Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of May 31, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.76/07-06-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 31-05-2005 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 31, 2005

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.25 Leonida Lari-Iorga - declarație politică intitulată "Despre românii lipsiți de țară";

Doamna Leonida Lari-Iorga:

"Despre românii lipsiți de țară"

Orice țară cu teritorii pierdute are o strategie pe termen imediat, mediu și de durată. Ce proiecte strategice au avut regimurile aflate la putere din 1989 și până acum? Cunosc un singur proiect, al domnului Zară, care după ce a fost publicat într-un ziar de mică circulație "Republica", nu s-a mai auzit despre el. Dacă se mai întâmplă vreo atitudine sau vreo acțiune culturală, apoi tot la insistența patrioților români din țară și din Basarabia, Bucovina, Serbia, Cadrilater.

Tocmai de aceea, Partidul România Mare a inclus în Programul său un punct important: reunificarea țării, realipirea Basarabiei și a Bucovinei la țara-mamă. Președintele partidului, C.V. Tudor, nu o dată a subliniat faptul că românii basarabeni și bucovineni nu mai au putere să reziste în fața tăvălugului străin care s-a abătut peste ei și nu se dă împins înapoi de 65 de ani încoace.

Iar dacă ne uităm mai în adâncul istoriei, vedem bine că, de fapt, Basarabia se află sub ocupație de aproape 200 de ani. Dar vorbeam de regimurile de până acum, care, în loc să favorizeze Reîntregirea, au spulberat și ultima rază de speranță a românilor basarabeni și bucovineni. Iar acum, cu noul regim, pe cine încălzesc declarațiile incendiare ale domnului Băsescu, dacă rămân vorbe în vânt. De la vorbă până la faptă e cale lungă.

Departamentul pentru care răspund în cadrul Partidului România Mare are un destin ingrat. Partidul România Mare nefiind la putere, nu-și poate manifesta voința politică întru soluționarea diverselor probleme legate de Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Banatul Sârbesc și Cadrilater. Și atunci e logic să ne întrebăm: dacă întreg statul românesc, cu guvernele sale, care de care mai anemice, este inapt de a rezolva situația românilor lipsiți pe nedreptate de țara lor, ce poate face un simplu departament pentru românii de pretutindeni? Și totuși, cu toate greutățile întâmpinate, cu acordul conducerii partidului am efectuat vizite în Basarabia, Bucovina, Banatul Sârbesc, Bulgaria, cu misiuni de investigare și constatare a problemelor la fața locului. Firește, nu am mers în aceste zone cu mâna goală, ci cu donații importante de carte în limba română (manuale, beletristică), cu portretele marilor voievozi și scriitori români. Vizitele noastre, o spun fără înconjur, s-au încununat de succes pe oriunde am fost.

În Banatul sârbesc situația românilor este ceva mai bună, în Voevodina, dat fiind faptul că acționează mai multe asociații. Una dintre cele mai reprezentative este "Asociația de Limbă și Cultură Română" condusă de scriitorul Adrian Marina. Datorită acestor asociații activitatea culturală din zonă este foarte bine reglementată, se organizează, ca și la noi la partid, simpozioane, colocvii, zilele marilor voievozi și scriitori naționali, jubilee ale scriitorilor locali, plus la aceasta, nu arareori se organizează și lansări de carte ale scriitorilor din România. Cu doi ani în urmă, șapte scriitori, invitați de departamentul nostru, au avut lansări de carte la Clubul parlamentarilor României, iar apoi au făcut un pelerinaj la Suceava, vizitând bisericile și mănăstirile din județ.

De exemplu, la parohia Vîrșeț, părintele paroh și lucrătorii bibliotecii Șaguna au rămas impresionați, când le-am adus cărți bisericești de valoare. Ei și-au exprimat recunoștința că mai este un partid în țară, România Mare, care are grijă de ei. La fiecare întoarcere acasă după aceste vizite de suflet, am cerut prin adrese, sesizări implicarea autorităților statului român în problematica românilor vitregiți de soartă. Din păcate, cele mai multe dintre cererile lor au rămas fără răspuns. S-a rezolvat ceva numai în privința românilor din Banatul sârbesc, mai cu seamă a celor din Valea Timocului, care nu aveau dreptul la limba română în școală și în biserică. Îmi stăruie și acum în memorie cum se plângeau: "Noi nu avem dreptul nici la naștere, nici la moarte să plângem în limba română". După audiența ce-a avut-o delegația noastră la ambasadorul, pe vremea aceea, în Serbia, domnul Ștefan Glăvan, precum și la Ministerul Minorităților Naționale, lucrurile s-au mai îndreptat: a fost emisă o lege prin care li s-a acordat în sfârșit acest drept.

În ce-i privește pe românii din Cadrilater, treburile stau trist de tot. Președinte de onoare al Asociației Vlahilor din Bulgaria, Ivan Alexandrov, ne-a însoțit pe noi, membrii delegației române din partea P.R.M., prin nenumărate localități în care, minune mare, populația era covârșitor românească. Problemele lor țin de chestiuni de limbă, istorie, iar în aspect cultural se cer fonduri pentru organizarea unor festivaluri de cântec și dans românesc. Dacă observăm, doleanțele lor nu sunt cine știe ce mari, dar iată că nu găsesc nici un ecou în țara-mamă. Și când te gândești că inima reginei Maria se află într-o biserică din Balcic.

De exemplu, pentru românii din Bulgaria problema unui Centru Cultural Român la Vidin se discută de peste zece ani de zile, dar nu s-a mișcat nimic din loc. Un atare centru ar rezolva mai lesne cererile românilor din Bulgaria: subvenționarea revistei "Timpul", o bibliotecă cu carte românească, o sală de lectură, o mică sală de spectacole, clase pentru studierea limbii române, cercuri de pictură, muzică, artă dramatică. Acest viitor Centru Cultural Român poate deveni o filială sau subdiviziune a Institutului Cultural din București, prin care s-ar putea realiza finanțarea și controlul asupra banilor investiți.

Delegația noastră spre Nordul Bucovinei, în periplul său, a trecut prin mai multe peripeții, din cauza unor restricții impuse de ucraineni. Numai noi știm cât de greu ne-a fost până am reușit să trecem cu mii de cărți hotarele.

Trebuie de menționat că ucrainenii se comportă obraznic, sfidător, mai ales după semnarea Tratatului româno-ucrainean din 1997. Se cere de accentuat că și în Ucrania, mai cu seamă actuale raioane Hliboca, Storojineț, Noua-Suliță, regiunea Transcarpatică (Maramureșul istoric), Ținutul Herța sunt populate compact de români.

Ultima informație de dată recentă pe care o deținem din teritoriu este: la Cernăuți s-a elaborat un plan diabolic de lichidare a actualului raion Herța (în care peste 90% sunt români), prin comasara cu raionul Noua-Suliță (în care majoritatea sunt la fel români, dar în documentele de după 1940 sunt numiți moldoveni). Așadar, e clar cu ochiul liber că dintr-o singură etnie română, în Nordul Bucovinei se fac două, din "mila" oficialităților, astăzi, cică, portocalii, astfel urmărindu-se diluarea procentului românesc în zonă. De ce se recurge la o asemenea tactică? E clar ca bună ziua: pentru a nu avea acces și românii la organele legislative locale și parlamentare, organizându-se o singură circumscripție electorală. Prin asemenea jonglerii politice s-a reușit eliminarea unicului deputat de etnie română, Ion Popescu, la ultimele alegeri parlamentare.

Referitor la Republica Moldova, călătoriile efectuate au fost mai prielnice, în sensul că am avut mai puține dificultăți în zona de graniță. Pot spune cu toată tăria că întâlnirile cu oamenii la Uniunea Scriitorilor, la Casa Limbii Române, la Centrul Internațional Eminescu, la bibliotecile "Lucian Blaga", "Onisifor Ghibu", "Transilvania" au fost pline de empatie și înțelegere. Dar delegațiile noastre nu s-au oprit numai la Chișinău, ci și în alte orașe mari: Bălți, Cahul, Strășeni, Orhei, Soroca, în multe centre raionale și localități rurale, ba chiar și în Transnistria.

Iar în ultima perioadă, la 6 martie 2005, prin misiunea OSCE doi deputați, domnul Dumitru Avram și subsemanta, precum și însoțitoarea noastră din partea locului, doamna L. Bardari, am fost la patru secții de votare din zona transnistreană în calitate de observatori. Și iarăși, spre bucuria tuturor românilor, și la Căușeni, și la Hagimus, și la Palanca populația majoritară era românească.

În funcție de resursele financiare ale P.R.M., în vizitele noastre în Basarabia, una dintre care a fost onorată și cu prezența Președintelui Partidului România Mare, C.V. Tudor, rezultatele au fost pe față. În primul rând, entuziasmul românilor lipsiți de țară că nu sunt uitați de frații lor, în al doilea rând - donațiile de mii și mii de cărți, rechizite școlare, îmbrăcăminte, încălțăminte. Dar, mai mult ca orice, comunicarea interumană și speranța că vom fi cândva împreună pentru totdeauna.

Pentru o simplă comparație, cam în aceleași perioade de timp, 1996-2004, au avut loc un șir de vizite oficiale ale delegațiilor parlamentare și ale reprezentanților comisiilor guvernamentale, 10 din partea Chișinăului și 6 din partea României (Bucureștiului), inclusiv vizite ale șefilor de stat de pe ambele maluri ale Prutului. Ei, și care e rezultatul? Am putea spune că e nul, relațiile dintre România și Republica Moldova fiind destul de reci.

În calitatea mea de președinte al Departamentului pentru românii de pretutindeni din cadrul P.R.M., consider că, în virtutea convențiilor internaținale, autoritățile oricărui stat, inclusiv ale Statului Român, care le-a semnat, sunt obligate să contribuie prin toate mijloacele, întru păstrarea culturii și identității naționale ale semenilor lor.

Se cere constituirea unei echipe de specialiști din toate domeniile: politicieni, juriști, istorici, economiști, agricultori, care să elaboreze un program strategic plurivalent de perspectivă.

Știm cu toții, de exemplu, de cât "patriotizm" au dat dovadă toate partidele parlamentare la Moțiunea "Basarabia și Bucovina", propusă de P.R.M. Au respins-o fără să le pese că în felul acesta prelungesc pentru ani înainte suferința românilor din Basarabia și Nordul Bucovinei. Știm, de asemenea, că numai P.R.M. organizează în fiecare an seminare, simpozioane închinate Basarabiei și Bucovinei cu ocazia Unirii din 1918.

Dar să ne întoarcem la acel plan strategic despre care am pomenit mai sus. Cum l-aș vedea, în linii mari:

  1. În plan politic: denunțarea pactului Ribbentrop-Molotov, după modelul propus de Țările Baltice la 9 mai 2005 la Moscova, care ar permite României un spațiu mai liber de acțiune.
  2. În plan economic: unificarea sistemului energetic, schimbarea ecartamentului căilor ferate și introducerea leului greu și pe teritoriul Republicii Moldova, intensificarea porcesului formării firmelor mixte moldo-române și constrângerea, împuținarea firmelor ruso-ucrainene.
  3. În plan social: soluționarea tuturor problemelor de acordare și redobândire a cetățeniei române, fără procedurile umilitoare și de ordin financiar actuale; mărirea, iar nu scăderea numărului de burse pentru liceeni, studenți, doctoranzi.
  4. În plan cultural: sprijinirea presei, lucru de vitală importanță, deoarece anume cu ajutorul presei, deoarece anume scriitorii, ziariștii au inițiat, prin cuvântul scris, mișcarea de eliberare din Basarabia, ridicând populația să lupte pentru drepturile și idealurile sale naționale. An de an presa din Basarabia și Nordul Bucovinei a fost subvenționată, deși parțial, pe când de un an de zile s-a întrerupt orice direcționare a fondurilor spre redacții și edituri. Paradoxal e că în Parlamentul României se votează mereu pentru aceste fonduri cu destinația Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, dar Guvernul nu ține cont de votul unanim al parlamentarilor și nu onorează cu nici o lețcaie publicațiile care mai mențin suflul românesc în zonele ocupate și semiocupate. Enumerăm ziarele și revistele de orientare românească: "Literatura și Arta", "Limba Română", "Glasul Națiunii", "Florile Dalbe", "Noi" din Basarabia; "Plai Românesc", "Arcașul" din Cernăuți, "Tibiscus" din Serbia și "Timpul" din Bulgaria.

Ca deputat am făcut de mai multe ori adresări către Guvern, la care ni s-a răspuns că e oportună finanțarea, dar până în prezent nu s-a rezolvat nimic, vedeți și dumneavoastră, pe-acolo de jumătate de an se tot fac restructurări.

Aș propune ca fiecare ziar și revisă românească de largă cuprindere din România să aibă în mod obligatoriu câte un corespondent special în teritoriile românești ultragiate (spre exemplu, în Republica Moldoba se află circa 800 de corespondenți ruși, iar corespondenții români din țară sunt doar câțiva).

Teatrele, galeriile de artă, filarmonicile, deși au o oarecare deschidere - această activitate trebuie reglementată, permanentizată și nu doar operată de la festival la festival. Scriitorii, cei mai nedreptățiți slujitori ai frumosului, până în prezent nu au o susținere financiară adecvată pentru tipărirea cărților originale. De asemenea, condițiile lor de trai și de pensionare sunt lăsate în voia soartei, Uniunile Scriitorilor de la București și de la Chișinău asumându-și obligația doar a unui sicriu de lemn nevopsit pentru membrii săi, la decesul survenit, deseori, înainte de vreme, din cauza mizeriei, sărăciei, decepției, lipsei unui contact omenesc cu frații de suflet și de sânge.

Cât privește Diaspora, prin mijlocirea doamnei Smaranda Ionescu, s-au stabilita relații de cunoaștere și apropiere cu românii din comunitățile românești de pe mapamond, în special cu cei din Franța, Belgia, Olanda, Germania și Mexic. Dintre referenții Departamentului pentru românii de pretutindeni s-au impus prin activitatea lor prodigioasă domnul Nicolae Leonăchescu, domnul Dumitru Bălăeț, doamna Mitzura Arghezi, domnul George Moisescu, domnișoara Angela Ghenciu.

În concluzie, nu e într-atât de periculoasă reticența cancelariilor străine vizavi de necesitatea reîntregirii neamului românesc. Periculoasă este, însă, indiferența societății românești. Vă asigur că, mizând pe forța din țară, vom izbândi și vom fi unde ne e locul, adică în rândul națiunilor creștine și civilizate.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 21 mai 2019, 10:04
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro