinți, pentru 30 de arginți!". Așa spuneam! Am avut dificultăți. Dar nimeni nu a intervenit cu cenzura asupra mea și eu rog pe cei care cred că astfel ar deveni oamenii noștri - în sală, acum, se transmite la telefon, cu entuziasm, de către un senator P.D.: "Îi atacă Păunescu!" -, pe cei care, în numele guvernării noastre care nu are nevoie de așa ceva, îi rog pe cei ce îi opresc pe oamenii tineri să ne critice să nu mai facă așa ceva. Acesta este un deserviciu imens adus guvernării și partidului de guvernământ.

Cenzura, ori din partea cui ar fi introdusă, într-o vreme în care există un guvern legitim, și o majoritate legitimă, și o luptă politică legitimă, este mizerabilă, este inacceptabilă și eu cred că trebuie chiar să ne dezicem în mod public de asemenea manifestări diabolice. Nouă nu ne trebuie protecția cenzurii obediente.

E posibil ca refrenul acestei trupe, așa simpluț cum e: "Ce ai votat, ce ai votat / Cum se face că ai uitat, ai uitat / De cei ce au murit, ca să-ți fie bine ție / Și miroase a prostie, în întreaga Românie!" - să fie excesiv. Eu cred că nu este adevărat ce spune acest refren, dar eu nu am dreptul să îl opresc pe acest om, să opresc trupa aceasta și pe nimeni altcineva să scrie, să cânte și să susțină acest punct de vedere. Singura mea posibilitate spirituală de contraatac este să mă adresez publicului cu un alt text care să facă posibilă exprimarea unei alte realități sau a acesteia.

Mi se pare că e rușinos și tocmai în numele faptului că în România ultimilor ani s-a ajuns la un bun-simț acceptat, ca o strategie națională, cu privire la libertate, eu cred că așa ceva nu trebuie îngăduit, cum nu trebuie îngăduită văduvirea și nedreptățirea oricăror partide politice și a oricăror lideri politici de a se exprima pe canalele publice.

Am criticat nemilos fosta guvernare și n-am fost împiedicat prin violență s-o fac, în ciuda micilor marginaliză ri și lovituri indirecte. "Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi/ De zici că ești din neam ce nu se lasă/ Când am ajuns în țara noastră slugi/ Și suntem cerșetori la noi acasă?"

Atunci când am fost la Mărășești, în anul 1997, la o manifestare la care fostul președinte, domnul Emil Constantinescu, a spus niște lucruri cu care nu am fost de acord, mi-am permis să replic în vers: "Cum credeți că inimi mai pot să tresalte, / Când suntem urmași de terci și noroi, / Ai unor eroi, dinainte de noi, / Pitici aroganți pe morminte înalte". Și nu am avut de suferit decât antipatia guvernanților, unele mici mizerii, scoaterea dintrun sediu și așa mai departe. Dar astea sunt cuprinse în prețul omenesc al ranchiunei. Totuși, cărțile mele au continuat să apară.

În numele acestei obligații pe care o avem de a instaura în societatea românească dreptul minim la puncte de vedere, la opinii, la controverse, la critici, în numele faptului că putem fi oricând în situația de a ne lovi de ceea ce noi înșine facem, în numele acestui bun cucerit care este democrația, adică echilibrul libertăților, protestez împotriva oricărei cenzuri, la adresa oricui, pornind de la experiența acestei trupe, repet, pe care nu o cunosc, dar pe care o apăr, pentru că și pe mine m-au apărat alții, atunci când îmi permiteam să spun, în alte vremuri, în anii '70-'80, lucruri cum ar fi: "Nimic nu se face, de n-are opus, / Nimic nu durează, când nu-i să-l conteste, / Oricât se înalță puterea de sus, / Ovații o țin, dar o țin și proteste!". (Aplauze.)

 
Valentin Dinescu

Domnul Alexandru Athanasiu:

Are cuvântul domnul senator Valentin Dinescu, din partea Grupului parlamentar P.R.M.

 

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

La 1 iulie 1925, punând capăt umilinței românilor din Arad și în deplin consens cu noile valori, idealuri ale României Mari, printr-un gest de mare responsabilitate politică și devotament patriotic, Ionel I. C. Brătianu a dispus dezasamblarea grupului statuar ridicat, vezi Doamne, în cinstea celor 13 generali martiri, unguri, în realitate niște călăi cu acte în regulă care au masacrat 100 de preoți români și 40.000 de enoriași și au distrus în Transilvania 300 de sate.

Cine a botezat monumentul al "Libertății", când fusese botezat cu 23 de ani înainte de a se naște Ungaria, fiind mai cunoscut sub numele de "Ungaria Eternă" sau "Ungaria Mare"?!

Ce legătură au cei 13 generali cu el, mai ales că în 1890, când a fost înălțat, nu era nici un fel de jubileu, împlinindu-se 42 de ani de la declanșarea Revoluției ungare și 41 de ani de la executarea lor ca dezertori din armata imperială?! Are genocidul vreo legătură cu libertatea?!

Și apoi, de unde martiri unguri, câtă vreme, cu mare semn de întrebare, doar patru ar putea fi bănuiți că erau unguri, cu certitudine unul singur, restul fiind nemți, polonezi, cehi, pentru că, în fapt aparțineau ocultei internaționale, acționând în slujba Ungariei milenare, dar în armata internațională a polonezului Iosif Bem. Și, la urma urmei, cei 13 teroriști au deja un monument la Arad, ce nevoie mai era de un al doilea?!

Întreb: câți dintre români știu că Guvernul României interbelice a făcut oferta Guvernului maghiar de a duce în Ungaria statuia în discuție?! De ce nu s-a dat curs acestei oferte?! Pentru că nicăieri în altă parte, decât în Arad, în Transilvania, această statuie nu e mai vie în inima maghiarilor, pentru că numai în Arad ea vorbește!

În Budapesta sau oriunde altundeva pe teritoriul Ungariei de azi, această statuie nu mai indică un hotar, acolo ea ar fi moartă sau chiar mută.

A ridica acum o statuie în inima Transilvaniei românești, pe locurile unui veritabil genocid, echivalează - păstrând proporțiile - cu ridicarea unei statui a lui Hitler, la Auschwitz; și asta într-o vreme în care pe zidurile Aradului au început să apară inscripții maghiare iredentiste, fără ca organele abilitate să ia vreo măsură pentru prinderea și sancționarea făptașilor.

Poate că ar fi mai bine dacă Protocolul P.S.D. - U.D.M.R. ar avea mult mai multe prevederi sportive, iar pretențiile de a învăța istoria, dintr-o asemenea perspectivă, să fie lăsate spre dreapta corectare a celor care știu și iubesc istoria noastră națională.

Știu oare arădenii că există un protocol secret între filialele județene ale P.S.D. și U.D.M.R.?! Cunosc ei conținutul infam al acestui protocol?! I-a mandatat electoratul P.S.D. pe mai marii lor să îl semneze?!

Iată ce cuprinde acest document încheiat la 23 martie 2002, la cap. IV pct. 2, atenție!,: "Filialele P.S.D. și U.D.M.R. Arad vor conlucra pentru a face cunoscute populației arădene semnificația, importanța și valoarea cultural-artistică a monumentului «Libertății». Se va acționa, de asemenea, pentru conștientizarea populației privind oportunitatea reamplasării grupului statuar în Arad". Am prezentat doar un fragment care mă face să îmi pun serios întrebarea dacă actualii guvernanți înțeleg câte sensibilități românești lezează Domniile lor cu satisfacerea acestei solicitări.

Înțelege, oare, P.S.D. că insistența cu care se cere reamplasarea acestei statui este o dovadă clară de discriminare, într-o vreme în care arborăm cu toți dorința de integrare în spațiul civilizat euroatlantic?!

De ce nu a fost consultată Secția de istorie a Academiei Române să se pronunțe față de oportunitatea și necesitatea reamplasării acestui monument?!

La 6 octombrie 2003, într-una din piețele centrale ale Aradului, va fi reamplasată așa-zisa "Statuie a Libertății".

Este prevăzut un protocol de gradul zero, în care oaspeți de seamă din Ungaria și România vor asculta cu solemnitatea de rigoare imnul Ungariei și arborarea drapelului ei național. Românii vor fi puși din nou în situația de a venera o altă istorie, de a-și venera călăii.

În anul 1999, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, l-a sunt pe domnul Ion Iliescu, președintele de atunci al Partidul Social Democrat din România, cerându-i să intervină, cu autoritatea de lider al celui mai important partid din opoziție, pe lângă premierul Radu Vasile, să nu se ducă la Arad la întâlnirea cu Victor Orban.

Cine va fi, în zilele noastre, liderul de partid care îl va suna pe președintele P.S.D. să intervină pe lângă primul-ministru, să nu participe, pe 6 octombrie, la Arad, la un eveniment ce va însemna o nouă pălmuire a demnității noastre naționale?!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Petre Roman

Domnul Alexandru Athanasiu:

Are cuvântul domnul senator Petre Roman, din partea Grupului parlamentar P.D.

 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate și stimați colegi,

În aceste zile s-a trecut la aplicarea Pachetului de legi anticorupție pe care Guvernul și l-a asumat în fața Parlamentului și în această categorie intră și declararea averilor de către demnitari.

Este momentul să reamintim că, în ce privește această lege a declarării averilor de către demnitari, am avut numeroase, consistente dezbateri în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului, în plenul Senatului și iată că lucrurile care ar fi putut să urmeze un curs firesc și să prezinte opiniei publice fața normală, democratică - cel puțin a Senatului - prin legea adoptată pe calea asumării răspunderii, s-a ajuns la ceea ce opinia publică, aproape fără excepție, numește o rușine.

Sunt obligat să citez doar din două editoriale, editorialul de sâmbătă, din "Adevărul": "Sfidătoarea toleranță față de averile din conturile bancare, obligația de a pune doar un X în căsuța care confirmă existența unui cont mai mare de 10.000 euro este de-a dreptul năucitoare! Că sunt 10.001 euro sau 10.000.000 euro, nu interesează pe nimeni, la fel cum nu se sinchisește nici un organ dacă parlamentarul tipicar și-a făcut o sută de conturi de 9.999 euro" - și nu spun cuvintele mai dure care urmează; sau editorialul de astăzi din "Evenimentul Zilei": "Alegătorii sunt prostiți cu declararea averilor, Uniunea Europeană este amețită cu legile anticorupție intrate în vigoare în România, iar politicienii români pot lua mită, pot fura și pot acumula averi până la cifre astronomice, toți sunt peste 10.000 euro".

Această situație trebuia neapărat evitată și era foarte simplu să fie evitată. Spre exemplu, în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului ajunsesem la o formulă sensibil mai bună, decât cea cu care s-a prezentat Guvernul, din păcate. Este vorba de trei lucruri:

  1. Dacă este vorba de conturile în bancă, precizarea sumelor și băncilor, din țară și din străinătate, aceasta dacă sumele împreună, însumate, dacă conturile împreună însumate sunt de peste 10.000 euro - era formula pe care noi am adoptat-o și pe care Guvernul a abandonat-o, iată, această dezbatere ar fi fost închisă.
  2. Era vorba de colecțiile de tablouri și alte obiecte de valoare, inclusiv bijuterii de valoare deosebită care trebuiau declarate.
  3. Și era vorba de mobilier și obiecte de decorațiune, dacă sunt considerate valoare de patrimoniu.

Dată fiind, totuși, această situație și pentru că Senatul, repet, s-a pronunțat cândva, mult mai rezonabil decât a făcut-o Guvernul, voi prezenta - și acesta este, în principal, scopul declarației mele politice - o inițiativă legislativă în care, pur și simplu, nu voi face altceva decât să reintroduc, ca modificare a legii adoptate, Legea nr. 115/1996 și anume declarația-tip de avere, actualizată, eventual, care a existat și a fost în vigoare și a fost abrogată prin actualul pachet de legi, Legea nr. 115/1996; 1996, e adevărat, an electoral, dar totuși an în care P.D.S.R.-ul se afla la putere.

Asta este inițiativa legislativă, și poate că această inițiativă legislativă va avea succes, dat fiind reacția care nu ne face deloc, deloc onoare, pe care o constatăm în opinia publică. În al doilea rând, am vorbit de la această tribună despre necesitatea..., și domnul senator Adrian Păunescu a făcut astăzi o referire apăsată, nu la ce-am spus eu, ci la problemă, repet, e vorba despre importanța, aș putea spune, covârșitoare a unui canal de televiziune parlamentar. Prin urmare, voi depune o inițiativă legislativă, invit pe orice coleg care dorește să se ralieze, pentru înființarea postului canalului de televiziune parlamentar - C.T.V.P. - să-i spunem, care va da posibilitatea cetățenilor României să vadă că în Parlamentul României se întâmplă ca interesele lor să fie, de fapt, apărate în dezbaterile dintre guvernanți, dintre Majoritate și Opoziție, dar că, totuși, aici se discută ceea ce pe dânșii îi frământă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da, vă mulțumesc.

 
Radu Alexandru Feldman

Are cuvântul domnul senator Radu F. Alexandru, din partea Grupului parlamentar P.N.L.

 

Domnul Radu Feldman Alexandru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vineri, 9 mai 2003, dată ce va rămâne înscrisă cu majuscule într-o viitoare carte a rușinii, Judecătoria Constanța a dispus achitarea lui Sever Mureșan, fost acționar majoritar la "Dacia Felix" și al lui Mircea Horia Hosu, fost director al băncii, în procesul prejudicierii Băncii "Dacia Felix" cu suma de 160 de milioane dolari.

Rechizitoriul arată că, în perioada 1993-1995, Mureșan, ca membru în consiliul de administrație al băncii și ca președinte al mai multor societăți comerciale cu sediul în România și în străinătate, a obținut de la bancă credite de peste 1.000 miliarde lei. Pentru acoperirea rambursării creditelor, în complicitate cu Hosu, Mureșan a întocmit și folosit documente financiar-bancare false. Raportul Băncii Naționale a României din aprilie 1996 stabilește că grupul de firme "S. M. Invest", condus de Mureșan datorează Băncii "Dacia Felix" 800 miliarde lei. Un capitol separat al cercetărilor l-a constituit depozitul Băncii "Dacia Felix" la Fondo Sociale Di Coperazione Europa, Milano, Italia, depozit în care a fost depusă suma de 160 milioane dolari, transformați ulterior în obligațiuni la purtător la Societatea "Party Pool" S.A., administrată de același Sever Mureșan.

Ingineriile financiare reușite de acesta pe parcursul celor 3 ani se numesc: înșelăciune, înșelăciune prin folosire de calitate mincinoasă, înșelăciune în contracte, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals sunt reținute în Codul penal, art. 215, 288 și 291, și sunt sancționate cu ani grei de închisoare. Judecătoria Constanța i-a achitat pe Mureșan și Hosu, a ridicat sechestrul asigurator asupra bunurilor celor doi și a revocat interdicția de a nu părăsi localitatea. Motivul achitării, citez: "faptele săvârșite nu sunt prevăzute în Legea penală". La ieșirea din sala tribunalului, după pronunțarea sentinței, Sever Mureșan a declarat presei că acum s-a convins că există un Dumnezeu și că nu s-a îndoit nici o clipă că se va face dreptate.

Stimați colegi,

Istoria acestui legendar "devorator de bancă" este, în general, cunoscută. Sunt încă vii în memoria noastră și schimburile de mingi peste fileu, la Arena "Progresul", în compania unui fost președinte al Statelor Unite, alături de câțiva dintre așii P.S.D. și rezultatele cercetărilor întreprinse, începând cu '95 de Banca Națională și de Poliție, și trimiterea în judecată în stare de arest, urmată imediat de eliberarea și fuga peste graniță și arestarea în Ungaria și transferarea într-o închisoare din Geneva, acuzat de justiția elvețiană că a deturnat în profitul său 42 milioane de dolari și repatrierea, la cererea autorităților române, precum și punerea lor din nou în libertate. Sunt cunoscute, chiar dacă nu pot fi înțelese.

Există însă un aspect asupra căruia cred că e timpul să ne oprim.

Ca urmare a fraudei descoperite, în urma cercetărilor întreprinse de Banca Națională a României și de Poliție, s-a constituit o comisie rogatorie, care a luat drumul străinătății, în vederea identificării conturilor și a sumelor de bani, pentru blocarea lor și recuperarea prejudiciului creat. Până în 2001 nu s-a descoperit un singur centru.

Dacă activitatea celor două instituții: comisia și Poliția o putem suspecta, cel puțin teoretic, de un anumit birocratism, de o anumită inerție, după 2001, acțiunea de recuperare a prejudiciului a fost preluată de noul proprietar, un consorțiu internațional al cărui zel în descoperirea banilor furați nu mai poate fi pus la îndoială. După alți 2 ani de căutări, același bilanț - zero dolari și zero cenți. 160 milioane de dolari - dispăruți în spațiu. Sigur, observația neconcordanței între actele existente în bancă și destinația reală a banilor se impune de la sine, dar întrebarea gravă care reclamă un răspuns fără întârziere este: unde au ajuns cele 160 milioane dolari, scoase din țară și cine sunt cei care, neștiuți și nevăzuți, l-au ajutat pe Sever Mureșan să ajungă azi să-l descopere pe Dumnezeul hoților.

Întrebarea nu este retorică și nu este vorba de un caz izolat. Sever Mureșan nu este decât un nume din lunga listă a devoratorilor de bănci. Din 1995, "Cazul Dacia Felix" și până azi s-au înregistrat șase falimente oficiale și încă șase eșecuri bancare. Pentru băncile de stat care au fost împinse în faliment: BANCOREX - țeapă de 1,9 miliarde dolari, Banca Agricolă - 0,6 miliarde dolari, pagubele au fost acoperite de la buget, adică din buzunarul oamenilor. Fiecare român a fost obligat să cotizeze cu 110 dolari pentru liniștea lui Temeșan și a lui Liviu Panait Istrate. În rest, din cele 34 milioane dolari, pierderi ale Băncii "Albina" s-au recuperat doar 30%.

BANCOOP-ul - 11,2% recuperare din 217 milioane dolari. CREDIT BANK - 3,7 milioane din 342 milioane, Banca Internațională a Religiilor - 20,1% din 123 milioane dolari. Cifra totală a banilor devalizați se duce aproape de 3 miliarde dolari, jumătate din rezerva valutară a Băncii Naționale a României. Dintre toți foștii conducă tori ai băncilor predate, nici unul n-a fost judecat pe fond și nici unul nu este astăzi în închisoare. În România interbelică, delapidarea a peste un milion lei aur, aproximativ 10 milioane dolari - azi era sancționată cu pedeapsa capitală. Azi, la un deficit, la Banca Internațională a Religiilor de 123 milioane dolari, procurorul general Tănase Joița declară recurs în anulare împotriva deciziei Băncii Naționale a României de retragere a licenței de funcționare a băncii și de inițiere a falimentului, iar Fănel Păvălache, consilierul unui membru al Guvernului, cere șpagă de zeci de mii de dolari să aranjeze lucrurile în justiție.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase,

În urmă cu puțină vreme cereați un punct de sprijin, precum Arhimede cu mii de ani în urmă, ca să dați peste cap corupția din România. Îl aveți, dezlegați tainele lui Sever Mureșan și ale celorlalți devoratori de bănci, aduceți în fața legii pe complicii lor din clasa politică, din Poliție, din Parchet și Justiție și vă asigur că lumea va începe să vă creadă când vorbiți de tăria cu care v-ați angajat în cruciada împotriva corupției. Până atunci nu putem decât să înregistrăm sentința Judecătoriei Constanța, ca una dintre cele mai rușinoase probe ale gradului la care a ajuns corupția în România.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
Puskás Valentin-Zoltán

Domnul Alexandru Athanasiu:

Are cuvântul domnul senator Zoltán Puskás, din partea Grupului parlamentar U.D.M.R.

 

Domnul Puskás Valentin-Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte,

Distins Senat,

Mă doare problema sănătății. Știți foarte bine că problema finanțării sănătății este o problemă deosebită, care revine în actualitate în fiecare zi. Fiecare dintre noi constată m, atât la audiențe, dar unii, cum am fost și eu, și personal, că nu există medicamente în spitale, că nu există material sanitar în spitale. La data de 4 mai, după concediul de Paște, duminică am avut o criză, cauzată de o gută. M-am dus la Spitalul județean Sf. Gheorghe și săracul medic de gardă, un medic tânăr, a căutat disperat vreo 20-25 de minute o injecție calmantă, până când a găsit la Secția de terapie intensivă.

La fel este și situația farmaciilor: medicamentele compensate aproape lipsesc, cele gratuite nu se dau, s-a recomandat ca medicii să prescrie medicamente românești, a fost o singură faptă când după această recomandare s-a dovedit a fi una dintre efecte, a fost că s-au scumpit și medicamentele românești și aproape au ajuns la nivelul celor străine. După spusele unora, vinovați sunt mai mulți. În primul rând sunt vinovați bolnavii, pentru că se vindecă numai dacă consumă medicamente.

În al doilea rând, vinovați sunt medicii pentru că prescriu aceste medicamente. Întrebarea este: ce se întâmplă cu fondurile destinate sănătății? Se spune că unii nici nu virează aceste fonduri, cu toate că colectează la nivelul firului. Alții, le cheltuiesc degeaba, cum sunt managerii medici cum se spune, care sunt foarte slabi manageri și cheltuiesc degeaba banii, iar alții, cum este cazul Ministerului Sănătății și Familiei, ba le țin în evidența extracontabilă, așa cum am arătat într-o intervenție anterioară, când am vorbit de 16.000 de miliarde de lei ținuți în evidența extracontabilă, ba la centralizează în fondul unic central, așa cum s-a întâmplat în noiembrie anul trecut, când ministerul a solicitat, și aici este o treabă foarte interesantă, a solicitat virarea excedentelor de la județe într-un fond unic centralizat. Excedente la Casa de Asigurare pentru Sănătate, când știam că la vremea respectivă existau peste 9.000 de miliarde de lei datorii la aceste case. Totuși, s-au găsit resurse și la acest fond unic central s-au virat 11.000 de miliarde de lei.

Nu cunosc care a fost raționamentul care a stat la baza creării acestui fond unic pentru sănătate, fond unic central pentru sănătate, nici nu cunosc care au fost și care sunt destinațiile în care au fost virați sau cheltuiți acești bani. Totuși, aș avea o mică propunere: propun Ministerului Sănătății și Familiei să cheltuiască acești 11.000 de miliarde de lei, strânși în fondul unic central pentru plata datoriilor spitalelor și pentru plata medicamentelor compensate, adică pentru sănătatea poporului român, pentru că eu așa știu, de fapt, pentru acest lucru s-a constituit acest fond de sănătate sau poate că nu s-a constituit pentru aceasta.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc.

 
Vintilă Matei

Are cuvântul domnul senator Matei Vintilă, din partea Grupului parlamentar social-democrat și umanist.

 

Domnul Matei Vintilă:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Doamnelor și domnilor invitați,

Înainte de a trece la declarația politică propriu-zisă, aș vrea să fac o mică completare la ceea ce a spus un distins coleg antevorbitor. De acord cu dânsul, numai că noi, Politicul, nu ne putem implica - sau cel puțin Parlamentul - în a treia putere în stat, Justiția, dar bine ar fi fost dacă dânsul ar fi amintit și de două cazuri, pe care mi le aduc eu acum aminte, colegi de partid.

Este vorba de un distins coleg de-al dânsului - președinte la EXIMBANK într-o perioadă, 1999-2000, parcă - care a restituit la firma fiicei credite de câteva ori, după care fiica s-a pomenit acționară principală la Hotel Internațional din Sinaia.

Tot un distins coleg de-al dânsului - și coleg al nostru de Parlament - într-o perioadă era director la SAFI și să ne aducem aminte că SAFI a devalizat economiile a mii de români care credeau că, prin această "joacă SAFI", să-i zicem, își înmulțesc bruma de economii.

Declarația mea politică este un semnal, un S.O.S., pentru capitala României. Poluarea accentuată poate duce la dispariția ei.

Despre subiectul cu care vă rețin azi atenția se poate spune că, paradoxal, cu cât este mai mediatizat, cu atât semnalele din această direcție se înrăutățesc. Toată lumea pare a fi de acord și nimeni nu neagă necesitatea luării unor măsuri urgente de stopare și ulterioare reduceri ale poluării.

Până în momentul în care el însuși este chemat să aducă partea sa de contribuție, fie personal, fie prin poziția de autoritate cu care a fost învestit în societate, după caz.

În acest moment, pe care îl calific de blocaj, ne aflăm în situația de a îndeplini rolul pe care statul și-l asumă și îl exercită de mii de ani în societatea omenească.

Suntem chemați, noi, cei de față, prin mandatul pe care ni l-au încredințat oamenii, să reglementăm o situație care, lăsată la libera latitudine a pieței, poate avea, mai devreme decât ne-am închipuit, consecințe incalculabile și ireversibile pentru comunitatea municipiului București. Știut fiind că repetarea este mama învățării, îmi fac datoria de a relua unele din cauzele care au făcut din București o Capitală insalubră. Voi exemplifica în cele ce urmează câteva din cauzele poluării.

În ultimii 14 ani suprafețele cu vegetație din Capitală s-au redus cu peste 50%. O cauză o constituie și restituirea unor asemenea suprafețe către foștii proprietari, acțiune altminteri care s-a dorit a avea un scop nobil.

Nici vechii, nici noii proprietari nu pot fi blamați că au trecut la construit pe terenul proaspăt recuperat. De condamnat sunt cei care, fără discernământ, sau cu prea mult discernământ, au eliberat autorizații de construcție pe aceste terenuri, uitând, sau fiind ajutați să o facă, de faptul că interesul pentru care erau chemați să-l slujească era unul public.

O altă cauză a poluării o constituie activitatea depusă de stațiile de betoane și mortare, de stațiile de asfalt, de poligoanele de prefabricate și de prelucrare a pietrei și a marmurii, care sunt amplasate, în multe cazuri, în zone aproape centrale. Dau exemplu bulevardul Timișoara.

De asemenea, rețeaua de canalizare este, practic, aceeași din 1989, atunci când nici cartierele periferice nu apucaseră să fie racordate. Între timp au apărut noi cartiere rezidențiale la marginea orașului și bineînțeles tot neracordate la canalizare, fapt ce a condus la aducerea pânzei de apă freatică a Bucureștiului la stadiul de hazna. Bucureștiul la ora actuală plutește pe o imensă hazna, și nu exagerez. Mi-e frică să amintesc consecințele aici.

De asemenea, întreprinderile nu s-au preocupat de montarea filtrelor la instalațiile de poluare. Gropile de gunoi, prin lipsa instalațiilor de reciclare sau incinerare au devenit o sursă de infecție. Împrăștiate de vânt, sticlele și pungile din material plastic aruncate aici au făcut ca zonele limitrofe să aibă aspectul unor culturi de pungi, de sticle și de plastic care urâțesc periferia Bucureștiului, dar și a celorlalte orașe din țară.

La toate acestea, dar nu în cele din urmă, se adaugă centralele termice, de asemenea smogul creat de autoturisme, insuficiența stațiilor de epurare a apei reziduale, și aș putea să enumăr.

Dacă în țară, prin închiderea sau reducerea capacităților la multe întreprinderi "socialiste", situația este mai puțin gravă, în București - cu efortul factorilor de decizie la nivel local - în curând am putea ajunge să nu mai avem soluții. Această cauză are deci legătură cu atitudinea funcționarilor administrației locale a Bucureștiului, putând fi identificați în acest fel numai pe unii care se fac răspunzători de crearea acestei situații insuportabile și impardonabile.

Dar principalii vinovați în Capitală sunt arhitecții-șefi și primarii generali postdecembriști. Prin ceea ce au făcut și fac, practic atentează la viața locuitorilor municipiului București. Statisticile arată că un bucureștean trăiește cu 3,6 ani mai puțin decât semenii săi din U.E.

Proiectele de urbanism zonale aprobate la începutul deceniului trecut au fost modificate de mii de ori. Aș vrea să amintesc faptul că în proiectele de urbanism zonale inițiale, gradul de ocupare la sol era de maxim 45%, dar în unele cazuri s-au modificat și s-a dat grad de ocupare 80-90%. Este ușor de constatat și pentru cei neavizați că spațiile verzi sunt ultimul lucru luat în considerație atunci când se eliberează autorizația de construire.

Aș vrea să exemplific. În spațiul din jurul Operei s-a construit clădirea OPERA CENTER. A reușit un grad de ocupare la sol de 90%, dar prin autorizație i s-a dat o ieșire în consolă, încât efectiv construcția este peste trotuar.

Ca să nu mai zic că vizavi se distruge una dintre ultimele vestigii ale naturii în Capitală. Este vorba de parcul Opera, care deja a fost parcelat și constructorii au demarat lucrări de construcții. Cu o săptămâna în urmă un distins coleg semnala distrugerea unui alt parc al Capitalei.

Acum, creșterea capacității de afaceri, de investiții este îmbucurătoare. Sistemul politic democratic și economia de piață liberă sunt însă din punct de vedere al proiectului mediului capcane pe care nu le putem evita decât printr-un efort concentrat și o abordare rațională și hotărâtă a problemei.

Libertatea democratică spune că "drepturile mele se opresc acolo unde încep drepturile celorlalți". Este bine să ne dezvoltăm respectând dreptul altora de a putea trăi într-un mediu curat. Dacă s-au făcut în trecut greșeli trebuie să învățăm din aceste nefericite experiențe, să nu lăsăm ca dezvoltarea economică să facă mai mult rău decât bine și să găsim pentru Capitala noastră o soluție responsabilă. Altfel în cel mai scurt timp Bucureștiul va deveni un oraș mort.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Vadim Tudor

Are cuvântul domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte de ședință,

Onorați colegi,

Chiar dacă ar fi fost în sală domnul Petre Roman, tot i-aș fi dat o replică, pentru că nu-mi place lipsa de caracter, în general și, cu atât mai puțin, în politică.

Dacă el se găsește acum în interiorul Senatului și vede la televizor îl rog să coboare și să spună ceva în apărarea lui.

Îl observ cu atenție pe domnul Petre Roman de mai mulți ani de zile și văd că una dintre trăsăturile sale de ne-caracter e dorința de a se pune bine cu presa, cu orice preț. Astăzi, Domnia sa și-a început alocuțiunea lăudând un editorial dintr-un ziar central. Nu a numit ziarul, dar îl numesc eu. Se numește ADEVÃRUL. Fosta SCÂNTEIE. (Rumoare.)

Domnule președinte,

Rog presa să nu comenteze din fundul sălii, da?

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da, domnule senator.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ne aflăm în Senatul României, nu la birtul de la parter.

Unii le-au cam dat nas. La un moment dat vedeam pe cineva, tot de la ADEVăRUL, o domnișoară, care stătea lângă președintele Senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, pe scaun, la prezidiu. Pe urmă m-a abordat pe mine, să mă tragă la răspundere, de ce a apărut în revista mea ceva despre ea. Dar nu de asta este acreditată presa la o Cameră a Parlamentului, să tragă senatorii sau deputații la răspundere! Ne înjurați destul în revistele și ziarele voastre! Lăsați-ne în pace măcar aici, la locul nostru de muncă!

Această fostă SCÂNTEIA a preluat abuziv numele ziarului ADEVĂRUL, ziar înființat, la 1888, de Alecu Beldiman. Bun ziar la vremea lui, ziar de stânga, făcea parte din ceea ce în perioada interbelică se numea "Presa din Sărindari", alături de DIMINEAȚA și de alte publicații de genul acesta. Eu consider că a avut un rol bun presa de stânga, în acea perioadă. În final, a fost un fenomen pozitiv pentru evoluția societății românești.

Numai că echipa de profitori despre care vorbesc a confiscat abuziv "biografia" ziarului ADEVĂRUL.

Ce legătură are SCÂNTEIA cu un ziar de la 1888?!

Este o nebunie! Hai să trecem și noi pe frontonul publicațiilor noastre că ne revendicăm de la Shakespeare, de la "Othello", de la "Hamlet". Dar "Cu prostia și zeii se luptă în zadar", cum spunea Friedrich Schiller. Nu m-ar fi deranjat acel editorial, citat de colegul nostru Petre Roman, dacă el nu ar fi început cu o insultă gravă împotriva tuturor membrilor Parlamentului.

Noi suntem aproape 500 de senatori și deputați. Toți am fost făcuți proști de către un iresponsabil, un personaj numit Adrian Ursu, flăcău de nomenclaturist C.C. al P.C.R., un individ care crede că, pe măsură ce e mai rău, își face un nume în presă, ca șeful lui, Popescu numai-ș tiu-cum, că are foarte multe nume. Nimeni nu poate produce dovada că el ar fi ziarist, acel Popescu e inginer.

Să fie sănătos! Prezint scuze acum unui coleg care credea că i-am jignit pe ingineri săptămâna trecută. Îi respect foarte mult, ca dovadă că l-am citat chiar pe Ionel I.C. Brătianu, care a fost inginer și unul din făuritorii României Mari.

Nici acest Adrian Ursu nu știu să aibă ceva studii de specialitate care să-l ducă spre latura umanistă a creativității. Nu contest, sunt și oameni cu pregătiri tehnice care pot face lucruri remarcabile. Dar, lucrând "cu materialul clientului" - cum spunea Eugen Barbu - vedem că numitul Ursu este străin de meserie.

A înjura tot timpul, la vârf, într-un editorial fără cap și fără coadă, și numind Parlamentul României "Parlamentul proștilor" - chiar așa a zis: "Pe frontonul Casei Poporului trebuie scris Parlamentul proștilor" - e o dovadă de nesimțire. Păi, domnilor de la SCÂNTEIA (care mințiți că sunteți de la ADEVÃRUL și nu dau două parale pe ceea ce scrieți voi acolo, un singur rând apărut în "România Mare" face cât toate aparițiile voastre mizerabile la un loc... (Râsete, discuții în sală.) Nu citește nimeni elucubrațiile voastre decât ca să vă dea în judecată!

În acest Parlament sunt foarte mulți academicieni, profesori universitari, savanți, șefi de clinică, mari experți în domeniul jurisprudenței, al avocaturii, mari scriitori.

Cum vă permiteți voi să-i faceți proști?! Cine sunteți voi să dați calificative de genul ăsta, numai pentru că voi sunteți "presa"?! Adică: "O putere pe care nu a votat-o nimeni", cum spunea Richard Nixon. Și vă spun asta ca ziarist, în primul rând, pentru că am scris mii de titluri în viața mea și am 15 cărți publicate. Cum vă permiteți ca pe niște oameni aleși de popor, unii cu sute de mii de voturi, alții cu milioane, să-i bălăcăriți în halul ăsta?!

Numai pentru că îi aveți pe unii la mână? Uite că pe mine nu mă aveți la mână! (Unii ziariști părăsesc sala, în mod ostentativ.) Nu aveți decât să plecați. Eu nu cu voi vorbesc, eu vorbesc în principiu. Ca dovadă este că prost este cel care a scris acea mizerie, voi da două exemple. Au fost jigniți doi colegi de-ai noștri, parlamentari din Partidul România Mare. Pentru că obsesia acelui ziar este Partidul România Mare. De aceasta este și foarte previzibil ziarul. Orice apare despre Partidul România Mare este pe pagina 1 și neapărat negativ, de aceea nu-i crede nimeni.

În articolul acestui Adrian Ursu se scrie că acești parlamentari ar fi proști pentru că doamna Maria Ciocan nu poate explica nimic în legătură cu funcția ei de directoare de liceu. Și că domnul Hogea, de asemenea, nu poate explica nimic în legătură cu niște incompatibilități legate de asociația lui în participațiune.

Toate bune și frumoase, numai că situația este exact pe dos. Sunt confuzii grave de persoane. Nu doamna Maria Ciocan este directoare de liceu, ci doamna Angela Bălan, aici de față. Și nu domnul Hogea, care este deputat, spunea chestiunile astea, ci domnul Horga, care este senator. (Amuzament în sală.)

Este cu totul altceva, ce Dumnezeu! Aici este vorba de știință, de exactitate. Lucrăm, repet, "cu materialul clientului".

Degeaba vă supărați și părăsiți sala. Puteți să nici nu mai veniți. (Râsete, discuții.). Ia uite, domnule, plâng eu după voi! (Râsete.) Plecați ca dracii când dau de tămâie!

Aici este vorba de cumpărarea tăcerii presei.

Asta face domnul Petre Roman. Imediat cum i s-a dat o poză, azi, pe pagina I în ADEVĂRUL - uite-l aici! -

în care iese bine, în raport cu domnul Băsescu, adică Băsescu îi propune împăcarea, dar Roman nu vrea, pentru că se întoarce ea, roata Istoriei, și va mai candida el o dată și va avea nu 2%, va avea 0,2%... (Hohote de râs.) Imediat cum i se dă azi poza, pe pagina I, în fițuica asta obscură, numită ADEVĂRUL, care trăiește din șantaj și din taxă de protecție - și o spun asta ca senator român, să mă dea în judecată și voi aduce și dovezi - el laudă un editorial în care și el e făcut prost, probabil. Din moment ce este în "Parlamentul proștilor"?

Acum "prostul" Vadim Tudor vă spune că ați încurcat-o cu mine, pentru că ambasadorul României la Madrid - de câțiva ani nu mai e acolo, dar este un mare om de cultură - e cel care i-a tradus pe Gabriel Garcia Marquez, Gongora, Borges și alți scriitori de limbă spaniolă - mă refer la Darie Novăceanu - a început un serial în revista mea, în "România Mare", despre privatizarea frauduloasă a patrimoniului colosal al ziarului SCÂNTEIA. Dumnezeu să-l ierte pe Dumitru Tinu, nu ne răfuim cu oameni care au trecut în veșnicie, dar nu avem ce să facem. S-au furat zeci de milioane de dolari din patrimoniul extraordinar al celui mai important ziar al regimului comunist. Nu are nimeni curajul să le-o spună?

Le-o spun eu! Să se răfuiască ei cu mine. Tot sunt țintă vie pentru ei și, de câte ori mă înjură, mă gândesc la piesa lui Feydeau - "Puricele în ureche", dacă țineți minte. Uite așa fac când mă înjură, mă scarpin în ureche! (Râsete.)

Ziarul ADEVĂRUL aparține mafiotului arab Fathi Taher, agent al mai multor servicii secrete străine, care face un foarte periculos joc arăbesc, aici, sub nasul americanilor și israelienilor. Ar fi bine să se termine cu cuibul ăla pestilențial de la "Marriott", unde sunt duse toate delegațiile străine importante care vin în țară. Acolo ele sunt filmate și imprimate de către agentura arabă a lui Fathi Taher.

Nu știu astea serviciile secrete românești? Sau poate că știu și beneficiază și ele de acest circuit interior?

Realitatea este că printre cei mai mari corupți din țara asta sunt unii șefi de publicații și de posturi de televiziune.

Aduceți-vă aminte ce-i spunea, în urmă cu vreo 10 zile, domnul Dan Matei Agathon unei ziariste de la aceeași SCÂNTEIA, intitulată abuziv ADEVĂRUL. El zicea: "Dacă te mai iei de mine - sau ceva de genul ăsta - vă tai publicitatea!" Și știți bine că sunt pagini întregi de reclame ale Ministerului Turismului. Câte milioane de dolari a încasat ADEVĂRUL numai de la Ministerul Turismului, în ani și ani de zile? Câte zeci sau sute de mii de dolari a încasat ADEVĂRUL nu mai departe decât sâmbătă, zi în care, pe pagina I eram toți făcuți "Parlamentul proștilor"? În ziua de sâmbătă a fost publicat un supliment de 8 pagini mari, 8 cearșafuri despre PETROM, ROMPETROL, Dinu Patriciu și despre tot ce ține de benzină, în general. După calculele mele și ale economiștilor fundației mele, acolo sunt peste 100.000 dolari.

Și atunci cum o să mai apară ceva în ADEVĂRUL împotriva PETROM-ului sau ROMPETROL-ului, din moment ce ziariștii de acolo iau taxă de protecție? Și vă comunic și reciproca, dacă vă interesează să știți cum e cu corupția în țara asta. Ce Dumnezeu?! Dacă noi tăcem, chiar că au tot dreptul unii să ne considere așa cum ne consideră!

În urmă cu câțiva ani a început o canonadă insuportabilă în ADEVĂRUL împotriva unui om de afaceri, pe nume Dumitru Puzdrea. Aveam să aflu ce s-a întâmplat, de fapt. Un june de la ADEVĂRUL, pe nume Bogdan Chirieac, s-a dus, trimis de echipa Tinu - Popescu, să-i ceară reclame și publicitate în valoare de 40.000 de dolari pe lună. Taxă de protecție, bineînțeles. Mai rău ca în Vestul sălbatic. Omul, ne prea dus la biserică și știindu-se curat în afacerea lui - dădea de muncă la peste 3.000 de șomeri - a zis: "Dar de ce să vă dau eu vouă bani? Cine sunteți voi să vă dau eu 40.000 de dolari pe lună?" Și i-a dat afară. A doua zi au început cele mai scelerate acuzații. Că are un angro care trece peste o țeavă sau o țeavă care trece peste un angro, ori o fântână arteziană care intoxică apa bucureșenilor...

Numai prostii de genul ăsta. Vreo 2 ani de zile a ținut bombardamentul acesta.

Ne-am lămurit noi, cei de la P.R.M., cum stă treaba și, în mod ostentativ, l-am băgat în Parlament pe acel om, care era complet nevinovat. Dar a pierdut mii de angajați! I s-au distrus afacerile. Din 3.000 de oameni, mai are 200 de angajați. Îi angajează ADEVĂRUL, cumva? Acesta este numai un aspect.

Aș vrea să vă mai spun că e bine că noi ne declarăm averile, dar nu sunt dator să spun nimănui ce tablouri am eu în casă, și verigheta soției, și colecțiile mele de autografe celebre, care sunt itinerante, la ora actuală, în toată țara. Trebuie să dau explicații? Cui?

Nu toată presa e vinovată, firește. În cea mai mare parte a lor ei sunt oameni cinstiți și au salarii de mizerie, dar șefii lor sunt niște mari gangsteri de presă, niște caizi.

Sper că țineți minte ce a ieșit la iveală după moartea lui Dumitru Tinu. Repet, nu am nimic împotriva lui, dar într-o viață de om, fie și de ziarist la SCÂNTEIA și, mai apoi, la ADEVĂRUL, nu poți să acumulezi averi atât de mari și colecții de vile! Nu se poate, omenește vorbind!

Nu-i posibil! Nici unul dintre senatorii acuzați de această presă nu are atâtea vile și atâtea comori, câte avea Dumitru Tinu. Din ce? Sunt, în mare parte, banii acestui Fathi Taher. Și este prețul "legii tăcerii".

Merg mai departe. Unii șefi din mass-media au petrecut sărbătorile de Paști în țări însorite. În proporție de 97%, cred, noi, senatorii, am stat aici, cu familiile noastre, cu copiii noștri, cu nepoții noștri. Nu că n-am fi avut bani, dar prea era sfidător, pe sărăcia asta lucie, să mergem, de nebuni, prin insulele Mediteranei! Dar domnul de la PRO TV - Adrian Sârbu e numele său - s-a dus cu soția lui să facă Paștele la Nisa și, pe urmă, a avut un bonus la Monte Carlo. El are, de altfel, o casă în zonă. În Franța, are sigur. Are o casă și la Londra. Are case și prin alte părți, dar datoriile la stat, domnul Adrian Sârbu de la PRO TV, nu le plătește. Are datorii de 1.800 de miliarde lei, din care domnul Mihai Tănăsescu i-a radiat, scurt, 800 de miliarde lei. Și când nu convine ceva domnului Adrian Sârbu sau stăpânilor săi din umbră, mitraliază scurt. Pe Radu Gabrea l-a călcat în picioare. În campania electorală din 2000, mie mi-a consacrat un serial, de le era frică fraților și surorilor mele să mai iasă pe stradă, să nu-i linșeze lumea, că cine știe ce am făcut, că suntem sectanți, că suntem sataniști!

Asta face domnul Adrian Sârbu, de a ajuns PRO TV și în raportul anual al Comisiei Europene. Asta nu e "taxă de protecție", domnilor?!

Domnul Nistorescu, de la EVENIMENTUL ZILEI, - alt lup moralist - se duce și el la Milano, scrie un reportaj lângă Domul din Milano... În biserică nu l-au primit, că și-au dat seama în ce hal e, de degradare morală...

Probabil era și beat mort, și în patru labe nu prea se intră în bisericile creștine. Cu ce bani s-a dus acest Nistorescu la Milano? Eu de ce nu m-am dus? Uite, Nora Rebreanu, aici în sală. Te-ai dus, Nora Rebreanu? Nu te-ai dus. Noi de ce nu ne ducem la Milano, de Paști sau de Crăciun? Și de unde a avut el bani să depună într-o singură zi, la CREDITANSTALDT BANK, 450.000 de dolari? Noi am publicat o fotocopie. A doua zi m-a sunat Cristoiu și mi-a spus: "Domnule Vadim, ăia sunt banii mei! Mi i-a furat ăsta, domnule!"

E o lume murdară, și tocmai mafioții fac curat în societatea românească! Nu le e lor rușine? Și tinerilor gazetari le dau în scârbă 3-4-5 milioane de lei. E bine așa, da? Ovidiu Ioanițoaia, ca să se pună bine cu tineretul din partidul de guvernământ, văd că le-a deschis abonament la "Procesul etapei" lui Cozmin Gușă și lui Victor Ponta.

Ce legătură au ăștia cu fotbalul? Habar n-au la câte porți se joacă un meci de fotbal! Vedeți? Asta e diferența dintre Partidul România Mare și P.S.D. În timp ce secretarul general al P.R.M. e domnul Gheorghe Funar, secretarul general al P.S.D. este acest domn Cozmin Gușă.

Diferența este că Funar poate să aibă Gușă, dar Gușă nu poate să aibă Funar! (Râsete în sală.)

Întotdeauna Partidul România Mare e boicotat de TVR. Ca dovadă și acum. Cine era prezent

aici, în sală, a dispărut. Ne filmează vineri, la conferința de presă, iar după-amiază dă domnul Cozmin Gușă telefon și-l întreabă pe fostul lui coleg de liceu din Turda sau din Cluj, Lucian Sârb: "Ce sumar aveți? E Vadim pe acolo? E P.R.M.? Afară cu ei!" Fetele care vin fac reportajele, 15-20 de secunde, dar la Telejurnalul de seară noi nu existăm. De ce? Pentru că nu vrea domnul Cozmin Gușă, cel care face campanie negativă în favoarea P.S.D.-ului.

Asta nu mai e libertatea presei, vă rog să mă credeți.

Este terorism de presă! Mă voi bate până la ultima picătură de energie pentru adevărata libertate a presei.

Fraza celebră a lui Voltaire - pentru că a lui Voltaire este -: "Nu sunt de acord cu opinia ta, dar am să mă lupt ca să ai dreptul să ți-o exprimi!" Sunt de acord cu asta, dar să-și facă publice averile și capii publicațiilor și ai posturilor radio-tv. Să știm și noi cine ne judecă pe noi, cine ne dă poza pe pagina întâi și ne pune la stâlpul infamiei.

Un om de spirit spunea că politicianul care se plânge de presă e ca marinarul care se plânge de valurile mării.

Așa este. Noi nu ne plângem de presă, dar cerem măcar un regim egal. Să știm și noi de unde au plecat unii șefi din presă și cum au ajuns la averile de mai multe milioane de dolari pe care le au.

Eu sunt pentru libertatea presei, repet, cu o singură condiție: ca această libertate să nu ne aducă aminte de ceea ce spunea Suetonius în "Viețile celor doisprezece Cezari", și anume despre canalul colector al mizeriilor din Roma antică, un canal care se numea "Cloaca Maxima".

Asta este, pentru mine, ziarul ADEVĂRUL. (Aplauze.)

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Constantin Radu

Domnul Alexandru Athanasiu:

Are cuvântul domnul senator Radu Constantin. (Discuții în sală.)

 

Domnul Radu Constantin:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

În perioada 5-12 mai 2003 am participat, împreună cu o delegație economică reprezentând 15 companii și firme de prestigiu din România, la un important forum economic ce a avut loc în orașul New York din Statele Unite ale Americii.

În această perioadă, România s-a bucurat de o săptămână specială la New York, unde a fost organizat forumul economic de către firma Anxies, al cărei președinte este un cetățean american de origine română, pe numele său Ștefan Minovici.

Organizarea acestui forum economic a avut drept scop promovarea schimburilor comerciale dintre România și Statele Unite ale Americii, crearea de oportunități de investiții pentru companiile americane în România și găsirea de noi parteneri pe piața americană pentru companiile și firmele românești.

În acest an, forumul s-a bucurat de participarea ministrului de externe, domnul Mircea Geoană, care, pe data de 7 mai 2003, în prezența oficialităților române și a oamenilor de afaceri români și americani, a ținut un important discurs privind climatul politic și economic din România, precum și relațiile României cu Statele Unite și cu celelalte state membre NATO, discurs care s-a bucurat de o atenție și o apreciere deosebite din partea celor prezenți.

În cadrul aceluiași forum, din partea Președintelui României, domnul Ion Iliescu, a fost transmis un mesaj, prin intermediul consilierului pe probleme de politică externă, doamna Simona Miculescu. De asemenea, o atenție deosebită a fost acordată acestor lucrări de ambasadorul României la Washington, domnul Sorin Ducaru, de consulul general al României la New York, domnul Dimitrescu Gheorghe, precum și de noul ambasador al României la Națiunile Unite, domnul Mihnea Motoc.

Din partea americană, pe tot parcursul șederii noastre la New York, vă informez că ne-am bucurat de o atenție deosebită din partea președintelui Camerei de Comerț Româno-Americane, domnul Mark Meyer, și a unui reprezentant, director din Departamentul de Comerț al Statelor Unite, pe nume Cristina Marine.

Pe parcursul desfășurării forumului economic, reprezentanții companiilor americane au fost puși în temă cu ultimele evoluții și creșteri ale economiei românești și au avut loc întâlniri cu parteneri strategici din România, cu posibilități de export pe piața americană.

De la acest forum economic s-a desprins clar interesul firmelor americane de a participa la diverse proiecte de dezvoltare și de relansare a schimburilor comerciale cu România.

Au fost lansate invitații către firmele românești de a participa la cele mai importante târguri și expoziții care se vor organiza în Statele Unite ale Americii.

În domeniul financiar-bancar am stabilit să se perfecteze acorduri de asistență financiară între băncile americane și cele române.

Din discuțiile purtate, însă, cu oamenii de afaceri americani s-a desprins faptul că trebuie să promovăm o transparență în afaceri, iar pentru atragerea investitorilor americani să adoptăm o legislație mai clară, mai stabilă și să fie eliminată birocrația din administrația publică.

La acest forum economic, reprezentanții companiilor și firmelor românești, cum au fost S.C. MURFATLAR Constanța, ALRO Slatina, COMCEREAL Dolj, MECONS Constanța, S.N.R. PETROM, UPETROM Ploiești, ARMASGAS Mediaș și alte firme, au avut importante întâlniri cu oameni de afaceri americani și au căutat noi posibilități de colaborare cu numeroase firme americane.

Printre firmele românești care au încheiat contracte în această perioadă, enumăr S.C. MURFATLAR, și vreau să vă informez că pe piața americană, chiar în magazine la New York, putea fi găsit vin din podgoria Murfatlar.

De asemenea, S.C. COMCEREAL Dolj, în această perioadă a încheiat un deosebit contract de leasing, cu garanția EXIMBANK, pentru achiziționarea de combine și tractoare JOHN DEERE, și utilajele agricole aferente acestora.

Tot această firmă urmează ca în scurt timp să încheie un valoros contract de livrare pe piața americană a renumitelor soiuri de vin din podgoria Segarcea.

De un interes deosebit s-au bucurat firmele producătoare și exportatoare de echipamente pentru foraj.

Cele din industria petrolieră, firmele producătoare de stofe, tricotaje, ceramică și cosmetică, și cele care exportă vinuri și pastă de tomate.

Stimați colegi,

Tot în această perioadă s-a desfășurat la New York Festivalul "România 2003", festival care a fost în acest an la a IV-a ediție, și care a fost organizat de cotidianul ZIUA, Statele Unite ale Americii și de Trustul OMEGA PRESS. Festivalul a reunit în acest an peste 15.000 de români și americani.

Prin acest festival, organizatorii și-au propus promovarea unei imagini pozitive a României, prin participarea reprezentanților de vârf ai industriei naționale românești și a distinșilor diplomați români. Pe 10 mai, pe renumita arteră a New York-ului, BROADWAY, s-a vorbit, s-a cântat, s-a dansat românește.

Cultura și tradițiile românești au prins viață pe pământul american. Beneficiind de sprijinul generos și de aprobarea primarului orașului New York, o porțiune din această arteră a fost blocată timp de 12 ore pentru a găzdui prezentarea a peste 30 standuri cu produse românești și americane și prezentarea unui minunat spectacol folcloric, pus în scenă de cunoscutul regizor Alexa Visarion.

Au fost prezentate muzică populară și dansuri românești cu Ansamblul folcloric "Dumbrava Sibiului", precum și formații de dansuri constituite din copii și tineri români, stabiliți în Cleaveland, Chicago, Detroit și New York.

Atmosfera festivalului a fost extraordinară și am întâlnit români fericiți, cu lacrimi în ochi, îmbrăcați în frumoase costume tradiționale românești. Nu au lipsit nici mâncărurile tradiționale românești, nici soiurile de vin din podgoria Murfatlar, Segarcea și Cotnari.

La festival au participat numeroase personalități românești și americane, cum a fost guvernatorul statului New York, George Potaky, senatorul de New York, Charles Summer, precum și un reprezentant al Primăriei orașului New York.

Din partea română au participat și au ținut scurte discursuri la acest festival ministrul turismului, domnul Dan Matei Agathon, ambasadorul României la Washington, domnul Sorin Ducaru, consulul general la New York, domnul Dimitrescu Gheorghe, precum și domnul Radu Podgoreanu, președintele Comisiei pentru politică externă de la Camera Deputaților.

De asemenea, a fost transmis un mesaj din partea Președintelui României, domnul Ion Iliescu, de către doamna consilier Simona Miculescu.

În această zi de 10 mai a festivalului, români și americani au dansat împreună, s-au bucurat sub drapelele celor două state, trăind bucuria de o zi, la New York, pe Broadway. Aici am simțit că nu mai suntem departe de țară și comunitatea românească din S.U.A. pare mai unită ca niciodată.

Mulțumim pe această cale tuturor reprezentanților acestei comunități românești pentru contribuția lor importantă la întărirea legăturilor de prietenie și comerciale cu poporul american.

Stimați colegi,

Dacă în acest an, la aceste importante evenimente, presa românească a fost prezentă în număr foarte mic - numai cotidianul ZIUA și canalul național de televiziune TVR1 - sperăm ca anul viitor, la asemenea importante evenimente economice și culturale să fie prezenți mai mulți oameni politici și oameni de afaceri, precum și reprezentanți din presa și televiziunea din România.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Dan Constantinescu

Domnul Alexandru Athanasiu:

Trecem la următorul punct din ordinea de zi, aducându-vă la cunoștință proiectele de lege pentru care, în virtutea Legii nr. 47/1992...

 

Domnul Adrian Păunescu:

Este o mână ridicată acolo...

 
 

Domnul Alexandru Athanasiu:

Da, vă rog, poftiți!

 
 

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Atâta vreme cât unele acuze la adresa mea au îmbrăcat haina unor cârcoteli, sau a unor mârâieli, sau a unor alte expresii care aduc mai curând cu onomatopeele decât cu ceea ce înseamnă ținuta discuțiilor din Senat, am preferat să nu răspund.

Astăzi, însă, când, un distins, sau speram până astăzi, un distins coleg vorbește despre un subiect fără să-l cunoască, sunt dator să vă fac câteva precizări.

Nu am a ascunde faptul că am deținut funcția de președinte al Societății SAFI INVEST care a administrat pe atunci Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri. Am preluat această funcție la data de 1 aprilie 1996. Data este foarte importantă pentru că ea survine la câteva zile după ce întreaga industrie a fondurilor mutuale intrase în criză. Am deținut această funcție timp de o lună și jumătate, timp în care societatea a fost sub supravegherea C.N.V.M.-ului, timp în care societatea nu a acordat nici un fel de împrumut, timp în care singurele probleme care s-au hotărât la nivelul managementului societății au fost acelea de a găsi soluții pentru ieșirea din criză.

Mi-am dat demisia o lună mai târziu, o lună și jumătate mai precis, la 14 mai 1996, având în vedere că disensiunile între conducerea firmei și C.N.V.M.-ul de atunci nu erau de natură să îmbunătățească activitatea societății.

În toate anchetele care au urmat de atunci și până acum, și nu au fost puține, numele meu nu a fost niciodată legat de un fapt, de un act care să mă descalifice ca om sau ca specialist.

În asemenea condiții, cred că tot ce era de spus despre acest lucru s-a spus, și sunt dispus să accept scuzele domnului senator pentru lipsă de informare, dacă va avea eleganța să le aducă aici, public.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 16 octombrie 2019, 0:40
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro