|
|
Doamna Leonida Lari-Iorga: Domnule președinte, Stimați colegi, Aveam cândva și eu un frate, Leonard, care a fost iradiat în armata sovietică. S-a stins la vârsta de numai 24 de ani. Pe vremea aceea, prin anii '70, tinerii noștri români din Basarabia își făceau slujba pe teritoriul fostului imperiu al răului, URSS. Fie din nechibzuință sau pentru că avea caracter, a spus de la obraz, în chiar sânul imperiului, că nu există limbă moldovenească, că limba nu se face după zone geografice, altfel ar trebui să avem prea multe limbi, oltenească, bănățeană, bucovineană, ardelenească. Or, noi, românii, avem o singură limbă: limba română. De ce am început cu toate acestea? Întotdeauna când vine în lume un profet, un poet, un preot, un soldat, chiar un om simplu dar bun, forțele răului se agită. Forțelor răului nu le plac profeții, poeții, preoții, nici chiar oamenii simpli, care cred în divinitate. Așadar, profeții, preoții, poeții, soldații, toate aceste magistre figuri au un rol considerabil în viața unui neam, în genere în viața lumii. Mi-au produs un val de silă domnii, dacă le pot zice domni, Ivanciuc și Dinescu, pe când debitau la diverse posturi de televiziune mizerii la adresa domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Am prevăzut că se va ajunge la așa ceva, dat fiind că Vadim spune de la obraz despre sechelele țării noastre și ale altor țări. Adică are caracter. Iar caracter înseamnă curajul de a spune adevărul, când alții se tem. De când România este într-un mare dezastru, de când lumea moare pur și simplu de foame, iată că se mută accentele de la problemele grave ale românilor pe umerii unui poet, Corneliu Vadim Tudor. El e "vinovat" că se scumpesc gazele naturale, curentul electric, energia termică, telefonia, mai cresc prețurile la benzină, motorină, păcură, că pleacă tinerii noștri din țară, că ne mor copiii înainte de a se naște. Acum, în România, s-a rărit tagma profeților, s-au ascuns și ei în munți sau în sine, la fel și adevărații preoți, se ascund și ei pe unde pot, neavând legături cu puterea lumească. Acum, în România, s-au rărit și soldații, au fost trași pe capete, au mai rămas poeții, ei poartă acum pe umeri și povara profeților, și a preoților, și a soldaților; ei mai apără chinuitul neam românesc. Unul dintre acești poeți este Corneliu Vadim Tudor și are o misiune grea: să lupte pe frontul nimicniciei omenești întru apărarea unor idealuri de mult pierdute de alții. Nu era greu de intuit și faptul că Vadim va fi atacat, însă nu chiar în modul acesta cumplit. Niște chestii aberante: preacurvie, homosexualism, pedofilie, zoofilie etc. Bineînțeles, atacurile au fost organizate într-un ritm concertat: din ziarul antinațional "Academia Cațavencu", urmat mai apoi de "Evenimentul zilei". Unul din exponenții acestei "Academii Cațavencu", se numea Ivanciuc, a întrecut orice măsură, și în loc să caute bârna din ochii lui, precum cum spune Biblia, caută paiul din ochii altora. Sunt două spirite pe pământ care se ocupă de oameni și-i ajută sau îi distrug: spiritul divin și spiritul diabolic. S-a ajuns însă la aceea că așa-zisul poet-fermier, Mircea Dinescu, care a avut niște relații mai speciale pe ruta București-Moscova-Chișinău și iar București, de la care ne-a rămas numai o frază poetică, "Moartea citește ziarul", vine să dea lecții de morală domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Că, adică, Corneliu Vadim Tudor a iubit și el niște femei în viața sa. Ei, și dacă le-a iubit, care e treaba? Era un tânăr neînsurat, neangajat în chestiuni de familie. De altfel, chiar "Evenimentul zilei" de astăzi, 15 februarie 2005, recunoaște că problema cu Anita Barton este o problemă falsă. Însăși sora acestei Anita Barton, doamna Corina Barton, scrie negru pe alb: "Este imposibil ca Anita să fi avut vreo relație cu Vadim Tudor sau cu Eugen Barbu în acea perioadă, pentru că tata era bun prieten cu Eugen Barbu și soția acestuia." Eu, personal, n-am nimic împotriva iubirii. Lasă oamenii să se iubească! Dar sunt cu tot sufletul împotriva urii. E normal pentru o societate sănătoasă ca numele unui lider politic și a unui poet de notorietate să fie târât în halul acesta, în mocirlă. Actualmente, și din interior, și de peste hotare, se vrea lichidarea, nu pur și simplu morală, și chiar fizică, a unor stâlpi de lumină ai patriotismului românesc, iar Corneliu Vadim Tudor, oricât de puternic ar fi, dar încolțit din toate părțile, are nevoie de sprijin din partea celor care împărtășesc aceleași idealuri privind trecutul, prezentul și viitorul națiunii române. Nu are dreptul nici Ivanciuc, nici Dinescu, nici Patapievici, nici alții ca ei, care detestă tot ce mai suflă românește în țara asta, și fac uneori servicii străinilor, să dea tuturor lecții de atitudine civică și politică. Aceste permanent atacuri asupra domnului senator Corneliu Vadim Tudor adeveresc proverbul că "numai în pomul cu roade se dă cu bâta". În încheiere, aș spune oamenilor bântuiți de forțele răului: da' mai lăsați-l în pace pe Corneliu Vadim Tudor, să-și încheie destinul de creator și de om al cetății. Nu căutați răul acolo unde nu este, căutați-l acolo unde este. Și să mai fie conștienți acești oameni ai răului de faptul că Dumnezeu, pe ai săi, îi apără. Mulțumesc.
|
