Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 15, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.12/22-02-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 15-02-2005 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 15, 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Azi avem o recoltă bogată la intervențiile deputaților, se vede treaba că a aflat lumea despre această întâlnire de marțea dimineață.

 
Dumitru Bentu - intervenție cu titlul Legi;

Domnul Petru Tărniceru este? Nu este.

Atunci domnul Dumitru Bentu și va urma domnul Paul Magheru, dacă este. Da.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Legi".

Programul legislativ al Guvernului României pentru perioada 2005-2008 este deja în posesia parlamentarilor. Noul executiv format dintr-o nonfuziune și o uniune, arbitrate de partidul al cărui simbol este balanța în echilibru, a întocmit, pe baza îndemnului "cercetați sertarele", o lucrare bibliografică de uz intern, preponderent. Chiar dacă autorii își iau o marjă de siguranță, informându-ne că : "Programul legislativ se va completa și actualiza periodic, avându-se în vedere evoluția relațiilor social-economice în toate sectoarele de activitate, senzația de improvizație rămâne dominantă". O analiză de primă instanță, succintă și preponderent statistică ne dezvăluie următoarele aspecte. în total sunt 414 reglementări principale. Cele mai multe - 100 - aparțin domeniului relații externe, cele mai puține, un pic paradox liberal, mediului de afaceri, doar 3. Nu excelează nici alte domenii deosebit de importante: educația și cercetarea - 13 proiecte, în contextul în care ele sunt privite: "resurse de bază în modernizarea României". Protecția mediului, o provocare spre inovație - 15, tineret și sport - 7 și așa mai departe.

Din totalul deja enunțat, 88 de legi implică doar modificări de articole ale unor legi din perioada 1997-2000, însă cele mai multe aparțin legislaturii 2001-2004, încă o dovadă că s-a lucrat profund și serios în perioada PSD. Evident, modificările vor fi în consonanță cu politica de dreapta, practicată de actuala putere și Codul muncii, propus a fi redat practicii într-o ediție revăzută și adăugită, este edificator în acest sens. Dezvoltarea noilor raporturi de muncă între patronate și muncitori are toate premisele să-i redefinească pe ultimii ca fiind copii săraci și sceptici. Sună cunoscut, nu-i așa? Dar despre conținutul legilor respective vom vorbi la momentul oportun.

Printre proiectele enumerate sunt și unele exotice, cel puțin prin titlul respectiv. Proiect de Lege privind dematerializarea. Este adevărat, scadent în 2008, dacă până atunci cetățenii acestei țări nu vor fi cunoscut efectele acestui brevet legislativ liberalo-pedist. Proiect de lege privind fortificarea făinii cu micro-nutrienți, două legi aflate în consonanță. Cei care vor scăpa de dematerializare se vor revigora pe baza unei alimentații de tip D.A., în cadrul căreia făina fortificată va avea un rol decisiv. Nu lipsesc nici reglementări paraenigmatice. Astfel, în 2008, vom aplica în spațiul ei de validitate, Legea privind reglementarea modului de plată a efectelor produse de pădure. Până atunci vom plăti cu siguranță efectele produse de actuala guvernare. Și exemplele pot continua.

În încheiere mulțumim tuturor acelora care prin elaborarea acestui program legislativ au adus și un omagiu subliminal guvernării PSD, copertând producția editorială respectivă în culorile Partidului Social Democrat, alb și albastru.

Și, pentru că tot ce vine de la Alianță prezintă interes public imediat, vă rog să-mi permiteți un post scriptum: Profil contemporan, aventuri la malul mării, case la Constanța, vile în București, terenuri în Băneasa, promovări la Cotroceni, relații cu securitatea, dosarul Flota. Așa da, președinte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Paul Magheru - despre Sindromul Trianonului; Îl invit la microfon pe domnul Paul Magheru, va urma domnul Viorel Pupeză. Nu. Dacă este, Mihai Dumitriu.

Domnii parlamentari Tudor Mohora, Romeo Raicu și Vlad Hogea au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule președinte de ședință,

Dragi colegi,

Doresc să vă prezint astăzi sindromul unei boli care trebuie de urgență lecuită. Motiv pentru care mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Sindromul Trianonului".

Fantoma nostalgiilor imperiale maghiare, după ce a bântuit prin câteva localități din Ardeal, a poposit pe Antena 1 a postului de televiziune, privat de bun simț al lui Dan Voiculescu.

Emisiunea "Tucă Show" a prezentat miercuri seara, 9 februarie, contestatul film "Trianon", urmat de o dezbatere cu regizorul Gábor Koltay, istoricul maghiar Ernö Raffay, un istoric român, Florin Constantiniu, redactorul-șef al Adevărului, Cristian Tudor Popescu și doi analiști politici: Emil Hurezeanu și Ion Cristoiu.

Precizăm de la început că documentarul a fost interzis atât la televiziunea publică din Ungaria cât și de canalul Duna TV. În fața acestei situații, ministrul culturii și cultelor, Mona Muscă s-a bâlbâit în loc să-l vizioneze în prealabil și să-l respingă, nu din considerente formale, de procedură, ci cu argumente științifice, istorice și de conținut. Autoritățile publice din Ungaria vecină și prietenă au menajat mai mult sensibilitățile istorice românești decât postul de televiziune al pretinsului "umanist" român Dan Voiculescu.

Regizorul maghiar Gábor Koltay toarnă un hibrid de film, document, spectacol despre Trianon de 14 ore, din care pe noi ne-a agasat două ore cu nostalgii desuete de esență pur naționalistă, revizionistă, iredentistă și revanșardă. Pentru a-și ascunde intențiile recurge la un procedeu parșiv al croșetului narativ, al decupajului sau al punerii între paranteze a adevărului istoric. Trianonul îi apare astfel ca o tragedie politică cu consecințe dezastruoase pentru evoluția ulterioară a continentului european. Adevărul despre Trianon este că el n-a făcut răni, decât în orgolii de rasă și n-are de ce să fie lecuit.

Tratatul de la Trianon, care a dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar, cu toate consecințele, chiar psihologice ale națiunilor perdante, n-a fost o tragedie politică, ci o reparație istorică, un triumf al principiului naționalităților asupra principiului sabiei. Încă din 1848, la o întrunire a naționalităților oprimate de Imperiul habsburgic, între zidurile unui palat din Boemia, de la Kromeriz, a răsunat pentru prima oară în istorie un principiu de drept fundamental al popoarelor: toată puterea aparține naționalităților.

Cei care cunosc bine evenimentele de la 1848, inclusiv eforturile românilor de a se elibera de sub habsburgi, știu că ungurii doreau libertatea, dar nu și pentru căței. Încă din 1437, după Răscoala țăranilor de la Bobâlna, s-a încheiat acea înțelegere cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum între nobilii maghiari, fruntașii secui și patriciatul săsesc, care până în 1848, n-a încetat să considere națiunea română din Ardeal tolerată și inferioară. Imperiul Austro-Ungar s-a format în 1867 în condițiile crizei provocate de victoria prusacilor în războiul austro-prusian din 1866, când împăratul austriac îl saltă pe calul puterii și pe regele ungur. Esența regimului birocratic însă, de tip feudal, nobiliar și împilator a rămas aceeași.

După cum se știe, Tratatul de la Trianon, după numele unui palat cochet din spatele complexului Versailles, semnat la 4 iunie 1920 între puterile Antantei și țările aliate, a consacrat, printre altele, o stare de fapt a voinței reprezentanților tuturor provinciilor românești, întruniți la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, de a se uni cu Țara. A fost un triumf al dreptului naționalităților la autodeterminare. A face răspunzător Trianonul de fascismul care a urmat, de național - socialismul interbelic, de declanșarea celui de-al II-lea război mondial și de ocupația sovietică înseamnă a fantaza tendențios pe marginea istoriei, a concepe viitorul pe relicve perimate, de care omenirea nu-și mai lega nici o speranță. Destrămarea, dispariția sau moartea imperiului Austro-Ungar nu a fost deloc tragică, fiindcă nu mai purta nici o valoare. Tragică în ordinea estetică și istorică a lucrurilor este numai dispariția unor valori. Filmul jignește sentimentul nostru național, nu recunoaște existența pe teritoriul Ungariei a unui fascism hortist, vinovat de crime abominabile, vorbește apăsat despre pretinsa exterminare sau genocid pașnic al ungurilor înainte de 1989, este antieuropean prin mesaj și preconizează soluții în spațiul sud-est european de regionalizare și autonomie teritorială. Edificator pentru aceasta este un interviu pe care l-a dat Ernö Raffay, prezent la dezbatere, în publicația Erdely Naplo din Oradea, unde cere răspicat revizuirea granițelor și autonomie teritorială.

De altfel, istoricul maghiar este autorul unei recente cărți de reabilitare a criminalului de război Albert Vass, lansată de aceeași Asociație a Tinerilor Maghiari, care s-a ocupat și de turneul peliculei Trianon prin Transilvania.

Filmul, din păcate, nu vindecă, ci deschide răni, alimentează nostalgii imperiale desuete, revanșism, iredentism, dacă nu chiar șovinism și rasism, face deservicii regretabile bunelor relații statornicite deja între români și maghiari. Făcătura dăunează inclusiv procesului de așezare politică guvernamentală a trei partide politice alături de UDMR. Poziția UDMR în această privință este duplicitară. Pe față, de ochii lumii, susține politica națională a guvernului, pe de altă parte promovează în mod insidios, deci viclean, parșiv, ca de altfel întregul film, inițiativele de autonomie și de separatism etnic. Miercuri seara, în loc de obișnuitul show, Tucă s-a dat în spectacol penibil, sub limita suportabilității și decenței politice.

Adevărul îl scoate la suprafață spre sfârșitul filmului episcopul Laszlo Tökes, falsul erou al Revoluției, cunoscut și dezavuat pentru opiniile sale politice, chiar și de către majoritatea populației ungurești. Apariția episcopului extremist pune sub semnul îndoielii și ipocriziei pretinsul mesaj inofensiv, documentar-istoric și artistic al peliculei despre Trianon, care nu este deloc dezinteresat sau pur nostalgic, după cum susțin realizatorii, susținătorii și propagatorii filmului.

Tökes și întreg filmul lasă impresia unui diavol sub sutană. Drumul spre iadul iredentist este pavat cu declarații, mesaje și intenții bune, dar pe cât de insinuante și insidioase, pe atât de periculoase. Regretăm că într-un secol al solidarității popoarelor, sub deviza Unității Europene, "uniți în diversitate", sunt posibile asemenea producții subversive și dușmănoase. Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să menajeze sensibilitățile cetățenilor lor, să cultive bunele relații, date ca model, ale românilor cu toate naționalitățile conlocuitoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulțumesc. Interesantă și actuală intervenția, dar vă rog să mai concentrați pe viitor.

 
Mihai Dumitriu - intervenție - interogație cu titlul Profesorii, evazioniștii României?;

Dau cuvântul domnului Mihai Dumitriu, va urma domnul deputat Petre Popeangă.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția de astăzi se va intitula "Profesorii, evazioniștii României?"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Este binecunoscut faptul că bugetarii nu au un statut de invidiat în nici un stat din lume, dar este de notorietate și existența unor diferențe notabile între drepturile salariale ale bugetarilor în funcție de apartenența la una sau alta din țările lumii.

Dintre bugetari, cadrele didactice dețin, sub aspectul condiției materiale, un loc de neinvidiat în subsolul clasamentului.

În pofida acestor condiții umilitoare, cei mai mulți dintre colegii mei de la catedră își respectă standardele profesionale și an de an pregătesc olimpici, șlefuiesc talente, cultivă setea de cunoaștere și educă pe viitorii cetățeni.

De aceea, dacă actualii guvernanți nu sunt preocupați de îmbunătățirea condiției dascălului în societatea românească, este impardonabilă aroganța cu care premierul Călin Popescu-Tăriceanu a jignit o întreagă categorie profesională în încercarea disperată de a promova geniala măsură de reducere a fiscalității care, de fapt, este un bluf și o nouă povară care apasă tot asupra săracilor și nefericiților acestei țări.

Aspirațiilor legitime ale cadrelor didactice, premierul Tăriceanu le răspunde cinic că indexarea de 12% începând cu ianuarie 2005 este mare și nejustificată și că majorările din 2004, cu premeditare exagerate și umflate de primul ministru la 38%, au fost deja mai mult decât merită tagma profesorilor. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, premierul guvernării Alianței D.A., în cruciada sa împotriva corupției, vrea să demaște mai întâi pe marii evazioniști, pe lipitorile care parazitează bugetul, profesorii și medicii.

Declar fără echivoc că trebuie să ne plătim impozitele, dar a considera că retezăm tentaculele caracatiței corupției prin impozitarea meditațiilor profesorilor și a atențiilor medicilor mi se pare hilar și absurd. Și, parcă nesatisfăcut de înfierarea profitorilor și evazioniștilor profesori, premierul identifică noi surse pentru finanțarea învățământului, apreciind, în sfidarea legii, că norma didactică este prea mică și că profesorii nu-și justifică salariile.

Mai mult, se preconizează modificarea Codului muncii, punând în pericol statutul angajatului.

Apreciez că repetatele denigrări și desconsiderări ale profesorilor trădează deja o atitudine deplasată și o politică deliberată de a desconsidera pe unii din cei mai loiali și eficienți slujbași ai statului român.

De aceea, solicit Guvernului să prezinte situații comparative privind salariile bugetarilor, să depună grabnic la Parlament pentru dezbatere, proiecte de legi pentru combaterea marii corupții și pedepsirea adevăraților evazioniști și să expună care sunt politicile și programele de finanțare a învățământului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Petre Popeangă - Câteva considerații asupra primelor acțiuni asupra Guvernului Tăriceanu în domeniul fiscalității;

Îl invit la microfon pe domnul Petre Popeangă. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Petre Popeangă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat alocuțiunea mea de astăzi "câteva considerații asupra primelor acțiuni asupra Guvernului Tăriceanu în domeniul fiscalității".

În general, relaxarea fiscală este unul dintre obiectivele pe care toate partidele aflate la guvernare sau în Opoziție îl dețin în portofoliul de politici economice cu care se prezintă în fața electoratului.

Prin efectele sale, relaxarea fiscală asigură realizarea unui obiectiv, poate cel mai important, care ar trebui să stea la baza politicii fiecărei formațiuni politice, acela privind creșterea bunăstării întregului popor, singura unitate de măsură pe baza căreia se apreciază în fond activitatea grupării aflate la putere.

Relaxarea fiscală nu este o acțiune proprie României. Aceasta este realizată de toate țările, indiferent de vechimea în sistemul bazat pe relații de piață liberă, concurențială. Câteva exemple consider că sunt semnificative. Letonia a redus impozitul pe profit de la 22 la 15% menținând cota unică de 25% la impozitul pe venit. Polonia a redus impozitul pe profit de la 27% la 19% și pregătește adoptarea unei cote unice de 18% pentru veniturile persoanelor fizice. Slovacia a renunțat mai întâi la sistemul progresiv de impozitare a veniturilor cu 5 cote cuprinse între 10 și 38% și a adoptat o cotă unică de 19%, impozitul pe profit stabilindu-se la 25%. Austria urmează să reducă impozitul pe profit de la 34% la 25%.

Din analiza proceselor de relaxare fiscală realizată atât de țările membre ale Uniunii Europene cât și de altele, aflate în diferitele faze ale tranziției, a rezultat că, în general, guvernele au trecut la această acțiune doar atunci când economia țărilor pe care le conduc a atins un anumit grad de stabilitate confirmat de legitățile pieței libere și certificat și de primirea în Uniunea Europeană.

O primă concluzie constă în aceea că toate aceste țări au procedat gradual la relaxarea fiscală, ținând seama în primul rând de posibilele efecte macroeconomice pe care aceste măsuri le-ar putea induce în economie.

O altă concluzie este aceea că legislația Uniunii Europene are în prezent reglementate prin prevederi doar accize, taxa pe valoarea adăugată și taxele vamale.

În ceea ce privește impozitele directe, în special impozitarea veniturilor populației și ale entităților economice, nivelul cotelor de impozitare face obiectul politicii fiscale a fiecărui stat membru și se aplică în funcție de condițiile specifice ale fiecăruia.

Pornind de la aceste considerente de ordin general și de la realitățile specifice economiei românești din această perioadă, apreciez că introducerea cotei unice de impozitare, adoptată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 constituie o aventură politică în domeniul economic, poziție motivată de următoarele argumente.

Acțiunea nu îndeplinește condițiile unei relaxări fiscale, așa cum pompos a fost mediatizată, deoarece nu a fost operată pe o stare de expansiune a masei impozabile, pe creșterea logică a volumului acesteia, determinată de creșterea numărului contribuabililor și aportul fiecăruia dintre aceștia la creșterea masei impozabile.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 a fost elaborată cu nerespectarea principiului bugetar, conform căruia, nici o cheltuială bugetară nu poate fi înscrisă în buget fără a prezenta și sursa de finanțare, înscris și în Constituția României la art.138 alin.5.

Pentru reducerile impozitelor directe operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 nu au fost prevăzute concret surse de acoperire, așa cum stabilesc prevederile constituționale și cele ale legii bugetului.

Efectele imediate ale reducerii la 16% a cotei de impozitare creează premisele creșterii inflației prin introducerea pe piață a unei mari cantități de lichidități, contrar programului Băncii Naționale care, pentru anul 2005, are ca obiectiv țintirea inflației, acest important indicator macroeconomic la un nivel de sub 9%. Câștigurile salariale rezultate din această măsură fiscală avantajează în mod semnificativ numai persoanele cu salarii mari și foarte mari. Pentru persoanele cu salarii de până la 5 milioane de lei care formează majoritatea salariaților creșterea va fi doar de câteva zeci de mii de lei.

Expunerea de motive la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2004 nu prezintă elemente de certitudine că adoptarea acestei măsuri fiscale va atrage încasări suplimentare la bugetul de stat, nici din veniturile necontabilizate, rezultate din relațiile de muncă, și nici din veniturile nedeclarate. Iată deci câteva argumente considerate suficiente pentru a reține atenția guvernanților asupra acestei importante acțiuni realizate fără bază științifică, și chiar fără bază legală, așa cum s-a menționat mai sus, ale cărei efecte ar putea atrage în perioada următoare dimensiuni greu de controlat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek Garda Dezsö-Kálmán - despre protejarea mafiei din domeniul silvic; Dau cuvântul domnului deputat Becsek- Garda Dezso Kálmán. Va urma doamna Minodora Cliveti.
 

Domnul Becsek-Garda Dezso Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Deși declarațiile oficialilor se referă la lupta împotriva corupției și a jafurilor existente la nivel național, prin tergiversarea unor controale de fond și a cercetărilor penale, mafia este nu numai susținută, dar e și protejată de către instituțiile statului. Cazul concret îl reprezintă întâmplările recente de la Ocolul Silvic Gheorgheni. Domnul inginer Malleselöd împreună cu Ilia Livia care actualmente lucrează la Ocolul Silvic de regim Gurghiu s-au năpustit în ziua de 10 februarie 2005 orele 6,30 asupra documentelor de la Ocolul silvic Gheorgheni pentru a șterge urmele ilegalităților efectuate de ei în vara și toamna anului 2003 privind întocmirea efectivă, din birou, a actelor de punere în valoare a masei lemnoase din zona Olsöerdö, cu ajutorul cărora s-au defrișat 493,7 ha creând o catastrofă ecologică în UP-7 Remetea parcelele 32, 33, 34 și parcelele 134, 153.

Cu această ocazie, cele două persoane probabil au încercat să distrugă actele de transport, aici mă refer la foile de însoțire care dovedeau traseul masei lemnoase furate de ei și clientela lor. Avem date clare că acești indivizi au colaborat cu unii polițiști, cum a fost subcomisarul Constantin Boboc din cadrul Inspectoratului Poliției Harghita, Serviciul de investigare a fraudelor, care a refuzat să verifice, în prezența Gărzii Naționale de Mediu Suceava, cele două blocuri de foi de transport ascunse în dulap și dovedit prin registrul de evidență a documentelor de regim special. Exemplificăm cele două blocuri de însoțire cu numărul 1437 și 394 care au fost predate la arhivare la data de 5 februarie 2003 și 2 noiembrie 2001.

Mafioții de la Ocolul silvic Gheorgheni având sprijinul Direcției silvice Miercurea Ciuc în luna decembrie 2003, după ce au fost prinși în culpă, au raportat pierderea acestor documente de însoțire și, astfel, s-a încercat și în parte și s-a reușit mușamalizarea furtului a 2000 de metri cubi de material lemnos și salvarea persoanelor implicate în aceste ilegalități.

Acesta este motivul pentru care se prelungește aproape de doi ani cercetarea penală în Dosarul nr.73/2003 care s-a transformat în Dosarul 80/2004 prin care se încearcă și în prezent salvarea învinuiților.

Principala vină pentru distrugerea fondului forestier național în Bazinul Giurgeului aparține domnului fost director general al Regiei Naționale a Pădurilor, Ion Dumitru, care a refuzat să impună un control corect și la timpul potrivit în vederea stopării acestei catastrofe ecologice.

Deși am insistat în repetate rânduri, prin interpelări, declarații politice pentru stoparea ilegalităților săvârșite la aceste subunități ale Regiei Naționale a Pădurilor, fostul director general a luat măsuri minore.

În ziua de 10 februarie 2005 s-a încercat din n ou distrugerea și falsificarea documentelor existente la Ocolul silvic Gheorgheni care se referă, probabil, și la alte zone cum ar fi UP-1 Ditrău, unde sunt ascunse alte două blocuri de foi de însoțire ridicate de către șeful de district Incze Josef prin care s-a prejudiciat fondul forestier de stat prin sustragerea ilegală a unui volum de 2000 de metru cubi de material lemnos.

Când se va opri acest jaf? Organele de control ale regiei oare au bunăvoința să se simtă responsabili pentru viitorul pădurilor? Ilegalitățile, abuzurile sunt dovedite, însă nimeni nu are curajul să ia măsurile cuvenite potrivi competențelor pentru că atunci atât Direcția silvică Miercurea Ciuc, cât și Ocolul silvic Gheorgheni ar rămâne fără conducere și fără specialist de acest gen.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Minodora Cliveti - atenționare legată de implicațiile alarmante ale introducerii cotei unice de impozitare;

Dau cuvântul doamnei Minodora Cliveti. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Aș vrea să știu dacă domnul Petru Tărniceru este în sală. Da, Vă mulțumesc. Și domnul Viorel Pupeză. Prezent. Vă mulțumesc. Până vă cunosc și știu, fac precizarea, eu dau cuvântul în ordinea grupurilor, a mărimii grupurilor și în ordinea în care sunteți înscriși pe această listă. Nu fac excepții, cu o singură condiție, să fiți în sală.

Poftiți.

 

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Introducerea cotei unice de impozitare se dovedește a fi nu numai o decizie iresponsabilă de care nu profită cu siguranță cei peste 4 milioane de angajați cu venituri medii și mici și care produce mari perturbări în buget, dar se dovedește a fi o decizie cu efecte nesăbuite asupra unor așa zise victime colaterale.

Aflăm că Guvernul, în disperare de a găsi noi surse pentru a reduce deficitul bugetar creat, a decis ca noile norme metodologice de aplicare a Codului fiscal să includă în categoria veniturilor impozabile indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav și pentru concediul de risc maternal.

Cinismul celor care conduc astăzi destinul țării este mare. Ce contează dacă cei care au cel mai mult de câștigat din introducerea cotei unice de impozitare de 16% sunt cei care au veniturile cele mai mari și, întâmplător sau nu, guvernanți fac parte dintre aceștia. Ce contează dacă cei care pierd sunt cei mulți, cei cu venituri medii și mici și așa cum știm din statistici, femeile sunt majoritare în această categorie de salariați. Tot ele sunt victimele alese pentru a salva bugetul țării. Ele plătesc pentru că vor să nască, ele plătesc pentru că vor să-și îngrijească copii bolnavi, ele trebuie să înțeleagă faptul că a fi mamă astăzi în România impune sacrificii și nu recunoștință.

Indicatorii demografici sunt alarmanți, natalitatea a tins valori scăzute, dar aceste date nu contează pentru cei care impun o politică fiscală ce nu ține cont de nevoile speciale ale unor categorii ce ar trebui protejate: mamele și copii.

Guvernanții nu sunt interesați să încurajeze natalitatea și nici familia, nu sunt interesați nici de ce se întâmplă cu bugetul alocat pentru sănătate și protecție socială, dar sunt foarte interesați de profitul imediat și de speculațiile la bursa de valori.

Mă întreb, retoric, desigur, de ce nu se aude acum glasul doamnei Mona Muscă, în prezent ministrul culturii, care ne înduioșa în campanie cu aparițiile televizate în care declara că vorbește în numele "mămicilor și copiilor" de a căror situație se arăta extrem de înduioșată. Dar campania a trecut și ce contează că acum se reduc prin noua impozitare veniturile celor care o impresionau cu puțin în urmă.

Ce contează că acum Guvernul Tăriceanu dorește să reducă finanțarea pentru programul de distribuire a laptelui praf, pe motiv că mamele, tot ele, mint, pentru că de fapt ele pot alăpta, dar vor să beneficieze de laptele praf distribuit gratuit. Pentru ce oare? Bineînțeles, că tot pentru a-și hrăni copiii, mai mari sau mai mici, dar domnului prim-ministru îi este foarte greu să înțeleagă acest lucru.

"Să trăiți bine!" parcă era un slogan electoral cunoscut. Se pare, însă, că nu se referea la mame și la copii, ci numai la cei instalați de curând în fotoliile ministeriale. De ce nu ați spus acest lucru și în campania electorală? De ce nu figurează aceste măsuri și în programul de guvernare al Alianței? Poate că cei defavorizați acum ar cere dreptate și ar dori să știe adevărul înainte să voteze.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Filmul Trianon - avangarda ofensivei maghiare de primăvară;

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.

Va urma domnul Petru Tărniceru.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Intervenția mea de astăzi dimineață este intitulată "Filmul Trianon - avangarda ofensivei maghiare de primăvară"

Au trebuit să treacă 15 ani pentru a se dovedi că Uniunea Vatra Românească nu a apărut din întâmplare! Ea a fost stânca de care s-a spart valul iredentismului, manifestat în special la Târgu-Mureș în decembrie 1989 - martie 1990, a fost măsura de apărare instinctuală la care au recurs românii, atunci când capacitatea de apărare a României era ca și inexistentă.

Controversatul film documentar maghiar "Trianon" pe care "Antena 1" l-a difuzat miercuri 9 februarie a.c. este un film care confirmă că vântul care bate dinspre Budapesta, ca și din partea udmr-iștilor de la noi, nu este o invenție a acelor români care sunt acuzați de naționalism și chiar de extremism, fiindcă denunță iredentismul și revizionismul. El este un film în care se recunosc temele propagandei revizioniste pe care Ungaria o duce începând cu 4 iunie 1920, adică de aproape 85 de ani.

Documentarul a fost realizat deosebit de recent, în 2004, și se întinde de-a lungul a 15 episoade, din care nouă ne-a fost prezentat un concentrat de două ore. Oare ce conțin celelalte 14 episoade? A fost realizat cu o subvenție acordată de către statul maghiar, de 15 milioane de forinți, ceea ce înseamnă 2,5 miliarde de lei. Deși chipurile interzis, în Ungaria a fost văzut până în prezent de circa 300.000 de oameni, adică 3% din populație. În curând însă, va fi vizionat în variantă integrală de către toți maghiarii care urmăresc Duna TV și în acest fel și de ungurii din România.

De fapt, în România, el a fost rulat "pe șest" încă din luna noiembrie 2004, după cum a declarat regizorul Koltay Gabor, la Salonta și Marghita, în condiții cvasi-conspirative, fapt despre care oficialitățile române au aflat abia la începutul anului 2005! (Mă întreb: "Oare SRI ce face? Nu pot să cred că domnul Năstase să nu fi fost informat!?)

Filmul are o teză evidentă și ticăloasă privind Ungaria care a pierdut și sufletul unguresc și nu se poate împăca cu aceasta. Este o provocare nenuanțat nazistă. El are ceva caduc, ceva depășit, dar fondul său este unul revanșard, vădit iredentist, care cultivă nostalgia tragică pentru Ungaria Mare și sentimentul nedreptății care li s-a făcut ungurilor, care toți sunt niște neînțeleși, în timp ce noi și ceilalți ar trebui să le cedăm teritorii, iar Uniunea Europeană să pună mâna și să învețe limba maghiară! Mesajul transmis printre dinții încleștați de către actorii unguri care au recitat patetic diverse poeme, realizând astfel o mare ticăloșie cu texte literare, este ceva de genul că vor lupta fără menajamente pentru teritoriile pierdute și în special pentru Ardeal. Totodată, sunt recitate versuri din poezia "Mesaj pentru casă" a lui Wass Albert, persoană condamnată drept criminal de război pentru crime împotriva umanității de către Tribunalul Poporului din Cluj la 13 martie 1945, din al cărui ordin au fost uciși români și evrei.

Din punct de vedere al ideologiei naționale românești, filmul este nociv pentru că ațâță la ură, răzbunare între națiuni vecine și între etniile conlocuitoare. Este de fapt o declarație de război, o asmuțire a ungurilor pentru a-și facă dreptate. Degeaba a încercat regizorul să explice că Ungaria nu are pretenții teritoriale, fiindcă întreg filmul proiectează ideea că Ungariei i s-a făcut o nedreptate, i s-au luat două treimi din teritoriu, iar copiii lor sunt nevoiți să învețe românește!? Deci, hai să facem Ungaria Mare! De aceea și explicația pentru ce nu învață ungurii limba română: din cauza sindromului Trianon!

Într-o conferință de presă ulterioară, istoricul Raffay Ernö a spus: "Nu vrem teritorii, ci drepturi. În primul rând dreptul la învățământ " Acum doar jumătate din elevii și studenții între 6 și 18 ani au posibilitatea să frecventeze școli cu predare în limba maternă..." (bineînțeles în unități școlare separate). "...Apoi, universitate de stat în limba maghiară". Totodată, Koltay a cerut doamnei ministru Mona Muscă să anuleze amenzile conform H.G. 418/2003, date celor care au proiectat filmul fără aprobare. Personal, sper că dânsa nu va ceda, fiindcă dacă legea e lege și amenda este amendă și nu poate fi negociată, ci trebuie plătită!

Nu pot să nu ader la remarca cuiva privind atitudinea regizorului după proiectarea filmului, care nu vorbea, după cum s-a observat, cu interlocutorii și nici cu telespectatorii, ci se adresa, ca un veritabil agitator, maselor de unguri din România. Nu pot să fiu de acord cu opinia superficială a deputatului de Mureș Eugen Nicolăescu, care a declarat că tema Trianonului este artificială și adusă în actualitate "de unii care nu au ce face", după cum am o bănuială că în afară de faptul că filmul aduce în scenă iredentiști de tipul lui Csurkó și Tökes, în serialul de 15 episoade neprezentate se găsesc și părerile unor lideri marcanți ai U.D.M.R..

Este mai mult decât clar: filmul nu este făcut pentru Cehoslovacia sau Iugoslavia, ci pentru România, singurul stat național dintre țărilor separate din Ungaria Mare, care nu s-a destrămat. De aceea se necesită o vigilență deosebită, fiindcă incontestabil Transilvania este și trebuie să fie parte eternă a României!

Difuzarea filmului "Trianon" în România nu a fost întâmplătoare, ea având un scop precis: în cadrul ofensivei pe care UDMR-ul o pregătește pentru anul 2005, să se încerce permisivitatea partenerilor de guvernare privind depunerea unei noi inițiative parlamentare privind autonomia Ținutului Secuiesc, înființarea unor universități de stat în limba maghiară, a unui ministeral minorităților, oficializarea limbii maghiare, cât și o tatonare din partea politicienilor ungari, interesați să afle opțiunile și disponibilitățile noilor guvernanți de la București în chestiunea maghiară, la numai câteva zile după vizita premierului român la Budapesta.

Domnule președinte Băsescu și domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, românii din întreaga Țară așteaptă să vadă cum gestionați România! Emisiunea ne-a invitat să ne trezim și să conștientizăm că trebuie să ieșim în lume cu argumente, pentru a impune adevărul nostru. Proverbul românesc "Apa trece, pietrele rămân", amintit și însușit în film, se poate parafraza: "Hoarda trece, noi românii rămânem!" Iată de ce lupta Dumneavoastră trebuie să înceapă, iar a noastră să continue!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulțumesc.

 
Petru Tărniceru - despre sentimentul tot mai pregnant de deprimare a unei populații uimite în fața valului de scumpiri și taxe;

Dau cuvântul domnului deputat Petru Tărniceru. Va urma domnul deputat Ștefan Baban. Domnul deputat Eugen Nicolăescu a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Petru Tărniceru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vreau să vă rețin atenția cu următoarea declarație politică:

De la entuziasmul generat de lozinca "Să trăiți bine!" și venirea la putere a celui care a lansat-o, la sentimentul tot mai pregnant de deprimare a unei populații zăpăcite și uimite în fața valului de scumpiri și taxe, n-a trecut decât o lună. Eram dispus, în spiritul unui fair-play datorat oricărui nou început, să nu abordez bâlbele și amatorismele unui guvern nou instalat decât după o perioadă de timp.

Cele 16 măsuri de creștere a fiscalității, împărțite în trei categorii - creșteri de preț, impozite mărite și salarii înghețate, au fost impuse însă de guvernul Tăriceanu mult prea abrupt, tocmai pentru a salva generozitatea impunerii prea puțin gândite, simulate sau exersate, a controversatei cote unice, devenită, vizibil deja, o povară pentru țară, sau, și mai exact, pentru unii mumă, pentru cei mai mulți ciumă.

Mizând pe nepriceperea majorității oamenilor în probleme de inginerie financiară, Guvernul mai ciupește câte ceva din buzunarul angajatului, printr-un slalom prin legislație, nedând acolo unde trebuie dat și luând de unde nu trebuie luat. Măsura de a reduce impozitul la 16 la sută este, clar, lipsită de realism. Promisiunea că se va stârpi evaziunea fiscală este, de asemenea, o simplă laudă. Alianța D.A. a strigat mult în campania de alegeri, dar se vede că nu a știut ce spune.

Între timp, printre circul politic și identificări de noi biruri pentru populație, se agită, patetic dar cu iz de biruință, sloganul promisiunii îndeplinite, fără a se mai da explicații de ce românii trebuie să plătească așa de scump reducerea impozitelor la 16 la sută, de care, în fond, beneficiază din plin doar o mână de avuți.

Asistăm la o cavalcadă a măririlor de prețuri fără nici o justificare, a costurilor înglobate în produs sau serviciu. Chiar dacă după cinci-șase luni se ajunge la concluzia eșecului acestui mod de impozitare și se revine la unul gradual, populația a mai sărăcit un pic, taxele nu-și mai revin în veci, iar câștigul unui astfel de experiment nu se va întrezări decât acolo unde și până acum tot câștig se chema că este.

Impresia propusă de actuala guvernare este de dezordine și haos. Miniștrii nu cunosc despre ce este vorba în lumea reală. Așa se întâmplă când la Ministrul Finanțelor ajunge un ziarist, iar la justiție un activist pentru drepturile omului. Și, pentru că Băsescu promite deja alegeri anticipate, te întrebi dacă nu cumva guvernul Tăriceanu este deja istorie, instalat doar pentru impopulara cotă de 16 la sută și semnarea preaderării cu Uniunea Europeană.

În campania electorală, președintele Băsescu i-a convins pe majoritatea românilor să-l aleagă, cu sloganul "Să trăiți bine!". După scurtă vreme, aflăm chiar de la președinte că nu vom trăi bine. Băsescu este un om iute la fire și încăpățânat, dar atâta nu este suficient să conduci o țară. Băsescu dovedește că nu este îndeajuns de pregătit să fie președinte.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ștefan Baban - intervenție politică intitulată Congres nou cu haine vechi;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Eugen Bejinariu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Congres nou cu haine vechi"

Așteptat cu mult interes, atât de opinia publică, dar și de proprii membri, Congresul P.N.L.-ului de la sfârșitul săptămânii trecute nu a adus nimic nou pe scena politicii românești. După 15 ani de democrație suntem în continuare subjugați celor 50 de ani de totalitarism, fenomen care se manifestă în viața internă a fiecărui partid apărut după evenimentele din decembrie 1989.

Revenind la Congresul P.N.L. și făcând o primă analiză la rece nu putem să trecem cu vederea faptul că deși și-a propus să rezolve foarte multe probleme atât interne, cât și cele referitoare la fuziunea cu P.D., totul a fost prezentat ca un film deja reluat pe mai multe posturi de televiziune, chiar și pentru membrii fideli ai acestui partid.

Prima zi s-a desfășurat sub semnul amabilităților naționale și internaționale, referindu-ne astfel atât la participanții altor formațiuni politice, care au fost invitați pentru a demonstra încă o dată unitatea și comuniunea de interese și doctrine a actualului eșichier politic, dar și la reprezentanții de seamă ai liberalilor din Parlamentul European. După perioada amabilităților, a urmat un respiro, plictiseală în adevăratul sens al cuvântului, dar în același timp, și un mod plăcut de a degusta preparatele de la bufetul de pe hol, sau de a citi presa din acea zi. Cel care a reușit să mai dezmorțească asistența a fost fostul lider al P.N.L., Theodor Stolojan, care a prezentat activitatea partidului pe perioada cât și-a exercitat mandatul de președinte.

Singurele persoane care au făcut notă discordantă cu blazarea și nepăsarea participanților la Congres, dar care în același timp și-au atras și oprobiul unor colegi de partid, au fost doar domnii Crin Antonescu, Valeriu Stoica și Viorel Cataramă.

După spusele celui care a fost ales ca președinte al partidului, au fost nemulțumirile unor persoane care nu s-au regăsit în primul eșalon al formațiunii politice, adică, mai pe înțelesul tuturor, a fost doar o furtună într-un pahar cu apă.

Cea de-a doua zi a fost ziua aprobărilor fără comentarii și împotriviri, a conducerii partidului pentru următoarea perioadă.

Scurta radiografie a congresului unui partid ce se proclamă prin nume și statut ca fiind liberal arată de fapt problema majoră cu care se confruntă și această formațiune politică: lipsa democrației autentice. În ultimii patru ani, membrii marcanți ai P.N.L.-ului au criticat structura rigidă și nedemocratică a fostului partid de guvernământ, P.S.D., pentru ca în aceste momente să folosească aceleași practici. Suntem cu toții de acord că toți membrii trebuie să se supună unei discipline de partid, dar să voteze la comandă și pe bandă rulantă propunerile făcute de președinte și, în același timp, premier, nu are sens pentru un partid care, după cum spuneam, se autocaracterizează și european, dar și liberal în același timp.

Nu cred că membrii acestui partid, veniți de la sute de kilometri distanță, s-au așteptat la un asemenea simulacru de Congres.

Dar dacă la fel doriți să guvernați, după cum ați organizat acest congres, cred că nu aveți prea mult timp la dispoziție. Deja, la nivelul întregii țări este un adevărat haos, ca urmare a vidului de putere pe care l-ați creat prin demisiile șefilor de instituții sau mai degrabă prin numirea unora și mai incompetenți și mai blazați decât anteriorii, dar care sunt perfect conștienți că atâta timp cât stau în funcțiile de conducere, ar trebuie să se realizeze pentru cel puțin zece ani, atât ei, cât și neamurile de a n-a spiță.

În aceste condiții, așa cum a fost ales, Comitetul Executiv al P.N.L., care cuprinde persoane ce au și funcții de partid, dar și de stat, nu va fi mare mirarea când vă veți confrunta atât nemulțumiri în sânul partidului, dar și în rândul cetățenilor. Și primele dintre ele s-au înregistrat la primul Congres de după alegeri. Cele ale populației sigur nu vor aștepta prea mult!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Eugen Bejinariu - declarație politică intitulată Un început de guvernare nedemocratică;

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Bejinariu. Va urma doamna Leonida Lari Iorga.

Domnul Giurgiu Mircia este, da? Da.

 

Domnul Eugen Bejinariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Bună dimineața!

Am intitulat prima mea declarație politică "Un început de guvernare nedemocratică", titlu semnificativ pentru realitățile noastre politice actuale.

La 15 ani de la Revoluția din decembrie 1989 și la două luni de la instalarea noii Puteri, Partidul Social Democrat constată cu îngrijorare că democrația în România capătă forme și exprimări cel puțin derutante, dacă nu chiar nedemocratice.

În susținerea afirmației noastre, prezentăm doar patru realități, pentru a ne încadra în timpul afectat unei declarații politice, cu dreptul de a reveni.

Prima realitate privește încercarea Coaliției guvernamentale de a schimba președinții celor două Camere ale Parlamentului, personalități politice din P.S.D. alese democratic pentru aceste demnități de patru ani. E greu de găsit precedente de acest fel la noi sau în Europa.

A schimba reglementări, legi și cutume pentru ca apoi să poți schimba oamenii din Opoziție nu mai este nici democratic, nici moralitate politică și nici respect pentru realități politice normal întemeiate. Prin aceste demersuri s-ar deschide calea spre legea bunului plac, spre abuzuri și spre creșterea neîncrederii electoratului în clasa politică.

P.S.D.+ P.U.R. a câștigat alegerile parlamentare, iar Alianța P.N.L.-P.D. a câștigat la limită alegerile prezidențiale. Prin construirea a tot felul de negocieri politice la limită s-au câștigat de către Alianța P.N.L.-P.D. și cele generale. Unde mai este acum respectul Alianței DA față de popor, îndemnat atât de insistent "să trăiască bine!", în spirit de adevăr și dreptate?

A doua realitate se desfășoară în județe.

Directorii instituțiilor deconcentrate ale statului din județul Suceava, pe rând și în modalități diferite, sunt scoși din aceste funcții, multe fiind ocupate prin concurs.

Cine oare poate cred că 18 servicii descentralizate din județul nostru au fost conduse, timp de patru ani, de oameni fără competență și autoritatea necesară?

Sunt în atenția noilor autorități administrative directori de licee și școli, manageri ai instituțiilor de cultură și cercetare etc., cu apartenență politică la P.S.D., ceea ce a indus în aceste instituții deruta, neîncrederea și așteptarea.

Observațiile și reproșurile, acuzațiile și amenințările sunt modalități de comunicare cu oamenii care sunt membri P.S.D. sau au simpatizat cu formațiunea noastră politică. Este o stare construită în multe unități administrativ-teritoriale și care se exprimă agresiv, nedemocratic și cu intoleranță politică.

Toate acestea ne amintesc de guvernarea CDR din mandatul 1997-2000 și care, în multe privințe, se repetă cu insistență.

Domnilor guvernanți, vă solicităm să analizați cu respect aceste realități și să treceți la conducerea democratică, realistă și prospectivă a României.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Leonida Lari-Iorga - pledoarie în favoarea lui Corneliu Vadim Tudor;

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari-Iorga. Va urma domnul Mircia Giurgiu.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aveam cândva și eu un frate, Leonard, care a fost iradiat în armata sovietică. S-a stins la vârsta de numai 24 de ani. Pe vremea aceea, prin anii '70, tinerii noștri români din Basarabia își făceau slujba pe teritoriul fostului imperiu al răului, URSS. Fie din nechibzuință sau pentru că avea caracter, a spus de la obraz, în chiar sânul imperiului, că nu există limbă moldovenească, că limba nu se face după zone geografice, altfel ar trebui să avem prea multe limbi, oltenească, bănățeană, bucovineană, ardelenească. Or, noi, românii, avem o singură limbă: limba română.

De ce am început cu toate acestea? Întotdeauna când vine în lume un profet, un poet, un preot, un soldat, chiar un om simplu dar bun, forțele răului se agită. Forțelor răului nu le plac profeții, poeții, preoții, nici chiar oamenii simpli, care cred în divinitate.

Așadar, profeții, preoții, poeții, soldații, toate aceste magistre figuri au un rol considerabil în viața unui neam, în genere în viața lumii. Mi-au produs un val de silă domnii, dacă le pot zice domni, Ivanciuc și Dinescu, pe când debitau la diverse posturi de televiziune mizerii la adresa domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Am prevăzut că se va ajunge la așa ceva, dat fiind că Vadim spune de la obraz despre sechelele țării noastre și ale altor țări. Adică are caracter. Iar caracter înseamnă curajul de a spune adevărul, când alții se tem. De când România este într-un mare dezastru, de când lumea moare pur și simplu de foame, iată că se mută accentele de la problemele grave ale românilor pe umerii unui poet, Corneliu Vadim Tudor.

El e "vinovat" că se scumpesc gazele naturale, curentul electric, energia termică, telefonia, mai cresc prețurile la benzină, motorină, păcură, că pleacă tinerii noștri din țară, că ne mor copiii înainte de a se naște.

Acum, în România, s-a rărit tagma profeților, s-au ascuns și ei în munți sau în sine, la fel și adevărații preoți, se ascund și ei pe unde pot, neavând legături cu puterea lumească. Acum, în România, s-au rărit și soldații, au fost trași pe capete, au mai rămas poeții, ei poartă acum pe umeri și povara profeților, și a preoților, și a soldaților; ei mai apără chinuitul neam românesc.

Unul dintre acești poeți este Corneliu Vadim Tudor și are o misiune grea: să lupte pe frontul nimicniciei omenești întru apărarea unor idealuri de mult pierdute de alții. Nu era greu de intuit și faptul că Vadim va fi atacat, însă nu chiar în modul acesta cumplit. Niște chestii aberante: preacurvie, homosexualism, pedofilie, zoofilie etc. Bineînțeles, atacurile au fost organizate într-un ritm concertat: din ziarul antinațional "Academia Cațavencu", urmat mai apoi de "Evenimentul zilei".

Unul din exponenții acestei "Academii Cațavencu", se numea Ivanciuc, a întrecut orice măsură, și în loc să caute bârna din ochii lui, precum cum spune Biblia, caută paiul din ochii altora.

Sunt două spirite pe pământ care se ocupă de oameni și-i ajută sau îi distrug: spiritul divin și spiritul diabolic. S-a ajuns însă la aceea că așa-zisul poet-fermier, Mircea Dinescu, care a avut niște relații mai speciale pe ruta București-Moscova-Chișinău și iar București, de la care ne-a rămas numai o frază poetică, "Moartea citește ziarul", vine să dea lecții de morală domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Că, adică, Corneliu Vadim Tudor a iubit și el niște femei în viața sa. Ei, și dacă le-a iubit, care e treaba? Era un tânăr neînsurat, neangajat în chestiuni de familie. De altfel, chiar "Evenimentul zilei" de astăzi, 15 februarie 2005, recunoaște că problema cu Anita Barton este o problemă falsă. Însăși sora acestei Anita Barton, doamna Corina Barton, scrie negru pe alb: "Este imposibil ca Anita să fi avut vreo relație cu Vadim Tudor sau cu Eugen Barbu în acea perioadă, pentru că tata era bun prieten cu Eugen Barbu și soția acestuia."

Eu, personal, n-am nimic împotriva iubirii. Lasă oamenii să se iubească! Dar sunt cu tot sufletul împotriva urii. E normal pentru o societate sănătoasă ca numele unui lider politic și a unui poet de notorietate să fie târât în halul acesta, în mocirlă.

Actualmente, și din interior, și de peste hotare, se vrea lichidarea, nu pur și simplu morală, și chiar fizică, a unor stâlpi de lumină ai patriotismului românesc, iar Corneliu Vadim Tudor, oricât de puternic ar fi, dar încolțit din toate părțile, are nevoie de sprijin din partea celor care împărtășesc aceleași idealuri privind trecutul, prezentul și viitorul națiunii române.

Nu are dreptul nici Ivanciuc, nici Dinescu, nici Patapievici, nici alții ca ei, care detestă tot ce mai suflă românește în țara asta, și fac uneori servicii străinilor, să dea tuturor lecții de atitudine civică și politică.

Aceste permanent atacuri asupra domnului senator Corneliu Vadim Tudor adeveresc proverbul că "numai în pomul cu roade se dă cu bâta".

În încheiere, aș spune oamenilor bântuiți de forțele răului: da' mai lăsați-l în pace pe Corneliu Vadim Tudor, să-și încheie destinul de creator și de om al cetății. Nu căutați răul acolo unde nu este, căutați-l acolo unde este. Și să mai fie conștienți acești oameni ai răului de faptul că Dumnezeu, pe ai săi, îi apără.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - scurtă intervenție politică referitoare la majorarea prețurilor;

Dau cuvântul domnului Mircia Giurgiu. Va urma domnul Vasile Soporan.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am pregătit o lectorație politică referitoare la majorarea prețurilor, dar datorită faptului că sunt răcit, o s-o amân pe ședința următoare, o să fac un scurt rezumat, și am să spun că Guvernul, prin majorarea continuă a prețurilor, nu face altceva decât să lovească populația defavorizată, și aici mă refer la șomeri, la acei salariați cu venitul minim pe economie, care sunt peste un milion în România, la pensionari, care după o viață de muncă sunt nevoiți să-și vândă din agoniseala lor pentru a putea să trăiască la limita subzistenței, și la tineri, care, după ce se pregătesc în facultăți, foarte greu sau le e chiar imposibil să-și găsească un loc de muncă pentru a-și putea întemeia o familie și pentru a-și construi o casă.

Așadar, Guvernul trebuie să se gândească, înainte de a lua asemenea măsuri, la impactul pe care îl are asupra populației și la limita de suportabilitate. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu pentru concizie.

 
Filip Vasile Soporan - declarație politică intitulată Piața de capital și măsurile guvernamentale;

Dau cuvântul domnului Vasile Soporan.

Va urma doamna Lia Olguța Vasilescu.

 

Domnul Filip Vasile Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să prezint o declarație politică intitulată "Piața de capital și măsurile guvernamentale".

Evenimentele care au avut loc în piața de capital în săptămâna 7-11 februarie, care au cunoscut un vârf în data de 9 februarie, au bulversat nu doar tranzacțiile la bursa de valori, ci și preocupările curente ale milioanelor de români investitori și neinvestitori în acțiuni.

Spunem, pentru a auzi și domnul Ionuț Popescu, ministrul finanțelor, pretins mare jucător la bursă, că bursa de valori este nu numai piața centrală a tranzacțiilor cu titluri de valoare, ci și un barometru foarte sensibil al activității economice dintr-o țară.

Mai mult, evoluția bursei monitorizează fără să-și propună starea de spirit a populației unei țări, confirmând calitatea deciziilor politice cu impact mai mult sau mai puțin economic.

Or, ceea ce s-a întâmplat marți la bursă, când indicii bursieri, adică nivelul mediu al prețurilor, au scăzut la un moment dat cu 10%, reprezintă un fapt grav, iar după unii o dovadă suplimentară a vriei în care a intrat foarte timpuriu Guvernul Alianței împotriva poporului român.

La baza prăbușirii bursei și a încrederii a unei bune părți a investitorilor străini, nu stă doar comunicatul prin care se anunță intempestiv trecerea de la cota de impozitare a câștigurilor de capital de la 1% la 10%, ci modul confuz de redare a modalității de aplicare a impozitului de 10%.

Dacă avem în vedere suita de intervenții iresponsabile în problematica pieței de capital, cu referire la pragul deținerilor de acțiuni la SIF, la cota de impozitare a dividendelor cuvenite pe anul 2004 etc., atunci ajungem la o singură concluzie: s-a pregătit terenul, sensibilizând treptat investitorii pentru o manipulare inadmisibilă a pieței.

Potrivit Legii nr.297/2004, art.244 alin.5 lit.c), "diseminarea de informații prin mass media sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor și știrilor false sau care induc în eroare (...) reprezintă manipulare de piață".

Manipularea pieței este cea mai gravă infracțiune de pe piața bursieră, deoarece semnalele false date astfel denaturează raportul corect dintre cerere și ofertă, influențând prețul în mod dirijat, în scop de înșelăciune, ilegal și fraudulos.

Caracterul infracțional al deciziilor ministrului de finanțe dobândesc un accent agravant, fiindcă au fost făcute în cunoștință de cauză.

Cum explică domnia sa vânzările masive de acțiuni la prețuri ridicate din zilele premergătoare emiterii comunicatului confuz privind trecerea la noua treaptă de impozitare a câștigurilor de capital, urmate a doua și a treia zi de răscumpărări masive la prețuri mici?

Îi era greu domnului ministru să precizeze în comunicat că se vor impozita cu 10%, în loc de 1% numai diferențele pozitive rezultate între prețul de cumpărare și prețul de vânzare? Dacă făcea acest lucru, bursa nu era bulversată de cei care au vândut, fiindcă au înțeles din comunicat că se va impozita întreaga sumă obținută din vânzarea acțiunilor.

Amatorismul și baleajul verbal exersat în fața oricui dorește să înregistreze și să difuzeze extrase din gândirea profund neeconomică sau mai degrabă antieconomică a domnului ministru de finanțe produce în economie pagube comparabile cu cele înregistrate recent în țările din Sudul Asiei.

Având în vedere toate acestea, solicit Camerei Deputaților constituirea unei comisii de anchetă care să verifice modul în care baroneții speculațiilor financiare, stimulați și încurajați de comportamentul ministrului de finanțe au dobândit avantaje clare, concretizate, după spusele unora, la nivelul bugetului Camerei Deputaților pe o întreagă legislatură.

Mă întreb: Călin Popescu Tăriceanu, Ionuț Popescu, Adriean Videanu, în calitatea de jucători la bursă, au realizat plusuri în această perioadă?

Așteptăm ca primul-ministru, în baza angajamentelor campaniei electorale și a celor din neconsistentul program de guvernare, să-și precizeze un punct de vedere referitor la prestația ministrului de finanțe și să prezinte în fața Camerei Deputaților măsurile pe care preconizează a le lua pentru prevenirea apariției unor asemenea situații. Demiterea, cred, poate fi una din măsurile pe care le poate lua. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Lia Olguța Vasilescu - referire la o organizație nonguvernamentală a minorităților care primește bani de la bugetul statului român;

O invit la microfon pe doamna Lia Olguța Vasilescu.

Va urma domnul Vasile Mocanu.

 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la o organizație non-guvernamentală a minorităților care primește de la bugetul statului român, pe care îl alimentăm noi, toți, o cincime din fondurile destinate cetățenilor români de altă etnie. Până aici totul este în regulă. Chiar și noi, extremiștii de la P.R.M., suntem de acord ca minoritățile să fie sponsorizate din buzunarul nostru, ca să se poată exprima mai bine și să ne vadă mai frumoși.

Statul român, cel mai democratic cu putință, pentru că nu există altul în lume care să aibă 18 minorități reprezentate în Parlament și vreo câțiva unguri prin Guvern, care le-a permis minorităților să se manifeste, așadar, plenar, să se exprime, să fie discriminate pozitiv, adică să aibă mai multe drepturi decât majoritatea, să primească bani de la bugetul statului, care nu-și permite să hrănească pensionarii, să le dea burse mai mari studenților eminenți, să înzestreze armata și poliția, să le crească salariile medicilor și profesorilor, să susțină agricultorii, dă mai mulți bani minorităților.

Acest stat, atât de blamat pe plan internațional de unii, acordă unei fundații numite COMUNITAS nu mai puțin de 58,5 miliarde lei. Este prea puțin? Dar dacă ați afla că acești bani se încasează ilegal, pentru că fundația COMUNITAS este sponsorul principal al UDMR, adică al unui partid politic, care primește și alte fonduri de la stat, tocmai pentru că se declară partid politic.

De fapt, UDMR nu este un partid politic, pentru că nu este înregistrat ca atare la Tribunalul București, pentru că nu a vrut să o facă. A vrut să fie o organizație nonguvernamentală și să mai primească bani de la stat ca ONG.

Și atunci ne punem întrebarea legitimă: de ce primește acești bani de la bugetul României, ca partid politic? Și, în conformitate cu ce lege? De ce peste tot, în broșurile UDMR, apare ca o organizație nonguvernamentală, care se află în Guvernul României, având în vedere că are un vicepremier și câțiva miniștri? De ce suge la două țâțe și ia bani și ca ONG, dar și ca partid aflat la guvernare, de la statul român? Simplu: pentru că suntem conduși de un Guvern de incompetenți. asta ca să nu le spunem hoți, pentru că numai niște hoți ar accepta ca țara noastră să fie jefuită la drumul mare și să nu se ia măsuri de indivizi care nu sesizează frauda și ridicolul situației.

În calitate de deputat al României, dar mai ales de cetățean interesat de modul în care se cheltuiește banul public, fac apel la toate instituțiile statului abilitate să demaște și să pedepsească această fraudă colosală, să se autosesizeze.

Câte milioane de dolari au băgat în teșchereaua proprie acești șmecherași, care-și zic nonguvernamentali, dar ne guvernează de 15 ani?

Câte pensii s-ar fi putut plăti cu aceste fonduri? Câte locuințe pentru tineri s-ar putea construi? Câte burse studențești, câte procente în plus la salariile medicilor și profesorilor?

Traian Băsescu a promis că stopează corupția și că îi pedepsește pe gangsteri. Să înceapă cu hoții din Guvernul României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Vasile Mocanu - declarație politică: De ce țăranii au votat Partidul Social Democrat?;

Dau cuvântul domnului Vasile Mocanu.

Va urma doamna Monalisa Gălăteanu.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "De ce țăranii au votat Partidul Social Democrat?"

A guverna, ar trebui să însemne întotdeauna a guverna bine. noi, cei din Partidul Social Democrat am reușit să facem acest lucru în mandatul care s-a încheiat.

Cu doi ani înainte aderării la Uniunea Europeană, România se poate lăuda cu rezultate remarcabile obținute în toate zonele societății, grație unei guvernări eficiente. Chiar dacă am pierdut puterea, nu am pierdut totul. De exemplu, alegerile parlamentare. Și, cel mai important, n-am pierdut încrederea electoratului. Dimpotrivă.

V-ați întrebat de ce țăranii au votat cu Partidul Social Democrat? Evident, pentru că au fost mulțumiți de ceea ce am făcut în agricultură. Anii 2001-2004 au reprezentat perioada înscrierii acestei ramuri pe calea modernizării și adoptării la cerințele pieței. Toate măsurile privind exploatațiile agricole au urmărit sprijinirea organizării de exploatații performante și creșterea dimensiunii acestora, prin asociere, arendare, concesiune, vânzare și cumpărare.

Urmare a politicii de favorizare a concentrării exploatațiilor agricole, acum o suprafață de 6,2 milioane ha este exploatată în forme asociative în 111.426 exploatații, din care 15.682 exploatații comerciale. Și în prezent, 96% din suprafața agricolă este în proprietate privată, iar 97,3% din valoarea producției agricole și a serviciilor pentru agricultură se realizează în sectorul privat.

De asemenea, am încheiat privatizarea societăților agricole de către Agenția domeniilor statului; au fost predate comisiilor locale 587.000 ha.; au fost concesionate și arendate în asociere 605.000 ha.; am finalizat privatizarea industriei alimentare.

Foarte important, în mediul rural se află 65% din cele 14.500 societăți comerciale din industria alimentară; am redresat sectorul zootehnic, care cunoaște după mulți ani sporuri importante de producție, respectiv 4,1% în 2003 și peste 7% în 2004.

Pentru că am fost un Guvern social-democrat, sprijinul dat agriculturii s-a întemeiat pe o nouă concepție privind susținerea agriculturii pe baze de programe sectoriale. Numai în ultimii 4 ani am acordat pentru susținerea agriculturii peste 85.000 miliarde de lei. Am pus în aplicare un program de îmbunătățiri funciare, în scopul combaterii secetei, a eroziunii solului, a inundațiilor, ținând seama de protecția mediului, astfel încât să se diminueze suprafețele agricole aflate sub influența directă a factorilor climaterici. În 2003, gradul de utilizare a suprafețelor pentru irigat s-a ridicat la 18,5% față de 7% în anul 2000.

Drept urmare, producția agricolă este în prezent cu 31,9% mai mare decât în anul 2000. Și am fi continuat cu rezultate foarte bune în agricultură, dacă rămâneam la guvernare. Programul nostru de guvernare prevedea pentru următorii ani finalizarea reformei proprietății funciare și formarea clasei de mijloc în mediul rural; am fi continuat eforturile de transformare a gospodăriei țărănești în ferme agricole familiale, cu caracter comercial, și am fi alocat în continuare, în mod eficient, resursele bugetare pentru sprijinirea producătorilor; am fi sprijinit valorificarea producției agricole prin măsuri de piață și am fi încheiat reforma instituțională din mediul rural; folosind judicios fondurile europene, am fi dezvoltat în continuare infrastructura de la sate, apropiind tot mai mult micile localități românești de modelele europene.

În decembrie 2004, noul Guvern a preluat de la Partidul Social Democrat ștafeta unei dezvoltări durabile a agriculturii. Nu o pierdeți pe drum! Nu vă întoarceți din drum! Nu uitați de România profundă! Nu dezamăgiți niciodată electoratul din mediul rural! Dacă nu sunteți în stare de performanță, lăsați-i pe cei mai buni ca dumneavoastră să conducă România, pentru că noi am arătat deja că a guverna înseamnă a guverna bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Monalisa Gălăteanu - declarație politică cu titlul Cine dorește destabilizarea sistemului de învățământ și de ce ?;

O invit la microfon pe doamna Monalisa Gălăteanu.

Va urma domnul Alexandru Știucă, după care mai avem un singur înscris pe listă, și am depășit ora, dar văd că suntem lăsați în pace.

 

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are un titlu sub forma unei întrebări retorice: "Cine dorește destabilizarea sistemului de învățământ românesc și de ce?"

Au trecut deja două luni de când noua putere a preluat conducerea țării și populația încă mai așteaptă transpunerea în viața reală a tuturor promisiunilor făcute de actualii guvernanți și a viselor pe care și le-a clădit în timpul campaniei electorale. Mulți dintre cei care și-au dat votul de încredere pentru partidele aflate acum la putere au început deja să resimtă pe propria piele efectele negative ale actualei guvernări.

O categorie socio-profesională care și-a pus mari speranțe în promisiunile Alianței D.A. și care a votat această formațiune politică la alegerile parlamentare și prezidențiale o reprezintă cadrele didactice: educatori, învățători și profesori, care au votat actuala putere cu gândul la salarii mai mari, cu gândul la mai multe locuri de muncă și la condiții mai bune în școli și universități.

Nu mică le-a fost mirarea colegilor mei, cadre didactice din toată țara, aflând de la domnul prim-ministru Tăriceanu că ei, dăscălimea română, reprezintă tagma jefuitorilor, cea mai evazionistă tagmă a societății, și că trebuie să-și declare de urgență marile venituri dobândite din meditații și consultații și să plătească impozitele aferente.

Altă surpriză, poate și mai neașteptată, vine acum pentru profesori, din partea ministrului educației, care, în loc să le acorde majorările salariale promise, le propune profesorilor mărirea normei didactice, aruncând în felul acesta în aer întreg sistemul românesc de învățământ.

Federațiile sindicale din învățământ au luat deja atitudine față de amenințările făcute de actualul Guvern asupra stabilității sistemului de învățământ, un domeniu pe cât de sensibil, pe atât de important al societății noastre și au anunțat declanșarea unor manifestări de protest, care ar putea să conducă la grevă generală pe parcursul lunii martie.

Ca membră a Parlamentului României voi susține întotdeauna respectarea legilor țării de către toți cetățenii, inclusiv de către cadrele didactice, și dacă este cazul aceștia să-și plătească impozitele pentru dobândirea veniturilor suplimentare. Dar, ca profesor și ca membru al Comisiei de învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților, nu pot să nu mă alătur îngrijorării generale a tuturor cadrelor didactice, atât din învățământul preuniversitar, cât și din cel universitar, față de așa-zisele măsuri de reformă anunțate de actualul Guvern. Și să nu mă întreb cine și de ce dorește bulversarea sistemului românesc de învățământ?!

În timp ce alte state ale lumii contemporane consideră și chiar tratează învățământul ca un domeniu strategic de dezvoltare, un impact direct asupra tuturor celorlalte sectoare de activitate ale societății, în România, actualii guvernanți se grăbesc să încalce Legea învățământului și statutul personalului didactic, și de aceea eu folosesc acest prilej, de la tribuna Parlamentului României, pentru a-mi manifesta îngrijorarea față de efectele negative pe care le-ar putea genera în cadrul sistemului de învățământ anunțatele măsuri de reformă ale Guvernului Tăriceanu.

De asemenea, îmi exprim pe această cale deplina solidaritate cu toți colegii mei dascăli. Solicit Guvernului și Ministerului Educației și Cercetării să-și respecte promisiunile făcute față de alegători, să respecte legile țării și să adopte acele măsuri de reformă care să determine creșterea și nu scăderea calității în educație, să determine sporirea iar nu scăderea nivelului de viață al cadrelor didactice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Alecsandru Știucă - declarație politică: Marea vânzoleală. Sine ira et studio;

Ultimul înscris pe listă, domnul deputat Alecsandru Știucă.

Domnul deputat Stan Ion a renunțat și depune declarația la secretariat.

 

Domnul Alecsandru Știucă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Marea vânzoleală. Sine ira et studio", fără ură și fără părtinire, Tacitus.

Marea vânzoleală a schimbării stânjenește evident, guvernarea atât la nivel central, cât și la nivel local sau, cum sublinia un înfocat și încrezător susținător al actualei puteri, "au și trecut aproape două-luni de la victoria din 12 decembrie și mecanismul gripat al statului continuă să rămână în înțepeneala deja cronicizată." (vezi "România literară" nr.4/2005 - Mircea Mihăieș).

Principala preocupare a noilor autorități locale și centrale este schimbarea, schimbarea cu orice preț. Se lucrează cu sistem la identificarea argumentării schimbării, mutându-se accentele în zone fără semnificație. De acord, cine nu și-a acoperit cu prefesionalism răspunderile pe care le-a avut în fruntea unui serviciu deconcentrat să plece.

Cei care trebuie să plece, cu orice preț, se afirmă că au făcut politică, cei care trebuie să ocupe posturile "vacante" cu forța ce au făcut? Sunt independenți, neimplicați politic?

Se repetă, în mod regretabil greșelile anilor 1996-1997 când s-a dovedit că algoritmul nu este acoperitor în zona competențelor. Ne pregătim să punem în practică prevederile Legii instituției prefectului, care, în spirit european impune, în locul prefectului numit pe criterii politice, un înalt funcționar public fără culoare politică, orchestrând eforturile unei echipe de specialiști, experți în principalele domenii ale activității economic-sociale, culturale, pe care le acoperă indispensabilele servicii deconcentrate.

Prefectul va răspundă solidar cu "responsabilii" acestor servicii în fața Guvernului României (oricare ar fi acela), iar rezultatele obținute se vor raporta sistematic și în mod obligatoriu la normele europene având în vedere că începând cu 1 ianuarie 2007 vom fi, trebuie să fim!, integrați în Europa.

Sigur, o evaluare atentă a rezultatelor obținute în fiecare domeniu stă în logica internă a oricărei activități desfășurate, dar această evaluare trebuie să aibă în vedere indicatori specifici, iar rezultatele trebuie apreciate dincolo de alte considerente subiective, fie ele chiar politice.

Noi începem evaluarea șefilor serviciilor deconcentrate întocmind o fișă politică: "cărui partid aparții?" devine reperul esențial (căror partide aparțin noii candidați?!); implicarea în politică - unii au candidat pe listele Parlamentului României (acesta este un drept constituțional și nu "o vină").

Deci merită să fim atenți la CV-urile noilor candidați: criteriile sunt răsturnate, dar să le acceptăm pentru a verifica consecvența liderilor noii echipe
guvernamentale, centrale și locale. Să le "recapitulăm":

  • să nu fie implicați în politică (să nu fi avut funcții în organizațiile județene și teritoriale - membri ai birourilor, consiliilor.);
  • să nu fi candidat în alegeri din partea unui partid (ca primar, consilier local, județean, pentru Parlament).

Și cam atât! Ce-ar mai putea urma?! Probabil competența. Din păcate, aceasta nu a contat nici în 1997 și, se pare, că nici în 2005. Astăzi, însă, lucrurile sunt mai complicate decât ieri. Nu mai avem răgaz pentru experimente și orgolii politice gratuite. Scadența e aproape: 1 ianuarie 2006 - termen pentru aplicarea Legii instituției prefectului și, evident, 1 ianuarie 2007. Cei care vor fi numiți acum vor avea la dispoziție mia puțin de 1 an.

Între timp, va fi un concurs de competență pentru prefectul "european" care pentru a se înscrie în cursă trebuie:

  • să aibă o licență (studii universitare temeinice, subliniez temeinice, știm cu toții la ce se referă sublinierea);
  • să cunoască 2-3 limbi străine;
  • să fi parcurs cursuri de specializare postuniversitare/masterat.

Aceste criterii au darul de a elimina definitiv persoanele care nu acoperă prin pregătire profesională temeinică și prin cultură generală instituția (în cazul nostru a prefectului) care, din păcate, nu de puține ori a trebuit să suporte impostura și incompetența.

Prefectul anului 2006 prin condițiile impuse de lege și standardele europene, cu siguranță, sperăm noi, și prin propria sa formație intelectuală, nu va accepta în echipa sa, de care depind propriile-i performanțe, decât specialiști pe măsură și nu membri de partid.

Atunci, dreptatea și adevărul, avem sumeția să credem cu optimism că se vor impune cu forța unui imperativ al democrației europene și nu după formula algoritmului politic desuet, anacronic și penibil, după care adevărul este mistificat, iar dreptatea simulată, cu alte cuvinte sechestrate de un partid sau altul.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc și dumneavoastră, și vă urez o zi cât mai plăcută.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Romeo Raicu - declarație politică cu titlul Tineretul - viitorul României;

Domnul Romeo Raicu:

Declarație politică: "Tineretul - viitorul României".

Este o certitudine faptul că tineretul român a hotărât destinul țării. Viitorul începe astăzi și de aceea trebuie să ne adaptăm rapid, iar cea mai adaptabilă categorie a populației o reprezintă tineretul.

Tânăra generație împreună cu vasta și complexa gamă a problemelor cu care se confruntă trebuie să constituie preocuparea noastră, a politicienilor, o preocupare permanentă.

Tinerii fac dovada unei accentuate capacități de adaptare la un context economic, social și politic foarte complex. Responsabilii politici sunt chemați să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direcți implicați în societate și care trebuie să folosească la maximum potențialul lor.

Proiectul privind construcția României are nevoie și de entuziasmul și de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care le fondează. tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcția României, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi privește direct. Tineretul trebuie privit ca o forță în această construcție și nu ca o problemă în plus de gestionat. Cu cât societatea oferă mai puține garanții de siguranță a locului de muncă, asigurări sociale etc., cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Tinerii promovează - în general - democrația, dar manifestă uneori neîncredere în anumite structuri instituționale. Autoritățile publice trebuie să reducă și, dacă se poate, să anuleze distanța care separă voința de participare a tinerilor la viața publică de structurile existente în societate. Tinerii doresc aplicarea unor politici adecvate necesităților și așteptărilor lor. Opinia lor este că, uneori, acțiunile întreprinse la nivel local, regional sau național nu sunt suficient de adaptate necesităților, manifestându-se și unele decalaje față de preocupările lor cotidiene. De aceea, clasa politică trebuie să militeze pentru o reînnoire a practicilor și să acorde o atenție sporită a procesului de elaborare a politicilor în domeniul tineretului.

Consider că este nevoie de o abordare integrată pentru a răspunde preocupărilor tinerilor, iar politica privind tineretul trebuie să considere tinerii ca "o resursă a societății", permițându-le să devină "cetățeni activi, liberi și responsabili".

  Vlad Gabriel Hogea - declarație politică: România trebuie să-și respecte valorile;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Declarație politică: "România trebuie să-și respecte valorile".

Mă voi opri astăzi asupra destinului unui intelectual român a cărui viață și operă sunt, din păcate, prea puțin cunoscute celor de azi. "Țăranul român nu-l cunoaște pe Platon, dar își cunoaște firea, adică nu iese din firea firii, din bunul simț al bunului simț ajuns la nivelul cunoașterii de sine, fiindcă, spunem noi, stă în firea firii să fie ea însăși ca sine. Țăranul nu se îndepărtează de sine, el se caută pe sine, pe gândite ori negândite ca ființare, ca obicei, ca fel de a fi, așa cum anotimpurile vin unul după celălalt". Prin aceste fraze din articolul "Firea firii" - serializat în revista ieșeană "Cronica", în anii '80 - filozoful, scriitorul și ziaristul N.V.Turcu ne vorbește, parcă, de Dincolo.

La fel ca țăranul român (al cărui comportament social îl analizează în eseul său deloc speculativ, ci profund și substanțial), "Nicu" (așa cum l-au cunoscut rudele, prietenii și colegii) a fost întreaga sa viață - întreruptă, din păcate, brusc, la 4 noiembrie 1987 - el însuși refuzând cu o încăpățânare uneori dusă până la extrem compromisurile majore care i se solicitau din ce în ce mai insistent.

Voi prezenta acum doar câteva crâmpeie din viața și activitatea prodigioasă (dar insuficient cunoscută) a unuia dintre intelectualii autentici ai României ultimelor decenii, om de carte și de caracter, în același timp. Așa cum deseori se întâmplă, cele mai frumoase cuvinte despre o personalitate deplină se rostesc la dispariția fizică a celui în cauză, iar necrologurile elogioase înlocuiesc tăcerea vinovată cu care omul de spirit, deranjant de inteligent și de vertical, a fost tratat în timpul vieții. Mai bine mai târziu decât niciodată, spune un proverb românesc, care nu poate, totuși, acoperi ipocrizia, lașitatea și ticăloșia cu care nulitățile, semidocții, mediocritățile s-au obișnuit de prea mult timp să distrugă existența valorilor reale.

Dar, pe indivizii din această categorie, care i-au făcut atât de mult rău, grăbindu-i sfârșitul (să nu uităm că s-a prăpădit când nici nu împlinise 52 de ani!), numai Dumnezeu îi poate judeca. N.V.Turcu a lăsat, așadar, după el, nu numai urma luminoasă a unui suflet de o rară noblețe și generozitate, ci și o operă intelectuală vastă. Amintim aici teza de doctorat în Filozofie ("Elemente umaniste în gândirea filozofică românească de la Olahus la Bălcescu", 1972), cele 3 volume de proză - "Perturbații" (Editura pentru Literatură, 1967), "Iarba verde de acasă" (Editura "Cartea Românească", 1977), "Soarele" (1979), volumul postum de poezie "Sfinxul" (Editura "Junimea", 1988), alte două volume predate editurilor, dar netipărite vreodată ("Soarele este al tuturor", respectiv "Prometeu"), sumedenia de articole, studii, proze, poezii publicate în cotidianele și periodicele vremii, precum și un jurnal intim, care acoperă perioada ianuarie 1985 - august 1987.

De asemenea, trebuie adăugat că a fost, ani la rând, redactorul-șef al prestigioasei reviste "Viața Politehnicii", pe care a condus-o cu un profesionalism desăvârșit.

Acum, în 2005, când scara valorilor continuă să fie inversată, avem nevoie, mai mult ca oricând, de repere intelectuale adevărate. Unul dintre acestea este, cu siguranță, și N.V. Turcu.

  Ion Mocioalcă - despre manipularea crasă a opiniei publice:

Domnul Ion Mocioalcă:

Stimați colegi,

Zilele trecute am asistat - a câta oară? - la o manipulare crasă a opiniei publice, a cetățeanului, în speță. Dacă ultimele sondaje realizate de câteva instituții, destul de cunoscute în domeniu, care acreditau Alianța D.A. cu un procent năucitor de încredere de circa 66%, în condițiile în care gafele puterii se țin lanț, o altă așa-zisă cercetare sociologică urcă pe noi culmi "simpatia" de care, chipurile, se bucură această alianță ajunsă la putere în condițiile pe care le știm cu toții. Sondajul a fost operat de CSOP în intervalul 26 ianuarie - 2 februarie 2005, pe 1099 de persoane și se spune că el ar fi urmărit torpilarea puterii, fiind structurat pe trei coordonate: încrederea în persoanele publice, direcția în care merg lucrurile astăzi în România și intenția de vot. În esență, sondajul acreditează, printre altele, că scade simțitor încrederea în reprezentanții PSD: Ion Iliescu, de la 52,9% la 28%, Adrian Năstase, de la 46,8% la 26,5%, Mircea Geoană, de la 46,8% la 39,2%. Aceasta în timp ce Băsescu și Tăriceanu ar cunoaște creșteri spectaculoase. Premierul ar fi urcat de la 21,8%, în octombrie 2004, la 60,3% în ianuarie a.c. În același sondaj, Traian Băsescu s-ar bucura de încrederea a 62,7% dintre români. PSD ar avea, în acest moment, potrivit așa-zisei cercetări, 29,3% din încrederea românilor.

Ce înseamnă asta? Un paradox. Adică, tu, ca guvernare PNL-PD-UDMR-PUR faci atâtea gafe încât e greu să le și contabilizezi și electoratul român te percepe ca pe o campioană a popularității.

Ar exista suficient timp pentru unele eventuale efecte benefice ale măsurilor guvernului? Există certitudini că societatea românească evoluează într-o asemena măsură, pe termen scurt, încât să se justifice popularitatea Alianței D.A. într-o asemenea măsură? Desigur, nu. Deocamdată, așa cum noi am spus de nenumărate ori, câștigă pe termen scurt cei cu marile salarii și atât. Efectele, însă, în plan ecomnomic și social sunt incalculabile.

Problema e că deja noua putere care, chipurile, se întruchipează într-o campioană a popularității, începe să fie tot mai criticată. Cam prea repede a început să intre și în colimatorul presei.

Sindicatele se vor număra printre categoriile sociale ce vor adresa criticile cele mai fervente. Și pe bună dreptate, deoarece Codul Muncii, pe care noi l-am elaborat împreună cu ele într-un spritit de profundă pace socială, urmează a suferi niște modificări fără precedent. Toate, evident, în favoarea angajatorilor, a patronatului, ceea ce va determina frământări dramatice la nivelul celor doar vreo cinci milioane de oameni care mai sunt angajați undeva, față de 11 milioane cât erau în trecut.

Cât despre popularitatea PSD, noi, social-democrații, suntem acum în opoziție, ne-am asumat oficial acest statut. În aceste condiții, așteptările trebuie să se îndrepte către putere, nu către opoziție.

Noi și în campania electorală și acum practicăm o opoziție pragmatică, fermă, bazată pe realitățile românești și nu pe răzbunări politice facile.

Sunt doar câteva dintre realitățile pentru care, afirm cu tărie, Alianța D.A. nu poate crește în preferințele românilor, ci doar scădea dramatic. Ceea ce se și întâmplă și se va întâmpla, mai ales până la jumătatea acestui an.

  Florin Iordache - intervenție cu tema Lipsa de profesionalism a Cabinetului Tăriceanu, vină a guvernării P.S.D.;

Domnul Florin Iordache:

"Lipsa de profesionalism a Cabinetului Tăriceanu, vină a guvernării P.S.D".

Membrii Guvernului Tăriceanu, după o analiză atentă a implicațiilor fiscale rezultate după introducerea cotei nice în disperare de cauză dă vina pe fostul Guvern P.S.D. Se invocă un gol lăsat în buget de 17.000 de miliarde, în realitate Guvernul P.S.D. a lăsat un plus de 10.000 de miliarde lei.

Dat fiind că în perioada următoare vor fi majorări de impozite, așezări de prețuri și tarife la utilități, precum și scumpirea mai devreme a accizelor, în loc de explicații coerente și pertinente se dă vina pe Guvernul P.S.D.

Uită oare membrii Alianței D.A. și U.D.M.R. că în octombrie și noiembrie 2004 s-a adoptat bugetul aferent anului 2005?

Așa zisa relaxare fiscală datorată cotei unice impune noi taxe și impozite punând în pericol chiar aderarea țării la Uniunea Europeană.

Există la această dată un decalaj evident între venituri și cheltuieli în bugetul României, iar acest decalaj nu poate fi acoperit prin declarații politice și aruncând vina pe Guvernul P.S.D.

Rămân la convingerea că introducerea cotei unice nu a fost îndeajuns de bine pregătită și văzând consecințele dezastruoase, membrii Cabinetului Tăriceanu acoperă lipsa de profesionalism cu vina fostei guvernări.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - prezentarea unei scrisori a unui pensionar din Brașov;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În data de 4 februarie 2005 am primit pe adresa Grupului parlamentar din Camera Deputaților scrisoarea unui alegător, care deși a evitat să o semneze cu propriul nume, m-a rugat să fac public textul în Camera Deputaților.

Drept urmare, dau curs rugăminții lui și vă prezint scrisoarea unui pensionar din Brașov.

Stimate domn deputat Eugen Nicolăescu, vă scrie un pensionar de 77 de ani din Brașov cu nume ca al dumneavoastră - Eugeniu.

În primul rând, aș vrea să vă felicit de replica care i-ați dat-o domnului Iorgovan la emisiunea "vorbe despre fapte" cu domnul ziarist Narcis Voicu din seara de 2 februarie care îi lua apărarea lui Adrian Năstase care a dus țara de râpă în 4 ani cât a fost prim-ministru că și-a adunat clica de hoți pe lângă el și și-au făcut naibii averi cu vile și firme cum are și el la Cornu de a zis să se ducă să-i numere ouăle cine îl critică.

Ce fel de profesor este dacă folosește asemenea cuvinte și față de ziariști: că le testează femeile ca să vadă lumea că nu e homosexual. Unde a învățat asemenea vocabular? Pe malul Dâmboviței? Nu se vede cât este de prost că nu știe nici să vorbească, că numai îngână din gură, ca aproape nici nu înțelegi ce vorbește? Și se mai dă mare vânător?!

Eu mă trag din neam de vânători, dar n-am văzut și n-am auzit să se fi făcut vreodată un asemenea măcel de mistreți cum a făcut el cu țiganul de Țiriac și cu invitații lor de vânătoare de la Bihor prin Argeș și prin fundul Bucureștiului de parcă toată avuția României e a lor. Nu le e frică ca pentru asemenea fapte vor plăti odată foarte scump, ca lumea nu mai rabdă de cât rău a făcut acestei țări?

Ca și Ceaușescu, ar fi bine să se ducă la un sabat de călugări să se pocăiască de cât rău a făcut acestei țări. Că n-a făcut altceva, decât a furat și a mințit populația ca să se poată ține la putere? Eu dacă aș fi un legiuitor i-aș lua de la urmă ca pe oi și i-aș duce la pușcărie și i-aș lăsa fără averi, le-aș vinde și le-aș mări pensiile la cei cu pensii mici și aș ajuta lumea săracă. Și îi mai recomand o dată lui Năstase să-și adune hoții și să se ducă cât a dus mutu roata și să nu se mai audă de numele lor, să-l ia și tătucu partidului Ion Iliescu că și așa spune că el l-a crescut pe Năstase.

Domnule deputat, dacă primiți această scrisoare dați-i citire în fața Camerei să vadă cât de iubit este de pensionari acest făptuitor cât a fost la cârma țării cu Ion Iliescu și mai voia să ajungă și președintele țării. Nu vede că nu-l mai vrea nimeni? Să se ducă la fermă și să aducă pe mamă-sa să-i numere ouăle și pe nevastă-sa, că nu e altceva decât un escroc, că numai de hoții se ocupă. Nu vede prostul că-l descoperă ziariștii cu toate hoțiile pe care le face?

Bravo domnului Băsescu că i-a rupt gura și a câștigat alegerile să-i pună la zid cu legile pe care le-au făcut ei în favoarea lor.

V-a scris un pensionar. 03.02.2005.

  Tudor Mohora - intervenție cu tema Creșterea eficacității activității legislative, o cerință majoră în actuala sesiune a Camerei Deputaților;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea are ca temă "Creșterea eficacității activității legislative, o cerință majoră în actuala sesiune a Camerei Deputaților".

Ne aflăm la începutul unei noi legislaturi și sesiuni parlamentare. Electoratul care ne-a acordat votul său de încredere așteaptă din partea Camerei Deputaților mai mult pragmatism, mai multă concentrare asupra problemelor esențiale și mai multă operativitate în luarea deciziilor care să conducă la integrarea României în Uniunea Europeană, la dezvoltarea sa economică și socială, precum și la ameliorarea nivelului de trai.

Pornind de la aceste cerințe firești, cred că este de datoria noastră să evităm consumul nerațional și risipa energiei deputaților pentru dezbaterea unor false probleme cum ar fi, de pildă, cele privind schimbarea președinților celor două Camere legislative, înființarea unor comisii de anchetă etc. care conțin germenii unor reglări de conturi și abat atenția de la problemele esențiale a căror soluționare este stringentă.

Cred, de asemenea, că, la acest început de drum, este necesară o analiză o pertinentă a propunerilor elaborate în legislatura anterioară pentru îmbunătățirea activității Camerei Deputaților și a Parlamentului, în general, și care nu au putut fi adoptate până la încheierea legislaturii precedente. Aș aminti două din aceste propuneri și anume:

1. Proiectul comun al Camerei Deputaților și Senatului de modificare și complete a Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului referitoare la controlul parlamentar asupra autorităților publice. La Cap.II., secțiunea a 6-a, art.85 și 86, au fost introduse, și adoptate de către Comisia pentru regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, inițiativa și propunerile pe care le-am înaintat și susținut încă din anul 2002 cu privire la:

  1. rapoartele de activitate, dările de seamă, documentele sau alte informații cu privire la activitatea desfășurată de autoritățile publice supuse controlului Parlamentului în vederea examinării, dezbaterii, aprobării sau informării deputaților și senatorilor;
  2. termenul de depunere a acestor documente la birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, de regulă, până la finele semestrului I al anului curent pentru anul precedent sau la cererea Parlamentului;
  3. comisiile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului care sunt sesizate, în fond, în vederea examinării și elaborării raportului comun al acestora, precum și termenele pentru elaborarea raportului comun, respectiv pentru dezbaterea acestuia în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului;
  4. măsurile prevăzute a se lua în cazul respingerii raportului prezentat de o autoritate publică, respectiv demiterea conducerii numită de Parlament, modalitățile de înlăturare a neregulilor constatate, efectuarea unor anchete parlamentare, inițierea unor modificări sau completări ale prevederilor legale etc.;
  5. atribuțiile secretarilor generali ai celor două Camere ale Parlamentului pentru urmărirea și respectarea termenelor legale privitoare la primirea, depunerea și examinarea rapoartelor privind activitatea autorităților publice.

Fără îndoială, înscrierea cu prioritate pe ordinea de zi a acestui proiect ar permite o dezbatere în fond și o actualizare a unora din prevederi, în măsură să contribuie la definirea mai clară a atribuțiilor de control ale Parlamentului asupra activităților desfășurate de autoritățile publice din această categorie, precum și la creșterea rolului Parlamentului pentru îmbunătățirea activității desfășurate de acestea. O decizie operativă pentru soluționarea acestei probleme se impune.

2. În cursul anilor 2003 și 21004, deputații din toate grupurile parlamentare au formulat numeroase propuneri pentru îmbunătățirea Regulamentului Camerei Deputaților.

O bună parte din aceste propuneri au fost adoptate și se regăsesc în forma Regulamentului difuzată la începutul actualei legislaturi. O altă parte a propunerilor a fost amânată pentru dezbatere și adoptare în actuala legislatură.

Printre aceste propuneri figurează și cea pe care am promovat-o încă de la începutul anului 2004, referitoare la art.50 din Regulament, care să permită participarea liberă a reprezentanților presei la dezbaterile care au loc în cadrul comisiilor permanente.

Remarc că unii distinși reprezentanți ai opoziției au formulat de curând, ca o noutate, cerința participării reprezentanților presei la aceste dezbateri ale comisiilor permanente. Această constatare îmi conferă posibilitatea să fac recomandarea pentru difuzarea către toți deputații a propunerilor înregistrate la Comisia pentru regulament până la finele anului 2004, pentru a fi cunoscute, studiate și pentru a se putea formula amendamente sau noi propuneri.

Îmi exprim credința că dezbaterea acestor amendamente în cadrul comisiilor permanente și transmiterea lor operativă la Comisia pentru regulament constituie o cerință obiectivă care poate contribui la o mai bună funcționare a Camerei Deputaților.

De asemenea, Comisia pentru regulament ar trebui să-și stabilească un termen minim pentru întocmirea raportului asupra amendamentelor formulate și pentru înaintarea acestuia spre dezbatere Camerei Deputaților.

Împărtășesc speranța că distinșii mei colegi vor aprecia cu competență, esența propunerilor pe care le-am formulat și își vor aduce contribuția la o activitate pragmatică, operativă și eficace în cadrul acestui înalt for legislativ.

  Ion Stan - declarație politică privind Autonomia Scaunelor Secuiești și Autoguvernarea Pământului Secuiesc.

Domnul Ion Stan:

Declarație politică privind "Autonomia Scaunelor Secuiești" și "Autoguvernarea Pământului Secuiesc".

Doamnelor și domnilor deputați,

În urmă cu aproape 60 de ani, într-o adunare publică de la Cluj se afirma: "Din nou în Transilvania domnește o stare de tensiune "o stare de nesiguranță și de tulburare. S-ar putea pentru observatorul neinițiat că s-a petrecut ceva cu totul neobișnuit aici, s-ar părea că asistăm la evenimente neașteptate (...) Evenimentele care ne leagă de soarta Transilvaniei în adevăr nu privesc numai populația de aici, ci privesc în întregime poporul român, soarta statului român".

Ca într-o nefericită ciclicitate a istoriei, iată că, în prezent, ne aflăm din nou în situația în care se pare că asistăm la o încercare susținută de a produce, în mod voit, o stare de tulburare în ceea ce privește existența statal-națională a României.

Din primăvara-vara anului 2003 și până în prezent, în România, sub instigare străină dovedită, a apărut așa-numitul" Consiliu Național Secuiesc", care ce revendică?

Nimic mai mult sau mai puțin decât un atentat la ordinea constituțională a statului român, adică "Autonomia Scaunelor Secuiești" și "Autoguvernarea Pământului Secuiesc".

Doamnelor și domnilor deputați,

O țară cu două parlamente, cu două guverne și, probabil, și cu două sisteme de poliție și justiție nu mai este ceea ce consfințește primul articol al Constituției României. Nu mai este un stat unitar.

Proiectul periculos elaborat ca "Strategie a Comitetului de Inițiativă a Consiliului Național Secuiesc cu scop de punere în aplicare a Autonomiei Pământului Secuiesc" s-a implementat atât de repede și eficace, încât, la numai două luni de la lansare, august-octombrie 2003, a avut ca rezultat constituirea de consilii locale secuiești în peste 20 de localități și a 8 Consilii Scăunale Secuiești, ai căror delegați au proclamat așa-numitul Consiliu Național Secuiesc. Subliniez "așa-numitul", fiindcă sub aspectul statutului juridic, această înaltă conspirație la adresa Constituției României nu are nici o recunoaștere legală, fiind nepermis tolerată.

Consiliul Național Secuiesc nu are personalitate juridică și nu și-a precizat statutul, scopul, obiectivele, sediul și resursele financiare așa cum obligă legea (Ordonanța nr.26 din 30 ianuarie 2000, modificată de Ordonanța nr.37 din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial nr.62 din 1 februarie 2003).

Este, deci, o structură cu condiția juridică neclară care, în mod evident, acționează în afara legii.

Scopurile, până în prezent evidente, violează prevederile art.40 al Constituției României care prevede "(...) organizațiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva (...) principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității (...) României sunt neconstituționale.

În aceeași situație se află și Consiliul Național al Maghiarilor din România.

Mai-sus numitul Consiliu Național al Maghiarilor din România nu este altceva decât o umbrelă a Consiliului Național Secuiesc, prin care acesta din urmă dorește a deveni mai credibil și cu mai multă autoritate.

Am afirmat la începutul declarației mele că alături de aceste organizații ilegale, expresii fățișe și provocatoare ale unor conspirații anticonstituționale clandestine ale neostoitului revizionism revanșardo-fascist care au sfârtecat trupul României la 30 august 1940, au apărut și instigări străine dovedite.

Iată cronologia faptelor: în mai 2003, instigatorul, un cetățean străin prezent în România în calitate de colaborator a două posturi de televiziune, spune într-o adunare publică la Cristuru Secuiesc: "(...) a trecut vremea statelor naționale (...). Să continuăm lupta pentru a nu avea parte de alți 80 de ani sub dominația unei noi uniuni" (n.n. Uniunea Europeană). "(...) În picioare maghiari (...), a sosit timpul. Acum ori niciodată!"

În aceeași lună, la Sfântu-Gheorghe, preciza: "Am inaugurat la Oradea statuia lui Bethlen Gabor și s-a adeverit că nu putem inscripționa nici numele principelui, nici deviza acestuia. Ce ar face irlandezii, bascii, catalanii, tirolezii din sud și corsicanii într-o situație asemănătoare? N-ar mai rămâne piatră de piatră. Noi însă tăcem, suportăm până când? (...)

În toamna anului 2003, același personaj declara: "(...) tinerii maghiari să nu se lase atrași de teoriile privind globalizarea, ci să le respingă cu hotărâre, să își construiască singuri viața în Transilvania (...)".

Referitor la caracterul României de stat național-unitar și indivizibil, personajul deja celebru afirma: "Până acum și în Constituția Macedoniei figura această sintagmă, numai că albanezii din Macedonia au luptat cu kalașnikovul în mână până când au eliminat-o."

Toate acestea au precedat apariția așa-numitului Consiliu Național Secuiesc, în numele căruia, în prezent, se intenționează obraznica provocare a Parlamentului României cu un nou proiect de "Lege privind autonomia Ținutului Secuiesc".

Doamnelor și domnilor deputați,

La nici un recensământ de până în prezent al populației României nu a existat nici măcar un singur caz în care vreun cetățean al statului român să se declare de "naționalitate secui".

Pe cine reprezintă atunci, așa-numitul Consiliu Național Secuiesc, și ce voiește el să guverneze?

Este, oare, întâmplător și faptul că, tocmai într-o astfel de conjunctură, virulenta propagandă nerevizionistă pătrunde în România cu pseudo-filmul "Trianon", nimic altceva decât o reluare actualizată a temelor doctrinei hungariste ale cărei baze au fost puse de Miklos Horthy prin Memorandumul din octombrie 1919, ce exprimă și în prezent esența politicii extremiste revanșarde, care, în ceea ce privește România prevedea: "(...) inamicul numărul unu al Ungariei este România pentru că cele mai mari pretenții teritoriale sunt împotriva ei și pentru că este cea mai puternică dintre statele vecine (...); intensificarea mișcării revizioniste din Transilvania"; "exploatarea divergențelor teritoriale ale României cu celelalte țări vecine".

Istoria se repetă, dar noi nu trebuie să-i repetăm greșelile fiindcă cine nu învață ori uită lecțiile istoriei riscă a se întoarce în epoca de piatră.

Solicit, pe această cale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să vină în fața Parlamentului și să ne lămurească în legătură cu scrisoarea primită din partea Consiliului Național Secuiesc prin care se solicită Guvernului României sprijin pentru autonomia Ținutului Secuiesc.

Ar fi un fapt de o extremă gravitate să ajungem în situația umilitoare de a constata că Guvernul României, prin intermediul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, s-ar fi angajat cu ocazia vizitei la Budapesta, în ianuarie 2005, să sprijine autonomia secuilor, încălcând grav prevederile Constituției României.

     

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie samedi, 10 avril 2021, 17:25
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro