Plen
Ședința Senatului din 25 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.40/03-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 25-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 25 martie 2004

17. Continuarea dezbaterilor și adoptarea proiectului Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2003 privind privatizarea Societății Comerciale ARO - S.A. Câmpulung Muscel
 
consultă fișa PL nr. L452/2003

Domnul Nicolae Văcăroiu:

................................................

Trecem la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2003 privind privatizarea societății comerciale ARO - S.A. Câmpulung Muscel.

Domnul președinte Dina Carol.

Stimați colegi, au avut loc discuții, cunoașteți, deci nu o luăm de la capăt.

Dau cuvântul domnului președinte Dina Carol, pentru a prezenta raportul suplimentar.

Domnul Carol Dina:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Comisia pentru privatizare a analizat documentele puse la dispoziție de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în legătură cu privatizarea societății ARO - S.A. Câmpulung Muscel și a reținut, în principal, următoarele aspecte: în primul rând, din nota de privatizare rezultă că societatea are un capital social de 264 miliarde lei, un număr de acțiuni de 10.582.000, din care A.P.A.P.S.-ul deține 68,7%.

Între elementele de patrimoniu rezultă că societatea are locuințe în cuantum de 14.400 m2, respectiv circa 300 de apartamente, o bază sportivă cu aproape 17.000 m2, o casă de oaspeți de 3.000 m2, o uzină electrică de 28.000 m2, o gospodărie de apă de aproape 11.000 m2.

În această notă se arată că relansarea producției ar trebui să fie asigurată cu circa 6 milioane dolari capital de lucru, circa 54 milioane dolari investiții și 740.000 dolari investiții de mediu.

Din memorandumul aprobat de Guvern la data de 25.09.2003, am aflat următoarele:

Situația S.C. ARO - S.A. s-a înrăutățit an de an, înregistrând la sfârșitul anului 2002 o pierdere de 209 miliarde lei și datorii de peste 830 miliarde lei.

La data de 30.07.2003, ARO înregistra datorii de două ori mai mari decât în 2002, în valoare totală de 1.663 miliarde lei, respectiv 50 milioane de dolari, din care, credite bugetare 39 milioane, furnizori de utilități 2,2 milioane, furnizori de materii prime și materiale 5,2 milioane dolari, datorii la bănci 1.200.000 dolari și salarii restante ale salariaților circa 2 milioane de dolari.

La data de 28.07.2003, termenul-limită de depunere a ofertelor, firma CROSS LANDER S.U.A. este singurul ofertant care a depus la A.P.A.P.S. documentația de participare la negocieri. Prin oferta sa, CROSS LANDER se angajează ferm și irevocabil să îndeplinească, în principal, următoarele obligații: să achite, pentru procentul de 68,7 din capitalul social deținut de stat la ARO, suma de 150.000 dolari; să investească, pe o perioadă de 5 ani, suma de 15.500.000 dolari pentru dezvoltarea afacerii și modernizarea tehnologiilor și protecția mediului, astfel: 3 milioane dolari capital de lucru, 11.900.000 dolari investiții tehnologice, în 5 ani, și 600.000 dolari investiții de mediu, în primul an.

Cumpărătorul, de asemenea, își asumă datorii și credite comerciale în valoare de 11,4 milioane dolari, din care 6,3 milioane dolari sunt datorii comerciale și creditele ARO către bănci și furnizori; de asemenea, credite bancare contractate de filialele Societății Comerciale ARO în valoare de 3,1 milioane dolari și, în același timp, rezolvarea situației litigioase a salariilor restante, în sumă de circa 2 milioane dolari.

De asemenea, am reținut din contractul de vânzare-cumpă rare de acțiuni că acesta s-a elaborat în conformitate cu prevederile Legii nr. 88/1997, ale Legii 137/2002 și ale memorandumului aprobat de Guvern.

Aici sunt prevăzute clauze suspensive, obligații ale cumpărătorului, pe care noi le apreciem că sunt în conformitate cu legea.

Proiectul de lege a fost dezbătut în ședința din data de 24.03.2003 și a fost aprobat cu 6 voturi pentru și trei abțineri. Senatorii Partidului România Mare s-au abținut de la vot în principal pentru următoarele motive: volumul datoriilor a crescut nepermis de mult, într-o perioadă foarte scurtă, de la 25 milioane dolari la 50 milioane dolari, în numai 7 luni, fără să se prezinte vreo explicație în acest sens.

În consecință, atractivitatea Societății Comerciale ARO s-a diminuat considerabil, ceea ce a dus ca privatizarea ei să nu fie un succes.

De asemenea, ne-am abținut pentru că activele cu caracter social nu au fost externalizate și date în administrarea autorităților locale înainte de privatizare, existând pericolul iminent ca salariații, inclusiv cei disponibilizați, care stau în fondul locativ al societății, să rămână fără locuință.

Având în vedere cele prezentate, supunem dezbaterii în plenul Senatului prezentul raport suplimentar.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Dacă în baza raportului suplimentar mai sunt intervenții?

Domnul senator Radu F. Alexandru.

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Domnule președinte,

Distinși colegi,

Aș vrea să vă reamintesc că privatizarea Societății Comerciale ARO - S.A. este unul din cele 7 puncte pe care premierul Adrian Năstase le-a angajat la Bruxelles în vederea obținerii calificativului de economie de piață funcțională. Nu a fost vorba numai de ARO - S.A. Câmpulung Muscel. Erau cele două fabrici, de tractoare și de camioane, din Brașov, și alte întreprinderi.

De la data anunțării privatizării ARO - S.A. Câmpulung Muscel în favoarea singurului ofertant, respectiv CROSS LANDER U.S.A., al cărui unic acționar este numitul John Perez, au apărut numeroase semnale de alarmă, punând în discuție bonitatea, credibilitatea și onorabilitatea respectivului investitor - nu vreau să-i spun "strategic".

John Perez este un colaborator mai vechi al lui ARO Câmpulung și este un colaborator care nu a reușit decât să lase amintirea unor promisiuni neonorate, a unor tentative de privatizare la sume extrem de seducătoare, dar care nu au putut fi niciodată finalizate, tocmai din lipsa de capital.

Este limpede că această privatizare s-a făcut sub presiunea unor angajamente asumate de Guvernul român și, până la urmă, putem să spunem că, dat fiind faptul că era singurul ofertant, se putea spera ca în intervalul de timp scurs John Perez să reușească să aducă infuzia de capital care să readucă la o linie de plutire una din fabricile românești care s-au dovedit nu performante, s-au dovedit realmente competitive pe plan internațional.

Din păcate, în tot timpul scurs de la data ordonanței de urgență care consfințea privatizarea până astăzi, nu există nici un semnal de ameliorare, de însănătoșire, de revenire pe un drum spre normalitate - deci nu de rezolvare, pe un drum de normalitate - în ceea ce privește ARO Câmpulung. Aș spune, mai mult, că cele mai negre previziuni s-au confirmat în totalitate.

Mi se pare că raportul suplimentar pe care colegii din Comisia pentru privatizare ni l-au pus la dispoziție este, în sinteză, o radiografie cât se poate de exactă și de completă a situației cu care se confruntă astăzi ARO Câmpulung.

Au existat câteva demersuri, în continuare, caritabile, ale Guvernului, ale Ministerului de Interne, de a se achiziționa mașinile ARO Câmpulung. A fost o situație cu totul nefirească, pentru că nu era vorba decât de vechile modele produse de ARO Câmpulung, la prețuri mult peste prețurile pieței, la mașini infinit mai performante, cu mărci de renume.

Într-un cuvânt și în final, vreau să vă spun că John Perez, respectiv CROSS LANDER, se dovedește incapabil să-și onoreze angajamentele prevăzute în contract. Ceea ce spunea domnul președinte este, din păcate, strictul adevăr. Datoriile s-au dublat. Vă reamintesc un lucru pe care îl știți foarte bine, tensiunile sociale au crescut, salariile sunt mult restante și, la fel ca și cele două fabrici importante din Brașov, aduse astăzi în stare de faliment, ARO Câmpulung este în aceeași situație, de a sucomba.

Toate aceste motive mă fac ca, în numele Grupului P.N.L., să spun că vom vota împotriva legii pe care o avem astăzi în discuție și îndrăznesc să apelez la profesionalismul domnului președinte al Senatului pentru a ne exprima un vot absolut onest, absolut corect, pentru că suntem în fața unei tentative întru totul de acceptat, dar, din păcate, nereușite, nefinalizate, și a vota această lege de admitere a ordonanței înseamnă, realmente, a ne pune semnătura pe actul de deces al societății ARO Câmpulung.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule senator Matei Vintilă.

Domnul Vintilă Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În primul rând, mă bucură faptul că distinșii colegi din Comisia pentru privatizare, de la P.R.M., au reușit, într-o zi, să se edifice cum e cu privatizarea ARO Câmpulung Muscel.

În al doilea rând, aș vrea să rețin faptul că distinsul coleg Radu F. Alexandru este puțin în eroare sau încearcă să ne ducă pe noi în eroare.

Lucrurile nu stau așa cum le prezintă dânsul. În primul rând, ARO Câmpulung Muscel făcea parte din Programul de privatizare convenit cu Fondul Monetar Internațional. Este vorba de PSAL I și PSAL II. Era la a patra strigare, și a fost singurul ofertant. După părerea mea, clauzele contractuale sunt foarte bune pentru statul român, având în vedere situația în care se găsea ARO.

După părerea mea, a fost, practic, ultima strigare, pentru că, după aceasta, cred că urma lichidarea.

Până acum, noul investitor, noul proprietar, CROSS LANDER a adus deja și, sub licență FORD, are un model nou, ARO 244 X, cu motor FORD și cutie de viteză MAZDA, are comenzi, în anul acesta, peste 6.000 de bucăți (6.000 spre 10.000 de bucăți). Aceste exemplare vor merge la export în Brazilia, în Mexic și chiar în Statele Unite ale Americii.

De asemenea, una din clauzele de bază, zic eu, care nu au fost trecute în raportul suplimentar, este faptul că toate acțiunile deținute de CROSS LANDER, în valoare de 63%, sunt gajate în favoarea statului român. Dacă nu își va îndeplini clauzele, își va pierde dreptul de proprietate.

Eu zic că nu s-a făcut o privatizare superficială, o privatizare la întâmplare sau că nu știu ce promisiuni s-au făcut.

Oricum, partidul nostru, în 2000, în programul pe care l-a prezentat, de privatizare a economiei românești și de a scăpa de "găurile negre" - și, mai ales, a trebuit să privatizăm o economie lăsată "pe brânci" de fosta guvernare - a reușit, de multe ori, lucruri foarte bune, iar privatizarea ARO Câmpulung este unul din lucrurile bune, în condițiile în care era la un pas de a fi lichidată.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Bîciu, vă rog.

Domnul Constantin Bîciu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vreau să mă refer, în primul rând, la Programul de guvernare, pe care cu atâta mândrie îl amintea colegul nostru.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu vreau să vă referiți la ARO, la proiectul de lege!

Domnul Constantin Bîciu:

Da, la ARO...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

La declarații politice, după ora 13,30, vă dau cuvântul.

Domnul Constantin Bîciu:

Da, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog.

Domnul Constantin Bîciu:

Deci, ARO Câmpulung...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Așa, e bine cum ați început!

Domnul Constantin Bîciu:

Deci, ARO Câmpulung nu ajungea în situația aceasta dacă, conform programului de guvernare al PSD, toate societățile comerciale erau transferate din portofoliul A.P.A.P.S. la Ministerul Economiei și Comerțului, unde, știm cu toții, mai există încă specialiști care știu cu ce se ocupă economia românească.

A.P.A.P.S. a fost dintotdeauna un comerciant care a vândut fără să știe ce vinde. Dar, mă rog, a fost dezbătut contractul de privatizare, sunt chiar încântat că reușesc să citesc într-un raport toate detaliile unui contract.

Având în vedere că A.P.A.P.S. are ca obiect principal de activitate - și va avea în continuare acest obiect principal de activitate - postprivatizarea, doresc să pun câteva întrebări - și este cel mai în măsură să ne răspundă - reprezentantului A.P.A.P.S.

Care este situația societății astăzi, după privatizare?

Dacă investitorul și-a respectat obligațiile asumate prin contract, și care au fost, până la această dată, principalii beneficiari ai produselor ARO Câmpulung, de la privatizare?

Aș mai adăuga faptul că datoriile acumulate în cele 7 luni de ARO Câmpulung, care au crescut de la 25 la 50 milioane dolari, sunt - și vă garantez că așa este, din surse exacte - datorate unui management și unei gestionări a activității ARO foarte slabe.

Mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, dacă mai sunt luări de cuvânt? (Domnul senator Radu Alexandru Feldman solicită cuvântul.)

Ați avut cuvântul, domnule Radu Alexandru. Vă rog eu foarte mult! Domnul senator Vornicu... Cunoașteți regulamentul!...

Domnul Radu Alexandru Feldman (din sală):

Drept la replică, domnule președinte!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

La replică, vă dau cuvântul!

Domnul senator Vornicu.

Domnul Sorin Adrian Vornicu:

Domnule președinte, stimați colegi,

Mă bucur că am avut ocazia să ascult raportul suplimentar.

Drept să vă spun, nu mai era nevoie să ascult acest raport suplimentar, pentru că știam exact care a fost situația Societății ARO Câmpulung atunci când...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă!...

Rog amândouă televiziunile să treacă în spate! S-a auzit, da? Vă rog foarte mult, în spatele sălii!

Domnule senator Vornicu, dacă doriți să fiți televizat, poftiți la tribună!

Domnul Sorin Vornicu:

Nu, mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu doriți... Vă mulțumesc.

Aveți cuvântul.

Domnul Sorin Adrian Vornicu:

Deci știm foarte bine care era situația la ARO Câmpulung, atunci când s-a reușit această privatizare. Această situație am regăsit-o în raportul suplimentar și, luând în considerație cel puțin cele prezentate în raportul suplimentar, consider că privatizarea a fost... nu că a fost o reușită, ci, mă mir cum de s-a reușit această privatizare. Deci ce eforturi s-au făcut pentru a se reuși această privatizare!...

Și dacă luăm în considerație numai un singur aspect, suma necesară pentru a aduce fabrica în condițiile acceptabile de funcționare în legătură cu mediul, care este asigurată din start, este cel puțin un punct în plus.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt?

Domnul senator Radu F. Alexandru, drept la replică.

Vă rog, aveți un minut, domnule senator.

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Stimate coleg,

Cred că este vorba de o neînțelegere, și cu siguranță sunt dator să mi-o asum, că poate nu m-am făcut bine înțeles. Eu nu am pus nici o clipă în discuție clauzele contractului. Ce scrie pe hârtie, angajamentele pe care și le-a luat John Perez sunt absolut minunate. Cu o singură condiție, domnule senator. Ca aceste clauze să fie onorate. Or, în momentul de față, nu a fost onorat nimic.

Îmi spuneți că există o lungă listă de cumpărători...

Îngăduiți-mi să vă împrospătez memoria și să vă spun că, în anii 1995-1996, același investitor, John Perez, a semnat contracte cu peste 50 dealeri americani pentru mașini ARO, la prețul de 69.000 dolari bucata. Nu a livrat nici o mașină, iar suma fraudată nu s-a putut recupera.

În 1996, același investitor a mai încercat o dată să devină proprietarul fabricii din Câmpulung, moment în care a promis o investiție de 20 milioane dolari pentru fabricarea a 20.000 autoturisme pe an. 20.000 autoturisme pe an! Promisiunea s-a dovedit un bluf și, până în 2000, ARO a încetat orice colaborare cu John Perez.

Dar vreau să trecem de...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, aveți drept la replică un minut! Vă rog să încheiați!

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Închei, sigur că da. Vă mulțumesc.

Vreau să trecem peste aprecierile care pot fi sub semnul unei subiectivități și vreau să vă citesc două rânduri, ca să mă încadrez în minutul pe care ați avut bunăvoința să mi-l acordați.

Din răspunsul Serviciului Român de Informații, sub semnătura directorului Serviciului Român de Informații, care scrie: "Serviciul Român de Informații a informat beneficiarii abilitați în legătură cu premisele de prejudiciere, în perspectiva privatizării S.C. ARO - S.A. Câmpulung."

Deci tot ceea ce spunem nu face decât să confirme faptul că este vorba de un investitor lipsit de bonitate, lipsit de posibilitatea de a onora clauzele care au stat la baza acestei privatizări.

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai sunt intervenții?

Două minute, dacă îmi permiteți! (Domnule președinte Nicolae Văcăroiu se deplasează la tribună.)

Am să spun câteva lucruri legat de S.C. ARO, pentru că văd că este o adevărată pasiune. Mi-ar fi plăcut pasiunea asta când vorbeam de "Petromidia", dar nu s-a vorbit un cuvânt.

Stimați colegi,

Este vorba despre un produs, cândva renumit, poate cel mai renumit din industria construcțiilor de mașini produs în România, dar, care, în timp, a ajuns în situația pe care ați prezentat-o, în linii mari, aici.

Cauza - efectul globalizării. Pot să vă spun că eu, personal, am discutat cu cel puțin 20 de firme mari din domeniul construcțiilor de mașini de teren din lume. Nu știu dacă am scăpat vreuna. Nu există absolut nici un interes, tocmai datorită fuziunilor care au loc în domeniul autoturismelor, în domeniul autovehiculelor, în general, în lume, la ora actuală, unde, în perspectivă, se preconizează că vor exista 3-4 companii multinaționale care vor dirija piața mondială, sigur, pe anumite specializări.

Mașina ARO este o mașină, aș spune, atipică, care nu se încadrează în ce înseamnă astăzi acele jeep-uri pe care le vedeți dumneavoastră. Este o mașină care nu are încărcătură electronică pe ea, este o mașină de gospodărie, este o mașină pentru uz casnic. Așa se și explică faptul că, până prin 1996-1997, România a vândut 2.000-3.000 bucăți pe an, în Statele Unite. Și a mai vândut și ulterior, dar destul de puține.

În al treilea rând, problema care a stat în fața Guvernului a însemnat o decizie. 31 martie era termenul de lichidare a fabricii. Segmentul de piață pentru ARO, așa cum este ea, sigur, cu calitate, îmbunătățiri, inclusiv cu dotări suplimentare, dar fără electronică pe ea, este o mașină care este cerută în foarte multe state ale lumii.

pot să vă dau exemple, dar nu știu dacă este cazul. Ați citit și în ziare, inclusiv disputa celui care a cumpărat-o cu fostul lui partener, care are o comandă de câte 15-20.000 bucăți ARO în China, pentru zona vestică a Chinei. Și de aici o început o întreagă dispută, declarații prin presă, fel de fel de comentarii...

Problema este următoarea: ce trebuia făcut?!

Închidem ARO sau îi dăm o șansă, cu un personal de la 5.000 la 2.500 de oameni?

Deci aceasta este decizia... legat de această ordonanță, pe care o supunem aprobării Senatului, acum.

Ridică domnul Dina problema cu locuințele sociale.

Deci, ce să facem domnule?! S-o lichidăm?! Mai trimitem 2.500 oameni în șomaj... și cu locuințele sociale... pe urmă le dăm la oameni. E vorba de 80-100 garsoniere sau ce sunt acolo! Deci suntem în situația asta...

Dumneavoastră începeți acum și discutați... Stați să vedeți, că partenerul ăsta are niște bube, are un scandal cu fostul partener, iar fostul partener a început să se plimbe prin România și să arate cât este el de grozav.

Și să anulăm contractul de privatizare... că vine el cu vreo 30-40 milioane dolari, că are comenzi și că va fi nu știu ce... A fost verificat și celălalt partener. Și de aici o serie de informații care circulă în mod eronat pe piață...

Cel care a cumpărat, eu nu m-am întâlnit niciodată cu el, deci nu-l cunosc, ca să pot să vorbesc, eu știu, în vreo calitate, dar a fost singurul. După 4-5 tentative! Nu a existat o a doua ofertă și nu va mai exista vreodată o a doua ofertă! Avantajul pe care îl are cel care a cumpărat este faptul că are o fabrică de montaj în Brazilia și are exclusivitate pe Brazilia... cu toate necazurile care s-au întâmplat... și pot să vă dau și răspunsuri tehnice... ce s-a întâmplat în relația cu el, de n-a mai putut să-și respecte angajamentele...

Pentru că nu a mai respectat calitatea, domnilor senatori!

Și am trimis mașini... colegii au fost cu mine, dacă nu mă înșel, și în Africa de Sud, au fost din toate partidele, unde s-a ivit o situație: ARO trimisese 10 mașini, un lot de probă, pentru că guvernul respectiv vroia să cumpere un set de 4-5.000 bucăți pe an. Problemele au fost atât de mari, iar cei de la ARO nu i-au băgat în seamă, încât oamenii au zis: "Domnule, sunteți neserioși și am renunțat!"

A doua problemă este că cel în cauză are și exclusivitatea pe motoarele Ford și, în general, pe complexul propulsor, în relația cu Ford. Este o șansă.

Sperăm să fie o reușită.

A doua șansă este lichidarea... A doua șansă este închiderea.

Deci dacă mâine luăm o decizie, nu e nici o problemă. O închidem, pleacă acasă toți oamenii de acolo. Dar există această șansă ca... cu noile motoare, se lucrează deja la 2-3 modele, nu este ușor să relansezi o fabricație... pe o perioadă de timp, se va dezvolta o specializare pe componente ARO, caroserii... care se vor exporta la fabrica de montaj din Brazilia... acolo vor veni motoarele și se va realiza montajul. Dar se dă de lucru la 2.500 de oameni, se ține în viață o uzină care, poate, cândva, va găsi o portiță pentru o relansare mai de proporții.

Deci aceasta este problema și nu alta. Apropo, de ce întreba și un coleg senator cât a produs, care este situația...

Domnule, acolo avem un patron privat astăzi. Noi discutăm actul de privatizare, domnul senator Bîciu! La patronul privat nu mai poți să pui întrebări! Dacă vă duceți și în străinătate să vedeți în ce condiții se poate vizita o fabrică, la ce întrebări se pot da răspunsuri...

Este treaba lui!... Ce urmărește A.P.A.P.S.-ul?

Urmărește respectarea clauzelor din contract, investiții, mediu, și acesta este obiectivul care va fi și de aici încolo...

Din sală:

A respectat clauzele?...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

O să ne răspundă dânsul dacă a respectat sau nu, dar aș vrea, și fac un apel la dumneavoastră, stimați colegi, că se pare că pasiunea s-a transformat, apropo de ARO, într-o pasiune de proporții.

Din sală:

Toată economia e la pământ!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Păi, dacă luăm toată perioada de 10 ani și să vedem cum s-au respectat clauzele postprivatizare de către toți, înseamnă că mâine venim și spunem: domnule, nu s-au respectat clauzele. De acord că trebuie să le respecte și trebuie să acționăm în direcția asta... ia să vedem ce facem... ștergem, o luăm de la capăt... ați văzut cum se fac analizele... ați văzut, la "Petromidia" s-a venit cu o lege, cu creanțe bugetare, se caută portițe pentru ca obiective care sunt viabile, dar care au ajuns într-o situație foarte grea, să fie, totuși, repuse în funcțiune.

Marea problemă în industria de automobile o constituie, la ora actuală, industria orizontală. Cei care livrează componente. O mașină ARO are în componența ei, în funcție de opțiuni, între 10.000 și 11.000 de componente. Din acestea, o parte de 55% le produce fabrica, iar restul le ia de la colaboratori, din țară. Acei colaboratori din țară, din păcate, s-au prăbușit, și atunci sunt mari probleme, care apar la toți constructorii de utilaje complexe, datorită orizontalei. Când vine un partener să cumpere în România, intrând pe această orizontală, care este deficitară la ora actuală și nu mai poate să livreze, sau cei care livrează, livrează de proastă calitate, și întregul produs ți-l dă peste cap, din punct de vedere calitativ, deci partenerii străini care cumpără, încearcă să vină cu soluții moderne de achiziționare de componente compatibile din diverse state. Să știți că nu se lansează o fabricație! Cine a lucrat în producție știe că lansarea unui produs îmbunătățit în procesul de fabricație înseamnă între unul și doi ani de zile.

Până și o bancă nou-înființată, primii trei ani este în pierdere. Abia după aceea începe să dar atunci când lansezi un produs nou, începi din nou cu contacte, cu 500-700 producători pe orizontală, analize de prețuri, se fac modele, studiezi din nou piața, se cer camionete, se cer altfel de tipuri.

Deci este un proces întreg, și atunci, nu putem veni după cinci șase, șapte luni de zile să spunem: domnule, hai să-l omorâm pe ăsta! A fost singurul! Deci decizia ne aparține! Haideți să închidem fabrica, sau îi dăm o șansă, ori să-l urmărim - și s-ar putea - și există acest potențial, pentru că și pe plan local, în Argeș, facem analize, nu ne convine tot ce este acolo - încercăm să găsim modalități să sprijinim relansarea unui produs, repet, care are piață pe segmentul lui de produs, destinat unor activități, nu gen Jeep de oraș, Grand Cherokee, Mitsubishi sau care vreți dumneavoastră, ci o mașină pentru muncă, pentru cărat, o mașină de gospodărie.

Vă mulțumesc foarte mult.

Mai dorește totuși cineva?

Vă mulțumesc foarte mult, dacă nu mai sunt luări de cuvânt.

Domnule secretar de stat, vă rog să dați răspunsuri.

Domnul Victor Dumitriu - secretar de stat la Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului:

Domnule președinte,

Aș dori întâi să răspund domnului senator liberal, știută fiind preocuparea dânșilor, din ultimul timp, în legătură cu privatizările pe care Guvernul le duce la îndeplinire.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, puțin mai tare!

Domnul Victor Dumitriu:

Vreau să vă spun, domnule senator, că datoriile de 50 de milioane dolari s-au acumulat anterior procesului de privatizare, nu a făcut-o domnul Perez datoria, noi am transferat-o pe proprietate, în ianuarie anul acesta, domnului John Perez. Ne-a plătit prețul, pentru că v-ați pus întrebări în legătură cu clauzele din contract, a plătit investiția de mediu și nu a reușit, normal, investiția, cea de 15 milioane se realizează în timp!

Nu a ajuns la scadență. Va ajunge la prima scadență de investiție undeva în luna septembrie, dar două condiții din cele trei pe care le-am pus, inclusiv cea cu personalul, le-a respectat.

Deci era destul de simplu să verificați, să ne puneți o asemenea întrebare și, în spiritul transparenței, v-am fi comunicat că așa este.

Este destul de greu să mai justific situația și condițiile în care am privatizat această companie, domnul președinte Nicolae Văcăroiu v-a făcut un expozeu foarte în temă.

Vreau să vă asigur că, înainte de toate, am încercat să oferim o șansă. Poate că, de fapt, acesta este cel mai bun răspuns. Pentru că nu am găsit pe altcineva să vină să o ia, și putea să vină oricine, și chiar din partidul dumneavoastră, și i-am fi dat-o, să o salvăm, a venit unul din Brazilia, care, de fapt, este american. Acesta este răspunsul!

În momentul în care el, atâta timp cât altul nu a fost în stare să conducă această companie, de pe poziția de acționar majoritar, trebuie să-i dăm o șansă, și, repet, în momentul în care el nu aduce una dintre clauze la îndeplinire va trebui să ne asumăm cu toți răspunderea, să luăm această companie înapoi.

Nu putem, pe baza unor simple previziuni, să știm că nu o să fie bun, că o să continue procesul. El are un litigiu în America, să-i dăm o șansă omului acesta, să ajungem la prima scadență.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate domnule secretar de stat, când s-a semnat contractul?

Domnul Victor Dumitriu:

Anul trecut, domnule președinte, însă transferul dreptului de proprietate i l-am făcut în ianuarie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De transfer...

Deci s-a făcut transferul în ianuarie. El a intrat în poziție în ianuarie și vreți să-i cerem la sfârșitul lui martie că nu a făcut minuni la ARO?!

Domnul Victor Dumitriu:

Iar datoria de 50 de milioane care s-a acumulat... De aia suntem vinovați toți cei prezenți aici! (Discuții aprinse în sală. Proteste. Rumoare. Comentarii.)

Din sală:

Retractează acuzația!

Din sală:

Vă rog!

Domnul Victor Dumitriu:

Pentru că de zece ani de zile... E vorba de datorii istorice, care s-au acumulat! (Discuții agitate în sală.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Constantin Bîciu, luați loc!

Puțină disciplină, colaborăm de mult, dacă vreți vă dau și cuvântul! (Discuții agitate în sală. Rumoare.)

Repet, domnule secretar de stat, sunteți în fața Senatului!

Domnul Victor Dumitriu:

Am înțeles, îmi cer scuze dacă unii dintre dumneavoastră...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, nu vorbiți când vorbesc eu! Asta e prima regulă! Deci, când vă dau cuvântul, atunci vorbiți!

Sunteți în fața Senatului, asta în primul rând, și în al doilea rând, cred eu că trebuia un proces de instruire la A.P.A.P.S., cum trebuie să vă prezentați... Și să nu faceți afirmații care sunt total nefondate! Adică dumneavoastră veniți cu ideea că este de vină Parlamentul că nu a șters toate datoriile istorice! Domnule, aici este de vină un întreg angrenaj... Asta este societatea românească, economia românească, dar nu veniți cu chestii de genul acesta!

Eu credeam că veniți cu alte argumente prin care să ne demonstrați că vrem să vă sprijinim să faceți o treabă mai bună! Nu vă mai dau cuvântul!

Dacă mai sunt luări de cuvânt?

Da, domnul senator Constantin Bîciu, legat de treaba aceasta? N-a pronunțat P.R.M.!

Din sală:

Dacă n-a luat în seamă P.R.M., este bine!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu, nu!

Domnul Constantin Bîciu:

Domnule președinte,

Nu ne putem simți vinovați de ceea ce s-a întâmplat la ARO, în măsura în care vinovat este A.P.A.P.S.-ul, cel puțin din două motive.

Până în anul 2000, exista în România o lege prin care conducătorii societăților comerciale cu capital majoritar de stat erau selectați prin concurs și aveau contract de manager. Pe 8 ianuarie 2001, dacă rețin exact data, prima grijă a actualului Guvern a fost să abroge acea lege și să pună ceva în loc. A.P.A.P.S.-ul nici până acum nu a pus nimic în loc, directorii sunt numiți în continuare pe criterii politice, cum s-a întâmplat la ARO...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am înțeles, vă rog să luați loc.

Domnul Constantin Bîciu:

...și acesta este motivul principal pentru care în 2003, din ianuarie până în iulie, pierderile societății ARO s-au dublat. Acesta este motivul principal, ca să știe și domnul secretar de stat!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Vă rog să luați loc. Dacă vreți să vă dau eu răspunsuri, vă dau! Cel puțin la ARO s-au pus cei mai buni specialiști directori... Cel puțin la ARO!

Din sală:

Se vede!

Din sală:

Rezultatul?!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Asta e cu totul altceva.

Dacă vreți, vă trimit pe dumneavoastră o lună la o altă uzină, nu la ARO. Deci nu mai vorbiți de pe margine, că este ușor să dai cu pietre. (Discuții în sală.)

Nu vă faceți probleme, nu s-a pus la întâmplare acolo director. Dacă nu știți, nu vorbiți!

Domnul senator Radu F. Alexandru, vă rog.

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc.

Revin la microfon, pentru că domnul secretar de stat a făcut o afirmație inexactă. Dați-mi voie să mă prezint, sunt senatorul Feldman Radu Alexandru, Partidul Național Liberal.

Domnule secretar de stat,

Volumul datoriilor a crescut nepermis de mult într-o perioadă foarte scurtă, de la 25 de milioane la 50 de milioane U.S.D., în numai șapte luni. Această afirmație aparține Comisiei pentru privatizare, semnată de președinte Carol Dina, secretar Aureliu Leca. Nu am făcut nici un fel de referire și nu am invocat nici o clipă datoriile.

Deci observația dumneavoastră mi se pare că este în contradicție cu adevărul. O observație, însă, îmi permit și, firește, mă adresez în primul rând domnului președinte al Senatului și colegilor.

Întrebarea care cred că se pune este cui trebuie să acordăm o șansă: investitorului străin sau fabricii și muncitorilor de la ARO?

Nu cred că noi, statul român și A.P.A.P.S.-ul, suntem o societate caritabilă, că dacă vine cineva de-afară, cu un bănuț în buzunar: "Domnule, vreau să încerc!", "Hai, domnule, încearcă!"

Îmi permit să vă reamintesc, cu toată considerația față de dumneavoastră și cu o egală considerație față de cel despre care vorbesc, respectiv domnul prim-ministru Adrian Năstase, care a spus: "Este timpul să vedem cum s-au făcut privatizările, este timpul să vedem cui am dat pe mână fabricile și uzinele românești." Asta este problema!

Aveți perfectă dreptate, domnule președinte, este imposibil ca în trei luni de zile să aștept de la un investitor străin să facă, precum Făt-Frumos, minuni. Dar acest investitor străin nu este un Făt-Frumos, este un om extrem de bine cunoscut, din păcate cu un bilanț total negativ.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul senator Sergiu Nicolaescu, vă rog.

Domnul Sergiu Nicolaescu:

E destul de ciudat că vorbim de un turism de teren și avem păreri diferite. Banii se impută, chiar dacă Parlamentul ar fi de vină că fabrica respectivă nu merge.

Vreau să amintesc câteva lucruri: că un picior al Turnului Eiffel din Paris este făcut cu oțel de la Hunedoara, de la Reșița. Mai mult decât atât, vreau să spun că locomotivele făcute la Reșița prin anii 1900 și ceva erau unele dintre cele mai bune din Europa. Mai mult decât atât, în 1940-1941-1942 se făceau unele din cele mai bune avioane IAR-92, IAR-93, IAR-93 B, cele mai bune avioane de vânătoare se făceau la Brașov. E adevărat că motorul era de Meserschmidt, Fokewulf, dar avioanele erau făcute de noi, cu performanțe care depășeau Meserschmidt-ul sau Fokewulf-ul.

Bun, în aceste condiții, să ne fie clar, oricât ne-am bate, oricât am vorbi, oricât ar vrea Parlamentul să ajute, mașina e proastă. Nu corespunde pieței internaționale.

Deci ne batem pentru un lucru care este pus sub semnul întrebării.

La fabrica "Dacia" care trăiește, să zicem, la o orizontală, care a făcut față, aceste...

Din sală:

Avarie!

Domnul Sergiu Nicolaescu:

În permanentă avarie, cum spune un coleg, dar crește!

Îmi spunea un director al uzinei, directorul francez, când eu îi spuneam: "Domnule, totuși, nu sunteți încântați că faceți Renault 14 în România?", spunea: "Domnul Nicolaescu, da, dar vreau să vă spun următorul lucru: facem Renault 14 în România, dar la fabrică la Pitești întâi să se învețe să se facă șuruburi."

Asta este realitatea!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Haideți să nu exagerăm, domnul Sergiu Nicolaescu.

Nu vreau să fac comentarii acum, dar ați exagerat mult și nu este nici sănătos măcar. (Discuții, comentarii în sală.)

Vă rog, stimați colegi, cred că s-au făcut comentarii suficiente.

Dumneavoastră decideți, există și posibilitatea să o închidem, dar decizia vă aparține prin vot.

Raportul este favorabil. Există și un amendament cu care înțeleg că este de acord și reprezentantul Guvernului. Da?

Domnul Victor Dumitriu:

Da.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Supun la vot raportul cu acest amendament.

Vă rog să votați, stimați colegi.

61 de voturi pentru, 43 împotrivă, două abțineri.

Supun acum votului dumneavoastră proiectul de lege în forma prezentată, în care vom introduce amendamentul.

Vă rog să votați.

61 de voturi pentru, 48 de voturi împotrivă și o singură abținere.

Vă mulțumesc.

Domnul Dumitru Badea (din sală):

Listă! Domnule secretar, listă!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 19 octombrie 2019, 3:39
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro