Plen
Ședința Senatului din 10 mai 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.68/20-05-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
10-10-2019 (comună)
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 10-05-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 mai 2004

2. Declarații politice prezentate de senatorii:

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

  ................................................
 

Stimați colegi, să intrăm în primul punct al ordinii de zi, înainte de a hotărî asupra programului de lucru, asupra ordinii de zi.

Invit colegii parlamentari care s-au înscris la declarații politice să le prezinte în plenul Senatului.

Grupul parlamentar P.S.D., domnii senatori Ghiorghi Prisăcaru, Adrian Păunescu, Sin Nicolae și Matei Vintilă.

 
Ghiorghi Prisăcaru

Îl invit pe domnul senator Ghiorghi Prisăcaru, pentru a prezenta declarația politică formulată.

Rog colegii senatori să-și ocupe locurile.

 

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În urmă cu o săptămână avea loc cea mai mare extindere din istoria Uniunii Europene. Opt din cele zece state care au devenit la 1 mai 2004 membre cu drepturi depline ale Uniunii aparțin Europei Centrale și de Est.

România nu a făcut parte din acest val al extinderii.

Aceasta nu ne împiedică însă să-i felicităm pe colegii parlamentari, pe cetățenii țărilor respective, pentru șansa de a fi aderat la cea mai complexă structură economicopolitică de pe continentul european.

De-a dreptul stranie mi se pare atitudinea P.N.L., care încearcă să se degajeze de orice răspunde în legătură cu ritmul evoluției României spre Uniunea Europeană, recurgând la o serie de acuze.

Dar să mă explic. Președintele P.N.L., domnul Stolojan, a regretat, într-o declarație făcută zilele trecute, că România nu a putut să intre în primul val de țări care au început negocierea. Să fi uitat oare liderii P.N.L. că țările din primul val au început negocierile de aderare în 1999, exact în al treilea an de când Domniile lor, împreună cu aliații din fosta coaliție, se aflau la guvernare? Și atunci care este răspunderea P.S.D., în condițiile în care acesta era în opoziție? În plus, în toată perioada 1996-2000, P.S.D. a fost un susținător activ și un partener loial al integrării nediscriminatorii a celor zece țări din Europa Centrală și de Est în Uniunea Europeană.

În al doilea rând, este de neînțeles faptul că P.N.L. și P.D. nu fac sau nu vor să facă legătura între acest eșec, în privința îndeplinirii criteriilor de aderare la termenul stabilit, și prăbușirea economică din perioada 1997-2000.

Pentru toți este limpede că tocmai contraperformanțele acelei guvernări, inclusiv în planul reformei din diverse sectoare de activitate, au descalificat temporar România din cursa pentru integrare, amânând data începerii negocierilor. În primul raport al Comisiei Europene din 1997, elaborat în baza rezultatelor din anii precedenți, România se situa în plutonul fruntaș printre țările candidate. În 1999 și 2000 ea se afla, din păcate, pe ultimele locuri.

În al treilea rând, au uitat oare liderii alianței P.N.L.-P.D. că tocmai guvernarea din care au făcut parte între 1996-2000 a fost cea care a stabilit anul 2007 ca an țintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană?

Este limpede că partidele din fosta guvernare erau conștiente de faptul că prăbușirea economică și lipsa de reforme în alte sectoare descalificau România de privilegiul de a se afla printre primele țări care vor adera la Uniune.

Aș dori să mai amintesc un lucru, care, probabil, este mai puțin cunoscut. În anul 2002 Partidul Social Democrat și Guvernul Năstase au cerut revizuirea datei de aderare, în sensul devansării acesteia pentru 2004.

Fostul ministru francez de externe Hubert Vedrine și apoi președintele Jacques Chirac au susținut la Consiliul European de la Laeken, în decembrie 2002, solicitarea României pentru devansarea în 2004 a acestui termen.

Reprezentanții Comisiei au afirmat însă limpede: "Aceasta a fost opțiunea guvernanților români, exprimată la începutul anului 2000, iar noi am programat negocierile în funcție de această dată."

Deci nu înțelegem ca un partid parlamentar să nu-și recunoască propriile răspunderi în întârzierea îndeplinirii unei opțiuni de interes național.

Personal pot să înțeleg că un partid aflat în opoziție trebuie să aibă o atitudine critică față de guvernare. În cazul de față, însă, mi se pare că opoziția recurge neonorant la principiul "artă pentru artă", criticând Guvernul și P.S.D. doar din motive electorale.

În sfârșit, doresc să aduc în discuție o problemă de comportament. Am fost și sunt, alături de colegii din Grupul P.S.D. al Senatului, unul dintre cei mai fervenți susținători ai aderării României la Uniunea Europeană, dar, ascultând limbajul unui coleg din P.N.L. la adresa șefului statului român, domnul Ion Iliescu, a primuluiministru, domnul Adrian Năstase, a partidului de guvernământ, folosit săptămâna trecută în plenul Senatului, mă întreb dacă un asemenea limbaj este cel mai adecvat pentru oamenii politici dintr-o țară care dorește cu ardoare să intre în Uniunea Europeană.

Uniunea este nu numai o structură economică, bazată pe o economie de piață funcțională și extrem de competitivă, dar reprezintă și o comunitate de valori, în care predomină cultura politică și un comportament civilizat. Nu știu să mai existe vreo țară în Europa în care să fie atâta lipsă de respect față de personalități care reprezintă instituțiile statului de drept, alese în mod democratic.

Doamnelor și domnilor,

Important este acum ca România să-și continue eforturile pentru încheierea negocierilor în 2004 și semnarea tratatului de aderare în 2005. Din acest punct de vedere, sunt mai mult decât încurajatoare opiniile unor șefi de guverne din Franța, Irlanda, Austria și Danemarca, precum și ale unor oficiali ai Uniunii Europene, care arătau recent că marele proiect european nu va fi terminat până când România și Bulgaria nu intră în Uniunea Europeană, țări care sunt parte inseparabilă a acestui proiect atotcuprinzător și ireversibil. Aceștia au apreciat că negocierile cu România avansează bine, iar Comisia Europeană va face tot ce-i stă în putință pentru a o ajuta să adere în 2007.

Nu poate exista o Europă unită fără România, iar Uniunea Europeană este incompletă fără România. Și cred că nu sunt lipsite de interes spusele marelui istoric Gheorghe Brătianu, rostite încă în 1941, citez: "Suntem ceea ce Iorga numea un stat de necesitate europeană.

Statul nostru este în atenția Estului și Vestului, deopotrivă și în tot timpul. El deține, cum s-a spus, cu adevărat, o pozițiune-cheie, iar atenția acestuia, a altuia pentru tine, poate fi grijă și simpatie, poate fi și ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie."

România a ales, iar opțiunea sa pentru valorile democrației și structurile europene este ireversibilă. Printr-o fericită împrejurare, Ziua Europei, pe care am sărbătorit-o ieri, a coincis cu Ziua Independenței de Stat a României.

Uniunea Europeană va reprezenta, alături de Alianța Nord-Atlantică, garantul ființei și independenței noastre naționale, ca și al prosperității și bunăstării poporului român.

Să fim, deci, stimați colegi, optimiști.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Maria Ciocan

Invit la tribună reprezentantul Grupului P.R.M., doamna senator Maria Ciocan.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Maria Ciocan:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Democrația spre care tinde societatea românească și drumul spre Europa, care trebuie parcurs, reclamă oameni instruiți, civilizați, încărcați cu cunoștințe temeinice, specialiști de toate gradele și în toate domeniile. De aceea problema educației morale a tineretului este sau ar trebui să fie preocuparea de căpetenie a factorilor chemați să colaboreze la îndrumarea lor.

Neamul românesc are nevoie azi mai mult ca oricând de oameni cu deprinderi bune, cu caractere ferme.

Formarea tineretului în sensul bun este în funcție de cum se prezintă educatorii, de atitudinea lor morală, de gradul de consecvență dintre vorbă și faptă. Educatorii trebuie să fie adevărați apostoli, să lucreze cu pasiune, să inspire dragoste, încredere, bunătate și omenie. Dar tocmai acestea sunt puse în pericol de faptul că apostolii viitoarei societăți au ca primă preocupare supraviețuirea, ziua de mâine a lor și a familiilor lor și apoi educarea elevilor, pentru că, într-adevăr, salariile profesorilor, la toate nivelurile de învățământ, sunt doar de supraviețuire.

Din această cauză se diminuează interesul educatorului pentru menirea sa, pentru modul cum va fi perceput de elevi, mulți chiar abandonând învățământul, preferând alte domenii, alții chiar părăsesc țara.

Probabil, la toate acestea s-au gândit și guvernanții noștri când au elaborat Legea nr. 315/2003. În general, este o lege bună, prin care se recunoaște, în sfârșit, importanța socială a muncii profesorului universitar, dar numai a lui, care reprezintă doar 15% din personalul universitar. Această lege a creat însă o situație de discriminare, de tensiune și nemulțumire în domeniul universitar, producând o uriaș. discrepanță între salariul profesorului universitar, care poate ajunge la peste 20 milioane lei, și salariul celorlalți, respectiv 85% din cadrele didactice universitare și întreg personalul didactic, tehnic și administrativ, al căror salariu începe de la 2,5 milioane și nu depășește cu mult salariul mediu pe economie.

Grevele generale din toate centrele universitare dovedesc totala nemulțumire a celorlalte cadre didactice universitare, care cer elaborarea unei noi legi speciale de salarizare pentru toți salariații din învățământul universitar, inclusiv personalul nedidactic.

Este nefiresc faptul că, în loc să fie în plin act educațional, slujitorii școlii trebuie să picheteze prefecturi sau instituții guvernamentale, în speranța că cineva își va face puțin timp pentru a le asculta doleanțele și a pune pe făgașul normal întreg învățământul românesc, și nu pe felii, fără a se face o corelație între toate treptele și nivelurile.

Conflictul este foarte serios și trebuie luat ca atare, pentru că liderii sindicatelor învățământului universitar sunt deciși să declanșeze greva generală, dacă până la data de 28 mai nu se vor soluționa problemele ridicate, mergând până la boicotarea examenelor și neîncheierea anului școlar.

Că învățământul românesc se confruntă cu grave probleme la toate nivelurile și că sindicatele nu mai sunt dispuse să aștepte o arată alianța sindicatelor din învățământ, care au încheiat în săptămâna 3-9 mai 2004 un protocol pentru a susține și obține o singură lege pentru toți angajații din sistem, inclusiv pentru personalul nedidactic.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Radu Alexandru Feldman

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul senator Radu F. Alexandru.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Înainte de a da citire declarației mele politice, mă simt dator nu cu o replică, pentru că colegul meu a avut delicatețea să nu mă nominalizeze, cu toate că mă tem că la mine se referea.

Aș vrea să vă mărturisesc, am ferma convingere că ceea ce atrage respectul nu este funcția în sine, ci felul în care cel care este într-o anumită funcție își îndeplinește datoriile. Față de acest fel suntem datori să le aplaudăm, fără nici un fel de rezervă, atunci când faptele o reclamă, sau, în măsura în care prestația nu este conform așteptărilor, nu avem datoria, avem obligația, cu toată fermitatea, să ne pronunțăm.

Am tot respectul față de șeful statului, am toată considerația față de primul-ministru, însă, în situația în care faptele Domniilor lor sunt cele la care m-am referit, atunci cred că sunt dator să-mi spun punctul meu de vedere și am spus-o într-un limbaj în care nu există nimic de amendat.

Mă simțeam dator să fac această precizare și luați-o ca o formă de respect pe care, știți bine, v-o port.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Miercuri, 5 mai, a avut loc la Giurgiu lansarea candidaturii domnului Lucian Iliescu la funcția de primar al municipiului. Domnul Iliescu este primarul în exercițiu al orașului, la al doilea mandat, și este președintele Organizației Județene P.N.L.

Sala Teatrului Valah din Giurgiu a fost arhiplină, la ora evenimentului, iar la spectacolul care a urmat în Piața Sfatului se apreciază că au fost prezenți în jur de circa 30.000 de oameni.

Joi, 6 mai, "Gardianul" a fost cotidianul central cel mai prezent în mâinile și în casele giurgiuvenilor. De regulă, "Rodipet"-ul aduce cam 80 de exemplare pe zi în Giurgiu. La data la care ne referim a adus 500 de exemplare, restul, până la câteva zeci de mii de exemplare, câte s-au distribuit gratis în oraș, au fost aduse de la București, cu mașinile P.S.D.-ului. S-au pus ziare în cutiile poștale ale blocurilor, s-au aruncat în curțile oamenilor, s-au dat trecătorilor pe stradă, elevii de la Liceele "Tudor Vianu" și "Titu Maiorescu" au fost scoși dimineață pe stradă de profesori înscriși în P.S.D. să împartă și ei ziarele.

Ce legătură este între lansarea candidaturii domnului Lucian Iliescu și ploaia de exemplare din "Gardianul" ce a căzut pe capul giurgiuvenilor? Una singură.

Domnul Iliescu are în toate sondajele de opinie peste 80% din voturile oamenilor, în timp ce toți ceilalți 5 candidați, în frunte cu candidatul P.S.D., distinsul nostru coleg, domnul senator Sin, au împreună sub 20%.

Concluzia? Lucian Iliescu trebuie scos din cursă cu orice preț, prin orice mijloace. Așa s-a ajuns să se comande articolul care trebuia să demonstreze tuturor știutorilor de carte din Giurgiu că primarul P.N.L. este un hoț.

Odiseea prin care i-a fost dat să treacă, pe parcursul anilor, acestui primar al opoziției, care a refuzat să se înregimenteze în rândul partidului de guvernământ, este de domeniul neverosimilului. S-au scris numeroase articole în presa locală și în presa centrală, posturi de radio și televiziune au dedicat emisiuni întregi calvarului trăit de el.

Astăzi, domnul Hrebenciuc, vicepreședintele P.S.D., enumeră Giurgiu printre reședințele de județ în care P.S.D. nu are nici o șansă, și alegerile din iunie nu vor face altceva decât să-i ofere un nou mandat primarului liberal. Asta în condițiile unei lupte electorale corecte, în care candidații sunt lăsați să vină în fața alegătorilor cu bilanțul real al faptelor împlinite și când acestora, alegătorilor, li se recunoaște dreptul de a vota, dincolo de orice presiune, de orice încercare de dezinformare și de intoxicare, adică exact ce încearcă să facă în modul cel mai scandalos P.S.D. Giurgiu cu complicitatea descalificantă a unor așa-ziși oameni de presă.

Prima pagină din numărul din 6 mai a "Gardianului" titrează cu bumbi: "Primarul din Giurgiu, Lucian Iliescu, acuzat că a jonglat cu banii publici... Corpul de Control al Guvernului... Primarul și consilierii locali încheie contracte cu firme proprii..." și face trimitere la pagina de dezvăluiri unde hârtia este obligată să suporte cele mai aberante enunțuri.

Deși au fost sesizate atât Poliția, cât și Parchetul, anchetele acestora trenează, ba, mai mult, cei acuzați au fost găsiți nevinovați. Controlul financiar apreciază că persoanele cu funcții de conducere, respectiv primarul Lucian Iliescu și viceprimarii, pot fi făcute vinovate de săvârșirea unor fapte penale. Nu sunt dovedite, dar pot fi făcute vinovate. Surse oficiale ne-au declarat, sub rezerva anonimatului, că s-a creat pe plan local o atmosferă în care unii controlori financiari, magistrați, procurori și polițiști de bună-credință au fost descurajați, amenințați sau intimidați să facă verificări și cercetări penale.

A spune că anchetele poliției și parchetului trenează deliberat este o afirmație foarte gravă, care pune sub semnul întrebării calitatea și onestitatea activităților desfășurate de două dintre instituțiile de bază ale statului.

Doamna subcomisar Mirela Gheța, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului județean de poliție, cu care am luat personal legătura, mi-a declarat ferm, față de cele publicate în "Gardianul", că din cercetările actuale nu se reține nici o acuză și că Inspectoratul va da publicității un comunicat de presă.

A invoca raportul Corpului de Control al Guvernului înseamnă a minți, câtă vreme Victor Ponta, la data aceea, șeful Corpului de Control, declara într-o emisiune "Tucă Show" că echipa de control nu a găsit nimic care să-l incrimineze pe primarul de Giurgiu.

A afirma că un primar al opoziției amenință și descurajează controlorii financiari, magistrații, procurorii și polițiștii înseamnă a depăși orice limită și a plonja într-o zonă a absurdului și a mizeriei umane.

Nici o clipă cei doi ziariști nu au găsit cu cale să-i pună măcar și o singură întrebare primarului Iliescu, iar încercările repetate ale subsemnatului de a vorbi cu directorul general al ziarului au rămas fără nici un răspuns. Ceea ce a reușit P.S.D. Giurgiu în ziua de 6 mai 2004 nu mai este un abuz, este un caz public de viol, iar victima se numește cotidianul "Gardianul".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Democrația din România, atât de firavă și atât de greu încercată cât este, datorează enorm mass-media.

Alegerile din 2004, atât cele locale, cât și cele prezidențiale, au o miză cu totul aparte și suntem martorii unor semnale tot mai îngrijorătoare legate de felul în care P.S.D. înțelege să ducă lupta electorală.

Presiunile pe care puterea le va exercita asupra presei vor fi tot mai puternice și "Gardianul", 6 mai, este un accident care nu trebuie să se mai repete.

Cu prețuire și încredere mă adresez Clubului Român de Presă cu rugămintea de a se sesiza de cele întâmplate și de a stabili în interiorul breslei normele care se impun pentru ca alegătorii să aibă în continuare în mass-media partenerul obiectiv, corect, pe care îl au de atâția ani.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
George Mihail Pruteanu

Îl invit la tribună pe domnul senator George Pruteanu, senator independent.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă citesc, stimate colege și stimați colegi, câteva pasaje dintr-un articol publicat de actualul primministru, intelectualul Adrian Năstase, profesorul universitar Adrian Năstase, publicat în 1999, în ziua de 5 octombrie 1999, articol apărut în ziarul "Dimineața" și care a fost republicat și în revista "România Mare", ultimul număr.

Domnul Adrian Năstase vorbea atunci, în 1999... Titlul articolului era "Un vis al iredentismului unguresc, reamplasarea la Arad a monumentului libertății maghiare".

După ce făcea o scurtă istorie a acestui monument, a lucrării în sine, autorii ei, amplasarea, momentul, autorul articolului, adică domnul Adrian Năstase, scria: "Acestui întreg ansamblu ungurii îi spun Monumentul Libertății."

"După Marea Unire din 1918 monumentul a fost considerat ofensator pentru demnitatea românească, populația cerând înlăturarea lui din centrul Aradului, fapt ce s-a materializat printr-o hotărâre a Guvernului liberal condus de Ionel I. C. Brătianu, care în 1924 a dispus dezafectarea lui."

Sar câteva pasaje, pentru a vi le arăta pe cele mai relevante.

"Pentru a evita o criză diplomatică, spre sfârșitul anilor 1970...", citez din articolul domnului Adrian Năstase, "...România a sugerat conducerii statului maghiar că este dispusă să cedeze Ungariei monumentul dezasamblat, dacă aceasta dorește să-l instaleze pe teritoriul său.

Sugestia fiind respinsă categoric, partea ungară a boicotat convorbirile bilaterale din perioada 1980-1985 cu privire la regimul monumentelor, cimitirelor și operelor comemorative de război românești de pe teritoriul Republicii Populare Ungare."

"Concomitent...", citez în continuare din Adrian Năstase, "...a trecut la desființarea unor cimitire, parcele de morminte, monumente și simboluri comemorative de război românești aflate pe teritoriul ungar pentru ca, la un anumit moment, să condiționeze oprirea acestor acțiuni de reamplasarea la Arad a monumentului Ungariei Mari."

"Pertractările au continuat până la căderea regimului comunist în ambele țări. Numai că, imediat după Revoluția din Decembrie 1989, presiunile oficiale maghiare au reînceput cu o insistență mult sporită datorită noii conduceri politice."

De aici încolo devine mai interesant. Citez în continuare: "Susținătorul pretențiilor proaspetei democrații maghiare pe lângă oficialitățile române a fost ministrul de atunci al culturii." Aici este o confuzie de moment, e vorba de ministrul adjunct, domnul Dan Petrescu.

Citez: "Acesta a depus un efort demn de o cauză mai bună pentru ca simbolul Ungariei milenare să străjuiască și să sfideze pământul românesc al Transilvaniei.", scria Adrian Năstase în 1999, un specialist în relații internaționale. Să nu uităm că nu era un oarecine, fusese ministru de externe, știa ce scrie.

Ce scria în 1999 și cum a procedat în anul 2004?

Mergem mai departe. "Numai prin opoziția deschisă a conducerii de atunci a Armatei, domnul Dan Petrescu nu a avut câștig de cauză în Guvernul României. Iată însă că actualul Guvern al României...", e vorba de cel din 1999, "...a devenit subit preocupat de instalarea acestui simbol major al dominației maghiare în Transilvania.", scria Adrian Năstase în 1999.

Trec la finalul articolului. Autorul arată că amintirea personajelor care sunt reprezentate în acea statuie nu poate fi decât ofensatoare, am citit și citez un pasaj ulterior, deci "nu cinstirea generalilor este în cauză, ci instalarea humei...", probabil este o greșeală de tipar, "...capabile...", citez, "...mereu să dovedească prin simbolistica sa că Transilvania a fost reînscrisă în vechea ordine a Ungariei milenare."

"Nu discut aici și acum...", scrie Adrian Năstase, "...tertipurile la care s-a dedat actuala putere...", se referea la cea din 1999, "...pentru a da satisfacție, cel puțin, componentei sale U.D.M.R.-iste, pentru a putea da viață unui deziderat important al iredentismului maghiar."

Și, mai departe, în finalul articolului, autorul Adrian Năstase scria: "Indiferent dacă eu consider că ne confruntăm, în acest caz, cu o sfidare disprețuitoare a actualilor guvernanți adresată întregului popor român și o provocare intolerabilă și inconștientă din partea unor forțe revanșarde maghiare..." - repet, aceste rânduri nu sunt scrise de Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare, ci de Adrian Năstase, în 1999 - "...statuia de la Arad este o sfidare disprețuitoare a actualilor guvernanți adresată întregului popor român și o provocare intolerabilă și inconștientă din partea unor forțe revanșarde maghiare."

Articolul se încheia: "Acest monument, proprietatea statului ungar, trebuie să facă obiectul unei discuții la nivel de experți, pentru a stabili condițiile în care poate fi restituită părții maghiare, singura în măsură s-o prețuiască și interesată s-o reinstaleze, dar pe teritoriul său și cu banii săi!", scria Adrian Năstase.

"Cât despre parcul și ansamblul reconcilierii de la Arad, Guvernul poate să-l facă dacă are bani, dar cu monumente noi și numai dacă arădenii vor."

V-am citat cuvânt cu cuvânt din spusele domnului Adrian Năstase, din scrisele sale în 1999. Fără alte comentarii.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adrian Păunescu

Invit la tribună reprezentantul Grupului P.S.D., domnul senator Adrian Păunescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Îmi pare rău, domnule președinte, că, pentru cauzele înalte, oamenii nu știu să se unească la vreme. Eu am spus, în diverse ocazii, inclusiv aici, dar și în ședințele partidului din care fac parte, lucruri care priveau cauza pe care colegul a atacat-o acum, după ce a părăsit P.S.D.

Dacă eram mai mulți capabili de o elocință binefăcătoare, poate că nu ajungeam în această situație și nu eram atât de înțelepți târziu, după ce faptele s-au produs.

Pe de altă parte, îl rog pe domnul senator Radu F. Alexandru să nu uite că primarul liberal de Giurgiu, pe care l-a apărat, pe care îl cunosc bine, este un demn reprezentant al Partidului Socialist al Muncii.

L-am cunoscut, am fost în același partid, nu cred că este ceva rău în a fi membru al Partidului Socialist al Muncii... (Discuții în sală.)

Din sală:

Un drum care a dus la Giurgiu!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Uite, un drum care a dus la P.N.L. Giurgiu. Nu am nimic cu el, am spus doar că ați apărat un liberal care a trecut prin mai multe experiențe de viață, inclusiv prin aceea, foarte importantă, de socialist. Domnul senator nu o consideră... și eu cred că lucrurile trebuie să fie totdeauna echilibrate pentru ca nu neapărat cineva care nu este cu noi să devină dușmanul legilor și să fie considerat ca atare, și invers, cineva care este cu noi, inclusiv cu noi, liberalii, să fie liber de orice judecată...

Din sală:

Dreaptă!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Exact, dreaptă. Corect, aici ați găsit foarte bine cuvântul.

I se întâmplă oricui și cred, ca și Domnia voastră, că trebuie să acționeze numai legea și în nici un caz patima, dar nu am putut să nu precizez că nu este așa de simplă viața, că unul s-a născut liberal, se târăște prin desișurile patriei noastre nedefrișate, liberal, liberal, liberal, liberal, 40, 50, 60 de ani.

Nu! Acum câțiva ani era în Partidul Socialist al Muncii, eram colegi și era un demn luptător pentru ideea de stânga... (Discuții în sală.)

 
 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vreau dreptul la replică!

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Eu nu am nimic împotrivă, nu îmi este frică decât de propriile mele replici...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog să continuați.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

...de ale adversarilor, nu! (Sala se amuză. Aplauze.)

Aș vrea să spun ceva interesant legat de neputința marcată, chiar dramatică, de a te afirma în România la nivelul meritului pe care-l consideri important.

A venit la mine, la Cabinetul senatorial Dolj, profesorul Nicola, profesor de matematică la o școală specială de la Segarcea, să vadă dacă pot să-l ajut să se mute la Craiova, pentru că are familia acolo, pentru că peste câtva timp îi naște soția, și i-am spus că nu o să-l pot ajuta pentru că nu este voie.

Dar m-a întrebat dacă mă pot interesa, poate este vreun examen pe care poate să-l susțină. M-am interesat, am vorbit cu doamna Andronescu și mi-a spus că este un examen pe țară peste șase luni și că băiatul, dacă este cât de cât pregătit, nu se poate să nu-l reușească, pentru că nu sunt atât de mari somități, sunt oameni tineri care doresc un loc de muncă.

Bun! Nicola și-a văzut de drum, s-a dus ca să candideze la examen pentru post la Craiova. A luat examenul, însă, din nenorocire pentru el, l-a luat pe locul I.

O chestie tragică! I se născuse copilul de trei zile. Când a văzut că a luat examenul pe locul I și că trebuie să vină în București, i-a fost mult mai greu să-și închipuie depărtarea de copil decât atunci când el era la Segarcea, la școala specială. Atunci a început să umble să-i scadă nota. (Râsete.)

Vă spun, nu știu ce țară din lume are atâta haz în istorie. Vă dați seama?

Îmi spune: "Domnule Păunescu, domnule, fac orice, tata a făcut și niște zaibăr, fac orice, dar vreau să nu am nenorocita aceea de notă care mă obligă să mă duc la Liceul de Informatică, la liceul nr. 1 în materie pe țară din București." Nu! Nu s-a putut! Am vorbit, am încercat, mi-am adus aminte, cunoșteam pe unul, pe altul... nici nu puteam deschide vorba. Cum să spun eu: "Domnule, hai să-l belim pe-ăla, să-l dăm mai înapoi ca să ajungă și el la Craiova, nu la București!" Nu s-a putut. (Discuții în sală.)

Mă gândeam că domnul senator Matei Vintilă o fi trecut și dânsul printr-o situație ca aceasta și poate ne-ar da un sfat. De-aia o vorbi acum în sală.

Și nu s-a putut. A stat un an la liceul acesta, copilul creștea, ca orice copil, e o lege aberantă, tu te uiți în altă parte și copilul tău crește... așa ca în "Ismail și Turnavitu", ca în Urmuz... și nu s-a putut.

Chestiunea nu este că nu s-a putut atunci, acum doi ani și ceva. Nu se poate nici acum! Acesta este un nenorocit! A spus: "Domnule, ce rău trebuie să fac eu ca să mă lase să mă duc la Craiova? Dracu' m-a pus să iau nota maximă?!"

Acesta este profesorul Nicola, profesor de matematică, aflat în concediu de maternitate să-și crească - printre cifrele care-i năzăresc în creier - copilul. Pe cuvânt de onoare, ca să poată sta cu copilul și-a luat el, și nu nevastă-sa, concediu de maternitate. Eu știu că este o țară pe lume, o țară tradițională, nu-i spun numele, unde femeile nășteau și bărbații urlau de durere. Așa și profesorul Nicola! Este mama propriului său odor patern!

Dar iată că se mai petrec și alte lucruri, tot de aceeași natură, deși acestea nu au ajuns la absurd, dar au ajuns la sublim, ceea ce la un moment dat pare a fi același lucru.

Trei elevi de liceu din Constanța, Maria Carmen Sicovan, Andrei Dan Costea și Flaviu Valentin Bârzan, au câștigat marele premiu la un concurs organizat anual de NASA, o organizație locală de acolo, din Constanța, care se ocupă cu zboruri cosmice, și ei, acolo, având probabil și pile, au cunoscut pe Nasu. Au luat examenul și au câștigat cele trei premii ale NASEI.

Proiectul acestor copii era al unei stații orbitale, la concurs participaseră - să precizăm și asta - 120 de echipe din 15 state și l-au câștigat nerozii ăia de copii din Constanța, care croiți parcă erau, și așa s-au și arătat până la urmă, să câștige Proiectul stațiilor orbitale NASA. Asta este, va fi foarte greu și pentru ei, cum se vor putea întoarce la un loc acceptabil în România? Ați înțeles, sper, gluma: NASA e în S.U.A.!

La concurs, așadar, participaseră 120 de echipe...

Vestea ar fi surprinzătoare dacă o alta nu ne informa că din 1990 și până în prezent 48 de olimpici internaționali de fizică din România au fost chemați să-și făurească un viitor strălucit în străinătate, majoritatea dintre ei în Statele Unite ale Americii. Și în rândul olimpicilor de la matematică s-a înregistrat o medie de trei foști elevi pe an care au luat drumul străinătății.

Nu numai elevii sunt vizați de străini pentru importul de inteligență, ci și profesorii. Iată, profesorul de fizică Titu Andreescu, prin calitatea sa de antrenor al lotului olimpic american de matematică, a făcut ca elevii din S.U.A. să cucerească pentru prima dată locul I la Olimpiada Internațională.

Recent, Franța, care din 1985 nu a mai participat la Olimpiada Internațională de Fizică, a făcut tatonări pentru ca doi profesori români să pregătească elevii francezi.

În acest context, canalul de televiziune american CNN a găsit de cuviință că Ziua Europei este cea mai bună ocazie pentru difuzarea unui reportaj legat de România, ca sursă majoră de minori furnizați pentru pedofilii occidentali.

Sigur, cele două aspecte grave ale dialogului viu cu străinătatea - pe de-o parte, copii geniali, pe de altă parte, copii transformați în surse de organe pentru doritorii de viață personală mai bună în detrimentul copiilor sacrificați -, dar există și o categorie de copii care rămân aici și care au de înfruntat blestemul de a nu putea ieși niciodată din orbita spațială joasă la care-i obligă acea atmosferă pe care Bacovia o definea în modul cel mai profund, dacă s-ar putea spune cel mai genial, așa aș zice, dar mă tem că nu și, cum am făcut școala elementară, mă feresc pe cât îmi e posibil de tautologii și pleonasme, zicea Bacovia, și despre asta este vorba: "Mai bine singuratic și uitat/Tăcut să te retragi nepăsător/În țara asta plină de humor/Mai bine singuratic și uitat./O, genii întristate care mor/În cerc barbar și fără sentiment/Prin asta ești celebră-n Orient/O, țară tristă, plină de humor!"

Cele câteva exemple pe care vi le-am dat ilustrează tocmai această lipsă de pregătire pentru copii geniali, pentru oameni de vârf, pentru campioni. Este important că partidul din care facem parte, domnule președinte, a adoptat un imn, "Noi suntem campioni!". Eu cred că trebuie să adopte de urgență și un imn care să determine crearea de campioni și condițiile normale pentru ca respectivii campioni să se poată manifesta în lume sau acasă, dar să se poată manifesta.

Ratarea este prea adesea refren în cântecele despre condiția umană la români și, pentru că nu putem să trecem peste faptele excepționale, chiar când vin de la colegi, aproape aș spune că suntem obligați să-i observăm și pe oamenii de vârf de lângă noi, să spunem că vineri, 7 mai, colegul nostru, regizorul Sergiu Nicolaescu, a fost sărbătorit de autoritățile statului român la împlinirea a 50 de ani de carieră cinematografică și sărbătoarea nu a fost una seacă, a fost însoțită de prezența marelui regizor și remarcabil actor, care este tot Sergiu Nicolaescu, la diverse televiziuni, inclusiv și mai ales la PRO TV, unde filmele lui, atât de ironizate altă dată, au devenit parcă piese arheologice din zestrea unei țări care avea tot felul de drăcii de-astea, economie națională, cultură națională și care avea și oameni de valoare.

Sergiu Nicolaescu, în ciuda insistentelor sale delimitări de acea perioadă, este un fruct strălucit al perioadei, chiar dacă a contestat o seamă de date neomenești ale ei. Îmi face o plăcere reală să spun că la acești 50 de ani de activitate ai lui Sergiu Nicolaescu, de dincolo de hotarul planetei, apare la vârsta de 100 de ani umbra lui Salvador Dali, cel care nu s-a dat în lături de la nimic pentru a-și promova geniul. Nu s-a dat în lături de la premoniția - care s-a adeverit și pe care, ca tânăr gazetar, am încercat să o pun în România de atunci în lupta cu cenzura - că vor veni la sfârșitul veacului XX din nou regii, că el a spus-o, Salvador Dali, și nu s-a dat în lături nici de la o operă care este cu totul și cu totul extraordinară, ilustrarea Bibliei, de către Salvador Dali.

În rest, vă doresc să faceți copii geniali, care să nu aibă loc sub tavanul de astăzi al casei în care trăim și în care visăm să facem alta, mai înaltă, care să-i cuprindă pe toți marii români ce se vor naște. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Horga

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Vasile Horga.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Vasile Horga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Furia câștigării alegerilor locale de către P.S.D. prin orice mijloace face ravagii și în rândul instituțiilor publice din județul Dâmbovița. Suflarea otrăvită a celui mai murdar politicianism a lovit întregul personal de conducere din instituțiile plătite de cetățean pentru a-i sluji nevoile și interesele.

De altfel, după alegerile din anul 2000 populația județului Dâmbovița, ca, de altfel, cea a întregii Românii, a suferit cea mai nerușinată batjocură din partea aleșilor care, prin forța votului, guvernează încă România. După alegerile trecute, instituțiile publice dâmbovițene au trecut sub tutela P.S.D. și directorii acestora au devenit niște slugi umile și umilite ale staffului PSD. Despre dezinteresul acestor instituții față de cetățean se poate vorbi la infinit, de la cohortele de morți din spitale la lipsa aproape totală a medicamentelor și până la dezastrul din industrie și la taxele și impozitele tot mai groaznice impuse populației.

Industria de apărare a fost distrusă. Firma americană "Wiscosin Army Systems" a fost băgată forțat și premeditat în faliment. Combinatul de Oțeluri Speciale are mari probleme. La fel și fosta stea a producției de utilaj petrolier, U.P. Târgoviște, care din 13.000 de salariați a mai rămas cu doar 2.000 de salariați.

În tot acest haos economic și dezastru în care a fost împinsă populația, liderii P.S.D. din județul Dâmbovița nu se sfiesc să profite de prezența șefilor de instituții pentru deș.nțata lor campanie electorală. Activitatea tuturor acestor instituții este acum aproape practic paralizată.

Ședințele interminabile de la sediu se țin chiar și în timpul programului de lucru al instituțiilor, pentru a fi găsite soluții de câștigare a alegerilor. Șefii de instituții alcătuiesc adevărate coloane ale propagandei P.S.D.-iste.

Rolul lor este de a parcurge comună cu comună și sat cu sat pentru a convinge populația să voteze actuala putere. Prin intermediul primarilor și al angajaților primăriilor, sunt convocate ședințe peste ședințe, pentru a fi reluate promisiunile mincinoase cu care au mai câștigat alegerile în anul 1990, 1992 și 2000.

În județul Dâmbovița este însă nevoie de o propagandă de amploare cosmică, pentru că din noianul de promisiuni mincinoase nici una nu a prins contur.

Reprezentanții locali ai Guvernului acoperă corupția, relevată zilnic de mijloacele de informare în masă, care este de-a dreptul înfiorătoare.

Pentru a contracara imaginea terfelită de minciuni, scandaluri și hoție, șefii instituțiilor publice dâmbovițene sunt plimbați pe la toate întrunirile P.S.D. din teritoriu. O întreagă masă de oameni dintr-o birocrație sufocantă hălăduiește peste plaiurile dâmbovițene pentru a lăuda mărețele înfăptuiri P.S.D.-iste și pentru a-i prosti pe localnici să mai voteze trandafirii de pe blazonul terfelit de minciuni, indiferență și afaceri murdare, izbucnite ca o lepră peste localitățile județului Dâmbovița.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
Nicolae Sin

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Invit la tribună pe domnul senator Sin Nicolae, Grupul parlamentar P.S.D.

 

Domnul Nicolae Sin:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, se pare că astăzi este Ziua Giurgiului.

Ieri a fost Ziua Europei, astăzi este Ziua Giurgiului. Și eu voi face referire tot la Giurgiu și, din păcate sau din nefericire, și la același personaj.

Stimați colegi, eu locuiesc în Giurgiu, eu trăiesc în Giurgiu, eu acum două ore am venit de la Giurgiu. Vreau să vă spun că în Giurgiu nu există nici un spațiu unde pot intra 20-30.000 de oameni, dar absolut nici un spațiu.

Din sală:

Piața Sfatului!

 
 

Domnul Nicolae Sin:

În Piața Sfatului mai mult de 7-8.000 de oameni nu intră, iar la acea întâlnire eu am fost și au fost aproximativ 4-5.000 de oameni. Așa a fost. Unu.

2. Cunoaștem și acel sondaj. Este adevărat ce spune domnul senator Radu F. Alexandru. Acel sondaj s-a făcut cu ceva vreme în urmă în sediul filialei P.N.L. din Giurgiu, cu membrii P.N.L., și n-ar trebui să-i mulțumească acel 80% făcut printre membrii dumnealor.

Declarația mea politică se dorește a fi un apel la toate partidele politice, la toți oamenii politici care sunt implicați în această perioadă în campania electorală care, din păcate, spun, la Giurgiu a început nu într-un mod foarte civilizat, foarte onorant. Eu cred că este bine ca noi toți implicați în această campanie, în această confruntare, toate energiile noastre să fie dirijate pe o confruntare de idei, pe o confruntare politică civilizată, pe platforme prezentate cetățenilor cu ceea ce dorim să facem în localitățile noastre, și nu pe confruntări fizice, agresive.

De ce spun acest lucru? În ziua de 9 mai, adică ieri, când toate oficialitățile și foarte mulți cetățeni din Giurgiu erau adunați pentru depunerea de coroane - știm ce moment a fost ieri, ce eveniment se petrecea -, s-a petrecut un incident destul de grav. La un moment dat s-a repezit un individ - eu spun, cu sălbăticie - asupra mea, încercând să mă lovească și pretextând că prezența mea la această manifestare este inoportună. Nu vă spun ce injurii, ce cuvinte și nu vă mai spun că, efectiv, puțea a băutură. Numai intervenția celor din jur a făcut ca mulțimea prezentă

la acest eveniment să nu asiste la o scenă mai mult decât regretabilă. Sigur că individul a fost depistat în persoana primarului liberal Lucian Iliescu.

De aceea, fac încă o dată apel că este bine ca noi să ne confruntăm într-un mod foarte civilizat, să ne confruntăm demni de mileniul III. Confruntarea agresivă, sălbatică pe care încearcă să o presteze, să o inițieze Partidul Național Liberal în Giurgiu nu este demnă de mileniul III.

Vă rog, domnule senator Radu F. Alexandru, dumneavoastră sunteți un om de cultură, sunteți un om care înțelege foarte bine lucrurile - v-a spus și colegul Păunescu, care știe mult mai multe și decât mine, și decât dumneavoastră -, fiți, vă rog atent cu acest coleg al dumneavoastră. Este păcat să se întâmple astfel de lucruri. Putea să propună să ne batem, să facem orice, oriunde, în orice loc, dar nu ieri, când se cânta Imul României, când eram cu coroanele în mână pentru a ne cinsti eroii.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

 
Ioan Aurel Rus

Invit la tribună pe domnul senator Ioan Rus, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea politică se intitulează "O vizită la Casa Morții".

În perioada 3-7 mai a.c. Partidul România Mare a organizat un pelerinaj la Auschwitz, la care a participat domnul președinte Corneliu Vadim Tudor cu familia, domnul Nati Meir cu familia, senatori, deputați și 100 de membri ai organizației de tineret din toate județele țării, inclusiv Bistrița-Năsăud.

Auschwitz este lagărul creat în 1940, la început instrument de teroare și exterminare a polonezilor, apoi locul unde au fost aduși oameni din toată Europa - evrei și țigani, prizonieri ruși, cehi, iugoslavi, francezi, austrieci - pentru a munci și a fi exterminați.

Auschwitz, lagăr și loc al răului, al coșmarului și al crimei, a avut o existență destul de lungă: 1940-1945.

În 1947 acesta a devenit muzeu și e deschis tuturor celor care vor să cunoască atrocitățile răului, suferința celor care au fost exterminați acolo și în alte lagăre.

Intrând pe poarta muzeului te surprinde un mesaj pe cât de cinic, pe atât de neuitat: "Arbeit macht frei", adică "Munca te eliberează". Trecând de această poartă, continuată de gardul de sârmă ghimpată înalt de aproximativ 2 metri, odinioară legat la rețeaua de curent electric, parcă intrai într-o altă lume, a tăcerii, unde omul nu mai era considerat om, ci forță de muncă sau element ce trebuie înlăturat. Întregul grup s-a îndreptat spre Zidul Morții, locul de execuție unde au fost uciși mii de deținuți, în special polonezi, zid devenit monument comemorativ, unde domnul senator Corneliu Vadim Tudor a depus o jerbă de flori, gest urmat de un scurt discurs.

Apoi, o rugăciune rostită de Nati Meir și fiul acestuia.

Mesajul domnului Corneliu Vadim Tudor era o rugăminte către toți cei prezenți de a se ruga lui Dumnezeu cel Atotputernic, pentru sufletele tuturor victimelor inocente, precum și pentru înțelepciune, concordie și pace în lume.

A urmat vizitarea câtorva clădiri și apoi a celulelor care adăposteau prizonierii înainte de a fi executați la Zidul Morții. Celulele erau de mai multe feluri, în funcție de cauza pedepsei. Cauzele pedepsei erau multiple. Fie că a mâncat un măr între orele de masă, că și-a schimbat un dinte de aur pe o coajă de pâine, că a întrerupt lucrul, că nu a muncit destul de repede și destul de mult. Uneori, prizonierilor li se dădea voie să facă o baie înainte de a fi executați, fără a li se spune vina. În clădiri s-au putut vedea mărturii grăitoare a tot ceea ce s-a petrecut acolo: fotografii surprinzând selecția prizonierilor sau exterminarea evreilor, fotografii cu femei însărcinate împinse în camerele de gazare. Se mai putea observa păr uman, suluri de stofă făcute din păr, stofă folosită pentru hainele ofițerilor germani. Mai merită a fi menționate zecile de mii de cizme, bocanci, periuțe de dinți, perii de haine, cutii de cremă de pantofi, grămezi de proteze, vase și altele.

La Auschwitz au fost aduși și copii care trebuia să îndure același tratament ca și adulții. E vorba mai ales despre copii evrei, țigani, polonezi și ruși. Au fost aduși peste 200.000, dintre care au supraviețuit doar 600.

În ultima parte a vizitei s-a intrat în camera de gazare și în crematoriu, camera unde se incinerau cadavrele.

Aici, în trei cuptoare - două păstrate încă - se ardeau în jur de 350 de corpuri pe zi. Crematoriul a funcționat între anii 1940-1943.

Mai există un lagăr mult mai mare, Birkenau, care se află la 3 kilometri de Auschwitz. Acesta avea o suprafață de 175 hectare, unde erau peste 300 de barăci. Acolo se află acum Monumentul internațional al victimelor fascismului, care a fost inaugurat în aprilie 1967. Acest al doilea lagăr nu a putut fi vizitat din cauza unei ploi torențiale care a durat mai bine de o oră și care parcă a venit să transmită că e de ajuns tot ceea ce s-a văzut dincolo pentru a înțelege trecutul, a căpăta curaj și a ne opune răului, oriunde și-ar mai face simțită prezența.

În încheiere, se poate afirma că Auschwitz, locul unde au murit în jur de 4.000.000 de oameni, e sfințit cu suferință, lacrimi și sânge, iar cuvintele nu au nici un fel de semnificație.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Iuliu Păcurariu

Invit la tribună pe domnul senator Iuliu Păcurariu.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator. Mă iertați că vă deranjez din convorbirea telefonică. (Râsete în sală.)

Aveți cuvântul.

 

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

A sunat un candidat de primar din satul Nehoiu, comuna Camarazi. Asta e!

Stimați colegi,

Vă reamintesc că atunci când a avut loc dezbaterea Ordonanței Guvernului nr. 45/2003, noua Lege a finanțelor publice locale, am adus un amendament care susținea necesitatea de a introduce sancțiuni atunci când criteriile de repartizare a sumelor de transfer pe unitățile administrative... să lovească de nulitate hotărârea Consiliului județean sau obligativitatea ca orice sumă care se transferă către administrația locală să fie repartizată pe niște criterii precise și exacte.

Recent, Guvernul României, prin Hotărârea de Guvern nr. 514/2004, a repartizat 1.000 de miliarde de lei pentru toate județele din țară pentru a se realiza investiții și reabilitarea drumurilor comunale și drumurilor județene.

Prin algoritmul stabilit de Guvern, altul decât cel din Ordonanța Guvernului nr. 45/2003, județului Cluj i-au revenit 23,8 miliarde lei care au fost împărțite prin Hotărârea nr. 55/2004 a Consiliului Județean Cluj.

Vreau să vă spun că de această sumă au beneficiat circa 46 de comune. Din 46 de comune, 40 erau comune conduse de primari P.S.D., 5, U.D.M.R. Nici din greșeală nu s-a repartizat nici măcar un leu la o singură comună din cele 20 ale opoziției. Și asta este o dovadă, dacă vreți, a condițiilor în care ne desfășurăm campania de alegeri locale, la nivelul României, de maniera în care criteriul politic de aderare la Uniunea Europeană este îndeplinit atunci când construcția politică a unui partid în teritoriu este supusă voinței dictatoriale a puterii.

Pot să vă dau încă un exemplu de ce s-a întâmplat, tot sub conducerea dumneavoastră, în perioada de precampanie electorală, când, la nivelul fiecărei unități administrative, făceați un sondaj de opinie, găseați care este câștigătorul, de cele mai multe ori nu dintre membrii dumneavoastră de partid, după care pe capul bietului candidat picau Direcția sanitară, "Romsilva", Direcția sanitar-veterinară, prefect, consiliul județean, toți având un singur scop, de a-l determina să-și părăsească partidul, să-și părăsească prietenii pe care și i-a format și a trece la P.S.D.

Stimați colegi,

Astăzi am răspuns unui sondaj a unei agenții de presă în care prima întrebare era să tratez problema aderării României la Uniunea Europeană din punct de vedere al criteriilor de aderare. Și am spus acolo: "în România, astăzi, criteriul politic nu este îndeplinit".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Nicolae Paul Anton Păcuraru

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Paul Păcuraru- Grupul parlamentar P.N.L.

 

Domnul Nicolae Paul Anton Păcuraru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervențiile din sală, "Ziua Giurgiului", cum s-a definit aici, mi-au permis și mie o clarificare.

Întâmplarea a făcut să fiu la Giurgiu o dată cu lansarea domnului Iliescu, întâmplarea a făcut să văd că, într-adevăr, tot orașul îl sprijină și îl ajută pentru că este un om foarte iubit de cetățeni.

Nu au fost în sală, ci în piață și pe străzile orașului, s-au apreciat în jur de 20.000-30.000 oameni, în mod spontan, fără să îi ia nimeni de braț.

În ceea ce privește sondajele, toate sondajele îl arată câștigător din primul tur, și va câștiga probabil din primul tur pentru că nu are oponenți de valoarea sa. Este un adevăr pe care toată populația din Giurgiu îl știe.

Prețuirea de care se bucură domnul Lucian Iliescu nu vine din mandatul de primar în care, într-adevăr, a făcut foarte multe, deși n-a avut bani din repartitoriul consiliului județean, dimpotrivă a fost văduvit, ci din perioada când a fost director la IMUC și a pus IMUC pe picioare, după care alții au demolat-o - poate se știe prin sala asta cine.

În ceea ce privește situația punctuală care a fost criticată, pot spune că a fost doar o chestiune de protocol. La ora 10,00, nimeni nu poate fi beat, mai ales o autoritate și o oficialitate. Cu ocazia Zilei Europei, s-a așezat coloana cu oficialități - prefect, președinte consiliu județean, primar. În această coloană, în vârful listei, din rațiuni de campanie, s-a așezat și un vorbitor anterior de aici și a fost o discuție pe acest subiect, din moment ce era singurul parlamentar alături de oficialități.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Vintilă Matei

Invit la tribună ultimul coleg înscris la declarații politice, domnul senator Matei Vintilă.

Invit colegii senatori în sală.

 

Domnul Vintilă Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Independența României- permanență istorică și rezonanță contemporană. Râmnicu în anii 1877 - 1878".

Ziua de 9 mai îmi oferă fericitul prilej de a aminti importanța istorică a procesului de dobândire a independenței și integrității poporului român.

Evoluția economică și social-politică a statului român după anul 1859 a demonstrat că deplina independență față de Imperiul Otoman nu putea fi decât un pas inevitabil.

Printr-o luptă abilă și curajoasă pe tărâmul diplomației, România izbutise să cucerească aproape toate atributele neatârnării și suveranității naționale. Lupta pentru desprinderea totală de Poartă nu putea fi însă încununată de succes decât într-o conjunctură europeană favorabilă, aceasta ivindu-se în anii 1875 - 1876, o dată cu intensificarea mișcării de eliberare națională a popoarelor balcanice și cu amestecul marilor puteri europene în soluționarea crizei orientale.

În vara anului 1875, populația din Bosnia și Herțegovina s-a ridicat împotriva autorității otomane pentru ca, un an mai târziu, să se ridice la luptă și bulgarii, în timp ce Serbia și Muntenegru declarau război Turciei. Rusia, erijată în protectoarea tuturor slavilor, a declarat și ea război Imperiului Otoman și, încheind un tratat cu România, a trecut Dunărea cu armatele sale, dublate de armatele României. În aceste condiții, era evident că țara noastră își va putea modifica statutul internațional, lucru făcut, de altfel, prin Actul de la 9 mai 1877.

Am sărbătorit zilele acestea 127 de ani de la proclamarea independenței de stat a României, eveniment crucial în viața națiunii noastre, moment important pe calea modernizării și dezvoltării împlinirii idealului de unitate națională.

Ziua de 9 mai 1877, atunci când ceasul istoriei a bătut și pentru împlinirea marelui act visat atâtea veacuri de români, a adus înfăptuirea unui ideal- obținerea independenței absolute a României, rezultat al unui proces îndelungat de luptă și voință a națiunii.

Cuvintele solemne rostite atunci de Mihail Kogălniceanu: "Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare" - exprimau cel mai bine voința românilor.

În rândurile Armatei Române, care s-a acoperit de glorie la Grivița, Plevna și Smârdan, au luptat cu eroism și abnegație români de pretutindeni. Sentimentul de solidaritate, în acele momente de încordare, i-a impresionat pe contemporani, iar prin câștigarea egalității juridice cu celelalte state România a putut astfel să desfășoare o politică externă proprie în raport cu interesele sale naționale.

Vestea proclamării independenței, primită în aceeași zi, prin telegrama Consiliului de Miniștri, a determinat adeziunea totală a locuitorilor din Râmnicu-Vâlcea.

La 10 mai, în capitala județului a avut loc o manifestare de simpatie și aprobare a acestei decizii istorice. În numele Guvernului, autoritățile județene au primit în saloanele prefecturii felicitările cetățenilor și funcționarilor. Luând cuvântul, primarul orașului, Nicolae Iancovescu, a spus: "Sunt lucruri, sunt date care pentru a fi cunoscute n-au trebuință de nici un comentariu. Singura lor amintire este destul".

Cea mai mare parte a vâlcenilor apți de luptă a fost încorporată în regimentele 2 Dorobanți și 2 Călărași.

Regimentul 2 Dorobanți avea două batalioane, unul în Râmnic și altul în Târgu - Jiu, fiind comandat de colonelul Alexandru Papadopol. Această unitate a făcut parte din divizia de rezervă care, la începutul ostilităților, a avut misiunea de apărare a liniei Dunării. Pe baza ordinelor primite, regimentul era dislocat la Ghibi și apoi la Turnu-Măgurele, ostașii vâlceni fiind mobilizați în unitățile ce au purtat apoi lupte la Grivița și Smârdan.

Nevoia de arme moderne s-a făcut simțită încă de la primele lupte în care s-a constatat superioritatea puștilor inamicului față de cele cu care erau dotați soldații români. Pentru remedierea acestei situații, Guvernul a cerut sprijinul populației. Prefectul Vâlcii a convocat, la data de 10 septembrie, o adunare cetățenească pentru constituirea unui comitet central care să coordoneze acțiunea de strângere de fonduri necesare cumpărării a 2.000 de puști. Pentru procurarea puștilor, Primăria orașului Vâlcea a donat un capital de 10.000 lei. Din rechiziții și transporturi prin subscripții pentru cumpărarea de arme, donații în bani sau alte contribuții, cei rămași acasă sprijineau din plin efortul de război. S-au organizat și spitale militare pentru răniți și bolnavii români, unde se acorda asistență medicală și prizonierilor turci. În Râmnicu-Vâlcea a fost înființat, în august 1877, un spital cu 150 de paturi.

Dar, între 7 septembrie 1877 și 26 aprilie 1878, în spitalele din Râmnic au fost internați 223 prizonieri turci care au fost bine primiți de cetățeni și aveau hrană - spun documentele vremii - mai bună chiar decât soldații.

De asemenea, trebuie menționată și activitatea femeilor orașului, unul din sectoarele în care acestea au contribuit fiind pregătirea de feșe atât de necesare soldaților pe front. Donațiile lor erau primite la prefectură, unde se eliberau chitanțe. Ele au constituit Comitetul de cruce roșie și Comitetul de dame.

Locuitorii din Râmnicu-Vâlcea s-au alăturat necondiționat susținerii războiului de independență.

Într-un timp scurt s-a reușit strângerea de alimente, îmbrăcăminte, medicamente, precum și importante sume de bani. Pensionarul Gheorghe Golescu sublinia în scrisoarea sa către prefect: "Țin să vă declar prin aceasta că vă dau a treia parte din pensia ce o primesc cu începere de la 1 septembrie anul curent până la încetarea răzbelului ce purtăm".

Întreaga populație a orașului a participat cu entuziasm la serbările organizate cu ocazia căderii puternicelor cetăți turcești de la Rahova și Plevna. Vestea că eroul de la Plevna, Mihai Cerchez, sosește în Râmnic cu escadronul Vâlcea din Regimentul 2 Călărași, i-a determinat pe locuitorii urbei să facă soldaților o primire triumfală.

Ziua de 30 noiembrie 1878, ziua reîntoarcerii soldaților vâlceni, a fost sărbătorită în oraș ca o zi a victoriei.

Râmnicul a fost iluminat, iar în grădina publică au fost trase focuri de artificii până la miezul nopții.

În amintirea faptelor de arme ale ostașilor, vâlcenii au ridicat, prin subscripție publică, la inițiativa domnului Gheorghe Sabin, Statuia Independenței, opera sculptorului Ion Iordănescu. Monumentul ridicat la poalele capelei, deși apare târziu în urbe, reprezintă una din cele mai frumoase ofrande aduse celor care și-au sacrificat viața pentru libertate.

Râmnicul a știut, astfel, să-și prețuiască eroii, cei care au arătat - după expresia lui Kogălniceanu - "că pot să fie răspunzători pentru pământul ce li s-a dat spre moștenire".

Astăzi România și-a găsit locul printre națiunile democratice ale continentului european. Deși nu suntem încă membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene, prin eforturile pe care le depunem și prin dezvoltarea rapidă a țării, am convingerea că în 2007 vom îndeplini un alt angajament față de noi înșine, aderarea efectivă la Uniunea Europeană. Spun aceste lucruri privind cu admirație și respect istoria care ne-a demonstrat de nenumărate ori că dacă există voință și determinare, alături de unitate și credință, nici un obiectiv nu este imposibil de realizat.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnul senator.

 
Adrian Păunescu

Ofer cuvântul domnului Radu F. Alexandru, drept la replică, două minute.

Vă rog, aveți cuvântul!

Invit colegii senatori în sală.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult.

Căldura cu care domnul senator Adrian Păunescu l-a evocat pe fostul coleg al Domniei sale în cadrul P.S.M.-ului, pe domnul Lucian Iliescu, care păstrează cu sfințenie o poezie pe care poetul Adrian Păunescu i-a oferit-o cu dedicația "Fratelui meu", mă obligă să fac o precizare: Lucian Iliescu nu a fost numai membru al P.S.M.-ului, Lucian Iliescu, cu doar două luni înainte de Revoluția din 1989, grație performanțelor cu totul spectaculoase pe care le-a obținut combinatul în fruntea căruia era, s-a trezit..., s-a trezit membru al Comitetului Central al P.C.R. Astăzi este un membru de marcă al P.N.L.-ului.

Vreau să vă spun că P.N.L. nu este un partid de cadre. Intrarea în P.N.L. nu se face funcție de partidele prin care ai mai trecut. Intrarea în P.N.L. se face numai și numai în continuarea aderării sincere, a opțiunii sincere pentru niște principii.

Eu nu l-am apărat pe Lucian Iliescu ca membru al P.N.L. Eu l-am apărat pe omul Lucian Iliescu, am apărat felul în care acest om și-a făcut datoria față de comunitatea care l-a ales ca primar, am apărat un principiu. N-a fost o declarație partinică, a fost o declarație pe care m-am simțit dator să o fac și vă asigur că în legislatura viitoare, când sper ca P.N.L. să fie la guvernare, dacă voi afla vreodată că un primar al opoziției este supus la presiunile la care este supus astăzi Lucian Iliescu, voi avea exact aceeași intervenție.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar P.N.L.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Adrian Păunescu.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Aș face precizarea că pe mine, desigur, nu mă tulbură în mod negativ împrejurarea că un om a fost membru al P.C.R. Am fost membru al P.C.R. N-am fost membru al Comitetului Central sau deputat în Marea Adunare Națională, dar am fost membru al P.C.R. de bună voie. Așa am crezut eu că este bine să fac.

Nu mă tulbură nici faptul că domnul Lucian Ionescu, primarul Giurgiului, a fost membru al P.S.M. și este membru al P.N.L.

Am adus în discuție faptul pentru că, de obicei, atunci când se vorbește despre partide istorice se uită că și acolo sunt oameni ca și în celelalte partide, cu apartenență la P.C.R., acum 20 de ani, cu apartenență la un partid socialist ulterior; se uită că poți să fii președinte al P.N.L., dar să fi fost șef de Guvern în perioada F.S.N. și, de aceea, eu cred că discuția este importantă și lămuritoare pentru că ea poate deveni exemplară.

Atunci când Lucian Iliescu sau Ionel Lucienescu va fi membru al P.S.D. sau membru al P.R.M., să nu devină odios din această cauză pentru colegii liberali. Să ne obișnuim să fim toleranți, orice evoluție ar cunoaște viața noastră viitoare. Singura intoleranță trebuie să fie cea față de fapte dovedit negative. Asta mi s-a părut important să subliniez.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Stimate colege și stimați colegi,

Să considerăm încheiat și acest incident, rezultat din declarațiile politice prezentate în Senat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 13 octombrie 2019, 23:27
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro