Plen
Ședința Senatului din 13 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.116/23-09-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 13-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 13 septembrie 2004

  1. Declarații politice rostite de către domnii senatori:

 

Ședința începe la ora 15.30.

Ședința este condusă de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori: Paul Păcuraru și Mihai Ungheanu, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința Senatului din data de 13 septembrie 2004, ședința fiind condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de domnii senatori: Mihai Ungheanu și Paul Păcuraru, secretari ai Senatului.

Până în acest moment și-au înregistrat prezența, prin vot electronic și semnătură, 64 de colegi. Potrivit hotărârii Biroului permanent, luată împreună cu liderii grupurilor parlamentare, vă rog să intrăm în primul punct de pe ordinea de zi, declarații politice.

 
Vasile Ofileanu - situația precară a învățământului rural; deblocarea dosarelor penale pentru doi primari din județul Vaslui.

Din partea Grupului parlamentar Partidul România Mare îl invit la tribună pe domnul senator Vasile Ofileanu.

 

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Radu Feldman Alexandru (din sală):

Domnule președinte... Procedură.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog.

 
 

Domnul Radu Feldman Alexandru (din sală):

E sala goală. Grupul PSD - grupul partidului de guvernământ - lipsește. A face declarații politice în fața unei săli goale, nu are nici un rost. Mai bine le facem în afara programului, în altă parte.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu (din sală):

Are dreptate. Cam are dreptate... Aveți dreptate. (Discuții.)

 
 

Domnul Radu Feldman Alexandru (din sală):

Cu cine vorbim? Noi între noi, cei din opoziție? (Discuții.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De acord. Dar declarațiile politice nu se adresează celuilalt grup parlamentar și, de asemenea, vă reamintesc că sunt printre noi colegi care formulează întrebări și interpelări și în ultimele 6 luni niciodată la acest punct de pe ordinea de zi nu au participat mai mult de 5-6 colegi senatori. Declarațiile politice nu vizează grupul parlamentar, de aceea s-a și decis în Biroul permanent ca, efectiv, acest punct de pe ordinea de zi să se poată face chiar și fără cvorum de ședință.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu (din sală):

Chestiune de procedură, domnule președinte.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da. Imi cer scuze de la domnul senator. Numai puțin. Domnul senator Pruteanu. (Discuții.)

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Ca o problemă de procedură, v-aș propune totuși, domnule președinte, în virtutea și a celor spuse de colegul de la Partidul România Mare, poate că ar fi bine să-i așteptăm și pe colegii de la PSD, și după aceea să declanșați procedura declarațiilor politice. Este o sugestie pe care o fac. (Discuții.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De acord. Cu scuzele de rigoare adresate domnului senator, îl invit să-și ocupe locul în bancă și să așteptăm să vină mai mulți colegi din toate grupurile parlamentare.

Dar adresez aceeași rugăminte nu numai colegilor din PSD, ci și din Grupurile Liberal, Democrat și UDMR să vină în sală, întrucât sunteți prezenți din Grupul UDMR, 3 colegi, din Grupul P.D., 2 colegi, din Grupul PNL, 5 colegi. (Discuții.) 6... 7... Deja s-a trecut de 50% și este O.K.

Suntem în cvorum. Invit colegii senatori în sală pentru a putea începe ședința.

 
Vasile Ofileanu - situația precară a învățământului rural; deblocarea dosarelor penale pentru doi primari din județul Vaslui.

Stimați colegi, în momentul de față suntem în cvorumul legal de ședință care este de 71 de parlamentari. Îl invit la tribună pentru a face declarație politică pe domnul senator Vasile Ofileanu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare. Aveți cuvântul, domnule senator.

Invit colegii senatori în sală.

 

Domnul Vasile Ofileanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Învățământul românesc din mediul rural este victima cea mai afectată de inconsecvența unor miniștri specialiști în toate domeniile științifice posibile: construcții, economie, justiție, chimia argilei, în afara cele ale educației.

Managementul educațional, prin implicarea sa profundă în universul psiho-emoțional al copilului, cere la vârf profesioniști de înaltă ținută academico-profesională, oameni de meserie care să asigure o strategie consecventă, sustenabilă și de durată pentru cei ce vor veni în mod democratic la cârma ministerului.

Am să exemplific, pe scurt, ce au putut să facă două acte normative din dăscălimea rurală în care incompetența managerială la nivel ministerial primează în fața competenței.

Hotărârea Guvernului nr.769/1998 a reușit ca într-un termen relativ scurt să aducă în mediul rural, în special în zone defavorizate, un număr substanțial de cadre didactice calificate, prin motivarea financiară acordată de sporul de rural care varia între 5 și 75% din salariul de încadrare. Se întrevedea ca într-un termen relativ scurt să fie ocupate toate catedrele vacante. (Rumoare, discuții.)

Prin anumite motivații puerile, fără un suport științific legal, deoarece sporul de rural era un drept câștigat, apare din senin, ca un trăznet, Hotărârea Guvernului nr. 167/2002, un act normativ straniu - conceput în creuzetul cerebral al ministrului de atunci, un specialist în chimia argilei, tipic comunist, cu pseudosindicate din învățământul preuniversitar, cele care călăresc și căpușează zona intelectualității românești de multă vreme - care lasă poziția socială a amărâtului de dascăl la cheremul politicului.

Această arbitrară măsură legislativă a redus drastic, la niște sume derizorii, toate sporurile de rural. Cum era de așteptat în asemenea situații, feed-back-ul nu s-a lăsat așteptat prea mult și, în aproximativ 2 ani, școlile din comunitățile sărace - cu o populație școlară stabilă sau în creștere - ale căror bariere sociale produse de sărăcie și lipsa totală a infrastructurii au rămas fără cadre didactice calificate, acestea luând drumul pribegiei prin alte zări, locul lor fiind ocupat de suplinitorii necalificați, oameni de obicei cu o pregătire medie, care nu au reușit să termine cursurile unei instituții de învățământ superior. (Rumoare, discuții.)

Așa s-a ajuns ca în județul Vaslui, peste 12% din cadrele didactice care deservesc procesul educativ-instructiv să fie necalificate, fără o pregătire minimă psiho-pedagogică...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, domnule senator. Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile. Vă rog să păstrați liniștea în sală. Vă rog, de asemenea, să-l ascultăm pe domnul senator Ofileanu.

 
 

Domnul Vasile Ofileanu:

Procente similare sau sensibil mai mari sunt înregistrate în județele Botoșani și Iași. În acest fel, mult trâmbițata reformă a învățământului și-a atins țința prin următoarele realizări istorice:

  • blocarea totală a șanselor copiilor de țărani din zonele defavorizate de a accede la un proces de formare și educație echivalent cu ceilalți colegi de la oraș sau localitățile din proximitatea zonelor urbane;
  • pauperizarea dusă până la subordonare și masă de manevră socială a dăscălimii din mediul rural;
  • distrugerea premeditată a școlii sătești, instituție care a reprezentat generatorul biologic al marilor valori culturale și naționale, precum și universale;
  • discreditarea Guvernului României și a partidelor de guvernământ în fața intelectualității românești, datorită sfidării școlii și a proastei gestionări a tuturor problemelor sociale cu care se confruntă slujitorii învățământului.

În viziunea noastră, a Partidului România Mare, activitățile cadrelor didactice care lucrează în mediul rurual, în condiții extrem de grele, mai ales în zonele defavorizate, cum ar fi cele ce formează comunitățile rurale din polul sărăciei - județele: Vaslui, Iași, Botoșani - este o muncă de misionariat, mai mult decât necesară pentru luminarea tineretului școlar din zonele respective, fapt pentru care se necesită de urgență măsuri ferme pentru redresarea acestei situații unicat în Europa.

Atragerea intelectualității în localitățile rurale se poate face numai prin acordarea unor facilități sporite slujitorilor școlii, facilități care să suplinească confortul necesar și necesitățile materiale ale unui om care are o pregătire specială, atât de necesară unui domeniu fragil cum este învățământul preuniversitar.

În ultimele acte normative, elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, nu se întrevede o asemenea preocupare din partea guvernanților noștri, ci, din contră, se merge pe măsuri punitive asupra școlii sătești, prin concentrarea copiilor în școli supraaglomerate, obligându-i la navete extenuante, sau prin desființarea punctelor de conducere la anumite școli.

Această impurie legislativă și nepăsare față de școală și slujitorii ei trebuie să înceteze imediat, dacă cei care se află la cârma țării doresc binele tinerei generații.

Cu această ocazie, vreau să vă comunic că următoarea declarație politică va viza solicitarea mea primului ministru pentru a dispune ca Ministerul Justiției să deblocheze dosarele penale care conțin abuzurile, fraudele și faptele de corupție a doi primari din județul Vaslui. Este cazul primarului Florea Viorel, din comuna Dimitrie Cantemir, și a lui Călin Costică, din comuna Tăcuta. Aceste dosare au fost mușamalizate datorită faptului că cei doi sunt membri ai partidului de guvernământ.

Vă mulțumesc. (Aplauze la Grupul P.R.M.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu F. Alexandru - referitor la presiunile asupra politicii editoriale a ziarelor Evenimentul zilei și România liberă. Invit la tribună pe reprezentantul Grupului PNL, domnul senator Radu F. Alexandru.
 

Domnul Radu Feldman Alexandru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, săptămâna trecută, echipa redacțională a cotidianului "Evenimentul Zilei" a semnat un comunicat de presă prin care se aducea la cunoștința opiniei publice intervențiile repetate ale reprezentanților Ringier în activitatea editorială a ziarului.

Trustul elvețian, proprietarul ziarului, a dat imediat o dezmințire încercând să convingă că nu este vorba decât de măsuri de ordin managerial, greșit interpretate, și că nimeni nu și-ar permite să atenteze la libertatea de exprimare a unuia dintre cele mai prestigioase ziare din mass-media românească.

Ei bine, nu ezit nici o clipă să afirm că directorii pentru România ai trustului Ringier susțin un neadevăr, ca să nu spun de-a dreptul că mint, și că faptele pledează clar împotriva lor. Când afirm asta, mă refer la declarația domnului Petre Mihai Băcanu, directorul executiv al cotidianului "România Liberă", care a făcut publice presiunile făcute asupra lui atât de unul din directorii trustului pentru a nu da publicității comunicatul "Evenimentului Zilei", la telefonul critic pe care l-a primit doamna Alison Mutler, directorul biroului Agenției Bila București, care a transmis comunicatul pe fluxul agenției, dar înainte de toate, chiar la declarația domnului Thomas Landold, directorul general al lui Ringier România, care nu se sfiește să recunoască:

"Am telefonat tuturor ziarelor explicându-le cazul, anume că ceea ce este scris în comunicatul redacției nu are o bază reală".

Deci domnul Landold se constituie, cu de la sine putere, în instanța supremă, care-și conferă dreptul inalienabil să recunoască adevărul în ipostaza lui cea mai pură și să ferească cititorii de periculosul virus otrăvit al minciunii.

Pentru toți cei care am lucrat în presă sau în cultură în România lui Ceaușescu, această practică nu avea decât un singur și odios nume: cenzura. O cenzură aplicată în forma cea mai agresivă și cea mai rudimentară, o cenzură la care, sunt sigur, domnul Landold - nici în zilele lui cele mai negre - nu ar îndrăzni să se gândească în țara lui de obârșie.

În România se poate! În România se poate orice, atâta vreme cât ai girul și te bucuri și de complicitatea unei puteri politice pentru care valorile fundamentale ale democrației nu sunt altceva decât decorul de mucava în care se joacă de ani de zile unul dintre cele mai grotești spectacole.

Pentru că, e limpede ca lumina zilei, intervenția mercenarilor de la Ringier nu a avut altă rațiune decât cea de a apăra interesele celor care nu se dau în lături de la nimic pentru a evita eșecul electoral care se prefigurează tot mai copleșitor la sfârșitul lunii noiembrie.

La data achiziționării "Evenimentului zilei", Ringier era proprietarul unui alt cotidian central, "Libertatea", fapt care, din punct de vedere al legislației ce ar fi trebui respectată, îl punea în situația de monopol.

Consiliul Concurenței s-a dovedit însă cooperant, tranzacția a putut fi încheiată, și astăzi suntem martorii felului în care trustul elvețian dovedește că este solvabil și nu întârzie să-și plătească datoriile, pentru că, știm bine, păcatul care a pus azi bomboana pe ceea ce se vrea a fi coliva "Evenimentului zilei" sunt cele două pagini dedicate, în exclusivitate, afacerilor în care este implicat un membru al familiei premierului Adrian Năstase.

Felul în care trustul elvețian a încercat să dezamorseze bomba de presă reușită de echipa lui Nistorescu este cea mai grăitoare dovadă a modului în care mass-media românească a ajuns să fie cotropită, aproape în totalitate și prin toate mijloacele, de practicile dictatoriale ale PSD. De data asta, lucrul cel mai grav, cei care ajung să acționeze ca purtătorii de interese ai partidului de guvernământ se dovedesc trusturile de presă puse în slujba investitorilor străini dispuși la orice compromis pentru a intra pe piața românească.

Un BBC care s-a debarasat de cea mai percutantă echipă pe care a avut-o, secția română, a fost un subiect de stupefacție. Un "Evenimentul zilei", ce se urmărește a fi transformat într-un ziar-legumă, este un avertisment peste care nu se poate trece. Ediția de azi a "României libere" este ultima probă de care până și omul cel mai sceptic mai avea nevoie, ca să înțeleagă că în România domnilor Iliescu și Năstase zilele presei libere sunt numărate.

Într-un stat de drept, în care litera legii e sfântă și nimeni nu îndrăznește să atenteze la libertatea de exprimare, situația în care a ajuns echipa redacțională a unui ziar de tradiția și prestigiul "României libere" ar fi de neimaginat. În România, reprezentanții Trustului german WAZ tratează o redacție întreagă ca pe o adunătură de servi, cărora li se reproșează frecvența prea mare a materialelor dedicate PSD-ului, pe care vor să-i controleze, băgându-le sub ochi un ghid de scriitură la "România liberă", cărora li se indică despre ce să scrie în ziar, cum să scrie, ce și cine să nu mai fie criticat, cărora li se cere să desființeze pagina de politică internă și să-și sporească, în schimb, receptivitatea față de evenimentul monden și cancanier.

Pentru a spulbera și ultima iluzie privind libertatea ziaristului, s-a ajuns la situația neverosimilă, ca reprezentantul WAZ în redacție să oblige curierul poștal să-i aducă întâi lui scrisorile și întreaga corespondență venită pe adresele conducerii ziarului și ale redactorilor și abia după ce este cercetată de el corespondența să fie împărțită destinatarilor.

Ca răspuns la situația de criză în care s-a ajuns, Sindicatul "Inițiativa R" al redactorilor și tipografilor de la "România liberă" s-a adresat poliției din Essen - Germania, pentru a obține aprobarea organizării unei demonstrații de protest în fața sediului Trustului WAZ din Essen. Este, evident, un gest disperat, prin care se caută sprijinul autorităților germane într-o luptă care nu are altă rațiune decât salvarea independenței ziarului "România liberă".

Domnule președinte, stimați colegi,

Nu cunosc deciziile și acțiunile pe care le au în vedere cei de la "Evenimentul zilei". Poate vor protesta și ei în fața sediului din Elveția a Trustului Ringier sau poate se vor duce la Bruxelles sau la Națiunile Unite, dar orice gest, orice protest pe care un operator mass-media îl face este, înainte de toate, o palmă dată pe obrazul clasei politice românești, pentru că noi, oamenii politici, noi, cei dintâi, trebuie să ne angajăm, fără nici o reținere, în apărarea libertății presei, piatră de temelie a unei democrații autentice.

Thomas Jefferson, președinte al Statelor Unite, scria în l787 - citez: "Baza guvernului nostru fiind opinia cetățenilor, primul și cel dintâi obiectiv trebuie să fie acela de a păstra acest drept și, dacă ar trebui să decid între a avea un guvern fără presă sau o presă fără guvern, n-aș ezita nici o clipă să prefer a doua variantă."

PSD nu numai că nu împărtășește punctul de vedere al luminatului președinte american, dar nu ratează ocazia să demonstreze că, în obsesiva dorință de a păstra puterea cu orice preț, este gata să sacrifice orice libertate și, în primul rând, pe cea a presei.

În numele Partidului Național Liberal, condamn cu hotărâre toate tertipurile prin care partidul de guvernământ își continuă atentatul împotriva libertății presei.

Exprim totala solidaritate cu lupta pentru independența editorială a celor două prestigioase cotidiene și adresez o cerere fermă Trusturilor de presă Ringier și WAZ de a respecta clauzele contractuale și de a abandona, imediat și pentru totdeauna, practica ilegală a ingerințelor în politica editorială a ziarelor din România.

Vă mulțumesc pentru atenție. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Și eu vă mulțumesc.

 
Adrian Păunescu - susținerea libertății presei; desființarea teatrelor din Constanța; vinderea terenului autogării din Deva; monumentul Marii Uniri de la Arad; primarul din Odorhei și autonomia maghiarilor din Transilvania; continuă incidentele provocate de Ucraina pe brațul Chilia-Veche; scumpirea pâinii și a cărnii;

Invit la tribuna Senatului pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Adrian Păunescu:

În această dimineață, domnilor senatori și președinți, domnul senator Radu F. Alexandru mi-a telefonat și mi-a cerut, în numele acțiunii noastre comune de la Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, să invităm la comisie, mâine, conducerile ziarelor care nu au, la ora de față, după părerea domniei sale, suficientă libertate editorială. Am fost imediat de acord, i-am spus că va trebui să ne consultăm și cu membrii biroului comisiei. Cu unul dintre dânșii am vorbit, cu domnul Zanc, urmează să vorbesc și cu domnul Pruteanu.

Așadar, sunt absolut de acord să intervenim cât ne țin puterile pentru libertatea reală a presei române. Și eu sunt de partea ziariștilor în lupta cu oricine ar încerca să le ia dreptul de a scrie liber. Nu sunt însă de acord cu tragerea tuturor argumentelor pe seama nici unui partid, nici PSD, dar nici PNL.

Îmi pare rău că trebuie să spun, dar pledoaria domnului Radu Feldman Alexandru a fost pentru eliberarea presei române de eventuala presiune a PSD și pentru slujirea de către această presă a voinței PNL - voință îndreptățită, dacă se păstrează în limitele democrației - de a doborî de la putere PSD. Or, eu nu mă pot angaja într-o chestiune de o asemenea complexitate, aș zice eu, mai degrabă de caracter, decât de procedură. Nu pot fi duplicitar.

Repet, nu am nimic împotriva nici unui efort de a păstra presa în deplina ei libertate editorială. Când însă venim cu atacuri la adresa PSD pe o presupunere, cum că PSD ar fi obligat un trust elvețian, un trust german, armata din Rhodesia, eventual, și pinguinii de la Polul Nord să se miște într-o anumită direcție și să se facă presă bulevardieră, eu nu pot să fiu de acord, pentru că nu apare nici un argument. Și aș dori argumente. Dacă vor fi argumente, voi proceda ca și în cazul unui subiect pe care îl voi dezvolta azi, și anume acțiunea nedreaptă a autorităților PSD din Constanța împotriva teatrelor din Constanța. Dar acolo sunt argumente. Aici se presupune că, dacă un patron german sau elvețian, ori, mai exact, un patron german și un patron elvețian acționează în interesul a ceea ce este proprietatea lui și această acțiune nu este o acțiune care convine libertății presei - lucru cu care eu nu sunt de acord, dar nu pot să acționez eu, la rândul meu, împotriva acelui patron, pentru că nu am nici o putere asupra lui -, această acțiune a patronului este datorată PSD. Nu se poate să punem la nesfârșit ceva ce presupunem pe seama partidului aflat la putere. Nu cred că lucrurile stau așa. Cred însă că în perioada în care... Poftim?

 
 

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Încearcă să crezi că stau așa.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Încearcă tu să crezi că trebuie argumente.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Am să dau argumente.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Te rog.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Imediat după asta.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Mă mut de la microfon și ascult argumentele. Nu am nici un fel de orgoliu, când e vorba de argumente.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru (din sală):

Cum vrei. Dacă vrei, îți dau acum... Când dorești...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule senator Radu Alexandru, să-l ascultăm pe domnul Păunescu.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Da, dar eu aș fi de părere că trebuie argumente. Nu am nici un fel de reținere în a ataca o problemă, pentru că ar veni de la cineva din partidul din care fac parte. Eu cred în dreptul arbitrului corect de a observa întâi faultul și abia după aceea de a vedea cine l-a făcut și în ce parte a terenului s-a făcut.

Și, ca să fie lucrurile clare și să fie argumentate prin chiar faptele, pe care le aduc în discuție, am să spun că în continuarea pledoariei din Comisia pentru cultură, culte, artă și mijloace de informare în masă, pentru a se respecta configurația teatrelor din Constanța, grav tulburată de niște măsuri amatoristice și vădit finanțiste (ca să se câștige, pe ansamblul acestei mișcări, 20 de miliarde lei), voi repeta aici: cinci teatre din Constanța au fost desființate de către Consiliul județean condus de un președinte PSD. Nu ezit să critic măsura.

Astfel, Teatrul "Fantasio", Teatrul de Balet "Oleg Danovski", Teatrul Dramatic, Opera și Filarmonica nu mai există și, prin comasare, s-a ajuns la două structuri mamut: Teatrul Național de Operă și Balet, pe de o parte, și Teatrul Național Constanța, pe de altă parte.

Această hotărâre a fost adoptată fără consultarea prealabilă a celor vizați și va avea drept consecință concedierea in corpore a angajaților, închiderea cărților lor de muncă și reangajarea temporară, de la 1 septembrie, prin contracte de prestări servicii, până la concursurile programate a se desfășura la sfârșitul lunii.

Nu este un secret pentru nimeni că mai mulți artiști din domeniu au protestat și sper să nu fie un secret pentru grupurile parlamentare că, în plenul său, cu unanimitate de voturi, comisia a hotărât să trimită Prefecturii, care avea dreptul de a spune "nu" și de a cere o nouă judecată asupra situației, și Consiliului Județean, opinia sa cu privire la acestea toate.

Sigur că noi nu avem drept de control și nici de a decide în vreun fel ceea ce se întâmplă în teritoriu. Acesta este unul dintre efectele negative ale descentralizării, așa cum apar și numeroase efecte pozitive, care însă nu au niciodată șansa de a fi făcute publice, pentru că ele țin de normalitate.

Este regretabil și este inadmisibil ca un consiliu județean, care nu este făcut din specialiști, să ia pe fugă o asemenea gravă decizie și să nu asculte de nimeni dintre toți cei care și-au asumat răspunderea comună de a sfătui acest consiliu să revadă hotărârea sa.

Am să vă dau un alt exemplu, care este din altă zonă a eșichierului politic, PNL, despre ce înseamnă lipsa de grijă față de oameni. În urmă cu 5 ani a fost grăbit privatizată Autogara municipiului Deva.

SC CORATRANS, care dobândise acest obiectiv economic în urma procesului de privatizare, s-a folosit de o prevedere din caietul de sarcini din momentul privatizării și, după acești 5 ani, în care a menținut obiectul de activitate, așadar, Autogara din Deva, aflată în spatele gării din Deva, într-un nod care putea duce pe orice cetățean în orice parte a județului, mai ales pe copiii acestui municipiu, în orașele și satele din care veneau spre marele oraș, acest SC CORATRANS a vândut autogara și terenul împrejmuitor societății "Gyulercom Imex" care deține depozitele angro global de materiale de construcții.

Sigur că nu ai ce să faci în fața situației în care între doi particulari intervine un contract și, prin acest contract, un atât de important obiectiv al întregului județ Hunedoara trece în proprietatea unei persoane care închide autogara. Ai însă ce să faci cu ceea ce ar trebui să fie obligațiile postprivatizării. Nu ar trebui îngăduit și cred că, din acest punct de vedere, ar trebui intervenit, pentru că Primăria Deva, de această dată, primărie PNL, Consiliul județean Deva, condus, de asemenea, de PNL, și toate celelalte autorități nu consideră că faptul acesta merită o intervenție hotărâtă pentru a reda autogara scopului său inițial.

Repet, nu este un lucru simplu. Trebuie să spunem că protestele oamenilor sunt numeroase și se ajunge la punerea pe drumuri a mii și mii de oameni care nu mai au un punct de referință și care nu mai au de unde să ia autobuzele care au și înlocuit o parte din drumurile pe calea ferată; de exemplu, trenul spre Brad a fost înlocuit de câteva autobuze care își făceau treaba și oamenii nu simțeau că s-a desființat această cale de comunicare Brad - Deva.

De aceea, eu cred că, în asemenea situații, cei ce moștenesc obligațiile postprivatizării, cum ar fi acest organism pe care îl conduce dl Mihai Ursache, trebuie să intervină și să oblige pe cei în drept, să se întoarcă la scopul pentru care a existat acel loc public.

De fapt, probabil că aici este un viciu mai profund. Autogara nu trebuia vândută. La ora aceasta se intenționează și dărâmarea clădirii care adăpostea funcționarii autogării și se intenționează construcția de noi obiective comerciale și așa mai departe. Este o situație foarte delicată și cred că intervenția trebuie să fie la fel de rapidă, pe cât este de delicată situația.

Pe de altă parte, revine în discuție Monumentul Marii Uniri de la Arad, care a fost făgăduit și în acest Senat, și în Hotărârea de Guvern care a consfințit un fapt cu care eu nu am fost și nu voi fi până la sfârșitul vieții de acord, acel monument al unor generali legați prin moarte de cetățenii români din zonă, dar s-a promis că se face Monumentul Marii Uniri de la Arad. Monumentul Marii Uniri de la Arad nici nu a început. Și cred că este intolerabil să nu ne ținem de cuvânt, mai ales când este vorba de un echilibru istoric, care nici el nu ar putea cumpăni cum trebuie lucrurile, pentru că nu va fi niciodată echilibru între o crimă prelungită și un ideal atins cu jertfe numeroase, inclusiv cu jertfele celor care au murit în secolul XIX și începutul secolului XX, acolo.

Dar este vorba, cred eu, de o neglijență pe care trebuie să o amendăm. Să cerem ca, până la 1 decembrie, monumentul să se ridice. Am observat și un alt fapt. Au început acum discuții despre locul de amplasare. Este aberant să o luăm de la început cu aceste discuții când se amână atât de așteptatul Monument al Marii Uniri de la Arad, locul în care s-a pregătit Marea Unire, Arad.

În această vreme, pe de altă parte, eforturile de lansare a diversionistei opere de autonomie de care își leagă numele, între alții, domnul Szasz Jeno, primarul municipiului Odorhei, continuă. Dumnealui le-a cerut cetățenilor maghiari să cumpere pământurile secuiești din România, care au aparținut Ungariei înainte de 1920. Citat: "Mulți unguri pot veni ca turiși și, dacă își permit, pot cumpăra un teren sau pot deschide o afacere pentru a le crea un viitor sigur tinerilor din Ținutul Secuiesc", a declarat domnul Szasz în timpul unei reuniuni a Asociațiilor etnicilor maghiari desfășurată în Ungaria.

Dumnealui a mai spus că viitorul maghiarilor din Transilvania depinde de problema autonomiei. Insistența aceasta pe etnie este, la rândul ei, foarte periculoasă. Cetățenia nu mai are nici o importanță pentru dumnealor, etnia are o importanță exagerată și jignitoare pentru toți cei care nu pot fi etnici maghiari sau etnici secui.

Uite, sunt numeroși oameni care au această hibă. Au această nenorocire. Nu pot fi etnici maghiari. Ei cei pot face?! Crearea de cetățeni de mai multe ranguri, prin apartenența la diverse etnii, nu duce decât într-o fundătură la fel de nazistă ca și aceea pe care o observăm la un președinte al unei părți de țară românească înstrăinată.

La granița cu ceea ce se numește Ucraina au continuat problemele. Ucrainenii au amplasat balize luminoase de semnalizare pe brațul Chilia-Veche, la o distanță de numai 10 m de malul românesc. E de mirare că, în generozitatea lor, acești ucraineni nu au amplasat balize luminoase și aici, la Omnia, și la Cotroceni, și în Piața Victoriei, să ne dăm seama cât de vecini suntem noi cu dânșii. Conform Tratatului încheiat între România și Ucraina și intrat în vigoare în luna aprilie a acestui an, orice acțiune de acest gen trebuia anunțată părții române cu cel puțin 20 de zile înainte, prevedere ignorată, o nouă prevedere ignorată de autoritățile ucrainene care, mai mult, și-au amplasat aceste balize în apele teritoriale românești.

Guvernatorul administrației Rezervației Biosfere "Delta Dunării", Virgil Munteanu, spune că aceste balize împiedică desfășurarea în bune condiții a activității de pescuit. Incidentele nu lipsesc. Acum câteva luni, un pescar român, rămas în derivă pe brațul Chilia și ajuns pe malul ucrainean, a fost încarcerat mai multe zile de grănicerii statului vecin. Așa-i trebuie dacă nu observă balizele luminoase!

Doamnelor și domnilor, e curios, de asemenea, faptul că, deși Guvernul face declarații corecte în ceea ce privește nevoia ca, într-un an în care inundația de grâu asupra țării abia a fost blocată, să crească prețurile la pâine și, acum, prin efortul Guvernului, care a scăzut cu 10% prețul la carne, la importurile de carne, crește și prețul la carne. Eu cred că nu e ceva în regulă în toate acestea. Eu cred că este o nouă diversiune, un nou tip de diversiune, și cred că este și o slăbiciune a Guvernului care ar trebui să acționeze în forță, conform legii, pentru a bloca toate aceste diversiuni care fac rău și guvernării actuale, și majorității actuale din Parlament, și clasei politice în genere, cum spunea aici colegul nostru. Pentru că - eu sunt de acord - nu putem să ne derobăm de responsabilitățile pe care le avem, dar nici nu putem încasa lovituri acolo unde nu le merităm.

Eu rămân, pentru a mă întoarce la problema libertății presei, rămân deschis bătăliei pentru libertatea presei. Am invitat pentru mâine pe șefii publicațiilor "România liberă" și "Evenimentul Zilei" și, și în această privință, nu mi-am făcut decât datoria, deși, personal, raporturile mele cu dumnealor nu sunt cele mai bune și, de câte ori le-a stat în putere, de atâtea ori m-au lovit mai drept sau mai nedrept. Dar asta nu are nici o importanță. Faptele acelea îi califică pe dânșii. Faptele acestea ne califică pe noi. {i dreptul de a interveni pentru libertatea presei mă califică și pe mine și ne califică și pe noi toți. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu F. Alexandru - referitor la presiunile asupra politicii editoriale a ziarelor Evenimentul zilei și România liberă. Doriți să interveniți? Da, domnul senator Radu F. Alexandru, vă rog.
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte.

Intervenția mea va fi extrem de scurtă. Nu m-am gândit nici o clipă, domnule senator, că ați putea interpreta declarația mea politică drept un apel adresat mass-media la luptă împotriva PSD-ului și la susținere a partidului sau alianței din care fac parte.

Aș vrea să vă spun dumneavoastră și să reamintesc tuturor colegilor că cele două ziare, "Evenimentul Zilei" și "România liberă", sunt la fel de neîngăduitoare cu partidul din care fac parte și cu alianța, cum sunt și, la fel, cu partidul din care faceți dumneavoastră parte. Ca abordare cantitativă, firește, partidul de guvernământ, Guvernul este mai prezent, dar vă asigur, vă dau cuvântul de onoare că, dacă am aduna articolele extrem de critice la adresa PNL-ului, la adresa PD-ului, la adresa președinților alianței, am avea un dosar absolut impresionant. Deci, nici o clipă nu am propus un troc celor două ziare, "șo pe ei", "hai alături de noi", am spus exact ceea ce nu mă îndoiesc că, de fapt, gândiți și dumneavoastră: presa trebuie să fie liberă, cu dreptul de a greși sau cu părerea noastră că greșesc, dar trebuie să fie liberă. Asta este o chestiune. A doua chestiune. Legat de dovezi. Vă mărturisesc că mă surprinde și mă întristează - și o iau ca o reacție imediată a faptului că ați venit la microfon după declarația mea politică. Nimeni din această sală și nimeni din România, care urmărește scena politică românească, nu cred că mai cere astăzi dovezi legate de faptul că asupra presei din România se exercită o constantă și o inadmisibilă presiune din partea partidului de guvernământ. Nu o dată și nu împotriva unui ziar...

 
 

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Dar la acestea două? Concret!

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Domnule senator, ajung și la astea, dar vorbesc în general. Problema libertății presei a ajuns o problemă cu ecou internațional cuprinsă în rapoartele de țară, documente ce nu pot fi suspectate sub nici o formă și nici o clipă de partizanat politic. Referitor la cele două, așa cum bine știți, "Evenimentul Zilei" este departe de a fi un ziar privit cu simpatie de partidul de guvernământ. Așa cum bine știți, împotriva "Evenimentului Zilei", secretarul general al partidului de guvernământ a intervenit la CNA pentru a se sista reclama pe care acest ziar are dreptul să și-o facă pe posturile de radio.

 
 

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

Domnule președinte, procedură... Nu vă supărați, domnule senator, ați făcut o declarație politică și atât... Acum ce faceți?

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Domnule senator, colegul nostru a făcut o afirmație. Mi se pare că am dreptul, ca întotdeauna, ca fiecare dintre noi...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Rugămintea este doar că, în cadrul dreptului la replică, argumentele țin de domeniul personal.

Deci, dreptul la replică vine ca o chestiune personală, și nu pe o dezbatere în legătură cu declarația politică.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Nu fac decât să reamintesc probe care sunt de notorietate, legat strict, legat, punctual, vă spun, ședințe de sumar la ora 11.00, domnule senator care aveți o viață de presă nu se făceau decât pe vremea în care acel sumar pleca la secția de presă, ședințe de sumar în care se cere mai puțin contra PSD, nu sunt admisibile într-un moment în care vorbim de libertatea presei.

Vă rog să mă credeți... (Discuții agitate în sală.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Stimați colegi,

Domnul senator Radu F. Alexandru vorbește în contul timpului alocat Partidului Național Liberal, deci, sigur că domnia sa nu și-a prezentat în totalitate intervenția sau a apreciat că a argumentat până la un punct.

 
 

Domnul Radu F. Alexandru:

Mie mi se pare, stimate domnule senator, că discut despre o chestiune care vă interesează într-o egală măsură pe dumneavoastră și pe fiecare membru al Parlamentului României. (Se aude semnalul sonor care anunță expirarea timpului acordat.)

Și, închei, ca să nu fac abuz de timp, deci toate probele fac parte din dosarul în care cele două ziare le-au pus la dispoziție în toate articolele publicate și pe care nu le-am reprodus exact din motive de timpul de care dispun, dar cele ce v-am spus până acum, sunt edificatoare legat de presiunea care se face în mod concret, și nu de ordin managerial, asupra politicii editoriale a ziarelor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
Valentin Dinescu - 180 ani de la nașterea lui Avram Iancu, Țebea.

Invit la tribună pe domnul senator Valentin Dinescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Românii au din ce în ce mai puține motive de sărbătoare, grija zilei de azi, spaima zilei de mâine, incertitudini de tot felul sunt stafiile care bântuie acest popor care, iată, aproape că nu-și mai află tihna.

Cu toate acestea, el găsește de fiecare dată forța morală și energia necesară pentru dreapta aducere aminte și veșnica pomenire a celor care prin pilda și jertfa lor i-au fost călăuză și repere morale spre a-i da puterea de a face față altor și altor încercări. Așa s-a întâmplat ieri la Țebea.

Revărsați pe plaiurile unde altă dată crăișorul munților ținea cel mai scurt discurs din istoria militară a lumii, prin acel fabulos și în același timp enigmatic nohai, oameni din toate colțurile țării au venit la această adevărată "Meka" a românilor să depună coroane de flori pe mormântul celui de la a cărui naștere se împlineau 180 de ani, Avram Iancu.

Am crezut, pentru o vreme că reîntorcându-ne în istorie vom lăsa politica într-un alt veac și într-un alt mileniu, dar nu a fost să fie așa. Conformându-se cu rigurozitate programului stabilit de Prefectura județului Hunedoara, o delegație a Partidului România Mare, condusă de domnul senator Corneliu Vadim Tudor, președintele partidului, delegație din care au făcut parte numeroși senatori și deputați ai PRM a depus, alături de alte formațiuni politice, autorități locale și instituții ale statului, o coroană de flori la mormântul eroului care, prin pilda lui a însuflețit atâtea generații, apoi s-a așternut tăcerea, o tăcere apăsătoare, pe fondul căreia starea de iritare a celor prezenți creștea.

Iată că, după aproape două ore de întârziere și-au făcut apariția și cei doi artizani ai acestui veritabil moment de întâietate de la Țebea Președintele României, domnul Ion Iliescu, și primul-ministru Adrian Năstase.

Dacă cel dintâi a fost întâmpinat cu aplauze sporadice, sosirea domnului Adrian Năstase a declanșat o adevărată avalanșă de huiduieli și fluierături pentru că ce e mult, e mult.

La Țebea s-a deschis supapa care a dat expresie tuturor umilințelor și batjocurilor pe care acest guvern, cu ifose de unicat, le-a aruncat în spinarea românilor. La Țebea s-a fluierat și s-a huiduit sincer.

Dincolo de explicațiile oferite ulterior în mass-media de către premier, se impun câteva întrebări:

Prima, dacă PRM ar fi fost la originea acestei primiri sincere de care s-a bucurat Adrian Năstase, unde au fost membrii și simpatizanții PSD care, în mod firesc, ar fi trebuit să-l aplaude și de ce nu, chiar să-l ovaționeze pe președintele lor?

A doua, dacă sondajele de opinie sunt reale, de ce domnul Corneliu Vadim Tudor, președintele PRM, cotat cu șanse mai mici decât Adrian Năstase în cursa prezidențială, a fost aplaudat, aclamat și primit cu venerație la Țebea, pe când domnul Adrian Năstase a fost primit așa cum am mai arătat "

Având în vedere că la Țebea erau oameni din toate zonele țării și de toate categoriile socio-profesionale, oare cum ar fi arătat un sondaj realizat pe loc, pe un eșantion mai mult decât reprezentativ?

A treia, dacă domnul Adrian Năstase consideră că la Țebea a fost o întâmplare izolată, regizată de Partidul România Mare, ce ne poate spune despre tratamentele similare pe care i le-au administrat muncitorii de la Brașov, București, Bârlad, șomerii din Valea Jiului și mai nou, sindicatele din învățământ și sănătate, tot PRM, domnule prim-ministru?

Șirul întrebărilor ar putea continua, am să mă opresc însă aici, îndemnându-i pe nemuritorii noștri guvernanți să reflecteze la următoarele versuri: " Vine vremea / Vine ora / Vine clipa tuturora."

Vă mulțumesc! ( Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
George Pruteanu - vestigiile arhitectonice din centrul Clujului.

Îl invit la tribună pe domnul senator George Pruteanu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul George Pruteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate colege și stimați colegi,

Drumurile verii m-au dus și pe la Cluj. Am văzut Clujul de după instaurarea noii administrații și oameni de-acolo m-au pus în contact cu o problemă care mă atinge într-un mod acut pentru că face parte din sfera mea de preocupări.

E vorba de vestigiile arhitectonice din centrul Clujului, sunt vechi de zece ani, fostul primar al Clujului, destoinicul primar Funar, le-a dus până la capăt, a inițiat un concurs pentru amenajarea lor arhitectonică, un concurs care a fost jurizat apoi de un juriu select, condus de directorul Muzeului de Istorie a Transilvaniei, domnul Ioan Piso, și după deliberări, pe lucrările secrete juriul a atribuit premiul întâi unui tânăr designer român, stabilit în Germania, dar întors în țară tocmai din osârdie, și nu o spun vorbă mare - nu l-am cunoscut, am doar informații despre el - dar este un destin semnificativ, un om care vrea să facă ceva în România, deși o duce foarte bine, materialmente și ca prestigiu în Germania.

A concurat la modul secret, nici nu este clujan, deci este exclus să fi avut relații, pile sau alt lucruri de genul acesta și a câștigat, vă rog să rețineți și premiul I și premiul 3.

A depus mai multe proiecte și a ocupat cu acele proiecte secrete locul I și locul 3. Conform regulamentului concursului urma să se pună în execuție proiectul ocupant al locului I, pe de altă parte, trebuia să i se dea câștigătorului premiul instituit oficial despre care s-a vorbit și în ziarele locale, precum și în ziare centrale - am aici xeroxul unei tăieturi din "Adevărul", ziar central de mare prestigiu, care vorbea de atribuirea acestui premiu I domnului Marius Sebastian - dar care premiu nu a fost nici până în această zi atribuit pentru că a venit la putere în Cluj Alianța Dreptate și Adevăr.

Domnul Emil Boc a lipit pe uși, jignind pe toți funcționarii - "Aici nu se primește șpagă!", dar la fel de bine putea să lipească pe uși "Aici nu se respectă spiritul românesc" și "Aici nu există seriozitate instituțională". Instituția primăriei își terfelește prestigiul nerespectând un concurs public pentru care premiantul trebuia să-și primească cuvenitul premiu.

În al doilea rând, care este de fapt, mai importat decât primul, instituția își bate joc de acele vestigii care știți ce semnificație națională au, este acolo, o spun pe șleau, un fel de scandenberg, un fel de încordare a mușchilor între spiritul românesc și spiritul maghiarilor care vor să domine, ei deja săvârșesc o ilegalitate prin aceea că s-a admis plasarea de plăcuțe bilingve într-un oraș care nu întrunește 20% locuitori de etnie maghiară, deci nu se încadrează în acele prevederi ale legii, sunt vreo 18 % , deci nu era cazul să se pună.

Oricum acest oraș se numește Cluj-Napoca și pe plăcuțe scrie "Cluj-Napoca - Kolosvar", ca și cum ar fi un oraș cu trei nume, obrăznicia unor extremiști maghiari merge până acolo, încât propune ca aceste vestigii arhitectonice care dovedesc străvechimea noastră acolo să fie, vă rog să rețineți, voi cita textual, "îngropate în nisip". Dacă l-aș întâlni, i-aș spune în față: domnule dragă, în nisip se-ngroapă murdăria pisicii, asta se-ngroapă în nisip!

Semne ale vechimii noastre pe pământurile alea nu se îngroapă în nisip, ci se amenajează așa cum a desenat, cum a imaginat acest designer, un proiect foarte modern, foarte funcțional și pe de-asupra ieftin, toată această construcție modernă ar costa un miliard de lei, ceea ce pentru bugetul unei primării este o sumă mică, îmi dau seama că nu se poate vedea până în depărtarea sălii... dar acesta este proiectul de amenajare.

Domnul consilier din partea UDMR, numit, nu este prima oară când auziți de el, Kónya - Hamar Sándor, deputat, președintele UDMR - Cluj, a declarat pentru monitorul de Cluj a declarat pentru "Monitorul de Cluj" că, citez textual după ziarul local "Adevărul de Cluj" - " s-au dat bani pentru conservare", asta înseamnă conservarea prin acoperirea cu nisip.

Cu nisip ar trebui acoperit domnul Kónya - Hamar Sándor, ca să nu i se mai audă vocea rostind asemenea blasfemii.

Folosesc, deci această intervenție a mea de la tribuna Senatului pentru a atrage atenția, ce ar însemna dacă alianța respectivă ar lua mai mult în țara asta de 10 - 11%, cam cât merită, închipuiți-vă că s-ar răsfrânge asupra întregii țări, gestul de la Cluj, această batjocură față de spiritul național și această batjocură față de seriozitatea instituțională.

Vă mulțumesc pentru atenție! (Aplauze.)

 
 

Din sală: Intervenție neinteligibilă.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu aveți dreptul să vă înscrieți la o declarație politică, sigur partidul are timp, dar vă rog să nu interveniți în legătură cu declarațiile colegilor.

 
Iuliu Păcurariu - drept la replică.

Vă rog, domnul senator Iuliu Păcurariu.

 

Domnul Iuliu Păcurariu:

Sigur, intervenția mea se leagă de declarația politică a colegului nostru, singura chestiune este că în Consiliul local Cluj - Napoca nu a fost luată nici o hotărâre legat de viitorul pieței centrale a orașului Cluj - Napoca și nu sunt plăcuțe bilingve în acest moment, singura problemă era că bugetul, în momentul în care s-a luat primăria, nu avea resurse nici să mai achite salariile în primărie.

Vă mulțumesc pentru atenție!

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
George Pruteanu - vestigiile arhitectonice din centrul Clujului.

Domnul Adrian Păunescu (din sală):

Vă rog, pe o problemă de procedură.

 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, nu vă supărați, stimați colegi...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Trebuie făcută o precizare a comisiei, dacă-mi permiteți...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Haideți să nu intervenim la fiecare pentru că altfel deja epuizăm timpul...

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Totuși dacă este vorba de un adevăr, el trebuie spus până la capăt.

Este corect tot ce a spus domnul Pruteanu, e corect și diagnosticul, cu excepția acoperirii cu nisip a omului, pe care o cerea dânsul și care este o metaforă. Nu am de unde să știu ce a declarat respectivul deputat UDMR, știu doar că, la intervenția domnului Pruteanu, am sunat pe primarul Municipiului Cluj-Napoca, domnul Emil Boc, și dumnealui mi-a răspuns că, într-adevăr, caută altă soluție pentru ceea ce fusese într-adevăr jurizat și eu cred că e legal să se respecte, dar - o precizare pe care nu pot să nu o fac -, deși suntem adversari politici, noi și PD, corect este să știți că primarul PD a declarat că nu s-a pus problema aceasta oficial și că nu va accepta niciodată să se acopere acele urme arheologice atât de importante, din Cluj, și la care s-a ajuns când primar era domnul Funar.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Valentin Ciocan - instabilitatea sistemului de învățământ.

Îl invit la tribună pe domnul Valentin Ciocan, Grupul parlamentar PRM.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Valentin Ciocan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Voi continua o temă începută de colegul meu, o temă foarte importantă este vorba de învățământ în speranța că vocile celor care lucrează în a acest domeniu, vor fi auzite și ascultate.

Printre evenimentele interne care captează acum atenția tuturor românilor, indiferent de vârsta lor, se află, indubitabil, deschiderea noului an de învățământ 2004 - 2005.

Emoțiile firești pentru cei implicați într-un fel sau altul în acest eveniment sunt amplificate de incertitudinea privind începerea noului an școlar. Dezinteresul celor care au deținut puterea politică în România ultimelor 15 ani, față de acest domeniu sensibil care este învățământul, proclamat drept prioritate națională, dar tratat ca o cenușăreasă a societății, i-a împins pe truditorii din sistemul educațional, aflați în pragul disperării, spre măsuri extreme: blocarea deschiderii noului an școlar. Ei speră să fie astfel luați în seamă de către cei care până acum i-au batjocorit în loc să-i respecte. Ar fi o grea lovitură pentru guvernanții de azi dar și pentru cei de ieri aflați într-o permanentă campanie electorală. Aceștia se pregătiseră pentru festivitățile obișnuite în asemenea momente cu discursuri sforăitoare, prezentate și în anii trecuți, care făceau apel la istoria învățământului de la Cuza și Spiru Haret până la eroii reformelor curriculare post comuniste, mimând recunoașterea importanței școlii subliniind grija deosebită a autorităților pentru frumoșii noștri copii, viitorul națiunii, adăugând apoi noi promisiuni. În spatele festivismului și a discursurilor triumfaliste se află însă o realitate dureroasă. cei care au condus destinele învățământului românesc în ultimii 15 ani s-au dovedit incapabili să realizeze o reformă reală a acestui domeniu de importanță vitală pentru un popor civilizat, în conformitate cu normele europene și cu specificul societății noastre.

Așa-zisa reformă curriculară a învățământului preuniversitar a constat de fapt în acțiuni incoerente ale factorilor de decizie, hotărâte din dorința de a realiza cu orice preț o schimbare chiar dacă aceasta nu era necesară.

În numele alinierii învățământului românesc la normele europene s-au realizat experimente repetate, cu elemente de import, fără să se aștepte rezultatele primelor modificări ale sistemului așa cum era firesc.

Toate acestea s-au răsfrânt negativ asupra actului educațional în ansamblu, mai ales că așa-zisele inovații teoretice nu au fost însoțite și de înnoirea bazei materiale a școlilor și nu urmăresc pregătirea tinerilor în concordanță cu noile realități social-economice din țară.

Incapacitatea guvernanților postdecembriști de a asigura stabilitate sistemului de învățământ este dovedită și de modificările succesive ale Legii învățământului la intervale scurte de timp, de oscilațiile privind durata învățământului obligatoriu, de incertitudinile privind modul de finalizare a acestei perioade de studiu.

Tabloul real privind școala românească , aflată în prag de an nou de studiu, este completat cu situațiile specifice fiecărei unități de învățământ în parte. Astfel, neputința autorităților locale de a susține financiar renovarea și igienizarea școlilor foarte multe dintre acestea vor funcționa fără autorizațiile necesare. Numai în județul Vâlcea din 500 de școli verificate doar 75 au primit autorizația sanitară de funcționare.

Contrar celor afirmate de către reprezentanții Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, precum și de către cei ai editurilor care au tipărit manuale școlare, nu s-a acoperit niciodată întregul necesar de manuale la învățământul obligatoriu, încălcându-se flagrant principiul egalității șanselor pentru elevi. Deși se proclamă susținătorii unei societăți democrate, moderne, guvernanții actuali nu au înțeles că o asemenea societate are la bază educația, iar un sistem educațional performant se realizează printr-o motivație financiară corespunzătoare a lucrătorilor săi.

Toate acestea sunt motive care îndreptățesc nemulțumirea cadrelor didactice și a celorlalți angajați din domeniul educației acum la început de an școlar.

Un ministru de tristă faimă, emanat al frământărilor politice postdecembriste din România, afirma că "Învățământul nu este rentabil și nu poate primi mai mulți bani". "Va exista, întotdeauna, ignoranță, prostie și invidie în patria mea, dar va exista, întotdeauna, știință și bun gust". Așa spunea Voltaire în anul 1767 despre Franța. La noi, acum, la mai bine de două veacuri după marele iluminist, ignoranmță, prostie și invidie am tot văzut. Așteptăm mai multă știință și mai mult bun gust. Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Maria Antoaneta Dobrescu - deschiderea noului an școlar. Invit la tribună pe doamna senator Maria Antoaneta Dobrescu, dacă dorește să mai intervină? Da. Vă rog. Aveți cuvântul, doamna senator.
 

Doamna Maria Antoaneta Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ne apropiem de un eveniment care în fiecare an se produce în jurul jumătății lunii septembrie, deschiderea anului de învățământ - 15 septembrie - un eveniment pe care indiferent de vârsta pe care o avem, de pregătirea pe care o avem îl simțim pentru că este firesc să fim în normalitatea existenței noastre, gândindu-ne la aceia care pășesc pentru prima dată pragul școlii sau la aceia care se pregătesc, intrând în ultimul an de studiu să-și încheie un ciclu al existenței lor, al pregătirii lor pentru viață.

Iată de ce am să fac câteva referiri în acest cadru, în acest moment - aș spune eu - în apropierea zilei de 15 septembrie, la învățământul preuniversitar din România care a cunoscut în ultimii ani schimbări care vizează, cel puțin din punctul meu de vedere, două direcții la care am să fac referire.

Pe de o parte, reabilitarea școlilor din România, un efort mare pe care Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Guvernul României l-a făcut în ultimii trei ani de a duce cât mai mult spre normalitate viața școlii românești. S-au găsit, de multe ori cu greu, resurse și chiar noi în acest cadru am aprobat împrumuturi pentru ca localurile de școală să arate, de la an la an, mai bine decât au arătat până acum. Desigur, este loc de mai bine. Dar nu putem să nu recunoaștem, apelând la conștiința noastră de oameni că, în ultimii trei ani, în școlile din România s-au întâmplat lucruri bune. S-au reparat multe școli, s-au finalizat localuri noi de școală începute de mulți ani, s-au realizat multe săli de sport, s-a informatizat învățământul preuniversitar, s-au comasat unele școli acolo unde nu exista fie bază materială corespunzătoare, fie dascăli pe măsura elevilor de acolo, indiferent că erau într-un cătun îndepărtat de țară, asigurându-le un mijloc de transport decent copiilor de la o școală, undeva pe un deal sau pe o vale, până la școala de centru unde să aibă și ei șansa egalității de șanse cu ceilalți copii.

De fiecare dată însă ne gândim că în alte părți ale lumii este mult mai bine decât la noi și este bine să gândim așa și să ne raportăm la ceea ce înseamnă mai mult și mai bine și noi să facem mai mult și mai bine. Dar, repet, cu ochii minții noastre și cu conștiința noastră de oameni, nu putem să nu realizăm că în ultimii ani s-au făcut mari schimbări și bune schimbări în învățământul din România.

Cât privește cea de a doua direcție la care am să mă refer și care va avea, la un moment dat în alocuțiunea mea și un punct sensibil, este vorba de managementul resurselor umane. Ce înseamnă asta? Într-o accepție simplă înseamnă încadrarea unităților de învățământ cu cadre didactice care să fie competente să desfășoare actul didactic. Este o preocupare firească a oamenilor care conduc o școală, indiferent că ea este o școală mică sau o școală mare, că este undeva la țară sau undeva într-un oraș al țării noastre. Ei bine, de-a lungul anilor - mă refer la ani de după Revoluția din 1989 - în învățământul românesc ne-am confruntat - aș spune eu - cu războiul incompetenței și chiar al inoportunităților. De ce? Pentru că imediat după revoluție în România s-au întâmplat situații grave în învățământul preuniversitar, foarte multe persoane, intelectuali, și-au găsit refugiul locului de muncă în învățământ. Aș da un exemplu categoria inginerilor agronomi.

A fost o perioadă grea - aș spune eu - cam până prin anii ‘94 - '95, și fac această trimitere pentru că eu însămi eram atunci inspector școlar general în județul Dolj și știu greutățile cu care mă confruntam ca la catedră să ajungă un om competent pentru ca și copilul de la țară sau cel de la oraș să învețe în condiții normale.

În ultimii ani însă prin introducerea concursurilor de titularizare și prin deschiderile care au existat, s-a rezolvat foarte mult această situație și îndrăznesc să spun acum în fața dumneavoastră că în puține școli au mai rămas cadre didactice care nu au pregătirea de specialitate și care fac încă un cumul de ore, chiar dacă este profesor de limba română și mai predă în continuare, muzică sau desen, ca să-și întregească norma didactică sau pentru ca directorul să asigure un dascăl pentru copilul față de care trebuie să aibă respectul disciplinei respective. Dar, intervin cu aceeași maturitate și responsabilitate: în școlile din România deja putem să vorbim despre cadre didactice care merg la școală pentru că acolo le este locul. Pentru a-i ajuta un pic mai mult, pentru că salariile lor ar trebui să fie mult mai pe măsura efortului pe care îl fac, la sfârșitul sesiunii trecute a Senatului, în Comisia pentru învățământ a acestei Camere cu sprijinul colegilor și cu sprijinul ministerului am reușit să facem o modificare la Legea nr. 128/ 1997 Legea Statutului personalului didactic, schimbând în totalitate conținutul articolului 104. Sunt autorul acestui articol și mă bucur că pot să vă spun acum, aici, că acest articol se referă la decontarea cheltuielilor de călătorie de la domiciliu spre locul de muncă și de la locul de muncă spre domiciliu a oricărui cadru didactic, suplinitor sau titular; acestuia i se va deconta transportul, fie că merge cu un mijloc de transport în comun și se legitimează cu acel act, fie să solicite contravaloarea acestui drum și să-și asigure transportul în alte condiții. Este un câștig și oamenii de la catedră au apreciat acest lucru. Este de dorit însă ca la dialogul care va avea loc în această după amiază între sindicatele din învățământ, care în mod firesc solicită majorări salariale pentru oamenii din învățământ, și Guvern, respectiv Ministerul Educației, să existe un consens prin care și omul de la catedră să aibă satisfacția unei majorări salariale decente, dar, în același timp, să înțelegem că bugetul țării este un buget la care toți ne referim și fiecare avem nevoie să-l simțim de partea noastră. Eu cred că oamenii de la catedră deja și-au construit doleanțele în limitele normalității și decenței, că dialogul acesta va rămâne constructiv, astfel încât și anul acesta - 2004 - pe 15 septembrie să se deschidă școala, și nu altfel. De ce cred acest lucru? Fiindcă îmi cunosc colegii, profesori în învățământul preuniversitar, ca fiind oameni cu dăruire și cu bun simț și - cred eu - că și reprezentanții lor - liderii de sindicat - vor avea un cuvânt înțelept de spus pe măsura așteptărilor lor.

Le dorim succes și sper și într-o majorare salarială decentă, dar, în același timp, am încredere și în înțelepciunea oamenilor care trebuie să fie alături de copiii ce trebuie să meargă pe 15 septembrie la școală cu floarea în mână pentru dascălii lor.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc.

 
Doru Liviu Bindea - situația precară a cadrelor didactice. Îl invit la tribună pe ultimul coleg înscris astăzi, domnul senator Doru-Liviu Bindea.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,...

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Dar am o întrebare. Dumneavoastră sunteți senator independent sau senator PRM, că v-am trecut la independenți, de aceea,

 
 

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Sunt senator independent, în conformitate cu statutul, domnule președinte.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc. Aveți cuvântul.

 
 

Din sală: Nu are voie?

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vroiam să știu cât și cum contabilizez timpul.

 
 

Domnul Liviu-Doru Bindea:

Domnule președinte, sunt convins că ați contabilizat și timpul colegilor mei care au vorbit de 2 și de 3 ori, și cred că bine au făcut, dar, probabil, că mă voi bucura de o contabilizare foarte corectă din partea dumneavoastră.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Vroiam să-mi încep declarația mea politică prin a spune că este deja bine cunoscut faptul că în țara noastră dascălii nu se bucură de condiții decente de viață. Este greu după discursurile anterioare ale colegilor mei care reprezintă puterea să încep așa și va trebui să încep prin a spune că este bine cunoscut de către unii doar faptul că dascălii nu se bucură de condiții decente de viață.

Vineri, Sindicatul liber din învățământ din Maramureș a organizat un marș al tăcerii și un miting la care au luat parte peste 1000 de cadre didactice. Dacă principalul instrument de lucru al dascălului îl reprezintă cuvântul, atunci putem spune că acest marș al tăcerii semnifică o formă extremă de protest împotriva disprețului pe care guvernanții îl manifestă față de ceea ce, tot ei, numesc o prioritate națională. Așadar, tăcerea, necuvântul dascălului, marchează punctul de plecare al unui îndelung parcurs în care educația începe să fie amenințată.

Nu cred că mai este necesar să subliniez adevărata importanță și valoarea învățământului românesc. Țara noastră se mândrește cu rezultate obținute de către elevi și studenți, rezultate care nu rareori au trecut peste hotare, în vreme ce aici, în spatele baricadelor, dascălii se luptă cu sărăcia, umilința de a nu putea duce un trai decent, toate acestea clădite pe neputința de a schimba ceva din situația dramatică în care se găsește astăzi învățământul.

Încotro ne îndreptăm acum, dar, mai ales, încotro vrem să ne îndreptăm? Este foarte clar că în momentul de față profesorii doresc o schimbare, dar această schimbare nu trebuie să fie oricum, ci o schimbare în bine. Ceea ce urmează să sesizez eu de la această înaltă tribună a Senatului sunt cauzele concrete care fac obiectul mișcărilor de protest declanșate în județul Maramureș de către Sindicatul liber din învățământ. Și aș dori să le evidențiez punctual.

1. Nefinalizarea legii salarizării pentru toți angajații din învățământ. Se referă dumnealor la personalul didactic și nedidactic.

2. Refuzul Guvernului de a majora salariile cu 50 %, începând cu 1 septembrie 2004 și cu același procent, începând cu 1 ianuarie 2005.

3. Neacordarea fondurilor necesare reparării și igienizării școlilor.

Domnilor colegi antevorbitori din Grupul parlamentar de la guvernare, în Maramureș, 47 de unități de învățământ nu au primit autorizație sanitară de funcționare. Să înțelegem că este neglijat învățământul din Maramureș ? Și peste tot, totul este în regulă ? Ar fi și mai grav.

4. Nedecontarea de către centrele bugetare și primării a celor 6 călătorii dus-întors prevăzute în contractul colectiv de muncă, art.50. Nerespectarea art.40 din contractul colectiv de muncă prin care Inspectoratul județean se obligă să acorde tichete de masă din venituri proprii. Nerespectarea art.51 din contractul colectiv de muncă ce prevede decontarea cheltuielilor de navetă.

Deci, iată, stimată doamnă senator, că amendamentul dumneavoastră nu folosește, cel puțin dascălilor județului Maramureș, și iată că administrația învățământului din acest județ neglijează în totalitate legile care se referă la condițiile dascălilor.

Nerecunoașterea personalului nedidactic - contabil, administrator, îngrijitor, muncitor de întreținere - ca personal aparținând sistemului de învățământ și, în fine, ignorarea personalului nedidactic care nu a beneficiat de nici una din puținele majorări care s-au acordat celorlalte categorii de personal din învățământ, 5% majorare acordată în luna mai 2004.

Aș preciza, pentru ca să vă formați un tablou cât mai complet, că grupele sindicale din multe județe au acționat în judecată inspectoratele școlare pentru - atenție ! - calculul greșit al salariului, ajungându-se până la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde li s-a dat dreptate dascălilor.

Cele de mai sus demonstrează, doamnelor și domnilor senatori, starea în care se găsește, la ora asta, învățământul românesc.

Referitor la această stare, poziția domnului prim-ministru Adrian Năstase este cu totul descurajantă. Ați citit cu toții că domnia sa a afirmat că, față de cei din sistemul sanitar, profesorii mai au posibilitatea și reușesc să-și asigure venituri suplimentare. Replica a fost pe măsura afirmației.

Se înțelege astăzi ... (Se declanșează semnalul de avertizare pentru epuizarea timpului acordat.)

Vă rog, domnule președinte, câteva momente doar.

Se înțelege astfel că, în lipsa oricărui sprijin din partea guvernanților, la 15 septembrie 2004, în locul primului sunet de clopoțel pe coridoarele instituțiilor de învățământ s-ar putea să se aștearnă tăcerea, o tăcere care ar echivala cu o sentință de condamnare a Guvernului Năstase de către cei ce muncesc în sistemul de învățământ.

Sunt fiul a doi foști dascăli de pe Valea Izei care au murit la o vârstă destul de tânără, poate chiar și datorită faptului că și-au dat o parte din viață celor peste 40 de generații de elevi.

De aceea, am datoria ca pentru ei și pentru cei care, astăzi, fac munca ce au făcut-o părinții mei, să-i susțin din punct de vedere politic.

Și nu trebuie să închei acest cuvânt fără să evoc faptul că și Partidul România Mare face același sprijin politic pentru cadrele didactice.

Domnule Năstase, dați-le dascălilor ceea ce merită pentru că le sunteți dator. Ei au dat lumină acestui popor și nu merită întunericul pe care doriți să-l semănați în viețile lor. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnul senator.

Stimați colegi, practic, atât în numele grupurilor parlamentare, cât și colegii senatori independenți și-au exprimat declarațiile politice în plenul Senatului.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 28 februarie 2021, 15:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro