Ioan Aurel Rus
Ioan Aurel Rus
Ședința Senatului din 10 mai 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.68/20-05-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
10-10-2019 (comună)
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 10-05-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 10 mai 2004

2. Declarații politice prezentate de senatorii:
  2.8 Ioan Aurel Rus

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Invit la tribună pe domnul senator Ioan Rus, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea politică se intitulează "O vizită la Casa Morții".

În perioada 3-7 mai a.c. Partidul România Mare a organizat un pelerinaj la Auschwitz, la care a participat domnul președinte Corneliu Vadim Tudor cu familia, domnul Nati Meir cu familia, senatori, deputați și 100 de membri ai organizației de tineret din toate județele țării, inclusiv Bistrița-Năsăud.

Auschwitz este lagărul creat în 1940, la început instrument de teroare și exterminare a polonezilor, apoi locul unde au fost aduși oameni din toată Europa - evrei și țigani, prizonieri ruși, cehi, iugoslavi, francezi, austrieci - pentru a munci și a fi exterminați.

Auschwitz, lagăr și loc al răului, al coșmarului și al crimei, a avut o existență destul de lungă: 1940-1945.

În 1947 acesta a devenit muzeu și e deschis tuturor celor care vor să cunoască atrocitățile răului, suferința celor care au fost exterminați acolo și în alte lagăre.

Intrând pe poarta muzeului te surprinde un mesaj pe cât de cinic, pe atât de neuitat: "Arbeit macht frei", adică "Munca te eliberează". Trecând de această poartă, continuată de gardul de sârmă ghimpată înalt de aproximativ 2 metri, odinioară legat la rețeaua de curent electric, parcă intrai într-o altă lume, a tăcerii, unde omul nu mai era considerat om, ci forță de muncă sau element ce trebuie înlăturat. Întregul grup s-a îndreptat spre Zidul Morții, locul de execuție unde au fost uciși mii de deținuți, în special polonezi, zid devenit monument comemorativ, unde domnul senator Corneliu Vadim Tudor a depus o jerbă de flori, gest urmat de un scurt discurs.

Apoi, o rugăciune rostită de Nati Meir și fiul acestuia.

Mesajul domnului Corneliu Vadim Tudor era o rugăminte către toți cei prezenți de a se ruga lui Dumnezeu cel Atotputernic, pentru sufletele tuturor victimelor inocente, precum și pentru înțelepciune, concordie și pace în lume.

A urmat vizitarea câtorva clădiri și apoi a celulelor care adăposteau prizonierii înainte de a fi executați la Zidul Morții. Celulele erau de mai multe feluri, în funcție de cauza pedepsei. Cauzele pedepsei erau multiple. Fie că a mâncat un măr între orele de masă, că și-a schimbat un dinte de aur pe o coajă de pâine, că a întrerupt lucrul, că nu a muncit destul de repede și destul de mult. Uneori, prizonierilor li se dădea voie să facă o baie înainte de a fi executați, fără a li se spune vina. În clădiri s-au putut vedea mărturii grăitoare a tot ceea ce s-a petrecut acolo: fotografii surprinzând selecția prizonierilor sau exterminarea evreilor, fotografii cu femei însărcinate împinse în camerele de gazare. Se mai putea observa păr uman, suluri de stofă făcute din păr, stofă folosită pentru hainele ofițerilor germani. Mai merită a fi menționate zecile de mii de cizme, bocanci, periuțe de dinți, perii de haine, cutii de cremă de pantofi, grămezi de proteze, vase și altele.

La Auschwitz au fost aduși și copii care trebuia să îndure același tratament ca și adulții. E vorba mai ales despre copii evrei, țigani, polonezi și ruși. Au fost aduși peste 200.000, dintre care au supraviețuit doar 600.

În ultima parte a vizitei s-a intrat în camera de gazare și în crematoriu, camera unde se incinerau cadavrele.

Aici, în trei cuptoare - două păstrate încă - se ardeau în jur de 350 de corpuri pe zi. Crematoriul a funcționat între anii 1940-1943.

Mai există un lagăr mult mai mare, Birkenau, care se află la 3 kilometri de Auschwitz. Acesta avea o suprafață de 175 hectare, unde erau peste 300 de barăci. Acolo se află acum Monumentul internațional al victimelor fascismului, care a fost inaugurat în aprilie 1967. Acest al doilea lagăr nu a putut fi vizitat din cauza unei ploi torențiale care a durat mai bine de o oră și care parcă a venit să transmită că e de ajuns tot ceea ce s-a văzut dincolo pentru a înțelege trecutul, a căpăta curaj și a ne opune răului, oriunde și-ar mai face simțită prezența.

În încheiere, se poate afirma că Auschwitz, locul unde au murit în jur de 4.000.000 de oameni, e sfințit cu suferință, lacrimi și sânge, iar cuvintele nu au nici un fel de semnificație.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 14 octombrie 2019, 5:21
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro