Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 31, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.76/07-06-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 31-05-2005 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 31, 2005

10. Reexaminarea, la cererea Președintelui României, a Legii privind respingerea Ordonanței Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică) (adoptată).  
 
see bill no. 737/2004

 

Domnul Adrian Năstase:

  ................................................

Trecem la următorul punct, tot o reexaminare la cererea președintelui României, este vorba de Legea privind respingerea Ordonanței Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minoritărilor naționale, domnul deputat Sasu. Aveți cuvântul.

Domnul Ion Sasu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare completarea art.3 din Decretul-Lege nr.126/1990, în sensul că în situația în care reprezentanții clericali ai Bisericii Române Unite cu Roma, greco-catolică, și cei ai Bisericii Ortodoxe Române nu ajung la un acord asupra situației unor imobile de natura celor prevăzute în decret, partea interesată să aibă deschisă calea acțiunii în justiție, conform art.21 din Constituția României.

Reglementarea propusă prin Ordonanța Guvernului nr.64/2004 realizează concordanța cu prevederile art.6 al Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin Legea nr.345/2004, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială a drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În raport cu obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare și urmează să fie adoptat potrivit prevederilor art.76 alin.2 din Constituția României, republicată.

La lucrările comisiei au participat, în calitate de invitați, domnul Bogdan Olteanu, ministru pentru relația cu Parlamentul, domnul Adrian Lemeni, secretarul de stat pentru culte, domnul Ștefan Ioniță, director la Direcția pentru culte din Ministerul Culturii și Cultelor, domnișoara Irina Păunescu, director la Direcția agent guvernamental pentru CEDO din Ministerul Afacerilor Externe.

În calitate de primă Cameră sesizată, Senatul a fost învestit cu cererea de reexaminare formulată de președintele României asupra Legii privind respingerea Ordonanței Guvernului nr.64/2004 privind această chestiune. În ședința din 16 mai a adoptat Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.64/2004.

Potrivit prevederilor art.75 din Constituție și a art.86 alin.3 pct.1 din Regulamentul Camerei, republicat, competența decizională în cazul acestui proiect aparține Camerei Deputaților.

În conformitate cu prevederile art.60 din Regulamentul Camerei, în ședința din 25 mai 2005, membrii comisiei au examinat proiectul de lege adoptat de Senat, cererea de reexaminare formulată de președintele României asupra legii, și, în urma dezbaterilor, au hotărât cu majoritatea voturilor celor prezenți, 10 voturi pentru, 1 contra și o abținere, să propună plenului Camerei Deputaților adoptarea proiectului de lege în forma adoptată de Senat.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Cu alte cuvinte, în forma propusă de Guvernul anterior. Am făcut observația asta atunci când am discutat subiectul respectiv, dar reprezentanții Guvernului n-au ținut seama de aceste elemente.

Iată că președintele României a stabilit cine avea dreptate.

Stimați colegi,

Dacă dorește cineva să ia cuvântul la dezbaterile generale?

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Valer Mircea Pușcă:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Țin doar să menționez că, la momentul la care s-a încercat adoptarea Legii de aprobare a Ordonanței nr.64, în Cameră au fost lungi și vii discuții; eu am fost partizanul consacrării și prin lege a unui drept prevăzut în Constituție. Din păcate, atunci, plenul Camerei a respins legea de aprobare a ordonaței, dar tot răul spre bine, pentru că, iată, astăzi, prin reexaminarea legii, la solicitarea președintelui, în corpul legii, în economia legii este specificat clar că prevederile Decretului nr.126 se constituie într-o procedură prealabilă, predictibilă din punct de vedere al termenelor în ceea ce privește activitatea Comisiei mixte de a găsi soluții pentru patrimoniul în litigiu.

Dacă termenul limită pentru procedurile prealabile sunt depășite, atunci se consacră dreptul consacrat și în Constituție, ca oricare dintre părțile interesate să se poată adresa justiției pentru a-și dobândi bunul revendicat.

Cu alte cuvinte, eu susțin ceea ce susțineam și atunci. Este o lege necesară și care repune practic un drept consacrat în practica juridică din România.

Cu solicitarea să votați pentru aprobarea proiectului de lege, eu vă mulțumesc pentru faptul că m-ați ascultat și că astăzi se face dreptate în sensul larg al cuvântului.

Domnul Adrian Năstase:

Vă reamintesc istoria acestui proiect de lege: a fost o ordonanță de urgență din 2004, dată de Guvernul anterior; ea a venit la aprobare; la Senat a fost aprobată ordonanța; la Cameră s-a considerat că nu este necesară soluția respectivă și s-a respins ordonanța.

Punctul de vedere al Guvernului atunci a fost, dacă vă aduceți aminte, că nu este nevoie de această ordonanță.

S-a ajuns la o formulă, deci, ordonanța fiind respinsă, s-a cerut o reexaminare și, sigur, acum urmează să ne pronunțăm.

Mai este vreo solicitare din partea grupurilor parlamentare?

Vă rog, domnule deputat Rus, aveți cuvântul.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Deși modul în care a intrat pe ordinea de zi și în care a fost dezbătut la comisie ar putea conduce la concluzia că este un proiect oarecare, eu vreau să evidențiez în fața domniilor voastre, așa cum am făcut-o și în mandatul trecut de două ori în Senat, că este un proiect de lege care ascunde între rândurile care vă sunt prezentate domniilor voastre spre aprobare, o situație care trebuie foarte bine cântărită, pentru a nu crea situații pe care nu le dorim între români, între frați, care astăzi, în urma unor situații care țin de istorie, au credințe diferite.

În primul rând aș vrea să fac un foarte scurt istoric al acestei legi. A fost înaintată Ordonanța nr. 64/2004 spre adoptare Parlamentului în mandatul trecut. Prima Cameră sesizată a fost Senatul. În două rânduri a fost retrimisă la comisie pentru a se verifica unele chestiuni. S-a constatat până la urmă că nu este potrivit să fie adusă în fața Senatului spre dezbatere, s-a lăsat să curgă termenul spre adoptare implicită, iar în fața Camerei Deputaților proiectul a fost respins, - Și bine a fost atunci! -, Președintele României, domnul Traian Băsescu, considerând de cuviință să facă cerere de reexaminare, în care să solicite ca acest proiect să fie adoptat!

Trecând peste situația absolut inedită, cel puțin din câte cunosc eu, și m-am interesat și am verificat, nu s-a pomenit niciodată în România post-decembristă ca președintele să facă o cerere de reexaminare la o lege respinsă. Dar, sigur, nu contest dreptul de a face acest lucru, ci doar ca o chestiune, dacă vreți, de interes procedural.

Deci, astăzi ne găsim în fața acestei cereri de reexaminare. Părerea mea este că domnul președinte, în momentul în care a luat această decizie a fost victima unei informări unilaterale și poate incomplete. Această lege vine să completeze, de fapt, Decretul nr. 126 din 1990, care prevedea faptul că pentru reconstituirea dreptului de proprietate al bisericilor, între greco-catolici și ortodocși, se constituie două comisii care vor hotărî cu privire la acest drept de proprietate. Repet: decretul este din 1990!

De atunci s-au purtat, sigur, procese de toate felurile și nu cred că este cazul să evidențiem că soluțiile au fost diferite, instanțele au avut poziții diferite atât față de competenta lor soluționare, cât și cele pe care și le-au reținut spre competentă soluționare, în deciziile pe care le-au pronunțat.

Propunerea președintelui, prin cererea de reexaminare, vine să înfrângă, după părerea mea, atât prevederile constituționale, cât și o situație juridică creată datorită istoriei și datorită modului în care în Ardeal s-au așezat lucrurile, atât din punct de vedere religios, cât și din alte puncte de vedere.

În primul rând aș vrea să fac trimitere la art. 21 din Constituție, care, de fapt, spune același lucru pe care-l spune articolul citat de președinte în acea trimitere la norme europene. "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime".

Articolul 29 din Constituție, pct. 5 spune: "Cultele religioase sunt autonome față de stat".

Fără îndoială, puterea legiuitoare este una din componentele puterii de stat, iar atunci, ceea ce facem noi acum este o încălcare a principiului statuat de Constituție.

Ce a vrut să spună legiuitorul constituant este limpede: nu a vrut să spună că trebuie să domnească anarhia în acest domeniu, ci a vrut să spună că nu statul, ci enoriașii, credincioșii sunt aceia care trebuie să rezolve problemele care țin de biserică. De aceea a consacrat acest principiu al autonomiei față de stat.

Iar în momentul în care una din puterile statului vine să dirijeze, într-un sens sau altul, pe baza altor probe, voința enoriașilor, a credincioșilor este fără îndoială o încălcare a acestui principiu constituțional.

Nu se poate discuta de faptul că art. 21 din Constituție este acela care mă duce la ideea ca să nu permit enoriașilor să-și rezolve problemele care țin de religie.

Păi, cine sunt persoanele la care se referă legiuitorul constituant în art. 21? Oare nu cumva chiar ei, enoriașii?

Și atunci, cum se poate rezolva problema pe care cererea de reexaminare dorește să o rezolve? În nici un caz printr-o lege care să se antepronunțe asupra speței, cum este această cerere de reexaminare, ci printr-o lege care trebuie să statueze forța enoriașilor și a credincioșilor, în funcție de numărul lor, în fiecare dintre cele două biserici.

În situația pe care ne-o propune domnul președinte prin cererea de reexaminare, vă invit, cu tot respectul, domnilor deputați, să constatați că suntem în fața unei situații în care, în multe cazuri, o parte sau cealaltă, poate aici nu mă refer numai la enoriașii ortodocși, ci și la cei greco-catolici, va fi pusă în situația în care, în baza unui titlu de proprietate, să neglijeze componența religioasă a creștinilor.

Este limpede că în fața instanței judecătorul se va confrunta cu o cauză care privește revendicarea imobiliară. Revendicarea imobiliară are o regină a probelor: este extrasul de carte funciară.

În situația în care, în fața instanței se aduce pur și simplu o revendicare imobiliară, neavând în vedere că este vorba de o biserică și că aceasta are un alt statut decât orice alt imobil, atunci judecătorul va fi obligat, fără o altă probă, din scaun, cum se spune, să pronunțe o hotărâre judecătorească în favoarea deținătorului extrasului de carte funciară, care deținător, în multe cazuri din ardeal, tot datorită istoriei, este biserica greco-catolică, dar în localitatea respectivă ea fie nu deține credincioși, fie deține foarte puțini.

Și atunci, îl oblig pe judecător să dea o hotărâre prin care se va constata dreptul de proprietate unei biserici care nu are enoriași sau are foarte puțini, și acesta va trebui pusă în executare.

Ce se va întâmpla dacă într-un sat vor fi 5, 10, 15 sau 17 credincioși greco-catolici și restul ortodocși, sau cazul din Săliște Maramureș, unde sunt 17 greco-catolici, ortodocși 6.000, și biserica, în extras de carte funciară, este pentru greco-catolici.

Vor veni acei zeci de greco-catolici și vor spune că trebuie scoși câteva mii de ortodocși? Dar, repet, situația, mutatis mutandis, poate să fie și chiar sunt localități în care este invers.

Sigur că de când a intrat în dezbatere această cerere de reexaminare am făcut solicitări către arhiereii din Ardeal, pentru a vedea care este situația în acest moment și ce consecințe poate avea o asemenea lege.

Arhiepiscopia ortodoxă română a Vadului, Feleacului și Clujului ne răspunde, sub semnătura Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscop Bartolomeu, că un număr de 53 de biserici care aparțin comunităților ortodoxe, în carta funciară sunt întabulate pe fostele parohii greco-catolice.

Ce se întâmplă cu 53 de comunități, în momentul în care aduc în fața judecătorului situația de a pronunța o hotărâre, inversă decât reprezentarea enoriașilor.

Episcopia ortodoxă română a Maramureșului și Sătmarului, spune, sub semnătura PreaSfințitului Iustian Chira: "Astăzi, minoritatea greco-catolică, care însumează aproximativ 195.481 de credincioși, din Transilvania are cinci episcopii și unele doar cu 5 parohii care au câte 5, 6, 10 sau 20 de membri, situație care diferă, deoarece bunurile bisericești aparțin comunităților și au fost transmise de la creștinii din 1948 către fiii și nepoții lor, care astăzi sunt ortodocși".

Deci, părinții mei - și acum dau un argument, că eu nu fac o pledoarie pro domo - bunicii mei au fost greco-catolici, pentru că așa a fost istoria, părinții mei au fost în prima parte a vieții greco-catolici, iar apoi, datorită aceleiași istorii, ei sunt ortodocși.

Ceea ce vreau eu să spun acum este să conving că există alte soluții juridice de rezolvare a acestei probleme, și nu aceasta prin care vom crea probleme deosebite.

Mai departe, spune Episcopia ortodoxă română a Maramureșului și Sătmarului: "Cele mai multe edificii parohiale s-au întabulat dintre acelea ortodoxe, însă terenurile agricole sau silvice nu s-au putut întabula și există aproximativ 150 de parohii în episcopia noastră". Este vorba de județele Maramureș și Satu Mare, care din diferite motive nu au întabulat clădirile pe seama comunității ortodoxe, deci aceste comunități le folosesc și ele sunt întabulate, așa cum spuneam, în condițiile istorice anterioare anului 1948.

Mai departe, Episcopia ortodoxă română a Maramureșului și Sătmarului face câteva precizări, pe care țin să vi le aduc la cunoștință.

"În prezent - se spune - este în vigoare Legea nr. 177 din 1948 a cultelor, în care se arată în mod expres că dacă 75% din membri sunt la un cult, atunci averea este a acelui cult".

Dreptul comun, așa cum se prevede în propunerea și în cererea de reexaminare, spune Episcopia mai sus citată, înseamnă regim de carte funciară. Cine este proprietar al cărții funciare este proprietar și poate formula acțiune în revendicare.

Or, exprimarea, potrivit dreptului comun, ar intra în contradicție cu voința majorității credincioșilor, în cazul în care biserica a rămas întabulată pe greco-catolici, iar majoritatea sunt ortodocși.

Dacă nu se ajunge la un rezultat, iar bunul să revină tot cultului majoritar, conform opțiunilor credincioșilor, indiferent de cine este scris în CF, cei care iau asemenea hotărâri își vor asuma o mare răspundere pentru situația care se va crea în Ardeal.

Arhiepiscopia Română a Vadului, Feleacului și Clujului transmite, de astă dată sub semnătura PreaSfințitului Bartolomeu, o poziție pe care eu am susținut-o și o susțin în continuare, și anume aceea că așa cum s-a făcut în cazul foștilor proprietari, să se stabilească printr-o lege modul în care se restituie aceste biserici, în funcție de numărul și de majoritatea cultelor, până la urmă, legiuitorul constituant și toate regulile trebuie să dea dreptul unei majorități religioase să se pronunțe asupra averii respective.

Deci, repet, doresc o abordare echidistantă față de cele două biserici și o abordare care să conducă la rezolvarea în interesul majorității a acestei probleme.

În urma discuțiilor care au fost la data de 4 aprilie 2005, în cadrul Comisiei mixte de dialog ortodocși-greco-catolici, s-a întâlnit Sinodul mitropolitan al Ardealului la Sibiu și a transmis un comunicat în legătură cu chestiunile abordate prin această cerere de reexaminare, din care îmi permit să citesc câteva pasaje, pentru a vă convinge că biserica ortodoxă are în vedere mult echilibru în rezolvarea acestei probleme și chiar soluții care frizează respectul față de celelalte religii și, desigur, față de religia greco-catolică: "Întrunit în ședința plenară la ședința Mitropoliei din Sibiu, sub președinția ÎnaltPreaSfințitului Doctor Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, în data de 26 aprilie 2005, Sinodul Mitropolitan a analizat situația relațiilor actuale dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Unită cu Roma (greco-catolică.)

În urma prezentării situațiilor complete s-au constatat următoarele: în eparhiile din Mitropolia Ardealului atmosfera interconfesională, în general, și între cele două biserici, în special, este calmă, neexistând stări conflictuale semnificative; o consecință imediată a acestei realități pozitive este pacea socială în interiorul comunităților parohiale legal constituite; nu poate fi ignorată totuși experiența unor cazuri particulare, din nefericire nu prea numeroase, care se află în curs de rezolvare, prin dialog la nivel local, care Sinodul Mitropoliei Ardealului dorește sincer să fie instituit acolo unde nu există și să fie continuat și consolidat acolo unde există; cazurile de acest fel urmează să fie identificate de către eparhii, spre a se deschide astfel o cale de soluționare amiabilă, de către comunitățile locale respective; continuarea dialogului local se dorește a se face în spiritul experienței de până acum și cu luarea în considerare a realităților concrete din fiecare comunitate locală, în baza realismului și a dragostei creștine.

Orice intervenție în afara celor două biserici ar putea tensiona relațiile dintre ele și ar putea pereclita pacea socială, lucru pe care nu l-ar putea dori nimeni în momentul istoric în care ne aflăm.

Biserica Ortodoxă Română privește cu receptivitate eforturile și dorința societății românești de a se integra în comunitatea europeană și, ca atare, dorește să păstreze climatul de înțelegere și pace interetnic, intercultural și interconfesional în țara noastră.

În fine, acest comunicat a fost înaintat sub forma unei scrisori și Guvernului României, sigur, care Guvern însă nu spune nimic despre el. Nici la comisie nu s-a spus nimic.

Comunicatul este semnat de Antonie, Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu, Arhiepiscopul Clujului, Andrei, Arhiepiscopul Albei-Iulii, Ioan, Episcopul Covasnei, Visarion Rășinăreanu, Petroniu Sălăjanu, Iustian Sigheteanu.

Doamnelor și domnilor colegi,

De aceea aduc în fața domniilor voastre propunerea să respingem această cerere de reexaminare, iar fie Guvernul, fie noi, deputații, să venim cu un proiect de lege în care să arătăm că majoritatea religioasă este aceea care trebuie să determine proprietatea bisericilor, și nu alte acte care ne pot aduce în situația pe care am arătat-o anterior și nu doresc să o mai repet.

V-aș spune doar că această situația au văzut-o foarte limpede și au cuprins-o într-un dicton celebru și latinii, și iată că astăzi, după mii de ani, se impune să o reamintesc în fața domniilor voastre. Ei spuneau: "Distincve tempora et concordiabilis jura" - "Deosebește timpurile și vei stabili principiul de drept". Aceasta trebuie să facem acum! Este vorba de timpuri diferite din istorii, care au fost grevate de reguli diferite, pe care astăzi trebuie să le deosebim, pentru ca prin această distincție să ajungem la principiul de drept și, în baza principiului de drept, care nu poate să fie decât majoritatea pe care o dau credincioșii uneia sau alteia dintre biserici, să putem statua reguli prin care în pace, în înțelegere și în bună conlucrare între românii care sunt frați, nu numai ca români, ci și din punct de vedere al celor două biserici surori, să ajungem la o concluzie pe care ne-o dorim cu toții.

Oricum, printr-un vot pozitiv, doamnelor și domnilor deputați, vom crea posibilitatea pe care sunt convins că nu o dorește nimeni din această țară, dar nimeni nici din această sală, de a se crea situații conflictuale între românii din Ardeal care fac parte din cele două religii surori.

În ideea că am fost bine înțeles, că am dorit să aduc în fața dumneavoastră o soluție pentru credincioșii ortodocși, dar și pentru creștinii greco-catolici, pentru frații noștri români, vă mulțumesc pentru răbdarea cu care m-ați ascultat.

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc, domnule deputat.

Rugămintea mea, cu alte prilejuri, dacă se poate, aceste intervenții să fie mai succinte. Sigur, este un subiect foarte complicat, dar noi am examinat o dată această chestiune. Deci, acum nu facem decât să îl repunem în discuție și să îl supunem votului. Deci, nu este vorba de o problemă nouă, de o chestiune nouă.

De aceea, sigur, o să votăm imediat. Înainte de asta, însă, vă consult dacă mai dorește cineva să ia cuvântul? Înțeleg că domnul deputat Popa și după aceea ".. Însă, am o rugăminte, nu facem o discuție, un seminar despre acest subiect. Suntem la dezbateri generale, un singur reprezentant din partea grupurilor parlamentare.

Domnul Nicolae Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Într-adevăr, subiectul este foarte delicat. Se știe că, în general, conflictele interconfesionale sunt cele mai periculoase și vă spun din experiență, pentru că eu reprezint județul Alba și, într-adevăr, în Ardeal sunt probleme deosebite, deja au început să se declanșeze anumite conflicte între enoriașii ortodocși și greco-catolici, iar noi, ca legiuitori, avem obligația să păstrăm echilibrul și echidistanța în aceste situații.

De ce spun? Pentru că noi, - de fapt, statul, nici nu are dreptul să intervină în reglementarea acestor situații - trebuie să lăsăm reprezentanții cultelor, trebuie să lăsăm enoriașii să hotărască soarta lor și va veni justiția pe urmă să reglementeze cine are și cine nu are dreptate.

De altminteri, după părerea mea, proiectul de lege nici nu are obiect. În momentul de față se discută la Guvern Legea cultelor, unde se vor reglementa toate aceste situații.

De altminteri, am purtat tot felul de discuții, în ultima perioadă, la legile proprietății: la Legea nr. 10, la Decretul nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilelor. Și, ca atare, dacă noi avem deja două acte normative care sunt spre finalizare, de ce să mai venim și să mai cârpim pe ici, pe colo, ca să dăm satisfacție nu știu cărui cult sau celuilalt cult.

De aceea, eu vă rog să țineți cont de toate aceste argumente și să respingem acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat. Din partea Grupului P.N.L.

Domnul Mihăiță Calimente:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am ascultat mai multe pledoarii, una dintre ele foarte lungă. Este, de obicei, tipul de atitudine care se ia față de această problemă care nu se dorește rezolvată și care a fost lăsată la voia întâmplării. Pentru că singura modalitate de a se rezolva această problemă, lăsându-se ca ea să se rezolve între enoriași, este să rezolve așa cum s-a mai rezolvat, cu parul și cu furca. Pentru că atunci când lași la latitudinea mulțimilor să rezolve o asemenea situație, așa se rezolvă.

Este, de altfel, și o altă problemă, această moștenire pe care unii dintre noi o au, această neînțelegere a Romei, a Bisericii Catolice, și aici mă întorc la ceea ce spunea Iorga la un moment dat, că nu înțelege două lucruri, de ce evreii l-au renegat pe Isus Cristos și o parte dintre români reneagă mereu Roma?! Această atitudine provine din perioada comunistă, când Biserica Unită cu Roma, tot ce ne lega de Roma și de Occident trebuia să fie dat la o parte, trebuia să rămânem în izolaționismul răsăritean, care nu avea nici un centru de comandă și care putea fi foarte bine călărit de către Partidul Comunist și de către organele securității.

Această mentalitate se menține încă astăzi la foarte mulți dintre colegii noștri și am auzit pronunțându-se: "cele două biserici surori", "frații între ei", între surori și între frați furtul și raptul sunt permise? Poate cineva să legifereze, atunci când există documente scrise, că o majoritate poate decide altfel decât scrie în documente? Eu cred că toate aceste invenții sunt superflue, legea trebuie lăsată să-și spună cuvântul, și proprietarul de drept să devină proprietarul de drept, iar frații care vor rămâne fără biserici să și le construiască. Teama este, însă, alta. Că o dată cu biserica și enoriașii se vor întoarce la cultul greco-catolic și nu înțeleg care este problema, pentru că sunt tot români și au avut o contribuție colosală la cultura și civilizația românească.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Dacă mai sunt alte participări? Domnul deputat Márton Arpád Francisc, din partea Grupului U.D.M.R.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

N-aș fi dorit să intervin, dar după aceste pledoarii despre altceva decât legea pe care o discutăm, am crezut că, totuși, ar fi bine să spun colegilor mei care nu cunosc exact textul acestei legi, că această lege vorbește despre altceva.

Această lege, proiectul care vi se propune, are un singur articol, în care se spune clar că în această dispută este nevoie de o procedură prealabilă bine formulată, la finalul căreia partea nemulțumită poate să-și caute dreptatea în instanță. Atâta tot! Nu spune nimic despre situația juridică a acestor lăcașuri de cult, doar spune clar ce procedură trebuie urmată pentru a garanta dreptul constituțional de acces la justiție, pe de o parte; pe de altă parte, ea introduce o procedură bine definită, prealabilă acestui demers.

Grupul nostru parlamentar n-a fost de acord să fie instituită o astfel de procedură și mai ales în prima variantă, când nu s-a știut când ia sfârșit. pe undeva chiar s-a putut interpreta că este o blocare a accesului către justiție.

Această formulă este mai acceptabilă, este ușor de aplicat.

Deci, despre aceasta vorbește legea.

Dacă dorim să facem o lege care să se refere la situația juridică a acestor imobile, foarte bine! Le faceți, le înaintați, le discutăm și le dezbatem. Dar astăzi nu suntem la acest punct de pe ordinea de zi, avem o altă lege în fața noastră!

Domnul Adrian Năstase:

Domnul deputat Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Aș vrea să exprim și poziția Grupului parlamentar al Partidului Democrat pe această temă.

Se vede și în această dezbatere că există cuvinte esențiale pentru o națiune și pentru clasa politică, care încălzesc întotdeauna inimile tuturor și provoacă dezbateri aprige, uneori chiar acolo unde nu este cazul. Cuvinte ca "națiunea română", "limba română", "armata română", "religia" și așa mai departe, întotdeauna vor provoca anumite sentimente foarte intense, în oricare cetățean și poate ceva mai mult în clasa politică.

Practic acum noi suntem departe de a dezbate pe fond, de a acorda înapoi niște drepturi, niște proprietăți unei anumite minorități religioase, sau nu. Suntem absolut, să zicem, pe procedură. Nu se discută să se dea înapoi niște lăcașuri, niște proprietăți și așa mai departe. Este vorba doar de o modificare a unui Decret-lege din 1990, care a fost unul dintre cele înțelept făcute. Știu acest lucru fiindcă cei 15 ani trecuți au validat faptul că acel text simplu a încercat să rezolve într-un mod înțelept și echitabil multe situații. Dar, s-a considerat necesar să se mai adauge ceva la acel text, în sensul că acolo unde înțelegere nu există, există deschisă calea spre justiție, care este deschisă oricum, dar cineva a dorit să mai adauge și să mai explice și să spună că, în mod explicit, există posibilitatea de a se merge în justiție. Această posibilitate era într-un fel și o aliniere la normele de drept european și, de aceea, s-a considerat necesar să fie și acel paragraf cuprins în legea respectivă.

Președintele României, când a văzut că există o respingere a acestei posibilități prevăzută explicit, a trimis legea înapoi. Și țin să specific, pentru colegii care poate nu știu acest lucru, că președinții României, în decursul timpului, au uzat de foarte multe ori de această prerogativă constituțională și nu este o premieră care se întâmplă acum, având actualul președinte ceva în mod intenționat cu cultul respectiv sau cu cei care au respins ordonanța respectivă.

De altfel, trebuie să ținem seama că o discuție pe această temă a fost făcută și la Comisia Europeană, și respingerea ordonanței a fost considerată chiar ca un pas înapoi în ceea ce privește drepturile minorităților religioase.

Este vorba, în acest moment, numai să dăm posibilitatea, care există oricum, dar să o dăm în mod explicit, de apelare la instanță, în momentul în care înțelegere nu este.

Mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Să-mi dați voie să spun câteva cuvinte în legătură cu acestă ordonanță, pentru că îi cunosc destul de bine geneza și poate că, mai ales pentru colegii mei, ar fi util acest lucru.

(Domnul președinte Adrian Năstase ia cuvântul de la tribună.)

Stimați colegi,

Este vorba de un subiect sensibil, știm cu toții. Există un anumit punct de vedere, pe care-l cunoaștem, în special din partea Bisericii Ortodoxe din Ardeal, știm bine lucrurile acestea. Dar, vreau să înțelegeți, pe de altă parte, că nu vom putea ține încă 15 ani niște proceduri în loc, realitățile merg pe lângă noi și, la un moment dat, vom fi depășiți de ele și s-ar putea să plătim mult mai scump anumite lucruri. 15 ani, aceste conflicte locale între Biserica Ortodoxă și Biserica Greco-Catolică au fost ținute la nivelul comunităților, explicate prin reguli ale dreptului canonic, diferențe de statut, diferențe de titulari de drept de proprietate și așa mai departe. Le știm bine toate lucrurile acestea!

Vreau să vă spun, însă, că dacă noi rămânem izolați și România rămâne izolată, atunci putem să continuăm să invocăm numai aceste reguli. În momentul în care vrem să ne legăm de un spațiu juridic european, trebuie să acceptăm un alt mod de a privi lucrurile. Și, sigur, ne era foarte comod și nouă, vă dați seama, înainte de alegeri, nu era neapărat o prioritate să adoptăm o astfel de ordonanță. Ordonanța a fost dată, dacă nu mă înșel, în august 2004. Dar, începuse deja o presiune foarte mare, mulți dintre reprezentanții Bisericii Greco-Catolice invocau drepturile lor în cadrul unor proceduri deja internaționale, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Practic, până la urmă, tot acolo ajungem, la un litigiu juridic care să fie tranșat pe baza unor principii juridice, nu numai legate de numărul enoriașilor și de anumite chestiuni care țin de regulile interne ale cultului respectiv.

Îmi pare rău că, data trecută, la dezbatere, domnul deputat Rădulescu nu a făcut aceeași intervenție, fiindcă probabil că n-am fi ajuns aici. Atunci s-a spus că există în Constituția României o prevedere care permite pentru oricine accesul la instanță și nu s-a înțeles că, de fapt, reglementarea din 1990 era considerată o procedură distinctă, care elimina accesul la instanță, în măsura în care nu se ajungea la o înțelegere pe o bază, în negocierea directă. Or, aceste lucruri sunt convins că în ultimele luni, în ultimele săptămâni au venit cu aceeași intensitate de la Comisia Europeană, exact pe aceste temeiuri care au fost ridicate astăzi aici.

Deci, până la urmă, problema este de a accepta că în măsura în care, pe procedura specifică, stabilită în 1990 - și, iată, suntem după 15 ani! -, nu s-a ajuns la o anumită soluție, să se dea posibilitatea să se intre, totuși, pentru rezolvarea unui conflict juridic în regulile dreptului comun, în instanțele din România, și de abia după aceea să se ajungă la intanțele externe.

Știți bine, toate litigiile referitoare la dreptul de proprietate ajung, într-un fel sau altul, sau pot ajunge inclusiv la Strasbourg. Problema este dacă vrem să avem o examinare juridică anterioară în spațiul juridic românesc sau acceptăm să mergem direct la Strasbourg cu ele.

Deci, chestiunea este, după părerea mea, destul de simplă, dintr-un anumit punct de vedere: ea este delicată din punct de vedere politic, din punct de vedere religios, dar, dacă am luat o anumită hotărâre legată de integrarea noastră într-un spațiu juridic comun, trebuie să acceptăm că, până la urmă, în măsura în care nu există o soluție bilaterală, trebuie să recurgem la o soluție cu un terț, care este, până la urmă, soluția judiciară.

Și, în măsura în care sunt argumente într-un sens sau în altul... De ce să presupunem că numai Biserica Greco-Catolică va câștiga? Poate vor câștiga ortodocșii, cum sunt convins că se va întâmpla.

Deci, încerc să explic un lucru care nu ține neapărat de un interes politic partizan, al unui partid, ci este vorba de o anumită procedură, pe care o integrăm, până la urmă, în ceea ce înseamnă reformele pe care le facem, în ideea de a fi compatibili cu spațiul juridic european. Și am vrut să explic aceste lucruri.

Am încercat să le sugerez la dezbaterea anterioară, dar atunci, doar pentru că ordonanța fusese dată de Guvernul anterior și pentru că au existat niște explicații aiurite din partea Guvernului, s-a luat o altă hotărâre. Și, iată, trebuie să revedem aceste subiecte.

Sunt convins că ceea ce v-am prezentat acum este de natură să clarifice o chestiune care ține, repet, de interesul mai larg al țării, al României, chiar dacă este vorba de un subiect sensibil și sunt absolut de acord cu acest lucru.

Stimați colegi,

Trecem la vot.

Ceea ce supun acum votului dumneavoastră este proiectul de lege de aprobare a ordonanței, așa cum a venit de la Senat.

Mai întâi, titlul legii.

Cine este pentru? Vă rog să numărați! 177 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi, titlul legii a fost aprobat.

Articolul unic.

Cine este pentru? Vă rog să numărați! 177 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? 3 abțineri.

Cu majoritate de voturi, articolul unic a fost aprobat.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege, în ansamblu.

Cine este pentru? Vă rog să numărați! 178 de voturi pentru.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Cu majoritate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Stimați colegi,

Vă propun să ne oprim aici cu dezbaterile de astăzi.

Rugămintea mea este, dacă se poate, la dezbaterile care vor avea loc în zilele următoare, să avem o prezență mai mare, nu numai la voturile finale, dar și la dezbaterile obișnuite.

Vă mulțumesc.

Ședința s-a încheiat la ora 12,05.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mercredi, 22 mai 2019, 23:57
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro