Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 12, 1996
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
14-04-2021
13-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1996 > 12-09-1996 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 12, 1996

2. Dezbateri: proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Codului penal

Domnul Marțian Dan:

................................................

În ceea ce privește problemele legate de proiectul de Lege, de modificare și completare a Codului penal, Comisia juridică, de disciplină și imunități căreia noi i-am remis spre examinare art. 220 și art. 264, s-a întrunit, în cursul zilei de ieri și a conturat o anumită opinie în legătură cu cele două articole.

Vă rog, deci, să fiți de acord să ascultăm punctul de vedere al comisiei în legătură cu cele două articole pe care le-am menționat și, în funcție de asta, eventual, să putem lua anumite decizii în cadrul Camerei, acum.

Domnule Aurel Știrbu, aveți cuvântul.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ședința de ieri a Comisiei juridice au fost reanalizate cele două articole pe care domniile voastre ni le-ați remis pentru o nouă analizare, respectiv art. 220 privind "tulburarea de posesie, și art. 264 cu privire la "favorizarea infractorului".

Sigur că, în cadrul comisiei au fost diferite opinii, domnii deputați membri ai comisiei au venit cu diverse amendamente, păreri pro și contra, care până la urmă s-au finalizat prin votul membrilor comisiei.

Și, aș lua să vă explic la 220, foarte succint pe alineate. La alin. 1, domnul deputat Stancov a propus să modificăm limitele pedepselor, limita minimă și maximă din raportul inițial al comisiei, de la 1 lună la 2 ani, ceea ce ar fi egal cu ceea ce există adoptat de Senat. Supunându-se la vot, fiind și alte discuții dar nu alte amendamente, s-a votat acest amendament al domnului deputat Stancov. Prin urmare, la alin. 1, comisia vă propune să fiți de acord ca limita minimă să fie de 1 lună și limita maximă de 2 ani sau amendă, așa cum a votat Senatul.

La alin. 2, de asemenea, domnul deputat Stancov, care a fost foarte activ, a propus să modificam, limitele respective, de la 6 luni la 3 ani, față de 2 ani la 7 ani cât există în raportul comisiei.

Domnul deputat Vasile Lupu a propus să menținem de la 2 la 7 ani. Pe marginea acestor două amendamente s-au purtat discuții. Nu s-a votat nici amendamentul domnului deputat Stancov, nici amendamentul domnului deputat Vasile Lupu și în aceste condiții a rămas varianta de la Senat, adică de la 6 luni limita minimă la 5 ani limita maximă.

La alin. 3, domnul deputat Stancov a propus ca limita minimă să fie de la 1 la 5 ani față de 3 la 10 ani cât este în raportul comisiei. Domnul Vasile Lupu a propus să fie de la 1 la 7 ani, reducănd față de raportul comisiei. Prin votare s-a însușit amendamentul domnului deputat Vasile Lupu, respectiv, ca pedeapsa să fie de la 1 la 7 ani, adică varianta Senatului.

Iată, deci, că alin. 1, 2 și 3 am revenit la ceea ce a adoptat Senatul și s-a renunțat la ceea ce a propus comisia în raport.

Alin. 4 - despre care dumneavoastră vă amintiți că au fost și aici discuții - și vi-l reamintesc cum sună și ce a hotărât comisia: "Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală".

Și în plen și în comisie s-au purtat discuții și s-a ajuns la concluzia -votându-se cu majoritate covârșitoare- ca această sintagmă care apare ca paranteză, "... cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte a statului..." să fie suprimată. Mergând pe ideea să fie tratament egal, indiferent cine are terenurile respective sau imobilul respectiv în proprietate sau în folosință sau în administrare. Să nu fie nici o discriminare între posesia de la un particular sau din proprietatea privată a statului. Prin urmare, s-a propus, repet, ca această sintagmă "cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte a statului" s-a votat să fie suprimată. Și atunci, acest alineat ar rămâne în felul următor: "Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală". Aceasta a adoptat comisia și recomandă Camerei să fie de acord. Sigur că unii domni deputați care au venit cu amendamente și-au rezervat dreptul să le susțină și în plen. Mai ales, domnul deputat Stancov a spus că își va susține amendamentele și în plen. Nu știu dacă a apărut sau nu a apărut.

Domnul Marțian Dan:

Eu zic să ne oprim, deocamdată, la art. 220.

Mai aveți de adăugat în legătură cu aceasta?..

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte, ziceam să fie luat pe alineate.

Domnul Marțian Dan:

Da, sigur că da, evident. Deci, deliberările din comisie au dus la această situație în care alin. 1, alin. 2, alin. 3 sunt însușite în redactarea și cu cuantumul pedepselor prevăzute în varianta venită de la Senat, iar în ceea ce privește alin. 4, se propune suprimarea unui segment de text pe care l-a citit în fața noastră domnul deputat Aurel Știrbu. Eu, vă rog deci, să rețineți aceste chestiuni.

Facem o mică intervenție pentru că trebuie să facă domnul deputat Albu un anunț în legătură cu activitatea unor comisii. Vă rog să poftiți. După care reluăm discuțiile în legătură cu aceste probleme care au rezultat în urma analizei în Comisia juridică.

Domnul Alexandru Albu:

Domnilor colegi,

Există acceptul domnului președinte de ședință ca domnii deputați din Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare să se retragă pentru un timp limitat la sala 29.

Mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă rog. Încă un anunț. Domnul Mircea Ciumara dorește să facă. Vă rog să-l ascultați și pe dânsul.

Domnul Mircea Ciumara:

Cu regret trebuie să constat că domnul profesor Albu a ocupat sala 29 și reamintesc...

Domnul Severin Baciu (din sală):

După aceea va fi aici Comisia pentru apărare... (Râsete).

Domnul Mircea Ciumara:

Și, reamintesc colegilor din Comisia pentru administrație publică, că ne întâlnim la ora 10,00 la sala 22, atunci.

Domnul Marțian Dan:

Eu sper că, de fapt, până la ora 10,00 s-ar putea și domnul Albu să finalizeze împreună...

Rugămintea mea este, să ținem cont de aceste anunțuri pe care le-au făcut cei doi președinți de comisii și, evident, vom lucra în paralel. Dacă vor apare anumite necesități, evident că vom apela la colegii noștri care se găsesc în ședințele comisiilor.

Revenim acum la problemele legate de art. 220.

În legătură cu opiniile și soluțiile pe care ni le sugerează Comisia juridică, dacă sunt observații?

Domnul deputat, secretar Ovidiu Petrescu, are cuvântul. După aceea, înțeleg că din partea Curții Supreme de Justiție, de asemenea, dorește domnul Ionescu să intervină și dacă sunt și alte luări de cuvânt vă rog să ni le anunțați.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimați colegi,

Eu aș dori doar să vă reamintesc faptul că în ședința anterioară, inițiatorul acestui proiect, domnul senator Predescu, a ridicat obiecția referitor la acest alin. 3, că dacă noi excludem această sintagmă,"... cu excepția cazului în care acesta este în întregime sau în parte al statului," vom crea mari dificultăți. Dificultățile, în opinia mea sunt două. Este delicată această problemă a împăcării părților, când una din părți este statul. Și, alta, este o problemă care, în realitate, se poate ivi extrem de frecvent. S-ar putea ca ocuparea unui imobil aparținând statului să se facă cu acordul tacit, în conivență, cu responsabilii care ar trebui să reclame această tulburare de posesie.Deci această tulburare de posesie a unui imobil aparținând statului, s-ar putea să nu ajungă niciodată în fața unei instanțe, ca o infracțiune, deci să se înțeleagă niște funcționari care ar trebui să promoveze această acțiune în numele statului, cu cel care ocupă în mod abuziv și ilegal, o proprietate a statului.

Și noi trebuie să ne gândim și la acest lucru, că în cazul unei tulburări de posesie a unui imobil care aparține statului, o acțiune de genul acesta ar trebui să pornească din oficiu sau la sesizarea unei alte persoane interesate, nu neapărat la sesizarea unui reprezentant al instituției care are în posesie acel imobil.

De aceea, eu cred că nu este vorba aici de egalitate de tratament ci se poate ajunge la o inegalitate de tratament. Pentru că este evident că o persoană, care are un imobil va acționa în justiție când este tulburată posesia.Am indoieli că nu se vor găsi cazuri când ocuparea unui imobil al statului va fi neapărat atacată în justiție.

Domnul Marțian Dan:

Deci, sunteți pentru menținerea textului la ultimul alineat. Mulțumesc.

Domnul Iosif Ionescu. Vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Iosif Ionescu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș vrea numai să semnalez că în materia infracțiunilor contra patrimoniului din care face parte și 220 există infracțiuni care se urmăresc la plângerea prealabilă și aceste exceptări, privitoare la stat, au fost menținute, votate, adoptate. La 213, abuzul de încredere este la plăngerea prealabilă a părții vătămate cu împăcare și tot restul, cu excepția cazurilor când proprietar este statul.Deci, ar fi în materia aceasta a plângerii prealabile o necorelare de texte destul de ciudată.

În al doilea rând, este ceea ce s-a spus in problema împăcării. Statul să se împace infractorul este iarăși ceva relativ ciudat.

Aș mai adăuga că statul, proprietatea de stat, în parte sau în întregime este delegat cu art. 145, care definește ce este public. Deci, în materie de proprietate publică, cum ar veni, această împăcare și acest regim de plângere prealabilă, care este bazat pe principiul disponibilității mai degrabă a persoanei fizice, dar nu numai, și a persoanei juridice private, e ceva cu totul inedit.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Ion Predescu, unul dintre inițiatori.

Domnul Ion Predescu:

Persoana privată, persoana fizică are dreptul de disponibilitate. Despre stat nu se poate susține același lucru. Dacă s-ar acredita ideea că o persoană, un salariat ar putea reprezenta statul, nu este de acceptat să se lase pe seama unei persoane, fie el și prepus salariat, deci, prepus al statului, să aibă dreptul de dispoziție și asupra laturii penale care se stinge prin împăcare, nu este de acceptat.

De aceea, fiind necesară, pentru că ea corespunde unei realități de neînlăturat, distincția privind dreptul de disponibilitate între persoana fizică și stat, vă rog să fie menținut textul, pentru că altfel și sub un alt aspect dereglăm sistemul Codului penal, care în alte articole, în alte texte, am adoptat soluția pe care o regăsim în acest alineat.

De aceea, nu sunt de acord cu proponerea Comisiei juridice și, vă rog, domnilor deputați să mențineți textul așa cum a fost adoptat de Senat.

Domnul Marțian Dan:

Domnul procuror Grigorie, din partea Parchetului General.

Domnul Alexandru Grigorie:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Art. 220 din Codul penal în vigoare, care este supus astăzi dezbaterii dumneavoastră, se referă la tulburarea de posesie privind persoanele particulare. Și atunci, textul așa cum este redactat se referă la faptul că acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea părții vătămate. Textul din Codul penal, tot în vigoare, și anume dispozițiunile art. 233 din Codul penal, se referă la tulburarea de posesie, săvârșită în paguba avutului obștesc. Deci, această deosebire există în Codul penal în vigoare.

Astăzi, nu mai avem infracțiuni privind avutul obștesc, fiindcă dumneavoastră le-ați unificat, nemaifăcând distincție între avutul public și avutul privat. Și atunci, în condițiile acestea, art. 220 va trebui să cuprindă în reglementarea sa cele două situații: tulburarea de posesie privind proprietatea privată, tulburarea de posesie privind proprietatea statului, care este publică.

În condițiile acestea, excepție așa cum a fost prevăzută în proiect la inițiativa Senatului este cea corectă și vă rugăm să o mențineți.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dacă mai dorește cineva să intervină în legătură cu acest articol?

Domnul George Stancov.

Domnul George Stancov:

Nu pentru ca să fiu consecvent, ci pentru ca să vă reamintesc în câteva cuvinte de ce am pledat pentru reașezarea într-o altă gândire a sancțiunilor la acest articol. Dacă a triumfat punctul meu de vedere la alin. 1 - vă rog să observați textul prezentat astăzi - celelalte două au fost așa un fel de amestec de logică,pe o scară a pedepselor care nu se regăsește într-o logică a practicianului măcar, și s-a ajuns ca să preluăm o parte de la Senat, o parte de la nu știu cine.

Eu vă propun deci, așa cum am propus și în plen la dezbaterea anterioară, ca asemenea gradare a pedepselor să țină cont de o gradare a pericolului faptelor definite la alineatele următoare, deci 2 și 3. Pentru că este o vădită disproporție între sancțiunea la alin. 1 și celelalte două alineate cu sanctiunile propuse astăzi.

Deci, propun ca la alin. 2 să avem - și nu reiau argumentele pentru că le cunoașteți, în mare măsură ați fost prezenți cam aceiasi și atunci - pedeapsa 6 luni - 3 ani sau amendă. În contextul actual și cu frământările de care vă spuneam, mai ales în fondul funciar și nu numai și la casele care sunt acum în discuție, peste tot, 6 luni - 3 ani sau amendă satisface nevoia de politică penală corectă și, zic eu, și ințeleaptă. Iar, la alin. 3, pedeapsa de la 1 la 5 ani, pe care am propus-o, satisface nevoia și de justețe și de blândețe și de înțelegere și de omenie și de tot ce vreți și de fermitate, pentru că de la 1 până la 5 este o distanță de 5 ani.

De aceea, eu pledez în continuare pentru un asemenea tip de sancționare, pe alineatele prevăzute în art. 220. Până la 2 ani sau amendă alin. 1, până la 3 ani sau amendă alin. 2, până la 5 ani, fără nici o amendă, alin. 3.

În legătură cu ultimul alineat, care se referă la ceea ce se cheamă împăcarea părților, indiferent de natura proprietății, indiferent de privat sau public, pot fi discuții nenumărate. Dacă statul poate să se împace cu împricinatul. Statul ca ficțiune juridică, ca persoană juridică, sau o anumită instituție care are în administrare sau în proprietate bunuri publice. Și eu cred că, dacă depășim o anumită învățare, nimic nu este imposibil, pentru că există și posibilitatea plângerii și a retragerii plângerii ca o modalitate de încetare. Eu vreau să întreb, dacă admitem ideea cealaltă, că atunci când este vorba de proprietatea publică, relația, vătămat - infractor, nu se poate regla inclusiv printr-o modalitate prevăzută de lege, și anume retragerea pentru alin. 1 și 2, nu știu dacă pentru toate. Ne putem gândi la o soluție. Dar, a veni și a lăsa numai proprietatea privată la îndemâna a ceea se cheamă voința părților, împăcare-retragere și la domeniul public, înseamnă că facem vrând-nevrând o discriminare în maniera în care se pot regla conturile în justiție, prin modalitățile de stingere a acțiunii penale sau de înlăturare a răspunderii penale sau a executării pedepsei, după caz.

Deci, sub acest aspect, eu nu lansez o provocare, putem alege dar să nu avem dificultăți în practică, cu un text discutabil constituțional dacă facem discriminarea între formele de proprietate și modalitățile de ocrotire și de apărare a proprietății de diferite tipuri. Într-o vreme se învățau mijloace de drept civil, de drept penal, prin care apărăm proprietatea. Acum, dacă tot discutăm de un anumit fel de ocrotire și de apărare, putem să ne mai schimbăm și noi concepțiile. Dacă nu putem, rămânem la textul prevăzut în proiect și în raport și, practica, cum s-ar zice, va fi cel mai bun învățător.

Dar, stărui pentru celelalte amendamente la sancțiunile propriu-zise.

Domnul Marțian Dan:

Deci, la alin.2 și 3. Am reținut, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Vasile Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Inițial convinsesem Comisia juridică și mulți colegi din această sală de gravitata tulburării de posesie în această perioadă tulbure de aplicare a unei legi cu multe carențe. Dacă ieri acceptasem, în sfârșit, să păstrăm măcar varianta Senatului, iată că astăzi se insistă de a coborî pedepsele și sub cele votate în Senat. Ca atare, dacă unul îți ocupă terenul sau casa prin violență, prin amenințare, prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, o pedeapsă de la 1 lună la 3 ani sau amendă, sau de la 3 luni la 3 ani sau amendă ar fi suficientă. Nu este suficientă domnilor! Nu este suficientă pentru că așa cum arătam, instanțele, pe de o parte sunt încărcate de asemenea cauze.

Apare și alt fenomen mai nou. Au fost alegeri locale. Primarii, cam de toate culorile politice, aș putea spune chiar fără excepție, cel puțin la nivelul județului Iași și al județului Suceava, unde cunosc situația foarte bine, au promis în campanie electorală corectarea abuzurilor în aplicarea Legii fondului funciar. Și, am constatat, plăcut impresionat că mulți primari au trecut la aceste corectări, la reorganizarea comisiilor locale de aplicare a Legii fondului funciar, la noi puneri în posesie. Și, ca atare, să lăsăm același haos cu o pedeapsă absolut nesemnificativă.

Mai mult. Cred că cele mai frecvente cazuri le dau ocupările de terenuri fără nici un titlu.

Potrivit art.87 din Legea fondului funciar "Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înființarea sau mutarea semnelor de hotar și a reperelor de marcare fără aprobarea primită în condițiile legii, constituie infracțiune de tulburare de posesie și se pedepsește potrivit prevederilor Codului penal". Foarte multe sunt asemenea cazuri: au ocupat terenul, l-au camuflat în asociații agricole, cu acordul tacit al primarului, îl stăpânesc de ani de zile netulburat. Iar când primarul întocmește procesul-verbal de punere în posesie din birou, cel care l-a ocupat aiurea, fără nici un titlu, se opune prin forță, nimeni nu ia nici o măsură.

De aceea, vă rog să păstrăm cel puțin varianta Senatului, alt fel cred că grupul nostru parlamentar nu va putea vota Codul penal. O minimă protecție a proprietății imobiliare față de pedepsele excesive din Codul penal este necesară și nu putem trece cu vederea această ușurință cu care se propune limitarea pedepselor, chipurile, de mila țăranului. Țăranul gospodar, țăranul cu respect pentru lege și frică de Dumnezeu nu se duce pe pământul altuia să-l ocupe prin forță, cu amenințare sau prin strămutarea semnelor de hotar, așa cum prevede legea.

De aceea, vă rog să păstrăm cel puțin textul Senatului.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat!

Acum, consult dacă în numele comisiei mai sunt de adăugat ceva elemente, numai dacă sunt.

Domnul Aurel Ștribu (din bancă):

Nu avem.

Domnul Marțian Dan:

Nu sunt, bun.

Doamnelor și domnilor,

Vă propun să examinăm și acest art.220 pe alineate.

Am înțeles că în ceea ce privește alin.1, comisia aderă la varianta care se găsește în propunerea legislativă și care a fost însușită de către Senat. Aceasta este propunerea comisiei. V-o supun votului.

Cine este , vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitatea voturilor exprimate în Cameră a fost adoptat alin.1, în varianta însușită și de către Senat.

În ceea ce privește alin.2, de asemenea, punctul de vedere transmis în numele deliberării din comisie a fost acela de a păstra soluția din varianta Senatului.

Vă supun votului și această propunere.

Cine pentru adoptarea ei? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat și alin.2, în redactarea însușită și de Senat.

Alin.3, de asemenea se propune de către comisie menținerea nivelului pedepselor pe care le conține și varianta aprobată de Senat.

Supun votului dumneavoastră și această propunere.

Cine pentru adoptarea ei? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat și textul alin.3, așa cum figurează el în propunerea legislativă, respectiv în varianta Senatului.

În legătură cu ultimul alineat, cel de al 4-lea...

Da, poftiți.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Stimate doamne și stimați domni deputați,

În timpul în care s-a luat cuvântul aici de către domnul deputat Petrescu, domnul consilier Ionescu, domnul ministru Predescu și domnul Grigorie, noi eram acolo 7 membri ai Comisiei juridice, dintre care aseară 5 au votat pentru suprimarea a ceea ce v-am propus. Consultându-i, -acum au plecat, văd că nu mai sunt toți- consultându-i, au fost de acord să-și retragă votul pe care l-au dat aseară și să rămână varianta Senatului, așa cum este în proiect.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Luăm notă de acest lucru și în această împrejurare... Da, vă rog.

Domnul George-Iulian Stancov:

O chestiune de procedură. Consultarea cu 5 membri ai unei comisii în care, practic, aseară ne-am chinuit și am avut un cvorum care a dat un rezultat..., mi se pare mie că este de-a dreptul împotriva Regulamentului pe care vrem să-l respectăm. Aseară a trecut textul. Bine, seriozitatea noastră este deja definită, eu nu mai spun nimic dacă de astă-seară până mâine...e bine și-așa.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Ca să nu fie... Eu cred că aceste lucruri, mă rog, nu pot influența convingerea intimă pe care o avem fiecare dintre noi. Ați văzut argumentele pentru care s-au produs unele diferențieri în raport cu propunerea formulată, și anume ca din alin.4 să suprimăm următorul text: "...cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului". Acesta a fost punctul de vedere cu care a venit comisia, de eliminare a acestui text pe care l-am citit, din cuprinsul alin.4. Dumneavoastră ați ascultat prima luare de cuvânt, care a arătat rațiunile pentru care nu se justifică acest lucru, prezentată de către domnul Ovidiu Petrescu. După aceea ați ascultat și punctul de vedere al unui exponent al Curții Supreme de Justiție, al Parchetului General și, de asemenea, punctul de vedere al inițiatorului.

Pentru a nu pune sub semnul întrebării rezultatul din comisie, eu vă supun votului această propunere de eliminare a textului menționat, fiind limpede că dumneavoastră aveți deja o anumită decizie în această problemă.

Cine este pentru eliminarea din cuprinsul alin.4 a următorului text: "...cu excepția cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului". În aceste împrejurări, dacă s-ar admite această eliminare, textul acestui alineat ar suna: "Dacă imobilul se află în posesia unei persoane private, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală".

Sigur că s-a încercat aici o reconsiderare a punctului de vedere al comisiei, luându-se în considerație argumentele invocate de către diferiți vorbitori, dar ca să nu se creadă că aici metamorfozăm pe loc anumite decizii ale comisiei, eu, totuși, vă supun votului propunerea de eliminare a acestui text și dumneavoastră aveți libertatea de-a vă pronunța.

Cine este pentru eliminarea acestui segment pe care l-am citit? 17 voturi pentru.

Deci, nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Vă supun votului alin.4.

Domnul Vasile Lupu (din bancă):

Dar sunt mai mulți împotrivă!

Domnul Marțian Dan:

Nu, nu cred. Dacă vreți putem să verificăm.

Cine este împotrivă, vă rog? Împotriva eliminării segmentului de text pe care l-am citit mai înainte?

33 de voturi împotrivă.

Mă rog. Aș putea să cer și abțineri, și celelalte lucruri.

Eu vă propun să trecem mai departe și evident că rămâne alternativa din varianta Senatului.

Am să vă rog să vă pronunțati în legătură cu alin.4, în această perspectivă.

Cine este, vă rog, pentru adoptarea alin.4?

Împotrivă, vă rog? 9 voturi împotrivă.

Abțineri, vă rog. 3 abțineri.

Deci, cu majoritate de voturi a fost aprobat alin.4.

Vă supun votului acest art.220.

Cine este, vă rog, pentru adoptare?Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri, dacă sunt? 4 abțineri.

Cu majoritate de voturi a fost adoptat art.220.

Trecem acum la examinarea art.264 și îl rog pe domnul Știrbu să ne prezinte punctul de vedere la care a ajuns comisia.

Domnul Aurel Știrbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acest articol a fost returnat comisei pentru alin.3, care a fost introdus în Raport de către Comisia juridică. Aici s-au purtat discuții, la alin.1 și 2 nu au fost probleme, nu au fost discuții. Acest alineat, ca să vă reamintesc, glăsuiește în felul următor: "Favorizarea săvârșită de polițist, magistrat sau expert se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor". Aici s-au purtat discuții. Sigur că fiecare infractor trebuie să fie pedepsit pentru fapta lui. Una va fi pedeapsa pentru cel ce dă cu cuțitul și alta pentru cel ce ascunde cuțitul. Un exemplu simplu.

În sfârșit, după multe discuții în comisiei, s-a ajuns la concluzia să renunțăm la acest alineat pe care l-a propus comisia, deci renunțăm la el și rămân celelalte două. Totuși, infracțiunea de favorizare a infractorului este foarte periculoasă și trebuie pedepsită. Și atunci, comisia a hotărât să facem o modificare la alin.1, renunțând la 3, în sensul ca limita maximă a pedepsei speciale să se majoreze de la 7 la 12 ani, în text era "de la 3 luni la 7 ani". Noi spunem de la 3 luni la 12 ani, pentru ca să dăm posibilitatea judecătorului, instanței să poată doza pedeapsa până la 12 ani atunci când este vorba de anumite persoane care, sigur, în exercițiul funcțiunii, în loc să-și datoria favorizează infractorul. Și, mă rog, au fost și alte elemente dar nu vreau să vă răpesc din timp ca să vă explic. Cred că este suficient.

În concluzie, domnule președinte, doamnelor și domnilor, la alin.1, limita maximă a pedepsei propunem să se ridice de la 7 la 12 ani, alin.2 să rămână așa cum este: "Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor".

Și alin.3, introdus de comisie, renunțăm la el.

Domnul Horia Pascu (din sală):

Citiți alineatele!

Domnul Marțian Dan:

Domnule Horia Pascu, deci, noi avem așa. Alin.1, ca să ne reamintim coordonatele și substanța acestui articol sună astfel: "Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani" - în varianta Senatului. Se propune de la "3 luni la 12 ani", de către comisie.

Alin.2: "Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor".

Alin.3: "Favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește".

Acesta este textul acestui art.264, concretizat în cele trei alineate ale lui.

Domnul senator Ion Predescu are cuvântul.

Domnul Ion Predescu:

Domnule președinte,

Vedeți dumneavoastră, atunci când operăm modificări de pedeapsă, așa, într-un chip voluntar, ajungem la rezultatul următor. La infracțiunile privind siguranța statului, siguranța națională, favorizarea se pedepsește până la maximum 10 ani și la infracțiunile acestea mici, de drept comun, furt, lovire, eu știu ce-o fi, înscriem o pedepasă până la 12 ani. Acolo pedeapsa cât este? La siguranță întâlnim cele mai mari pedepse - pe viață sau de la 15 la 25 de ani. Aici, gama pedepselor este de la acest maxim în jos; foarte rar. Și chiar dacă avem la omorul deosebit de grav, la alte infracțiuni, la tâlhărie, la piraterie, la violul urmat de moartea sau sinuciderea victimei, avem închisoare de la 15 la 25 de ani, nu avem închisoarea pe viață. La foarte puține avem închisoare pe viață. Și cu toate acestea, favorizarea o urcăm până la 12 ani. Nu se poate, ce fel de Cod penal este acesta?

Deci, pentru infracțiunile pentru care autorul este pedepsit pe viață, favorizarea se pedepsește cu închisoare până la 10 ani. E votată, e definitivă, câștigată. Iar la aceasta o ducem la 12 ani!

Vă rog, este suficient, chiar 7 ani e o pedeapsă derizorie? Să nu dereglăm. Vă rog stăruitor să nu ajungem la contrarietatea aceasta atât de flagrantă între textele Codului penal care reglementează una și aceeași problemă la titluri sau capitole diferite. Pentru că demonstrăm inconstanță și se poate spune chiar și mai mult despre legiuitor. Să păstrăm nota de temeinicie, de seriozitate și unitatea de reglementare a Codului penal.

De aceea, vă rog să rămânem la pedeapsa prevăzută, ne-am gândit la ele, sunt corelate. Vă rog să mă credeți că din ‘93 toți specialiștii Curții Supreme, ai Ministerului Justiției și ai Ministerului Public au luat, cred că de peste 6 ori, poate chiar mai mult, toate textele Codului penal în corelare și în examinare, astfel încât să ajungem la un Cod penal modificat substanțial dar care să-și păstreze unitatea, coerența, consecvența și spiritul conducător de la primul articol până la cel final. Aceasta este de esența unei reglementări atât de importante cum este Codul penal.

Domnul Marțian Dan:

Domnul deputat Vasile Lupu dorește să intervină. Vă rog să poftiți la tribună.

Domnul Vasile Lupu:

Doamenlor și domnilor,

Argumentul domnului ministru, de tehnică legislativă, sigur, este de luat în considerare, dar nici să lăsăm favorizarea infractorului, care poate fi vinovat pentru, așa cum s-a spus, un omor deosebit de grav sau aceste infracțiuni economice care au clătinat serios sistemul financiaro-bancar al României ș.a. Atunci, dacă dincolo este 10 ani, să coborâm și aici de la 12 ani, cât a propus Comisia juridică, la 10 ani, dar nu mai jos. Pentru că nu suspectez pe nimeni de rea credință dar parcă, știu eu, se manifestă o grijă, așa, excesivă ca nu cumva să între în panică cei care țin ascunse dosarele Revoluției, unde s-a produs acel masacru a 1.000 de oameni și n-a răspuns nimeni, se țin camuflate în sertare dosarele atâtor infracțiuni care au adus țara în dezastrul actual și deci noi să păstrăm, știu eu, toleranță și grijă mare să nu fim excesivi în acordarea pedepselor.

De aceea, eu propun 10 ani, care cred că ar da o soluție rezonabilă și o uniformizare de tehnică legislativă. Siguranța statului este destul de bine păzită dacă ne referim la siguranța națională, cred că chiar excesiv păzită și nu-i în pericol, dar economia țării, viața omului sunt în mare risc astăzi.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Domnul deputat Ovidiu Petrescu are acum cuvântul.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Și domnul deputat Vasile Lupu a recunoscut că argumentele aduse de domnul senator Predescu, inițiatorul acestui proiect, sunt de luat în considerare. Într-adevăr trebuie păstrată o anumită corelație între pedepsele care sunt prevăzute la diverse infracțiuni în Codul penal, pentru că, vedeți dumneavoastră, nu este orice fel de lege, este una dintre cele mai importante legi ale țării, și legiuitorul trebuie să fie oarecum prudent când elaborează o lege de o asemenea importanță, care o să fie studiată în facultăți, care o să fie discutată de atâți specialiști în domeniul dreptului, care ar putea găsi faptul că noi nu am lucrat cu suficient profesionalism.

În ceea ce privește îngrijorarea că anumite infracțiuni sunt la ora actuală foarte răspândite și că nu se face nimic în domeniul lor, aici eu sunt foarte de acord cu domnul deputat Vasile Lupu, însă problema este nu a mări neapărat regimul sancționator. Pentru că am putea să spune noi, pentru o luare de mită, fiindcă este o infracțiune extrem de răspândită și despre care se vorbește foarte mult, dacă dăm 50 de ani maximul pedepsei, tot nu se va întâmpla nimic special, pentru că problema care este esențială în țara noastră este aplicarea legii, nu că o lege este prea blândă sau că o lege nu este bine făcută sau că o lege - vezi Doamne - ar avea nu știu câte lacune. Nu este adevărat! Nu este adevărat! Și în ziua de astăzi, un anumit personaj, care a omorât două persoane pe trecerea de pietoni, se află în stare de libertate, după vreo 4 ani și nu i se va întâmpla, probabil, niciodată nimic, dar asta nu se datorează faptului că legea are o lacună sau că infracțiunea respectivă este pedepsită prea blând.

Așa că, prin urcarea acestor pedepse noi nu rezolvăm foarte mult. Trebuie să existe o voință mai mare în aplicarea legii.

Eu pledez pentru menținerea actualei reglementări propuse de către inițiator.

Domnul Marțian Dan:

Are cuvântul domnul deputat George Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Stimați colegi,

Acum ar mai fi o soluție pe care nu ne-o mai permitem și anume aceea de a gândi dacă am făcut bine la textul care sancționează favorizarea la infracțiunile împotriva siguranței naționale. Dar, pentru că deja acolo am adjudecat în maniera în care am adjudecat textul, vă propun o soluție care nu-i de compromis dar care vrea să fie mai rezonabilă decât cea care, într-un fel, este criticabilă. Mărturisesc că eu am fost cu propunerea de-a aduce sancțiunea favorizării la 12 ani, gândindu-mă că, dacă și furtul e pedepsit până la 12 ani, să acoperim oarecum... Regret, am greșit că nu m-am gândit la cealaltă favorizare, are dreptate domnul ministru, dar vă propun soluția care să fie până la urma urmei și, după părerea mea, și rezonabilă și aplicabilă în practică. Și anume, pentru a nu egaliza tratamentul celor două favorizări, pentru că gravitatea faptelor favorizate este diferită, propun ca sancțiunea maximă la această infracțiune să fie de 9 ani; și cred eu că aici acoperă suficient și pofta aceea de care tot vorbește domnul Vasile Lupu, dacă tot vrem să facem poftă cuiva.

Domnul Ion Predescu (din banca guvernamentală):

Dacă observați, nu prea sunt pedepse de 8 ani.

Domnul George-Iulian Stancov:

Dar nu strică să avem una aici. Nici de 7 ani nu prea mai avem. Dar nu asta e problema.

Bun, am greșit iarăși!

Problema este ca să nu ne uităm mereu dacă mai avem vreo pedeapsă de 8 sau de 7, putem găsi o pedeapsă pe care s-o aplicăm, s-o apreciem.

Morala fabulei este alta. Critica făcută pe fond cum că nu sunt sancționați cei care țin unele dosare în sertare nu-și găsește locul, logica în rațiunea de azi, pentru simplul motiv că ar putea deveni atât de subiectivă critica încât să-l întrebi pe procurorul "X" de ce n-a dat o soluție într-o lună și a ținut-o 3 luni sau în 7 ani, poftim, că mai sunt cauze - vorba aia - care se judecă și în alte țări europene de ani de zile și nu s-au umplut pușcăriile cu procurori, și cu polițiști, și cu magistrați. Nu acesta este argumentul, că pornim de la răsturnarea prezumției, mereu îi prezumăm vinovați penal de-a dreptul, că de ce țin dosarul în sertar; mai este și cealaltă prezumție, constituțional garantată, a nevinovăției oricărui cetățean.

Deci, eu propuneam soluția aceasta de 9 ani, ca să renunțăm la 7 ani. Așa rămâne într-un fel discutabilă, să zicem, severitatea textului, dar așa, ca să nu mai fie nici un fel de dispută între grupuri și să poată trece și acest Cod, așa, greu, abrupt, eu propun această soluție politică mai mult decât juridică. Sub celălalt maxim, dar ca să votăm cu toții, să ne vedem de-ale noastre! Ma doare inima când fac asemenea propuneri, dar dacă facem și politică, s-o regăsim undeva într-un text. Așa cum s-a făcut compromisul pe care l-ați pledat cu atâta frenezie la art.200 și s-a votat patriotic, faceți și aici unul, de ce aici nu mai facem? Vă propun și eu, știți, un fel de negociere politică.In rest, juridic... îmi permit să mă retrag, pentru că sunt argumente științifice pe care văd că aici nu le mai putem susține.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu, domnule deputat.

Mai sunt alte solicitări de luări de cuvânt? Nu sunt.

Deci, ne găsim în următoarea situație, stimați colegi. În privința art.264, amendamentul care era în raportul inițial de-a introduce un alineat nou după alin.2, a fost retras.

În mod corelativ, s-a propus însă să se umble la limita superioară a pedepsei prevăzută la alin.1. Și aici avem trei propuneri, patru, de fapt.

Una, a comisiei, să se mărească limita maximă a pedepsei de la 7 ani la 12.

A doua propunere, în ordinea prezentată, a fost cea a domnului Vasile Lupu, dânsul propunând ca limita maximă să fie de 10 ani, nu 7, deci, cât figurează în varianta Senatului și nici 12, cât propune comisia, ci 10.

A mai fost, după aceea, propunerea domnului deputat Stancov, care numai ce-a fost prezentată în fața noastră, și anume ca limita maximă să fie de 9 ani.

Și, în fine, a patra opinie care s-a exprimat, fiind susținută de către domnul senator Ion Predescu, în numele inițiatorilor și și de către domnul secretar Ovidiu Petrescu, constând în menținerea limitelor pedepsei de la alin.1, așa cum figurează aceste limite și în varianta Senatului.

Acestea sunt lucrurile în privința cărora, evident că trebuie să luăm acum unele decizii.

Prima dată am să vă rog să vă pronunțați în legătură cu propunerea comisiei, deci de mărire a limitei superioare de la alin.1, de la 7 ani la 12 ani.

Cine este, vă rog, pentru? Nu sunt voturi pentru, da? Ba da, sunt 3. Deci, n-a întrunit majoritatea necesară.

Propunerea domnului deputat Vasile Lupu - limita superioară prevăzută în partea finală a alin.1 să nu fie de 12, ci de 10 ani.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? 12 voturi pentru.

Deci, n-a întrunit numărul de voturi necesar.

Propunerea domnului deputat George Stancov, și anume limita superioară să fie, la alin.1, de 9 ani.

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este, vă rog, pentru? 19 voturi pentru.

Impotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abțineri? 10 abțineri.

Supun votului textul alin.1 așa cum figurează el în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? 31 voturi pentru.

Voturi contra, vă rog 2 voturi împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Socotim adoptat alin.1, da? Da.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Nu încape nici o îndoială că suntem în afara regulamentului, cel puțin pentru cei care vor citi dezbaterile parlamentare, un text trecut cu 31 de voturi în Camerea Deputaților. De aceea, cred că nu se poate adopta acest text, mai ales așa cum ați folosit dumneavoastră procedura și, în numele Grupului parlamentar PNȚCD, solicit să se voteze de acum numai în condiții de cvorum.

Domnul Marțian Dan:

Da, aceasta este echivalent cu a cere să facem un apel nominal. Dacă-l vreți, eu n-am nimic împotrivă; nu cred că vă avantajează nici pe dumneavoastră, nici pe alte grupuri parlamentare, aceasta în primul rând.

În al doilea rând, noi am căzut de acord ca, în ceea ce privește două comisii, trei comisii chiar, ele să lucreze și sunt aici. Dacă ne blocăm și dacă apar anumite probleme în privința cărora survin niște îndoieli în legătură cu validitatea votului, lucru pe care nu-l contest în luarea dumneavoastră de cuvânt, evident că va trebui să apelăm la ei.

Rog pe domnii chestori, prima dată, să facă în așa fel încât să invite pe toți colegii în aulă, vom vedea care este situația, noi știm despre cele trei comisii care lucrează la sala 22 și respectiv la sala 29 și probabil că va fi nevoie să îi rugăm să întrerupă pentru un mic moment lucrările. Până atunci îl rog pe domnul Nestor Călin, dânsul dorește să intervină, să facă acest lucru. Încă o dată mă adresez chestorilor să invite pe toți colegii în aulă.

Domnul Nestor Călin:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu ne putem opri din lucru pentru motivele arătate de domnul deputat Lupu, pentru că cvorumul este cel anunțat de dimineață, răsturnarea acestei situații se face numai prin apel, nu a cerut nimeni apelul, dar vă rog să-mi permiteți să vă informez că, într-adevăr, și eu sunt într-o comisie, Comisia de apărare, toată, este la bibliotecă și celelalte două la fel.

Deci, domnule președinte, chiar că nu ar fi oportun să se facă apelul în momentul în care se știe că noi suntem tot într-o activitate a Parlamentului. Poate iau act și domnii ziariști care fotografiază băncile goale. Să poftească și la bibliotecă și unde sunt celelalte două comisii, să se convingă odată că, într-adevăr, se lucrează și în alte... puncte de lucru, ca să fiu așa, într-un limbaj de producție. Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Eu zic să reținem ceea ce este rațional și sănătos în observația domnului Vasile Lupu și anume că, într-adevăr, din mai multe motive, sunt niște colegi de ai noștri foarte obosiți după două luni de vacanță încât, imediat ce trece o jumătate de oră, și-au epuizat capacitățile fizice și intelectuale și de voință și alte chestiuni și părăsesc și stau la taclale și în alte locuri. Știți?! Sunt așa epuizați, domnule! Lucrăm de mult, pe brânci...

Din sală:

...Unde o fi domnul Patriciu, domnul Severin?...

Domnul Marțian Dan:

Imediat, o să-i rugăm pe domnii chestori să invite pe toți colegii. Noi, deci, ne-am dat, ca să spunem așa, consimțământul să lucreze cele trei comisii și vom vedea, dacă va fi nevoie, atunci vom face noi o "tulburare" de lucru în activitatea comisiilor.

Stimați colegi, până rezolvăm acest contencios pe care îl avem, de cvorum și de procedură, vă supun atenției următorul lucru. Eu am anunțat deci, și v-am cerut consimțământul pentru ca proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Consiliului economic și social să fie examinat în fond de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare. Am discutat chiar atunci cu domnul secretar general și cred că noi, aici, Biroul permanent trebuie să facem o amendare. Consiliul economic și social este, prin excelență, un organism de conciliere, de negociere în cadrul căruia, cu precădere, își va găsi concretizarea și manifestarea formula tripartită de examinare a unor măsuri, în care vor fi reprezentate structurile diferitelor segmente importante ale societății românești. Vor fi acolo organizații sindicale și altele de această natură, vor fi acolo reprezentante - mă rog - organizațiile patronatului, vor fi alte componente, inclusiv din anumite paliere ale puterii executive și, evident, alți exponenți ai societății civile. Ținând seama tocmai de faptul că, în cadrul acestui Consiliu economic și social, va avea o pondere însemnată discutarea unor lucruri de politică economică și socială, dar mai ales de concilierea diferitelor interese, în funcție de subiecții purtători ai acestora, credem că s-ar impune ca analiza în fond a acestui proiect de lege să fie făcută de către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și de către Comisia pentru muncă și protecție socială. Aceasta este propunerea mea ca să adăugăm pentru analiza în fond trimiterea acestui proiect de lege la cele două comisii, ele urmând să examineze în comun și să pregătească un raport asupra acestui proiect de lege. Dacă în legătură cu aceste propuneri sunt observații? Nu sunt. Vă supun votului deci, ca analiza în fond să fie făcută în comun de cele două comisii: Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare și Comisia pentru muncă și protecție socială.

Cine este vă rog pentru? Vă mulțumesc.

Dacă este cineva împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri dacă sunt? Nu sunt. Vă mulțumesc.

A fost aprobată această propunere.

Rog acuma pe domnii chestori deci, să facă eforturi să invite pe toți colegii în aulă.

Deci, noi avem așa: avem colegii noștri din trei comisii - Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, Comisia pentru buget, finanțe și bănci, care lucrează la sala 29, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic lucrează la sala 22 și mai avem un număr de deputați în Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, care, la salonul Nicolae Iorga poartă niște discuții cu factori de răspundere din Societarea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune, în legătură cu timpii de antenă și celelalte aspecte legate, mă rog, de campania electorală și transmiterea unor acțiuni din campania electorală prin cele două societăți. Evident că va trebui la toate aceste componente, ca să spunem așa, să apelăm..., să-i rugăm dacă nu avem cât de cât o prezență suficient de convingătoare.

Domnul Mircea Ciumara:

Ce facem, îi aducem jos?

Domnul Marțian Dan:

Domnule Ciumara, eu vă propun următorul lucru: să îi invitați pe colegi, dacă mai aveți acolo. Imediat vom lua o anumită decizie, după care cred că veți putea lucra, da? Bine. Rugați-i, cereți-le scuzele cuvenite și peste un sfert de oră cred că vom putea să fim în condiții ca dumneavoastră să puteți lucra acolo în comisie. Invitați-i și pe cei care sunt la camera 29 și pe cei de la Nicolae Iorga, să întrerupă pentru 10 minute lucrările, da?

Din sală:

Domnul deputat Lupu a plecat.

Domnul Marțian Dan:

Bun. Dânsul a plecat, dar nu a plecat problema pe care a ridicat-o dânsul. Vedeți?! Ea a devenit o problemă, de acuma, de respect de către Cameră a propriului Regulament, așa că...în aceste împrejurări, nu avem altă soluție decât să oprim pentru un timp scurt activitatea în comisii și să invităm pe colegii respectivi să participe la vot.

Rog pe toți colegii să ocupe mai repede locurile în sală, ca să putem lucra în condiții de cvorum.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să aveți amabilitatea să vă ocupați locurile. Îmi pare foarte rău că a trebuit să recurgem la a invita pe colegii noștri din diferite comisii care, potrivit consimțământului nostru, au lucrat asupra unor proiecte de legi, însă ne-am blocat din cauza problemelor de cvorum.

Am să vă pun în temă, foarte pe scurt, pe acei dintre domniile voastre care nu ați participat aici în legătură cu obiectul votului pe care va trebui să-l exprimăm. Discutăm, pe baza propunerilor Comisiei juridice, de disciplină și imunități, art.264 din Codul penal care a fost remis spre reanalizare. În acel articol s-a propus introducerea unui alineat nou care figurează în raportul inițial difuzat nouă tuturor.

În urma analizelor făcute în comisie în cursul zilei de ieri, s-a ajuns la următoarea soluție: să nu se mai introducă alineatul nou pe care l-a propus comisia inițial prin raportul ei și care, știți foarte bine că în cursul zilei de marți, cred, a fost obiectul unor discuții destul de aprinse. Atunci comisia propunea următorul text ca alineat nou: "Favorizarea săvârșită de polițist, magistrat sau expert se pedepsește cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor".

În urma dezbaterilor care s-au purtat, a unor rezerve pe care le-au exprimat unii dintre colegi, care au avut alt punct de vedere decât cel de susținere a acestui amendament, și, în urma unor elemente pe care le-a prezentat în cadrul dezbaterilor noastre inițiatorii, comisia, reexaminând problematica acestui alineat, au ajuns la concluzia să renunțe la a-l mai susține. În schimb, în ceea ce privește alin.1 al art.264 să se mărească limita superioară a pedepsei prevăzută la alin.1. Și atunci, textul alin.1 ar suna astfel: "Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani", figurează în varianta adoptată de către Senat.

Comisia a propus limita superioară nu de 7 ani, ci de 12 ani. În cadrul dezbaterilor care s-au purtat astăzi aici, pe marginea propunerii comisiei, s-au mai făcut încă două propuneri: domnul deputat Vasile Lupu a propus ca limita superioară să nu fie de 12 ani, cât a propus comisia, ci de 10 ani.

A doua propunere a fost a domnului deputat George Stancov, care, în ceea ce privește limita maximă, propunea ca ea să fie de 9 ani.

Deci, avem aceste 4 niveluri: 7 ani prevăzuți în varianta adoptată de Senat, 12 ani, limită superioară propusă de către comisie, 10 ani de către domnul deputat Vasile Lupu și 9 ani de către domnul deputat George Stancov.

În ceea ce privește alin.2 nu au fost în legătură cu el nici un fel de obiecțiuni și el sună: "Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor".

N-au fost discuții nici în legătură cu alin.3, ultimul al acestui articol, care sună: "Favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește". Noi am examinat aceste amendamente și până la urmă s-a ajuns la formula care figurează în varianta Senatului. Acuma îl consult pe domnul deputat Vasile Lupu dacă socoate că, mă rog, trebuie în condiții care cred că sunt firești, dacă mai cere să supun la vot amendamentele la alin.1. Evident că dacă îl supun al dânsului, același lucru vom face și cu celelalte, dacă nu întrunește majoritatea regulamentară cerută, da? Vă rog.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, nu numai că păstrez acest amendament și îl susțin, dar mai vin cu un argument: într-adevăr, dacă favorizarea infractorului de la infracțiunile privind securitatea statului este tot de 10 ani, a fost stabilită în condițiile în care, în Codul nostru penal, favorizarea infractorului era pedeapsa până la 3 ani, deci în reglementarea veche, acum, în noua structură a Codului penal, cred că 10 ani nu este exagerat și dacă este vorba de dozarea pedepsei, va să zică un cuvânt insultător adresat unui funcționar poate duce la o pedeapsă până la 7 ani, dacă îmi amintesc bine, de la ultraj sau la ofensă adusă autorității, atunci favorizarea unei infracțiuni de omor, a unei evaziuni fiscale de sute de miliarde, deci, să rămână la o pedeapsă minoră. De aceea, păstrez acest amendament și vă rog să considerați că 10 ani pentru favorizarea infractorului nu este deloc o pedeapsă gravă.

Domnul Marțian Dan:

Rog acuma pe domnul Nestor Călin, după aceea o să rog și pe domnul deputat Stancov să prezinte foarte pe scurt amendamentul dânsului, pentru că una este dacă eu fac o prezentare din aceasta foarte succintă, mai bine să și-o facă fiecare dintre autori, dar într-o expunere concisă și ascultăm și punctul de vedere al inițiatorului, după care vom proceda la vot.

Domnul Nestor Călin:

Domnilor colegi,

Motivul pentru care nu poate fi acceptată o pedeapsă mare, mai mare decât cea prevăzută în proiectul nostru, aceea de 7 ani: este legată de situația de dezincriminare, pe care o găsim în acest text. Prin urmare favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește și dincolo să apară pedeapsa de 9 ani, 10 ani și cât mai cer alți colegi.

Noi știm gradele de rudenie, cele patru grade de rudenie. S-ar putea ca unul din favorizatori să se încadreze în gradul de rudenie și după aceea să se creeze o altă situație; intervine un divorț, intervine o altă problemă, o desfiere. Or, treapta aceasta imensă de la pedeapsa mare la dezincriminare nu putem să o acceptăm. De aceea, eu, ca inițiator al proiectului de la Cameră, vă rog să votați varianta pe care a propus-o domnul ministru în proiectul de la Senat și care este cea mai apropiată și de pedeapsa care a fost în Codul penal anterior. Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc și eu. Domnul Stancov dacă dorește. Nu este, da? Bun. Domnul Predescu. Domnul senator Predescu, vă rog, în numele inițiatorului, să prezentați, foarte pe scurt, pentru ca să fie în cunoștință de cauză colegii în legătură cu diferitele argumente și elemente de fundamentare a diferitelor opțiuni, pentru ca să putem vota în cunoștință de cauză.

Domnul Ion Predescu:

Am arătat deja că pentru infracțiunile privind siguranța națională, maximum pedepsei privind favorizarea este 10 ani. Gravitatea și gradul de pericol social sunt cu mult mai mari pentru acea categorie de infracțiuni decât cele la care se referă 264. Este nefiresc să se instituie o pedeapsă mai gravă, mai mare pentru categorii de infracțiuni cu tratament juridic mai blând decât pentru cealaltă categorie de infracțiuni. Ar însemna o distonanță în Codul Penal, o necorelare, o neconcordanță și - dați-mi voie - să spun că și o legiferare afectivă, nu rațională.

Al doilea considerent: luați în seamă și reglementarea azi în vigoare: până la 3 ani favorizarea, până la maximum 3 ani favorizarea pedepsită în concepția Codului penal trecut, și azi în vigoare, și până la 7 ani favorizarea care se referă la avutul obștesc. Acum ne ducem cu ea la 12 ani, aproape la dublu, nu este cu putință așa ceva. Cum să legiferăm de o asemenea manieră? Repet stăruința pe care o adresez: Codul penal este o lucrare de mari proporții. Un coleg deputat a arătat aici că el va face obiectul de studiu al cadrelor universitare, al studenților din întreaga țară, va fi cunoscut și studiat și de străini la catedrele de specialitate de la alte facultăți, va fi examinat ca soluție de drept comparat. Ne putem prezenta cu asemenea reglementare care nici măcar nu are unitate, concordanță și consecvență? Și facem salturi cu totul nejustificate de tratament juridic. Ce ar rezulta din acestea? Că noi reglementăm "ad libidum", după cum ne-a venit așa... cheful sau plăcerea, sau cum avut sentimente favorabile sau defavorabile. Nu au loc într-un Cod penal, într-o reglementare de asemenea proporții astfel de atitudini la baza reglementării, motiv pentru care 7 ani este o pedeapsă destul de severă, adică chiar 7 ani de închisoare ca maximum este o pedeapsă de neluat în considerare, este o pedeapsă derizorie? Și așa, Codului penal, vedeți, la dezbaterea generală și la alte articole, i s-a adus învinuirea că am încriminat și am penalizat la un nivel cu totul neîntâlnit în lume și că este cel mai represiv dintre Codurile penale din Europa. Și la ceea ce am zis noi, până la 7 ani, dumneavoastră veniți cu 12 ani. Cum se împacă aceasta cu obiecția care s-a făcut la început, la caracterizarea generală a Codului, în cadrul dezbaterilor generale, sau la alte infracțiuni, unde, pe criterii tot afective, s-a cerut reducerea pedepselor? Aici s-a mai stăruit în sancționarea tulburăii de posesie. Domnule, este fapt civil, domnule, este relație civilă tulburarea de posesie, de principiu. Și în vechiul Cod penal se sancționa penal, numai dacă era făcută cu violență strămutarea de hotare, cu agresivitate... Noi, acum, am incriminat tulburarea de posesie, adică fapta civilă am făcut-o infracțiune.

Să gândim cu seriozitate și cu temei la lucrurile acestea. Că sunt prevăzute în Legea fondului funciar, da, dar acolo este o altă problemă, acolo sunt incriminări speciale de natură a asigura punerea în aplicare și respectarea soluțiilor privind reforma agrară, adică reglementările din acea lege, nu este vorba de Codul penal. Este o reglementare specială și care, odată cu terminarea punerii în aplicare a Legii nr.18/1991, acele reglementări penale, acele infracțiuni devin desuete, vor intra în dreptul comun, care este Codul penal, nu se va mai aplica Legea nr.18/1991, așa încât vă rog să existe înțelegerea de a adopta un Cod corespunzător, care să reflecte și capacitatea Parlamentului, să nu se poată spune că Parlamentul, din punct de vedere juridic, a fost incapabil de a adopta un Cod corespunzător.

Domnul Marțian Dan:

Vă mulțumesc.

Domnule Vasile Lupu, vă dau acum cuvântul. Și vă rog să fiți de acord, stimați colegi, să trecem la vot, pentru că am impresia că ceea ce trebuia transmis s-a transmis ca informație.

Domnul Vasile Lupu:

Ceea ce nu s-a spus în sală, acum, după ce s-au mai adunat colegii, minimum special al acestei infracțiuni este de la 3 luni la 10 ani, marja este foarte mare, că vechiul Cod penal prevedea maximum 3 ani, poftiți situația în care a ajuns țara, țara infracționalității! Și, apoi, cred că studenții la Drept și specialiștii în Drept studiază și starea infracționalității în România.

Mă rog, știu eu, contraargumentele pentru 12 ani cred că, de-acum, sunt deja de prisos, din moment ce și Comisia juridică a renunțat, pentru că nu a fost susținută această variantă cu nici un vot, când s-a supus, anterior, votului Camerei, dar de la 3 luni la 10 ani este rezonabil.

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan:

Doamnelor și domnilor,

Ați ascultat, deci, datele problemei. Comisia juridică a propus 12 ani.

Supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru limita superioară a pedepsei, sancționată prin conținutul și redactarea alin.1, să fie de 12 ani, în loc de 7, cât figurează în varianta Senatului? Cine este, vă rog, pentru? 9 voturi pentru. Deci nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Următoarea propunere este a domnul deputat Vasile Lupu. Dânsul propune ca limita superioară a pedepsei prevăzută la alin.1 să fie de 10 ani, în loc de 7, cât figurează în varianta Senatului.

Cine este, vă rog, pentru? 33 de voturi pentru. Nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Domnul deputat George Stancov propune ca această limită superioară să fie de 9 ani.

Vă rog să vă pronunțați. Cine este pentru 9 ani? 24 de voturi. Nu a întrunit numărul de voturi necesar.

Supun votului, acum, alin.1 cu limitele, deci, inferioară 3 luni, pedeapsa de închisoare de 3 luni, și superioară 7 ani, cum figurează în varianta adoptată și de către Senat.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Împotrivă? 6 voturi împotrivă. Abțineri? 12 abțineri.

Deci, cu majoritate de voturi, s-a aprobat alin.1.

În privința alin.2, nu au fost propuneri de amendare. Îl citesc: "Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor". Nu au fost în legătură cu el nici un fel de sugestii, propuneri. Vi-l supun votului așa cum l-am citit.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă?

Rog pe domnii colegi să rămână, pentru că va trebui să ne pronunțăm și asupra articolului în ansamblu și, după aceea, mă rog, vom avea puțină posibilitate de mișcare.

Împotrivă dacă sunt voturi? Nu sunt. Abțineri dacă sunt? O abținere. Cu majoritate de voturi, a fost aprobat alin.2.

Alin.3, de asemenea, în privința lui nu s-au făcut nici un fel de sugestii, propuneri și sună astfel: "Favorizarea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește".

Supun votului dumneavoastră textul alin.3.

Cine este, vă rog, pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, a fost adoptat și alin.3.

Vă supun votului art.264 în ansamblu.

Cine este pentru adoptare? Vă mulțumesc. Dacă este cineva împotrivă? Nici un vot împotrivă. Abțineri dacă sunt? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, s-a aprobat deci art.264.

Au mai rămas 2 articole: 236 și 2361, pe care le vom discuta la întâlnirea liderilor grupurilor parlamentare și membrilor Biroului permanent, luni.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 15 avril 2021, 12:01
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro