Ghiorghi Prisăcaru
Ghiorghi Prisăcaru
Ședința Senatului din 10 mai 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.68/20-05-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 10-05-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 mai 2004

2. Declarații politice prezentate de senatorii:
    2.1 Ghiorghi Prisăcaru

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Îl invit pe domnul senator Ghiorghi Prisăcaru, pentru a prezenta declarația politică formulată.

Rog colegii senatori să-și ocupe locurile.

Domnul Ghiorghi Prisăcaru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În urmă cu o săptămână avea loc cea mai mare extindere din istoria Uniunii Europene. Opt din cele zece state care au devenit la 1 mai 2004 membre cu drepturi depline ale Uniunii aparțin Europei Centrale și de Est.

România nu a făcut parte din acest val al extinderii.

Aceasta nu ne împiedică însă să-i felicităm pe colegii parlamentari, pe cetățenii țărilor respective, pentru șansa de a fi aderat la cea mai complexă structură economicopolitică de pe continentul european.

De-a dreptul stranie mi se pare atitudinea P.N.L., care încearcă să se degajeze de orice răspunde în legătură cu ritmul evoluției României spre Uniunea Europeană, recurgând la o serie de acuze.

Dar să mă explic. Președintele P.N.L., domnul Stolojan, a regretat, într-o declarație făcută zilele trecute, că România nu a putut să intre în primul val de țări care au început negocierea. Să fi uitat oare liderii P.N.L. că țările din primul val au început negocierile de aderare în 1999, exact în al treilea an de când Domniile lor, împreună cu aliații din fosta coaliție, se aflau la guvernare? Și atunci care este răspunderea P.S.D., în condițiile în care acesta era în opoziție? În plus, în toată perioada 1996-2000, P.S.D. a fost un susținător activ și un partener loial al integrării nediscriminatorii a celor zece țări din Europa Centrală și de Est în Uniunea Europeană.

În al doilea rând, este de neînțeles faptul că P.N.L. și P.D. nu fac sau nu vor să facă legătura între acest eșec, în privința îndeplinirii criteriilor de aderare la termenul stabilit, și prăbușirea economică din perioada 1997-2000.

Pentru toți este limpede că tocmai contraperformanțele acelei guvernări, inclusiv în planul reformei din diverse sectoare de activitate, au descalificat temporar România din cursa pentru integrare, amânând data începerii negocierilor. În primul raport al Comisiei Europene din 1997, elaborat în baza rezultatelor din anii precedenți, România se situa în plutonul fruntaș printre țările candidate. În 1999 și 2000 ea se afla, din păcate, pe ultimele locuri.

În al treilea rând, au uitat oare liderii alianței P.N.L.-P.D. că tocmai guvernarea din care au făcut parte între 1996-2000 a fost cea care a stabilit anul 2007 ca an țintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană?

Este limpede că partidele din fosta guvernare erau conștiente de faptul că prăbușirea economică și lipsa de reforme în alte sectoare descalificau România de privilegiul de a se afla printre primele țări care vor adera la Uniune.

Aș dori să mai amintesc un lucru, care, probabil, este mai puțin cunoscut. În anul 2002 Partidul Social Democrat și Guvernul Năstase au cerut revizuirea datei de aderare, în sensul devansării acesteia pentru 2004.

Fostul ministru francez de externe Hubert Vedrine și apoi președintele Jacques Chirac au susținut la Consiliul European de la Laeken, în decembrie 2002, solicitarea României pentru devansarea în 2004 a acestui termen.

Reprezentanții Comisiei au afirmat însă limpede: "Aceasta a fost opțiunea guvernanților români, exprimată la începutul anului 2000, iar noi am programat negocierile în funcție de această dată."

Deci nu înțelegem ca un partid parlamentar să nu-și recunoască propriile răspunderi în întârzierea îndeplinirii unei opțiuni de interes național.

Personal pot să înțeleg că un partid aflat în opoziție trebuie să aibă o atitudine critică față de guvernare. În cazul de față, însă, mi se pare că opoziția recurge neonorant la principiul "artă pentru artă", criticând Guvernul și P.S.D. doar din motive electorale.

În sfârșit, doresc să aduc în discuție o problemă de comportament. Am fost și sunt, alături de colegii din Grupul P.S.D. al Senatului, unul dintre cei mai fervenți susținători ai aderării României la Uniunea Europeană, dar, ascultând limbajul unui coleg din P.N.L. la adresa șefului statului român, domnul Ion Iliescu, a primuluiministru, domnul Adrian Năstase, a partidului de guvernământ, folosit săptămâna trecută în plenul Senatului, mă întreb dacă un asemenea limbaj este cel mai adecvat pentru oamenii politici dintr-o țară care dorește cu ardoare să intre în Uniunea Europeană.

Uniunea este nu numai o structură economică, bazată pe o economie de piață funcțională și extrem de competitivă, dar reprezintă și o comunitate de valori, în care predomină cultura politică și un comportament civilizat. Nu știu să mai existe vreo țară în Europa în care să fie atâta lipsă de respect față de personalități care reprezintă instituțiile statului de drept, alese în mod democratic.

Doamnelor și domnilor,

Important este acum ca România să-și continue eforturile pentru încheierea negocierilor în 2004 și semnarea tratatului de aderare în 2005. Din acest punct de vedere, sunt mai mult decât încurajatoare opiniile unor șefi de guverne din Franța, Irlanda, Austria și Danemarca, precum și ale unor oficiali ai Uniunii Europene, care arătau recent că marele proiect european nu va fi terminat până când România și Bulgaria nu intră în Uniunea Europeană, țări care sunt parte inseparabilă a acestui proiect atotcuprinzător și ireversibil. Aceștia au apreciat că negocierile cu România avansează bine, iar Comisia Europeană va face tot ce-i stă în putință pentru a o ajuta să adere în 2007.

Nu poate exista o Europă unită fără România, iar Uniunea Europeană este incompletă fără România. Și cred că nu sunt lipsite de interes spusele marelui istoric Gheorghe Brătianu, rostite încă în 1941, citez: "Suntem ceea ce Iorga numea un stat de necesitate europeană.

Statul nostru este în atenția Estului și Vestului, deopotrivă și în tot timpul. El deține, cum s-a spus, cu adevărat, o pozițiune-cheie, iar atenția acestuia, a altuia pentru tine, poate fi grijă și simpatie, poate fi și ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie."

România a ales, iar opțiunea sa pentru valorile democrației și structurile europene este ireversibilă. Printr-o fericită împrejurare, Ziua Europei, pe care am sărbătorit-o ieri, a coincis cu Ziua Independenței de Stat a României.

Uniunea Europeană va reprezenta, alături de Alianța Nord-Atlantică, garantul ființei și independenței noastre naționale, ca și al prosperității și bunăstării poporului român.

Să fim, deci, stimați colegi, optimiști.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 20:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro