|
Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán: Mulțumesc. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Astăzi, în ziua de 15 martie, sărbătorim ziua revoluției maghiare, sărbătoarea națională a maghiarilor de pretutindeni. Ca parte integrantă a primăverii europene, revoluția maghiară prin programele sale viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice, nu numai pentru comunitatea maghiară, ci și pentru celelalte popoare din spațiul carpato-dunărean. Mișcările din Transilvania, din luna martie, prefațau o revoluție pașnică, atât prin programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației maghiare de la Târgu Mureș. Dieta Transilvaniei, din ziua de 29 mai, a adoptat legi importante, atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română, cum a fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun de către toți cetățenii a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a presei. Cu toate acestea, datorită politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Din păcate, momentele istorice legate de evenimentele pașoptiste, de multe ori sunt greșit sau tendențios interpretate. Una dintre acestea ar fi teza formulată de unii politicieni sau pseudoistorici, care afirmă că, în timpul revoluției, în luptele cu revoluționarii maghiari și-au pierdut viața peste 40.000 de români. După datele oficiale ale armatei austriece, pierderile umane ale românilor se ridică la 4.425 de persoane, iar ale sașilor la 244 de suflete. Contemporanul evenimentelor, Gheorghe Barițiu, unul dintre conducătorii de seamă ai Revoluției române, a estimat aceste pierderi la circa 6.000 de oameni. După analiza componenței etnice a diferitelor unități ale armatei revoluționare maghiare, românii au luptat într-un număr de aproape de 30.000 în armata revoluționară ungară, în timp ce oastea lui Avram Iancu din Munții Apuseni se ridica la 30.000 - 40.000 de oameni. Prin urmare, evenimentele din anii 1848 - 1849 prezintă numeroase exemple care permit reconcilierea dintre cele două națiuni și nu dușmănia față de revoluția maghiară, cum se întâmplă și în zilele noastre. Din păcate, evenimentele pașoptiste sunt tendențios interpretate și se îndeamnă la ură și lipsă de toleranță față de populația maghiară din Transilvania. Necunoașterea exactă a evenimentelor îngreunează apropierea reală între cele două națiuni. Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)
|
