Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 iunie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.80/14-06-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 07-06-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 iunie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,27.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte de Adrian Năstase, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Titu Nicolae Gheorghiof și Victor-Viorel Ponta, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața și o zi bună.

 
Liviu Timar - declarație politică intitulată Evoluție îngrijorătoare pe piața grâului;

Începem prima parte a zilei cu intervențiile deputaților.

Sunteți înscris? Cum vă numiți? Domnul Liviu Timar are cuvântul.

Și de la liberali cine este înscris pe listă? Domnul Mircea Ciopraga va urma. Eu vreau să respect ordinea de aici.

 

Domnul Liviu Timar:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Evoluție îngrijorătoare a pieței grâului".

Anul 2004 a fost un an bun din punct de vedere agricol, producția de grâu fiind de aproximativ 7,7 milioane de tone. Acest lucru a determinat asigurarea necesarului propriu și disponibilizarea unor cantități pentru export, fapt recunoscut și subliniat de primul ministru al României la învestirea Cabinetului Tăriceanu.

Ceea ce se întâmplă acum pe piața grâului nu s-a întâmplat de zeci de ani, adică, să scadă prețul grâului în perioada martie-iunie sub nivelul prețului la recoltare și cu o lună de zile înainte de începerea recoltării grâului din noua producție. Aceste lucruri anormale au fost generate de conducerea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Administrația Națională a Rezervelor de Stat, prin scoaterea de grâu de la rezerva de stat în această perioadă. În primul trimestru, au fost scoase pe piață 71.000 de tone de grâu, iar pentru trimestrul II sunt prevăzute alte 141.000 de tone.

Prin astfel de măsuri, s-au adus grave prejudicii materiale și financiare, greu de estimat, producătorilor agricoli. Aceștia nu mai pot valorifica producția de grâu rămasă în depozite din anul trecut, datorită lipsei cumpărătorilor și a unor prețuri acoperitoare. În acest timp, agricultorii plătesc taxe de depozitare, iar cei care au credite bancare purtătoare de dobânzi se văd nevoiți să vândă în pierdere sau să fie executați de către bănci pentru recuperarea creditelor acordate.

Ca urmare a scoaterii grâului de la rezerva de stat, cu totul anticonstituțională, prețul grâului pe piață a scăzut, de la 4.500-4.700 de lei/kg la 3.000-3.500 de lei/kg, grâu recolta 2004. Prin această practică a fost distrus un întreg sistem, în favoarea unor interese obscure și satisfacerea unei clientele politice. Agenții economici beneficiari preiau gratuit grâul de la rezerva de stat, fiind obligați să depună o garanție de 8% și să restituie grâul din noua recoltă. Se cunoaște că, la recoltare, prețul grâului este mai mic cu aproximativ 15-20% față de prețul real. În felul acesta, cei care beneficiază de acest grâu, în loc să plătească 4.500 de lei/kg, în această perioadă, vor plăti peste o lună 3.500 de lei/kg, bugetul de stat fiind păgubit cu 71 de miliarde de lei în acest fel (71.000 de tone ori 4.500 de lei/kg egal 319,5 miliarde de lei, peste o lună, 71.000 de tone de grâu ori 3.500 de lei/kg egal 248,5 miliarde de lei; 319,5 minus 248,5 egal 71 de miliarde de lei).

Pe piața agricolă europeană comună, la ale cărei principii România a aderat, disponibilizarea unor stocuri publice se face prin licitație sau prin bursele de mărfuri, ținând cont de stocurile existente la producători și nu ignorând acest fapt. Prin astfel de măsuri, consider că foarte mulți producători agricoli vor da faliment, iar în România suprafețele necultivate vor crește semnificativ, fiind nevoiți să importăm cât mai multe produse agricole. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mircea Ciopraga - pledoarie pentru maturitate politică și o deplină aliniere la cerințele europene;

Îl invit pe domnul deputat Mircea Ciopraga să ia cuvântul, va urma domnul Traian Constantin Igaș.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Este momentul să dovedim împreună că avem obiective și idealuri comune și, totodată, să demonstram că și în România poate exista, nu numai în plan teoretic, ci și în plan practic, consens politic în privința obiectivelor strategice care privesc aderarea României la Uniunea Europeană.

Știm foarte bine că săptămâna trecută comisarul european pentru extindere Olli Rehn a declarat că la Summitul Uniunii Europene, ce se va desfășura în perioada 16-17 iunie, România și Bulgaria vor primi avertismente cu privire la ritmul insuficient al reformelor de preaderare.

Hotărârea României trebuie îndreptată spre reforme, pentru a evita activarea clauzei de salvgardare, care ar putea determina amânarea cu un an a aderării la Uniunea Europeană.

Avertismentele care vor fi transmise României vizează 7 domenii. România trebuie să continue reforma sistemului judiciar, a poliției, să intensifice lupta împotriva corupției, cu cazuri concrete de urmărit, și să-și consolideze capacitățile în domeniul concurenței.

Delegația Comisiei Europene a demarat sistemul de monitorizare în legătură cu felul în care România își îndeplinește condițiile impuse de fiecare capitol de negociere, urmând ca la 25 octombrie să fie prezentat raportul privind progresele înregistrate de țara noastră.

De aceea, reglementările propuse de Guvernul României prin cele două pachete de legi privind proprietatea și justiția, pentru care acesta își va angaja răspunderea în fața Parlamentului României, reprezintă două componente esențiale și fundamentale în procesul de modernizare a României și de construcție a proiectului european.

România nu poate funcționa ca un stat de drept și ca un stat al Uniunii Europene, fără măsuri radicale care privesc regimul proprietății și justiția. De aceea, este momentul să dăm dovadă de maturitate politică, într-un moment atât de important pentru România și să punem în prim plan interesul național și obiectivele prioritare pe care le are România în procesul de integrare.

Este timpul să avem o legislație modernă, aliniată la cerințele europene, pentru ca cetățenii acestei țări să-și recapete încrederea în autoritățile statului. Legile proprietății vor asigura rezolvarea deplină a problemei proprietății și vor înlătura consecințele nedreptăților istorice care au supraviețuit dictaturii comuniste, consolidând dreptul de proprietate ca fundament al oricărei economii de piață. Avem nevoie de o justiție eficientă, de o justiție cu adevărat independentă nesubordonată politic și de o justiție care să nu mai fie coruptă.

Stimați colegi,

Indiferent de crezul politic pe care îl avem, avem prilejul să demonstrăm că suntem capabili să susținem realizarea obiectivelor de integrare în Uniunea Europeană, atunci când Guvernul României își va asuma răspunderea în fața Parlamentului cu privire la pachetele de legi privind proprietatea și justiția, reflectând, totodată, asupra momentului 25 octombrie, când Comisia Europeană va raporta, printr-o contabilizare riguroasă, progresele pe care România le-a realizat în procesul de reformă. Nu mai avem timp de pierdut, fiecare zi care trece este foarte importantă și trebuie exploatată la maxim, în interesul nostru național, pentru ca la data de 1 ianuarie 2007 să putem deveni membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

Va mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Traian Constantin Igaș - comentariu în replică la recentele acuze aduse actualului Guvern;

Îl invit pe domnul Traian Constantin Igaș și va urma domnul Gheorghe Firczak.

 

Domnul Traian Constantin Igaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Într-un demers propagandistic, specific practicilor comuniste, domnul deputat Ioan Stan a atacat recent Guvernul, acuzându-l de lucruri pe care le-a făcut fosta Putere. Mă așteptam la mai multă responsabilitate de la reprezentanții fostei Puteri, cu atât mai mult cu cât unii dintre deputații de astăzi au avut mandate parlamentare și înainte de 2004.

Mă refer aici la confuziile pe care le face - în mod intenționat sau din necunoașterea situației - domnul deputat Ioan Stan. Argumentația colegului deputat are o bază falsă, prin urmare, nu poate fi luată în considerare.

Vă voi da un exemplu. Domnul Stan confundă două noțiuni fundamentale: aceea de a administra și aceea de a deține. El afirmă că ministrul Seculici controlează spațiile comerciale ale Primăriei Arad. Este fals, domnule Stan, și știți bine lucrul acesta! Firma la care domnul ministru Seculici este acționar deține doar 13% din capitalul social al firmei Recons, firmă ce repară și întreține spațiile Primăriei Arad. Este, deci, vorba despre o situație în care o firmă deține acțiuni la o altă firmă, care prestează servicii. Ar fi bine, stimate coleg, să faceți distincția între două societăți comerciale diferite, în numele adevărului pe care îl invocați. Se pare, de asemenea, că nu cunoașteți rolul acționariatului la o societate comercială, fapt care v-ar putea discredita, în primul rând, în fața colegilor deputați și, apoi, în ochii electoratului. Ori nu v-ați informat și faceți declarații în necunoștință de cauză, ori cunoașteți adevărul, dar faceți afirmații rău intenționate, încercând să faceți publicitate prin calomnierea Guvernului.

Actuala guvernare este decisă să își pună în aplicare programul, astfel încât promisiunea: "Să trăiți bine!" să devină realitate pentru cetățeni și nu pentru structurile clientelare de pe vremea dumneavoastră.

Trebuie să vă mărturisesc faptul că sunt dezamăgit că în Parlamentul României mai există colegi, care, la al doilea mandat fiind, își permit să lanseze minciuni de la această tribună. Un minim de respect pentru oamenii care ne-au dat votul lor ar fi să ne informăm înainte de a deschide un subiect. Nu e nici o rușine să admiți că nu știi un anumit lucru. Este însă rușinos să perseverezi în greșeală.

Țin să vă amintesc, totodată, și faptul că electoratul și-a spus părerea despre "partidul corupților" la alegerile de anul trecut. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Firczak - declarație politică intitulată Zilele culturii rutene, Peregu Mare, 3-5 iunie 2005

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Firczak. Va urma domnul Dumitru Bentu.

Deputații: Mircea Dușa, Horia Văsioiu, Valeriu Tabără, Romeo Raicu, Monica Iacob Ridzi, Ștefan Baban și Vlad Gabriel Hogea au depus la secretariat declarații.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Zilele culturii rutene, Peregu Mare, 3-5 iunie 2005".

Rutenii sunt o minoritate națională în România, alături de celelalte 19 minorități cu reprezentare în Parlamentul României. Țara noastră este singura din Europa central-răsăriteană care acordă acest drept minorităților naționale, ceea ce este foarte important în procesul de afirmare a identității noastre, astfel că și pe această cale aducem mulțumirile noastre poporului român, Guvernului României.

Uniunea culturală a rutenilor din România organizează anual o manifestare semnificativă: "Zilele culturii rutene". În felul acesta ne putem afirma pe deplin identitatea noastră, care, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea și pe parcursul celui următor, cu puține excepții, a fost aprig contestată.

Din anul 2000, ființează Uniunea noastră și din acel moment am obținut importante succese, absolut necesare în procesul redefinirii identității rutene. Ne gândim la obținerea prin vot a reprezentării parlamentare pentru două mandate succesive. O victorie cu ecouri deosebite o constituie integrarea rutenilor din România în marea familie a rutenilor de pretutindeni, Consiliul Mondial al Rutenilor.

În anul 2002, am devenit membri asociați ai acestui organism, iar în iunie 2003, la cel de al VII-lea Congres Mondial al Rutenilor, la Preșov, în Slovacia, am fost acceptați ca membri cu drepturi depline, având reprezentare în Consiliul Mondial al Rutenilor. În toamna anului trecut, acest organism a hotărât ca reprezentantul uniunii noastre să devină vicepreședinte al Consiliului Mondial. Aceasta demonstrează că activitatea desfășurată de noi toți s-a subsumat idealurilor rutenilor din lumea întreagă, de afirmare a conștiinței de sine.

Manifestările noastre culturale, tipăriturile editate, activitatea parlamentară demonstrează cu prisosință că scopul nostru coincide cu cel afirmat de rutenii de pretutindeni. Totodată, Uniunea culturală a rutenilor din România a promovat și promovează cu consecvență obiectivele politice românești, care trebuie să determine finalizarea cu succes a integrării țării noastre în Uniunea Europeană.

Ne bucurăm și noi că nu peste mult timp vom fi cetățeni europeni și români de etnie ruteană, astfel încât să putem continua într-o diversitate continentală afirmarea identității noastre prin cultură și tradiție. Toate acestea nu fac altceva decât să apropie oamenii între ei, să se cunoască mai bine, să se respecte mai mult și, de ce nu, să se iubească mai mult. Noi, rutenii din România, afirmăm cu convingere aceste idealuri. Zilele culturii rutene sunt un prilej de concretizare a acestor valori.

Chiar dacă sunt unii care nu ne iubesc, noi nu dorim să fim cu nimeni în polemică, dorim să respectăm pe toată lumea și, în același timp, așteptăm respectul tuturor, pe baza promovării unor valori umane universal consacrate.

Sufletul rutenilor de pretutindeni, începând cu epoca modernă, este Alexandr Duhnovici, care a sintetizat într-o binecunoscută formulă obiectivele noastre, înțelegând parcă avant-la-lettre vicisitudinile la care vor fi supuși rutenii. Formula este: "Am fost, sunt și voi rămâne rutean!" Iar eu adaug: "Așa să-mi ajute Dumnezeu!" Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Dumitru Bentu - declarație intitulată Compensații;

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu, va urma domnul Dragoș Ujeniuc.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se numește: "Compensații".

Îi vedem la începutul fiecărei luni - cuminți, ordonați, epuizați de boli, bătrânețe și nesperanță, așezându-se în viul nopții la coadă. Vor să "prindă", să "apuce", medicamente gratuite și compensate. Cei mai mulți sunt pensionari, pentru care fiecare zi trăită are valențele unei performanțe.

Actualii guvernanți au promis că vor rezolva și această mare problemă, e adevărat, cu ascedență într-un sistem deficitar conceptual încă din startul adoptării sale. Eroare - ca, de fapt, întreaga prestație a Guvernului. Scenariul se repetă nemilos: fondurile alocate unor farmacii se epuizează rapid și alaiul "compensațiilor" se pune în mișcare către alte unități de profil.

Pentru unii, calvarul durează săptămâni întregi, pentru alții, cei care au reușit să-și procure medicamentele, urmează un mic respiro. În multe cazuri, după ore epuizante de stat la rând, disperarea se transformă în proteste și lozinci antiguvernamentale: "Rușine, rușine să le fie!", "Jos guvernanții!". Ploaia, vântul, canicula îi lovesc neîndurător. O ipotetică rectificare de buget pare a fi soluția salvatoare, dar politica fiscală a Guvernului Tăriceanu nu va aduce mult așteptatele sume la buget.

În spitale, singurul element de certitudine a devenit supravegherea de specialitate. În rest, medicamente de acasă, hrană de acasă. "Gura de oxigen" se lasă așteptată. Pentru unii, dacă va veni, va fi prea târziu.

Ministrul este depășit de situație; poate, și de competență. Unii îl compătimesc, alții îl detestă. Demisie sau demitere? Aceasta-i întrebarea. Cele mai multe medicamente sunt de sinteză. Dacă le găsești - sunt de Cinteză. Pentru sistem - anamneză. Pentru ministru - amnezie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Dragoș Ujeniuc - intervenție cu titlul Justiția între reformă și diletantism;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dragoș Ujeniuc, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

 

Domnul Dragoș Ujeniuc:

Mulțumesc, domnule președinte, pentru că mi-ați dat cuvântul.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi: "Justiția între reformă și diletantism". Reforma în justiție este un subiect care arde și care va decide aderarea la termen sau amânarea aderării României la Uniunea Europeană.

Strigătul de luptă al ministrului justiției împotriva vechilor structuri și a mentalităților conforme acelor structuri a produs frisoane, dar a și aprins flacăra speranței pentru magistrații onești.

Iată, însă, că un caz de răsunet vine să confirme ideea că justiția este populată atât cu magistrați de rea-credință, cât și cu diletanți în profesie. Astfel, s-a început o hăituială demonstrativă a corupților și presupușilor corupți, și așa se face că monștrii afacerilor necurate intră la beci pe ușa parchetului și ies - mai repede sau mai încet - pe ușile instanțelor de judecată. Așa se face că tunuri de mii de miliarde nu sunt suficiente pentru a ține după gratii pe "artizanii" lor, în schimb, găinarii și bișnițarii de rând sunt tratați cu maximă severitate.

Cum spuneam, boala de care suferă bună parte din magistrați este obediența față de putere, completată de suficiență, aroganță și blazare. Se întâmplă astfel că, fără ca nimeni să i-o ceară, procurorul general - personal și prin unii din oamenii săi - alege cazuri care să demonstreze că domnia sa pune în practică dorința - de altfel, legitimă - a președintelui statului și a guvernului de a lovi în marea corupție.

Numai că, iată, alegerea de către procurorul general a cazului Dinu Patriciu a fost una nefericită și nu pentru că aș exclude dovedirea finalmente a unei vinovății sau nevinovății, ci pentru că acest caz a dezvăluit mai degrabă vechi tare ale parchetului, dar și ale justiției. Astfel, ne-am trezit din nou în fața unei ordonanțe de reținere emisă vinerea în miez de noapte, cu tot decorul și recuzita unei piese proaste: audieri de zeci de ore ale unei persoane, în timp ce procurorii făceau cu schimbul; cohorte de mascați care umplu sălile parchetului și ale tribunalului și - ce este mai trist - încălcări de neiertat ale procedurii penale.

Iată numai una dintre ele: audierea timp de 18 ore - non stop - fără ca această perioadă să fie inclusă în durata reținerii, cu motivarea cinică a domnului Botoș că inculpatul și-a exprimat dorința de a sta atâta amar de vreme între patru pereți, până ce nu acoperă cu scrisul său 65 de pagini.

Vine apoi propunerea de arestare preventivă, pe care Tribunalul București a respins-o, tot în întunericul nopții.

Implacabilul și rutinierul recurs al parchetului trimite dosarul și pe inculpat în fața Curții de Apel București, nu înainte ca domnul Procuror General al României să iasă la rampă cu un atac furibund la adresa tuturor acelora care nu cugetă ca el, într-o manieră atât de cunoscută, menită să intimideze.

Și, în sfârșit, vine și decizia dată în recurs de către un complet al Curții de Apel București, care aruncă în derizoriu actul de justiție. Spun aceasta, întrucât soluția a fost de casare a încheierii tribunalului, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă și restituirea cauzei la parchet, constatându-se nulitatea absolută a sesizării instanței. Cu alte cuvinte, Curtea de apel lasă liberă posibilitatea ca onor Parchetul să ceară din nou arestarea preventivă a lui Dinu Patriciu, printr-o sesizare făcută de aceast, cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.

Dar, nota bene, numai doi dintre cei trei judecători au gândit astfel, pentru că cel de al treilea a făcut opinie separată, în sensul că a dorit respingerea recursului parchetului.

De notat este și faptul că legea nu prevede soluția dată de judecătorii curții de apel, și anume, de restituire a cauzei la parchet, ci numai soluția de admitere sau respingere a propunerii de arestare (cum spunem noi, juriștii, tertium non datur), în acest sens art. 1491 alin. 9 Cod Procedură Penală nelăsând loc nici unei alte interpretări. Cu toate acestea, printr-o hotărâre contrară legii, judecătorii au accentuat confuzia în cazul Patriciu.

De ce au făcut-o? Din lipsă de profesionalism? E grav. Din dorința de a da o soluție de compromis? Este și mai grav!

Și atunci ce așteptăm? Să facem reformă în justiție cu asemenea înalți magistrați?

Nu, stimați colegi, nu mai este timp nici de îngăduință, nici de compromisuri. Europa nu ne primește cu jumătățile noastre de măsură, Europa ne vrea sinceri și normali.

Facă-se așadar reforma în justiție cu cei care o doresc cu adevărat și nicidecum cu cei care îi înăbușă chiar și prima suflare!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek-Garda Dezső Kalman - exprimarea unor opinii legate de mușamalizarea unor acte de corupție;

Îl invit la microfon pe domnul Becsek Garda Dezideriu, va urma domnul Mircia Giurgiu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În ultima vreme, se vorbește despre incapacitatea organelor de cercetare penală de a-i prinde pe marii infractori, așa-numiții "pești mari". Însă marii mafioți sunt acoperiți de către unii reprezentanți ai poliției, sau ai procuraturii. Susținerea mafiei o reprezintă chiar răspunsul primit de la Inspectoratul General al Poliției Române cu nr. 418.274 din 29 aprilie 2005.

În declarația mea politică din cursul lunii aprilie 2005, în care am amintit dispariția celor două blocuri de foi de însoțire: registrul de evidență al documentelor de regim special 1.437 cu nr.4.119.801-4.119.850 și registrul de evidență 394 cu nr. 7.380.301-7.380.350, în care afirmați că: "Acuzele aduse subcomisarului Boboc Constantin, de favorizare a infractorului, nu sunt întemeiate, deoarece ofițerul a participat numai la unele dintre activitățile desfășurate în faza actelor premergătoare".

Susținereamafiei de către organele de poliție, până la începutul anului 2004, era un caz dovedit, prin eliberarea din funcție a domnului chestor Ioan Negrușa și destituirea altor comisari de poliție din fruntea Inspectoratului Județean de Poliție Harghita. Ofițerii de poliție până la numirea în funcția de comandant a domnului Radu Sandu Moldovan au susținut mafia, la comanda politică din partea unor funcționari înalți din cadrul Prefecturii Harghita.

Prin urmare, eu nu l-am acuzat pe domnul Boboc Constantin, ci am relatat un caz concret, dovedit prin procesul verbal nr. 2.948 din 13 noiembrie 2003. Dacă domnul subcomisar ar fi percheziționat la data respectivă dulapul de la Ocolul silvic Gheorgheni sau lua măsurile necesare pentru efectuarea percheziției, ar fi recuperat pe loc documentele amintite, în lipsa cărora, în prezent, se blochează cercetarea efectivă a furtului de masă lemnoasă de pe Parcela forestieră U.P. VII. Remetea, u.a. 34, pe terenul aflat administrarea Primăriei Lăzarea, și, probabil, comisarii de la Poliția Județeană Harghita care lucrează la Dosarul penal nr. 80/P/2004 ar avea un îndrumar clar pentru clarificarea furturilor din zona amintită, cu sprijinul efectiv al șefului de ocol Melles Előd, al șefului de district Incze József și al pădurarilor Gál Pál László, Oláh Zoltán și Ferencz Zoltán, pentru că, cu aceste două blocuri de foi de însoțire, s-a furat mare parte din pădurea Alsóerdő.

Echipa de control a Inspectoratului General al Poliției Române de ce nu a efectuat verificări cu privire la problema prezentată de mine în declarația politică? Mai concret, abuzurile săvârșite de fostul șef de ocol Melles Előd sunt legate de aceste blocuri, astfel încât, prin falsuri în actele de evidență, responsabilitatea pentru aceste blocuri a trecut pe numele lui Bartalis Imre, care a fost interogat în acest sens, chiar de domnul subcomisar Boboc Constantin.

După această declarație și după insistențele mele pentru găsirea acestor două blocuri de foi de însoțire, s-a ajuns la situația relatată de mine, din ziua de 13 noiembrie 2003. Refuzul de percheziționare din partea domnului Boboc Constantin a dat posibilitatea domnului Melles Előd să distrugă documentele amintite, astfel că, la sfârșitul anului 2003 a declarat pierderea acestora. Poliția harghiteană ar fi trebuit să verifice la momentul respectiv dacă era legală anunțarea pierderii blocurilor de foi de însoțire, după ce s-a constatat oficial lipsa acestora și, care, anterior, în evidența falsificată a ocolului de stat din Gheorgheni, prin fals, figurau pe numele lui Bartalis Imre.

Domnule Inspector General Dan Fătuloi!

După zicala populară: hoțul neprins se consideră un om cinstit, hoția, însă, se dovedește prin acte și hoțul este sprijinit de unii ofițeri de poliție, care, în loc să-și facă datoria, acoperă faptele ilegale, când cercetează hoția în limitele competențelor conferite prin lege. Eu nu-l acuz pe domnul Boboc Constantin, dar aștept să fie sincer și să recunoască faptul că a primit dispoziție de la superiorii săi pentru mușamalizarea acestui caz în anul 2003.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație cu titlul Cioburi de sticlă de la S.C. SOMVTRA Gherla S.A.;

Îl invit pe domnul deputat Mircia Giurgiu, va urma domnul Mihai Dumitru.

Deputații Valeriu Zgonea, Florin Iordache și Miron Ignat au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi.

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Cioburi de sticlă la S.C. SOMVETRA Gherla S.A."

Este vorba despre ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în continuare la una dintre cele mai mari fabrici de sticlă din județul Cluj și este vorba despre privatizarea acestei societăți, care s-a efectuat la 13 decembrie 2004. A fost vândută cu 1,2 miliarde de lei, iar după ce a fost cumpărată, "investitorul" a vândut căminul de familiști cu peste 4 miliarde. Așadar, dintr-un foc a recuperat de patru ori suma: a câștigat, nu a investit absolut nimic, chiar dacă în contractul de privatizare a prevăzut pentru acest an 25 de mii de euro pentru dezvoltare, plus 4 mii de euro pentru ecologizare, pentru investiții în protecția mediului.

De asemenea, săptămâna trecută, au avut loc conflicte acolo, a fost o grevă generală, am reușit să deblocăm drumul după ce am prezentat acolo, am chemat și prefectul județului Cluj, domnul Mihai Rădău, a fost și primarul orașului Gherla, dar în continuare situația este tensionată, deocamdată oamenii au început de ieri lucrul, însă este nevoie de un control serios acolo. Mai multe amănunte în cuprinsul declarației.

(Consemnarea integrală a discursului conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

Declarație politică

Cioburi de sticlă la SC SOMVETRA GHERLA SA

Sticlăria în județul Cluj are o adevărată istorie. Din păcate, tradiția și experiența nu mai contează atunci când este vorba de interese meschine. Un exemplu concludent este cel de la SC SOMVETRA GHERLA SA. Aici, angajații nu mai au dreptul de a afla ce se întâmplă în propria lor curte. În ciuda insistențelor și a intervențiilor legale pe la diferite autorități nu s-a rezolvat nimic pentru a se face public efortul noului investitor în rezolvarea problemelor salariaților, a recapitalizării societății, precum și a programului public de investiții pe termen scurt și mediu. Conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA mai solicită verificarea tuturor cererilor depuse la AVAS în 2004 pentru achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni la SC SOMVETRA SA GHERLA, verificarea direcției de implicare a AVAS București, în sensul protejării intereselor societății, precum și majorarea salariilor angajaților societății.

Situația de la SC SOMVETRA GHERLA SA este, de ceva vreme, tensionată. În data de 16 mai 2005, timp de 2 ore, de la 11.00 la 13.00, angajații de la SC SOMVETRA Gherla au declanșat o grevă de avertisment, pentru ca în data de 31 mai să intre în grevă generală pe durată nedeterminată.

Deputatul independent de Cluj, Mircia Giurgiu, a declarat că susține acțiunea angajaților de la SC SOMVETRA GHERLA SA, revendicările salariaților fiind, în opinia parlamentului clujean, perfect justificate. De altfel, parlamentarul clujean a adresat două întrebări, una președintelui AVAS și una primului ministru referitoare la situația de la societatea gherleană.

La 13 decembrie 2004 a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare acțiuni între AVAS București și SC FEROMAT SA, iar transferul dreptului de proprietate s-a realizat la data de 27 decembrie 2004, confirmat de AVAS prin adresa nr.17245/28 decembrie 2004. În plus, la data de 30 decembrie 2004 a fost operat contractul de vânzare-cumpărare la Registrul Miorița Cluj, unde apare FEROMAT SA ca deținător a 113.646 acțiuni, reprezentând un procent de 51,98 % (majoritar), în valoare de 19.385.800.578 lei. La AGA din 20 ianuarie 2005 a fost numit un nou administrator unic, care coordonează activitatea societății la propunerea acționariatului majoritar. La preluarea societății, datoriile acesteia depășeau suma de 140 miliarde lei, bani care sunt, în mare parte, potrivit conducerii Sindicatului SOMVETRA GHERLA, o consecință a privatizării inițiale din perioada 1996-2002. Reprezentanții Sindicatului SOMVETRA GHERLA considera că toată răspunderea față de situația primei privatizări revine fostului FPS, APAPS-ului, etc., situație recunoscută prin rezilierea contractului de privatizare din luna ianuarie 2002. Mai mult, liderii sindicatului SOMVETRA GHERLA susțin că firma FEROMAT a plătit acțiunile cu un preț modic, adică 1,25 miliarde lei, fără a face cunoscute obligațiile ce îi revin pe linia capitalizării societății, asigurarea capitalului de lucru, precum și programul investițional.

Trebuie precizat faptul că administratorul unic și acționariatul majoritar se prevalează de confidențialitatea contractului de privatizare încheiat cu AVAS București pentru a nu răspunde întrebărilor salariaților de la SOMVETRA GHERLA referitoare la procesul de privatizare.

La AGA din 20 ianuarie 2005 s-a hotărât reducerea drastică a cheltuielilor cu personalul (31,21 %). În aceste condiții, conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA solicită o serie de lămuriri. Astfel, se dorește să fie făcut public efortul noului investitor în rezolvarea problemelor salariaților, a recapitalizării societății, precum și a programului public de investiții pe termen scurt și mediu.

Totodată, conducerea Sindicatului SOMVETRA GHERLA solicită verificarea tuturor cererilor depuse la AVAS in 2004 pentru achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni la SC SOMVETRA SA GHERLA, verificarea direcției de implicare a AVAS București, în sensul protejării intereselor societății, precum și majorarea salariilor angajaților societății.

În plus, administratorul unic al SC SOMVETRA GHERLA SA a primit din partea AVAS o serie de răspunsuri la demersurile făcute de reprezentanții sindicaliștilor de la SOMVETRA GHERLA. Astfel, în data de 11 aprilie 2005, AVAS a transmis că în urma analizării efectuate privind conversia în acțiuni a creanței comerciale aferente, SC SOMVETRA GHERLA SA preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, în baza prevederilor OUG 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, modificată și aprobată prin Legea nr. 507/2004, prin aplicarea dispozițiilor art. 431 din Legea nr. 442/2004, rezultă că nu este oportună realizarea acestei acțiuni. Conversia în acțiuni a creanței comerciale restante preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, cu posibilitatea vânzării acțiunilor rezultate, în condiții similare celor din contractul de privatizare nr. 85/13.12. 2004, nu poate asigura valorificarea acestei creanțe la nivel superior.

Mai mult decât atât, în data de 27 aprilie 2005, SC SOMVETRA GHERLA SA a primit de la AVAS răspunsul la solicitarea de compensare a datoriilor față de AVAS, rezultate din sentința civilă nr. 4158 din 1 octombrie 2003 cu prețul achitat în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999, contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin Decizia 804/19.12.2002 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Astfel, AVAS nu a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata către SC SOMVETRA GHERLA SA a unor sume achitate la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999; Curtea de Apel Suceava, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 a reținut faptul că au fost utilizate manopere dolosive în momentul participării la licitația desfășurată în vederea vânzării acțiunilor, precum și împrejurarea că s-a făcut plata acțiunilor cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990; sumele încasate de AVAS ca preț al acțiunilor în contul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 se fac venit la bugetul statului. Una din condițiile compensării legale este caracterul cert al creanțelor care urmează a fi compensate. Legat de acest aspect, este discutabil caracterul cert al creanței AVAS față de SC SOMVETRA GHERLA SA în condițiile în care instanța a constatat nulitatea absolută a contractului, datorită manoperelor dolosive folosite în momentul încheierii contractului.

În aceste condiții, AVAS nu poate onora solicitarea SC SOMVETRA GHERLA SA, iar ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 sumele achitate de SC SOMVETRA GHERLA SA se rețin cu titlu de daune-interese, în conformitate cu prevederile art. 21 din OUG nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dată fiind situația existentă, singurii care au de suferit în urma acestei privatizări cu cântec sunt angajații. Societatea are 757 salariați, iar activitatea este una preponderent de export, adică aproximativ 98 %.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul 1 Iunie;

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Dumitriu, va urma domnul Marian Sorin Paveliu.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "1 Iunie".

La începutul verii, anotimpul bucuriei și bogăției, Comunitatea internațională a instituit pentru copiii noștri dragi "Ziua Internațională a copilului - 1 iunie".

Este o zi în care întreaga societate trebuie să-și aducă aminte și să conștientizeze că, în fiecare moment, copiii trebuie să fie în atenția celor mari, a instituțiilor abilitate, să fie înconjurați cu grijă și dragoste.

Nimic nu este mai important ca problema formării lor pentru viață printr-o educație completă, care să asigure fiecărui copil egalitatea șanselor într-o societate democratică românească.

În ultimii 4 ani, copiii din România, implicit cei din județul Iași, au avut parte de lucruri minunate din partea celor pe care îi preocupă viitorul copiilor.

Guvernul Năstase a gestionat foarte bine nevoile copiilor. A introdus Programul "Cornul și laptele" care reprezintă sănătatea pentru copiii din grădinițele și școlile țării. Le-a asigurat transportul gratuit cu microbuze școlare pentru cei care locuiesc la distanțe mari de școală.

Guvernarea Partidului Social Democrat a dotat toate liceele din țară cu rețele performante de calculatoare și softuri educaționale. A început derularea programului de dotare a școlilor gimnaziale cu rețele de calculatoare; în Iași au primit deja 6 școli din 6 comune.

Peste 1000 de elevi din școlile de arte și meserii și liceele județului au primit burse "Bani de liceu". S-au realizat construcții noi pentru grădinițe, școli și săli de sport, 400 de săli în toată țara, la care se adaugă 400 de mingi de fotbal de calitate superioară pentru fiecare județ. Numai în județul Iași, de pe urma programelor Guvernului social democrat condus de Adrian Năstase, în anul 2005 sunt în construcție peste 56 de școli, iar în 2006 se vor repara capital 52 de școli din zidărie cu fonduri de la Uniunea Europeană și Banca Mondială.

Peste 57 000 de copii din clasele I-VIII au primit rechizite gratuite și pentru 900 de elevi s-au atribuit 200 de euro pentru achiziționarea unui calculator. De asemenea, peste 500 de copii, îndeosebi din mediul rural, au beneficiat de locuri gratuite în tabere școlare la munte și la mare.

Doresc să vă aduc în atenție că foarte mulți preșcolari și școlari din școlile urbane și rurale ale județului sunt antrenate în derularea multor programe europene, Iașiul ocupând locul I pe țară în anul 2004 cu 3 unități ce au obținut titulatura de "Școală Europeană".

Pentru copiii din mediul rural vom menționa "Programul Proruralis" și concursul de matematică "Olimpici pentru o zi", considerându-mă printre inițiatori.

Deci, se poate spune că, în domeniul protecției copilului, sub guvernarea Năstase s-au obținut realizări semnificative.

Stimați colegi,

O dată cu schimbarea puterii și preluarea conducerii țării de către Alianța D.A., formată din PNL și PD împreună cu UDMR și PUR, situația s-a schimbat radical. Cota unică de impozitare de 16% care avatanjează pe cei puțini și bogați, introdusă de Guvernul Tăriceanu, a creat un deficit bugetar enorm cu repercusiuni grave în asigurarea condițiilor de viață decente pentru copiii din România.

Mă refer la continuarea derulării programelor de susținere și protecție socială enumerate mai sus, care asigură școlarizarea tuturor copiilor în condiții de normalitate și cât de cât de nivel european. Singurul program despre care s-a făcut vorbire este cel cu acordarea unui ajutor financiare pentru achiziționarea unui calculator, lista norocoșilor afișându-se pe 1 iunie 2005.

Celelalte programe: corn și lapte, rechizite gratuite, manuale gratuite, locuri gratuite în tabere școlare, rețele de calculatoare pentru școlile gimnaziale, burse "Bani de liceu", sunt în pericol de a nu se derula din cauza unui management prost al fondurilor sau se vor aplica într-un procent foarte scăzut.

Exemple: necesarul de manuale gratuite pentru anul școlar 2005-2006 au fost comandate în procent de 25%; din declarațiile recente ale Ministerul Educației și Cercetării, finanțarea per elev a unităților de învățământ este total compromisă din lipsă de fonduri.

Despre aceste programe de susținere și protecție socială, Programul de guvernare al Alianței D.A. nu prevede nimic și nu face nici cea mai mică referire.

Condițiile deosebit de grele din mediul rural și sărăcia au determinat creșterea numărului de copii care au abandonat învățământul obligatoriu și implicit a numărului de analfabeți și a persoanelor cu studii incomplete.

Singura măsură care îi determină pe copii să frecventeze școala este atribuirea acelei alocații care este foarte mică iar, după unii nefrecventarea cursurilor școlare duce la pierderea alocației. Cum respectivele alocații sunt în unele case singura sursă de venit, toată familia are grijă cu sfințenie să-l trimită în fiecare zi pe cel mic la "serviciu".

Când slujba cu cartea nu mai ține, copiii sunt trimiși la patron să scoată un ban și să învețe o meserie. În curând, în Parlament se va dezbate "Legea uceniciei" care este o poartă spre scalvie.

Nici nu ne putem aștepta să fie altfel, deoarece guvernanții nu au pe primul plan problemele importante cu care se confruntă populația, cele din domeniul social, economic, învățământ, agricultură, protecție socială, ci "vânătoarea" de vrăjitoare și descoperirea căilor de îmbogățire din domeniile pe care le conduc.

"Să trăiți bine" asta este țara pe care o merită unii!

 
Marian Sorin Paveliu - declarație cu un subiect legat de reglementarea de urgență a scăderii indirecte a sumelor suportate de pacienți pentru unele medicamente compensate;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Marian Sorin Paveliu. Va urma domnul Bogdan Pascu.

Domnii deputați Marian Diaconescu, Mircea Coșea, Claudius Mihail Zaharaia au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Subiectul declarației politice de astăzi este reglementarea de urgență a scăderii indirecte a sumelor suportate de pacienți pentru unele medicamente compensate.

Stimați colegi,

În campania electorală, într-o emisiune televizată, am atras atenția unuia dintre contracandidații mei, aflat la guvernare în acel moment, că pe extrasul activității sale parlamentare, în dreptul declarațiilor politice, se afla o surprinzătoare cifră zero. Mi s-a explicat părintește că, atunci când te afli la putere, aceste instrumente parlamentare nu-și au rostul, fiind mult mai ușor să te adresezi colegilor tăi direct, fără a face public aceste demersuri.

Personal, nu îmbrățișez aceasta opinie și cred cu fermitate că a evita să faci public o greșeală și a nu insista pentru remedierea ei, doar pentru că faci parte dintr-un partid aflat vremelnic la guvernare, nu reprezintă un act de solidaritate, ci mai degrabă un act de complicitate în dauna alegătorilor tăi.

În urmă cu aproximativ 3 luni am solicitat scoaterea la lumină a unui protocol încheiat între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și unii producători și distribuitori de medicamente, prin care aceștia din urmă au acceptat să suporte cea mai mare parte a contribuției pacienților pentru anumite produse. Folosesc sintagma "scoaterea la lumină" deoarece protocolul respectiv, semnat de președintele autorității publice, care este CNAS, avea o clauză nenaturală de confidențialitate, care a lăsat sentimentul unei atitudini preferențiale față de firma respectivă, atitudine pe care nu doresc să o comentez acum și aici. Întrebările scrise și solicitarea de informare a Parlamentului nu au rămas fără rezultat și contractele, precum și consecințele financiare, au devenit publice pe site-ul Camerei Deputaților.

Respectiva măsură a fost și este nu numai benefică pentru pacienții care s-au tratat cu medicamentele respectiv, ci în același timp și o excepțională decizie de marketing a unui producător, care și-a crescut astfel desfacerea produselor sale cu 20 până la 40 de ori față de perioada precedentă. Am cerut în scris ca CNAS să ia ceea ce este bun din această inițiativă și să emită de urgență un act normativ prin care orice producător care este dornic să urmeze acest exemplu să o poată face într-un mod transparent, fără a căuta o relație aparte cu conducătorul CNAS sau cu cineva din clasa politică aflată la putere.

Menționez că președintele Consiliului Concurenței mi-a certificat în scris că această măsură a unei reduceri indirecte de preț nu este o practică anticoncurențială. Pe cale de consecință, trebuie să concluzionez că dacă administratorul banilor destinați îngrijirii bolnavilor, respectiv CNAS, nu se folosește de această oportunitate pentru a o generaliza, vina necheltuirii eficiente a fondurilor îi revine în exclusivitate.

Atrag atenția colegului meu de partid care conduce CNAS, că reacția sa lentă în acest subiect nu face decât să extindă sentimentul că guvernarea noastră nu se deosebește cu nimic de cea precedentă.

Pe de altă parte, doar faptul că acuzăm PSD de subfinanțarea dramatică a sistemului de compensare cu medicamente, aprobată în octombrie 2004, nu îmbunătățește cu nimic accesul populației la medicamente. Măsura respectivă în sine nu duce la creșterea bugetului CNAS, însă duce în mod cert la creșterea bugetului individual al celor care cumpără medicamente, majoritatea pensionari, iar acest lucru nu îl putem trece cu vederea.

De aceea, în mod ferm și public, revin pe această cale procedurală pentru a-i cere președintelui CNAS, domnului profesor dr.Cristian Vlădescu, ca în cel mai scurt timp să dovedească faptul că bogata sa experiență teoretică în domeniul administrării sistemelor de sănătate se poate materializa în generalizarea unei măsuri care va crește accesul populației la medicamente, va introduce noi elemente de concurență, de pe urma căreia poate beneficia orice om bolnav.

În ultimul rând, dar nu lipsit de importanță, generalizarea procedurii prin care producătorii pot scădea voluntar, fie și indiferent, prețul medicamentelor poate dovedi că Partidului Național Liberal îi pasă mai mult de pacienți decât de predecesorii noștri la guvernare.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Bogdan Pascu - apel pentru intensificarea și nuanțarea relațiilor interparlamentare la nivelul grupurilor de prietenie;

Îl invit pe domnul Bogdan Pascu să ia cuvântul. Va urma domnul Ioan Munteanu.

 

Domnul Bogdan Pascu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ultimele evenimente din țările europene privind votul pentru constituția europeană readuc României și, implicit, tuturor reprezentanților clasei politice o problemă de importanță națională, și anume accelerarea acțiunilor de lobby ale parlamentarilor români în cadrul Parlamentului European, având ca scop ratificarea tratatului de aderare a României și a Bulgariei. Acest tip de lobby se dorește o măsură utilă pentru crearea pârghiilor instituționale între parlamentarii români și deci ai Uniunii Europene, atât de necesare unor relații performante de cooperare interparlamentară.

În acest moment istoric, legislativul român este în măsură să-și aducă contribuția în depășirea unuia dintre cele mai grele momente în integrarea României, și anume euroscepticismul cetățenilor în privința noilor state membre. Acest scepticism este regăsit la nivelul tuturor structurilor societale ale Uniunii, cu preponderență la nivelul unor membri ai grupurilor politice ale Parlamentului European și poate deveni unul dintre punctele hotărâtoare în acceptarea României ca membru al Uniunii Europeane sau amânarea aderării țării noastre cu cel puțin un an.

În acest context politic nou creat, prim-ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, a inițiat o întâlnire cu liderii grupurilor parlamentare din Cameră și Senat, în acest fel punându-se bazele unei relații de parteneriat politic cu toate partidele pentru demararea unor întâlniri periodice cu scopul declarat de creare a unei relații de coordonare interinstituțională performantă în vederea asigurării integrării în structurile Uniunii Europene.

Astfel, clasa politică din România s-a autosesizat asupra importanței constituirii uni flux sporit de informații de la Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Integrării Europene pentru creșterea capacității parlamentarilor de a obține un raport de monitorizare pozitiv din partea Comisiei Europene în toamna acestui an.

Partidul Conservator susține astfel de inițiative în cadrul Camerei Deputaților, făcând apel la nevoia de consens politic pentru realizarea obiectivului național, și anume aderarea României la structurile Uniunii Europeane în anul 2007. În acest context, consider necesar să intensificăm și să nuanțăm relațiile de cooperare interparlamentară la nivelul grupurilor de prietenie, în special cu țările membre ale Uniunii Europene.

Astfel, Partidul Conservator consideră că informațiile primite prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe nu trebuie doar stocate în birourile parlamentare, ci și folosite în interesul cetățeanului, cel mai important factor politic al României, ale cărui interese trebuie să primeze pe lista de priorități a oricărui parlamentar român în viitorii ani. Aceasta este modalitatea corectă prin care România trebuie să intre în Europa cu toate temele făcute, ca o democrație puternică, cu o economie de piață cu adevărat funcțională și cu o justiție independentă și eficientă împotriva corupției, asigurându-și locul de drept printre statele membre ale Uniunii Europene.

În calitate de lider al Grupului parlamentar Conservator din Camera Deputaților, dar și de peședitne al delegației Parlamentului României la Inițiativa Central-Europeană, vă asigur că, împreună cu colegii mei, voi face tot ceea ce este necesar pentru a determina integrarea României în Uniunea Europeană și doresc să lansez un apel ferm către toți membrii Parlamentului și, în special, către președinții grupurilor de prietenie, pentru stabilirea unor contacte cu toate grupurile omoloage din statele membre în Uniunea Europeană care să fie o punte de legătură între Parlamentul României și celelalte parlamente din țările europene.

În contextul evoluției din ultima săptămână privind votul negativ acordat constituției Europene de către cetățenii Franței și Olandei, consider necesar să intensificăm și să nuanțăm relațiile de cooperare interparlamentară la nivelul grupurilor de prietenie, în special cu țările membre ale Uniunii Europene. Este necesară acum, mai mult ca oricând, mobilizarea eforturilor într-o acțiune concertată a parlamentarilor membri ai acestor grupuri pentru a identifica și lămuri posibilele aspecte și percepții negative legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

În paralel, consider utilă stabilirea unui program de consultări și schimburi de informații cu reprezentanții misiunilor diplomatice ale acestor țări la București.

Totodată, doresc să sesizez președintelui Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase, importanța alocării unor fonduri consistente constituirii unor grupuri de lobby ale parlamentarilor români care să permită acestora intensificarea relațiilor cu toate organizațiile politice și apolitice externe pentru o mai bună și corectă informare a acestora privind realitatea politică, economică și socială a României. Astfel, consider că alocarea bugetului Camerei Deputaților trebuie să fie realizată cu chibzuință și atenție specială pentru satisfacerea obiectivului primordial al României: integrarea în Uniunea Europeană.

Partidul Conservator salută decizia Parlamentului European de invitare a observatorilor parlamentari români în cadrul Parlamentului European din toamna acestui an și dorește să reafirme sprijinul politic necondiționat pentru obținerea unui raport favorabil integrării României în 2007, mobilizându-și toți parlamentarii pentru această cauză națională de care depinde viitorul tuturor românilor.

De asemenea, doresc să-mi exprim speranța, în numele Grupului parlamentar al Partidului Conservator din Camera Deputaților, ca, în urma acțiunilor de la nivel interparlamentar și al misiunilor diplomatice susținute la nivel parlamentar, să fie realizată ratificarea tratatului de aderare a României și Bulgariei în structurile europene la termen, în toate țările membre ale Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Munteanu - declarație politică cu tema Agricultura după 5 luni de guvernare;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Munteanu, va urma domnul Cornel Popa.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tema declarației mele politice este "Agricultura după 5 luni de guvernare".

Deși parlamentarii PSD au semnalat în permanență deficiențele apărute în agricultură și au făcut mereu propuneri de îmbunătățire a unor situații, persistă încă în toate județele țării o serie de aspecte nedorite.

Cu toate că au existat suficiente argumente - din partea PSD, a ziariștilor, a proprietarilor de teren - pentru ca Ordonanța de urgență a Guvernului nr.61/2004 să nu fie modificată, parlamentarii puterii au votat la data de 12.04.2005 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/2005, ordonanță ce se referă la sprijinul bănesc acordat agricultorilor care dețin suprafețe de până la 5 ha teren arabil. Și, spuneam noi, cei de la PSD, în cadrul dezbaterilor care au precedat votarea că politica agrară a actualului Guvern va aduce multe neplăceri nu doar producătorilor, dar și consumatorilor, lucru care s-a întâmplat deja.

Înainte de a trece în revistă unele dintre neîmplinirile noii puteri, reamintesc faptul că Guvernul Năstase, printr-o politică coerentă, eficientă de subvenționare a agriculturii, respectiv 2,5 milioane lei/ha, a reușit să înregistreze în 2004 cele mai mari producții din toate timpurile.

În timp ce culturile de păioase însămânțate în toamna anului 2004, pe baza acestor subvenții, arată foarte bine, culturile din această primăvară, având la bază un alt sistem de sprijin, sunt întârziate, slab dezvoltate, prost întreținute, afectate de boli, dăunători și buruieni. Ca să nu mai vorbim de terenurile rămase necultivate, care, adunate la un loc, înseamnă suprafețe considerabile, respectiv producții ratate din cauzele despre care voi vorbi imediat.

Că nu este nici o exagerare în această prezentare a câmpului, o știe foarte bine fiecare dintre dumneavoastră, pentru că drumul spre județele noastre ne permite această constatare.

Revenind la această Ordonanță de urgență a Guvernului nr.12/2005, care a afectat în mod negativ subvenționarea ce funcționa bine, trebuie spus că birocrația impusă de folosirea bonurilor valorice i-a determinat pe mulți dintre beneficiari să renunțe la procurarea produselor stabilite de către lege, adică semințe, pesticide, îngrășăminte.

Considerăm că din suma de 3542,5 miliarde lei, alocată subvenționării culturilor vegetale, s-au consumat până acum cel mult 1300-1400 miliarde lei, și asta tot din cauza birocrației. Sigur, în schimb, domnul ministru Flutur primește recunoștința primului ministru și a colegului Ionuț Popescu de la finanțe, care i-au solicitat să contribuie la bugetul de stat cu 1500 miliarde lei. De data asta este vorba despre cei care comercializează aceste produse și care nu au acceptat plata cu bonuri valorice, modalitate care presupune dificultăți de decontare, volum mare de lucru, formulare de completat, proceduri greoaie pentru acești oameni care n-au nici timp, nici deprinderi, nici chef de scris fișe.

În această situație, beneficiarii subvențiilor s-au grăbit să vândă bonurile valorice la 25-30% din preț pentru a-și face rost de banii necesari pentru înființarea culturilor de primăvară sau pentru alte cheltuieli. Mulți dintre ei încă mai țin pe acasă aceste tichete, în speranța unei mai bune valorificări.

La rândul lor, cei care cumpără și comercializează aceste cupoane au de ales între a le folosi pentru interes personal ori a le vinde la preț mai bun agricultorilor care exploatează suprafețe mari de teren. Deși domnul ministru Gheorghe Flutur ne asigura că prin personalizarea bonurilor valorice vor fi imposibile asemene manevre, îi aducem la cunoștință că s-a înșelat, că sistemul de valorificare de tipul amintit mai sus funcționează fără probleme.

Drept urmare, modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.61/2004 de către actuala putere nu poate să facă decât ca cei mai mulți să fie năpăstuiți, cei care muncesc pământul, cei fără resurse financiare pentru care acești bani ar fi însemnat un mare bine s-au trezit în situația de a face agricultură primitivă, neperformantă ori de a lăsa terenurile nelucrate.

Acestea sunt rezultatele mult televizatei și mult așteptatei legi care urma să înlocuiască un mod bun de lucru cu un altul care înseamnă lipsuri și bătaie de cap.

De aceea, parlamentarii PSD consideră că Guvernul Tăriceanu promovează o politică de distrugere a agriculturii, în ciuda promisiunilor și a reformelor anunțate. De asemenea, parlamentarii PSD se simt obligați să lanseze un semnal de atenționare celor cu responsabilități în domeniu în vederea schimbării politicii păguboase pe care o promovează, cu una realistă, eficientă, adaptată condițiilor concrete din fiecare zonă.

În caz contrar, îi avertizăm că se vor face răspunzător de urmările acestei politici greșite, cu posibile consecințe negative pentru o perioadă mult mai mare decât își pot ei imagina.

Totodată, perioada de aderare la Uniunea Europeană pentru agricultură este tot mai departe de anul 2007 și nici nu sunt speranțe că va fi mai bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Cornel Popa - intervenție referitoare la Fundația Gojdu;

Dau cuvântul domnului deputat Cornel Popa. Va urma doamna Monica Iacob Ridzi.

 

Domnul Cornel Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prezenta declarație politică se referă la Fundația Gojdu.

Născut la Oradea, în anul 1802, de descendență macedo-română, Emanuil Gojdu devine unul dintre cei mai căutați avocați din Budapesta la jumătatea secolului al XIX-lea. Adună, astfel, o mare avere pe care, prin testament, o lasă în vederea înființării unei fundații, care să ofere ajutor și burse tinerilor români pentru continuarea studiilor medii și universitare.

În perioada 1871-1918, Fundația Gojdu, cu sediul la Sibiu și reprezentanță la Budapesta, a donat peste 5 300 de burse, ceea ce înseamnă că majoritatea intelectualilor români din fosta monarhie austro-ungară au învățat carte din banii Fundației Gojdu. Printre bursierii Gojdu se numără Octavian Goga, Traian Vuia, Victor Babeș, Ioan Lupaș și mulți alții.

În 1920, însă, conturile Fundației au fost blocate și sechestrate de autoritățile maghiare, care au remarcat rezultatele acestora.

Moștenirea Fundației Gojdu este estimată la 1.100 miliarde de dolari în valori financiare și mobiliare, sumă ce nu se poate neglija și care nu face posibilă restricțioanrea acestei situații la o simplă problemă privată. De câțiva ani, problema Gojdu a fost inclusă în agenda comună a discuțiilor bilaterale între România și Ungaria, dar lucrurile s-au blocat, necesitând mai multă insistență din partea română.

Principalul obiectiv al românilor trebuie să fie respectarea voinței testamentare a lui Emanuil Gojdu care înfățișează foarte clar cum și cui, pentru ce și pentru cine își dăruiește averea. A venit vremea ca dreptul de proprietate exprimat ca voință testamentară să fie respectat atât în România, cât și în Ungaria. 90% din valoarea Fundației Gojdu trebuie, astfel, să revină beneficiarilor ei din România, adică tinerilor ortodocși români din jurisdicția Ardealului, cu reședința la Sibiu.

Acordurile semnate în 2002 de Guvernul român și cel maghiar au încercat să instituie o punte istorică de legătură între România și Ungaria, dar se pare că acest lucru nu a împiedicat autoritățile maghiare să transfere Curțile Gojdu în proprietatea Primăriei de sector care, la rândul ei, a vândut proprietatea la licitație unui agent privat.

Sper ca România și Ungaria să găsească resorturile necesare și, pe această cale, mă adresez în special Ministerului Culturii și Cultelor, precum și Ministerului Afacerilor Externe, în a cărui sferă de interese intră, în principal, această problemă, să nu renunțe și să rezolve această dilemă în vederea păstrării, în continuare, a unui bun raport de cooperare între România și Ungaria.

Recuperarea moștenirii marelui nostru român Emanuil Gojdu constituie un drept al nostru, al românilor, de care nici o instituție, autoritate publică sau diverși particulari nu trebuie să ne lipsească.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Monica Iacob Ridzi - un gând pios pentru eroii neamului, pe care patria îi comemorează de ziua sfântă a Înălțării;

Dau cuvântul doamnei Monica Iacob Ridzi. Va urma domnul Nicolae Popa.

Deputații Ion Mocioalcă, Ion Dumitru și Eugen Nicolăescu au depus la secretariat declarațiile.

 

Doamna Monica Iacob Ridzi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Peste două zile, în sărbătoarea sfântă a Înălțări, după un obicei mai vechi, patria își comemorează eroii.

Să ne amintim de ei, cu pios respect, și noi, corpul legiuitor. La temelia statului de drept veghează spiritele eroilor acestui neam. Să le cinstim memoria cum se cuvine. Întru pomenirea lor, vor bate clopotele în toată țara și se vor ridica spre cer imnuri de slavă.

Dacă istoria este Pantheonul nepieritor la unei națiuni, atunci eroii sunt puternicele sale coloane. Cu cât istoria este mai bogată, cu atât mai strălucitoare sunt faptele eroilor.

În existența atât de frământată a neamului românesc, numărul eroilor este de necuprins. Cei mai mulți sunt anonimi și sacrificiul lor se pierde în noaptea începutului.

Amintirea eroilor stăruie încă în firele de iarbă de la Rovine, în frunzele stejarilor din Codrii Cosminului, în spicele de grâu de pe Câmpia Turzii.

Sunt mulți. Din trupele lor se puteau zidi munți înalți, din care să curgă râuri de sânge. Ei își dorm somnul imemorial în pământul pentru care au luptat și numai vântul le știe numele.

Îi găsim peste tot: sub crucea înaltă de la Călugăreni, în mausoleul de la Mărășești, sub dealurile Plevnei, în stepele de la Cotul Donului, în cimitirul Revoluției din Decembrie.

Ei sunt eroii acestui popor, cetățeni ai României eterne.

Nemuritori.

Veșnic trăitori în amintirea celor vii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Popa - declarație cu titlul Mândria de a fi român;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Popa. Va urma domnul Mihai Apostolache.

 

Domnul Nicolae Popa:

Declarația politică de astăzi are un titlu sugestiv "Mândria de a fi român".

Copleșiți de nevoi și privațiuni de tot felul, precum și de goana firească de a adera cât mai repede în marea familie europeană, românii, de la politicieni la oamenii simpli, au uitat în ultimii ani cu desăvârșire de identitatea națională. Acest lucru se manifestă acut în toate domeniile de activitate, dar mai ales în sfera producției și a serviciilor.

Am ajuns să asistăm la ingrata și paradoxala situație de a nu mai avea aproape nimic românesc în România! Unde sunt celebrele cereale din Bărăgan, unde sunt bine cotatele noastre tractoare, unde mai întâlnim vița de vie de soi nobil?

Am pierdut toate piețele externe pe care le-am cucerit cu mari eforturi prin produse de calitate, bine apreciate pe plan mondial. Am ajuns la ora actuală să nu mai existăm aproape deloc în ceea ce privește exporturile de produse sută la sută românești. Nu mai suntem în stare să recucerim zone de pe mapamond care, nu de mult, ne erau la îndemână și de unde obțineam anual milioane și milioane de dolari.

Trăim sub zodia importurilor, în timp ce exporturile se reduc tot la produse fabricate sub licență internațională. Nu mai avem nici măcar fructe și legume tradiționale prin piețe, decât cele aduse din afară. Nu mai producem nici o marcă "Produs românesc" care să contribuie la susținerea și dezvoltarea imaginii țării în exterior.

Am ajuns să importăm aproape toate produsele, de la cele de strictă necesitate, la hârtie igienică. Suntem de râsul curcilor! În acest fel, nu facem altceva decât să ne pierdem identitatea națională. Ne vom integra mai mult ca sigur în Uniunea Europeană. Dar cu ce preț? Ce oferim noi cu adevărat românesc pentru europeni? Ce ne-a mai rămas reprezentativ pentru țară, pentru oamenii ei? Mai nimic. Este o situație jenantă, chiar dezastruoasă.

Nu vom putea rivaliza niciodată cu țările europene dacă noi am pierdut tot din ceea ce ne-a făcut cândva cunoscuți și apreciați. Am ajuns să ne pierdem în acest fel și mândria de a fi români. Ne plafonăm cu importuri desuete, la prețuri exorbitante, în timp ce agricultura noastră, recunoscută cu ani în urmă pe plan mondial, se duce de râpă. Oare chiar nu mai avem specialiști, oare chiar nu mai avem profesioniști care să creeze pentru România? Oare chiar trebuie să fim sufocați de toate produsele așa zise făcături și imitații nereușite. Nu se poate așa ceva.

În calitatea mea de deputat, fac un apel ferm la această situație disperată. Să lansăm o campanie națională "Produs românesc", în care să fie angrenate toate instituțiile statului, Guvern, Parlament și alte instituții, prin care să identificăm un sistem de pârghii și instrumente de susținere și protejare a capitalului autohton și a producătorilor, indiferent de domeniul de activitate.

Dar pentru aceasta trebuie să fim patrioți, să simțim românește, să fim uniți, să avem încredere în noi că putem fi mai buni ca alții. Să încercăm să producem ceva românesc, să ieșim în exterior, să recucerim piețele de desfacere pierdute. Să avem identitate, să ne mândrim că suntem români, nu să stăm cu mâna întinsă și să acceptăm tot ceea ce ni se trimite de peste hotare, de multe ori ce aruncă alții.

Dacă nu întreprindem de urgență ceva în această problemă delicată, riscăm să ne pierdem identitatea națională. Sau, mai trist, să fim asimilați de alte țări, să ne pierdem cultura, tradițiile, obiceiurile de secole. Ar fi o adevărată tragedie națională! De aceea, trebuie să acționăm cu fermitate și conștiință. Să intrăm în Uniunea Europeană cu fruntea sus și cu produse românești de calitate.

Fac un apel la unitate națională din acest punct de vedere. Trebuie să inventariem cauzele care au condus la această stare de lucruri și să le îndreptăm din mers. Numai așa vom reuși să devenim cetățeni europeni respectați și agreați. A nu rezolva în regim de urgență această problemă ar însemna un mare pas înapoi, pentru care generațiile viitoare ne vor judeca aspru.

Treziți-vă români! Recuceriți-vă mândria!

Închei prin a vă reaminti versurile unui celebru cântec românesc: "Nu uita că ești român!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - un îndemn Pentru încredere în Parlament;

Dau cuvântul domnului Mihai Apostolache. Va urma domnul Tiberiu Bărbulețiu.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ultimele luni au însemnat pentru România o succesiune de provocări, cărora Guvernul le-a făcut sau nu față, după voința și priceperea pe care le are...

Nu am să le comentez, ci doar am să enumăr câteva dintre ele, într-o ordine absolut întâmplătoare: inundațiile, criza medicamentelor, criza ostaticilor, votul negativ dat Constituției Europene de către Franța și Olanda, "cartonașul galben" primit din partea U.E., degringolada fiscală etc.

Aceste "ultime luni" coincid, însă, și cu primele șase ale mandatului nostru de parlamentari.

Ne aflăm, deci, la un moment de bilanț și pentru instituția Parlamentului care, deși formal este cea mai puternică din perspectiva votului democratic, trebuie să recunoaștem că nu și-a făcut auzită vocea decât sporadic în ceea ce privește exact aceste probleme cu adevărat importante pentru poporul român, pentru cei care, prin votul lor, ne-au mandatat să le reprezentăm interesele.

Să ne mai mirăm, atunci, de ce, conform ultimelor sondaje de opinie, cetățenii nu au prea mare încredere în noi?

În aceleași sondaje, "au crescut" sau "au scăzut" partide și personalități, în mod meritat sau pentru că pur și simplu au beneficiat de transferuri de simpatie, reputație și notorietate de la unele la altele, semn că, totuși, românii încă mai uită destul de repede, că iartă ușor și că încă sunt dispuși să crediteze instituții sau oameni care poate că nu ar merita atât de mult, dar despre care nu știu decât ceea ce ajunge la ei prin intermediul presei ori direct, în ziua de pensie sau de salariu.

Am încercat să aflu, chiar de la prahovenii mei, de ce nu cred și în Parlament mai mult!

Mi-au răspuns cinstit, pentru că au înțeles că nu era o întrebare formală, ci una care pe mine chiar mă macină: "pentru că treceți de la un partid la altul, după cum vă dictează interesele personale!", "pentru că aveți salarii mari și nu vă pasă de cei care nu au bani nici de pâine!", "pentru că vă târguiți voturile pentru și împotrivă, ca la piață!", "pentru că votați cum vă dictează partidul, nu conștiința!", "pentru că nu aveți nici o putere!", "pentru că dați legi proaste!", "pentru că aveți salarii mari și nu vă duceți la ședințe, dar vă călcați pe picioare la plecări în străinătate!", "pentru că nu faceți nimic pentru mine și familia mea!"

Stimați colegi,

Nu știu cât de mult vă dor aceste răspunsuri, dar sper că în aceeași măsură în care mă dor și pe mine, dându-mi seama că, în pofida bunelor mele intenții și a seriozității cu care încerc să îmi fac datoria, oamenii nu mă percep ca atare, ci ca făcând parte dintr-un grup de interese, dintr-o instituție fără fond și fără eficiență!

Nu aceasta este imaginea reală a Parlamentului României, dar nu românii sunt vinovați pentru că o percep astfel!

De ce, oare, Președinția și Guvernul au avut și au o altă notorietate și o altă credibilitate?

Nu cumva pentru că aceste instituții, spre deosebire de a noastră, chiar își construiesc o imagine?

Sigur, în orice astfel de instituție, există o echipă specializată în relații publice, care transmite, operativ și eficient, un mesaj unitar, al celor pe care îi reprezintă (Guvern, Președinție, minister, agenție etc.) în legătură cu o anumită problemă de actualitate.

Cred că a sosit, însă, momentul ca, în numele salvării prestigiului instituției Parlamentului, să găsim și noi o cale de a ne face cunoscuți și respectați pentru ceea ce facem aici, și alta decât cea a site-ului nostru, pe care, în vecii vecilor, simplul cetățean din satul Melicești, comuna Telega, județul Prahova nu îl va accesa!

O cale simplă, directă, la îndemâna oricui, prin care orice român va putea să afle ce face Parlamentul României pentru el și familia lui!

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Tiberiu Bărbulețiu - despre soluționarea problemei găurilor negre din economie;

Dau cuvântul domnului Tiberiu Bărbulețiu. Va urma doamna Grațiela Iordache.

Domnul Mircea Costache a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

De 15 ani problema "găurilor negre" din economie nu a fost încă rezolvată în România. Toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării în acest interval de timp și-au fixat printre priorități rezolvarea acestei situații, numai că distanța dintre declarații și fapte a fost de fiecare dată destul de mare. În locul soluțiilor viabile care să permită restructurarea și competitivitatea societăților nerentabile, a fost preferată "întreținerea" lor, factura de plată fiind achitată, bineînțeles, de cetățenii României.

Situația acestor societăți cu pierderi o regăsim și astăzi, fiind preluată de la fostul Guvern, care nu a fost capabil să adopte măsuri economice structurale, tolerând și încurajând acumularea de pierderi în domeniul productivității și de debite la bugetul de stat.

Prin modificările aduse Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare, a falimentului, Guvernul Tăriceanu demonstrează că nu mai este dispus la compromisuri economice pe banii contribuabililor. Noul proiect de hotărâre elimină acele obiceiuri păguboase practicate de PSD prin care creanțele unor societăți aparținând clientelei politice erau stinse din bani publici, iar în unele cazuri se făcea conversia datoriilor în acțiuni.

Astfel, noile prevederi vor simplifica și vor accelera procedura de închidere a societăților nerentabile, fiind eliminate procedurile greoaie de declarare a falimentului și excepțiile de la executare silită.

Am convingerea că pentru prima dată în România cetățenii nu vor mai fi obligați să suporte costurile societăților cu pierderi. Nu întreținerea artificială oferă șanse pentru rentabilizare, ci posibilitățile de privatizare care apar după declararea procedurii de faliment.

Vă mulțumesc.

 
Grațiela Denisa Iordache - referire la situația medicului de familie în mediul rural;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul doamnei Grațiela Iordache. Va urma domnul Marin Almăjanu.

 

Doamna Grațiela Denisa Iordache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș fi vrut sau aș vrea să vă vorbesc astăzi despre sistemul sanitar românesc în secolul XXI. Deși tema anunțată este foarte generoasă, nu intenționez să vă prezint lucruri pe care le cunoașteți foarte bine: spitale aflate în paragină, lipsa acută de medicamente, cozi nesfârșite ale pensionarilor în farmacii și multe alte aspecte pe care le cunoaștem din păcate prea bine cu toții și nu am să vă vorbesc despre aceste lucruri, nu pentru că nu ar fi importante, ci pentru că aceste aspecte sunt foarte des mediatizate. Nici măcar nu avem scuza că nu le cunoaștem.

În schimb, aș vrea să vă supun atenției pentru un minut acel medic de familie de la țară, acel om care dă un nou înțeles cuvântului apostolat. Aș vrea să vă atrag atenția asupra unuia dintre cazuri pe care le cunosc cel mai bine din județul Cluj, Sava Pălatca, a unui medic care se scoală în fiecare dimineață, schimbă câte patru mijloace de transport pentru a ajunge în satele unde are de lucru, de multe ori își practică meseria într-o cămăruță, la propriu, cămăruță, cu podea pe jos, fără apă, bineînțeles, nu vorbim de apă caldă, fără apă curentă, în niște condiții absolut la limita decenței.

Comunitățile locale, așa e, ei ar trebui să ajute, comunitatea locală, formată din 30-50 de familii, toate îmbătrânite, sărace, fără pensii, cum pot să-și ajute ei medicul de familie. Dimpotrivă, aceste familii au mai multă nevoie de ajutor ca niciodată.

Partidul Conservator a susținut și va susține întotdeauna clasa de mijloc. Medicii de familie trebuie și au dreptul să facă parte din această categorie. Este, dacă vreți, această declarație, un apel către noi toți, ca să facem toate eforturile și să aducem la un standard de viață civilizat, nu mai mult, doar civilizat, asistența medicală de la sate, nu numai din punctul de vedere al condițiilor pe care trebuie să le asigurăm acestor medici, dar și din punctul de vedere al sănătății populației de acolo.

Vă mulțumesc.

 
Marin Almăjanu - marcarea aniversară a Proclamației de la Islaz;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Marin Almăjanu. Va urma domnul Cristian Adomniței, ultimul vorbitor.

Domnii deputați Petru Tărniceru și Nicolae Bădălău au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Marin Almăjanu:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu 157 de ani, comuna teleormăneană Islaz era martora unui eveniment extrem de important al istoriei noastre. Aici, în data de 9 iunie 1848, în fața unei mulțimi de circa 30.000 de oameni, a fost prezentat programul revoluției din Țara Românească. Pe Câmpul Regenerării de lângă Islaz s-au adunat cei mai importanți revoluționari pașoptiști din Țara Românească în frunte cu Ion Heliade Rădulescu și preotul Popa Șapcă din Celei, care vor expune programul revoluționar "Proclamația de la Islaz".

Acesta a fost cheia revoluției pașoptiste, constituind un apogeu al înfăptuirilor românești din 1848, aducând în prim-plan valori ale societății moderne. "Constituția", așa cum a fost inițial intitulat programul, preconiza un regim liberal-democrat, bazat pe un șir de libertăți individuale și de grup, precum și abolirea unor principii social-economice, asigurând emanciparea și împroprietărirea clăcașilor. De asemenea, Unirea Principatelor era unul dintre punctele importante stipulate în Proclamația de la Islaz.

Accentul pus pe "respectul față de proprietate", pe "respectul pentru persoane", pe "spiritul inițiativei economice" a însemnat orientarea către liberalism. Chiar in preambulul proclamației erau cuprinse noțiuni liberale precum "cuvântare liberă" sau "adunări libere", prin propaganda politică fiind răspândite în rândul maselor populare.

Nicolae Bălcescu, precum și ceilalți fruntași ai revoluției s-au dovedit a fi astfel nu numai cutezători in fata atâtor adversități interne și externe, cât și animați de principii liberale si democratice. În același timp, liberalismul și-a găsit o excelentă împrejurare de infiltrare și afirmare în timpul revoluției pașoptiste.

Astfel, nu putem trece neobservat acest moment important din două mari motive: unul ar fi importanța istorică a unei comune teleormănene, locul în care a fost citită proclamația pentru libertate și dreptate, unde a început Revoluția pașoptistă din Țara Românească, tot aici înființându-se și primul guvern revoluționar, iar al doilea ar fi începutul reformelor de tip liberal, etapă decisivă în evoluția mișcării de renaștere națională.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cristian Mihai Adomniței - intervenție cu titlul România europeană;

Are cuvântul domnul Cristian Adomniței. Domnul Cosmin Nicula și domnul Valer Dorneanu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"România europeană"

Nici Franța și nici Olanda nu pot decide pentru întreaga Europă.

Probabil că la această oră fiecare european a luat la cunoștință hotărârea Franței și Olandei de a nu ratifica Constituția Europeană. Dezamăgește acest gest, dar oferă și prilejul de reflecție. Motivele pot fi diverse, în funcție de percepția și experiența analiștilor, de la criterii politice interne până la disensiuni cu privire la metodele și canalele de informare a cetățenilor acestor țări.

Oficialii Uniunii Europene au luat act de deciziile Franței și Olandei, le respectă, dar mesajul este unul singur: ratificarea Constituției trebuie să continue. Uniunea Europeană este deja un organism internațional puternic, o structură coordonată, cu obligații și prerogative bine stabilite, cu strategii pe termen mediu și lung, bine definite. Articularea tuturor mecanismelor și protocoalelor de colaborare fac din acest moment o etapă care va fi depășită prin evoluția istorică a Europei. Trăim toți în aceeași casă, ne vom supune toți, mai devreme sau mai târziu, acelorași legi.

Au apărut, cu acest prilej, o serie de speculații privind repercusiunile deciziilor Franței și Olandei asupra procesului de integrare a României și Bulgariei. Se impun deci o serie de clarificări, pentru a nu plăti mai târziu un preț asemănător celui plătit acum de Franța și Olanda, pentru deficiențele de comunicare.

Calendarul nostru de aderare nu depinde de votul asupra ratificării Constituției Europene. Pentru noi, 1 ianuarie 2007 trebuie să însemne îndeplinirea unui deziderat social și politic și trebuie să ne propulseze în cadrul unei uniuni puternice, cu mecanisme de coordonare independente și eficiente.

Din punct de vedere juridic, nu există nici o legătură între ratificarea Constituției Europene și semnarea tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Politic, totuși, momentul Franța 29 mai 2005 și momentul Olanda 1 iunie 2005 s-ar putea traduce printr-o rigurozitate accentuată a partenerilor politici europeni în ceea ce privește îndeplinirea tuturor obiectivelor impuse țărilor care se află în graficul calendarului de aderare.

Traiectoria noastră trebuie să fie mai fermă ca niciodată. Suntem datori, înainte de orice comentariu referitor la atitudinea unui alt stat european, cu un parcurs fără ezitare și fără greșeli. Scenariile fataliste nu-și găsesc logica și trebuie să ne asumăm responsabilitatea propriilor noastre acțiuni. Dacă s-ar întâmpla ca statele europene să-și schimbe poziția față de România, trebuie să fim conștienți că acest lucru se petrece din cauza noastră și nu din motive de "algoritmi" politici internaționali.

Strategia României, strategia Cabinetului Tăriceanu în ceea ce privește drumul spre aderare, este una fermă, concretă, vizează fondul problemelor sociale, morale și economice și vizează în mod categoric starea de bine a națiunii. Cu atât mai mult trebuie să găsim căile directe de a aborda aceste probleme, pentru că ele există oricum în societatea noastră și trebuie să primească un răspuns.

Franța și Olanda nu pot decide pentru întreaga Europă și nici în numele României. Pentru România decidem noi.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Anunțând că domnul Sârb Gheorghe și Ilie Merce au depus la secretariat declarațiile, încheiem ședința dedicată declarațiilor politice și vă urez o zi bună.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costache Mircea - declarație intitulată Drepturile și libertățile canaliei;

Domnul Costache Mircea:

Drepturile și libertățile canaliei

De o bună bucată de vreme, în societatea românească se manifestă cele mai mari paradoxuri din lume și din nelume. Aici, magnații petrolului sunt scutiți de datorii la buget cu sutele de milioane și cu miliardele de dolari, aici patronii fabricilor de țigări sunt scutiți și ei de sutele de milioane de dolari datorați statului și-așa mai departe. Tot ce e rentabil prin alte părți, la noi e susținut de cârca publică. Aici, escroci internaționali, după ce că mituiesc autoritățile să fie scutiți de dările către buget, mai fac și colosale returnări ilegale de TVA, deșelând statul, adus și-așa în sapă de lemn de marii maeștrii ai jafului și ai desfrâului. S-a ajuns ca o mână de descreierați să depună în bănci străine peste de 20 miliarde de euro, în timp ce Țara a ajuns să se îndatoreze cu peste 30 de miliarde de euro. Bineînțeles că maimuțăreala asta sinistră nu ar fi putut rămâne fără riposta dezmoșteniților. Oricât de răbdător e românul tot ar fi izbucnit împotriva atâtor nedreptăți și samavolnicii incredibile, dacă nu ar fi fost anesteziat și băgat în ceață de moara infernală a intoxicărilor mediatice.

Se demontează în grabă aparatura posturilor de televiziune rămase fără audiență prin țări cu populație educată, imună la diversiuni și se montează în România. Am ajuns, se pare, țara cu cele mai multe ziare, posturi de televiziune și de radio din lume. Oare de ce? În primul rând pentru că nu se mai muncește, că nu mai au oamenii unde. Fabricile au fost vândute la fier vechi, iar disponibilizații de uită la televizor, să afle cum le crește p.i.b.-ul, cum li se recalculează și recorelează pensia și cum crește, de la sine, venitul minim garantat provenit din falimentul maxim garantat al economiei românești.

Unul din paradoxurile economice se manifestă la Televiziunea Română, post public, finanțat de cetățeanul român, plătitor al taxei pe audio-vizual. Și ce dacă are finanțare asigurată, ea e folosită ca un aspirator de bani din orice. Credeți că dacă românul plătește televiziunea publică, aceasta îl lasă să vadă și el liniștit un meci sau un film ? Nu, că din cinci în cinci minute îi sparge auzul și îi crapă ochii reclama comercială la bere, la mașini, la alte cele, mai rău ca la televiziunile comerciale, nefinanțate de la buget. Și asta, numai ca să se scalde în bani scursura fanariotă, Nicolau care se laudă că a făcut pe anul trecut un profit de 682 miliarde lei. Când a fost audiat la Comisia pentru cultură a Parlamentului sărea de pe scaun, strigând că el nu are timp de așteptat, că e un om liber, iar Parlamentul este instituția fundamentală a democrației etc. etc. Iată ce înțelege grobianul care a înfulecat salariul ilegal de 107 milioane lei lunar, în timp ce legea îi permite doar un salariu de ministru de vreo 50 de milioane lei. Iată cine vorbește de democrație și cine tronează peste cea mai puternică tribună de influențare a maselor care e Televiziunea Română !

Impostorul care i se adresa Ralucăi Turcan, președinta comisiei, cu "îmi plac pozițiile dvs. ..." se laudă că ar fi scris 10 cărți... Eu cred că replica cheie din toată maculatura lui Valentin Nicolau este aceea rostită de Claudiu Bleonț, alături de Ion Lucian, Mircea Albulescu, George Ivașcu, într-o piesă de-a magraonului, împinsă pe scena naționalului bucureștean, în condiții tenebroase, "Dumnezeu n-are money!" Și fiindcă Dumnezeu nu are să-i dea lui bani, foarte mulți bani, s-a apucat omul de politică și de afaceri cu banii publici, prin smintirea poporului.

În loc să fie o tribună pentru promovarea și conservarea valorilor culturale naționale TVR a devenit, sub gheara negroidului V. Nicolau, o fabrică de bani, loc de huzur și combinații mafiote și, nu în ultimul rând, un teribil instrument de intoxicare și manipulare a opiniei publice românești.

Cum și de ce se permite asta ?

Guvernanții știu de ce !

  Dan Mihai Marian - semnalarea utilizării protecției sociale în scop electoral;

Domnul Dan Mihai Marian:

PSD a utilizat protecția socială pentru a-și urmări propriile interese electorale și de clientelism politic

Recent, în mass-media din județul Vaslui, au apărut o serie de acuze ale unor lideri locali ai PSD cu privire la modul în care Guvernul Tăriceanu înțelege să facă protecție și asistență socială. De pildă, primarul din Bârlad, confruntat cu cetățenii care solicită acordarea venitului minim garantat (conform Legii nr. 416/ 2001), le spune acestora că nu le poate onora cererile, deoarece actuala guvernare, de factură liberală, "nu agreează protecția socială sub forma ajutoarelor bănești directe". Astfel de răspunsuri nu fac altceva decât să întrețină o stare de dezinformare și de confuzie în rândul cetățenilor, cu consecințe grave pe termen lung, nu numai în plan socio-economic, ci și în cel al mentalității colective.

Profit de această situație pentru a răspunde tuturor celor care, din neștiință sau rea intenție, acuză din principiu orice guvernare de dreapta ca fiind mai puțin preocupată de protecția socială a persoanelor aflate în nevoie. Domnilor colegi de la PSD, principala explicație a acestei situații nu trebuie căutată în principiile și natura doctrinei liberale, ci în maniera specifică în care Guvernul Tăriceanu înțelege să facă protecție socială!

Preocupat de cheltuirea chibzuită a banului public și de prioritizarea solicitărilor sociale, Guvernul Tăriceanu pornește de la analiza situațiilor concrete în care se află persoanele aflate în nevoie. România nu a ajuns în momentul de față la un nivel de bunăstare asemănător statelor europene din anii '60 (perioada de înflorire a welfare state-ului), încât să-și permită acordarea de ajutoare și beneficii sociale generoase indiferent de nevoile reale ale celor care le solicită. Orice politică socială rațională sau, viziunea liberală asupra politicii sociale în România, trebuie să pornească de la următoarele principii:

Să se promoveze politici sociale active care să stimuleze capacitatea cetățenilor de a-și produce resursele necesare traiului, inițiativa privată, investițiile care produc capacități de producție și locuri de muncă necesare absorbției populației active fără ocupație. Intervenția statului cu scopul de a-i ajuta pe cei care se află în nevoie nu trebuie să producă dependență de serviciile sociale și ajutorul temporar oferit.

Să se promoveze politici sociale bazate pe testarea mijloacelor și resurselor celor care se află în nevoie. În condițiile unui buget de austeritate trebuie identificate acele probleme sociale stringente, a căror rezolvare nu mai suferă amânare: copiii instituționalizați, bătrânii, rezolvarea crizei în care se află sistemul sanitar, finanțarea sistemului de pensii de stat etc.

Să se promoveze politici sociale preventive, care să trateze cauzele problemelor sociale, și nu efectele generate de acestea.

În guvernarea precedentă, protecția socială a fost concepută mai mult ca un instrument al strategiilor electorale decât al politicilor de dezvoltare socială și economică. Interesele electorale și de clientelism politic au transformat protecția socială dintr-un instrument cu caracter stimulativ, într-un instrument de tip egalitaro-colectivist cu scopul de a menține în stare de dependență față de suportul statului a unui număr cât mai mare de cetățeni.

În felul acesta, PSD a putut să manevreze segmentele sociale aflate în dificultate și să le exploateze în beneficiul capitalului său electoral. În momentul de față, același PSD dezinformează cetățenii cum că datorită orientării liberale a actualei guvernări nu pot beneficia de asistență și protecție socială. Prin urmare, problema acelor primari ai PSD este nu lipsa resurselor financiare datorită politicilor liberale ale actualei guvernării, ci imposibilitatea de a controla și manipula mase largi de cetățeni prin instrumentele furnizate de protecția socială.

Guvernul Tăriceanu intenționează să modifice Legea 416/ 2001 privind venitul minim garantat prin adăugarea unor responsabilități suplimentare primarilor în monitorizarea și controlul situației socio-economice a beneficiarilor acestei legi.

Guvernul Tăriceanu înțelege protecția socială în mod activ, în sensul construirii unui mediu economic favorizant acumulării de capital și inițiativei antreprenoriale, capabil nu numai să acorde protecție prin crearea de noi locuri de muncă, ci și prin stimularea interesului cetățeanului de a ieși de sub tutela statului.

  Gheorghe Eugen Nicolăescu - comentariu legat de actualul PSD;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Politica reprezintă a doua natură a venerabilului lider postdecembrist Ion Iliescu, care, la scurt timp după depășirea problemelor de sănătate, fapt pentru care ne bucurăm sincer, ia atitudine în privința situației create în partidul pe care până nu cu mult timp în urmă l-a dădăcit.

Încă marcat parcă de trufia colegilor săi de partid, a celor care de acum înainte nu mai pot fi partenerii săi politici, așa cum chiar dânsul a afirmat, Ion Iliescu își varsă năduful și ia o hotărâre bărbătească: renunță la poziția de lider al social-democraților din Senat. Deși afirmase într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei că la lansarea cărții "Cultura românească și identitatea europeană", în care cu siguranță vom descoperi valențe narative de invidiat, nu va face declarații politice, ci numai declarații referitoare la lansarea cărții, așa cum îl știm, responsabil și parolist, Ion Iliescu s-a abținut. Însă doar până la un moment dat, când filmul întâmplărilor care i-au marcat ultima perioadă i-a trecut din nou prin minte. Vulcanicul om politic a făcut declarații referitoare la funcția și condiția sa în PSD, zâmbetul cu care ne-a obișnuit pierindu-i o dată cu rememorarea manevrelor ce l-au împiedicat să acceadă din nou în fruntea partidului. Acesta a afirmat, de asemenea, că va pleca din Partidul Social Democrat.

PSD-ul devine pe zi ce trece un partid care își concentrează din ce în ce mai mult atenția asupra luptelor interne, asupra șicanelor politice și mai puțin asupra vieții politice în general, sau asupra destinelor țării, ca principală preocupare, așa cum a afirmat de atâtea ori că este. Totodată, dacă stăm să analizam, social-democrații trec printr-o criză de imagine, schimbarea "crivatului Moscovei" cu "duritatea elegantă a Washington-ului" fiind într-adevăr o lovitură de imagine.

Așa cum ne așteptam, replica noii conduceri PSD a venit imediat, lui Adrian Năstase fiindu-i încă proaspătă gafa iliesciană din timpul Congresului, invocând starea de sănătate și de nemulțumire drept motivație pentru declarațiile domnului Iliescu.

În același timp, speriat de posibila plecare a lui Ion Iliescu, fapt ce ar crea o criză de identitate a partidului și ar da un semnal negativ, Mircea Geoană încearcă din nou soluția de compromis. Acesta, punându-și în practică valoroasele sale cunoștințe în materie de negociere, îi oferă posibilitatea domnului Iliescu să mai rămână, "măcar pentru o bucată de timp" liderul grupului PSD din Senat, varianta neagreată de toți membrii partidului. Pare-se că gândirea inginerească l-a făcut să accepte propunerea conducerii PSD de a finaliza această sesiune parlamentară.

Speram totuși ca măcar "la final de contract" Ion Iliescu să arate că știe să-și respecte cuvântul dat.

Oare care va fi soarta acestui angajament?

  Gheorghe Eugen Nicolăescu - sublinieri necesare legate de schimbările din domeniul fiscalității;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

În ciuda greutăților cauzate de moștenirea pesedistă, Guvernul Tăriceanu își face cu abnegație temele. Acesta își urmărește agenda, mergând în continuare pe același drum corect, ales la începutul mandatului.

Lunea aceasta, după lungi controverse, dezbateri uneori anevoioase și prelungiri de termene, noul Cod fiscal a intrat în vigoare. Forma adoptată de Parlament diferă în parte de Ordonanța Guvernului, însă aspectele esențiale au fost păstrate și îmbunătățite. Astfel, Guvernul poate bifa și punctul referitor la reglementarea fiscalității.

Din acest punct de vedere, putem spune că de acum suntem mai aproape de Uniunea Europeană. Aceste modificări urmăresc de asemenea tendința fiscalității din fostele țări socialiste, reducând impozitele și instituind, în acest fel, un spirit de competiție între economiile naționale.

Sistemul propus și intrat în vigoare creează premisele unei creșteri economice de amploare prin stimularea investițiilor care, cu siguranță se vor înmulți.

Relaxarea fiscală a adus cu sine mutarea accentului de pe impozitele directe pe cele indirecte, prin creșterea nivelului accizelor la principalele produse supuse accizelor armonizate și introducerea accizelor în cazul unor produse noi, în conformitate cu angajamentele asumate de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, rezolvând această problemă.

Sperăm ca populația să înțeleagă și să accepte modificările aduse Codului fiscal, urmând ca, o dată cu modificările de ordin fiscal, să se modifice și comportamentul economic al contribuabililor, iar în final să beneficieze de încasări mai consistente la bugetul țării, bugetul tuturor cetățenilor.

Trebuie să privim cu multă responsabilitate aceste schimbări din domeniul fiscalității și să salutăm intrarea în vigoare a noului Cod fiscal, acum când avem mai mult ca oricând nevoie de un cadru legislativ bine stabilit, care aduce libertate economică, promovarea principiilor de concurență și competiție.

  Miron Ignat - declarație dedicată zilei de 12 iunie - Ziua Rusiei;

Domnul Miron Ignat:

"12 iunie - ziua Rusiei"

Pe data de 12 iunie, Federația Rusă va sărbători ziua națională - Ziua Rusiei, iar pentru noi, rușii lipoveni din România, cu rădăcini adânci și sacre în pământul rusesc, este o datorie și o onoare de a o sărbători cum se cuvine.

De Rusia ne leagă nu numai proximitatea geografică, dar și repere istorice de netăgăduit.

În timpul celui de-al doilea război mondial, ideologia fascistă s-a dovedit invincibilă până la porțile Moscovei. Poporul rus și-a apărat teritoriul cu jertfele a milioane de vieți omenești. Soldații ruși nu numai că și-au apărat pământul străbun, dar au purtat lupte crunte și pe teritoriul altor țări, eliberând parțial sau total zeci de țări din Europa, cu o populație de peste 113 milioane de locuitori.

România, deși la începutul războiului a fost de partea Germaniei hitleriste, ulterior a intrat în coaliția antihitleristă, alăturându-se Rusiei. Soldații români, luptând alături de trupele rusești au eliberat teritorii și localități aflate sub ocupație hitleristă.

Stimați colegi, prin sărbătorirea a 60 de ani de la victoria împotriva fascismului, celebrăm victoria păcii și stabilității în Europa, și suntem datori tuturor celor ce s-au jertfit pentru pace și libertate cu un pios omagiu și veșnică pomenire.

Deși după încheierea celui de-al doilea război mondial, relațiile dintre România și Rusia au fost condiționate de aspectul politic, în ultimii 15 ani țara a început cu pași înceți, dar siguri, apropierea din punct de vedere politic, economic și cultural de Federația Rusă. Întâlnirile politice la nivel înalt au evoluat, culminând cu semnarea tratatului politic de bază dintre România și Federația Rusă, tratat care a impulsionat dezvoltarea relațiilor economice și culturale dintre cele două țări.

Balanța comercială în relațiile economice dintre cele două țări este în defavoarea României. Importăm de aproape 50 de ori mai mult decât exportăm. De aceea, trebuie să studiem în profunzime și cu obiectivitate piața internă a Rusiei. Relațiile economice româno-ruse sunt tot mai des promovate și susținute prin înființarea unei bănci cu participare rusă, pentru crearea condițiilor necesare derulării operațiunilor bancare dintre cele două țări. Recent, s-a înființat și Centrul de Afaceri Româno-Rus, care are ca obiectiv principal dezvoltarea activității economice, a schimburilor comerciale și a investițiilor în zonă, prin sprijinirea agenților economici privați și publici din România și Rusia.

Privind din punct de vedere geografic și istoric, România are nevoie de Federația Rusă, așa cum și Rusia are nevoie de noi.

Ca deputat reprezentând minoritatea rușilor lipoveni din România, îmi pun speranța că sărbătorirea de către noi a Zilei Rusiei va însemna un imbold pozitiv și eficace în dezvoltarea și închegarea unor relații economice, culturale și politice strânse, fructuoase și de lungă durată.

  Vasile Cosmin Nicula - intervenție cu titlul La marginea propriilor interese;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"La marginea propriilor interese"

Asistăm de câțiva ani, cu îngrijorare și mâhnire, la atacurile vehemente asupra a ceea ce înseamnă cooperație în România.

Ca orice cetățean onest al acestei țări, îmi pun întrebarea: Cine are interes și de ce? Cu o vechime de peste 125 de ani, această mișcare socio-economică s-a dovedit a fi un promotor al democrației românești, poziția unuia dintre colegi devine însă tot mai controversată.

A încerca să-ți impui un punct de vedere față de care uneori ești complet dezinformat, nu are nicidecum de a face cu democrația. Probabil este nevoie de convingere sau credibilitate.

Dar dacă unii nu au fost credibili ieri, nici în fața propriilor concetățeni, pot fi astăzi oare credibili în fața unor oameni cărora le contestă activitatea, acțiunile sau legitimitatea?

Promotor al unui proiect de lege care viza distrugerea sistemelor cooperatiste (a se vedea propunerea legislativă nr. 370/27.06.2001 - Titlul VII - dispoziții tranzitorii și finale).

Prin interesul revendicativ și nu neargumentat, ca moștenitor al unui vechi carnet de membru cooperator, apoi susținător vehement a unei ordonanțe de urgență pe aceeași temă opacă și nedemocratică, pare astăzi devenit captiv al propriilor interese, ridicate la fileul conducerii unui partid.

În numele democrației invocate, nu putem deveni dictatori!

De modul de aplicare al legilor nu se ocupă puterea legislativă.

Astăzi instituțiile statului își au rolul și locul bine definit.

Nimeni nu își permite să încalce o lege precum nimănui nu i se poate interzice să și protejeze propria avere.

Imunitatea parlamentară se rezumă la opiniile politice, ci nicidecum la dreptul de a insulta instituții sau categorii socio-profesionale.

Într-un stat de drept, în fața legii toți cetățenii sunt egali.

  Gheorghe Dragomir - comentariu legat de aprobarea Constituției europene;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Referendumul pentru aprobarea Constituției europene, în Franța și apoi în Olanda, a demonstrat că voința unui popor obișnuit cu exercițiul democrației poate fi considerat un "duș cu apă rece" pentru guvernele naționale, dar și pentru țările candidate.

Totuși, acest lucru nu trebuie să ne sperie, ba chiar trebuie să ne facă să înțelegem că vor mai exista și alte țări care vor respinge Constituția Uniunii Europene datorită situației politice interne, dar și datorită lărgirii familiei europene cu noi state, pe care unii europeni o percep ca pe o amenințare la adresa modului în care au trăit membrii Uniunii Europene până acum.

Orice schimbare politică, economică, socială sau de altă natură aduce cu ea opinii negative de mai mică sau mai mare întindere.

Pe o hartă a Europei, țări precum Austria, Belgia, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria au ratificat, prin vot parlamentar sau prin referendum, acest document fundamental și sunt așteptate voturi parlamentare în Cipru, la sfârșitul lunii iunie a acestui an, Estonia, Finlanda, Luxemburg, Malta, Suedia și Regatul Unit al Marii Britanii, urmând ca prin referendum să-și exprime opinia Danemarca, Irlanda (împreună cu vot parlamentar), iar Cehia și Polonia să decidă ce modalitate vor adopta.

Spania, spre exemplu, a ratificat Constituția prin vot parlamentar dar și prin referendum consultativ, la care au răspuns favorabil 76,6% dintre votanți.

Mă întreb, totuși, dacă locuitorii celor două state europene care au respins Constituția europeană știau ceva despre țara noastră, fapt ce, evident, nu constituie o vină a populației sau a guvernanților locali, ci este o problemă de imagine a țărilor candidate, care s-a perpetuat de-a lungul vremii. Sperăm că acest lucru va fi remediat prin Programul Ministerului Integrării Europene.

Vreau să închei prin a vă aminti că, în cadrul proiectului european început în 1946, găsirea unui imn a durat aproape 30 de ani. Decizia ca Oda bucuriei să fie imnul Europei Unite a fost luată în 1972, iar adoptarea de către șefii de stat sau de guvern s-a încheiat în 1985. Sperăm că de această dată, lucrurile să stea altfel și Constituția europeană să fie adoptată cât mai repede.

  Liviu Câmpanu - reiterarea subiectului crizei din sănătate;

Domnul Liviu Câmpanu:

Criza din sănătate a devenit în ultimii ani o situație cvasinormală, o constantă neagră a spațiului socio-economic și medical românesc.

Crearea premiselor de legiferare a crizei a făcut-o Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150, care a permis subordonarea CNAS față de M.S. și controlarea fondurilor asigurărilor sociale de sănătate de către Ministerul de Finanțe, încălcându-se un principiu de bază al funcționării sistemului asigurărilor sociale de sănătate, acela care spune că "Banul urmează bolnavul".

Am avut parte, în ultimii ani, de evoluția malefică pe scena sănătății, sau, mai bine zis, a bolii românești a celor 3B fatidici Bartoș-Beuran-Brînzan, adevărații "belitori" ai banilor din sistemul sanitar, a căror singură grijă a fost să închidă ochii la acrobațiile la limită, și de multe ori în afara legii, a năzdrăvanului Țurlea - Președintele CNAS.

Au închis ochii degeaba, de oboseală, de supărare sau au fost interesați? Sau principiul călăuzitor al PSD a fost că un popor sărac și bolnav este mai ușor de manipulat?

Acum, cei din PSD mârâie la disfuncționalitățile sistemului, la datoriile acestuia, asemeni unui câine leneș și ghiftuit care vrea să arate că este activ sub privirea stăpânului, urmând să se ascundă liniștit la umbră, după plecarea acestuia.

După ce că în ultimul trimestru al anului 2004, PSD-ul și-a făcut campanie pe banii sănătății (spun acest lucru în deplină cunoștință de cauză, deoarece banii pentru compensatele în raport de 90% nu erau prevăzuți nici în exercițiul bugetar pe 2004, nici în cel pe 2005), spoliind bugetul pe anul în curs, acum, cei din vechea guvernare au devenit sensibili, îi doare și se vaită.

Nu uitați, domnilor, că datoriile de 260 de milioane euro, adică aproximativ 9.700 miliarde lei pe care le are sistemul față de distribuitorii de medicamente și farmaciști nu reprezintă decât mai puțin de jumătate din banii pe care Curtea de Conturi nu i-a găsit în Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate în urma controlului pentru anul 2002 și 2003, deci dacă ați fi furat pe jumătate din cât ați făcut-o, sistemul nu era în criză.

  Ioan Hoban - despre necesitatea de a cunoaște ce beneficii aduce extinderea spațiului rural;

Domnul Ioan Hoban:

Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerului Administrației și Internelor, prin care a fost redefinit spațiul rural, constituie una dintre măsurile Guvernului care vin în sprijinul unei categorii largi de cetățeni.

Numai că acest ordin trebuie să ajungă la cei care pot beneficia de prevederile lui. Fiindcă există un număr însemnat de activități economice - producție agricolă vegetală sau zootehnică, silvică, de pescuit și acvacultură, procesarea industrială a produselor agricole sau silvice, precum și activități meșteșugărești, artizanale și de mică industrie, servicii de turism și de agrement rural - în zonele aparținând comunelor, precum și zonele periurbane ale orașelor și municipiilor care pot beneficia de reglementările Ordinului comun al celor două ministere. Și, implicit, de programele Sapard sau cele care privesc agricultura.

Aici primăriile trebuie să insiste pentru cunoașterea acestor reglementări, ele fiind cele care certifică, printr-o adeverință, al cărei model este anexat Ordinului, condițiile de încadrare în ordin și eliminarea unor restricții care îngrădeau dezvoltarea micilor întreprinzători.

Cu atât mai mult cu cât aceștia întâmpină mari greutăți în atingerea standardelor impuse. "Țăranul de la oraș trebuie să știe că actualul Guvern întreprinde și măsuri care vin în sprijinul lui, spectrul falimentului, o dată cu 1 ianuarie 2007, descurajându-i pe foarte mulți.

Trebuie găsite soluții pentru combaterea tendinței multor mici întreprinzători de a nu mai face nici un fel de investiții, că oricum îi așteaptă falimentul o dată cu integrarea în Uniunea Europeană. Este nevoie de mai multă comunicare între direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală și locuitorii satelor.

Informațiile trimise în teritoriu trebuie să fie mai accesibile și la obiect, pentru perceperea exactă a realităților, dar și pentru schimbarea atitudinii populației rurale, care trebuie să privească cu încredere spre ianuarie 2007.

  Ovidiu Ioan Silaghi - formularea unor contraargumente la poziția vicepreședintelui PSD;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Fostul ministru al apărării, domnul Ioan Mircea Pașcu, actualmente vicepreședinte al PSD, a ieșit sâmbătă la atac, acuzând partidul din care fac parte, spunând, citat de Agenția Mediafax: "Liberalii își asumă responsabilitatea aproape totală asupra a ceea ce se întâmplă în țară și aceeași greșeală au făcut-o țărăniștii în timpul guvernării 1996-2000, iar consecințele au fost că ceilalți (adică PNL) s-au disociat de ei, i-au lăsat cu greșeala în brațe și au păstrat toată vina ei înșiși, iar astăzi au ieșit practic din istorie, nu din viața politică. Mi-e teamă că același lucru se va întâmpla cu liberalii, dacă vor proceda exact cum au procedat țărăniștii la momentul respectiv". Sincer să fiu, nu am înțeles prea multe din această exprimare. Dar m-am lămurit, după ce am văzut și următorul flux al agenției de știri. Aici, dl. Pașcu își concretiza atacurile: "reprezentanții PNL fac presiuni asupra aleșilor locali ai PSD pentru ca aceștia să demisioneze din funcțiile în care au fost aleși în urmă cu un an, copiind modelul Guvernării CDR. Sunt o serie de șantaje care se practică, oamenii sunt amenințați. În felul acesta, eu cred că cei de la putere comit mai multe greșeli capitale. Una este legată de funcționarea democrației. Sunt oameni care au fost aleși și nu poți să-i înlături presându-i să-și dea demisia, să întorci rezultatul votului".

La ce și la cine se referă domnul Pașcu? La faptul că prefecții de Sibiu și de Bistrița (aici este prefect UDMR dar care a acționat perfect legal) au solicitat încetarea mandatului președintelui Consiliului Județean Bistrița și vicepreședintelui Consiliului Județean Sibiu pe motiv că se află în fruntea Autorității Teritoriale de Ordine Publică (ATOP), dețin deci o funcție remunerată și, conform Legii 161/2003, sunt în stare de incompatibilitate. Iată deci la ce fel de presiuni se referă domnul Pașcu, la presiuni de a se respecta legea, la presiuni de a se intra în legalitate. Eu nu cred că domnul Pașcu nu cunoaște faptul că prefectul este reprezentantul în teritoriu al Guvernului și trebuie să vegheze asupra legalității actelor aleșilor locali. Când cineva încalcă legea, nu mai contează că se află într-o funcție numită sau într-o funcție aleasă. Răspunde pentru încălcarea legii.

Este adevărat, domnul Pașcu s-a lansat în aceste acuzații gratuite aflându-se în județul Bistrița în plină campanie electorală în localitățile unde vor fi alegeri parțiale locale.

Totuși, aș dori să-i reamintesc că Legea 161/2003 este opera PSD și că la sfârșitul săptămânii trecute, domnul Marian Oprișan, președintele Consiliului Județean Vrancea și-a dat demisia din funcția de șef al ATOP. Îmi este greu să cred că un personaj cum este Marian Oprișan ar fi putut fi "șantajat". Mai ales într-un județ cu majoritate PSD-istă cum este Vrancea.

PS Domnul Adrian Năstase a declarat că asupra domnului Ion Iliescu se fac presiuni pentru a-l orienta spre o direcție sau alta. Poate și în spatele acestor presiuni se află "reprezentanții PNL"? Sau când este vorba de lucruri care nu convin conducerii PSD se aruncă în față termenul de "presiune" pentru a ascunde adevărata stare de lucruri? Cred că aceasta este explicația.

  Rareș Șerban Mănescu - despre Legea privind libertatea religioasă;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Declarație politică

Stimați colegi,

Iată că Ministerul Culturii și Cultelor a finalizat proiectul de Lege privind libertatea religioasă și regimul cultelor în România, după patru întâlniri de consultare cu reprezentanți ai celor 18 culte recunoscute oficial în țara noastră.

În sfârșit, avem un proiect care este în conformitate cu Constituția, cu convențiile, acordurile și tratatele internaționale la care România este parte și cu noile realități interne sociale și religioase, iar adoptarea lui este necesară în perspectiva integrării europene.

Având în vedere că Biserica este instituția care se bucură de cea mai mare încredere din partea populației, cred că a venit momentul să acordăm atenția necesară acestei instituții și să realizăm că locul cultelor în România este extrem de important. Din acest punct de vedere cultele pot deveni agentul integrator cel mai important, având la dispoziție pârghiile și influența necesară pentru a produce schimbul mentalitar așteptat. Tocmai de aceea avem nevoie de această lege care să statueze atât drepturile, cât și responsabilitățile cultelor religioase din România.

La 15 ani de la Revoluția din 1989 există toate premisele ca România să aibă o Lege a libertății religioase, în conformitate cu reglementările internaționale în domeniu.

  Relu Fenechiu - comentariu asupra unui fragment din scrisoarea adresată de către Președintele executiv al PSD, Adrian Năstase, premierului Călin Popescu - Tăriceanu;

Domnul Relu Fenechiu:

După cum se știe, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a transmis joi parlamentarilor o scrisoare deschisă prin care face apel la senatori și la deputați să susțină legile privind reforma în domeniile proprietății și justiției, pentru care Guvernulîși vaasuma răspunderea. O solicitare legală și normală adresată întregului spectru politic parlamentar.

Am aflat ieri, că Președintele executiv al PSD, domnul Adrian Năstase, i-a transmis o scrisoare premierului Călin Popescu- Tăriceanu - în replică la cea adresată de acesta Parlamentului pe tema legilor justiției și proprietății.

Am să citez un fragment din această scrisoare a domnului Năstase, care a fost dată publicității:"Profit de prilej pentru a vă informa că Parlamentul României are misiunea de a dezbate și de a se pronunța asupra legilor și nu are rolul de ghișeu de înregistrare pentru «pachete». Sprijinul forului legislativ în chestiuni privitoare la integrarea europeană a României nu se poate manifesta sub forma unui referendum cu «da» și «nu» în cazul a 18 legi eterogene, care conțin multe prevederi inutile sau discutabile".

Dacă această scrisoare din care am citat nu aș fi știut că vine din partea unui președinte de Cameră Legislativă, fost prim-ministru, fost președinte de partid de guvernământ și actualmente președinte executiv al celui mai important partid din Opoziție, aș fi crezut că reprezintă un text din repertoriul celor de la "Vacanța Mare". Pentru că stilul este al lor. Nu este pentru prima oară când, intenționând să pară ironic, domnul Adrian Năstase utilizează un limbaj care nu cred că mai există nici în vocabularul subalternilor lui Marian Vanghelie. Să ne aducem aminte de acel celebru "să-mi numărați ouăle" sau de soțiile jurnaliștilor de la Evenimentul Zilei. Numai că în respectivele cazuri, polemica s-a iscat din subiecte mai puțin importante decât legile necesare integrării în Uniunea Europeană.

Să iei în râs un astfel de subiect mi se pare extrem de deplasat, mai ales pentru cineva care este cotat datorită funcției sale ca fiind al treilea om în stat. Să iei în bășcălie o scrisoare, repet, ce reprezintă o solicitare legală și normală a primului-ministru, reprezintă mai mult decât carențe la nivelul educației politice. Reprezintă cu totul altceva. Domnul Adrian Năstase, personal, sau în calitatea de lider al unui partid de opoziție, își poate exprima politic dezacordul față de pachetul legislativ asupra căruia Guvernul Tăriceanu își va asuma răspunderea. Există acea cale democratică de atac, numită moțiune de cenzură. Cred că nimeni din sfera puterii nu ar putea acuza un partid de opoziție pentru că apelează la o cale democratică de atac. Dar oricine poate acuza bășcălia ieftină. Afară, un astfel de comportament nu poate fi taxat decât astfel: un puseu de antireformă, un puseu antiintegrare. Să nu ne mai mirăm de ce suntem priviți cu suspiciune în străinătate.

Când are un președinte de Cameră Legislativă care tratează cu ironie legile integrării, România nu va fi niciodată tratată ca un partener european serios.

  Gheorghe Sârb - declarație politică intitulată Ministerul Sănătății dorește un sistem european, performant, dar cu oameni puțin și prost plătiți;

Domnul Gheorghe Sârb:

Declarație politică intitulată: "Ministerul Sănătății dorește un sistem european, performant, dar cu oameni puțini și prost plătiți"

În ultima vreme s-a discutat foarte mult despre criza sistemului de sănătate din România - despre criza medicamentelor și acum acțiunile de protest ale Federației "Sanitas". Dacă până acum am considerat că cei mai în măsură să-și exprime opinia în legătură cu acest fenomen sunt persoanele care lucrează sau care cunosc foarte bine mecanismul din domeniul sănătății, o știre tratată pe larg de mass-media din Bihor, județul pe care am onoarea să-l reprezint, m-a determinat să vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a-mi exprima opinia și pentru a trage încă un semnal de alarmă în legătură cu sistemul de sănătate.

Mai exact, mă refer la ordinul prin care Ministerul Sănătății cerea Direcției pentru Sănătate Publică Bihor să opereze reduceri de personal în sistemul bihorean, de 2-2,5%, aproximativ 100 de persoane.

În perspectiva mitingului de protest organizat de sindicaliștii din sănătate, desfășurat joi, 2 iulie în Capitală, domnul ministru Mircea Cinteză a încercat să tempereze spiritele. Astfel, printr-un comunicat de presă angajații din domeniul sanitar "sunt asigurați" că prin anunțatele reduceri de personal nu se înțelege disponibilizare, ci doar eliminarea unor posturi din schema de personal, dar atenție - numai acolo unde spitalele funcționează cu schema de personal incompletă.

Chiar și sub această formă, vestea mi se pare destul de șocantă. Având în vedere că în județul Bihor numărul personalului din spitale este sub normative, adică se lucrează cu 60% din necesarul de persoane, ministerul ar fi trebuit să găsească soluții pentru ocuparea posturilor, nu să încerce a face economie prin eliminarea acestora. Se pare că ministerul dorește un sistem performant, dar cu oameni puțini și prost plătiți.

Iată cum încă una din promisiunile cuprinse în programul de guvernare, crearea de locuri de muncă în domeniul sanitar, rămâne doar la acest stadiu, de cuvinte scrise, dar care sună bine.

Un alt fapt care mi-a atras atenția a fost modalitatea în care ministerul motivează fie criza medicamentelor, fie mișcările de protest, prin "greaua moștenire". Mai concret, în opinia dânșilor criza sistemului de sănătate este consecința elaborării necorespunzătoare a bugetului pentru sănătate aferent anului 2005.

Ei bine, bugetul pentru anul în curs a fost adoptat de Parlamentul României, și nu de Partidul Social Democrat, iar la momentul respectiv nu s-au auzit voci din partea Opoziției în legătură cu acest capitol.

În programul de guvernare au prevăzut: "Guvernul României va asigura finanțarea adecvată pentru sănătate". E dificil să se recunoască faptul că nu-și pot respecta angajamentele luate... că aceste găuri reprezintă în primul rând efectul secundar al pilulei ce s-a dovedit a fi amară pentru români, și anume cotă unică.

E mult mai simplu să pasezi responsabilitatea altcuiva, să declari senin, după 6 luni de guvernare, că PSD este principalul vinovat.

Sincer, mă surprind aceste subterfugii la care apelează domnul cinteză, o persoană care a venit din sistem, cadru medical și președintele colegiului Medicilor din România. În această calitate a monitorizat foarte atent ce s-a petrecut în domeniul sănătății în perioada guvernării Partidului Social Democrat. În momentul în care a schimbat tabăra, s-a presupus că toată această activitate va fi transpusă într-un program foarte clar și foarte realist. Se dovedește că premisa a fost greșită. Mai mult de atât, prin deciziile luate în calitate de ministru nu mai recunoaște ceea ce susținea în calitate de președinte al colegiului Medicilor. Astfel, bugetul pentru sănătate nu e 6% din PIB, ci doar 3,4%, iar despre consultarea cadrelor medicale în deciziile majore ale ministerului, în alcătuirea listelor de compensate nu se mai aude nimic.

Stimați colegi, am impresia că pentru guvernarea actuală totul se reduce la campanii de imagine, care însă nu se finalizează cu beneficii la nivelul cetățeanului de rând. E una a dori Puterea, și cu totul altceva să știi ce să faci cu ea, astfel încât binele societății să fie o realitate. Cel mai bogat Guvern post-decembrist nu poate și nu vrea să își recunoască incapacitatea și incompetența. Managementul public are ca valoare centrală echitatea socială și dezvoltarea comunității, și nu profitul persoanelor particulare implicate în luarea deciziilor. Aceasta este o lecție fundamentală pe care, din păcate, guvernanții se pare că nu o înțeleg sau nu vor să și-o însușească. Și tot cetățeanul este cel care suportă costurile acestei abordări.

Sănătatea este un domeniu strategic al oricărei țări, un element esențial care marchează cartea sa de vizită. După cum Guvernul Tăriceanu se zbate să inventeze noi taxe și impozite, ar trebui să asigure implementarea și controlul unor servicii medicale calitative pentru cei care urmează să suporte direct sau indirect aceste noi biruri.

Au făcut promisiuni demagogice poporului și acum îl obligă să suporte incompetența unora care, culmea, se mai și mândresc cu ea.

  Petru Tărniceru - declarație politică privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești;

Domnul Petru Tărniceru:

Declarație politică privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești.

În anul 1998, un grup de parlamentari din Senatul României a depus "proiectul Legii de organizare și funcționare a cooperației meșteșugărești", care a fost luat în discuție și adoptat la data de 30.06.1998.

În același an, Guvernul României a înaintat Camerei Deputaților "Proiectul Legii de organizare a cooperației meșteșugărești", adoptat de Senatul României, cu recomandarea de a fi luat în discuție și adoptat în forma în care a fost aprobat.

Însă Camera Deputaților, după lungi "dezbateri politice" în rândul coaliției parlamentare, a hotărât, la 17 mai 2003, luarea în discuție a "Proiectului legii de organizare a cooperației meșteșugărești", ce a fost adoptat de Parlamentul României ca legea nr.1/2005 de organizare și funcționare a cooperației.

Întrebare: Care au fost motivele și rațiunea Cabinetului pe care-l conduceți atunci când a dat avizul negativ discutării în Camera Deputaților a Legii de organizare și funcționare a cooperației meșteșugărești, lege cerută în mod expres de articolul 121 (1) din Legea de organizare și funcționare a cooperației, care prevede următoarele:

"Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești, înființată prin Decretul - lege nr.66/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești și Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum CENTROCOOP, înființată prin Legea nr.109/1996, referitoare la organizarea și funcționarea cooperației de consum, cu modificările ulterioare, se va reorganiza cu respectarea prevederilor prezentei legi și își va modifica statutele în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi".

Deși s-a recunoscut de către inițiatorii acestei legi, prin expunerea de motive, cât și de cei chemați să legifereze acest proiect de lege cu caracter de normă generală de reglementare a cooperației, astfel cum este și intitulată, prin includerea unor prevederi ce fac trimiteri la legi speciale, punctul de vedere al Guvernului, transmis Camerei Deputaților prin adresa nr.241/03.05.2005, este nefondat și nejustificat, referitor la nesusținerea proiectului de Lege privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, care se află în procesul de legiferare din anul 1995.

În argumentație, invocăm următoarele prevederi cuprinse în Legea nr.1/2005 privind organizarea cooperației:

Art.1 - Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare și funcționare a cooperației;

Art.6 lit. n) - uniune - persoana juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăți cooperative de aceeași formă și de asociațiile acestora, la nivel județean, al municipiului București și la nivel național, în scopul reprezentării și promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor prezentei legi;

Art.33 alin.3 - Pentru societățile cooperative, raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se pot reglementa prin lege specială.

Din cele de mai sus, rezultă că legile speciale nu se elaborează numai pentru aprobarea unor facilități. Ele au ca scop reglementarea unor aspecte specifice fiecărui domeniu cooperatist, care le individualizează și le asigură continuitatea.

Excepțiile cuprinse la art.3 din Legea nr.1/2005 prin care se precizează "nu fac obiectul prezentei legi cooperativele de credit și casele centrale ale cooperativelor de credit, care sunt reglementate prin lege specială", aceasta fiind Lega nr.200/2002, sunt un alt argument al necesității adoptării unor legi speciale.

Din aceleași considerente, invocăm și existența Legii cooperației agricole, nr.566/2004, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1236/22.12.2004.

Redăm în continuare exemple de legislație cooperatistă din alte țări:

Franța - Legea generală, nr.47/1775; Legi speciale: Legea societăților cooperatiste de comerț, nr. 66-537/1966, Legea societăților din agricultură - Decret 81.276/18.martie 1981, Legea cooperativelor bancare, nr.82-409/1982, Legea cooperativelor de construcții, nr.71-579/1971, Legea cooperativelor de consum, nr.7/1917, Legea cooperativelor de producție, nr.78-763/1978.

Italia: Legea băncii populare - Decret nr.105/1948, Lega caselor rurale de artizan - Decret nr.1706/1937, Legea cooperativelor agricole, nr.526/07.07.1907, Legea cooperativelor de producție, nr.178/1904, Legea cooperativelor de consum, nr.1735/1925, Legea cooperativelor de locuințe, nr.1865/1938.

Portugalia: Legea generală a cooperativelor.

Legi speciale pentru cooperație: agricolă, nr.394/1982, artizanat nr.303/1981, consum nr. 304/1981, credit nr. 24/1991, pescuit nr. 312/1981, servicii nr.323/1981, muncă asociată nr.309/1981, locuinței nr.218/1982, mixte nr.31/1984.

  Valeriu Tabără - declarație politică intitulată Proprietatea funciară - element esențial pentru dezvoltarea economică națională și pentru integrarea europeană;

Domnul Valeriu Tabără:

Declarație politică intitulată "Proprietatea funciară - element esențial pentru dezvoltarea economică națională și pentru integrarea europeană."

Legile proprietății funciare și cele conexe acestora dau naștere la tot felul de discuții, care nu de puține ori capătă un caracter politicianist, te fac să te întrebi: cei care gândesc așa, cunosc problema proprietății în esența ei? Știu oare că problema proprietății funciare la români nu este una a ultimilor 15 ani din istoria noastră. Problema proprietății funciare în România dăinuie de secole și a constituit un element esențial, care a generat mari probleme în lumea rurală românească. Nedefinirea clară a proprietății rurale și readucerea ei într-o zonă economică reală au făcut ca în România să existe secole de-a rândul o adevărată problemă rurală, care nu de puține ori a creat mari convulsii în lumea satului.

O reașezare a proprietății funciare în lumea rurală românească pe principii moderne a început în urmă cu peste 140 de ani, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a făcut prima reformă agrară de fond prin care s-a încercat o redistribuire în lumea satului a proprietății funciare.

Reformele agrare-funciare au continuat cu alte două momente: cele din anii '20 și '40 ai secolului XX, ca și cea din anul 1991 - aceasta din urmă fiind completată cu alte momente de după anul 2000, urmând, probabil, ca această ultimă reformă să se încheie în perioada 2005-2007.

Deși aceste reforme s-a dorit a fi acțiuni cu un efect profund în societatea românească, ele s-au limitat la două elemente principale: 1. Reducerea marilor proprietăți-moșii, în primele trei reforme: 1864, 1921, 1945 care au eliminat un monopol rural și au lărgit baza de producție rurală; 2. Caracterul social al tuturor reformelor agrare realizate în România, care au determinat caracterul social de subzistență al agriculturii românești care ne pune azi și în viitorul apropiat foarte mari probleme în adaptarea acesteia la condițiile agriculturii Uniunii European.

Prima problemă - reducerea suprafețelor marilor latifundii s-a impus datorită faptului că acestea nu au creat niciodată o bază de bunăstare în lumea satului, din contră, ele au acutizat sărăcia.

Aș spune că aceste mari latifundii s-au refăcut după 1946 în mari suprafețe gestionate în gostaturi sau cap-uri care, doar la suprafață și limitat, au creat bunăstare în perioada comunistă. Dacă suntem realiști și judecăm cinstit, în cea mai mare parte, acest tip de unități agricole cu mari suprafețe funciare, la noi nu au determinat progres pentru lumea satului și pentru România, în general. Aceasta se datorește modului abuziv în care era administrată proprietatea, atât la nivelul cap-urilor, cât și al ias-urilor. Această administrare nu a diferit prea mult de cea a marilor moșii existente înainte de 1920.

În cazul doi, caracterul social al reformelor agrare românești este dat de însuși obiectivul acestor reforme, asigurarea unei suprafețe de teren pentru ca cel care-l primea să poată trăi împreună cu familia la un nivel minim.

Caracterul social al reformelor agrare românești s-a accentuat la reformele din 1945 și 1991. Marea problemă a reformelor agrare românești este aceea că acestea au creat simultan cu proprietatea și sistemele de valorificare a acesteia. Din păcate, o dată cu reformele, nu s-au creat acele mijloace prin care proprietatea funciară să se transforme în baza de producție performantă din punct de vedere al randamentului și al economicității ei.

Iată de ce cred că elaborarea noilor legi ale proprietății funciare nu va rezolva și performanțele care trebuie să se realizeze în agricultura României. Aceste măsuri trebuie obligatoriu să apară în planul doi al legilor proprietății, pentru a crea posibilitatea valorificării proprietății în producție agricolă performantă.

Vă mulțumesc.

  Constantin Tămagă - prezentarea, pe scurt, a cărții Mozăceni - o veche așezare din fosta Țară Vlașca;

Domnul Constantin Tămagă:

Săptămâna trecută, la Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" din Mozăceni a avut loc lansarea carții "Mozăceni - o veche așezare din fosta Țară Vlașca". Volumul, apărut în niște condiții grafice excepționale, prin grija autorităților locale și sub atenta supraveghere a editurii "Paralela 45", evocă istoria milenară a acestei comune argeșene.

Personal mă leagă amintiri deosebit de frumoase, și de fiecare dată când mă gândesc la anii de școala pe care i-am petrecut acolo, mă încearcă emoții foarte puternice.

Titlul acestei lucrări vorbește despre apartenența acestei așezări milenare la binecunoscuta "Vlașca" pe care marele nostru istoric Constantin C. Giurescu, în lucrarea sa "Istoria românilor. I. Din cele mai vechi timpuri până la moartea lu' Alexandru cel Bun" o identifica fără putință de tăgadă cu Țara Vlahilor. De aici vine denumirea de vlahi, nume care ne-a fost dat de bizantini.

Comuna Mozăceni poartă un nume străvechi și frumos, încarcat cu semnificații profunde. "Naș" i-a fost pârâul Mozacu, hidronim unic în România, prin numele său: Mozac+suf. -eni=Mozăceni. Prin unicitatea și rezonanța sa putem afirma cu mândrie că acest cuvânt face parte din fondul autohton, geto-dac.

Comuna Mozăceni este o așezare cu o puternică tradiție, izvorâtă din conștiința colectivă cu privire la importanța moșiei lor. Acest sentiment nobil a ținut unită întreaga provincie istorică și ne dă astăzi prilejul să putem invoca istoria sa milenară și tradiția care a supraviețuit chiar și celor mai tragice momente ale existenței sale.

Astăzi, mai mult decât oricând, avem nevoie de valori spirituale autohtone puternice. Acestea însă sunt date doar de tradiția strămoșească, ținută vie de oamenii locului, de mozăcenii adevărați care, oriunde s-ar afla își afirmă cu mândrie originea și luptă pentru a ține veșnic aprinsă lumina spirituală pe care le-au dat-o înaintașii.

Vin și declar cu mândrie în fața dumneavoastră că sunt mozăcean și, în calitate de deputat de Argeș și fost Prefect al acestui județ, am avut și voi avea întotdeauna grijă să păstrez veșnic vie tradiția și să promovez valorile locale ale acestei zone.

  Vlad Hogea - declarație politică intitulată: Afacerea TRANSGOLD;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Afacerea "TRANSGOLD"

Mă voi referi astăzi la una dintre cele mai murdare afaceri de după 1989: Cazul Transgold, o mega-escrocherie prin care s-a lichidat, practic, mineritul românesc din Maramureș. Acum mai bine de 2 ani (la 11 februarie 2003), atrăgeam atenția, în plenul Camerei Deputaților, asupra situației dezastruoase în care se afla compania Remin din Baia Mare, în urma asocierii păguboase cu firma australiană Esmeralda. Vă amintiți, poate, de accidentul ecologic de proporții din anul 2000, care, prin poluarea rîurilor Someș și Tisa și, mai ales, prin mediatizarea internațională a consecințelor acestei acțiuni, a adus grave prejudicii imaginii României. După acea catastrofă, SC Aurul SA și-a schimbat denumirea în SC Transgold SA. Componența grupului de acționari era următoarea: Esmeralda (care s-a rebotezat Eurogold) - 50%, Compania Remin - 44,5%, Geomin SA București - 5%, alții - 0,5%. În zona Baia Mare existau trei mari iazuri de decantare: Meda, Flotația Centrală și Aurum. Dintre acestea, iazul Meda fusese "drenat" deja, pînă în 2003, la cantitatea de aproximativ 60 de tone. Cum la Meda, cantitatea de aur era cuprinsă între 8-12 g la tona de steril, totalul aurului extras ar fi trebuit să fie în jur de 45 de tone, iar cantitatea de argint de aproximativ 300 de tone. Unde a ajuns diferența dintre cantitatea estimată și cantitatea extrasă? Se știe că în România există o singură uzină de obținere a aurului din minereul DOR (aur-argint): Phoenix, din Baia Mare. Administratorii de la Transgold au refuzat, însă, prelucrarea locală, alegând să transporte minereul DOR (obținut după prelucrări succesive ale haldei de steril) în Anglia și, mai nou, în Elveția. Oare întâmplător? Ei știau că autoritățile vamale române nu aveau posibilitatea tehnică de a verifica conținutul real al acestui aliaj. Pe lângă aur și argint, în cantități de zeci de ori mai mari decât cele declarate, minereul trimis în străinătate conținea și alte metale extrem de rare, și chiar mai prețioase decât aurul, folosite în tehnica spațială: wolfram, cesiu, stronțiu, radiu, beriliu, iridiu. Nu întâmplător, ochii celor de la Esmeralda au rămas mereu ațintiți spre perimetrele aurifere Săsar, Ilba, Nistru, unde aurul poate fi exploatat prin cariere de suprafață. Dacă ne gândim că exploatarea la suprafață a unui zăcământ costă mai puțin de jumătate decât exploatarea în subteran, este de înțeles de ce australienii au făcut tot ce este posibil pentru a intra și în posesia carierelor Lăpușna și Șuior - în ultima exploatare existând un stoc imens de pirită, cu o valoare estimată de 50 de milioane de dolari. Procesul tehnologic de obținere a aurului și argintului folosit de către Transgold se bazează pe utilizarea cianurii în cantități suprasaturate, în mediu deschis, la o distanță de 50 de metri de cartierele băimărene! În aprilie 2005, Corpul de Control al Ministerului Economiei a demarat o anchetă privind modul în care s-au încheiat contractele de procesare a minereului aurifer între compania și firma Transgold; sperăm că nu se va încerca în vreun fel mușamalizarea cazului.

Și ca un ultim element: compania Transgold va trebui să-și reducă producția cu 85%, în urma unei decizii luate în acest sens de Justiția ungară, într-un proces vechi de 4 ani. Vasile Țintea, directorul general al Remin (unul dintre principalii acționari ai Transgold), spune, însă, că nu este îngrijorat de sentința dată de statul vecin: "Capacitatea Transgold este foarte mare, ei nu au folosit-o încă niciodată; cota de 15% este suficientă pentru nevoile noastre". Că va fi sau nu aplicată în România, hotărârea luată de Tribunalul budapestan oricum nu-i va clinti pe australienii care fac ce vor cu aurul românesc, în disprețul total al legilor țării și al contractelor încheiate...

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Politica minciunii;

Domnul Ion Dumitru:

Îmi intitulez declarația politică de azi "Politica minciunii" promovată de Alianța D.A. în legătură cu introducerea impozitului pe fiecare hectar de teren agricol, în cuantum cuprins între 200.000 și 600.000 lei, în funcție de fertilitate și folosință.

Ne aducem bine aminte de campania vehementă, "din casă în casă", dusă de Alianța D.A. împotriva intenției Guvernului P.S.D. din perioada 2001-2004 de a introduce impozitul pe hectarul de teren agricol, din dorința de a se crea venituri suplimentare la bugetele locale.

Cu toate că sumele preconizate la hectarul de teren erau de 10-15 ori mai mici decât nivelele de impozitare preconizate de Alianța D.A. în prezent, atacurile la adresa P.S.D. au fost extrem de vehemente, ducându-se o campanie, așa cum am mai spus, din "casă în casă". Oare electoratul român a uitat de acea acțiune cu conotații demagogice? Oare ce au de spus, ce au de justificat partidele Alianței D.A., și anume P.D. și P.N.L., vizavi de intenția lor de a introduce impozitul pe hectarul de teren de circa 20 la 60 ori mai mare decât impozitul actual? Este momentul ca electoratul român să perceapă la adevărata realitate intențiile actualei "Puteri".

Nu este pentru prima dată când partidele care alcătuiesc Alianța D.A. "una spun și alta fac". Sunt numeroase exemple de acest fel. Practicând o politică a minciunii, Alianța D.A. se pregătește să intre în Opoziție. Nu de alta, dar parafrazând o zicală românească "ulciorul nu merge de multe ori la apă". Este momentul ca noi să trecem la un dialog cu oamenii pentru a deconspira acțiunile actualei Puteri, unele din ele cu un vădit caracter de atentat la siguranța națională.

În acest sens, sunt de văzut și de analizat unele prevederi anacronice din pachetul de legi pe care actualul guvern dorește să-și asume răspunderea guvernamentală în fața Parlamentului României.

  Mircea Dușa - intervenție politică intitulată Drumurile noastre...;

Domnul Mircea Dușa:

"Drumurile noastre..."

Județul Harghita este situat în centrul țării și este renumit prin frumusețile sale. Natura a fost darnică și cu frigul în această zonă, dar și cu frumusețile naturale, zonă de munte și de deal. De aici izvorăsc Oltul și Mureșul.

Există în județ peste 6000 de izvoare de ape minerale, printre cele mai cunoscute fiind cea de Borsec, Perla Harghitei și Tușnad.

Harghita este principala poartă dintre Transilvania și Moldova, prin cele trei trecători: Borsec, Lacul Roșu și Ghimeș. Aceste frumuseți pot face din Harghita o perlă a Carpaților.

Dar județul Harghita mai este renumit și prin cele mai proaste și deteriorate drumuri din țară. Județul este străbătut de 7 drumuri naționale, drumuri pe care în ultimii 30 de ani, cu excepția cârpelilor, nu s-au executat lucrări de modernizare, astfel că în unele zone nu se mai poate circula nici cu tractorul.

Referitor la acest subiect, s-a bătut la nenumărate porți, dar ele au rămas ferecate.

În sfârșit, în cursul anului 2004, soarele a răsărit și pe drumurile noastre. Astfel, a început modernizarea spre Moldova a DN. 15, DN. 13 A și 13 B, DN. 12 A, DN. 11B, iar DN. 12 a fost transformat în drum european, bucurie mare...

Aflăm totuși, cu stupoare, că în acest an lucrările vor fi conservate, deși pe DN. 15 lucrările sunt realizate 80%, de fapt, trebuie realizat stratul de uzură (ceea ce chiar ar fi o conservare), dar înghețul cu siguranță va realiza această dorință.

În aceeași situație se află și DN. 13 A și B, iar drumul european va rămâne cu tăblițele.

Stau și meditez, de ce oare Uniunea Civică Maghiară organizează chiar în aceste zile ample acțiuni privind declararea autonomiei teritoriale? Nu este nevoie, în scurt timp nu se va mai putea intra și ieși din județ, vom rămâne izolați de lume.

Și când te gândești la drumurile noastre...

  Florin Iordache - Lipsa fondurilor duce la imposibilitatea continuării activității în județul Olt;

Domnul Florin Iordache:

"Lipsa fondurilor duce la imposibilitatea continuării activității în județul Olt".

Cu adresa nr.1155 din 1 martie 2005, conducerile comune ale Prefecturii Olt și Consiliului județean Olt au adus la cunoștința domnului Ionuț Popescu, ministrul finanțelor publice, insuficiența fondurilor la nivelul județului Olt.

Prin această adresă, se solicitau fonduri suplimentare pentru ajutorul social și ajutorul pentru încălzirea locuinței, fonduri pentru susținerea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap, cât și sume pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ.

Nici centrele de îngrijire și asistență socială aflate în subordinea Direcției de asistență socială și protecție a copilului Olt nu au fonduri pentru desfășurarea în bune condiții a activității în semestrul al II-lea.

Toate aceste decalaje sunt rezultatul unei politici fiscale dezastruoase ca urmare a introducerii cotei unice de impozitare de 16%.

Dacă Ministerul Finanțelor nu găsește soluții pentru suplimentarea fondurilor, activitatea în județul Olt în semestrul al II-lea va fi afectată cu grave consecințe.

S-a constatat că această politică de dreapta dusă de Guvernul Tăriceanu este împotriva cetățenilor țării, iar lipsa de soluții demonstrează că echipa de la Ministerul de Finanțe nu este cea mai potrivită momentului și nevoilor țării.

  Romeo Marius Raicu - declarație politică privind conceptul de Good Governance și noul mediu de securitate;

Domnul Romeo Marius Raicu:

Declarație politică privind conceptul de Good governance și noul mediu de securitate.

În acest secol al globalizării, securitatea globală a devenit securitate individuală. Securitatea globală nu mai reprezintă de mult o statistică, este un concept în schimbare și, totodată, o realitate, la ale cărei riscuri suntem expuși zi de zi.

Evenimente precum 11 septembrie 2001 (atacurile teroriste din Washington și New-York) sau 11 martie 2004 (atacurile teroriste din Madrid), dar și 14 august 2003 (pana generală de curent din Statele Unite) au devenit puncte de referință în încercarea de identificare a căilor de înțelegere și reformare a unui nou concept de securitate, dar și a metodei prin care acesta poate fi transpus atât la nivel internațional, cât mai ales la nivel individual.

Inițial o preocupare a domeniului militar, conceptul de securitate a devenit un bun comun. Această tendință se datorează intereselor actuale în domeniul economic și politic, globalizării și diferențelor majore între diverse regiuni ale globului. La începutul acestui nou secol, comunitatea internațională trebuie să găsească modalități de a face față noilor riscuri sistemice, care survin pe baza celor anterioare.

De aceea, trebuie aflate noi soluții, agreate și implementate la nivel global. Noile riscuri de securitate reprezintă marea provocare a unei "guvernări valabile", iar soluțiile adecvate vor fi cruciale pentru asigurarea unei calități superioare a vieții individuale pentru deceniile ce vor urma.

Pentru a putea ajunge în mod eficient la o stare de normalitate, este foarte important să o putem descrie, să putem identifica implicațiile și magnitudinea situațiilor de criză, să putem evalua corect riscurile, dar și rezultate măsurilor luate. Dar ce standarde calitative pot fi aplicate pentru acțiunile de a încerca să stabilizezi instabilitatea?

Există, la diferite nivele de expertiză, problema transferului dezbaterii către nespecialiști, utilizatorii finali ai măsurilor de creștere a securității, dar și cea a identificării unor căi de comunicare între cele două categorii, mai ales în situații de criză. De aceea, în condițiile în care instabilitatea și riscurile multiple au escaladat, este imperativă existența unor căi de comunicare efective între actori și utilizatori, pe de o parte, dar și între diferite categorii ale decidenților, pe de altă parte.

Câteva întrebări la care ar trebui să răspundă cercurile de dezbatere din domeniul securității ar fi:

Cât de accesibilă este informația? Informație care ar trebui să provină atât din partea autorităților, decidenților, dar și din partea societății civile, mediilor academice. Ce mecanisme există pentru a stimula prevenirea? Ce instruire este disponibilă pentru nespecialiști pentru a putea crește nivelul de înțelegere și cooperare? Care este stadiul interoperabilității? Cât este de eficientă cooperarea între actori și utilizatori?

Este foarte important ca decidenții, atât la nivel național, dar mai ales la nivel global, să fie foarte corect informați asupra aspectelor referitoare la nivelul de securitate, la posibilele amenințări și riscuri. Cel mai eficient mod de a combate și soluționa eventuale probleme este de a cunoaște toate aspectele lor. De aceea, dezbaterile comune ale factorului politic și specialiștilor în domeniu, împreună cu reprezentanți ai societății civile reprezintă un important mijloc de identificare a soluțiilor necesare.

Printre cele mai mari riscuri actuale se află atacarea infrastructurii critice în procesul de distribuire. Acesta este un mijloc foarte eficient de inducere a insecurității globale, cu costuri foarte ridicate și pe un termen destul de lung.

Ce înseamnă infrastructura critică: petrol, gaze naturale, apă, sistemul bancar și financiar, asigurări sociale, telecomunicații, tehnologie informațională, sistemul sanitar și serviciile de urgență, sistemul legislativ, toate acestea fiind esențialmente interconectate.

În legătură cu această amplă problematică, se ridică nenumărate întrebări, ale căror soluții trebuie rapid identificare și adaptate realității actuale: care sunt responsabilitățile Guvernului, când ar trebui acesta să intervină, ce rol ar trebui să aibă Guvernul în privința sectorului privat, care sunt responsabilitățile companiilor naționale și multinaționale etc.

Sunt problemele actuale ale unui mediu internațional caracterizat de situații noi, cu implicații majore, în care conceptul de securitate a încetat de mult să reprezinte apanajul strategilor militari sau al cercurilor academice de specialitate. Securitatea nu mai este de mult o teorie, ci o realitate din ce în ce mai vulnerabilă. De aceea, acest concept trebuie privit ca fiind un drept fundamental și tratat ca atare, deoarece securitatea cetățeanului înseamnă securitatea unei națiuni.

România, ca participant activ al comunității internaționale, conștientizează și acceptă noile abordări ale conceptului de securitate. În plus, prin participarea la diferite acțiuni interne, dar și internaționale, implică în această dezbatere atât decidenți politici și autorități în domeniu, dar și reprezentanți ai societății civile, ai cercurilor academice și ai mass-media, pentru a construi o imagine clară și corectă a mediului internațional de securitate în care ne aflăm, dar, mai ales, pentru a elabora soluții pertinente, viabile, adecvate riscurilor actuale.

  Mihai Tudose - intervenție politică intitulată Guvernarea în interes propriu;

Domnul Mihai Tudose:

Intervenție politică intitulată: "Guvernarea în interes propriu"

În calitate de parlamentar am fost martor la un eveniment deosebit!

Am fost martor la un moment de sinceritate al unui reprezentant de frunte al A.D.A., moment concretizat într-o frază rostită în plenul Camerei Deputaților în cadrul dezbaterilor modificărilor aduse de Guvern la Codul Fiscal.

"... Și aș dori să se înțeleagă de toți deputații prezenți în sală, că interesul nostru, al parlamentarilor, acum, este să adoptăm acest proiect de lege"...!!!

Cinismul sau sinceritatea acestei informații ne anunță și în același timp ne explică lucruri mărețe:

  • Codul Fiscal a fost modificat de P.D. - P.N.L. pentru a răspunde intereselor reprezentanților săi.
  • Modificările ce se intenționează a fi aduse Codului Muncii vor trebui să răspundă așteptărilor patronilor din PD-PNL.
  • Preconizatele legi de restituire a tuturor proprietăților, indiferent de orice și în pofida oricărui argument de bun simț, se adresează intereselor lor, a lor, a reprezentanților de frunte ai PD-PNL...

Toate cele 3 măsuri de mai sus au cel puțin un element comun: binele a foarte, foarte puțini și un dezastru previzibil în viețile celor foarte , foarte mulți români.

Din aceștia din urmă, foarte, foarte mulți, care, ca urmare a guvernării în folosul a celor foarte, foarte puțini, vor plăti mai multe și mai mari impozite, taxe, accize, vor rămâne fără case și vor avea "oportunitatea " de a rămâne mai repede fără serviciu, sunt mulți români care si-au dat voturile pentru D.A.

Și-au dat voturile și cu speranța că cineva va guverna pentru ei, cei mulți!

Momentul de sinceritate la care m-am referit, practic reprezintă momentul de aducere a electoratului cu picioarele pe pământ cu un mesaj clar:

"Noi, PD-PNL, guvernăm în interesul nostru, cei puțini, iar voi, cei foarte, foarte mulți, până la viitoarele alegeri, să supraviețuiți cu bine!

Dacă puteți!!!"

  Ștefan Baban - declarație politică intitulată Rezumatul unei răpiri... anunțate;

Domnul Ștefan Baban:

Declarație politică intitulată "Rezumatul unei răpiri... anunțate".

Criza jurnaliștilor români ostatici în Irak s-a încheiat. După 55 de zile de calvar, acești semeni ai noștri s-au întors în țară și au fost întâmpinați cu lacrimi, flori, îmbrățișați de către familie, cunoscuți și colegi de serviciu. Dincolo de teroarea relatată de mass-media, dar și de ei în ultimele zile, rămân multe semne de întrebare, ale căror răspunsuri nu cred că le vom afla niciodată.

Dacă, în timpul celor 55 de zile de prizonierat nu am făcut nici un comentariu public, nu a fost pentru că sunt o persoană insensibilă, ci pentru că, stimați colegi, am avut oarece rețineri. Rețineri care nu au dispărut nici în acest moment, ba chiar mai mult, faptul că multe întrebări aflate pe buzele tuturor au rămas fără răspunsuri, îmi întăresc convingerea că am asistat cu toții la o farsă sinistră și de prost gust. Să fim bine înțeleși: nu învinuiesc pe nimeni, nu sunt lipsit de sentimente, dar să pui pe jar circa 20 de milioane de cetățeni ai unei țări, să ții prima pagină a jurnalelor și a emisiunilor de informații, îți trebuie mult curaj și mult tupeu.

Încă de la anunțul făcut de mass-media privind răpirea celor trei jurnaliști, trebuie să recunosc că am avut un sâmbure de îndoială privind răpirea acestora de către rebelii irakieni. Îndoiala a fost confirmată atunci când s-a comunicat că cei trei jurnaliști au plecat în Irak în baza unei sponsorizări făcută de un om de afaceri arab, care ulterior s-a descoperit că avea multe relații într-un partid, dar și multe relații de afaceri cu reprezentantul familiei unuia dintre cei răpiți. Atunci când reporterii acreditați în Irak de la televiziunile românești au povestit care sunt toate demersurile oficiale pe care trebuie să le facă un post pentru a obține acreditarea în acea zonă, dar mai ales pentru a-și proteja angajații, am rămas stupefiat de diletantismul ziariștilor: oricât de mult ți-ai dori să devii celebru, să fii primul care să transmiți o informație, știre senzațională, ești totuși un inconștient dacă nu ții seama de pericolele la care te expui.

Zi după zi, evenimentele au scos la iveală prea multe incertitudini și neconcordanțe care să nu te facă să-ți pui întrebări simple și la obiect. În acest timp, în țară mass-media își mobiliza toate resursele atât pentru cauze de solidaritate cu cei răpiți, dar și pentru a descoperi ițele tenebroasei sponsorizări a acestei călătorii. Din ce în ce mai puțini oameni credeau în cuvintele, solicitările și lacrimile domnului Vasile Ion, tatăl lui Marie-Jeanne Ion, atâta timp cât toți erau informați de afacerile dubioase ale acestuia cu sponsorul principal al călătoriei, ca să nu spunem excursiei. Nu sunt un inuman, sunt și eu părinte, dar nu cred că aș putea juca atâta teatru în fața unei țări cerând actualei guvernări retragerea trupelor armate din Irak, eu, care fac parte tocmai din partidul care a propus și a votat plecarea acestora acolo.

Mass-media, ca una din puterile reprezentative ale statului de drept, demontează pe zi ce trece cacealmaua răpirii celor trei ziariști. Dovadă că toată povestea lor din conferința de presă susținută acum câteva zile de aceștia este un fals grosolan, o reprezintă și reținerea unuia dintre cei trei în a face afirmații gratuite, dar mai ales a se înscrie în linia trasată de echipa răpită în Irak.

Celula de criză constituită pentru eliberarea celor trei persoane răpite a făcut tot ceea ce era omenește posibil, ba chiar mult mai mult decât ar fi fost necesar în aceste condiții dubioase. Că s-au dat sau nu bani drept răscumpărare, nu mai are acum nici o importanță. Cert este faptul că, timp de peste o lună și jumătate, am stat cu sufletul la gură pentru a afla dacă vor fi sau nu eliberați acești cetățeni. Acum aflăm cu stupoare și poate indignare, că această plecare în Irak a fost premeditată și calculată pentru a obține renume și beneficii materiale, dar a fost, în același timp, și un gest inconștient, care a costat statul român timp, bani și relații, lucruri care niciodată nu vor putea fi acoperite.

Totul este bine când se termină cu bine, zice o vorbă românească. Dar pe zi ce trece, o dată cu dezvăluirile făcute chiar de breasla celor care au fost răpiți, ne dăm cu toții seama că am fost manipulați, că am participat la mitinguri și rugăciuni crezând cu adevărat că toate sunt reale, și nu puse la cale pentru a obține laurii nemeritați ai unei meserii. Presa a fost cea care a dezvăluit farsa sinistră la care am asistat toți românii circa 55 de zile, iar întrebarea bine venită a unei ziariste de la conferința de presă a celor trei jurnaliști, și anume: "Voi ați crede această poveste pe care ne-ați vândut-o acum?" spune totul, fără a mai fi nevoie de un comentariu.

Reprezentanții postului de televiziune unde sunt angajate două dintre cele trei persoane aflate în această situație susțin cu vehemență versiunea răpirii lor. Colegii lor de breaslă, demonstrează logic, începând de la mesajele de pe telefonul mobil și terminând cu toate faptele povestite, că totul a fost o înscenare, și nu una dintre cele mai reușite.

Trist este faptul că românii și-ar putea pierde iar încrederea față de una dintre cele mai redutabile puteri ale statului: mass-media. Foamea de senzațional, călcarea pe cadavre pentru a-și atinge scopul urmărit, au făcut ca din aceste zile, mulți concetățeni de-ai noștri să fie circumspecți față de informațiile din presă. Căci cine s-a fript o dată cu ciorbă suflă și în iaurt, spune o veche zicală românească. Iar noi avem pe zi ce trece dovada că am fost fraieriți și mințiți, punându-se accentul pe umanitatea și noblețea sufletului acestui popor. Faptele care demonstrează realitatea nu fac altceva decât să întărească părerea celor mai mulți, că totul a fost orchestrat din timp și cu mare finețe. Ca urmare, și anunțata victorie a actualei guvernări față de eliberarea celor trei răpiți devine în acest moment o comedie grotească, care în nici un caz nu aduce un câștig de imagine, ci, mai degrabă, o pierdere de popularitate.

Totul se plătește în această viață. Așa se va întâmpla și în cazul celor trei ziariști care au mizat pe o minciună, dar care vor plăti cu neîmpliniri în meseria lor pentru că au vrut să devină doar renumiți. Popularitatea se plătește amarnic și crâncen.

  Valer Dorneanu - declarație politică intitulată Pensionarii, primele victime ale politicii noului Guvern;

Domnul Valer Dorneanu:

Declarație politică intitulată "Pensionarii, primele victime ale politicii noului Guvern".

Vă propunem, domnilor guvernanți, spre reflecție, un mic exemplu privind veniturile reale din pensii în anul 2005, pentru o familie formată din 2 pensionari care locuiesc într-o garsonieră la bloc și beneficiază ambii de câte o pensie lunară egală cu pensia medie a sistemului public de pensii, adică 2.340.752 lei.

Presupunem, având în vedere procentul de 30-40% al celor ce vor primi în cursul anului 2005 majorări, urmare procesului de recalculare, că doar unul din cei 2 pensionari ai familiei primește un cuantum suplimentar egal cu cuantumul mediu al recalculării, de 234.075 lei, adică 10,2%. Menționez că premisele acestui studiu de caz sunt foarte optimiste.

De la început, putem afirma că acest efect al recalculării s-a pierdut de la 1 aprilie, datorită introducerii abonamentului la gaz metan, iar în continuare se va pierde datorită majorării excesive a prețului unui metru cub de gaz, prin introducerea în valoarea acestuia a prețului abonamentului.

Mai mult, până în luna ianuarie 2006, nici unul dintre cei 2 pensionari nu va mai primi nici o indexare. În acest fel, în decembrie 2005, veniturile lor reale vor scădea cel puțin cu rata prognozată a inflației (7%).

Începând cu luna ianuarie 2006, soțul pensionar care a beneficiat de recalculare va primi indexarea anuală, iar cel de-al doilea are încă de așteptat o perioadă necunoscută de timp, în virtutea efectului de înghețare impus de prevederile OUG nr.4/2005.

Presupunem că familia noastră de pensionari nu este afectată de restul măsurilor de impozitare și accizare ce rezultă din aplicarea cotei unice, nefumând, neconsumând băuturi alcoolice, neposedând și neavând intenția achiziționării unei mașini. Ea este, însă, afectată de creșterea prețurilor. Totodată, cele câteva milioane, cu greu adunate în vederea inevitabilului eveniment, ținute la CEC sau la o bancă, vor fi și ele împuținate, căci dobânda reală pozitivă scontată a rămas doar o ipoteză de calcul.

Concluzia: în nici un caz, începând cu 1990, pensiile reale nu s-au diminuat niciodată cu 7%, ci cu procente mult mai mici. Îngrijorător este faptul că trendul de scădere se va menține, ținând seama de OUG nr.4/2005, care "îngheață", adică nu mai indexează pensiile care nu au beneficiat de recalculare, poate pentru ani de zile. Acest lucru va afecta 60-70% din pensionari, adică marea majoritate.

Este posibil ca momentul ianuarie 2005 să fi fost ultimul în care mulți au primit indexare.

Ca rezultat, vom vedea familii întregi de pensionari care renunță la aragazul cu gaz metan sau la plita electrică, la termoficare, la iluminat și la medicamente.

Aceștia sunt pensionarii pe care dorim să-i înaintăm la gradul de cetățeni europeni în timpul guvernării Alianței DA!.

  Marin Diaconescu - declarație politică intitulată: Se continuă tot așa, în învățământul oltean;

Domnul Marin Diaconescu:

Declarație politică intitulată "Se continuă tot așa în învățământul oltean".

Cu ceva timp în urmă, am făcut o altă declarație politică cu privire la abuzurile ce se fac pe linia schimbărilor comandate politic, a inspectorilor școlari de la IȘJ Olt.

Efectul acelei intervenții a fost acela că au început să se găsească tot felul de motivații copilărești și chiar grotești în legătură cu motivul schimbărilor.

Inspectorul general al IȘJ Olt afirmă chiar că: "i-a rugat pe foștii inspectori să mai rămână o lună de zile, dar ei au refuzat, prezentându-și demisiile".

S-a uitat să se spună că au fost amenințați inspectorii în permanență și li s-au adus înlocuitori din acel moment. Însuși Inspectorul General recunoaște că "Noii inspectori au fost propuși de către partid, este adevărat, dar au trecut prin biroul meu 42 de profesori, din care am ales". După ce criterii or fi fost aleși, rămâne de văzut!

Cu toate că suntem în plină activitate de materializare a muncii depuse într-un ciclu școlar, pregătirea examenelor, la Olt, se derulează acum vânătoarea de directori.

Amenințările, intimidările, șantajul sunt doar câteva din arsenalul de metode liberal-democratice ce se aplică directorilor ce ocupă aceste funcții prin concurs, dar care au marele ghinion că au promovat acel concurs în perioada 2001-2004.

Săptămâna trecută a fost rândul conducătorilor unităților de învățământ din Caracal să-și depună demisiile, așa încât directorul de la Grupul Școlar Agricol, Colegiul Național "I.Asan" directorii de la școlile generale 1,2,6,7, Grupul Școlar Industrial, Grădinițele cu program prelungit s-au conformat insistentelor solicitări ale conducerii IȘJ Olt.

Urmează conducerea școlilor din Balș, Slatina, Corabia, Scornicești.

Lăsând la o parte dorința ardentă de realizare a schimbărilor de directori care va avea un efect negativ accentuat în ce privește derularea programului de desfășurare a calendarului școlar în această perioadă încărcată pe învățământ, se încalcă flagrant Legea nr.128/1997. Astfel, au fost schimbați directori care nu și-au depus demisiile și, în aceste condiții, IȘJ Olt nu poate emite nici decizie de eliberare și nici de numire (ex. Ștefan Marin, Cuc Vicențiu - C.N. "I.Asan" Caracal); au fost numiți directori care nu activează în unitatea respectivă de învățământ (ex. a fost numită director la C.N. "I.Asan" doamna Popescu Mihaela, care funcționa în cadrul Universității Craiova); la Grupul Școlar Agricol - Caracal au fost numiți, director și director adjunct, doi ingineri (Moise Gh. și Brad Ion, iar conform legii unul trebuie să fie profesor).

Controalele care se fac au ca protagoniști inspectori nou-numiți, fără experiență în domeniul învățământului și a manageriatului școlar, aceste controale sunt evident sub comanda politică, și nu o tematică bine stabilită decât găsirea "nodului în papură".

Clientela politică a PNL-PD poate sta liniștită, va ajunge la conducerea unităților de învățământ din Olt, pentru că cei de la conducerea IȘJ Olt veghează pentru ea. Despre calitatea învățământului și implicarea celor abilitați în crearea condițiilor de învățătură pentru elevi vom mai avea timp să vorbim.

  Valeriu Ștefan Zgonea - atenționare asupra jocurilor de culise derulate de actuala putere;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Guvernul Tăriceanu își va asuma răspunderea pentru un pachet de 17 legi privind proprietatea, justiția și probabil minoritățile naționale. Având în vedere importanța fundamentală a domeniilor pe care aceste legi le reglementează, dezbaterea lor în plenul Parlamentului era absolut necesară. Cu toate acestea, sub deviza "cine nu este cu noi este împotriva noastră", premierul Tăriceanu se lansează în declarații șoc, demagogice, menite să distragă atenția opiniei publice de la haosul general în care ne-au adus. Căci, ce altceva s-ar putea ascunde în spatele afirmației: "o moțiune de cenzură ar echivala cu o acțiune împotriva integrării României în Uniunea Europeană ", dacă nu doar o încercare lamentabilă de a câștiga capital de imagine, fără a ține cont de dorințele și interesele populației? Mai bine se plimbă cu motocicleta.

Partidul Social Democrat trebuie să atragă atenția opiniei publice asupra jocurilor de culise derulate de actuala putere asupra acestui simulacru de reformă în domeniul justiției, a cărui principală "realizare" va fi faptul că, de acum înainte, procurorii vor fi subordonați Ministrului Justiției.

Cu alte cuvinte, afirmația "cunoști un procuror, ai câștigat procesul" va deveni din nou de actualitate. Și asta după 15 ani de democrație!

Dar, la ce te poți aștepta din partea acestui guvern care nu a avut nici măcar decența de a consulta, cel puțin din respect, Consiliul Superior al Magistraturii în această problemă. Acesta este respectul pe care actualii guvernanți, încălcând principiile europene la care dorim să ne aliniem, îl arată instituțiilor statului.

În ceea ce privește legile privind proprietatea, trebuie spus clar că acestea reprezintă un alt abuz grosolan al actualilor guvernanți. Astfel, după 15 ani în care au fost eliberate aproape 95% dintre titlurile de proprietate persoanelor cărora le-au fost validate cererile în baza legilor fondului funciar, munca a mii de oameni va fi ștearsă cu buretele. și, mai important, Guvernul promite să dea oamenilor și ceea ce nu există și, mai mult, toate titlurile de proprietate eliberate până acum ar putea fi lovite de nulitate. Halal reformă!

Iată, deci, că agenda publică a Guvernului nu este deloc și a cetățeanului: țăranii au vrut bani pentru a-și cultiva terenurile, Guvernul le-a dat cupoane care între timp s-au devalorizat, fiind astăzi inutile; cetățenii au dorit să plătească consumul real de energie, Guvernul le-a dat abonamente la gaze; Partidul Social Democrat a început programe eficiente de protecție socială, iar actualii guvernanți au eliminat subvențiile la medicamente! Nu peste mult timp va trebui să avizăm o propunere legislativă a Guvernului privind subvenționarea cu 90% a înmormântărilor!

Mergând pe ideea "Să schimbăm tot", interpretând greșit, dar voit, Legea nr.215/2001, actuala putere urmărește, cu ajutorul prefecților și subprefecților, să suspende / revoce președinți și/sau vicepreședinții consiliilor județene, reprezentanți ai Partidului Social Democrat, PUR și Partidul România Mare, ce prin vot democratic au fost aleși în iunie 2004. Rescrierea istoriei și confirmarea faptului că vechile obiceiuri nu se uită - "Să trăim bine!"

Și, în tot acest timp, Guvernul Tăriceanu primește cartonașe galbene de la Uniunea Europeană care, cât de curând, vor deveni roșii! Dar, ce mai contează atât timp cât amânarea cu un an a aderării avantajează Alianța PNL-PD care, între timp, va avea răgazul de a-și așeza "oamenii potriviți la locurile potrivite". Populația va fi oricum tot săracă.

Ca partid de opoziție, Partidul Social Democrat veghează la respectarea legilor și a promisiunilor făcute și consideră că depunerea unei moțiuni de cenzură pe această temă nu înseamnă stoparea accesului României către Uniunea Europeană. Dacă scoatem la iveală un adevăr atât de evident și nu ne lăsăm duși de nas de actualii guvernanți, nu înseamnă că dorim să întârziem integrarea României în Uniunea Europeană, ci doar că trăim într-o țară liberă și democrată, unde dialogul politic trebuie să fie transparent și, mai ales, în beneficiul țării.

Partidul Social Democrat va milita pentru statul de drept, pentru egalitatea tuturor în fața justiției, pentru ca nimeni să nu fie mai presus de lege!

Partidul Social Democrat va acționa pentru păstrarea tuturor angajamentelor cu Uniunea Europeană și NATO, și de aceea va iniția o moțiune de cenzură la "coletul" trimis de Palatul Victoria cu Citroenul.

  Horia Văsioiu - câteva argumente în favoarea ideii de reformare din temelii a Poliției și a sistemului judiciar;

Domnul Horia Văsioiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să vă aduc la cunoștință o faptă de o gravitate extremă. Mi clar spus, este vorba despre un atentat terorist comis la Brăila, menit să intimideze forțele Poliției și să submineze, încă o dată, încrederea oamenilor în capacitatea acestora de a asigura siguranța cetățenilor României.

Sâmbătă, 28 mai, la ora 3, comisarul Ionel Iorga, fost șef al Serviciului de Combatere a Crimei Organizate din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție, și familia acestuia au fost victimele unui atac fără precedent în rol. Atacatori, neidentificați încă, au spart geamul ferestrei de la dormitorul în care se aflau comisarul, soția acestuia și copilul lor de un an și jumătate, cu un bolovan, și au aruncat în încăpere două sticle incendiare. Într-o conjunctură cu totul suspectă, în blocul respectiv, locuit numai de angajați ai Ministerului de Interne, la acea oră nu curgea nici un fir de apă, iar alimentarea cu energie electrică și iluminatul public din zonă erau întrerupte. Doar intervenția unui coleg, care de abia se întorsese dintr-o misiune, a făcut ca familia Iorga să nu sufere nici o vătămare fizică, alegându-se doar cu sperietura și pagubele materiale produse de incendiul ce le-a cuprins apartamentul.

Nu se cunosc motivele pentru care elemente periculoase ale crimei organizate au semnat condamnarea la moarte a familiei Iorga, dar putem să ne punem cu toții o întrebare: "De unde, stimați parlamentari, atât tupeu în lumea interlopă, încât să atace în asemenea mod un polițist și pe membrii familiei lui?

Cu asentimentul dumneavoastră încerc eu, acum, să găsesc unele răspunsuri la această întrebare. sunt două motive principale care fac ca forțele răului să capete atâta încredere în faptul că fărădelegile lor nu vor fi pedepsite așa cum trebuie: Codul Penal prea indulgent, la care se adaugă complicitatea și incompetența unor oameni din Poliție și Justiție.

Da, doamnelor și domnilor! Am auzit cu toții de polițiști care au plecat la furat mână în mână cu infractorii. Polițiști care au asigurat protecția unor vaste rețele de trafic de persoane și stupefiante. Polițiști și procurori specializați în mușamalizarea unor dosare sau în "pierderea" unor probe. De procurori cu afinități spre mediul infracțional, care administrează probele de așa manieră încât să ducă, inevitabil, la "prea-sfântul NUP". De procurori care, dintr-o crasă incompetență, sunt învinși în instanță de un avocat mai istețel. De judecători care împart dreptatea în funcție de mărimea șpăgii sau de consistența sprijinului politic oferit infractorului.

De aceea, trebuie să recunoaștem, singura soluție este reformarea din temelii a Poliției și a sistemului judiciar. Și, mai trebuie să recunoaștem că în Poliție lucrurile au demarat în acest sens. Domnul ministru Vasile Blaga a început cea mai vastă operație de întinerire și de curățire a inspectoratelor județene. Aceasta trebuie să continue până la ultimul cătun, până la ultimul șef de post sau agent, pentru că avem nevoie de polițiști tineri, nepătați, competenți, devotați meseriei și cetățenilor.

Același lucru este valabil și în justiție. Din păcate, aici, din cauza sistemului legislativ și a structurilor învechite, lucrurile se mișcă mai greu, dar am încredere că și doamna ministru Macovei va aduce sistemul judiciar pe calea cea dreaptă.

Trebuie doar să avem voința politică de a-i sprijini, prin toate căile posibile, dacă vrem să trăim într-o țară mai sigură și mai dreaptă pentru orice cetățean.

Vă mulțumesc.

  Marian Hoinaru - declarație politică: Sprijinul acordat țăranului român;

Domnul Marian Hoinaru:

Declarație politică: "Sprijinul acordat țăranului român".

Prin prezenta declarație politică doresc să vă aduc la cunoștință faptul că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale își dă tot interesul în a sprijini țăranii români și, implicit, agricultura românească.

În primul rând, este măsura acordării cupoanelor pentru cumpărarea de semințe, pesticide și îngrășăminte. S-a preferat acordarea de cupoane și nu de bani, cum se acorda până acum, pentru a fi siguri că acești bani vor ajunge în agricultură.

Un al doilea mod de sprijin, adoptat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, este acordarea subvenției pentru motorină, care este de 5.000 lei/litru pentru motorina folosită în lucrările agricole, sprijin ce se acordă tuturor producătorilor și ndiferent de suprafața de teren pe care o dețin pentru semănat, recoltat și lucrări agricole de întreținere.

De asemenea, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pregătește un pachet de legi importante în domeniul agricol. În primul rând, e vorba de Legea creditului pentru investiții în agricultură, credit ce va fi acordat micilor fermieri pe o durată de 10 ani, cu o perioadă de grație de 1-5 ani. Totodată, această lege va încuraja performanța prin acordarea unei prime de succes, constând în scutirea de a rambursa 20% din creditul luat.

Cea de-a doua lege este programul fermierului, care propune să finanțeze crearea a 3.000 de ferme vegetale și tot atâtea de animale, după modelul european, pentru ca România să-și crească producția vegetală și de lapte.

Nu în ultimul rând, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a promovat deja Legea accelerării absorbției fondurilor SAPARD.

Având în vedere faptul că un important procent din populația României lucrează în domeniul agricol, este absolut necesar acest sprijin acordat producătorilor și consider că este de obligația noastră să le aducem la cunoștință aceste metode de sprijin și faptul că pot beneficia de ele.

  Petru Lificiu - informare privind demisia sa din PSD și înscrierea în Partidul Ecologist Român;

Domnul Petru Lificiu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să vă informez că duminică, 5 iunie 2005, de Ziua mondială a mediului, a avut loc Congresul extraordinar al Partidului Ecologist Român, la care s-a hotărât asocierea PER cu Forumul Ecologiștilor din România - organizație neguvernamentală de tip fundație, care reunește persoane fizice, persoane juridice, ONG-uri și asociații ale societății civile de protecție a mediului, personalități ale vieții politice, științifice, culturale etc.

Participând la acest congres extraordinar, în calitate de președinte fondator al Forumului Ecologiștilor din România, și ca membru al PER din data de 1 iunie 2005, delegat al organizației PER - București, am fost ales președinte al Partidului Ecologist Român.

Ca fondator al Forumului Ecologiștilor din România, având o preocupare constantă de peste 10 ani în domeniul ecologiei și protejării mediului ambiant, precum și o experiență de peste 4 ani de zile în acest domeniu, atât ca demnitar al Guvernului României, cât și ca membru al Parlamentului, am apreciat că activitatea mea trebuie canalizată în direcția doctrinei ecologiste europene, pentru relansarea mișcării ecologiste în România și renașterea conștiinței ecologiste a cetățenilor.

Am luat hotărârea de a mă înscrie în Partidul Ecologist Român fără resentimente față de colegii din Partidul Social Democrat, urmărind numai ceea ce am considerat întotdeauna că este drumul cel mai important pe care știu să merg și constituie o doctrină politică onestă și generoasă, dar în același timp indispensabilă pentru dezvoltarea unei țări civilizate.

Vă rog să luați notă, domnule președinte, stimați colegi, că începând de astăzi voi acționa în Parlamentul României ca deputat care reprezintă Partidul Ecologist Român, și sper ca, în viitor, prin voința cetățenilor, ecologiștii să fie reprezentați de un puternic grup parlamentar.

  Costel Ovidenie - intervenție cu tema Agricultura anului 2005;

Domnul Costel Ovidenie:

"Agricultura anului 2005"

După decembrie 1989, agricultura din România a fost examenul căzut de toate guvernele care s-au succedat, indiferent de orientarea politică a acestora.

Pământul, pentru care mulți țărani și-au dat viața atunci când cu forța acesta le-a fost luat, a revenit proprietarilor de drept.

Mare bucurie pentru țărani în primii ani de după revoluție și motiv de a uita să ceară și mijloacele cu care să lucreze acest pământ, mijloace care, fiind "bunuri ale întregului popor", au rămas în administrarea și apoi în proprietatea reprezentanților acestuia.

Pământul bun, udat de apele Ialomiței, lucrat la timp de oameni harnici, agricultori din tată-n fiu, a făcut să fie vestită prin recoltele cantitative și mai ales calitative de legume obținute, comuna Nuci din județul Ilfov. Pentru a nu fi afectați de secete, locuitorii comunei, din banii poporului și prin munca voluntară au construit două stații de pompare pentru irigații pe malul Ialomiței.

După revoluție, costurile de exploatare a acestor stații au fost din ce în ce mai mari, ceea ce a făcut ca foarte mulți locuitori să renunțe la a folosi ceea ce pentru ei construiseră.

Anul 2005 avea să le rezerve o surpriză și mai mare prin renunțarea de către stat la subvenționarea energiei electrice folosită la aceste stații de pompare. În acest fel, costurile de exploatare au crescut la un nivel insuportabil pentru cultivatorii de legume din comună.

Cu puținii bani pe care îi aveau au înființat culturile de grâu și porumb, iar speranța locuitorilor, cultura legumelor s-a stins odată cu anunțarea de către cei care administrează stațiile de pompare a costurilor pe unitatea de suprafață cultivată, costuri ridicate în cea mai mare parte datorită energiei electrice.

Din culturile de grâu și porumb, țăranii nu pot face bani deoarece nu au unde să le vândă la un preț rentabil și fără bani nu pot înființa culturile de legume. Un cerc vicios din care nu pot ieși fără ajutorul statului, așa cum se face în țările din Europa.

În numele locuitorilor comunei Nuci, solicit intervenția imediată a factorilor responsabili la nivelul Guvernului României și ai județului Ilfov de a găsi soluție de ajutorare a acestora în a face ceea ce știu din tată-n fiu, să cultive pământul pentru ei, familiile lor și pentru poporul român.

  Ilie Merce - apel pentru solidarizarea împotriva permanentelor acțiuni naționalist - șovine maghiare;

Domnul Ilie Merce:

Duminică, 22 mai 2005, două grupuri de copii, unii "maneliști", alții "rokeri", s-au hărțuit, în centrul municipiului românesc Sfântu Gheorghe. Un grup era format din copii români, altul din copii unguri. A fost o altercație banală și câteva îmbrânceli. Nici unul dintre combatanți nu a avut vreo zgârietură și nici vreo urmă de violență, așa cum a constatat și Poliția. Iată un pasaj din declarația dată la Poliție de către unul dintre participanți: "Doi indivizi s-au apucat, din senin, să se înjure în limba maghiară. Noi am trecut mai departe, dar ei o țineau pe a lor, până la un moment dat, când au țipat la noi pe românește, că suntem maneliști și că avem nevoie de viză ca să stăm în Sfântu Gheorghe. Tot atunci ne-au mai spus că mai avem doar trei săptămâni de trăit. În acel moment, m-am întors și i-am tras o palmă după ceafă unuia dintre ei, ca să ne lase în pace și să vadă că nu ne este frică de ei... Ne-am împărțit câțiva pumni, dar ei au fugit și s-a terminat totul repede".

Primarul din Sfântu Gheorghe, Albert Almos, președintele local al UDMR, a ieșit imediat în mass-media, cu o declarație bombă: " a fost un incident interetnic"; aceasta face parte dintr-o acțiune mai largă, premeditată, organizată, antimaghiară, grupul de copii români erau o "bandă" de agresori; de vină sunt profesorii de la toate școlile românești din oraș - acești profesori îi educă pe elevi în spirit naționalist-șovin, antimaghiar.

Domnul primar, un cunoscut naționalist șovin ungur, a folosit prilejul ciocnirii dintre cele două grupuri de copii pentru a lansa un atac furibund împotriva puținilor români care mai trăiesc în Sfântu Gheorghe. Domnului primar nu-i pasă de legi: a divulgat numele copiilor români, deși legea interzice acest lucru; a anunțat că va cere destituirea, de către Ministerul Educației, a profesoarei Rodica Pârvan, directoarea Grupului Școlar "Constantin Brâncuși", considerată drept principal vinovat. Motivul: în decembrie 2004, pe zidul școlii românești a fost amplasată, abuziv, o placă ce-l comemora pe savantul maghiar Losy-Schmidt Ede; profesoara Rodica Pârvan s-a opus, ca și elevii școlii; placa era amplasată ilegal, dar avea și un text mincinos - savantul ungur nu se născuse în acea clădire.

Mass-media de limbă maghiară din Covasna a sărit și ea, la fel de turbată ca și primarul Almos, împotriva profesorilor români. Iar senatorul udemerist Puscas Balint a lărgit incriminările, cerând SRI-ului să cerceteze urgent cazul care ar putea periclita siguranța națională. Solicita imperativ: "Trebuie găsiți și trași la răspundere cei care se ascund în spatele evenimentelor". În cazul când nu va primi garanții în legătură cu rezolvarea cazului, senatorul va sesiza instituțiile și organismele Uniunii Europene. Și, ca o încununare a minciunii ungurești, pe 4 iunie, la Budapesta, în contextul comemorării Tratatului de la Trianon, incidentul dintre copiii covăsneni a fost menționat ca dovadă a "suferințelor maghiarilor" în urma Trianonului, iar profesoara Rodica Pârvan a fost din nou incriminată.

Principalul incriminat, doamna profesoară Rodica Pârvan, a transmis presei un protest, pe 3 iunie 2005, în care se menționează că "domnul primar este deranjat de faptul că această școală este o unitate cu limba de predare română, iar eu sunt consilier local al PSD... S-a dezlănțuit împotriva mea, în calitate de conducător al Grupului Școlar Constantin Brâncuși, o adevărată prigoană, fiind amenințată, în permanență, cu demiterea de către domnul primar... Îmi exprim protestul împotriva acțiunii antiromânești, mă declar umilită și hărțuită, fapt pentru care mă voi adresa tuturor forurilor competente, inclusiv instituțiilor și organizațiilor Uniunii Europene, pentru a cere protecție".

Iată unde s-a ajuns, prin tolerarea permanentelor acțiuni naționalist-șovine maghiare. O solidarizare a noastră, a tuturor, în jurul profesorilor români și în jurul tuturor românilor din Covasna și Harghita este absolut necesară. Ea ar fi un act de patriotism.

  Mircea Dumitru Gheorghe Coșea - declarație politică cu titlul Efectele pozitive ale politicii de liberalizare a economiei;

Domnul Mircea Dumitru Gheorghe Coșea:

"Efectele pozitive ale politicii de liberalizare a economiei"

La nici șase luni de la preluarea mandatului, guvernul Tăriceanu a reușit să impulsioneze procesul de ridicare a gradului de competitivitate a economiei românești printr-o politică curajoasă de creștere a gradului de liberalizare economică. Introducând principiul cotei unice, guvernul Alianței D.A a înțeles că efectul pozitiv al acesteia nu poate apare decât în condițiile în care acceptă politica Băncii Naționale de apreciere a leului și de liberalizare a contului de capital, în pofida protestelor unei importante părți a exportatorilor care își vedeau amenințate privilegiile obținute printr-un leu devalorizat. Situația creată s-ar putea sintetiza printr-o întrebare nu numai simplă, dar si simplistă: Cum este mai bine să mori, de inaniție sau de indigestie?

Desigur, nici una, nici alta. Este mai bine să trăiești, numai că, și într-un caz și în altul, pentru a rămâne în viață trebuie să dai dovadă de cumpătare și înțelepciune. Paradoxal, în ambele cazuri, supraviețuirea nu depinde de penuria sau abundența mâncării, ci de modul în care se reușește să se determine limita minimă și cea maximă a cantității necesare organismului respectiv.

Organismul economiei românești trăiește în prezent acest paradox. După o foame chinuitoare și după desele leșinuri în perioadele de iarnă, când își sacrifică ultimele firimituri pentru plata importului de energie, s-a trezit în capul unei mese pline de bunătăți. După ani de zile de penurie valutară a ajuns, aproape brusc, la o abundență de valută.

Am putea răsufla ușurați, dar să nuuităm pățania unui erou al lui Anton Pan care, înfometat și obosit după o lungă călătorie, a mâncat atât de repede și de mult, la primul han întâlnit în cale, încât a sucombat.

Nu cred că trebuie să ne sperie proverbul "ce-i prea mult strică", dar asta nu înseamnă că nu trebuie ca această intrare importantă de valută să nu fie permanent observată și analizată pentru a nu strica ceva din fragilul echilibru macroeconomic pe care ne chinuim de câțiva ani să-l construim.

Banca Națională a luat o primă măsură în acest sens, liberalizând cursul, ceea ce a dus la o imediată apreciere a leului față de dolar și euro. Măsura nu a fost bine primită de către exportatori, care și-au văzut mult diminuat potențialul competitiv și a adus în discuție o posibilă dezechilibrare majoră a soldului contului curent.

Așa după cum am mai afirmat în mod public, apreciez favorabil politica Băncii Naționale și am convingerea că liberalizarea cursului este una dintre cele mai importante politici de pregătire a economiei românești pentru aderarea de la 1 ianuarie 2007. Este, în esență, o măsură care va contribui direct și eficient la restructurarea economiei și, în consecință, la ridicarea gradului ei de competitivitate în context internațional, deoarece elimină unul dintre factorii "artificiali" ai avantajului comparativ care era cursul de schimb. În perspectiva aderării, exportatorii trebuie să aibă în vedere că avantajul comparativ/competitiv nu poate fi decât de natura productivității (structural), în nici un caz de natură monetară ( subvențional).

Cred că liberalizarea ratei de schimb marchează încheierea tranziției în România, deoarece am eliminat cea mai puternică și perversă unealtă de control centralizat a economiei, aceea a intervenției constante și instituționalizate a BNR pe piața valutară. Până acum, centrul de comandă și control al economiei s-a aflat la BNR care, prin intervenția pe piața valutară a determinat în mod centralizat menținerea unui fals avantaj comparativ la export al unor ramuri și activități economice care prin capacitatea lor reală de productivitate nu ar fi putut intra pe piața internațională. Menținerea stabilității cursului prin intervenția pe piața valutară a reprezentat o barieră în calea obținerii unei reale și sustenabile creșteri de competitivitate. Degeaba am liberalizat diferite tipuri de piață și am demonopolizat economia dacă nu liberalizăm piața valutară care devine centrul vital al sistemului de piețe naționale, în condițiile globalizării și integrării economice.

Trendul de apreciere actual al leului nu îl consider, însă, un factor suficient de important pentru a putea elabora o previziune viabilă asupra evoluției cursului în acest an, deoarece această apreciere este doar efectul interacțiunii dintre cerere și ofertă pe piața valutară. În cazul politicii monetare, piața nu poate determina nivelul raportului de schimb cu preciziunea pe care o face pentru majoritatea celorlalte tipuri de mărfuri și servicii. Banii sunt un produs special prin faptul că exprimă într-o formă sintetică gradul de eficiență (productivitate socială) cu care o națiune reușește să utilizeze potențialul național de resurse, în scopul acoperirii nevoilor exprimate la un moment dat. Aceasta înseamnă că raportul de schimb dintre două monede este, în realitate, un indice al comparabilității diferitelor grade de eficiență înregistrate de diferite națiuni (sau comunități de națiuni, în cazul euro).

Teoria economică are mai multe posibilități de analiză a acestei comparabilități, dar cea mai frecvent utilizată este aceea a substituirii eficienței naționale cu rezultatul comensurabil al acesteia în economia reală, care este puterea de cumpărare. Sistemul de comparabilitate prin puterea de cumpărare PPA (parité des pouvoires d'achat. Teorie elaborată de G.Cassel în 1923) ne arată că paritatea leului față de dolar și euro ar trebui să fie alta față de cea stabilită prin liberalizarea pieței valutare. Chiar dacă trebuie să dau o veste proastă exportatorilor, trebuie să spun că în conformitate cu datele publicate de către The Economist în decembrie 2004, aprecierea leului ar fi mult mai importantă decât cea afișată în prezent. Analiza comparativă a puterii de cumpărare arată, deci, că gradul de eficiență a economiei românești este mai mare decât apare el prin rata de schimb stabilită doar prin jocul cererii și al ofertei pe piața valutară.

Cum se explică acest lucru ? Cea mai acceptată explicație este aceea dată de așa numita "teorie a scoicii", conform căreia "perla nu poate fi scoasă decât dacă se deschide scoica" ( Bertil Ohlin).

"Valoarea reală" a ceea ce înseamnă economie românească și potențialul ei de eficacitate a crescut, indiscutabil, odată cu deschiderea ei. Deschiderea, exprimată esențial prin creșterea gradului de liberalizare a piețelor și garantarea constituțională a proprietății private a condus la creșterea interesului investițional față de România. Nu trebuie să omitem nici sustenabilitatea mai evidentă a echilibrului macroeconomic din ultimii ani, acceptarea în NATO și avansul negocierilor de aderare la UE.

O foarte recentă măsură a Băncii Naționale, aceea de a ridica orice fel de restricție din calea vânzărilor și cumpărărilor de valută, atât pentru rezidenți cât și pentru nerezidenți, reprezintă încă un factor favorabil tendinței de apreciere a leului față de dolar și euro. Măsura nu este, desigur, un act de decizie unilateral al BNR, ci se înscrie în setul obligatoriu de măsuri ce trebuie luate în vederea liberalizării contului de capital, ca o condiție a respectării calendarului de aderare.

lată că, cel puțin teoretic, odată cu înaintarea României pe calea integrării, una dintre cele mai importante teme ale tranziției, aceea de a avea o economie nu numai funcțională de piață, dar și concurențională, impune cu obiectivitate și o reevaluare a ratei de schimb, în sensul aprecierii leului.

Nu știu la ce valoare va ajunge această apreciere pe parcursul acestui an, dar știu că nu va fi pe placul tuturor. În primul rând, al exportatorilor. Efectele nu vor fi ușor de suportat pentru toți cei care sunt dependenți de export și, din păcate nu sunt puțini. România are încă un important segment al forței de muncă în activități de lohn care, probabil, vor suferi cel mai mult datorită aprecierii leului. Este previzibi un trend crescător al importurilor de bunuri de consum îndelungat, ceea ce, corelat cu creșterea veniturilor, pot duce nu numai la debalansarea contului curent, dar și la puseuri inflaționiste.

Să ne întoarcem la Anton Pan. Fabula sa are ca morală îndemnul la cumpătare. Ceea ce este necesar în politica economică a acestui an este cumpătarea, adică știința preluării avantajelor abundenței de valută într-o proporție mai mare decât dezavantajele ei.

Poate mulți dintre noi ne așteptăm ca această cumpătare în utilizarea valutei și a găsirii echilibrului ratei de schimb să fie nu numai apanajul, dar și responsabilitatea Băncii Naționale.

Am o cu totul altă părere. Cred că rolul Băncii Naționale devine marginal și din ce în ce mai puțin eficient în ceea ce privește prevenirea sau atenuarea efectelor negative ale aprecierii leului. Banca Națională nu va putea avea rol decât pe piața valutară, dar adevăratele resorturi ale echilibrării ratei de schimb se găsesc în economia reală. Ele devin apanajul inițiativei manageriale, fie ea privată sau publică, care va trebui să perceapă liberalizarea ratei ca pe un stimulent al restructurării și al competitivității. De altfel, acesta este și dezideratul actualei guvernări care pune principiul liberalizării economiei la baza politicii de dezvoltare și integrare economică a României.

  Claudius Mihail Zaharia - declarație în care se face referire la o acțiune a Guvernului Tăriceanu în privința situației acordării certificatelor de revoluționar;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În declarația mea de astăzi aș dori să observ în fața dumneavoastră, în fața plenului Camerei Deputaților, o acțiune a Guvernului Tăriceanu care face în cele din urmă lumină în privința situației acordării certificatului de revoluționar.

După cum bine știm, încă de la începutul aplicării legii revoluționarilor, problema acordării certificatului de revoluționar a fost un permanent motiv de discuții și neclarități.

Anul acesta, cabinetul Tăriceanu, prin proiectul inițiat de Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor, a transformat procedura de acordare a certificatului într-un demers transparent, modern și accesibil publicului larg. Astfel, de la sfârșitul lunii iunie, fiecare document din fiecare dosar prin care se cere eliberarea certificatului de revoluționar, inclusiv declarația prin care cel care pretinde certificat povestește cum a participat la Revoluție, va fi publicat pe internet pe pagina Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR). Timp de 6 luni, fiecare dosar va putea fi accesat de orice persoană interesată, pe același site existând posibilitatea depunerii de contestații în cazul existenței unor neconformități cu realitatea.

Actualul Guvern confirmă din nou, prin punerea în practică a unei astfel de măsuri, politica de atentă gestionare a banilor publici și de creștere a gradului de transparență în rândul instituțiilor statului și rezolvă definitiv situația în care falși revoluționari să primească privilegii.

Prin acest tip de măsuri, societatea românească se îndreaptă spre una în care cetățeanul poate urmări activitatea autorităților și modalitatea în care sunt gestionați banii publici, justificarea utilizării lor și mai ales spre cine se îndreaptă ajutoarele statului.

  Horea Dorin Uioreanu - referire la intenția colegilor de la PSD de a înainta o moțiune de cenzură împotriva pachetului de legi privind proprietate și justiția;

Domnul Horea Uioreanu:

Doresc să am o poziție referitoare la intenția colegilor de la PSD de a înainta o moțiune de cenzură împotriva pachetului de legi privind proprietatea și justiția. Adrian Năstase a afirmat cu nonșalanță că, în acest mod, se încearcă o minimalizare a rolului Parlamentului.

În primul rând, doresc să precizez că, de-a lungul celor mulți ani de opoziție, PSD a tărăgănat aplicarea legilor proprietății în scopul protejării propriilor lachei și a realizat o subordonare nemaiîntâlnită a actului de justiție, drept pentru care România a fost atenționată în fiecare raport de țară. Pe lângă faptul că depunerea unei moțiuni de cenzură ar însemna un vot împotriva integrării în Uniunea Europeană, parlamentarii PSD ar arăta că cele spuse mai sus nu sunt doar cuvinte goale.

Coaliția de guvernământ s-a constituit pe sintagma "dreptății și adevărului", iar promovarea acestui set de acte normative sunt o dovadă de netăgăduit că Alianța a trecut, după 15 ani de promisiuni, la fapte: Dreptatea,constând în retrocedarea proprietăților, și Adevărul, căutat de actul justiției care nu trebuie să mai fie vorbe în vânt. Rezolvarea problemelor proprietății va regla o nedreptate istorică promovată de dictatura comunistă, consolidând proprietatea ca fundament al economiei de piață. Eliberarea justiției de corupție și ineficiență reprezintă o condiție necesară pentru ca cetățenii să își recapete încrederea în autoritățile publice.

Le propun colegilor de la PSD să facă un inventar al ordonanțelor de urgență cu care a condus țara domnul Adrian Năstase în perioada 2000-2004, transformând această instituție într-un decor necesar. Mai mult, precizez că răspunderea guvernului Tăriceanu pentru un set de legi atât de importante este un exercițiu democratic întâlnit în toate țările democratice și, de asemenea, reprezintă un exercițiu istoric de mare curaj.

  Ovidiu Brânzan - semnal de alarmă privind situația din sistemul sanitar românesc;

Domnul Ovidiu Brânzan:

În ciuda semnalelor de alarmă pe care PSD le-a tras în ultimele luni, situația din sistemul sanitar românesc se degradează alarmant de repede. La început a fost haosul cauzat de amatorismul echipei de la Ministerul Sănătății condus de Mircea Cinteză. Pe acest fond a urmat dezastrul generat de lipsa banilor, căci introducerea cotei unice de 16% a lăsat bugetul sănătății fără banii de care era neapărat nevoie.

La ora actuală, situația este atât de gravă încât putem vorbi de un genocid împotriva poporului român care, afectează în special vârstnicii și copiii. Spitalele nu mai au materiale de bază (perfuzii, seringi, pansamente etc.) și tratează doar cazurile acute dacă bolnavii își aduc medicamente de acasă. Furnizorii de materiale sanitare nu mai livrează produse medicale deoarece nu și-au primit banii și chiar dacă ar relua livrările, nu există fonduri pentru noi achiziții.

Marea majoritate a farmaciilor nu mai eliberează medicamente gratuite și compensate, iar bolnavii, în mare parte bătrâni, sunt condamnați la suferință și moarte căci nu au bani să plătească integral costul tratamentului de care au nevoie.

O ultimă măsură aberantă a cabinetului Tăriceanu lasă copiii și femeile gravide fără medicamentele gratuite de care beneficiau până acum, lucru de neînțeles într-o țară cu spor demografic negativ.

În toată această degringoladă, premierul Tăriceanu se plângecă "finanțarea insuficientă și gestiunea catastrofală a fondurilor alocate" sănătății îi dau dureri de cap. Nu înțelegem de ce nu își tratează migrenele, găsind urgent banii necesari sistemului sanitar și schimbând de urgență acel management catastrofal despre care vorbește și care aparține în fond echipei guvernamentale pe care o păstorește.

O nouă dovadă a lipsei de interes pentru nevoile bolnavilor, dar și a iresponsabilității în folosirea banului public o reprezintă situația centrului de excelență în neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar-Arseni. Proiectul acestui centru a început în anul 2000 și a fost finalizat în noiembrie 2004. Rezultatul este un spital ultramodern, cu aparatură de ultimă generație (unele aparate cum ar fi sistemul Gamma Knife fiind o premieră nu numai pentru România, dar și pentru această zonă a Europei). Panglica inaugurală a fost tăiată cu fast de ministrul Mircea Cinteză care și-a asumat realizarea, deși nu avea nici un merit. Iar apoi nimic. Spitalul nou nouț stă închis pentru că Ministerul Sănătății nu consideră oportun să finanțeze cea mai modernă unitate spitalicească din România, care ar putea realmente salva sute de vieți.

Este o dovadă de cinism și iresponsabilitate. Solicităm de urgență intervenția primului-ministru pentru ca o investiție de 32 mil. Euro., finanțată de statul român, să fie folosită în interesul pacienților, nu ținută închisă din cine știe ce interese obscure.

  Ion Mocioalcă - intervenție cu titlul Riscăm ratarea aderării din vina justiției?;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Riscăm ratarea aderării din vina justiției?"

Că justiția e unul din punctele nevralgice ale României de azi, nu mai e nici o noutate. Funcționarea tot mai defectuoasă a acestui domeniu poate, însă, pune în pericol, într-un mod cât se poate de serios, aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, mai ales în acest context extraordinar de sensibil și delicat în care au intrat planurile de extindere a acestei construcții politice, economice și sociale fără precedent, după votul negativ asupra viitoarei constituții europene dat de Franța și Olanda. Acum, mai mult ca niciodată, nu e loc de greșeli, rea intenție sau tot felul de balcanisme, menite a ne bloca undeva, la periferia Uniunii Europene.

Funcționarea proastă a justiției, inclusiv a PNA, au exasperat-o chiar și pe diriguitoarea puterii judecătorești, ministrul Monica Macovei, care, în urma numeroaselor semnale de la oficialii europeni, ar vrea să schimbe conducerea acestui parchet. Ea a remarcat că dorește eficientizarea PNA, pentru că această instituție nu a făcut mai nimic împotriva corupției și că nu oferă cazuri concrete de corupți.

Fie-mi permis, însă, să observ că, dincolo de tunurile puse pe PNA, poate justificate într-o oarecare măsură, ministrul Macovei ar trebui să se întoarcă spre propria ogradă a justițiabililor din această țară, pentru că ineficiența unui sistem poate veni și în urma blocajelor la angrenajele mai mici. Europenii doresc, dincolo de eradicarea marii corupții, un proces justiționar corect pentru orice cetățean, sentințe judecătorești în cunoștință de cauză și neumbrite de tot felul de intervenții și interese. Dincolo de corupția mare, care, desigur, e o problemă gravă și ea trebuie rezolvată cât mai curând, cred că și aici, pe scară mai mică, trebuie îndreptate lucrurile, pentru că sistemul se poate eroda și de jos iar ministrul justiției e obligat să coboare din turnul de fildeș, pentru a vedea ce se întâmplă în zona bazică a elaborării actului de justiției. O justiție sănătoasă moral și economic nu poate decât impune România ca un partener serios, cu drepturi egale, în Uniunea Europeană.

  Cristian Alexandru Boureanu - despre angajamentele Guvernului Tăriceanu în contextul integrării europene;

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

După preluarea mandatului, în decembrie 2004, Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu a declarat război împotriva corupției, deschizând mai multe fronturi pentru eliminarea cauzelor acestui fenomen. Pachetul de legi privind reforma sistemului judiciar și promovarea noilor tipuri de declarații de avere ale demnitarilor, cele mai dure din Europa, sunt premise solide pentru reușita acestui demers.

Un alt angajament al Guvernului vizează reforma economică, printr-o creștere accentuată și prin crearea unui mediu de afaceri sănătos din care să dispară petele gri. Este necesar ca între stat și oamenii de afaceri să existe o relație de parteneriat, bazată pe facilități și corectitudine, cu avantaje pentru ambele părți și benefică pentru toți cetățenii. O politică fiscală eronată și un comportament agresiv față de mediul economic au drept consecință transferarea afacerilor în economia gri și ostilitatea întreprinzătorilor privați față de față de responsabilitățile pe care le au în raport cu bugetul de stat.

În cadrul eforturilor de asanare a mediului de afaceri românesc se înscrie adoptarea de către Senat a proiectului de lege propus de Guvern privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Principalele infracțiuni reglementate prin proiectul de lege se referă la: nerefacerea arhivelor distruse în termenul legal; împiedicarea organelor de control de a efectua verificări financiare; neplata sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, precum și tipărirea sau punerea în circulație a formularelor tipizate cu regim special falsificate.

Am convingerea că prin adoptarea acestui proiect de lege și de către Camera Deputaților, Parlamentul României contribuie la reușita reformei economice în contextul integrării europene.

  Cristian Silviu Bușoi - câteva considerente privind concesionarea serviciilor de management în sistemul sanitar;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

Stimați colegi,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

Respingerea de către Senat a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2005 pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă un semnal foarte îngrijorător pentru reforma sistemului sanitar din România. Sunt profund dezamăgit de faptul că parlamentari cu experiență în medicina românească, indiferent de partidul din care fac parte, s-au aliat în Senat pentru respingerea acestei ordonanțe.

Știu că, în sistemul spitalicesc, interesele sunt foarte mari, iar bugetele care se vehiculează sunt însemnate. Acest proiect pilot se poate dovedi unul de succes și ar trebui urmat și de concesionarea serviciilor publice și în alte spitale mari, lucru care deranjează pe foarte mulți dintre cei care au putere de decizie în aceste spitale. Sunt, de asemenea, puțin credibile argumentele de respingere ale Senatului, cum că "nu ar exista deficite financiare generate de managementul actual al institutului, că managementul privat nu ar asigura retehnologizarea, că asistența medicală privată ar trebui legată în primul rând de sistemul privat de asigurări". Cu astfel de argumente, desprinse din sloganul anilor '90, "Nu ne vindem țara!", reforma sistemului sanitar nu poate merge înainte.

Este adevărat că sistemul sanitar din România nu beneficiază de resurse de finanțare suficiente, mai ales dacă facem comparația cu alte țări din Europa, și asta în ciuda faptului că în 2005 bugetul sănătății a fost de patru ori mai mare decât acum câțiva nai, înainte de introducerea sistemului de asigurări. Din păcate însă, și acești puțini bani sunt cheltuiți de multe ori fără eficiență, pentru că în acest moment nu sunt reguli clare în sistem. Și, în condițiile în care 70% din fonduri sunt cheltuite în spitale, este de înțeles preocuparea Guvernului pentru asigurarea unui mod cât mai eficient de cheltuire a acestor bani în spitale. Iar concesionarea serviciilor de management reprezintă fără doar și poate o soluție care ar putea crește eficiența și responsabilitatea cheltuirii banilor în spitale, o soluție care ar crește calitatea serviciilor și ar controla costurile.

Avem nevoie, fără doar și poate, de profesionalizarea managementului din spitale. De aceea, în cel mai scurt timp, voi propune modificarea Legii spitalelor, astfel încât poziția de manager de spital să fie obținută pe baza încheierii unui contract de management, iar această funcție să fie incompatibilă cu orice altă funcție în cadrul spitalului. Legea spitalelor va trebui să permită, de asemenea, concesionarea serviciilor de management și să încurajeze construcția de spitale private în România.

Stimați colegi,

Eficientizarea cheltuirii banilor în sistemul sanitar și organizarea în mod profesionist a serviciilor în spitalele din România reprezintă elemente esențiale ale reformei sistemului. Cei care își simt amenințate interesele se vor opune din răsputeri oricăror schimbări semnificative. Ordonanța de urgență a Guvernului pentru aprobarea concesionării unor servicii publice în cadrul Institutului clinic Fundeni reprezintă o etapă a acestei reforme reale. Vă solicit dumneavoastră, stimați colegi deputați, ca în momentul dezbaterii legii privind aprobarea ordonanței în Camera Deputaților să votați pentru aprobarea acestui proiect.

  Niculae Bădălău - declarație politică privind starea deplorabilă a autostrăzii București - Pitești.

Domnul Niculae Bădălău:

Declarație politică privind starea deplorabilă a autostrăzii București-Pitești.

Despre starea jalnică a drumurilor din România s-au spus multe, și pe bună dreptate, însă, în momentul în care se vorbește despre o autostradă precum București-Pitești, trebuie să ne punem mari semne de întrebare.

Autostrada București-Pitești a fost reabilitată în perioada 1997-2000, pe vremea când domnul Traian Băsescu era ministrul transporturilor, însă starea ei actualmente este îngrozitoare. Teritoriul județului Giurgiu, pe care îl reprezint, este străbătut de această autostradă între 18+500 km - 44+500 km, iar situația nu este cu nimic diferită. În ultimii ani, în care starea autostrăzii s-a înrăutățit, tranzitul s-a îngreunat considerabil, dar, ceea ce este îngrijorător, s-a înregistrat un număr foarte mare de accidente rutiere, aproximativ 35.

Singura schimbare semnalată este amplasarea unor indicatoare pentru limitarea vitezei pe autostradă la 60 km/h. Această limitare nu este în nici un caz normală, decât dacă ar fi o semnalare a faptului că nu putem să intrăm în Europa decât cu cea mai mică viteză.

Luând în considerare situația critică în care se află această porțiune, consider imperios necesar ca în cel mai scurt timp să se intervină pentru demararea lucrărilor de reparație și reabilitare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

   

- Pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 24 iulie 2019, 1:45
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro