Plen
Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.176/22-11-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 15-11-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 noiembrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:  

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse de domnul Dan Radu Rușanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Bună dimineața, stimați colegi,

Deschidem ședința de astăzi pentru a prezenta intervențiile.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Mediocru;

Din partea grupului parlamentar al P.S.D., domnul Ioan Dida, dacă este prezent. Dacă nu, domnul Dumitru Bentu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Mediocru".

Horațiu a lansat celebra "aurea mediocritas", linia de mijloc, echilibrul, cu alte cuvinte, care trebuie să fie prezent în relațiile pe care omul le are cu sine însuși și cu cei din jur.

Cu timpul s-a produs o imersie semantică, "mediocritas" dobândind în limba română conotația unei valori modeste, plasate adesea între acceptabil și penibil. Deschidem, în acest context, "catalogul miniștrilor", o inițiativă a unui cotidian central care, pe baza notelor acordate de cititori, prezintă mediile obținute de cei care ne conduc, în ultimă instanță.

Până acum au fost evaluați următorii miniștri:

Monica Macovei - 7,62; Zsolt Nagyi - 7,31; Teodor Atanasiu - 7,04; Gheorghe Flutur - 6,71; Ioan Codruț Sereș - 6,6o; Eugen Nicolăescu - 6,35; Gheorghe Barbu - 6,29; Mircea Miclea - 6,15; Vasile Blaga - 5,92; Anca Boagiu - 5,80; Sulfina Barbu - 5,48; Gheorghe Dobre - 5,25; Sebastian Vlădescu - 4,82; George Copos - 3,22.

Așteaptă să fie "scoși la tablă" Adrian Iorgulescu, Răzvan Ungureanu, vicepremierii Marko Bela și Gheorghe Pogea. Nu credem însă că prestațiile celor aflați în faza de așteptare vor contribui la creșterea mediei obținute de Guvern în acest moment.

Și pentru că tot am amintit de respectiva medie, aceasta este de 6,04 - mediocră în toată splendoarea ei. Este media celui mai "performant Guvern" din ultimii 15 ani. Aprecierea nu putea veni decât din partea președintelui Băsescu, cel care n-a fost niciodată premiant și care demonstrează acest lucru prin oricare din acțiunile sale. Recentul sondaj de opinie îl contrazice, de asemenea, pe evaluatorul din deal - doar 35,4% la precedenta cercetare sociologică.

Nu putea fi altfel, întrucât cei mai mulți români apreciază că o duc mai rău, comparativ cu perioada de referință a anului 2004, când la putere se afla Partidul Social Democrat, chiar dacă celebrul procent liberal 16% (primit cu rezervă și cu ostilitate uneori), ar fi trebui să se înscrie în categoria măsurilor de succes luate de Executivul arcuit.

De altfel, toată alianța este pe tobogan, deci lucrurile au intrat în matca lor firească.

Iarna bate la ușile românilor, inclusiv la cele ale guvernanților chiar din această lună. Vor cânta cu toții, fiecare însă cu spaimele sale "Te uită cum ninge noiembre..."

Mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Antal István - intervenție pe tema unor grave abuzuri în sistemul cooperatist;

În continuare, domnul Alexandru Mocanu, Grupul parlamentar al P.D., Liviu Miroșeanu, Constantin Traian Igaș. Nu este.

De la Grupul parlamentar al U.D.M.R. domnul Istvan Antal, Becsek-Garda Dezso. A, domnul Antal, mă scuzați.

 

Domnul Antal István:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

În cursul anului curent, de la această tribună, de două ori, am atras atenția și am făcut apeluri către consiliile locale și județene, către mass-media de a ajuta la popularizarea Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației și, în special, asupra art. 117 care are scopul de a demara procesul de reorganizare a domeniului cooperatist pe baze democratice.

Și, totuși, trebuie să constat cu amărăciune că în țară implementarea Legii nr. 1 continuă să genereze conflicte. Ultimele redute ale comunismului, UCECOM și FEDERALCOOP, nu renunță la practicarea "centralismului democratic". În acest context vă relatez un caz specific acestei practici.

Nemulțumit de forma finală a Legii nr.1/2005 președintele Cooperației meșteșugărești, domnul Dîngă Dumitru, a pornit o luptă aprigă împotriva tuturor celor care au avut legătură cu legea dar, în mod special, împotriva parlamentarilor proveniți din cooperație cum este și domnul inginer Ștefan Giuglea, deputat de Constanța, în legislatura 2000-2004, care a lucrat efectiv în comisia specială creată în acest sens.

Domnul președinte al cooperației a dispus Consiliului de conducere al cooperației meșteșugărești din României ca din decembrie 2004, inginerul Giuglea și un alt domn din Sibiu să nu mai fie primiți la vechiul loc de muncă după expirarea mandatului de parlamentar. Sarcina a fost preluată imediat de septuagenarul Moise Caliminte, președintele ATCOM Constanța, care a acționat după scenariul aprobat de președintele UCECOM în scopul înlăturării președintelui Giuglea Ștefan de la Societatea comercială pe acțiuni "Muncă și Artă", scuzați Cooperativa pe acțiuni "Muncă și Artă", deși după expirarea mandatului de deputat al domnului Giuglea, atât Consiliul de administrație cât și AGA au emis decizii și hotărâri de recunoaștere de alegere a acestuia pe funcție.

Contestat de vechii conducători ai UCECOM-ului, cei care au acționat împotriva dumnealui prin scrisori de intimidare, trei controale dispuse de ATCOM și 4 dispuse de UCECOM București și, în final prin jocuri de culise cu mafia cooperatistă, a reușit ca la AGA din 19.08.2005, ilegală, de altfel, nestatuară și trucată, să-l înlăture din funcție pe domnul Giuglea Ștefan. Și acest scenariu se derulează cu toți oamenii incomozi care sunt anihilați, astfel ca toate cooperativele să se afilieze obligatoriu la ATCOM Constanța care trebuie să aibă-l aibă în continuare președinte pe numitul Caliminte. Au creat și susținut zeci de focare conflictuale, tocmai pentru a-și atinge scopul, la Cooperativa "Igiena", "Auto-sud", "Îmbrăcămintea", "Radiotehnica", "Prestarea" și la celelalte.

Revenind la aceste nedreptăți, Societatea Internațională pentru Drepturile Omului care are foarte multe sesizări din cooperație, a avut un reprezentant, pe domnul consilier Vișan Nicolae, care a constatat următoarele: așa zișii cooperatori aduși de grupul de presiune au fost la cârciumă în preziua și în dimineața ședinței, iar pe deasupra li s-au dat și câte 500 de mii de lei ca să nu-l voteze pe domnul inginer Giuglea, deși după lege și statut nu aveau drept de vot. AGA de la SCA Muncă și Artă a fost un puci în care domnul Caliminte și-a aplicat propria lege.

În urma analizei efectuate privind aplicarea Legii nr. 1, s-au constatat următoarele nereguli privitor la cazul prezentat de mine. Au fost încălcate art. 34 alin. 1, art. 24 alin.1, art. 28 alin. 1. Acest material prezintă explicit toate neregulile constatate.

(În continuare s-a consemnat conform materialulul depus de către domnul deputat la secretariarul de ședință.)

În urma analizei efectuate privind aplicarea legii nr.1/2005 s-au constatat următoarele nereguli privitor la cazul d-lui M. Caliminte descris mai înainte:

Au fost încălcate articolele:

  • art. 34 alin. (1), care spune: "adunarea generală este alcătuită din totalitatea membrilor cooperativei",
  • art. 24 alin. (1) care spune: "la data înscrierii în cooperative fiecare membru cooperator trebuie să verse minim 30% din valoarea părților sociale subscrise"
  • art. 28. alin. (1), care spune: "membrii cooperatori pot fi excluși din cooperativă în următoarele cazuri: nu a vărsat diferența din valoarea părților sociale subscrise în termenul prevăzut de lege, după ce au fost puși în întârziere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire respectiv dacă devin membri cooperatori în societăți cooperative concurente..."

În mod explicit neregulile au constat din:

  1. La data când s-a ținut AGA doar 34 de membri îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 1/2005 respectiv art.24 și de hotărârea adunării generale din 18 martie 2005, care a stabilit capitalul social al fiecărui membru la nivelul de două salarii minime pe economie, respectiv 6.200.000 lei.
  2. La adunarea generală trebuiau să participe 533 de acționari, dacă vărsau minim 30% din capitalul social. Adunarea fiind ordinară, la a doua convocare, prezența trebuia să fie o treime din numărul acționarilor, adică 177 de acționari. (art. 36. alin. (2)).
  3. La începutul ședinței în sală, conform procesului verbal al comisiei de validare, erau 81 de membri.
  4. Adunarea generală a fost nestatutară conform art. 13. alin. (1) din statutul SCA Muncă și Artă (și art. 22 din noul statut), care spune "adunarea generală este condusă de președintele consiliului de administrație". Prin presiuni și manevre adunarea a fost condusă de reprezentantul ATCOM, Moise Caliminte, care era doar invitat, încălcând grav art. 7. punctul d) din Legea nr. 1/2005, care prevede principiul autonomiei și independenței societăților cooperatiste.

Din cele prezentate în materialul pus la dispoziția mea de Societatea Internațională pentru Drepturile Omului reiese clar că s-au încălcat grav drepturile omului.

  1. Caliminte Moise a propus pseudoadunării generale începerea ședinței, spunând că o să mai vină acționari pe parcurs, deși în sală erau 84 de acționari din 177 cât era legal. Ultimul acționar al 87-lea a venit după 3h 30min de la începerea ședinței. La aprobarea noului statut, la articolele ce stabilesc capitalul social/cooperator valoarea acestuia s-a modificat de la 6.200.000 lei vechi la 1.000.000 lei vechi (gest populist, retroactiv și imposibil de aplicat tehnic). Secretariatul a anunțat că din cei prezenți în sală, 15 cooperatori nu îndeplinesc, nici în condițiile impuse de Moise Caliminte, legalitatea participării la ședință.
  2. După aceste artificii pentru consiliul de administrație au fost propuse și alese persoane care nu îndeplinesc condițiile art. 47 din Legea nr. 1/2005, care prevede: "1. Membrii consiliului nu pot fi asociați, acționari, administratori, directori executivi sau cenzori în societățile comerciale care au același obiect de activitate cu cel al societății cooperative. 2. nerespectarea alineatului 1. atrage revocarea din calitatea de membru al consiliului de administrație "... și chiar excluderea din societatea cooperativă" (ex. Năcescu George, Nistor Toma, Solomon Ion, Tănase Niculaie, Pintilie Victor sunt președinți la cooperative concurente)
  3. Datorită grupului de presiune format în mod ilegal s-a ignorat total art. 122 din Legea nr. 1/2005 care prevede: "în cazul societăților comerciale pe acțiuni înființate până la data de 31 decembrie 2003, dacă prin statut este prevăzut votul proporțional cu numărul de acțiuni, acesta poate fi menținut în limitele prevăzute de lege". Acest lucru nu s-a făcut, deși era prevăzut atât în statutul vechi cât și în cel nou, votul făcându-se pe persoană, nu pe număr de acțiuni. Iar la numărarea voturilor "secrete" au participat doi președinți de la alte cooperative concurente, mai mulți "voluntari", precum și reprezentantul UCECOM (Dan Dumitru) care a fost de 4 ori în control la SCA Muncă și Artă.
  4. Consiliul de administrație ales în adunarea generală ilegală și nestatutară, s-a întrunit în zilele 22 și 24 august 2005 și a luat o serie de hotărâri, printre care și destituirea contabilului șef , deși art. 45. alin. (6) din Legea nr. 1/2005 prevede: "membrii consiliului de administrație își încep activitatea numai după ce au semnat contractul de administrare în care sunt prevăzute criteriile de performanță aprobate de adunarea generală", iar art.44 prevede că: "hotărârile adunării generale nu pot fi executate dacă nu sunt îndeplinite formalitățile privind înregistrarea la registrul comerțului."

Din cele prezentate în materialul pus la dispoziția mea de către Societatea Internațională pentru Drepturile Omului reiese clar că s-au încălcat grav drepturile omului.

Pun la dispoziția Parlamentului și acest material pentru informarea foștilor colegi ai domnului deputat Giuglea, despre care este vorba în acest material.

(În continuare, se consemnează al doilea material depus de către deputat la secretariatul de ședință).

Societatea Internațională pentru Drepturile Omului - Secția română, care își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul țării și, în special în mun. Constanța, apără interesele generale și particulare ale cetățenilor din România, având la bază cadrul legal stabilit de Legislativ prin legi, ordonanțe, hotărâri, vă aducem la cunoștință grave aspecte de încălcare a legii și a statutelor în cooperația din Constanța.

Una din cele mai dezbătute legi din Parlamentul României în legislatura 2000-2004 a fost și Legea de organizare și funcționare a cooperației. Bineînțeles că această lege nu este perfectă și nu poate mulțumi pe toată lumea dar mai cu seamă septuagenara și octogenara conducere UCECOM care a țintuit cooperația meșteșugărească în preceptele și dogmele anilor 1970.

Nemulțumit de forma finală a Legii nr.1/2005, președintele cooperației meșteșugărești, Dinga Dumitru, pornește o luptă aprigă împotiva tuturor celor care au avut legătură cu legea dar, în mod special, împotriva parlamentarilor proveniți din cooperație, cum este și inginerul Ștefan Giuglea, deputat de Constanța între 2000-2004, care a lucrat efectiv în comisia special creată în acest sens.

Dinga impune Consiliului de conducere a cooperației meșteșugărești din României din decembrie 2004, ca inginerul Giuglea și alt domn din Sibiu, să nu mai fie primiți la vechiul loc de muncă după expirarea mandatului de parlamentar.

Sarcina este preluată imediat de septuagenarul Moise Caliminte, președintele cooperației din Constanța, care după un scenariu mizerabil aprobat de Dinga, începe lucrarea de înlăturare a președintelui de la Muncă și Artă, Giuglea Ștefan, deși după întoarcerea din Parlament CA și AGA emit decizii și hotărâri de recunoaștere și de alegere a acestuia pe funcție. Calimente le contestă și, prin scrisori de intimidare, controlate de la ATCOM Constanța (3) și UCECOM București (4), jocuri de culise cu mafia cooperatistă constanțeană, reușește ca în AGA din 19 august 2005, ilegală, nestatutară și trucată, să-și îndeplinească sarcina dată de Dinga, adică să-l înlăture din funcție pe Giuglea Ștefan.

Scenariul lui Dinga se derulează și toți oamenii incomozi sunt anihilați astfel ca toate cooperativele să se afilieze obligatoriu la ATCOM Constanța, care trebuie să-l aibă în continuare președinte pe Caliminte.

Caliminte crează și susține zeci de focare conflictuale tocmai pentru a-și atinge scopul:(ex. la Cooperativele Higiena, Auto-Sud, Imbrăcămintea, Radiotehnica, Prestarea etc.). Revenind la AGA de la Muncă și Artă, Societatea internațională pentru drepturile omului care are foarte multe sesizări din cooperație, a avut un reprezentant în persoana domnului consilier Vișan Nicolae, care a constatat următoarele:

Așa zișii cooperatori, aduși de grupul de presiune dirijat de Caliminte, au fost la cârciumă în preziua ședinței și în dimineața ședinței, iar pe deasupra li s-au dat și câte 500 mii lei ca să nu-l voteze pe Giuglea, deși după lege și statut nu aveau drept de vot.

AGA de la Muncă și Artă a fost un puci în care Caliminte a făcut legea.

Considerăm că adunarea generală a cooperatorilor din 19 august 2005 nu a fost statutară: s-au încălcat prevederile art. 11(1) care spune "Adunarea generală este condusă de președintele consiliului de administrație" (funcție pe care o deținea Ștefan Giuglea), ea fiind condusă însă de Caliminte Moise care avea doar statut de invitat; art. 40(2) care spune "Au calitatea de membru cooperator persoanele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a. își desfășoară activitatea în organizație prestând o muncă utilă și b. participă la capitalul social al organizației conform statutului."

În sală doar 34 de persoane îndeplineau aceste condiții, ceilalți aveau statut de membri asociați cu drept de vot consultativ (art.52 alin. 1, 2, 3, 4, 5), conform statutului cooperativei la acel moment. Caliminte abuzează de funcție, susținut de grupul de presiune, încalcă statutul și toată lumea votează deliberativ, toate materialele, inclusiv noul statut.

Adunarea generală nu a fost legală. Ilegalitățile comise de Caliminte Moise cu aprobarea lui Dumitru Dinga sunt următoarele:

  1. Adunarea generală a fost ilegală și pentru că nu s-a respectat Legea 1/2005 art. 34(1) care spune "adunarea generală este alcătuită din totalitatea membrilor cooperativei", 24(1) care spune "la data înscrierii în cooperative fiecare membru cooperator trebuie să verse minim 30% din valoarea părților sociale subscrise", 28(1) care spune "membrii cooperatori pot fi excluși din societatea cooperatistă în următoarele cazuri:
    1. Nu a vărsat diferența din valoarea părților sociale subscrise în termenul prevăzut de lege după ce au fost puși în întârziere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire;
    2. Devin membrii cooperatori în societăți cooperatiste concurente...
  2. Adunarea generală a SCA Muncă și Artă din 18 martie 2005, coroborată cu hotărârea UCECOM din decembrie 2004 a hotărât capitalul social al fiecărui membru cooperator să fie de două salarii minime pe economie, respectiv 6.200.000 lei. Toate cele 578 persoane care aveau părți sociale la S.C.Muncă și Artă au fost anunțate prin scrisori cu confirmare de primire, iar cei care nu au confirmat au fost notificați prin presă. La data adunării doar 34 membri îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.1/2005 art.24(1) și a hotărârii adunării generale din 18 martie 2005.
  3. La adunarea generală trebuiau să participe 533 de acționari (578 de acționari din care se scad 30 de cereri de retragere și 15 decedați) dacă aveau capitalul social vărsat de min. 30%. Adunarea fiind ordinară, la a doua convocare, prezența trebuia să fie de o treime din numărul acționarilor, adică 177 de acționari (art. 36(2) Legea nr.1/2005 care spune "..la a doua convocare, adunarea generală ordinară poate să delibereze problemele înscrise pe ordinea de zi cu 1/3 din numărul membrilor cooperatori"), după aprobarea noului statut.
  4. La începutul ședinței în sală, conform procesului verbal al comisiei de validare erau 81 de membri.
  5. Abuzând grosolan de funcțiile lor, reprezentantul ATCOM, Moise Caliminte și reprezentantul UCECOM, Dan Dumitru, și-au asumat ilegal răspunderea ca cele 271 persoane notificate în presă să nu mai fie luate în considerație ca acționari, deși în sală erau și aceștia. Astfel, dacă din 533 se scad 271, rămân 262 de acționari iar o treime reprezintă 87 de acționari.
  6. Adunarea generală a fost nestatutară conform art. 13(1) din Statutul SCA Muncă și Artă (și art. 22 din noul statut), care spune: "Adunarea generală este condusă de președintele consiliului de administrație..." Prin presiuni și manevre de culise, adunarea a fost condusă de reprezentantul ATCOM, Moise Caliminte, care era doar invitat, (și pentru intimidarea și influențarea adunării, vine cu Vlad Radu și Voican Ionică, contabilul șef și respectiv secretarul ATCOM), încălcând grav art nr. 7 (d) din Legea nr. 1/2005 care vorbește despre principiul autonomiei și independenței societăților cooperatiste. Este cât se poate de clar că s-au încălcat grav drepturile omului.
  7. Pentru că adunarea era ilegală și nestatutară (nu exista cvorum) nici după artificiul grosolan asumat de Moise Caliminte și Dan Dumitru, s-a propus cooptarea a încă trei membri aflați în sală, cu statut de invitat, care nu depuseseră părțile sociale conform legii.
  8. Caliminte Moise propune pseudoadunării generale să înceapă ședința spunând că or să mai vină acționari pe parcurs; (de aceea trage de timp, adunarea ținând 5 hore și 30 de minute). Menționăm că în sală erau 84 de acționari (81+ 3), ultimul acționar, al 87-lea, venind după 3 ore și 30 de minute de la începerea ședinței, după aprobarea statutului. La aprobarea statutului, la articolele ce stabilesc capitalul social/cooperator, Caliminte Moise ignora hotărârea adunării generale din 18 martie 2005 în care se stabilește capitalul social/cooperator de 6.200.000 lei și impune capitalul minim/cooperator de 1.000.000 lei (gest populist retroactiv și imposibil tehnic) și conchide că toți cooperatorii prezenți în sală îndeplinesc condițiile de participare. Secretariatul anunță că din cei prezenți în sală 15 cooperatori nu îndeplinesc nici condițiile impuse de Moise Caliminte, legalitatea participării la ședință.
  9. În Consiliul de administrație au fost propuse și alese persoane care nu îndeplinesc condițiile art. 47 din Legea nr.1/2005 care spune:
    "1.- Membrii Consiliului de administrație nu pot fi asociați, acționari, administratori, directori executivi sau cenzori în societăți comerciale care au același obiect de activitate cu cel al societății cooperatiste" (ex.Nacescu George, Nistor Toma, Solomon Ion, Tănase Niculaie, Pintilie Victor sunt președinți la cooperative concurente).
    2.- Nerespectarea art. 1 atrage revocarea din calitatea de membru al Consiliului de administrație..., și chiar excluderea din societatea cooperatistă...)".
    La fel, acest grup de presiune format de cei menționați mai sus încalcă drepturile omului.
  10. Datorită grupului de presiune format din cei 5 președinți de cooperative (care funcționează ilegal și sunt concurente), la propunerea lui Caliminte se ignoră total art. 122 din Legea nr.1/2005 care spune: "În cazul societăților comerciale pe acțiuni (cum este S.C.Muncă și artă), înființate până la data de 31 decembrie 2003 dacă prin statut este prevăzut votul proporțional cu numărul de acțiuni, acesta poate fi menținut în limitele prevăzute de lege"; acest lucru nu s-a făcut deși era prins în ambele statute - vechi și nou -, votul făcându-se pe persoană și nu pe număr de acțiuni (alt abuz făcut de Caliminte).
  11. La numărarea voturilor "secrete" participă doi președinți de la cooperative concurente, mai mulți "voluntari", precum și reprezentantul UCECOM, Dan Dumitru (cel care a fost de 4 ori în control la SCA Muncă și Artă), care chiar face procesul-verbal al comisiei de numărare a voturilor, ignorând cu brutalitate cele mai elementare principii ale democrației cooperatiste (pentru a face jocul șefilor săi de la centru).

Consiliul de administrație, ales în adunarea generală ilegală și nestatutară, s-a întrunit (ilegal și nestatutar) în zilele de 22 și 24 august 2005 și au luat o serie de hotărâri printre care și destituirea contabilului șef, deși art. 45(6) din Legea nr.1/2005 spune: "Membrii Consiliului de administrație își încep activitatea numai după ce au semnat contractul de administrare în care sunt prevăzute criteriile de performanță aprobate de adunarea generală". Art. 44 (1, 2) care spune că "hotărârile adunării generale nu pot fi executate dacă nu sunt îndeplinite formalitățile privind înregistrarea la Registrul comerțului".

În țară sunt sute de astfel de conflicte între cooperatori și structurile de conducere ale ATCOM și UCECOM și se duce o luptă acerbă pentru afilierea obligatorie a cooperativelor la structurile rigide care au condus cooperația până acum.

Apelăm la dumneavoastră pentru că nu este posibil ca într-o țară democrată, un fost parlamentar să fie hărțuit moral sau politic pentru activitatea lui din timpul mandatului.

Vă rugăm să analizați cu multă atenție această scrisoare pentru ca astfel de probleme să nu aibă nici foștii nici actualii parlamentari.

Vă solicităm ca, în numele legii, să luați măsurile care se impun, să trageți la răspundere și să eliminați din structurile de conducere elementele negative ("dinozauri"), generatoare de conflicte.

Acest caz pe care l-am relatat nu este unul izolat. În țară sunt sute de astfel de conflicte între cooperatori și structurile de conducere ale ATCOM și UCECOM și se duce o luptă acerbă pentru a determina afilierea obligatorie a cooperativelor la structurile rigide care au condus cooperația până acum în scopul de a conduce în continuare în același mod.

Practic, dacă aceste nereguli se continuă se reface acea structură nedemocratică care a dirijat mișcarea cooperatistă în ultimele decenii.

Pun întrebarea: este posibil în România de astăzi ca un deputat, după ce-și termină mandatul, să nu beneficieze de drepturile sale asigurate de legislație și să fie hărțuit de oamenii defunctului regim comunist?

Solicit de la această tribună conducerii Agenției Naționale pentru IMM-uri și Cooperație, autoritatea însărcinată, de altfel, de lege cu supravegherea aplicării acestei legi, să analizeze cu responsabilitate acest caz și să prezinte Parlamentului o informare privind neregulile constatate în perioada care a trecut de la începerea reorganizării pe baze democratice a sistemului cooperatist.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnul coleg.

 
Gheorghe Firczak - declarație-omagiu lui Vasil Turok Hetes, întâiul președinte al Consiliului Mondial al Rutenilor;

Din partea minorităților naționale domnul Gheorghe Firczak.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Omagiul lui Vasil Turok Hetes".

La sfârșitul săptămânii trecute, din păcate, Vasile Turok Hetes, întâiul președinte al Consiliului Mondial al Rutenilor, a trecut la cele veșnice. Profesor, dramaturg și activist cultural rutean, originar din Regiunea Preșov, Vasil Turok Hetes a absolvit studiile secundare la Bratislava și s-a înscris la Universitatea Comenius. Timp de mai bine de 20 de ani, între 1965 și 1985 el a predat slovacă, ruteană, filosofie și estetică la Școala medie din Preșov. Începând cu anul 1985 a activat ca dramaturg la Teatrul Duhnovici din aceeași localitate unde, spre sfârșitul anilor '80, a pus în scenă pentru prima dată piese de teatru în limba ruteană.

După revoluția din anul 1989, Vasil Turok Hetes a devenit conducătorul renașterii naționale rutene în Slovacia. În timp ce prezida Societatea renașterii rutene a înființat publicația săptămânală de limbă ruteană Narodnâi Novinki, un program de televiziune în limba ruteană în Slovacia și o secție ruteană în cadrul Universității din Preșov.

Este, de asemenea, adevărat că datorită intervenției sale în mare parte, Teatrul Duhnovici din Preșov a adoptat o orientare ruteană începând cu anul 1990. De atunci și până în prezent a tradus în ruteană și a pus în scenă mai multe piese de teatru din repertoriul mondial. Ca președinte fondator al Congresului mondial al rutenilor, Vasil Turok Hetes a avut succes în convingerea rutenilor din Slovacia și din țările vecine să interacționeze cu organizații ale minorităților naționale din alte părți ale Europei. Totodată, a îndeplinit funcția de vicepreședinte executiv al Organizației Maison de Pays, o organizație cu sediul în Franța care reprezintă popoarele fără țară.

Permiteți-mi să vă prezint și omagiul președintelui actual al Consiliului mondial al rutenilor, academician Paul Robert Magoci: "Vasil a fost o personalitate unicat printre ruteni, a fost un clarvăzător și chiar dacă a iubit profund cultura ruteană, nu s-a lăsat orbit de această dragoste și nu s-a lăsat îndepărtat de cultura universală și de lumea în ansamblu. Vasil și-a legat ultimii 10 ani ai vieții sale de teatru, pe care l-a transformat într-un instrument de popularizare a limbii rutene. A atins în mare măsură acest țel când a prezentat versiunea proprie a operelor însemnate din repertoriul universal, a căror tematică a pătruns în inima fiecărui om, indiferent de naționalitate și limbă. Vasil a fost clarvăzător, de asemenea, și în munca socială pentru binele rutenilor, ca fondator și, în decursul multor ani, ca președinte al Consiliului mondial al rutenilor, el a înțeles mișcarea ruteană în cel mai larg sens al acestui cuvânt, ca un fenomen care cuprinde nu numai geografic teritoriul din America până în Ucraina, ci ca pe ceva care are trecut, prezent și înseamnă și viitor. Pentru Vasil poporul rutean nu se termina nici la granițele Slovaciei, nici bineînțeles în instituțiile din Preșov sau în apartamentele persoanelor individuale din Bratislava. Din această cauză, Vasil nu s-a lăsat atras în bălăcăreala unor războaie, în care ambițiile personale au fost ridicate deasupra interesului pentru toți rutenii.

Astăzi, mai mult ca niciodată, rutenii din Slovacia și din lumea întreagă au nevoie de această atitudine intuitivă și universală. Vasil nu mai este fizic printre noi, însă spiritul și convingerile lui trebuie să rămână cu noi pentru totdeauna.

Vor fi oare rutenii din întreaga lume, și mai ales rutenii din Slovacia, capabili să trăiască după principiile lui Vasil? Dacă într-adevăr îl respectați pe Vasil Turok Hetes, atunci în momentele când îi prezentați ultimul omagiu, veți lăsa la o parte toate simpatiile sau antipatiile personale și după exemplul și moștenirea lui Vasil, veți activa pentru binele poporului rutean din întreaga lume".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul Europa și emigrația față în față;

Din partea Grupului parlamentar România Mare, domnul Petru Călian.

Vă rog, domnule deputat. Domnul Baban Ștefan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Europa și imigrația față în față".

Europa civilizată stă pe un butoi de pulbere. Recentele evenimente din Franța, coroborate cu ceea ce se întâmplă și în alte țări europene, arată adevărata dimensiune a unui fenomen întâlnit de mii de ani: imigrația. Indiferent de cum a fost etichetat în ultimii ani de politicienii europeni, acest fenomen a arătat cu adevărat amploarea reală în cele peste două săptămâni de evenimente tragice petrecute în Franța, țară care, de-a lungul timpului, a demonstrat o adevărată bunăvoință față de persoanele care și-au părăsit țările natale pentru a încerca să-și trăiască o viață adevărată, într-o altă țară mai civilizată și mai democratică decât cea natală.

Proliferarea terorismului islamist în Europa, presiunea crescândă a economiilor asiatice, coșmarul demografic al țărilor din lumea a treia, precum și criza de productivitate din aceste zone dau amploare acestui fenomen care fie că este legal sau clandestin, reprezintă o temă care a fost evaluată pentru prima dată la adevărata valoare abia după ce zidul țărilor comuniste a fost dărâmat atât de revoluțiile de catifea cât și de revoluțiile sângeroase din Europa de Est.

Puse în fața unui fenomen de mare amploare, oficialitățile europene au ajuns în scurt timp la concluzia că după ce au încurajat tacit această depopulare a țărilor sărace din Europa comunistă, imigrația a devenit o mare problemă care nici pe departe nu poate fi rezolvată în Franța, Spania, Italia sau alte țări civilizate vest europene, decât dacă se iau măsuri dure și corecte față de acest fenomen.

Țările dezvoltate europene încearcă de ani buni să limiteze afluxul de imigranți, perfectând o serie de mecanisme de descurajare, de la campanii de descurajare până la înființarea de departamente antimigrație în cadrul polițiilor naționale și culminând cu politica de expulzare a imigranților ilegali.

Europa încearcă din răsputeri să limiteze afluxul legal sau ilegal al cetățenilor săi, mai ales a celor ce provin din țările fostului bloc comunist. Dar aceeași Europă nu poate să înțeleagă că înainte de a-și construi programe și planuri antimigrație, trebuie să accepte că orice cetățean din Europa de Est, indiferent dacă este sau nu integrat, preferă să muncească pentru 1000-3000 de euro pe lună decât pe un salariu minim de 310 lei (RON) ca în România.

Evenimentele recente din Franța, Germania, Belgia, vin să demonstreze că indiferent unde s-ar afla acești oameni, dacă nu au noroc, nu au. Pentru că fie în țările sărace ale bătrânului continent, fie în țările dezvoltate, ei sunt tratați tot ca oamenii săraci ai lumii și în afara declarațiilor oficiale pompoase care nu pot să le rezolve problemele, ajunși la capătul suferințelor și răbdării, aceștia se revoltă.

Haosul și dezordinea nu reprezintă un atu pentru cei care nu au de partea lor decât dorința de a-și făuri o viață mai bună, atât pentru ei cât și pentru urmașii lor. Dar deznădejdea este de multe ori cea care îi împinge pe oameni la lucruri extreme și mai ales la gesturi supreme.

Ceea ce se întâmplă în ultimul timp în Europa de Vest vrea să demonstreze că, indiferent de statutul lor social, imigranții renunță la tot ce au pentru a-și făuri o viață mai bună decât cea din țările din care provin. Realitatea este cu totul alta și, atunci, deznădăjduiți, încearcă să atragă atenția politicienilor dar și semenilor lor. Nu contează prețul pe care-l plătesc. Esențialul îl reprezintă semnalul de alarmă pe care-l trag pentru a abate atenția tuturor asupra greutăților pe care le înfruntă zilnic. Și toate acestea cu speranța că ziua de mâine și locul ales le va aduce mult mai multă bunăstare decât din locul natal.

Semnalul de alarmă tras de imigranții din țările civilizate vine să arate că dacă autoritățile locale și guvernamentale nu se mobilizează pentru a aplana conflictele și mai ales pentru a rezolva problemele economice și sociale cu care se confruntă proprii cetățeni, atunci gravele probleme vor fi transferate țărilor civilizate din Europa, America, Asia etc., care confruntându-se cu acele probleme vor încerca, în special, să limiteze fenomenul imigrației prin legi dure și nepopulare pentru cetățenii străini, dar legale și corecte pentru proprii cetățeni.

Este un semnal de alarmă atât pentru România, cât și pentru alte țări care doresc să adere la UE. Indiferent de comentariile acestora, toată lumea trebuie să fie realistă și să conștientizeze că fenomenul emigrării nu poate fi considerat un eveniment istoric, vechi și ancestral dar repetabil atunci când nemulțumirile și neîmplinirile propriilor cetățeni se pot manifesta, violent sau pașnic, spre alte zone civilizate.

Normal ar fi ca evenimentele din Franța să atragă atenția oficialităților române că în orice moment putem deveni fitilul care declanșează explozia nemulțumirilor și neîmplinirilor propriilor cetățeni. Pentru că, în caz contrar vom face și noi parte din cercul țărilor din lumea a treia care doresc integrarea, dar o subminează prin propria inconștiență a poporului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Ioan Țundrea - declarație intitulată Amendament la Legea lustrației, in memoriam Mircea Vulcănescu;

Din partea Grupului parlamentar al P.D. Au depus toți. Nu e nimeni să citească.

Vă rog, mă scuzați, poftiți domnul Țundrea.

 

Domnul Ioan Țundrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Amendament la Legea lustrației, in memoriam Mircea Vulcănescu".

În închisoarea de la Aiud, reputatul filosof, sociolog, economist și profesor de etică, fost ministru, Mircea Vulcănescu murea de pneumonie, apărând cu trupul său un tânăr student, ultimele sale cuvinte fiind: Să nu ne răzbunați!

În memoria tuturor generațiilor de elite care au murit în închisorile comuniste, neurâțiți de ură și răzbunare, în ciuda suferințelor de neimaginat pe care le-au îndurat, vă propun să reflectăm creștinește la necesitatea adoptării Legii de curățire morală. Să ne amintim cu respect pentru că astăzi este 15 noiembrie de brașovenii și ieșenii care au înfruntat în 1987 teroarea sistemului represiv.

Este meritoriu efortul colegilor liberali care au inițiat acest proiect de curățire morală, dar din respect pentru sacrificiul atâtor generații torturate, vă propun un amendament: semnatarul proiectului care se simte cu musca pe căciulă, cel puțin moral, din cauza apropierii îndelungate de familia dictatoare, să-și retragă cu decență semnătura de pe acest proiect de lege.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Munteanu - declarație intitulată Pro sau contra;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. domnul Emil Radu Moldovan. Lipsește. Ioan Munteanu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Pro sau contra".

După ce proiectul Legii camerelor de comerț și industrie a fost deja votat în Senat, Comisia juridică a Camerei Deputaților a amânat cu o sătămână dezbaterea pentru a se informa asupra conținutului și a ști ce trebuie exact să voteze.

Despre ce este vorba? În perioada decembrie '90 - octombrie 2002, potrivit Legii nr. 26/1990, oficiile Registrului comerțului erau organizate și funcționau pe lângă Camera de comerț și industrie, iar oficiul național al Registrului comerțului pe lângă Camera de comerț și industrie a României și a municipiului București. În aceste condiții, taxele percepute reprezentau, subliniez, venit la bugetul Camerelor de comerț și industrie pe lângă care erau organizate. Camerele de comerț și industrie teritoriale nu erau subordonate Camerei de comerț și industrie a României. În consecință Oficiul național al Registrului comerțului care funcționa pe lângă Camera României nu și-a putut îndeplini atribuțiile prevăzute de Legea nr. 26/1990 referitor la structura organizatorică, dimensionarea numărului de personal, aplicarea unitară a normelor, stabilirea unitară a taxelor și tarifelor cât și a normelor de funcționare interioară. La data de 11 octombrie 2002, Oficiul național al Registrului comerțului trece în subordinea Ministerului Justiției. Drept urmare, Oficiul național al Registrului comerțului, instituție publică cu personalitate juridică, este finanțată integral din venituri proprii, are patrimoniu propriu, autonomie funcțională și de decizie, iar serviciul public de ținere a registrelor este prestat în mod unitar la nivelul întregii țări.

Cât privește activitatea acestui serviciu public de interes național, este de subliniat încă un detaliu important. În majoritatea țărilor din cadrul Uniunii Europene, ca și în majoritatea țărilor dezvoltate este organizat ca instituție cu autonomie funcțională și decizională aflat în subordinea unui minister: în 18 țări sub autoritatea Ministerului Justiției, în 16 țări sub autoritatea unui minister, iar în 3 țări Camera de comerț și industrie este în subordinea Guvernului sau a administrației publice. Doar în două țări, Italia și Olanda, lucrurile nu stau așa.

Cum se pune problema acestei propuneri de lege în Parlamentul României? O parte din parlamentarii din Coaliția majoritară dar și mulți de la PSD și de la PRM au susținut propunerea ministrului Monica Macovei, și anume ca Oficiul Registrului comerțului să rămână la Ministerul Justiției, dar, în programul de guvernare, Alianța a promis retransmiterea Registrului comerțului la Camera de comerț și industrie, iar PNL a elaborat Proiectul Legii Camerelor de comerț și industrie care a fost deja votat de către Senat.

În ceea ce mă privește, susțin rămânerea Registrului comerțului în subordinea Ministerului Justiției cu două argumente care țin atât de logică cât și de bun simț:

  1. Registrul comerțului a trecut la Ministerul Justiției în timpul guvernării PSD, iar avantajele constatate dovedesc fără tăgadă că multe decizii din perioada 2000-2004 au fost luate pentru binele țării și în conformitate cu legislația din Uniunea Europeană.
  2. Al doilea argument, dacă mai era nevoie, ține de latura financiară. În situația de acum și care n-are rost să fie schimbată, banii se duc la bugetul țării, aproximativ 16-20 de milioane de euro annual, în timp ce, în varianta liberală, ei se regăsesc în buzunarele unor persoane care dețin puterea în cadrul Camerelor de comerț.

Deci, resping proiectul de lege propus de către colegii noștri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezsö Kálmán - reiterarea intervenției pentru soluționarea dosarelor penale ale mafiei lemnului;

Din partea Grupului parlamentaral U.D.M.R., domnul Becsek-Garda Dezso.

 

Domnul Becsek Garda Dezső-Kalman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Într-un studiu publicat la data de 10 iulie 2005, domnul Florian Bichir prezintă mafia lemnului din județul Bacău, pe Valea Trotușului. Autorul articolului prezintă detaliat tentaculele mai multor rețele de tip mafiot care au devastat și continuă să devasteze pădurile țării. După anul 1998, ultima mare doborâtură de vânt pe teritoriul Ocolului silvic Gheorgheni, din cadrul Direcției silvice Harghita, această persoană și-a început activitatea sa mafiotă și în această zonă a țării. Prin firma sa, Foresta Neamț, și cu sprijinul șefului de ocol Melles Elod, a directoarei tehnice Laczko Terezia și a directorului Direcției silvice Ion Micu, a devastat pădurile din județul Harghita. Cu toate că aceste persoane sunt cercetate pentru diferite abuzuri în serviciu, în numeroase dosare penale, s-au ales numai cu schimbarea din funcții, iar imensa pagubă materială cauzată de jaful din pădurile harghitene a rămas nefinalizate ori necercetate.

Astfel, rog insistent organele de specialitate sau abilitate ale statului să se autosesizeze și să cerceteze cum s-au efectuat toate licitațiile pentru firma lui Omar Hayssam în zona Lacu Roșu, Unitatea de producție VII, Unitatea amenagistică de la 40-48, identificare după vechiul amenajament silvic, cu implicarea șefei fondului forestier de atunci al Direcției Silvice Harghita, ing. Szabo Maria.

Totodată, insist să se efectueze cercetările și cu privire la punerea în valoare a materialului lemnos, verificarea folosirii ciocanelor silvice de marcat, delegațiile emise de marcare în toate partizile pentru firma lui Omar Hayssam, actele depuse privitoare la controlul exploatării și reprimire a partizilor conform regimului silvic.

Am ținut să menționez aceste aspecte datorită faptului că unii funcționari de la Departamentul Pădurilor din cadrul Ministerului Agriculturii, organele de cercetare, uită să controleze toate aspectele silvice ce trebuie cercetate și se rezumă numai la unele fapte menționate de subsemnatul și astfel trec peste problemele grave găsite pe teren sau în birou și de multe ori gravele infracțiuni ale mafiei lemnului rămân mușamalizate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnule coleg.

 
Cornelia Ardelean - declarație politică referitoare la egalitatea de șanse;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna Cornelia Ardelean.

 

Doamna Cornelia Ardelean:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică se referă la egalitatea de șanse.

Ca membră a Comisiei pentru egalitate de șanse mă preocupă un subiect încă delicat în României: creșterea rolului femeilor în spațiul public. Ignorată, marginalizată sau ironizată la noi, problema egalității de șanse este extrem de atent tratată și monitorizată în Europa.

Baroneasa Emma Nicholson a solicitat Comisiei europene ca în negocierile cu România să se insiste asupra unor garanții absolute ca acquis-ul comunitar în sfera drepturilor femeilor și egalității șanselor să fie complet încorporat și ca în dezvoltarea prezentă și de viitor în sfera acestei politici să fie implicate cât mai mult posibil, atât Guvernul României cât și societatea civilă.

Pentru ca România să intre în sfera țărilor civilizate, care acordă oportunități egale de afirmare femeilor și bărbaților, este încă nevoie să acționăm la două nivele: cel al mentalităților și cel al politicilor publice. Am observat că în mediul politic se consideră cu prea multă ușurință că factorii de decizie au făcut tot ce era de făcut în această privință și că deficiențele evidente se datorează doar mentalităților care se corectează cu dificultate.

Cred că lucrurile nu stau nici pe departe așa. Această concluzie mi-a fost întărită de dezbaterea publică pe care am organizat-o recent la Arad. Întâlnirea s-a bucurat de prezența a peste 70 de participanți, majoritatea femei, și s-a desfășurat sub forma unui schimb de idei, pornind de la un studiu prezentat de sociologul Mihai Albu - derulat în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare -, studiu intitulat "Cercetare cu privire la capacitatea administrației centrale și locale de a include dimensiunea de gen în implementarea politicilor publice".

Sociologul Mihai Albu a prezentat participanților o serie de concluzii interesante, dintre care voi aminti câteva: cea mai mare problemă identificată de această cercetare este grdul redus de cunoaștere a prevederilor legale în vigoare, atât la nivelul administrației centrale, dar mai ales la nivelul administrației locale. Studiul realizat a arătat clar faptul că perspectiva funcționarilor publici asupra egalității de șanse este una aparținând cunoașterii comune, aceștia nefiind familiarizați cu legislația în vigoare și neavând o perspectivă obiectivă, echidistantă asupra problemei. Un aspect periculos constant în timpul cercetării este cel care atribuie rezolvarea problemelor ce țin de egalitatea de șanse preponderent femeilor.

Așadar, studiul arată faptul că adoptarea unor legi sau inserarea în legislație a unor aspecte care favorizează egalitatea de șanse nu rezolvă problema nici măcar din perspectiva politicilor publice. Este nevoie de o strategie coerentă și atentă prin care legislația să fie efectiv asimilată și aplicată de către administrația centrală și locală, în așa fel încât femeile să fie ajutate la modul real, și nu doar pe hârtie, să devină actori principali pe scena publică.

Am remarcat, cu bucurie și mândrie, prezența numeroasă în cadrul dezbaterii, interesul manifestat pentru problematica egalității de șanse între femei și bărbați, propunerile participantelor privind o mai bună implicare a femeilor în procesul de decizie și în viața politică, precum și de asociere a acestora în județul Arad.

Colegele de la Arad, reprezentante locale ale tuturor formațiunilor politice, ale serviciilor deconcentrate, reprezentanți ai societății civile și mass-media, precum și aleși locali au demonstrat astfel că este nevoie de solidaritate și că barierele ideologice pot fi înlăturate atunci când trebuie atins un țel comun.

În Parlamentul României sunt în proporție de 10% femei și 90% bărbați, în condițiile în care populația României este alcătuită în proporție de 51% din femei și 49% bărbați. Este un raport rușinos, care nu reflectă deloc raportul de competență și pregătire profesională dintre sexe. Este încă o dovadă a faptului că și la nivel înalt mai sunt multe decizii de luat pentru ca lucrurile să intre pe făgașul normal, pentru a intra în normalitate.

Societatea românească este în acest moment ca un organism care își folosește deliberat doar jumătate din resursele care o propulsează înainte, ignorând aproape total cealaltă jumătate. Este o situație nefirească, o situație care trebuie schimbată.

Pledez pentru ca statul român să investească mai multe resurse în structuri guvernamentale viabile, care promovează real și eficient interesele femeilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Nu vă mai bateți joc de școală!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Viorel Pupeză. Nu este. Domnul Mihai Dimitriu, a depus. Ioan Munteanu, a citit. Ion Mocioalcă, nu. Atunci nu mai rămâne decât domnul Vasile Mocanu.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică este intitulată "Nu vă mai bateți joc de școală!"

Se spune că școala reprezintă liniile de fortificație ale unei țări. Cu cât aceste întărituri sunt mai bine făcute și mai solide, cu atât riscul ca acel stat să cadă pradă anarhiei, decăderii, neștiinței, nefericirii este mai mic.

Din păcate, sunt partide care vorbesc foarte frumos de școală doar în campania electorală. Atunci aceste formațiuni politice promit marea cu sarea învățământului românesc, plâng cu lacrimi de crocodil pe umerii profesorilor și anunță bugete îndestulătoare și reforme care mai de care mai revoluționare.

Trăim vremuri urâte. Dascălii au ieșit în stradă pentru a-și cere drepturile, drepturi despre care cu mai puțin de un an în urmă li se vorbea atât de frumos de către actuala Putere. Să vi le aduc aminte? 6% din p.i.b. pentru învățământ, salarii decente pentru cadrele didactice, un amplu program de modernizare a sistemului de învățământ etc., etc.

Dar toate promisiunile au rămas doar vorbe în vântul de toamnă electorală. În acest moment, un profesor debutant, după cel puțin 4 ani de facultate, are un salariu mai mic decât un măturător de la "Salubris" - regia ieșeană care se ocupă de curățenia orașului.

În aceste condiții, nu te mai miră deloc faptul că în ultimul an de zile profesorilor le-a ajuns cuțitul la os. Revendicările lor sunt oneste și normale, dar actualul Guvern pare incapabil de a-și respecta propriul program de guvernare.

Domnilor guvernanți, iar ați venit cu temele nepregătite în fața populației!?! Repetiția bate la ușă! Așa se întâmplă când vă bateți joc de școală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc.

 
Claudius Mihail Zaharia - declarație cu privire la noua Lege a administrației publice;

Domnul Claudius Zaharia, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

 

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

În declarația mea de astăzi aș dori să vorbesc despre noua Lege a administrației publice și implicit să vă aduc la cunoștință noile sale reglementări.

Funcționarii publici vor fi apolitici, mai bine plătiți, iar necesarul de locuri de muncă va fi stabilit de comunitatea locală, nu de către Guvern, potrivit proiectului de modificare a Legii privind statutul funcționarului public, inițiat de Ministerul Administrației și Internelor.

Modificarea Legii statutului funcționarului public este o cerință europeană, dar și o măsură necesară pentru reforma în administrație. În raportul de monitorizare al Comisiei Europene se înregistrează un progres limitat în ceea ce privește conceptul, stadiul de implementare și eficiența reformei funcției publice. Funcția publică mai are nevoie de progrese înainte de a putea fi descrisă ca fiind apolitică și profesionistă. Proiectul de act normativ transpune în domeniul funcției publice principiul descentralizării. Astfel, se face o distincție clară între regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici de stat și cei din administrația publică locală.

Potrivit acestui proiect, concursurile de recrutare pentru funcțiile publice vacante din autoritățile și instituțiile publice din administrația publică locală urmează a fi organizate direct de către acestea, cu excepția funcțiilor de conducere din domeniile protecției copilului, evidenței informatizate a persoanei, financiar-contabilitate, urbanism și arhitectură, resurse umane și integrare europeană. Concursurile pentru ocuparea acestor funcții vor fi organizate de către Agenția națională a funcționarilor publici, datorită caracterului special al acestora.

ANFP va organiza, de asemenea, concursurile pentru ocuparea posturilor de secretar ai unităților administrativ-teritoriale, iar în domeniul auditului public intern va organiza concursurile atât pentru posturile de conducere, cât și pentru cele de execuție. Proiectul propune modificarea prevederilor legale privind categoria înalților funcționari publici și regândirea acesteia, astfel încât să includă, începând cu data de 1 ianuarie 2006, și funcțiile publice de prefect și subprefect.

O altă prevedere a acestui proiect, necesară pentru depolitizarea reală a administrației, este că înalții funcționari publici și funcționarii publici de conducere să nu poată candida în alegeri decât dacă renunță la funcția publică, legislația actuală permițând funcționarului public să candideze dacă se suspendă din funcție pe perioada campaniei electorale și a mandatului de demnitar.

Iată că PNL și Alianța își respectă Programul de guvernare.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu, domnul coleg.

 
Ilie Merce - declarație politică intitulată Antiromânismul și exstravaganțele radicalilor maghiari, din păcate, nu au dispărut o dată cu imperiul lor;

Ultimul vorbitor din partea Partidului România Mare, domnul Costache Mircea. Nu. Ilie Merce. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează: "Antiromânismul și extravaganțele radicalilor maghiari, din păcate, nu au dispărut o dată cu imperiul lor".

Ideea unei reglementări speciale privind statutul minorităților a apărut în România totdeauna în perioadă de criză profundă internațională sau internă, situație în care s-a practicat șantajul. Astfel în 1939-'40 un statut al minorităților naționale a fost adoptat sub regimul de dictatură regală, în condițiile agresiunii Germaniei fasciste împotriva Cehoslovaciei și Poloniei, având la bază pretextul relelor tratamente aplicate minorităților naționale de către statele în care trăiau. România, pentru a scăpa de o asemenea acuză, a adoptat o legislație prin care se dădeau foarte multe drepturi minorităților naționale, defavorizându-i pe românii din zonele unde trăiau și minoritari.

În urma drepturilor și privilegiilor primite ele nu au devenit loiale statului român, dovadă după Diktatul de la Viena care a dat Transilvania de Nord Ungariei, minoritatea maghiară s-a solidarizat pe deplin cu ocupantul și a participat la toate atrocitățile antiromânești ale acestuia.

În 1945-1946 a fost adoptat un nou statut al minorităților naționale, și mai favorizant pentru acestea. Prin acest statut, în Transilvania de nord-est, regiune revenită la România prin Tratatul de pace de la Paris, deși nu mai exista o stăpânire de jure, s-a instaurat o stăpânire maghiară de facto, iar cu sprijinul URSS, va obține în 1952 crearea Regiunii Autonome Maghiare, un adevărat stat în stat, o Ungarie mică în România.

După 1989 șantajul a fost practicat tot de minoritatea maghiară. Erau șantajate partidele politice românești care doreau să ajungă la putere cu orice preț, dar nu aveau susținerea electorală necesară. Voturile minorității maghiare au fost totdeauna acordate celui care promitea mai mult, indiferent de culoarea politică.

În al doilea plan se folosea șantajul extern. Documentele unor instituții internaționale pe tema minorităților nu atentează la ideea de suveranitate a statului în care trăiesc și minorități naționale, asupra întregului teritoriu, și exclud ideea de enclavizare pe criterii etnice, dar cererile minorității maghiare tind să depășească în toate aceste planuri reglementările internaționale, instituind un regim de discriminări pozitive care sunt, în realitate, discriminări reale la adresa românilor.

Toate acestea se găsesc în proiectul de lege înaintat de Guvern. Prin acest proiect de lege se dorește crearea unui regim de stat în stat pentru minoritățile naționale, dorit de o minoritate, și se cunoaște cine este. Acest regim duce la enclavizarea regiunilor locuite și de minoritatea maghiară, singura care, așa cum am spus, dorește și are această tendință, ca elemente ce în realitate să instituie obligativitatea organelor statelor de a traduce în practică toate hotărârile diverselor comitete ale minorităților naționale. Este vorba de art. 11, în care se menționează că autoritățile competente sunt obligate să țină seama de voința reprezentanților minorității naționale respective. Art. 21 alin. 1 menționează că: "Autoritățile statului trebuie să consulte în mod obligatoriu reprezentanții minorităților naționale în legătură cu înființarea sau desființarea oricărei instituții de cultură". Art. 22 "autoritățile administrației publice centrale, locale competente au obligația ca împreună cu reprezentanții minorităților naționale să conserve și să pună în valoare monumentele istorice și patrimoniul cultural aparținând acestora" și așa mai departe.

Extrem de periculos pentru unitatea statului este și art. 57 alin. 1 și citez: "În sensul prezentei legi, autonomia culturală înseamnă capacitatea comunității naționale de a avea competențe decizionale". Mai mult decât atât, în art. 7 alin. 1 se menționează posibilitatea ca Parlamentul, Guvernul sau autoritățile administrației locale să adopte actele normative prin care se vor delega competențe proprii către consiliul sau, după caz, către comitetele județene respective ale minorităților".

Prin proiectul de lege se instituie un regim de discriminare a românilor în raport cu minoritățile, iar în domeniul învățământului se preconizează restrângerea limbii române doar la predarea obiectului intitulat "limba română". Faptul acesta îi împiedică pe tinerii minoritari să învețe limba oficială a statului, ceea ce este împotriva Convenției UNESCO privind lupta...

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Domnul coleg, 3 minute, vă rog.

 
 

Domnul Ilie Merce:

În concluzie, ca să închei, proiectul instituie doar drepturi pentru minorități, nu și obligații, și adoptarea acestuia ar înlătura prevederea constituțională privitoare la existența statului unitar național român și ar crea perspectiva imediată a federalizării acestuia și chiar a secesiunii unor regiuni.

În final, ca să-l parafrazez pe Petre Țuțea, rămas mereu în actualitate prin maximele și aserțiunile sale, care spunea: "În România nu există intoleranță față de nici o etnie, dar unii o provoacă în permanență, cazul radicalilor maghiari care refuză cu obstinație normalitatea". Categoric PRM va vota împotriva acestui proiect de lege anticonstituțional, antinațional și antiromânesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc și eu.

 
Mircia Giurgiu - reliefarea a trei probleme sociale cu care se confruntă în acest moment județul Cluj;

Din partea Grupului parlamentar al celor fără apartenență, domnul deputat Mircia Giurgiu.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

O să fiu foarte scurt, o să mă refer la trei probleme sociale cu care se confruntă în acest moment județul Cluj. Este vorba de Serviciul de Ambulanță care, datorită faptului că sunt blocate posturile până la sfârșitul acestui an, a rămas la Huedin, în orașul Huedin și municipiul Gherla, fără șoferi și fără medici, de asemenea, la municipiul Câmpia Turzii, care, printr-o hotărâre de consiliu local, a rămas fără căldură pe toată perioada iernii și sunt peste 1000 de familii care deocamdată nu au nici o sursă de încălzire și, de asemenea, la problema cu care se confruntă salariații de la SOMVETRA Gherla, unde, cu toate că acționarul majoritar a trimis scrisoare oficială către AVAS în data de 9 noiembrie, prin care anunța că se retrage, în data de 11 noiembrie a fost oprit gazul și, în acest fel, activitatea este oprită.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Mocanu - declarație politică intitulată Evaluarea dascălilor teleormăneni la ora adevărului;

Din partea Partidului Democrat, domnul deputat Liviu Miroșeanu, Constantin Traian Igaș, Laurențiu Mironescu.

O voce din sală: Alexandru Mocanu.

 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Alexandru Mocanu? Mă scuzați.

 
 

Domnul Alexandru Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Evaluarea dacălilor teleormăneni la ora adevărului".

Este de notorietate faptul că, la aproape un an de la schimbarea puterii politice din România, majoritatea funcțiilor din instituțiile publice, centrale și locale continuă să fie ocupate de cei numiți de către PSD. Reamintesc că la preluarea puterii, în decembrie 2000, prin 14 Ordonanțe de urgență, PSD a dat afară, într-o primă fază, peste 11.000 de funcționari, plantând în locul lor propria clientelă. Apoi, conform principiului stalinist "cine nu e cu noi e împotriva noastră", liderii PSD au recurs la orice pentru a-și atinge scopurile. Astfel, s-au dedat la intimidări, șantaj, amenințări și chiar la unele "execuții silite", ca să spun așa, care au culminat cu înregimentarea într-o singură zi a 21 de primari de municipii și comune, plus președintele Consiliului județean Teleorman, toți aleși pe listele PD, ca să nu mai vorbim de racolarea a aproape 200 de consilieri locali și viceprimari aleși, de asemenea, pe listele PD.

Alianța PNL-PD nu și-a propus și nu-și propune să-i schimbe pe toți numai pentru simplul motiv că au fost puși în funcție de către PSD. E nevoie de o evaluare atentă, riguroasă și mai ales nepărtinitoare, care necesită timp. Pentru aceasta, recunosc, suportăm critici și presiuni puternice, venite din interiorul organizațiilor noastre care ne cer să procedăm la fel ca PSD în 2001. Pentru că nu suntem ca ei, cu toate riscurile, am ales să procedăm altfel, adică în limitele legii, fără a uita însă că avem datoria de a desființa această caracatiță, această rețea de interese murdare, țesută de liderii PSD timp de 4 ani.

Tentaculele paralizante și otrăvitoare ale acestei caracatițe nu au ocolit nici învățământul teleormănean. Speculând mentalitatea axată pe obediență a multor dascăli, teama acestora în fața reprezentanților autorității, coroborată cu precaritatea materială a sistemului, grupuri de comando locale ale PSD au inventariat cu minuțiozitate opțiunile politice ale cadrelor didactice, atât cele aflate la conducerea școlilor, cât și pe cele ce "îndrăzneau" să critice abuzurile PSD sau, mai grav, să participe în timpul liber la întâlniri sau acțiuni cu membrii și simpatizanții altui partid politic.

Pe această bază, "decapitările" au fost hotărâte în laboratoarele PSD și lansate în execuție de mai marii sistemului, în frunte cu "vătaful" învățământului teleormănean, ex-deputatul Ionel Marineci. Nimic nu i-a scăpat starostelui PSD-ist, deciziile dumisale fiind exclusiv politice, fapt care, practic, a condus ca în învățământul teleormănean să opereze o adevărată "lege a junglei" politice. Competența, profesionalismul, verticalitatea sau atitudinea morală aveau să fie transformate în criterii de demitere a multor dascăli a căror enumerare aleatorie nu poate cuantifica frustrarea și suferința celor ce li s-au limitat libertățile democratice garantate de constituție: dreptul la libera opinie și afilierea liberă la o organizație ale cărei valori le împărtășești.

Directori precum: Tatarici Marian, Burlacu Cristina, Negreanu Alexandru, Gherghiceanu Marcel, Haită Georgeta, Șuță Eugenia, Popa Ion, Catană Constanța, Tânțariu Mariana, Niță Elena, Borgovan Tudora, Stoenescu Cicerone, Sorescu Nicolae, Duminică Dumitru, Nica Rodica și lista poate continua, au fost victimele regimului dictatorial instaurat de PSD în județul nostru începând cu 2001. Nici unui membru al unui alt partid decât PSD nu i s-a mai permis să fie inspector, director, șef de cerc în învățământul teleormănean, ori să facă parte din vreun eșalon de formare, perfecționare etc.

Multe unități școlare s-au transformat în adevărate fief-uri PSD care, la adăpostul protecției asigurate politic, și-au permis să vândă examene, să acționeze discriminatoriu și nelegal în privința transferurilor școlare, a examenelor de corijență și bacalaureat, a mișcării elevilor, iar unii inspectori, cu aroganța și arivismul caracteristic PSD, au determinat să fie pontați în fals la diverse școli, de unde au încasat fraudulos sute de milioane de lei vechi, fără să ajungă să țină măcar o oră de curs. În schimb, condica de prezență și statul de plată au fost semnate și, culmea obrăzniciei și nerușinării, au încasat și spor de mediu rural, ba chiar și prime din fondul de 2%. În același timp însă, decontarea cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice, în multe școli s-a făcut după bunul plac al directorului PSD-ist care, când a fost vorba pentru sine, a avut grijă ca, ajutat de un primar complice sau pămpălău, să-și plătească și câte 36-40 de ore pe săptămână, în loc de maxim 16. Toate sesizările de acest gen trebuie cercetate atent.

Politizarea școlilor a fost excesivă, mergând până la scoaterea în stradă a elevilor și folosirea lor în campania electorală la lipit afișe și distribuirea materialelor de propagandă, maculându-le în mod grosolan inocența copilăriei.

Pe toată perioada guvernării PSD, în spatele partidului atotputernic s-a ascuns lipsa de profesionalism managerial, de caracter și de verticalitate a conducătorilor multor instituții de învățământ, iar acțiunea de evaluare a directorilor, aflată astăzi în plin proces, a scos deja la iveală carențe grave și impardonabile, de care aceștia sunt făcuți răspunzători. Dar, vai, în apărarea lor sar colegii din PSD care încearcă disperat, în presă ca și în media audio-video, să ponegrească actuala conducere a Inspectoratului școlar județean Teleorman, aducând acuze grave de politizare a învățământului și ridiculizând corectitudinea, buna credință și discernământul de care se dă acum dovadă. Chiar dacă reclamațiile lor ar fi întemeiate, pe ei nu-i mai crede și, mai ales, nu-i mai compătinește nimeni, știindu-i de ce au fost în stare.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă rog să încheiați, domnul coleg.

 
 

Domnul Alexandru Mocanu:

În încheiere, solicit conducerii Inspectoratului școlar județean Teleorman să acționeze cu și mai multă fermitate în a înlătura toate practicile nocive ce s-au cuibărit în școlile din județul nostru, precum și pe cei care le-au inițiat, susținut și tolerat. Ei trebuie să răspundă pentru asta în fața instituțiilor abilitate. Cer asta pentru că, în campania electorală, înainte de toate, am promis teleormănenilor dreptate și adevăr. Pentru a face dreptate și a instaura adevărul în învățământul teleormănean nu este nevoie de bani, ci numai de voință politică. Faceți-vă, așadar în continuare datoria, conform legii, știind că ministerul și toate instituțiile statului vă sunt alături și mai ales vă sunt alături toți oamenii de bună-credință.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Vă mulțumesc.

 
Marius Iriza - pledoarie împotriva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității;

Vă rog, din partea Grupului parlamentar al PRM.

 

Domnul Marius Iriza:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Partidul România Mare s-a pronunțat de nenumărate ori împotriva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, o instituție parazitară, care nu face nimic altceva decât să arunce pe piață dosare, de multe ori contrafăcute, evident, la comandă politică.

CNSAS a fost înființat prin Legea nr. 187/7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică.

Ca o părere personală cred că apariția CNSAS a fost un atentat la siguranța națională, în condițiile în care în posesia lor a intrat un fond arhivistic și documentar extrem de complex.

Nu sunt în mod direct în nici un fel afectat de această lege și fac precizarea în condițiile în care generația mea și cele mai tinere nu mai au nevoie de această eternă vânătoare de vrăjitoare. Nu mai vorbim de persoanele care s-au tot perindat prin acest consiliu în ultimul timp. Înființat pentru o perioadă de 6 ani, mandatul său expiră în mai puțin de o lună, adică în decembrie 2005, ceea ce este corect, deoarece ideea a fost că instituția își va încheia mandatul după 6 ani.

Și mai surprinzător este faptul că la o structură de aproape 250 de angajați, bugetul instituției a crescut enorm, fiind majorat față de 2004 cu un procent de 57,6%. Pentru anul 2006 este prevăzut un buget de aproape 120 de miliarde, și asta în condițiile în care actuala guvernare solicită în permanență instituțiilor statului un buget de austeritate.

Dacă ne uităm însă în bugetul propus pentru CNSAS, vedem că acolo sunt salarii de peste 50 de milioane, aproape un miliard alocat pentru deplasări în străinătate, chiar și alocații pentru locuințe. În concluzie, propunem Parlamentului României să nu mai prelungească mandatul acestei instituții, repet, parazitare, pentru alți 6 ani, iar Guvernului să regândească bugetul instituției, astfel încât să asigure salariile membrilor CNSAS până în martie 2006, când le expiră și acestora mandatul, deoarece au fost aleși la câteva luni după înființare, iar bugetul să fie redistribuit, o parte către Ministerul Apărării Naționale pentru a asigura respectarea obligațiilor asumate în plan extern, iar restul către Ministerul Educației și Cercetării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc.

 
Tamas Sandor - semnalarea unei probleme cu care se confruntă producătorii de sfeclă de zahăr din România;

Ultima intervenție, a domnului deputat Tamas Sandor, Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Aș vrea să informez plenul Camerei Deputaților și totodată să mă adresez cu respect domniei sale, Gheorghe Flutur, ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale.

În numele cetățenilor producători de sfeclă de zahăr, mă adresez cu respect plenului și domnului ministru cu rugămintea să găsească o soluție de a scoate pe producători din labirintul imposibil de parcurs, creat de legislația în vigoare.

În fapt, sunt contactat de săptămâni întregi de cetățeni producători agricoli și de reprezentanți ai autorităților locale care m-au informat că deși Hotărârea de Guvern nr. 65/2005 este stimulatoare pentru cei interesați, totuși este practic imposibil să beneficieze de sprijinul acordat de stat.

Pentru a beneficia de sprijinul direct al statului pentru produsul de sfeclă de zahăr, în conformitate cu alin. 1 al art. 6 din amintita hotărâre de Guvern, solicitantul, printre altele, trebuie să prezinte și, citesc: "acte doveditoare ale încasării contravalorii mărfii livrate".

În cazul sfeclei de zahăr, contravaloarea cantității sfeclei de zahăr marfă livrată o reprezintă zahărul. Din punct de vedere tehnologic procesatorul, adică Fabrica de zahăr din Bod, nu poate efectua plata în zahăr până la 31 decembrie 2005 către toți producătorii care au predat sfecla de zahăr până în prezent. Având în vedere această stare de fapt, producătorii care nu fac dovada primirii zahărului nu beneficiază de sprijinul acordat de stat.

Milioane de cetățeni români au salutat decizia Guvernului Tăriceanu de a sprijini producătorii agricoli, inclusiv pe cei care produc sfeclă de zahăr, iar acum stăm în fața unei situații în care producătorii au toate condițiile împlinite, dar din lipsa acestui act, nu vor beneficia de sprijinul acordat.

În consecință, vă rog, domnule ministru, rog Ministerul Agriculturii să analizeze această problemă și să găsească o posibilitate de a rezolva problema zecilor de mii de producători de sfeclă de zahăr din România.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Dan Radu Rușanu:

Mulțumesc.

 
 

Cu asta închidem ședința de astăzi.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Antal Arpad-Andras - din nou despre alegerile din Partidul Social Democrat și rezultatul lor;

Domnul Antal Árpád-András:

Ca deputat al Uniunii Democrate Maghiare din România doresc să reiterez o declarație politică din aprilie, când vorbeam despre alegerile din Partidul Social Democrat și mi-am exprimat speranța că fără Ion Iliescu acest partid se va îndrepta spre o social-democrație europeană. Vă spun sincer că m-am bucurat de victoria domnului (sau totuși tovarășului???) Mircea Geoană. Astăzi constat că m-am bucurat degeaba. Vorbind despre Iliescu și PSD am declarat atunci că "anii, modificările de nume, alegerile, oamenii tineri apăruți prin preajma lui nu au schimbat nimic. I-am băgat pe toți în aceeași oală. Să lucrezi, să asculți sau să votezi cu Iliescu mi se părea a fi deja o chestiune de atitudine față de însăși comunismul. Practic, cu acceptarea acestuia, cu învățăturile, valorile și metodele sale."

PSD-ul nu s-a schimbat! Dovadă stau plimbările lor din zilele trecute prin Covasna și Harghita, care nu au decât un singur mesaj: că domnii n-au înțeles din acest Statut al legii minorităților decât că este o vacă bună de muls pentru a mai câștiga capital electoral.

Pentru oricine are bunăvoința să citească acest proiect este limpede că el nu se adresează primordial maghiarilor din cele două județe, ci acelor comunități etnice care trăiesc în minoritate. De fapt, în mod paradoxal, beneficiari ai unei asemenea legi ar putea fi tocmai românii pe care domnii Geoană et. comp. s-au dus să-i apere zilele trecute din goana mașinii.

Români care se pare că s-au săturat de acest tip de protectorat. Într-un editorial semnat de Dan Manolăchescu într-un cotidian de limba română din Covasna, intitulat "Uite cine moare de grija noastră!", acesta scrie că: "Unii domni din București se folosesc de această trambulină electorală, care s-au dovedit a fi problemele noastre, ale românilor de pe aici, pentru a mai câștiga puțină atenție, însă ar fi ideal dacă acești binevoitori ar respecta principiul din medicină "primum non nocere" - în primul rând să nu faci rău". Un alt domn, primar de naționalitate română al unui orășel din județul Harghita a avut demnitatea să-i spună în față delegației P.S.D.-iste "Sunteți mult prea pătimași politic și vă dați români numai când sunteți între români. Noi, aici, suntem departe de București. Marile probleme le avem noi cu noi, și nu noi cu ei. Câți dintre noi știm imnul, respectăm tradițiile, cum o fac ei? Mă revolt când văd aceste scene penibile".

Însă în mod evident gândul la eventualele alegeri anticipate îl face pe liderul PSD să acționeze în consecință. Discursul naționalist încă mai poate aduce - din păcate - voturi în anumite regiuni ale României. Paradoxal însă, nu în Ardeal. Ar trebui ca domnii Geoană și Năstase să se consulte cu specialiștii lor, cum ar fi domnii Alin Teodorescu sau Vasile Dâncu. Ar putea astfel afla de exemplu că marea majoritate a mandatelor P.R.M.-ului nu mai vin din Ardeal.

Plimbările prin zonele secuiești cu tricolorul în mână nu mai aduc voturi în Ardeal.

Doamnelor și domnilor, stimați ascultători,

Astăzi, între Mircea Geoană și C.V.Tudor găsesc o singură diferență, și anume faptul că primul este diplomat de meserie. În rest, aceeași funcție, aceeași mesaj...

Este evident că PSD-ul este acum supărat pe UDMR și dorește să se răzbune. În loc să-și vadă propriile greșeli și să analizeze de ce nu l-au votat ungurii din Covasna pe Năstase lovește mârșav și încearcă să-și elimine fostul partener. Nu noi suntem de vină de eșecul electoral al domnului Năstase. Liderul partidului din Covasna, Adrian Cășuneanu Vlad, fost deputat PSD, a dinamitat ani la rând relațiile interetnice cu asemenea discursuri.

Cred și eu că le este greu acum P.S.D.iștilor. Au rămas în barca opoziției, alături de P.R.M.iști. Probabil s-au molipsit de la atâta stat împreună. Iar cel mai greu le e mai ales faptul că știu că nu vor mai găsi un partener politic atât de loial, atât de principial, atât de consecvent ca UDMR.

Stimați ascultători!

În urmă cu 6 luni spuneam că: "M-aș bucura ca domnul senator Iliescu să-și facă un partid propriu, nu pentru că vreau să se rupă P.S.D.-ul, ci pentru a vedea cine mai votează azi Ion Iliescu, cine mai crede în învățăturile, valorile și metodele acestuia."

Azi însă ne dăm seama că cei ce se aseamănă se adună, la PSD nu putem vorbi despre reformiști, și în cazul revenirii le putere, țara ar fi condusă de aceeași oameni cu mentalități comunisto-securiste.

Vă mulțumesc.

  Monalisa Găleteanu - comentarii privitoare la bugetul alocat educației;

Doamna Monalisa Găleteanu:

În cele 30 de zile de când bugetul educației a devenit motiv de demisie ministerială, dar mai ales de grevă a cadrelor didactice și a studenților, s-au vehiculat de către reprezentanți ai puterii tot felul de cifre și procente. Potrivit statisticii publicate de Comisia European în acest an, mai mult de jumătate din țările membre și cele candidate la UE alocă educației între 5 și 6% din p.i.b. Suedia și Danemarca depășesc chiar procentul de 7%. La polul opus se află România și Bulgaria, singurele țări europene care alocă mai puțin de 4%, dar Bulgaria are un buget mai mare decât România cu câteva sutimi de procent. Alocarea pentru educație a doar 3,7% din p.i.b. a pus lacătul la porțile a jumătate din facultățile românești de stat, licee, școli generale și chiar grădinițe. Cadrele didactice din învățământul preuniversitar și universitar au declanșat luni, 07 noiembrie 2005, greva generală pe termen nelimitat.

Studenții, membri ai Uniunii Studenților din România (USR) și ai Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), au cerut decontarea abonamentelor RATB, bani mai mulți pentru burse și cazarea în cămine, precum și condiții mai bune de studiu în laboratoare. Profesorii sunt dispuși să nu intre la clasă până când nu vor primi cele 6 procente din p.i.b. pentru 2006, elaborarea Proiectului Legii salarizării în sistemul bugetar, prin care salariile să se dubleze până la 1 ianuarie 2007, salarii minime de 250 euro, subvenții pentru carte - de 200 de euro pe an, tichete de masă pentru toți angajații și prima de vacanță.

În cadrul dezbaterilor care au avut loc vineri 11 noiembrie 2005, liderii sindicali din învățământ au reușit să obțină, după ore întregi de negocieri, o creștere cu 8% a salariilor cadrelor didactice în 2006 - raportat la o inflație medie estimată de circa 5,5% - aplicată în două tranșe, respectiv 45% de la 1 ianuarie și 55% de la 1 octombrie. Această creștere salarială presupune fonduri suplimentare de 5.543 miliarde lei vechi.

Ministrul de stat Gheorghe Pogea - reprezentantul Guvernului la negocieri - le-a mai propus liderilor sindicali alocarea a 1.670 miliarde lei vechi prin rectificarea bugetului pe 2005, pentru plata în acest an a salariilor din învățământul preuniversitar, precum și 350 miliarde lei vechi pentru finanțarea de bază a învățământului universitar. El le-a mai promis sindicatelor 100 miliarde lei vechi pentru dotarea bibliotecilor cu carte școlară în 2006 și a asigurat că pînă în iunie 2006 va fi elaborat - cu consultarea și a federațiilor din învățământ - un act normativ privind întregul sector bugetar, în care educația va avea un capitol special.

În ceea ce privește cererea profesorilor pentru un salariu minim brut de 250 de euro în 2006, ministrul a spus că în Programul de guvernare este prevăzută pentru acest domeniu o rată de creștere care depășește media salariului din economie. El a arătat că întregul buget al Ministerului Educației și Cercetării pe 2006 este cu 12,3% mai mare față de fondurile alocate în acest an și a precizat că toate veniturile suplimentare care vor fi obținute la buget vor fi alocate și în cursul anului viitor cu prioritate educației, ceea ce, de fapt, nu se regăsește în sumele reale alocate educației.

Greva din învățământ, deja cea mai lungă, ca durată, din ultimii ani, pare că va continua și în această săptămână. Doar studenții au anunțat că își încetează protestul, fapt ce nu poate aduce reluarea cursurilor, atâta vreme cât profesorii rămân fermi pe poziție.

În fapt, toate promisiunile privind majorarea bugetului alocat educației pentru 2006 sunt din nou amăgiri din partea actualei puteri, încă o demonstrație de demagogie politică pentru că, în realitate, sumele aferente de la bugetul de stat reprezintă doar 3,9%, și nu 5% din p.i.b., așa cum prevede protocolul cu sindicatele din învățământ.

Consider că limita umilinței la care sunt supuse cadrele didactice a devenit una de neacceptat și este de neconceput semnarea unui protocol care știrbește demnitatea unei categorii socio-profesionale, și anume întregul corp profesoral din România, direct responsabil de modelarea, formarea și educarea tinerei generații.

  Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată: «Greva din învățământ - povestea Scorpionul și Broasca»;

Domnul Mihai Dumitriu:

«Greva din învățământ - povestea "Scorpionul și Broasca"»

În 2004, Alianța D.A. a scos pe piață un program de guvernare din care reieșea că în învățământ avea să curgă numai lapte și miere.

Citez dintr-o scrisoare personalizată care a fost vârâtă în cutiuțele poștale a mii de cadre didactice, anul trecut, în timpul campaniei electorale.

"Stimate domnule profesor, m-am gândit bine ce responsabilități îmi asum prin candidatura mea la Președinția româniei.

Trebuie să fac România să funcționeze, să devină performantă. Însă nici o țară nu poate progresa dacă educația și învățământul nu sunt considerate și în fapte, nu numai în vorbe, prioritate națională.

Eu doresc să înfăptuiesc acest lucru. Vă asigur că niciodată educația nu va fi "Cenușăreasa" bugetelor de stat.

Cu sinceritate, Traian Băsescu".

Nimic din ce le-a promis Traian Băsescu, nimic din Programul de guvernare al Coaliției penlisto-democrate nu s-a respectat. Chiar dacă nu le-a prea plăcut școala, premierul Tăriceanu și președintele Băsescu ar trebui să facă puțin efort și să recunoască, în fața dascălilor, că i-au mințit.

Băsescu a uitat că a obținut poziția cea mai înaltă în stat numai cu ajutorul intelectualilor.

Guvernul oferă un buget de 5% din p.i.b. pentru educație, dar numai pe hârtie. În realitate, acești bani nu există, ei urmând să provină cel mai probabil din credite și vor fi alocați în urma unor rectificări.

"Descălecarea" președintelui Băsescu la Guvern, la masa negocierilor dintre sindicate și Guvern, pentru a culege roadele, este caracterizată de unii ziariști, pe bună dreptate, vampirism politic, iar de alții, Traian Băsescu, acuzat de ipocrizie.

Traian Băsescu a dat "șah" profesorilor.

La fel ca în povestea cu scorpionul și cu broasca - asta este firea lui și nu îl putem schimba noi.

Corpul didactic, profesorii și învățătoriii, nu se lasă din nou ademeniți, manipulați de promisiuni deșarte de la o guvernare de dreapta, de un președinte care are ca principală grijă conservarea imaginii PD.

Vă las pe dumneavoastră să judecați cele prezentate mai sus, în speranța că veți avea puterea să înțelegeți, să analizați și să procedați în consecință.

În calitate de parlamentar din partea PSD, ca om politic social-democrat și om de școală cu o activitate de peste 10 ani în cadrul Inspectoratului școlar județean, susțin demersurile personalului din învățământ pentru obținerea unui buget mai mare pentru educație, pentru salarii decente, pentru condiții normale de învățare. PSD a fost și este alături de dumneavoastră, stimați colegi.

Povestea negocierilor dintre sindicate și Guvernul Tăriceanu, dintre sindicate și Traian Băsescu este asemănătoare cu povestea "Broasca și Scorpionul".

Vă mulțumesc.

  Vasile-Filip Soporan - declarație politică intitulată Afectăm sau nu libera circulație a cetățenilor României?;

Domnul Vasile-Filip Soporan:

Declarație politică intitulată "Afectăm sau nu libera circulație a cetățenilor României?"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Carta drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și cetățeanului, la art. 13, specifică: "Orice persoană are dreptul de a-și alege în mod liber domiciliul și reședința, de a se deplasa în cuprinsul țării, de a ieși din țară sau de a reveni oricând, în conformitate cu legile în vigoare, care însă nu pot contraveni drepturilor și libertăților fundamentale consacrate de prezenta Cartă", iar Constituția României, la art. 25, prevede că:

  1. Dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
  2. Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a emigra, precum și de a reveni în țară.

Conform acestor documente fundamentale, libera circulație este atât o libertate, cât și un drept. Statul român trebuie să fie garantul libertăților și drepturilor fundamentale ale omului.

Guvernarea PSD a reușit eliminarea vizelor pentru cetățenii români, dreptul și libertatea acestor oameni care au fost destul umiliți stând la cozi, zile întregi, la ghișeele ambasadelor, pentru a obține o viză.

Ceea ce ați reușit dumneavoastră, domnilor guvernanți, este o limitare a acestui drept printr-o birocrație excesivă, niște proceduri care nu fac altceva decât să impună un stres și o tensiune suplimentară asupra cetățenilor care doresc să plece din țară. Ne aducem cu toții aminte de umilințele la care i-ați supus pe cetățenii români care se întorceau din străinătate, de la muncă, sau fiind plecați în alte scopuri, cănd le-au fost reținute pașapoartele la vamă. În marea lor majoritate acești oameni veneau în vacanță în România, să-și viziteze familiile, rudele și prietenii pe care doar ei știu de când nu i-au văzut. Surpriza pe care le-au făcut-o autoritățile a fost aceea că aceștia au fost nevoiți să umble și să stea la cozi interminabile, zile întregi, după documente, traduceri și apoi la oficiile de eliberare a pașapoartelor, pentru a-și recupera documentele. Acești oameni s-au întors în România pentru a se odihni și relaxa după un an de muncă, iar autoritățile noastre competente i-au făcut să-și piardă timpul pe la tot felul de ghișee.

Cu siguranță că unii dintre compatrioții noștri creează probleme în statele Uniunii Europene, cu siguranță că migrația ilegală și traficul de persoane au devenit fenomene care creează probleme atât partenerilor noștri europeni, cât și autorităților române. Dar actuala guvernare a găsit cea mai eficientă metodă - limitarea dreptului și libertății cetățenilor români de a circula liberi, cetățeni care sunt suspectați de autorități că încalcă legea. Mă întreb atunci, dacă în România anului 2005 funcționează prezumția de nevinovăție. E mult mai ușor să-l determinăm pe contribuabilul român să se apere și să dovedească că nu e un infractor și nu încalcă legea, decât să eficientizați instituțiile abilitate în rezolvarea fenomenelor de imigrație ilegală și trafic de persoane.

Ca urmare, vă solicit, stimați guvernanți, să-mi răspundeți la următoarele întrebări.

În baza căror cerințe ale Uniunii Europene a fost modificat ghidul destinat cetățenilor români care călătoresc în străinătate?

Cum veți soluționa dorința unui cetățean român care are la el o sumă suficient de mare încât să-i asigure mai mult decât strictul necesar și care vrea să facă un circuit în Europa, și să se cazeze acolo unde dorește?

Vă mulțumesc.

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Oare de ce nu putem să ne rupem de trecut?;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică intitulată "Oare ce de nu putem să ne rupem de trecut?";

A devenit deja o realitate că sunt foarte puțin aceia care să nu fie tentați, atunci când ceva nu corespunde aspirațiilor inițiale, să dea vina pe alții. Sunt pomenite conjuncturi defavorabile, situații neprielnice sau orice altceva care să scuze insuccesul sau eșecul. Astfel de demers poate fi trecut cu vederea la oamenii simpli, dar nu mai are nici o noimă când este vorba despre oameni aleși să preia treburile țării. A devenit tradiție ca un an de la preluarea puterii să ne ocupăm cu "dezgroparea morților", ca o scuză a propriei neputințe. Și ceea ce practică astăzi Alianța "Dreptate și Adevăr" este un artificiu ieftin de imagine. Să tot spui obsesiv că trebuie să te lupți cu "gravele carențe lăsate de guvernarea PSD" a intrat deja în derizoriu.

Greaua moștenire de la Burebista până în zilele noastre a devenit o fixație cu care foarte mulți demnitari își încep discursurile în care își motivează propriile nerealizări. Inundațiile, starea precară a agriculturii, învățământului, sănătății sunt reproșuri care se aduc vechilor guvernanți. Actuala putere pierde mult prea mult timp pentru a da vina pe greșelile celor care au guvernat înaintea lor și mult mai bine.

Oare nu ar fi mult mai important ca autoritățile să facă ceva, să-și dovedească profesionalismul și competența în rezolvarea problemelor. Văicărelile nu au ținut și nu vor putea să țină de cald, în locul acțiunilor concrete prevăzute în mult nerespectatul program de guvernare. Este vizibil cu ochiul liber că este o corelație directă între neputința de a realiza acțiuni concrete și volumul acuzelor aduse celor care au gestionat varii domenii în fosta guvernare.

Populația nu mai este interesată de ce a făcut fosta guvernare. Electoratul a votat cât a votat această Alianță ruptă de prezent și ancorată în perioada de tristă amintire 1996-2000, pentru că a dorit schimbarea, și-a pus speranțe în cuvintele lor, nu în văicăreli de duzină.

Trecutul îi determină pe actualii guvernanți să nu-și îndeplinească uitatele promisiuni din programul de guvernare, să nu poromoveze politici sănătoase pentru economie, agricultură, învățământ, sănătate? Oare "blestemul grelei moșteniri" împiedică construcția autostrăzilor din România? Se imputează fostei guvernări că majorările de prețuri au fost stabilite cu FMI, dar spre ce ne îndreptăm acum, nu spre o explozie a prețurilor? Unde este minciuna: în promisiunile electorale sau în justificările "tip scuză, de căutare a unui "țap ispășitor", - ori în amândouă?

Când v-ați elaborat programul de guvernare oare cunoșteați serios parametrii economici ai țării? Dacă da, și în pofida acestora ați difuzat totuși programe fanfaroane - aceasta se traduce simplu: demagogie scandaloasă; dacă ați adoptat programele fără cercetarea realităților - aceasta înseamnă superficialitate și iresponsabilitate.

Pasarea răspunderilor spre alții nu poate soluționa adevărata dumneavoastră tragedie - faptul că ați ajuns la putere și a venit etapa când sunteți confruntați cu problema îndeplinirii propriilor promisiuni irealiste.

Nerealizările actualei guvernări demonstrează absența în cadrul coaliției a unor competențe manageriale. Este o reală incapacitate a Puterii de a continua procesul de reformă din punctul în care l-a lăsat PSD și de a crea o diferență pozitivă în raport cu acesta. Nu fosta guvernare trebuie găsită ca scuză, ci certurile și neînțelegerile persistente care tulbură de aproape un an viața politică. Partidele venite din opoziție cu un mandat teoretic de patru ani trebuie să pornească cu motoarele în plin și să mențină un ritm susținut al reformelor, nu să se eschiveze în disculpări ieftine, cu discursuri cosmetizate.

Minciuna are picioare scurte, iar poporul s-a săturat de acest demers dramatic smiorcăit.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu titlul De ce programe naționale de protecția copilului?!;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

De ce programe naționale de protecția copilului?!

Ședința de guvern din 10 noiembrie a avut ca prim punct pe ordinea de zi elaborarea si completarea unor acte normative cu privire la programele naționale din domeniul protecției copilului. Probabil că unii se întreabă de ce este nevoie de programe naționale în acest domeniu și nu de programe derulate punctual prin Direcțiile de Protecția Copilului care să raspundă unor nevoi locale in acest domeniu.

In perioada de timp de aproximativ cincisprezece ani de cand problemele grave ale României în domeniul protecției copilului au fost expuse, recunoscute si cerute a fi rezolvate, toți marii finanțatori de pe piața mondială au avut proiecte derulate prin diverse organizații sau instituții la noi în țară. Nu a existat nici un fond de finantare care sa nu prevada la componenta sociala sume posibil a fi accesate pe domeniul drepturilor copilului, protecției sociale a copilului, integrarea lui în societate, dreptul la educație etc.

S-au derulat sume importante de bani în acest domeniu, unele programe dovedindu-și clar eficiența, altele având rezultate doar la nivel local, unele nepliindu-se pe realitatea sociala a României și ramânand doar la nivel de incercare. Societatea civilă și-a dezvoltat expertiza, a pregatit un numar impresionant de specialiști, a colaborat cu instituțiile statului, a initiat procese de legiferare pe diverse componente. Este o activitate deosebit de bogata si laborioasa care a dus la constientizarea sociala a problemei protectiei copilului si la formarea constiintei civice cu privire la raspunsurile pe care societatea trebuie sa le aiba in acest domeniu.

Consider că am ajuns în punctul în care toate aceste "modele" de acțiune elaborate de societatea civilă trebuie "exportate" in comunitate si trebuie preluate ca si mod de abordare a problemelor. Finanțatorii internaționali consideră că momentul susținerii unor programe punctuale a trecut si cer aplicantilor protocoale de angajament reciproc incheiate cu autoritatile, locale, regionale, nationale, cer variante de sustenabilitate pe termen lung si cer implicarea societatii in ansamblu. Politica de selectie a cererilor de finantare nu mai prevede asistenta in proiect a unui numar dat de cazuri ci elaborarea de proceduri standard de abordare a anumitor cazuri, formalizarea si internalizarea sistemelor europene de asistenta "

In acest sens salut initiativa guvernului de a ne pune in discutie programe nationale in domeniul protectiei copilului, de a se implica plenar in abordarea acestei probleme. Initiativa guvernului este un pas important in sublinierea raspunderii sociale pe care statul roman o are in ceea ce priveste cresterea, educatia si protectia viitorului cetatean al Europei.

  Mira Anca Petrescu Mărculeț - intervenție cu tema Palatul Parlamentului - țintă de atac a primului ministru;

Doamna Mira Anca Petrescu Mărculeț:

Declarație politică: "Palatul Parlamentului - țintă de atac a primului-ministru"

Ieri, primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, în cadrul lansării unor propuneri de oportunități pentru investiții noi în București, a făcut o serie de aprecieri deplasate referitoare la edificiul în care se desfășoară activitatea Parlamentului României, aprecieri care îl descalifică.

Lăsând la o parte anumite soluții cu totul nepotrivite promovate cu ocazia ofertării de oportunități în Capitală, doresc să mă refer la calificativele date de Călin Popescu Tăriceanu acestei clădiri și la faptul că își exprimă în mod incredibil dorința ca ea să fi fost dărâmată.

Este inadmisibil ca un prim-ministru al României să propună public demolarea sediului Palatului Parlamentului.

Totodată, este incalificabil faptul că-și permite să califice clădirea în care lucrează Parlamentul României ca fiind un "monument al kisch-ului", fără a avea pregătirea profesională necesară, când este știut faptul că această clădire intens mediatizată este cunoscută și apreciată pe plan internațional. Domnia sa adaugă la aceste aprecieri și părerea de rău că acest edificiu este o clădire simbol, țintă a vizitatorilor străini. Modul în care se exprimă și se manifestă în public dovedește că domnia sa nu are capacitatea să facă o minimă și reală analiză acestei clădiri.

De fapt, domnul Călin Popescu Tăriceanu transformă criteriile estetice în armă politică împotriva președinților celor două Camere, discreditând din poziția de prim-ministru o clădire care în momentul de față este sediul Parlamentului român și totodată sediul unui Centru Internațional de Conferințe care a găzduit importante reuniuni internaționale, îmbunătățind imaginea României în lume.

Această atitudine dovedește grave carențe de comportament. A transferat în plan oficial clevetelile anumitor categorii de persoane, dovedind gravă lipsă de discernământ.

Il invit personal, în calitate de autor al clădirii, ca cetățean român și deputat, pe domnul prim-ministru să detalieze și să explice concret de ce a aplicat la clădirea la Palatului Parlamentului denumirea de "kisch al comunismului", noțiune pe care a folosit-o în legătură cu acest edificiu.

Clădirea Parlamentului este o construcție importantă, rezultat al unui mare efort național. S-a făcut cu forța proprie a națiunii noastre, ceea ce nu există decât foarte rar în lume. Măcar din respect pentru realizarea tehnică națională, unică în lume, a aceastei clădiri, parte a patrimoniului național, domnul prim-ministru putea să se abțină.

Ca să denigrez și să minimalizez o realizare a țării tale, indiferent în ce epocă a fost inițiată, este echivalent cu o trădare a intereselor naționale, cu atât mai mult cu cât această valoare se bucură acum de o apreciere internațională, dovadă fiind faptul care îl supără atât de mult pe domnul prim-ministru că a devenit pentru străini un edificiu pe care-l vizitează intens și cu interes, aducând un venit important țării, împletit cu un mare prestigiu.

Acum, această clădire este sediul celor două Camere, dar și sediul Centrului Internațional de Conferințe care a dat ocazie țării noastre să primească oaspeți la cel mai înalt nivel, facându-se astfel cunoscută în întreaga lume.

Edificul Palatului Parlamentului nu este întâmplător cea mai vizitată clădire din București, iar domnul prim-ministru ar trebui să aibă capacitatea de a înțelege și acest lucru. Ea oferă de fapt dovada capacității națiunii noastre de a construi bine.

Acum, în calitate de prim-ministru, domnul Călin Popescu Tăriceanu are posibilitatea să realizeze și el o clădire cu care să înlocuiască ca interes turistic acest edificiu pe care îl atacă.

Soluția nu este să arunce cu noroi într-un bun național realizat cu efortul întregii națiuni, ci să dovedească că are și el capacitatea să facă ceva. Expoziția de machete nu dovedește nimic în acest sens.

Clădirea Palatului Parlamentului este considerată pe plan internațional una din cele mai importante edificii din lume, atât prin programul complex pe care îl oferă, cât și prin volumul construit. Aici își pot avea sediul o multitudine de instituții și se poate desfășura concomitent o mare diversitate de activități în cele mai bune condiții. După cum am menționat, aici își are sediul Parlamentul României cu cele două Camere, Curtea Constituțională, Consiliul Legislativ, Centrul Internațional de Conferințe, SECI etc.

Este o clădire multi-funcțională pe care dacă domnul prim-ministru ar fi avut un minim interes s-o cunoască, atât din punct de vedere estetic, cât și funcțional ar fi putut să se exprime în cunoștință de cauză. Ca să afirmi că regreți că un astfel de edificu nu a fost demolat dovedește o gândire irațională și periculoasă mai ales pentru cineva care este în fruntea țării și are obligația să promoveze valorile naționale în lume.

În calitate de arhitect-autor al acestei lucrări, de 15 ani de când presa internațională se interesează de această clădire, am dat peste 500 de inteviuri la cele mai mari agenții de presă, iar acum lucrez la 2 filme de câte 60 de minute pe care le realizează regizori germani și elvețieni care se interesează în mod deosebit de această clădire. Păcat că nici o televiziune română și nici un realizator încă nu a realizat un astfel de film. Probabil, în condițiile în care prim-ministrul denigrează din nou această valoare națională, astfel de filme se vor face numai în străinătate. Subliniez însă un lucru esențial că, tot din cauza unora ca dl Călin Popescu Tăriceanu, clădirea s-a sistat în 1990 și ani de zile nu a fost nici măcar conservată, degradându-se în mod vizibil. Deci n-ar avea de ce să regrete chiar așa de tare domnul prim-ministru. S-a reușit din cauza unei politici iraționale să se lase în părăsire construcții importante în Capitală. Sunt bunuri naționale importante care se lasă într-o stare deplorabilă fără a se continua construcția lor. Din motive stupide, cum ar fi cel al "epocii comuniste" în care au fost începute construcții importante, cum ar fi Clădirea Muzeului Național, Biblioteca Națională, Aacademia, aceste clădiri au fost intenționat lăsate pradă degradării. Reamintesc că aceste clădiri au făcut parte dintr-un program complex de edificii de importanță națională foarte necesare acestei națiuni. Acest program s-a realizat în paralel cu un program similar la Paris, în care Francois Mitterand a realizat edificii de importanță națională în capitala Franței. Nu este o rușine ca președintele unei țări și conducătorii ei să inițieze programe naționale importante.

De ce s-au lăsat în stare de degradare 15 ani edificiile Bucureștiului? Pentru că le-a început Nicolae Ceaușescu? Ce importanță are pentru o națiune cine începe un program de construcții, când acesta dă prestigiu țării respective? Cum poate fi calificată o astfel de atitudine vizavi de bunuri naționale și construcții realizate de popor?

Atitudinea domnului prim-ministru denotă o totală lipsă de seriozitate, nu a fost în stare să aprofundeze subiectul complex al necesităților reale de programe în construcții, nici ale Capitalei și nici ale întregii țării. Aceste lucruri nu se fac după ureche și nici la propunerile fanteziste ale unora. Se construiește haotic, se demolează clădiri cu valoare reală istorică și îl invit pe domnul prim-ministru să aprofundeze adevăratele probleme ale construcțiilor din Capitală și să nu se lase amăgit de grupuri de interese.

Recent, am fost primită în Ordinul Arhitecților Francezi și una din realizările mele profesionale care a contribuit la această onoare a fost și Palatul Parlamentului. De ani de zile, în calitate de autor, pregătesc nenumărate teze de doctorat și diplome pe care profesori universitari de la diferitele universități din Europa le solicită studenților lor. Ca urmare, acest subiect este și obiect de studiu la foarte multe universități.

Ca urmare, mă adresez domnului prim-ministru, foștilor și viitorilor prim-miniștri, care prin atitudinea lor au batjocorit și au denigrat valori de patrimoniu ale propriilor lor țări, promovați-vă valorile naționale pentru a fi și dumneavoastră respectați în lume!

Vă mulțumesc,

  Romeo Marius Raicu - intervenție cu titlul Necesitatea menținerii echilibrului între asigurarea securității naționale și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;

Domnul Romeo Marius Raicu:

"Necesitatea menținerii echilibrului între asigurarea securității naționale și respectarea drepturilor fundamentale ale omului"

În contextul evenimentelor de la 11 septembrie, lupta împotriva terorismului a devenit o prioritate în politicile guvernamentale ale statului. Amenințarea teroristă a dobândit dimensiuni fără precedent. Rețelele teroriste conduse de ideologii care se opun fundamental valorilor după care se conduc statele democratice. Toleranța religioasă, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, egalitatea femeilor, libertatea economică și cea a presei sunt noțiuni necunoscute de către cei care sunt dispuși să sacrifice mase de civili nevinovați în numele unor interese și ideologii oculte.

Protecția cetățenilor, a drepturilor lor și a securității naționale se realizează prin impunerea unor restrângeri ale drepturilor omului. Scopul dorit de rețelele teroriste globale și de cele de crimă organizată a fost astfel atins. Instaurarea unor stări generale de panică, restrângerea unor drepturi cetățenești prin adoptarea în plan legislativ a unor reglementări de multe ori cu caracter foarte restrictiv atinge însăși esența unei societăți democratice. Respectarea drepturilor omului, inclsiv a celor suspectați de a fi săvârșit infracțiuni grave, prezumția de nevinovăție, acordarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, reglementarea condițiilor în care se poate face arestarea, cele în materie de expulzare, cele privind regimul străinilor sunt prerogative care aparțin doar societăților democratice.

Societățile naționale în întregime, prin consultări la nivelul organizațiilor neguvernamentale și al întregii societăți civile ale statului, ar trebui să determine limitele până la care guvernele pot să restrângă drepturile individuale în favoarea securității naționale.

Consiliul Europei și, mai recent OSCE, prin adoptarea unor documente colective resping orice tip de practici care ar putea să violeze grav drepturile omului sub pretextul luptei împotriva terorismului. Recomandările privind drepturile omului și lupta împotriva terorismului adoptate în 2002 de Consiliul Europei, precum și raportul final privind drepturile omului și lupta împotriva terorismului, adoptat anul acesta de ODIHR, respectiv Oficiul pentru Instituții Democratice și drepturile Omului a OSCE, converg în sensul interzicerii folosirii torturii și a unor locuri de detenție secrete unde organismele de monitorizare nu pot să aibă acces. Nu trebuie să fie folosită ca pretext lupta împotriva terorismului pentru nici un fel de restrângere a libertății presei sau în scopul adoptării unor măsuri discriminatorii, în scopul stigmatizării unor comunități etnice sau religioase, și nici în scopul înlăturării opoziției politice. Acuzațiile mai noi, aduse unor structuri informative aparținând altor state privitoare la crearea unor centre de detenție ilegale pe teritoriul unor alte state, chiar dacă nu pot fi certificate, trebuie să ne atragă atenția asupra unor posibile derapaje grave în privința respectării drepturilor omului.

Structurile parlamentare și guvernamentale care asigură controlul democratic și transparența sectorului de securitate trebuie să se asigure că nu sunt folositee practici care contravin în mod flagrant convențiilor internaționale cu privire la drepturile fundamentale ale omului, respectiv să se opună mijloacelor de interogare, în special ale torturii în scopul obținerii de informații. Lupta împotriva terorismului trebuie să se facă cu mijloace dacă nu legale, cel puțin legitime. Diferența între noi și ei este tocmai această linie subțire trasată de normele internaționale în vigoare. Folosirea unor mijloace similare nu vor face altceva decât să trivializeze noțiunea de stat democratic.

Unde exact trebuie să existe această limită dată de necesitatea asigurării securității naționale pe de o parte, iar pe cealaltă parte de respectarea libertății individuale? Iată o întrebare la care multe state democratice se grăbesc să caute un răspuns. Respingera recentă atât în Marea Britanie, cât și în Australia, a unor pachete legislative care vizau restrângerea unor drepturi civile, toate în contextul luptei împotriva terorismului, arată că exisstă o opoziție constantă la nivelul societăților democratice în această privință.

Propunerile privind reținerea și arestarea suspecților de terorism, pentru perioade cuprinse între 14 zile - potrivit reglementărilor australiere și 90 de zile - potrivit reglementărilor britanice, fără a formula învinuiri la adresa lor și fără a le da posibilitatea să-și formuleze apărarea, dar și cele cu privire la folosirea informațiilor obținute prin tortură împotriva suspecților de terorism au fost respinse atât la nivel parlamentar, cât și datorită intervențiilor unor organisme internaționale cu atribuții în domeniul monitorizării respectării drepturilor omului.

Nu trebuie să cedăm în fața amenințărilor teroriste și a presiunilor exercitate de acestea prin restrângerea drepturilor cetățenești. Asigurarea securității naționale și menținerea în același timp a drepturilor cetățenilor pot fi păstrate prin stabilirea unei relații de încredere și cooperare atât cu indivizi, cât și cu diversele comunități: etnice, religioase, culturale.

Teroriștii își ating obiectivele prin inducerea și perpetuarea unei stări de temere profundă și de intimidare. Ei își ating scopurile prin mijloace care să producă cât mai multe victime umane și cât mai multă panică. Cu cât mai mare dimensiunea tragediei, cu atât mai semnificative măsurile de restrângere a drepturilor individuale. De asemenea, consecințele economice ale unor astfel de acte sunt incomensurabile. Fluctuațiile economice care succed unui act terorist de anvergură pun grav în pericol chiar și economii foarte puternice, instabilitatea economică fiind de asemenea o consecință a dezvoltării terorismului global. Speculațiile financiare rezultate în urma unor astfel de evenimente se vor face exclusiv în beneficiul organizațiilor teroriste și de crimă organizată, care în timp pot să-și concolideze structurile.

Societățile deschise sunt ținta terorismului structurat. Tocmai această deschidere a societății, libertaea individuală a cetățeanului sunt ceea ce nu trebuie sacrificat în numele luptei împotriva terorismului. Dar, în același timp, trebuie ca societatea civilă a statelor democratice să dea răspunsurile necesare asigurării securității naționale. Nu trebuie ca statul să recurgă la mijloace menite să submineze valorile fundamentale pe care urmărește să le protejeze. Tocmai situațiile de criză sunt cele care relevă capacitatea de răspuns a unui stat și dau măsura democrației sale. Lupta antiteroristă nu trebuie să devină un pretext pentru restrângerea drepturilor omului. Nu trebuie să uităm că legile sunt făcute pentru cei care recunosc și se supun regulilor statului de drept, și nu pentru teroriști. Nicipodată aceste reglementări nu îi vor împiedica să își atingă scopurile, pentru că aceștia nu se supun unei ordini sociale pentru care oricum nu o recunosc. Nu trebuie sca statele democratice ale lumii să transforme lupta împotriva terorismului în pretext pentru ca state dictatoriale și nedemocratice să pună în aplicare practici și măsuri menite să violeze drepturile fundamentale ale omului în numele valorilor democratice și a statului de drept.

  Ion Mocioalcă - declarație politică cu titlul Toamnă fierbinte pentru Cabinetul Tăriceanu;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Toamnă fierbinte pentru Cabinetul Tăriceanu"

Sstimați colegi, această toamnă se dovedește bogată. Nu în recolte, așa cum ar fi fost de așteptat, ci în proteste sindicale. Tot mai multe federații se frământă, anunțând mișcări sindicale fără precedent, fapt care va pune efectiv la colț Guvernul Tăriceanu. După ce a "gospodărit" cum a a gospodărit efectele inundațiilor, acum, Cabinetul de la Palatul Victoria este pus în situația să facă față unui cor tot mai amplu de proteste. Cel puțin 10.000 de mineri se pregătesc acum să vină la București, pentru că, afirmă reprezentanții lor, restructurarea în minerit s-a dovedit până acum un eșec total, din care, concret, nu s-au văzut decât concedierile. Deocamdată, s-a putut evita prezența lor în capitală, dar nu se știe pentru câtă vreme. Funcționarii publici sunt și ei hotărâți să intre în grevă miercuri, solicitând o mărire de salariu și, mai important, depolitizarea sistemului. Pentru că actuala putere nici până acum n-a încetat să politizeze excesiv toate compartimentele vieții publice, nărav ale cărui efecte se văd acum evident. Mai departe, angajații de la metrou ar putea înceta lucrul concediații de la Romsilva solicită plăți compensatorii, ceferiștii sunt extrem de nemulțumiți, încă de anul trecut. Medicii se pregătesc și ei de o inedită grevă, din cauza salariilor mici și a unor propuneri legislative ale noului ministru al sănătății. Toate acestea și multe altele anunță o toamnă grea pentru executiv, o toamnă din care nici remaniat actualul cabinet Tăriceanu nu va ieși mai puțin șifonat.

  Gelil Eserghep - declarație politică cu tema Cinci români riscă pușcăria în Bulgaria;

Domnul Gelil Eserghep:

Declarație politică: "Cinci români riscă pușcăria în Bulgaria"

Cinci dintre cei 75 de suporteri dinamoviști care au făcut acum o săptămână și jumătate deplasarea în Bulgaria cu prilejul meciului din Cupa UEFA dintre Levski Sofia și Dinamo București, sunt, în continuare, reținuți în localitatea Teteven și anchetați pentru presupuse acte de huliganism, iar unul dintre ei este acuzat de ultraj asupra unui polițist bulgar și riscă între 3 și 10 ani de închisoare.

Este de menționat că atât probele video, cât și declarațiile martorilor indică faptul că 3 dintre cei 5 sunt absolut nevinovați, ei fiind reținuți de autoritățile bulgare în baza declarațiilor polițiștilor. Spre exemplu, unul dintre "vinovați" a fost reținut doar pentru faptul că era tuns zero! Ba mai mult, 3 dintre cei 5 conaționali erau răniți și au fost luați direct din salvare(!), profitându-se de faptul că erau izolați.

Din relatările celorlalți suporteri, puși în libertate după interogatorii prelungite, se pare că polițiștii bulgari încearcă să-i constrîngă, prin amenințări și bătăi, să recunoască fapte pe care nu le-au comis, inclusiv că și-au spart singuri geamurile de la autocare!

Nici un reprezentant al Ambasadei noastre nu s-a interesat de soarta suporterilor români. Pentru a se putea întoarce acasă la familiile lor, în acest moment, lipsiți de sprijinul statului, cei 5 se află în fața unei alternative dureroase: fie se declară vinovați pentru niște fapte pe care nu le-au săvîrșit, fie se văd nevoiți să rămână o perioadă îndelungată de timp pe teritoriul bulgar, pentru a face față unui proces care are toate șansele să fie viciat, dată fiind atitudinea ostilă a anchetatorilor și complicitatea lor cu așa-zisele "părți vătămate".

Ceea ce se petrece în Bulgaria miroase a acțiune premeditată din partea autorităților, avînd în vedere mai ales faptul că încă de la intrarea în țara vecină și pînă la părăsirea ei, acestea au avut o poziție extrem de ostilă față de suporterii români.

Este inadmisibil că reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe au ascultat doar părerea părții bulgare. Eu, personal, tind să cred punctul de vedere exprimat de suporterii români și cred că este necesară o poziție fermă a diplomației române, pentru ca astfel de cazuri să nu se mai repete.

De asemenea, întrebarea pe care mi-o pun este dacă domnul consul al României la Sofia, domnul Bojin, chiar reprezintă interesele cetățenilor țării noastre?

Crede oare Poliția bulgară că prin arestarea așa-zișilor 5 infractori români a rezolvat problemele Bulgariei în ceea ce privește crima organizată?

Totodată, cred că prin aceste acțiuni se creează o stare de disconfort în rîndul ambelor populații cu atît mai mult cu cît drumurile României și ale Bulgariei spre Europa ar trebui să fie comune, referindu-ne aici mai ales la aderarea la Uniunea Europeană.

  George Adrian Scutaru - declarație politică: «Greve cu parfum de PSD -Atenție, se închid ușile!»;

Domnul George Scutaru:

Declarație politică: Greve cu parfum de PSD - "Atenție, se închid ușile!"

Stimați colegi,

Criza socială prin care trece acum România a reușit să mobilizeze foarte multe forțe. Multe sectoare de activitate sunt deja în grevă, iar altele, animate de interese nu tocmai ortodoxe, se pregătesc de grevă.

Mă refer în principal la Metrorex, structură condusă de un personaj despre care nu s-ar putea spune că este, în primul rând, reprezentantul membrilor de sindicat și un exponent al verticalității și non-amestecului în politic. Ion Rădoi, căci despre el este vorba, a reușit, în mod paradoxal, să îmbine activitatea de lider sindical cu cea de senator PSD. Un alt element care ridică semne de întrebare, lăsând la o parte aspectul etic al alăturării de mai sus, este frecvența revoltelor sindicale, cu o incidență generată de culoarea guvernării la un moment dat. Mai exact, grevele semnate Metrorex au avut loc, în 1995, 1996 și ultima, în 1999. Surprinzător, lucrătorii din transportul subteran nu au mai avut probleme din 2000 până în 2004, în timpul guvernării PSD, ele fiind puse din nou, pe tapet, o dată cu noua legislatură. Să fie oare simple coincidențe?

Dacă în restul cazurilor, cum este cel al educației, problemele sunt, în mod sistemic, grave și reale, în cazul Metrorex coincidențele sunt prea evidente pentru a nu genera anumite ipoteze. Mai grav însă este impactul pe care aceste manevre, evident politice, îl au asupra cetățenilor. Peste 500.000 de bucureșteni vor avea de suferit de pe urma acțiunilor domnului senator Rădoi, iar Ministerul Transporturilor, cu care se poartă negocieri, este strâns cu ușa de către oameni al căror interes nu rimează cu interesul public.

Anul 2005 a fost extrem de dificil pentru actualul Guvern și nu trebuie uitat că starea delicată în care se află bugetul pe 2006 este cauzată de factori exteriori sferei poltice - inundațiile succesive și gripa aviară au secătuit bugetul României de resurse care ar fi putut fi utilizate pentru aceste sectoare dee economie, care acum se revoltă. Trebuie înțeles că executivul depune toate eforturile pentru a scoate țara din criză iar momentul este cu atât mai delicat cu cât suntem în prag de aderare, iar pentru a-i face față cu brio, bugetul va avea de alocat fonduri suplimentare.

Toate aceste elemente nu trebuie uitate nici o clipă, iar actorii de pe scena socială trebuie să țină seama de ele în momentul în care își formulează revendicările. În acest context, Guvernul are o misiune grea în a stabili prioritățile reale de pe agenda publică.

Așa încât se impune acum un apel la simțul realității și la interesul public către acei actori sociali/politici, cum este domnul lider de sindicat sau senator PSD, Ion Rădoi.

Vă mulțumesc.

  Adrian Semcu - declarație politică cu tema Fermierul vine în întâmpinarea SAPARD-ului;

Domnul Adrian Semcu:

Declarație politică: "Fermierul vine în întâmpinarea SAPARD-ului"

Chestiunile legate de agricultură se află tot mai mult în centrul atenției și fac subiectul multor dezbateri din presă și televiziune. De ce? Pentru că, după 2007 România va redeveni un stat preponderent agricol, unul din "grânarele Europei".

Toate eforturile Uniunii Europene, dar mai ales ale ministerului agriculturii și ale parlamentarilor, converg către atingerea acestui scop. De aceea, este necesară realizarea unui dialog social cu cei direct interesați de implementarea unor măsuri specifice, adică cu proprietarii de pământ.

Știm cu toții că aceștia beneficiază de fondurile SAPARD numai în măsura în care pot suporta financiar jumătate din investiție, tocmai de aceea românii nu s-au înghesuit să obțină banii alocați de Uniunea Europeană. Bineînțeles, acest lucru se întâmplă dintr-o oarecare comoditate, dar mai ales pentru că românul nu este dispus să riște. Iar problema este că fondurile SAPARD vor mai putea fi accesate numai până în septembrie 2006.

Prin urmare, ministerul s-a sesizat și încearcă acum să încurajeze populația prin intermediul Programului Fermierul, prin care vor fi acordate credite pentru agricultori, pe o perioadă de până la 10 ani. Mai mult, vor fi alese băncile care au cele mai mici dobânzi, iar perioada de grație va fi cuprinsă între 1 și 5 ani.

Ideea este aceea de a sprijini micii întreprinzători pentru a obține fonduri SAPARD, în vederea eficientizării economiei de piață românești și a transformării peisajului rural așa cum îl știm astăzi, într-unul civilizat.

Cei interesați de acest proiect trebuie mai întâi să ia legătura cu Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală pentru conturarea unui plan de investiție, apoi să încheie un contract de consultanță gratuită cu Oficiul Județean de Consultanță Agricolă și încă două contracte, unul cu banca finanțatoare, iar altul cu SAPARD.

Pentru a se ajunge însă la acest punct este necesară inițierea unei campanii naționale de mediatizare a Programului Fermierul și a SAPARD-ului, în special prin intermediul surselor media de la nivel local.

Consider că această campanie poate fi susținută cu succes, chiar de noi, deputații, în circumscripțiile din care facem parte, de aceea propun colegilor mei să încerce stabilirea unui dialog cu presa, în vederea informării populației din județul pe care îl reprezintă.

Vă mulțumesc.

  Ion Luchian - intervenție având ca subiect Legea bugetului pentru anul 2006;

Domnul Ion Luchian:

Stimați colegi,

În zilele următoare va fi dezbătută, de către Parlamentul României, Legea bugetului pentru anul 2006.

Vreau să remarc faptul că acest buget, realizat de către guvernul condus de domnul Tăriceanu, este unul dintre cele mai consistente de după 1990, și acest lucru se datorează eforturilor și măsurilor foarte bune aplicate de guvern în 2005 (cum ar fi cota unică, care a dus la o mai bună colectare a impozitelor la buget).

În privința sănătății, bugetul propus pentru 2006, de către ministerul condus de domnul Eugen Nicolăescu, este estimat la 4,9% din PIB, comparativ cu 3,4% din PIB cât a fost în 2005, conform bugetului propus de PSD, existând o creștere de 15% față de 2005. De asemenea, bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate va crește cu aproximativ 8% în 2006 față de anul acesta.

În plus la cei 4,9% din PIB va fi inclus și Fondul Național de Sănătate, estimat la circa 200 milioane euro, ceea ce va duce bugetul Sănătății pentru 2006 la 5% din PIB.

Astfel, conform bugetului realizat de guvernul Tăriceanu, sănătatea va fi finanțată din trei direcții: bugetul de stat, fondul național și bugetul special național de sănătate, ceea ce face ca suma din 2006 să fie cea mai mare pe care sănătatea o primește din 1990 încoace, demonstrând că actuala Putere consideră cu adevărat sănătatea o prioritate.

Mai mult încă, prin pachetul de legi propus de ministrul sănătății, consider că se va pune în sfârșit ordine în sistemul sanitar român, aplicarea acestor dispoziții urmând să ducă la un management mai bun, la eliminarea pierderilor, la un control mai riguros al costurilor, la mărirea numărului celor care contribuie în sistem, toate acestea conducând și la o creștere reală a bugetului sănătății.

Din păcate, am convingerea că în dezbaterea ce va urma, pentru adoptarea Legii bugetului, cei de la PSD și PRM vor apela la aceleași tactici pe care le-au pus în practică și la dezbaterea Regulamentului Camerei, încercând să amâne cât mai mult posibil adoptarea bugetului, pentru a servi intereselor lor politicianiste de moment.

Vă mulțumesc,

  Ionel Palăr - declarație politică cu titlul Creatorii de proiecte - cheie pentru o integrare mai ușoară;

Domnul Ionel Palăr:

"Creatorii de proiecte - cheie pentru o integrare mai ușoară"

Domnule președinte,

Doamnelor și Domnilor Parlamentari,

Raportul de țară emis de Uniunea Europeană cu privire la stadiul în care se află România la acest moment a adus cu sine, după cum bine știți, săptămâna trecută, o scrisoare de avertizare către Guvernul României, vizavi de capitolele cheie de care depinde integrarea noastră, la 1 ianuarie 2007.

Printre zonele cu probleme identificate de oficialii europeni, Comisia Europeană atrage foarte serios atenția asupra incapacității României de a absorbi fondurile europene.

Cauzele semnalate de oficialii europeni sunt corupția, proiectele slabe și lipsa unei administrații puternice, toate acestea fiind obstacolele în calea unei bune întrebuințări a banilor europeni.

Problema este extrem de gravă mai ales în sectorul agricol. Programul SAPARD este foarte aproape de a se termina și efectele sale nu sunt tocmai vizibile la nivelul țării. Este foarte adevărat, acest program a virat mulți bani în conturile României, însă din cauza lipsei de expertiză pe realizarea de proiecte, fondurile europene nu au fost suficient absorbite de administrațiile locale. Iar faptul că acum, pe ultima sută de metri, agențiile regionale încă mai desfășoară programe de promovare pentru SAPARD în teritoriu ne demonstrează lipsa de eficiență în gestionarea acestor fonduri. La un an înainte de finalizarea acestui program, autoritățile ar fi trebuit să se ocupe strict de implementarea proiectelor, promovarea lor fiind încheiată de mult timp.

România trebuie să se pregătească mai bine pentru momentul în care, făcând parte din familia europeană, va trebui să atragă fonduri și să le utilizeze corespunzător. Ce ne vom face atunci când, o dată, integrați, Uniunea ne va aloca sume de bani pentru diverse reforme? Vom ridica oare din umeri, precum școlarii prinși fără temele făcute și vom recunoaște că nu știm ce să facem cu banii? Sau poate că există capacitate de absorbție, dar numai pentru buzunarele unor corupți, dovediți a fi foarte pricepuți în "atragerea" de fonduri străine...

Ma tem că în acest moment nu se mai poate face nimic pentru programele de preaderare, dar aceste fapte sunt îngrijorătoare pentru viitorul României, în calitatea ei de țară membră a Uniunii Europene. De aceea, poate că soluția optimă stă tocmai în pregătirea unor oameni specializați în conceperea de proiecte, care să fie trimiși în țări cu experință în aceste zone și care, apoi, să fie angajați ai instituțiilor statului. Avem foarte mare nevoie de specialiști și instituțiile statului trebuie să gândească soluții în această privință. În calitate de deputat, voi sprijini orice inițiativă de acest gen, deoarece știm cu toții în ce fel se prezintă lucrurile în teritoriu, vizavi de implementarea proiectelor comunitare.

Vă mulțumesc.

  Petru Călian - declarație politică având ca subiect încetarea acordului stand-by dintre România și Fondul Monetar Internațional;

Domnul Petru Călian:

"Încetarea acordului stand-by dintre România și Fondul Monetar International pe fondul promovării unor politici fiscale neperformante și a înregistrării unui regres economic"

"Măsura valorii" actualului guvern a fost dată la 31.10.2005, zi în care reprezentanții delegației Fondului Monetar Internațional au anunțat încetarea acordului stand-by cu țara noastră, pe fondul nerealizării unei analize a stadiului economiei, de la semnarea acordului și până în prezent, cu accent pe reorientarea politicilor fiscale și monetare, scăderea inflației, restrângerea deficitului de cont curent și a strategiei de redirecționare a cheltuielilor către economia ce furnizează bunuri și servicii.

Această decizie a F.M.I. dovedește că actuala conducere a țării nu a reușit încă să rupă convingător legătura cu vechile mentalități și nici să apropie în mod real România de valorile și de circuitul european și mondial al țărilor democratice dezvoltate.

Prin voința exprimată democratic în toamna anului 2004, populația României a crezut că a votat pentru o schimbare în bine, însă demagogia și falsitatea mesajelor actualilor guvernanți au creat imaginea tot mai evidentă a incapacității acestora de a gestiona reforma și politicile de dezvoltare economică și socială "

Starea de nesiguranță și lipsa de speranță înregistrată în rândul maselor, reprezintă consecințele unor asemenea politici de stat.

Efectuarea unei analize obiective a acestor 10 luni de guvernare ar releva, cu siguranță, înregistrarea unui regres economic și o profundă acutizare a crizei în plan social.

Eșecul politicilor coaliției a subminat încrederea cetățenilor în viitorul țării și a compromis în conștiința opiniei publice reforma, aceasta devenind sinonimă, pentru mulți dintre români, cu saracia și șomajul.

De asemenea reacțiile tardive față de cursul reformei economice au mărit handicapul în cursa pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel încât România se află într-o situație dezavantajoasă în raport cu alte țări post-comuniste din Europa.

Asimilarea insuficientă a concepțiilor și a principiilor care fundamentează instituțiile statului de drept și al economiei de piață, de către actuala guvernare, a determinat însă numeroase ezitări și intârzieri în adoptarea unor legi vitale pentru funcționarea democrației, iar alteori au fost aplicate în mod grăbit soluții neadecvate realităților românești, exemplul cel mai relevant sub acest aspect fiind introducerea cotei unice de impozitare de 16% pentru impozitul pe venit care a generat o creștere a deficitului bugetar.

De la aprobarea aranjamentului stand-by de către Consiliul Directorilor Executivi al Fondului Monetar Internațional, au fost făcute unele progrese în direcția realizării principalelor obiective și politici macroeconomice, dar care nu au putut fi continuate de actuala putere pentru perioada următoare a acordului stand-by.

Astfel înțelegerile avute cu F.M.I. cu privire la analizele care urmau să fie efectuate asupra progresului înregistrat, în scopul realizării obiectivelor programului, politicilor și plasării economiei noastre pe calea unei creșteri rapide și sustenabile, nu au putut fi respectate de autoritățile române, fapt ce a determinat ruperea acordului stand-by, și pe cale de consecință, producerea unor efecte negative, asupra creșterii economice a țării, condițiilor de viață ale cetățenilor și chiar asupra integrării României în Uniunea Europeană.

Consider, în acest sens, că încetarea sprijinului acordat de Fondul Monetar International României, va provoca grave probleme la nivelul stabilității macroeconomice, economia țării ajungând în acest moment la un acut nivel de neperformanță.

Față de această situație nefavorabilă cu care ne confruntăm, apreciez că este necesar să se pună bazele unei societăți deschise și libere, caracterizată prin respectul legii, în care democrația, statul de drept și drepturile omului să constituie fundamentul prosperității și demnității fiecăruia.

De asemenea, se impune promovarea, în condiții de responsabilitate și transparență, unor politici orientate spre obiective ca descentralizarea, reducerea birocrației, privatizarea, eliminarea monopolurilor, creșterea concurenței, reducerea impozitelor și taxelor fiscale, controlul deficitului bugetar și finanțarea neinflaționistă a acestuia, precum și asigurarea ocrotirea și asistența socială pentru categoriile de populație defavorizate, marginalizate sau vulnerabile.

Vă mulțumesc.

  Dumitru Avram - declarație politică: Utopia zonei Metropolitane București;

Domnul Dumitru Avram:

Declarație politică: "Utopia Zonei Metropolitane București"

Principiile invocate de promotorii viitoarei configurații metropolitane București sânt, pe cât de eclectice, pe atât de demagogice, vizând orizonturi care pentru noi par astăzi de domeniul fantasticului. Care ar fi avantajele creării unei asemenea mari concentrări urbane, de la București la Oltenița. Nu prea înțelegem cum ar putea să fie asigurată dezvoltarea echilibrată a zonei metropolitane prin stoparea urbanizării necontrolate. Nu se vor mai construi vile la Băneasa, la Mogoșoaia, Otopeni sau Snagov? Cei care vor dori să-și ridice case în vatra Bucureștilor vor fi trimiși la Ciolpani sau Chiajna, pe motiv că și în aceste așezări rurale va funcționa buletinul de Capitală? Înclinăm să credem că un asemenea demers urmărește, mai degrabă, să impună prețuri bucureștene și terenurilor intravilane din Adunații Copăceni, Glina și din celelalte așezări "metropolitane". "Echilibrarea nevoii de dezvoltare economică și socială cu aceea de îmbunătățire a calității mediului natural printr-o dezvoltare durabilă" apare ca o enigmă și mai greu de dezlegat. Poate să creadă cineva că Oltenița, orășelul care în ultimii 15 ani a murit văzând cu ochii, se va redresa în cadrul preconizatei zone metropolitane, prin alocări bănești suplimentare din bugetul Capitalei și al altor așezări, când absolut toate unitățile administrativ-teritoriale din România, inclusiv Bucureștii, se vaită permanent de lipsă de fonduri? Când guvernelor sau primăriilor le lipsește elementul esențial, banul, orice idee, oricât de generoasă ar fi, moare ca o himeră. Cât despre "îmbunătățirea vieții prin realizare a unui habitat superior în condiții diversificate", nu ne rămâne decât să zâmbim, iarăși, în fața unui politicianism agresiv, ai cărui reprezentanți "ambiționează", probabil, să cloneze în toate localitățile rurale ale viitoarei zone metropolitane europeanul "sătuc" Cornu, ori Corbeanca, Balotești sau Buzescul newyorkez al romilor teleormăneni. Este imposibil să crezi în viabilitatea unui asemenea proiect, când actuala putere n-a fost capabilă să construiască în 5-6 luni nici măcar câteva zeci de case pentru cei ale căror locuințe au fost spulberate de inundații. Primăria nu este capabilă să susțină vreun program cât de anemic pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit, dar să mai promită un habitat superior. Conform datelor furnizate de organizația SAMU Social România, în București, 5000 de adulți n-au adăpost, iar în fiecare iarnă mor pe stradă circa 300 de persoane. În condițiile în care nu sânt în stare să extindă canalizarea în cartierele mărginașe ori să repare trotuarele unor importante artere, pe care nu s-a mai turnat o roabă de asfalt de 15-20 de ani, edilii Capitalei nu ezită să se ambaleze în planuri administrative-gospodărești de o grandoare care depășește până și mult hulita, tot de către ei, megalomanie totalitaristă. A vorbi astăzi în București, și cu atât mai puțin în România, despre îmbunătățirea calității vieții este un lucru care frizează până și cea mai elementară urmă de bun-simț. Cum să trăiască oamenii mai bine când salariile și pensiile de mizerie pe care le primesc (considerate de experții UE drept cele mai mici din Europa) sânt grav afectate în aceste luni de iarnă de majorările de prețuri ale gazelor, energiei electrice, alimentelor și transportului? Cum să se gândească românii la o viață mai bună când alocările bugetare pentru învățământ, cercetare, sănătate și nivel de trai, și așa ridicole, sânt ciuntite de la un an la altul. Tocmai de aceea, PRM a "întâmpinat" proiectul de buget al guvernului cu nu mai puțin de 300 de amendamente. Ce să mai spere zecile de mii de funcționari, mineri, constructori de tractoare și atâția alții care urmează să fie disponibilizați? Ce vor pune mâine pe masă acești oameni care vor rămâne fără salariu? Unde să-și găsească de lucru toți acești nefericiți când mai toate sectoarele industriale se restructurează până la lichidare? Un fost ministru spunea acum 6-7 ani, cu un cinism vecin cu inconștiența: Mai bine să moară 1000 de oameni, dar să salvăm poporul. Iată că puterea actuală ridică la zeci de mii cifra condamnaților la șomaj și înfometare.

  Florin Aurelian Popescu - afirmarea unei condiții esențiale pentru aderarea României la Uniunea Europeană: o justiție performantă;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

România are nevoie în momentul de față de o justiție performantă, aceasta fiind una dintre condițiile esențiale pe care statul român trebuie să o îndeplinească, pentru a putea adera la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007.

Ca în orice stat de drept, și în România, justiția trebuie să fie independentă și de politizată. Mai mult, Justiția trebuie să funcționeze rapid și eficient, deoarece, nefiind rapidă, aceasta devine o Justiție negată. În aceste condiții, cei care activează în Justiție, trebuie să înțeleagă cum că aceștia nu lucrează pentru sine, ci pentru oameni. Justiția trebuie să devină un "mecanism care să funcționeze rotund și numai în interesele societății". Cu alte cuvinte, România, în procesul de aderare la Uniunea Europeană depinde de Justiție, și nu doar de corectitudinea ei ci și de rapiditatea acesteia. Reforma este inevitabilă, ea trebuie aplicată cu promptitudine, fapt pentru care nu este suficientă doar crearea de Legi, ci mai ales aplicarea acestora. Numai în acest fel Justiția din România se va putea bucura de o creștere de popularitate în rândul românilor. Mai mult, Justiția a fost unul dintre capitolele cu cele mai multe probleme în ceea ce privește aderarea României la Uniunea Europeană dar, de când Alianța "Dreptate și Adevăr" este la putere, lucrurile au început să se îndrepte spre direcția dorită, fapt pentru care în viitor asemenea probleme nu vor mai exista.

Plecând de la aceste premise, doresc să evidențiez faptul că și în Județul Dâmbovița se vor face pași serioși pentru ca justiția să ajungă la standarde occidentale. Astfel, în proiectul de buget pe 2006 sunt prevăzuți 70 de miliarde de lei vechi (ROL) pentru finalizarea lucrărilor la noul Tribunal, obiectiv imperios necesar pentru buna funcționare a actului de justiție. Demn de mentionat este că în acest moment, stadiul lucrărilor la acest obeictiv este exact cel de acum cinci ani, pe timpul guvernării PSD nealocându-se nici un fel de fonduri pentru aceasta investiție. Actualul Ministru al Justiției, Monica Macovei, și-a oferit încă de la bun început sprijinul în rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă județul Dâmbovița la capitolul Justiție, motiv pentru care suntem convinși că vom duce Justiția acolo unde îi este locul și nu vom proceda precum guvernarea PSD.

De asemenea, magistrații din Dâmbovița, cât și cei din toată țara, trebuie să conștientizeze că Justiția este și va rămâne independentă. Dacă statul român crează condiții optime pentru buna desfășurare a actului juridic, magistrații au obligația morală să facă tot ce le stă în putință pentru ca Justiția să fie rapidă și eficientă.

  Gheorghe Dragomir - comentariu pe marginea legilor referitoare la retrocedare;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Potrivit deciziei Curții Constituționale, legea privitoare la despăgubirea în valoare de 30 milioane Euro în schimbul Castelelor Peleș, Pelișor și Foișor și în natură a Vilei Cavalerilor din Sinaia, precum și uzul pe perioada vieții a Palatului Elisabeta pe care regele Mihai trebuia să le primescă din partea statului român, a fost declarată în totalitate ca fiind neconstituțională.

Acest fapt duce implicit la eliminarea acestei legi, care nu va mai fi discutată în Parlament.

În opinia mea, aceasta este o depășire a atribuțiilor Curții ce va duce cu siguranță la rediscutarea în cadrul societății civile a legilor referitoare la retrocedare sau chiar la rediscutarea dreptului de proprietate. Această lege ar fi încheiat un capitol extrem de dureros din istoria noastră într-un mod elegant și benefic ambelor părți.

Decizia Curții Constituționale permite acum avocaților Casei regale să deschidă procedura de retrocedare în natură a bunurilor și imobilelor menționate, fapt ce poate dăuna statului român și patrimoniului național, având în vedere că valoarea de patrimoniu o depășește cu mult mai mare pe cea imobiliară.

Există voci care spun că nu era necesară o asemenea lege specială și că aceste bunuri pot fi revendicate prin legile existente. Vă aduc aminte că nu este vorba de simple imobile, ci de părți importante ale istoriei acestei țări, care impuneau un cadru legal special.

Dacă retrocedarea în natură se va produce conform Legii 10, atunci va pierde statul român, iar dacă nu se va produce, va pierde statul de drept, pentru că deschidem o cutie a Pandorei în problema retrocedărilor.

  Aurel Gubandru - despre producătorii din județul Buzău, care au primit atestatul din partea MAPDR;

Domnul Aurel Gubandru:

Delicatesele pregătite de zeci sau sute de ani de buzoieni au primit recunoașterea pe care o merită, acestea urmând a fi prezentate la orice manifestare internațională care ar trebui să asigure cartea de vizită a României. "Bătalia" pentru produse tradiționale românești are o importanță deosebită pentru firmele autohtone; includerea unui produs specific și acceptarea lui pe piața europeană garantează producătorului unicul drept de folosință asupra mărcii respective.

Încă din anul 2003, în timpul guvernării PSD, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a întocmit lista cuprinzând produsele alimentare tradiționale recunoscute după aria geografică, în vederea protejării acestora pe piețele Uniunii Europene. Pe listă au fost introduse produse din lapte și din carne, produse de panificație, sucuri și băuturi răcoritoare, ape minerale naturale cu indicațiile geografice protejate și recunoscute în țară. Aceste mărfuri au fost înscrise în Registrul național al indicațiilor geografice și Buletinul Oficial al Proprietății Industriale din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, iar produsele au dobândit protecție, în urma încheierii de către România a unor convenții bilaterale sau multilaterale, cu statele U.E.

Câteva produse din zona Buzăului au fost nominalizate încă din 2004, gama acestora fiind extinsă prin includerea în catalog a unor noi preparate pentru care producătorii au solicitat să le fie certificate. Mostrele reprezentative au participat la diverse expoziții de profil din țară iar, în finalul săptămânii trecute, șapte producători din zona Buzăului au primit, în sfârșit, atestatul din partea MAPDR.

Începând cu anul 2007, țara noastră va fi reprezentată pe piețele internaționale de produse specifice fabricate în județul Buzău, precum cârnații de Pleșcoi, pastrama și babicul, covrigii de Buzău, împletiturile tradiționale și lipia, brânzeturile din lapte de capră (cașcaval și brânză de burduf), păstrăvul afumat în vârzov, vinul "Tămâioasa Românească" produs de Stațiunea Pietroasele, pâinea țărănească și țuica de Pătârlagele.

  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică cu titlul «O lege a lustrației pentru Curtea Constituțională»;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

«O "lege a lustrației" pentru Curtea Constituțională»

Decizia de luni seara a Curții Constituționale nu m-a surprins absolut deloc. Cred că nimeni nu-și făcea vreo iluzie că unii oameni care până foarte de curând au avut în buzunar carnetul de partid (al PSD) să voteze împotriva foștilor lor lideri de partid. Își închipuia cineva că foști miniștri în cabinetele conduse de Nicolae Văcăroiu sau Adrian Năstase vor accepta să pună în pericol actualele funcții ale foștilor lor șefi? Sunt convins că un procent foarte mic dintre colegii mei au crezut că foștii PSD-iști îmbrăcați acum în roba Curții Constituționale vor judeca moral și corect.

Tocmai din acest motiv cred că este neapărat nevoie de o lege a "lustrației" în ceea ce privește organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care să nu mai permită accesul în această instituție a persoanelor care au fost angajate politic. Evident, o să mi se dea o replică pe care o anticipez: se va afirma că judecătorii Curții Constituționale sunt apolitici și sunt convins că voi fi invitat să verific toate registrele de evidență ale organizațiilor PSD pentru a mă convinge că nume ca Ion Predescu, Acsinte Gaspar ș.a nu figurează în scripte. Eroare. Cine mai crede în teoria apolitismului după un stagiu îndelungat într-un partid politic, nu mai are ce căuta în această aulă. Cine crede că o demisie formală schimbă perceptele unor oameni, se înșeală amarnic.

Reacțiile privind Decizia Curții au curs pe bandă rulantă ieri seară și ieri noapte. Totuși este de reținut un aspect extrem de grav, generat de Decizia Curții Constituționale: de acum înainte președinții celor două Camere pot încălca nestingherit Constituția. Și aceasta pentru că a fost găsit neconstituțional articolul care prevedea că președintele Camerei Deputaților ar putea fi revocat din funcție în cazul în care "încalcă prevederile Constituției României și încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Camerei Deputaților sau ale Regulamentului ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului".

Cred că mai multe nu sunt de adăugat aici.

PS: Chiar dacă se vor supăra colegii mei de partid și din Coaliție, eu voi vota contra când pe rol se va afla bugetul Curții Constituționale. Nu se justifică creșterea de 27% față de 2005 acordată acestei instituții.

  Horea Dorin Uioreanu - intervenție cu tema Reforma administrației publice și respectul față de cetățeni;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Reforma administrației publice și respectul față de cetățeni"

Stimați colegi,

Susțin această declarație politică, datorită faptului că Guvernul Tăriceanu s-a angajat să susțină o adevărată reformă a administrației publice, iar acest deziderat nu poate fi susținut fără adoptarea unei legislații bazate pe principii corect trasate și măsuri clare, precum descentralizarea și întărirea autonomiei locale, descentralizarea fiscală și reforma instituțiilor publice. Pentru respectarea acestor puncte de plecare în elaborarea unei legislații clare și unitare trebuie să contribuim în calitate de for legislativ și în virtutea încrederii cu care ne-au investit românii.

În urma lecturării proiectului de modificare și completare a Legii 215/2001, aș dori să aduc câteva completări care sper că se vor regăsi în forma finală a proiectului, deoarece este vorba de măsuri necesare unei bune administrații, pe care Alianța D.A. și le-a asumat în campania electorală și de care avem nevoie în contextul integrării europene.

În primul rând, în proiectul de lege nu se vorbește despre introducerea votului uninominal, pentru consiliile locale, pentru a demara acest proces de la un nivel mai mic, pentru a pregăti populația pe viitor pentru cultura votului uninominal. Este, o mai spun încă o dată, un gest de respect față de cetățeni, un impuls clar spre responsabilizarea și maturizarea clasei politice.

În al doilea rând, în proiectul de lege, conceptul de administrator public este aplicat greșit, întrucât administratorul public trebuie să fie o persoană independentă, cu cunoștințe temeinice în domeniul administrației publice, o persoană independentă și trainică. City-managerul american - modelul de origine al administratorului public - este angajat pe bază de contract de muncă pe o perioadă care de multe ori depășește zece ani. Este nevoie ca administratorul public român să fie angajat pe bază de concurs și validat de Consiliul Local, pentru a evita o numire a acestuia de către primar, membru de partid, pe alte criterii decât cele ale competenței. Nu vreau să personalizez sau să cred că această prevedere a fost introdusă cu rea credință; mai mult, consider că școala românească de adminsitrație publică are ocazia de această dată să își arate valoarea prin intermediul acestei prevederi: administrația publică trebuie făcută de către profesioniști, de către absolvenți de studii administrative, nu de către băieții de casă ai primarilor trecători; administratorii publici trebuie să reziste de la o legislatură la alta, pentru a asigura continuitatea actului administrativ, pentru a pune în aplicare proiectele pe termen lung ale comunității. Este vorba tocmai de ideea existenței acestei funcții, care nu are voie să fie politizată.

O altă prevedere pe care o consider o ingerință a politicului în actul adminsitrativ o reprezintă articolul 42, care prevede conducerea sedințelor de Consiliu Local de către primar. Consider că legea, în forma actuală, asigură o echidistanță necesară desfășurării în bune condiții a dezbaterilor din forumul local, iar, prin conducerea ședințelor de către acesta, s-ar putea interveni în buna funcționare a aparatului al Consiliului.

Consider că luarea în discuție și susținerea acestor propuneri pe care le-am expus mai sus sunt strict necesare societății românești și concordă cu programul cu care Alianța D.A. a câștigat alegerile în anul 2004. Nu în ultimul rând, este un gest de respectare a normelor recomandate de partenerii noștri europeni și demonstrația față de cetățenii României că nu le vom înșela așteptările.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Cât de bine îl cunoaștem pe Corneliu Coposu?;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Cât de bine îl cunoaștem pe Corneliu Coposu?"

Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru cei mai mulți, ziua de 11 noiembrie nu se deosebește cu nimic altceva față de celelalte zile calendaristice. Pentru unii dintre noi, această zi reprezintă însă, începând cu anul 1995, ziua tristă în care s-a stins din viață un om de o valoare incontestabilă. Dar mai există și o altă categorie care, în această zi de 11 noiembrie, golesc un pahar de șampanie, sărbătorind în acest fel ziua în care "au scăpat" de umbra ce-i urmărea neîncetat.

Pentru mine, ca tânăr politician, ca orice alt cetățean al acestei țări, ziua de 11 noiembrie este una în care noi toți ar trebui să ne amintim de omul Corneliu Coposu. M-am întrebat de multe ori până acum cine a fost omul Corneliu Coposu și m-am mulțumit cu orice nuanță a răspunsurilor oferite. În acest an, îmi pun din nou această întrebare, de data aceasta de pe băncile Parlamentului, pe care și domnia sa le-a străbătut, din păcate nu la vârsta pe care o am eu astăzi, ci la una mai mult decât venerabilă. M-am hotărât ca de data aceasta să caut singur răspunsul la această întrebare și să nu mă mai mulțumesc cu ceea ce unii, mai mult sau mai puțin cunoscători decât mine, binevoiesc a mă informa.

Mai întâi de toate trebuie să recunosc, și asta nu ca pe o scuză, că în anul în care acest om se stingea din viață, eu abia dacă știam ce înseamnă politica, pentru un tânăr atunci de 27 de ani, la doar 6 ani de la revoluție. Mi-amintesc acum, la zece ani de la trecerea lui în neființă, figura sa înaltă, foarte slăbită, precum și fața mult îngălbenită de lipsuri, chin și suferință. Studiindu-i biografia, remarc, pentru prima dată, câteva lucruri pe care nu le cunoșteam despre el: toți bărbații din familia lui, tatăl dar și bunicii, atât din partea mamei, cât și cel din partea tatălui, au fost preoți. Ca un făcut, viața lui și a tatălui său s-au asemănat în unele privințe: ambii au făcut parte la un moment dat din Parlamentul României, tatăl - deputat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918, a votat Unirea, fiul - senator în primul Parlament de după Revoluția din 1989. A doua asemănare dintre cei doi, care m-a frapat, este din păcate una tristă: amândoi și-au petrecut o parte din viață, mai scurtă sau mai lungă, în temnițele închisorilor: tatăl, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei românești în Transilvania, a suferit numeroase persecuții, a fost închis la Vac, Szegedin, Budapesta sub acuzația de înaltă trădare. Fiul petrece 17 ani și jumătate din viață începând din anul 1947 în penitenciarele de la: Văcărești, Jilava, Pitești, Malmaison, Craiova, Aiud, Râmnicu -Sărat, Poarta Albă, Capul Midia, Canalul Dunăre-Marea Neagră, Gherla, Sighetul Marmației etc. Dacă mai adăugăm la toate acestea anii de domociliu forțat, convocările la Securitate și nenumăratele percheziții de după eliberare, nu pot să nu mă întreb care erau motivele care i-au făcut pe mulți să-l urască. Studiindu-i cât de cât biografia, aflu că rolul cel mai important în evoluția lui, îl joacă apropierea și influența marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul său de-a lungul întregii sale existențe. În calitate de secretar personal al lui Iuliu Maniu, îl însoțește pe acesta în toate misiunile și negocierile politice importante. A îndeplinit această funcție până la arestarea lui și a mentorului său, la 14 iulie 1947. În anul 1950 este arestată și soția sa, Arlette, la care i s-a înscenat un proces de spionaj.După 14 ani de închisoare, este eliberată în 1964, dar moare un an mai târziu. O viață de om plină de durere, dar și de luptă neîntreruptă.

Dorind să-l înțeleg pe omul Corneliu Coposu, nu pot nici măcar accepta faptul că este cel mai ponegrit dintre politicienii de astăzi. Îmi amintesc astăzi de întreaga campanie ce s-a dus în anii imediat următori revoluției, împotriva acestui om. S-au spus despre el numeroase minciuni, ajungând, unii dintre cei care ne țin azi lecții de politică, să spună că nu a fost destul de bun pentru noi deoarece n-a mâncat salamul nostru de soia sau că s-a întors în 1990 de pe meleaguri occidentale aducând cu el grămezi de dolari pe care-i împărțea prin sate, făcându-și campanie electorală. Într-adevăr, salamul cu soia ar fi fost un adevărat lux în temnițele care l-au "găzduit".

Dar adevărul transpare întotdeauna: ceea ce nu recunosc cei care îl blamează, dar știu cu certitudine este că cel mai neînduplecat caracter și hotărârea cea mai de nezdruncinat, atribute ale omului politic, i-au aparținut domnului Corneliu Coposu.

Numele lui n-a apărut în ziarele comuniste decât împletit cu injurii și cu epitete de "dușman al poporului" și de "contrarevoluționar". Lupta sa împotriva comunismului n-a încetat nici în anii în care a fost întemnițat, nici după eliberare, dar nici după revoluția din 1989, tocmai acesta fiind și motivul pentru care s-a încercat denigrarea lui prin toate mijloacele.

Unul dintre regretele dânsului se regăsește în următoarea frază: "Electoratul n-a înțeles un lucru elementar: democrația nu poate fi recâștigată decât de democrați, nu de către enoriașii maxism-leninismului, ai proprietății de stat și ai planificării de stat"

Pentru noi, tinerii politicieni, verticalitatea omului politic Corneliu Coposu trebuie să fie un exemplu. Ca om, dar mai ales ca om politic, a fost unul dintre cei puțini care nu și-au negociat niciodată principiile, așa cum nici un om politic n-ar trebui să o facă.

Este dureros faptul că tinerele generații care vin astăzi din urmă nici nu vor auzi, așa cum merită, de Corneliu Coposu decât ca, probabil, nume al unei străzi. Pentru el nu s-a găsit, din păcate, loc în unele "manuale" de istorie, în timp ce acolo găsim "figuri proeminente" pentru istoria noastră, cum ar fi cea a Andreei Esca sau C.T. Popescu.

Citind rândurile scrise despre viața lui și printre ele am răspunsul la întrebarea mea: Seniorul, Corneliu Coposu, nu are egal în demnitate. Și atunci, de unde și ce motivație are toată ponegrirea lui? Răspunsul la această întrebare mi-l oferă nimeni altul decât Domnia Sa: "Este o încercare de atragere în mocirla corupției în special a oamenilor care, prin atitudinea lor corectă și fermă, provoacă ura celor declasați. În jungla lipsită de scrupule și de simțul răspunderii, pe care o traversează țara noastră, metodele staliniste practicate împotriva adversarilor politici, sunt la ordinea zilei. Trebuie să mărturisesc că aceste metode comuniste, din deceniile anterevoluționare, nu mă impresionează și n-au reușit să mă intimideze."

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

  Mircea Costache - declarație politică cu titlul Cine conduce (distruge) România?;

Domnul Mircea Costache:

"Cine conduce (distruge) România?"

Deseori, președintele Traian Băsescu s-a plâns că mass-media dezinformează populația în legătură cu unele din afirmațiile și demersurile sale. Alteori, premierul Tăriceanu spune că n-ar fi zis chiar așa, ci altfel. Și dacă Președintele află unele lucruri de la televizor, Premierul află și el altele, tot de la televizor, miniștrii se informează și ei, în multe privințe, de la televizor, deputații și senatorii sunt de acord, la unison, că imaginea Parlamentului este prezentată deformat în mass-media, atunci ne punem întrebarea: Cine conduce, de fapt, această țară ? Și, mai concret, cine se află în spatele televizorului? Luni, 14 noiembrie, reprezentanții televiziunilor acreditați la Camera Deputaților îi abordau pe deputați cu întrebări de tipul: știți că s-a scumpit mâncarea la cantina-restaurant cu 35%? Considerați că trebuie să vi se mărească salariul în această situație? Deci, diversiunea zilei, primită ca temă de la stăpânii lor, era, de data aceasta, scumpirea ciorbei de salată și inducerea urii populației împotriva salariilor demnitarilor. Nu-i interesa ordinea de zi, nu-i interesau proiectele de lege supuse dezbaterii, precum modificarea Codului Muncii, reglementarea achizițiilor publice, constituirea zonelor metropolitane, modificări la Statutul personalului didactic, statutul minorităților naționale, Bugetul pe 2006 etc. Tema zilei dată bieților tineri tratați ca sclavi pe plantație, puși să mintă, să dezinformeze, să caricaturizeze, să schimonosească realitatea pentru o nenorocită de simbrie și cu iluzia popularității, era folosirea ca pretext a scumpirii mărarului pentru a aduce vorba despre salarii. Când i s-a atras atenția unei tinere, reporter al unei televiziuni private, că averile în România postdecembristă nu s-au făcut din leafă, și că în ierarhia salariilor bugetarilor deputații nu sunt primii, aceasta a recunoscut că există salarii de sute de milioane la bănci, la regii, la Electrica, Rom-gaz, etc., etc., și că deputații sunt pe la jumătatea listei, dar asta este tema care le este dată. A încheiat spunându-mi: "Presa nu e așa de liberă cum credeți dumneavoastră, domnule deputat !" Știu și eu și știe multă lume. Știu și Președintele și Premierul și Guvernul. Și atunci întreb: Cine se află în spatele acestei acțiuni macabre de perpetuă intoxicare și manipulare a românilor împotriva propriilor interese ? Am strigat uneori adevăruri dureroase în Parlament, am pus întrebări tăioase în Comisie, am adresat interpelări dure membrilor Guvernului, am întreprins proiecte de lege importante, am comunicat presei centrale și locale frământările unui om onest, dar nu s-au auzit nicăieri. Alteori am exagerat intenționat folosind un ton ridicat și expresii colorate, pentru a atrage atenția, fiindcă mi se motiva că presa selectează senzaționalul. Și cu toate astea, tăcere, muțenie absolută. Aș putea da exemple numeroase, dar mă opresc la cel mai recent:

Miercuri, 9 noiembrie a.c., ora 1300, a avut loc audierea domnului Daniel Morar, Procuror-șef al Departamentului Național Anticorupție (fost PNA) la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții. În cadrul discuțiilor l-am întrebat dacă are în atenție și cercetarea retroactivă a unor fapte, precum devalizarea sistemului bancar: Bancorex, Bancoop, Banca Religiilor, Dacia Felix, Credit Bank, Banca Populară, Banca Albina etc. Între altele, i-am spus că, la ora aceasta, nici un cetățean nu mai este interesat de cum merge industria, cum merge agricultura, cum merg serviciile etc. Toată suflarea românească așteaptă "țepele promise de Băsescu", așteaptă legarea marilor corupți de către DNA, ca o garanție că mai putem reveni la normalitate după 16 ani de jaf și anarhie. După felul cum mi-a răspuns, dl. Morar m-a determinat să închei dur: "Nu vei face nimic, domnule, nu te vor lăsa corupții care te-au pus, nu mai păcăli lumea, du-te și te culcă !". De față erau majoritatea televiziunilor și reprezentanții presei scrise. Felul cum a fost reflectată întâlnirea șefului DNA cu deputații din Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții este emblematic pentru marea diversiune care i se servește zilnic cetățeanului buimăcit de minciuni sfruntate spuse direct dar mai ales de uriașa mistificare prin omisiune - evenimentul a trecut neobservat ca și când nici n-ar fi avut loc. Aceiași reprezentanți ai televiziunilor ne luaseră anul trecut la întrebări cu privire la publicarea lucrării "Război total corupției - jefuirea premeditată a Băncii Internaționale a Religiilor" Ce îi interesa atunci ? De unde am avut hârtia, cine a plătit tipografia etc., etc.

În altă ordine de idei, l-am interpelat deunăzi pe ministrul finanțelor publice să-mi spună ce sumă de bani va colecta la buget din impozitarea vilelor, palatelor și limuzinelor și care este aportul bugetar al posesorilor acestora din afacerile pe care le derulează. Răspunsul primit în scris, în cinci rânduri, mă anunță că nu există o asemenea evidență, nu se știe nimic în această privință, să întreb la MAI !!!

În concluzie, cine conduce, de fapt, astăzi, România? Și unde o conduce, încotro? Pentru că din spusele oficiale aflăm că vor să o ducă în UE, iar eu mă tem că cel din spatele televizorului vrea s-o ducă în altă parte... pe năsălie ! Și când te gândești că unii cetățeni se lipsesc de pâine ca să-și plătească abonamentul la cablu de unde așteaptă cu înfrigurare vești despre recalcularea pensiilor, majorarea salariilor, ieftinirea curentului, te apucă mila și revolta. Poate că într-o zi românii vor închide televizorul și se vor uita în frigider, pe nota de întreținere din scara blocului, pe cuponul de pensie, pe fluturașul cu salariul, se vor mai uita și la viața copiilor lor, și la a bătrânilor, și se vor informa corect. După o lună de zile fără televizor, România reală va ști ce are de făcut pentru a se reînscrie pe orbita normalității. Începând cu trimiterea la pensie a Eminenței Cenușii care ne-a smintit cu dibăcia sa din spatele televizorului.

  Laurențiu Mironescu - comentariu pe marginea unui pamflet inutil al PSD;

Domnul Laurențiu Mironescu:

Mă aflu în situația de a fi citit cu mare atenție unul din ultimele documente emanate de Partidul Social Democrat, intitulat Regimul Băsescu - primele șase luni. Cartea neagră a unui guvern neputincios, elaborată în iunie 2005 și distribuită organizațiilor din țară ale partidului mai sus amintit.

Documentul are aproximativ 80 de pagini care ar fi putut fi comasate doar în 25 dacă nu ar fi fost redactat cu un font atât de mare si care se dorește a fi o radiografie pertinentă a guvernării arcului guvernamental PNL - PD - PC - UDMR.

Nu am fost surprins să constat că există titluri ce se vor critice (Reformă prin politizare în justiție, Haos și abuzuri în administrația actuală, Algoritmul clientelar sau Protecția socială - marele perdant al guvernării de dreapta ), dar care, analizate prin parcursul fanariot al guvernării PSD, devin de-a dreptul hilare.

Nu aș vrea să elaborez foarte mult pe tema tuturor acuzelor din documentul de care vorbim, dar aș vrea să mă opresc asupra neadevărurilor intenționate pe care le conține capitolul care se referă la transporturi, domeniu de activitate greu încercat de guvernarea PSD.

Sub titlul "Transporturi și infrastructura - producția de scuze si acuze", propaganda psd-ista elucubrează o serie de afirmații care sfidează realitatea și pe care aș dori să le comentez astăzi în fața domniilor voastre.

La subcapitolul 13.3 "Transporturi navale" , se menționează percepția PSD-ista a situatiei prezente, dupa cum urmeaza: " - se lucrează foarte încet la terminalul de pasageri; nu se lucrează la terminalul de barje, la portul turistic, terminalul de cereale, prelungirea digului de Nord; traficul în port a scăzut cu aproximativ 1/3 din traficul anului 2004".

Situația reală este cu totul și cu totul diferită.

Terminalul de pasageri este funcțional. Realizarea acestuia în termen a fost, ce-i drept, pusă in pericol, dar asta grație unui sistem clientelar PSD-ist de arondare a diverselor lucrări de construcții în transporturi (Delta Const Tulcea), care printr-un efort remarcabil al Administrației Porturilor Maritime Constanta a fost recuperat "

La terminalul de barje chiar nu avea cum să se lucreze, având în vedere că acordurile de împrumut cu organismele internaționale menționează că perioada de demarare a lucrărilor este decembrie 2005 - ianuarie 2006.

Lucrările la portul turistic Tomis sunt definitivate, chiar înainte de termen. Fructificarea economică a acestuia este pusă sub semnul întrebării în contextul in care, în noiembrie 2004, chiar înainte de alegeri, a fost semnat un contract in defavoarea Portului Constanța prin care portul turistic Tomis se arondează spre exploatare unei firme de apartament, până in 2021.

Terminalul de cereale nu avea cum să demareze atâta timp cât se constituie în subiectul unui litigiu generat de un contract încheiat de conducerea psd-istă fără a se ține cont de contextul juridic al zonei subiect al construcției terminalului.

Prelungirea digului de nord nu reprezintă, în opinia experților în domeniu, o prioritate, motiv pentru care începerea lucrărilor mai poate aștepta.

Apoteotica încheiere a neadevărurilor maritime, cum ca traficul ar fi scăzut cu 30% față de anul 2004, este în totală neconcordanță cu reala creștere a traficului cu 23 % (față de anul 2004) înregistrată de Portul Constanța.

Este de necontestat că guvernarea noastră are de parcurs un drum greu bine conturat de precedenta guvernare care a reușit să distorsioneze în propriul interes toate mecanismele economice din România.

Nu are rost sa blamăm la infinit PSD-ul, dar nici nu pot răbda misitificarea realităților cuantificabile din zona portuară, iar maniera în care aceste neadevăruri au fost înveșmântate propagandistic, mă face să concluzionez că întregul document este un pamflet inutil din ale căror pagini răzbate frustrarea celui rămas fără ciolan.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - apel în privința rezolvării problemelor de conformare a spitalelor la normele europene privind protecția mediului;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Pînă la sfîrșitul acestui an, trei spitale din județul Bacău vor fi obligate să se conformeze în totalitate normelor europene privind protecția mediului. În consecință, ele vor fi nevoite ca la data de 31 decembrie 2005 să își închidă crematoriile și să recurgă contra cost la serviciile unei firme autorizate în colectarea și incinerarea deșeurilor rezultate în urma activităților medicale. În această situație se află Spitalul Județean de Urgență, Spitalul Municipal Onești și Spitalul TBC Bacău.

Problema nu e deloc lipsită de importanță. Și asta deoarece spitalele vor trebui să facă cheltuieli suplimentare, în condițiile în care cele mai multe abia se descurcă cu banii primiți. La Spitalul Municipal Onești, costurile cu eliminarea deșeurilor vor fi de câteva ori mai mari decît acum. Măsura va avea același efect și asupra Spitalului TBC, unde la instalația actuală nu există nici un fel de cost. Incinerarea se face prin autocombustie. Însă, din 2006 se vor face cheltuieli considerabile, iar singura soluție ar fi alocarea fondurilor necesare din suma primită de la Casa de Sănătate pentru serviciile medicale. Cele două spitale au crematoriile de zeci de ani, de cînd unitățile au fost construite. De-a lungul timpului ele au fost refăcute, ultima oară în acest an, dar ele nu corespund pe deplin normelor Uniunii Europene.

Dacă în cele două spitale, crematoriile nu sunt conforme cu cerințele Uniunii Europene, nu același lucru se poate spune despre incineratorul Spitalului Județean de Urgență care este ecologic. El a fost achiziționat și instalat în toamna anului trecut și a costat 40.000 euro. Este singurul din județ care se încadrează în normele europene de protecție a mediului. Și totuși, o normă lipsită de realism anulează practic o investiție considerabilă și, pe deasupra, și performantă.

Conform Capitolului 22 privind protecția mediului, negociat cu Uniunea Europeană, incineratorul trebuie amplasat la cel puțin 500 de metri distanță de zonele rezidențiale. Or, acest lucru este imposibil de îndeplinit de către toate spitalele din județ și marea majoritate din țară,ele fiind situate în apropierea cartierelor de locuințe.

Conducerea Agenției Regionale de Protecție a Mediului consideră că vina pentru introducerea acestei prevederi în Capitolul 22 nu este a Ministerului Mediului, ci a Ministerului Sănătății. Cînd s-a pus această condiție, Ministerul Sănătății a declarat că se va conforma ei și va închide din 2006 toate crematoriile spitalelor din țară. Prin urmare, el trebuie să solicite acum modificarea Capitolului 22 în ceea ce privește norma amintită. Pînă atunci însă, la data de 31 decembrie, Spitalul Județean de Urgență Bacău va închide incineratorul și îl va ține în conservare.

Pentru incinerarea deșeurilor biologice, de la 1 ianuarie 2006, Spitalul Județean de Urgență va trebui să încheie un contract cu o firmă autorizată care să se oblige să le transporte la un incinerator autorizat de mediu dintr-un alt județ. Aceasta va însemna ca spitalul să cheltuie mai mulți bani cu incinerarea decît în prezent. Pe de altă parte, prin închiderea incineratorului, Spitalul Județean va pierde și o sursă de venit, deoarece aici aduc la incinerat deșeurile toate unitățile sanitare din Bacău.

Avînd în vedere cele prezentate mai sus, datorită importanței deosebite a acestei situații în ceea ce înseamnă sistemul sanitar la nivelul județului Bacău, consider că la nivelul Ministerului Sănătății trebuie întreprinse urgent toate măsurile necesare în așa fel încît pînă la începutul anului 2006 aceste probleme să fie rezolvate.

  Ovidiu Ioan Silaghi - comentariu pe marginea mișcărilor sindicale din ultimele zile;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Evenimentele din ultimele zile converg spre o concluzie sinistră: eforturile Guvernului de a rezolva problemele legate de integrarea în Uniunea Europeană și integrarea propriu-zisă ar putea fi compromise din cauza PSD care prin intermediul mișcării sindicale încearcă să provoace conflicte sociale care ar putea avea consecințe incalculabile. Este cu totul și cu totul surprinzătoare amploarea grevei din învățământ. În perioada 2001-2004, situația din învățământ chiar reclama revendicări, dar nu au existat proteste sindicale de anvergură " Deloc ciudat, ultimele greve de amploare în domeniu au avut loc tot în perioada (1997-2000) în care PSD se afla în Opoziție.

Este foarte curios, liderii de sindicat din învățământ, majoritatea apropiați ai PSD nu au avut nimic de obiectat în timpul campaniei electorale și atunci când s-a prezentat programul de guvernare și care arăta că învățământul va beneficia de 6% din PIB abia în 2007. Chiar și după ce Executivul a luat decizia politică de a aloca 5% din PIB - ultima cerință a sindicatelor - liderii grevei tot mai caută subterfugii pentru a nu relua procesul de învățământ. A cere timp de consultări cu grupările sindicale din teritoriu, măsurat în zile, în epoca telefonului celular, reprezintă o dovadă de rea credință. Eu cred că este vorba de fapt de consultări cu liderii PSD.

Dar un alt aspect mi se pare ieșit din comun. L-am văzut la televizor, anunțând o amplă grevă la metrou pe liderul sindicaliștilor de aici. Acest lider nu este altul decât senatorul PSD de Giurgiu, Ioan Rădoi. Nici la metrou nu au avut loc mișcări sindicale de amploare în perioada guvernării PSD. Implicarea fostului partid de guvernământ este mai mult decât vizibilă în acest caz. Nu este normal să fii în forul legislativ al țării - chiar și în Opoziție - să desfășori o activitate sindicală și, în același timp să mai și conduci o grevă,. Cred că numai în România există această dualitate împotriva naturii și anume să fi și parlamentar și lider de sindicat. Chiar dacă nu mai este așa de explicită ca legea din 1991, noua lege a sindicatelor , cea din 2003 nu permite totuși acest dualism. Art. 4 spune: Persoanele care dețin funcții de conducere, funcții de demnitate publică, conform legii, magistrații, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne, Ministerului Justiției, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și din unitățile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizații sindicale. Cred că ar fi normal ca domnul Rădoi să aleagă: senator sau lider de sindicat.

Una peste alta, un lucru este clar: PSD reinventează conceptul de dictatură a proletariatului și manevrează cu abilitate sindicatele, tranformându-le în propria armă de luptă politică. Nu actuala Putere va avea de pierdut în urma acțiunilor PSD, ci România va fi victima.

PS. Deși a trecut un an și jumătate de la alegerile locale, nu am auzit pe nici unul dintre liderii de sindicat din învățământul preuniversitar să protesteze pentru menținerea în funcții a cadrelor didactice care au permis și condus implicarea elevilor în campania electorală a PSD.

  Marian Sorin Paveliu - declarație politică: «Este situația Universității Constantin Brâncuși din Tîrgu-Jiu singulară?»;

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Declarație politică: «Este situația Universității "Constantin Brâncuși" din Târgu-Jiu singulară?»

În urma unui control efectuat de Ministerul Educației și Cercetării a reieșit situația stupefiantă conform căreia unele cadre didactice își rotunjeau exagerat salariul prin "ore suplimentare".

Astfel, unii profesori au reușit să acopere 10-17 norme didactice într-o singură lună, încasând salarii, conform relatărilor presei, între 100 și 150 de milioane lei. Sistemul este relativ simplu. Organigrama nu se ocupa în totalitate iar cursul se ține în fața a 2-4 serii reunite. În statul de plată se înregistrează însă faptul că același curs a fost ținut în ore diferite și ca urmare se notează drept ore suplimentare.

Astăzi este înca incert dacă greva cadrelor didactice, inclusiv a celor din învățământul superior, va continua, în condițiile în care principalele nemulțumiri sunt legate de salarizare.

Pentru o corectă reflectare a realității Ministerul Educației și Cercetării și Curtea de Conturi au obligația morală de a efectua de îndată un control prin sondaj în toate universitățile din țară pentru a verifica dacă situația relatată este singulară, o inovație a cadrelor didactice din județul Gorj, sau este un sistem de "umflare" a veniturilor cadrelor didactice universitare generalizat. Dacă această ultimă eventualitate se confirmă, statul trebuie să intervină nu numai prin aplicarea sancțiunilor individuale cât și printr-o necesară corecție legislativă.

La aceast control ar trebui invitate și toate federațiile sindicale din învățământ, pentru a putea vedea nemijlocit nu numai finanțarea insuficientă a Educației cât și modul în care unii din membrii lor înțeleg să utilizeze banul public într-un mod extrem de eficient, în interes personal dar în detrimentul calității actului didactic.

  Petre Ungureanu - meditație asupra unui aspect: ușurința în afirmații și ușurința în acțiuni;

Domnul Petre Ungureanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne împiedicăm în ultima vreme de ceea ce se numește ușurință- ușurință în afirmații și ușurință în acțiuni, și asta de câteva luni de zile.

Am întâlnit-o în organizarea unei proceduri de vot, anul trecut, procedură ce era clar menționată ca fiind de vot secret. Acest lucru nu s-a respectat, iar votul a decurs jalnic și a dat naștere la nemulțumiri. Cei nemulțumiți au încercat să repare acest lucru, dar, ca un făcut, ușurința a lovit din nou - prin atacarea la Curtea Constituțională a articolului din Regulamentul Camerei Deputaților care reglementa îndreptarea acestei situații.

Nu mai mică ne-a fost mirarea când am văzut că soluția acestei instituții a fost dată cu aceeași ușurință cu care se făcuse sesizarea. Din acest moment, se pare că ușurința (sau ignoranța?) ne-a urmărit în toate demersurile întreprinse pentru îndreptarea situației create. A fost prezentă mai ales în spiritul de frondă al reprezentanților aripii ce se face vinovată de declanșarea întregii tevaturi, pentru ca aceeași ușurință să nu absenteze, apoi, din înțelegerea de care aceștia "s-au făcut" că dau dovadă față de realitatea de necontestat.

Ușurința e un infractor cu potențial. Recidivează - și încă pe aceleași căi. Cu stupoare, am văzut-o din nou îndreptându-se spre Curtea Constituțională, însoțită de diverse afirmații, mai mult sau mai puțin "ușoare". "Voi respecta decizia Curții". Ni se pare normal să respecți ceea ce știi de la început că se va întâmpla, pentru că ceea ce se va întâmpla este dictat de ușurința (sau ignoranța ?) care guvernează uneori deciziile acestei instituții. Și îți este cu atât mai ușor să respecți aceste decizii, atâta vreme cât tu te faci vinovat de modul în care Curtea funcționează. Cu ușurință. Acest aspect ne face să ne întrebăm dacă este eficientă în rolul pe care îl are... și dacă avem cu adevărat nevoie de ea. Cunoaștem cu toții că pe unul dintre cele mai democratice teritorii, și mă refer aici la SUA, o astfel de instituție nu există și, totuși, lucrurile nu sunt tratate atât de "ușor".

"Curtea Constituțională a reconfirmat soluția anterioară." Iarăși o afirmație făcută cu ușurință. Ne e greu să ne hotărâm asupra a ceea ce a reconfirmat Curtea: decizia luată anterior, ușurința de care dă dovadă în rolul său de garant al supremației Constituției sau apartenența la aripa de care am făcut vorbire mai sus?

Nu ne place să acuzăm instituția care apără legea fundamentală a țării, dar aceasta este realitatea, iar răspunsul la întrebările de mai sus sper să-l aflăm cât mai repede, pentru o soluționare cu mai multă "greutate".

  Relu Fenechiu - comentariu asupra schimbării bruște a reprezentanților PSD în privința alegerilor anticipate;

Domnul Relu Fenechiu:

Stimați colegi,

Sunt extrem de mirat de schimbarea gândirii partidului de opoziție, PSD, care, prin vocea principalilor săi lideri, declara, până nu cu mult timp în urmă, că țara noastră nu are nevoie de alegeri anticipate. Criticile privind ipoteza declanșării alegerilor anticipate vizau în primul rând cheltuielile legate de acest eveniment. În plus, după calamitățile naturale suportate - cele 7 valuri de inundații - de România, opoziția PSD la ideea alegerilor anticipate a devenit și mai vehementă, actualii guvernanți fiind acuzați de politicianism ieftin. După cum se știe, premierul Tăriceanu a cântărit situația creată și a decis că interesul național primează și a renunțat la ipoteza angajării alegerilor anticipate.

Surpriză mare însă, săptămâna trecută: liderii pesediști au început să declare la unison că doresc declanșarea alegerilor. Probabil relativa creștere (virtuală totuși, pentru că în realitate lucrurile nu stau chiar așa) în sondaje a generat schimbarea cu 180 de grade a poziției PSD. Acum nu mai țipă nimeni din PSD că eventualele anticipate necesită cheltuieli pe care nu ni le putem permite sau că acestea nu sunt oportune în acest moment, înainte de integrarea României în UE sau că se urmărește doar acapararea totală a puterii - declarații care, reamintesc, curgeau pe bandă rulantă până acum câteva săptămâni. Acum, liderii PSD nu se sfiesc să spună că doresc anticipate pentru a prelua puterea.

Și, pentru a-și justifica schimbarea bruscă de poziție, reprezentanții PSD au început să atace cu o violență nemaiîntâlnită actuala guvernare, criticându-i întreaga activitate. Este dreptul Opoziției să atace guvernarea, dar să o facă justificat și argumentat. Din păcate, înainte de a se uita în curtea altuia, ar fi bine ca PSD să-și analizeze propria activitate de la Palatul Victoria. O mostră de guvernare pesedistă care a fost îndelung criticată, atât de presa centrală (chiar dacă în mare parte era cumpărată cu publicitate de stat) cât și de presa internațională: încheierea contractului cu EADS, pentru realizarea sistemului integrat de securitate a unei părți a frontierei de stat a României, s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro. Guvernarea actuală a reușit o renegociere și ca urmare valoarea contractului a fost redusă la 565 milioane euro, datorită eliminării suprapunerilor cu proiectele finanțate de UE. Au încercat oare în aceste zile foștii guvernanți să se scuze? Evident că nu. Din contră, și-au clamat violent corectitudinea, infirmată de realitate însă.

  Tiberiu Bărbulețiu - despre importanța punerii în practică a normelor Uniunii Europene în domeniul achizițiilor publice;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Una dintre condițiile puse de UE pentru ca România să i se alăture la 1 ianuarie 2007 și reluată recent în scrisoarea de avertizare trimisă Executivului de la București, vizează eficientizarea și transparentizarea sistemului de achiziții publice.

Este de înțeles preocuparea UE vis-à-vis de acest domeniu, fiind de notorietate deja «mega-afacerile» de pe vremea PSD-ului, încredințate direct, prin Hotărâri de Guvern, eludându-se procedurile de licitație deschisă; sau restrânsă, prntru contractele pe bani publici.

Desconsiderarea de către foștii guvernanți a procedurilor legale de achiziții publice, precum și utilizarea incorectă a conceptului de parteneriat public-privat, s-ar putea să ne coste scump, acum în pragul aderării. Afaceri precum autostrada Bechtel, încheiată fără licitație de guvernul Năstase, sau contractul dubios încheiat de același guvern cu concernul franco-german EADS pentru securizarea frontierelor și desecretizat în cele din urmă printr-o decizie a premierului Călin Popescu-Tăriceanu, constituie moșteniri rușinoase cu care actuala guvernare s-a pricopsit și pe care trebuie să lr gestioneze corect de acum încolo.

A venit vremea ca această zonă sensibilă a mediului de afaceri din România, de care va depinde folosirea viitoarelor fonduri structurale europene și de coeziune, să primească atenția cuvenită din partea unui guvern care pune mai presus de orice respectul datorat cetățenilor. Este de neconceput ca acești bani proveniți din impozitele contribuabililor să servească intereselor particulare sau de clan, așa cum s-a întâmplat până acum. Cunoașterea de către opinia publică a modului în care s-a cheltuit banul public este dovada unei administrații locale și centrale responsabile, precum și o oportunitate de a rezolva problema corupției. Prin eliminarea clauzelor de confidențialitate conținute de astfel de contracte se elimină suspiciunile care planează asupra companiilor naționale și agențiilor guvernamentale însărcinate cu încheierea contractelor, prevenind totodată corupția.

Pentru a pune ordine în acest domeniu este nevoie să se dezvolte un sistem de sprijin și de informare atât a mediului de afaceri, cât și a societății civile referitor la piața achizițiilor publice. Din această perspectivă, un studiu realizat din inițiativa CE constată că legislația națională în domeniu din majoritatea statele membre are norme specifice, cu restricții peste cele stipulate în directivele europene. Însă, datorită faptului că directivele europene trebuie transpuse de către statele membre, se observă eforturi în sensul eliminării acestor bariere, implementarea sistemului de e-licitații fiind cel mai agreat de CE și statele membre deopotrivă.

Punerea în practică cât mai rapid a acestor măsuri de transparentizare a domeniului achizițiilor publice înseamnă pentru România o bilă albă la capitolul realizări, contabilizate de Bruxelles înaintea raportului din primăvara anului viitor, decisiv pentru soarta europeană a României.

  Titus Corlățean - declarație politică cu titlul Societatea Nitramonia Făgăraș a devenit o bombă cu ceas;

Domnul Titus Corlățean:

Declarație politică: "Societatea Nitramonia din Făgăraș a devenit o bombă cu ceas"

Ignoranța și caracterul iresponsabil al actualilor guvernanți pun în pericol viața a mii de locuitori pe o rază de 30 kilometri în jurul municipiului Făgăraș.

În cadrul societății Nitramonia din Făgaraș se află rezerva națională de nitroglicerină. Datorită specificului procesului tehnologic, la societatea amintită se află 2.500 de tone de amoniac lichid. Condițiile de exploatare și conservare sunt cu totul speciale.

Amoniacul din instalații trebuie menținut la o temperatură de minus 33 grade Celsius, altfel acesta își schimbă starea de agregare si se elimină în atmosferă, gazul fiind letal.

Agentul termic si energia electrică sunt elementele care mențin amoniacul și nitroglicerina în siguranță. Întreruperea utilităților ar avea consecințe fatale pentru locuitorii din zona municipiului Făgăraș.

La acest moment, S.C. ELECTRICA S.A. amenință cu întruperea furnizării energiei electrice, nenumărate somații fiind trimise datorită datoriilor acumulate. Livrarea agentul termic este de asemenea pusă sub semnul întrebării, societatea furnizoare, SC Nitroservice SA, fiind practic în stare de faliment.

Care este reacția guvernanților ?

Autoritățile sunt lipsite de orice reacție față de dezastrul ce se profilează.

Răspunsul pe care AVAS l-a transmis la interpelarea anterioară pe care am formulat-o la 14 septembrie 2005 în legătură cu acest subiect denotă atât iresponsabilitate, cât și inconștiență. "Soluția de siguranță" propusă de guvenanți la o situație explozivă, la propriu și la figurat, era o... comisie de analiză și evaluare.

Nu avem cunoștință ca această comisie să fi formulat, nici până la această oră, propuneri de acțiune, în orice caz nimic nu s-a schimbat.

Este momentul ca actualii guvernanți, sub povara propriei incompetențe, să încerce să ia măsuri cât mai repede, pentru a împiedica producerea unei tragedii.

În numele comunității locale a municipiului Făgăraș, solicit guvernanților să iasă din nepăsarea organică în care își derulează existența și să ia, în cel de-al 12-lea ceas, măsurile care se impun. Altfel, responsabilitatea pentru eventualele consecințe dramatice pentru viața și siguranța cetățenilor Făgărașului, care ar putea apărea, le aparține integral.

Domnilor guvernanți, nepriceperea și ignoranța pot face victime, altele decât cele electorale!

  Liviu Câmpanu - declarație politică intitulată Defilarea;

Domnul Liviu Câmpanu:

"Defilarea"

La sfârșitul săptămânii trecute, o cohortă de mașini de lux - Jeep-uri, Audi, Tuareg-uri- a invadat Botoșaniul. Nu era vorba de inaugurarea unei expoziții de mașini, ci de debarcarea la Botoșani, prin ceață, a guvernului din umbră al PSD-ului condus de Adrian Năstase.

Au venit "băieții".. și "fetele" să vadă ce face cel mai darnic electorat - pentru ei - din țară... Au venit președinți de consilii județene ai PSD-ului și primari PSD, nu cu mașinile lor, ci cu acelea ale instituțiilor pe care le conduc, arătând același dispreț pentru banul public ca și în perioada când erau la putere... Au venit să vadă dacă botoșănenii mai sunt dispuși să se lase păcăliți și jefuiți de PSD-iști așa cum au făcut-o în ultimii 15 ani.

Oare i-a cuprins mireasma anticipatelor sau nostalgia pentru vremurile trecute?...

Având în vedere că principala baie de public au făcut-o într-un cartier de rromi din orașul Dorohoi, mă întrebam doar dacă ar avea dreptate o colegă de partid ce declara că PSD-ul se va scinda în două - o grupare de "baieți buni" și una de "băieți răi" cu care dintre ei ar vota rromii.

  Titus Corlățean - declarație politică: Coada la trăit bine sau la supraviețuire;

Domnul Titus Corlățean:

Declarație politică: "Coada la trăit bine sau la supraviețuire?"

Ministerul Sănătății batjocurește lunar căteva zeci de mii de bolnavi de diabet, atât în circumscripția pe care o reprezint, Brașov, cât și în toată țara.

În România sunt înregistrați în evidențe aproximativ 300.000 de bolnavi de diabet. Dintre aceștia, aproape 75.000 au nevoie de tratament cu insulină.

După ce a reușit în mai puțin de un an să spulbere speranțele într-un trai mai bun ale celor care i-au votat, actualii guvernanți și-au propus să confiște dreptul bolnavilor la sănătate, demnitate și bătrânețe decentă.

Pensionari plangând că insulina s-a terminat chiar înaintea lor, bolnavi care tremură, stând ore întregi în picioare, aceasta este imaginea luptei diabeticilor pentru supraviețuire. Este imaginea cruntă, rod al nepăsării actualilor guvernanți.

În condițiile în care presa din toate județele semnalează lunar cazuri dramatice ale bolnavilor care cedează fizic și psihic la cozi interminabile, guvernanții nu au luat practic nici o masură concretă și eficace pentru remedierea situației. În acest timp, ministrul sănătății colindă țara în lung și lat pentru consultări cu privire la reformele și politicile "revoluționare" pe care le promovează.

Domnule ministru, problemele diabeticilor nu se rezolvă prin participarea la seminarii săptămânale!

Lunar, în județul Brasov sute de suferinzi de diabet se calcă în picioare la cozi interminabile la farmacia de specialitate a spitalului județean. Dacă reușesc să își procure medicamenele și insulina, nimeni nu le garantează că luna viitoare vor avea aceeași șansă.

În numele locuitorilor județului Brașov, ca și al celorlalți cetățeni români care suferă, fără să aiba sprijinul puterii actuale, solicit urgent acesteia din urmă măsuri concrete pentru asigurarea cantității necesare de medicamente și insulină, astfel încât viața bolnavilor de diabet să nu fie pusă în pericol de inconștiența și incompetența guvernanților!

  Florin Iordache - intervenție cu titlul Dezinteresul Guvernului Tăriceanu pentru sinistrații din județul Olt;

Domnul Florin Iordache:

"Dezinteresul Guvernului Tăriceanu pentru sinistrații din județul Olt"

Și locuitorii Oltului au avut de suferit în urma inundațiilor din anul 2005, unde 738 de locuințe fiind afectate, din care 184 necesitând reconstruirea și 554 consolidare.

Cu ocazia dezbaterii în Parlament a moțiunii simple "Nepăsarea", conform declarațiilor guvernanților nimeni nu va rămâne pe drumuri în această iarnă.

În răspunsul lor comun, domnii Gheorghe Dobre și László Bórbely îmi comunică că, în urma solicitării Prefecturii Olt, în această iarnă numai 3 locuințe temporar vor fi instalate. Este adevărat că au fost trimise materiale de construcții ca: ciment, armătură, lemn, tablă, var și altele.

Nu trebuie neglijat nici o clipă că mulți oameni sunt în vârstă și nu pot folosi aceste materiale aduse în localități.

Este o dovadă clară a neputinței, dar și a nepăsării unui guvern care la nici un an de la alegeri, nu îl mai interesează soarta și viața oamenilor.

  Doina Micșunica Drețcanu - intervenție cu tema Reforma în sănătate și profitul;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Reforma în sănătate și profitul"

Fără îndoială că în domeniul sanitar este necesară o nouă gândire privind modul de organizare și de asigurare a resurselor necesare care să permită o funcționare cât de cât normală a sistemului.

Consider însă că de la această nevoie stringentă până la a socoti totul în profit, într-un asemenea sector este chiar o aberație.

Este adevărat că domnul ministru al sănătății este de profesie economist, dar consider că dânsul trebuie să aibă o percepție și o gândire mult mai complexă asupra sistemului sanitar, unde problema esențială este omul, sănătatea și viața lui. Acestea ar trebui să fie de fapt scopul principal al unei reforme în sănătate și nu profitul.

În declarația publică pe care a făcut-o, vrând să convingă că este hotărât, cu orice preț, să facă reformă, dânsul a amenințat cu desființarea unui spital-cămin, ai cărui pacienți sunt oameni bolnavi, cu antecedente psihice sau penale, fără să se sfiiască să declare că "unitatea respectivă este consumatoare de resurse în loc să aducă beneficii, că are pierderi și nu profit".

Mă întreb și îl întreb și pe domnul ministru ce bani, ce eficiență, ce profit așteaptă de la o asemenea instituție. Poate fi socotită o asemenea soluție element al reformei. O fi aplicând dânsul o politică liberală, dar cu oamenii, cu sănătatea și viața lor ce facem? Se cuvine ca măcar în acest domeniu judecata lucrurilor și a soluțiilor să fie mai omenească, mai socială. Poate că domnul ministru și guvernul din care face parte se va gândi că o politică, o reformă se fac în interesul omului și nu doar a banului.

  Iuliu Nosa - declarație politică cu titlul Nu le jigniți inteligența, domnilor guvernanți!;

Domnul Iuliu Nosa:

"Nu le jigniți inteligența, domnilor guvernanți!"

Formula de soluționare a crizei învățământului, ticluită pe drumul dinspre Cotroceni și Palatul Victoria este încă o probă clară a cinismului lui Băsescu și lipsei de profesionalism a cabinetului Tăriceanu.

Intervenția "imagistică" a Președintelui secondată rapid de supunerea "locotenenților" din Guvern se concretizează într-o construcție bugetară nefundamentată, nesusținută nici prin sursă de venituri, nici prin respectarea legii. Iar în situația în car alocarea procentului din p.i.b., făcută la presiunea "generoasă" a domnului Băsescu va rămâne doar un angajament frumos stipulat în Acordul cu sindicatele din învățământ, atunci suntem în fața unui nou exemplu de corectitudine și onestitate a Alianței în raporturile cu populația, în cazul de față cu oamenii din domeniul învățământului.

Gestiunea și modul de soluționare a crizei din învățământ s-au realizat în mod evident în disprețul și lipsa de respect pentru inteligența și demnitatea sutelor de mii de cadre didactice din România. De ce? Pentru că cele 34.500 miliarde de lei vechi (ROL) care au fost promise pentru "proiecte" sau investiții, nu au nici o acoperire în actuala construcție bugetară și nici nu vedem cum pot fi identificate surse reale pentru generarea lor în 2006.m acest lucru guvernanții îl știu foarte bine, dar speră că această cacialma pocheristă să nu fie descoperită până după dezamorsarea conflictului.

Tehnica cacialmalelor a devenit o strategie de guvernare, în disprețul unui popor întreg. Dascălii au avut parte de același tratament, propunându-li-se o soluție de motivare a responsabilității pentru "reforma sistemului".

Prezumând că aceste promisiuni financiare ar fi mobilizare, cine și cum ar gestiona "proiectele" pentru ca suma integrală să fie absorbită de sistem spre progresul acestuia?

Care vor fi entitățile care vor propune și iniția proiectele? Cine va decide car sunt cu adevărat prioritare și generatoare de progres în sistem? Pentru că această sumă, deloc modestă, nu este simplu de gestionat concret și legal în investiții într-un an bugetar!

O investiție presupune proceduri, amplasamente, documentații care, în momentul actual, sunt doar ipoteze sau simple proiecții mentale ale unor nevoi.

Construcția a 2-3 cămine studențești care, nu mă îndoiesc, reprezintă o necesitate și o nevoie reală, nici n-ar absorbi suma promisă, nici n-ar reprezenta un impus suficient de consistent pentru reforma sistemului educației românești.

În concluzie, o întrebare pentru autorii soluției - Guvern, Președinție: dascălii și toți actorii sistemului de învățământ sunt considerați prea naivi pentru a percepe ipocrizia soluției sau o cantitate nesemnificativă a bazinului electoral al Alianței? Sau o categorie de intelectuali mărginiți și provinciali ale căror nevoi și viață nu intră în ecuația doctrinelor dumneavoastră populare și liberale?

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Silvicultorilor le-a ajuns cuțitul la os!;

Domnul Ion Dumitru:

"Silvicultorilor le-a ajuns cuțitul la os!"

Am ajuns în situația de a vedea pădurarii ieșiți în stradă. Zeci de silvicultori, apărători ai aurului verde românesc, au pichetat Guvernul și Ministerul Muncii. De ce? Pentru simplul motiv că în această guvernare oamenii se simt părăsiți! Nu mai este nevoie de ei. Aproape 7000 de silvicultori vor fi disponibilizați.

Au fost sacrificați pentru ca legile proprietății să iasă bine. Acestea nu au ținut cont de oameni, de țară. Au avut ca suport interesul. Retrocedarea celor peste 2 milioane de hectare de pădure va lăsa pe drumuri mii de salariați ai Regiei Naționale a Pădurilor. Nu este exclus ca R.N.P. să dispară, dacă se va merge în același stil haotic.

Guvernul nu este interesat de protecția acestei categorii socio-profesionale. Pădurarii vor rămâne fără pâine din cauza nesăbuinței, din cauza orgoliului pe care-l manifestă actualii guvernanți.

Sfârșitul lunii noiembrie, ca un făcut, reprezintă și termenul până la care se depun cererile privind retrocedările, dar este și data la care sindicaliștii din silvicultură vor protesta împotriva politicii defectuoase dusă de acest Guvern.

  Aurel Vlădoiu - intervenție intitulată România, paralizată de scandalurile între palate și greve;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România, paralizată de scandalurile între palate și greve"

Stimați colegi,

P.S.D. nu va părăsi sala de ședințe atunci când va fi votat bugetul dar, dacă Guvernul nu va ține cont de recomandările și amendamentele noastre, iar mașina de vot va funcționa fără să dezbată aspectele menționate de noi, vom vota împotriva Legii bugetului. Observăm cu toții, zilnic, reacțiile dure care au apărut, atât în plan intern, cât și extern, față de politica economico-socială a Executivului.

De menționat plecarea Fondului Monetar Internațional cu un comunicat foarte dur față de neajunsurile politicii economice, dar și scrisoarea de avertisment care arată foarte clar că actuala politică economică reprezintă un risc enorm pentru raportul din primăvară.

În ceea ce privește planul intern, trebuie tratate cu mare atenție nemulțumirile profesorilor, ale funcționarilor publici, dar și cele din sectorul minier.

Principalele cauze care au determinat puternicele mișcări sociale, dar și semnalele de alarmă ale partenerilor externi sunt instabilitatea politică, care a dus la o modificare fiscală de patru ri în acest an, precum și introducerea cotei de 16 la sută. Dacă Guvernul nu va reveni asupra politicii economice, în anul 2007 vom asista la o explozie a impozitelor și taxelor.

În opinia mea, 2006 va fi un an ratat, ca și cel în curs, va fi un an care din punct de vedere macroeconomic se va înrăutăți în 2007, va prinde România cu finanțe publice mai slabe, cu o instabilitate macro financiară care, coroborată cu instabilitatea politică, poate duce la mari derapaje.

În ziua de "grație", 20 iunie 2005, premierul Călin Popescu Tăriceanu anunța că trei vor fi prioritățile sale pentru anul în curs: reconstrucția țării după inundații, integrarea în Uniunea Europeană și reforma justiției.

Până la această oră, doar Arhiepiscopia Banatului a reușit construcția unor locuințe pentru sinistrați, în vreme ce oameni din Vrancea, Galați și alte județe așteaptă iarna sub cerul liber. Integrarea europeană este pusă-n pericol de aceste nesfârșite scandaluri între Palatul Victoria și Cotroceni, dar și de reforma greoaie a justiției, care este clar a devenit subordonată politicului.

În aceste condiții, domnilor colegi, ce facem? Așteptăm alte cartonașe galbene și roșii de la Uniunea Europeană sau ne punem serios la muncă, pentru ca anul 2006 să nu fie la fel de dăunător țării ca cel în curs...

  Rareș Șerban Mănescu - declarație politică pe tema contractului privind sistemul integrat de securitate a frontierei de stat a României;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Aș dori să aduc în discuție în declarația pe care o voi face astăzi problema legată de contractul privind sistemul integrat de securitate a frontierei de stat a României, renegociat cu grupul EADS, valoarea acestuia fiind de 524,5 milioane de euro, față de minim 650 de milioane, prevăzute inițial.

În luna august 2004, fostul guvern ași grupul european de aeronautică și apărare EADS au încheiat un contract în baza căruia grupul european de aeronautică și apărare va furniza României echipamente și sisteme de supraveghere și de securizare a frontierei de stat.

Proiectul presupune achiziționarea și instalarea unor sisteme de supraveghere performante la frontiere, realizarea unor centre de comandă și control moderne, echiparea a peste 180 de sedii și centre de instruire ale Poliției de Frontieră române. Contractul prevedea furnizarea de sisteme de supraveghere (camere TV și senzori în infraroșu), facilități de comandă și control, infrastructură de comunicații și IT.

Așa cum a anunțat noul Guvernul în luna februarie, termenii contractului au fost renegociați, pentru a se evita suprapunerile anumitor prevederi contractuale cu cele convenite prin programele PHARE.

Cred că este foarte important că renegocierea s-a finalizat, mai ales dacă avem în vedere îngrijorarea Comisiei Europene față de capacitatea țării de a finanța managementul viitoarei frontiere a Uniunii Europene, fiind foarte important să existe fonduri nu doar pentru achiziționarea sistemului, dar și pentru întreținerea lui.

Vă mulțumesc.

  Niculae Bădălău - intervenție având ca subiect Sănătatea, ultima prioritate a Alianței PNL-PD;

Domnul Niculae Bădălău:

"Sănătatea, ultima prioritate a Alianței PNL-PD"

Este nepermis ca în anul 2005, medicina românească să aibă fundament empiric. Dotarea materială a instituțiilor sanitare din județul Giurgiu amintește de primele încercări de alinare a suferințelor omenești.

Dovediți că sunteți la înălțimea statutului de demnitar pe Constituția României îl dețineți și deplasați-vă în județul Giurgiu pentru a constat personal lipsa infrastructurii sanitare.

Laboratorul din Policlinica județeană Giurgiu este nefuncțional: a lucra numai analize contra cost înseamnă practic colaps. Giurgiuvenii nu își permit să plătească analizeze medicale în condițiile în care economia giurgiuveană a fost rând pe rând deconectată de la aparatul de oxigen în cele trei mandate ale Primăriei Liberale.

Direcția Sanitară Giurgiu ar trebui să aibă inițiativa scoaterii la concurs - în condiții avantajoase (asigurarea cazării în oraș) a unui post de medica laborant.

Transformarea Spitalului Județean în Spital de Urgență impune alte posturi medicale ce trebuie ocupate prin concurs. Primăria trebuie să ofere locuințe medicilor ce se vor stabili în Giurgiu - și să încheie sistemul de recompensă a acoliților ei prin cazări în așa numite " apartamente sociale".

Un semnal de alarmă îl reprezintă medicația anti-diabetică. Terapia insulinică și cea normogligemiantă orală nu ajung la timp și în doze adecvate la pacienți. Intrarea în comă diabetică are loc în ore de la nonrespectarea standard a prescripției medicale.

Cozile interminabile pentru medicația compensată și gratuită, atât la ușile medicilor de familie, cât și la farmacii, cunoaște un numitor: suprastatificarea listelor de medicamente, ramificarea în grup conexe - birocratice ce strangulează trupul plăpând al sistemului medical falimentar.

Nu aveți cum, domnule ministru, să joncționați managerul de spital de medic. Directorul economic este acela ce reglează balanța financiar a instituției. Dar directorul prim trebuie să fie medic.

Într-un seminar pe teme medicale desfășurat recent la Ploiești în seria Dialogurilor Social Democrate, domnii Mircea Geoană, Miron Mitrea, Sorin Oprescu, Ovidiu Brânzan au primit mesajul clar al medicilor ce nu sunt de acord cu actualul statut al personalului medical. Una din întrebări a fost: "Cum va ști managerul cu specializare economică - situație ca și în cazul dumneavoastră, domnule ministru, câte medicamente anti-retrovirale sunt necesare în terapia SIDA?

Eu vă mai adresez o întrebare: cum puteți închide spitale (cazul Poiana Mărului) pe criterii de nerentabilitate?

Veniți din sfera economică, domnule ministru, dar în medicină reușita înseamnă viață, nu bani.

Lăsați spitalele să existe, ele sunt sanctuarele vitale ale acestei țări în derivă, și permiteți-le medicilor să gestioneze activitatea medicală.

Domnul Sorin Oprescu spunea, la Ploiești că, prin actualul pachet de legi ale sănătății, pacienții vor ajunge statistică tragică. Opriți acest genocid și permiteți adevăraților profesioniști în medicină să-și exercite la parametrii maximi nobila profesie pe care o slujesc.

Cu considerație, deputat Niculae Bădălău.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică: Dezechilibre macroeconomice - consecință a lipsei de pricepere a actualului Guvern;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Declarație politică: "Dezechilibre macroeconomice - consecință a lipsei de pricepere a actualului Guvern"

După cum am declarat și în momentul în care s-a aprobat, cota unică de impozitare de 16% dublarea impozitului pe venitul microîntreprinderilor, creșterea cotelor cu 2 puncte procentate nu vor avea efect favorabil asupra agenților economici.

Aceștia se așteptau la măsuri care să-i ajute în derularea afacerii și nu să-i încurce. Ce li s-a dat cu o mână s-a luat cu vârf și îndesat cu cealaltă.

Microîntreprinderile care reprezentau o speranță a creșterii economice și pe care s-au pus bazele în Guvernul Năstase au primit o lovitură sub centură, fiind afectate prin dublarea impozitului concomitent cu reintroducerea cotei majorate cu 2 puncte procentuale.

Vorbele din campania electorală de acum un an au fost foarte optimiste. Mă întrebam ce metode va folosi Alianța prognozând pentru anul 2005 un procent de inflație de 6%, creșteri economice de 6%, creștere în industrie de 5,7%, creștere în agricultură de 2,8%.

Calculele au fost post făcute!

În acest moment se vorbește de o inflație de 8,5% - 9% de creșteri economice de doar 5,7%, față de nivelul anului 2004, în industrie se estimează o creștere economic pne5tu 2005 de doar 4%, iar în agricultură valoarea adăugată brută va înregistra o descreștere față de anul precedent cu 1,2%, după ce anul trecut producția agricolă a înregistrat o creștere de 22,2%.

Nu pentru toți vorbele sunt și fapte. Realizările actualei coaliții sunt din ce în ce mai slabe.

Proiectul de buget pentru anul 2006 dezbătut până în prezent în comisiile reunite ale Camerei Deputaților și Senatului reprez8intă un buget antisocial buget nerealist, indicatorii arătând un fals grosolan.

Alocarea cheltuielilor prin acest proiect va determina nemijlocit accentuarea sărăciei și accentuarea declinului economic.

Din păcate, România nu are nevoie de acest lucru! Din ce în ce mai mulți locuitori nu vor avea cu ce să-și plătească serviciile de asistență socială, sănătate, învățământ.

Nealocările suficiente a subvenției pentru bugetele locale vor determina prețuri mai mari la energia termică suportate de către populație. Acestea sunt mai mici cu 133,6 milioane euro, iar sumele defalcate din veniturile bugetului de stat pentru bugetele locale sunt mai mici cu echivalentul a 76 milioane euro.

Doctrina de dreapta a actuali puteri a determinat diminuarea veniturilor și a cheltuielilor astfel încât distanța dintre cei ce trăiesc bine și cei ce nu trăiesc bine, să fie cât mai evidentă.

Referindu-mă la buget am constat că: 1. La sănătate sumele alocate de la bugetul de stat ca pondere în p.i.b. pentru anul 2006 sunt cu 9% mai mici decât cele pentru anul 2005, ceea ce va determina reducerea numărului de medicamente compensate și condiții și mai proaste în spitale; 2.La învățământ pentru prima dată în 15 ani se acordă o sumă sub nivelul alocat în 2004; 3. Alocațiile mai mici pentru asistență socială va determina reducerea ajutoarelor pentru încălzire, neindexarea alocației de stat pentru copii la nivelul creșterii prețurilor și tarifelor, neasigurarea venitului minim garantat; 4. La Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru 2006 se diminuează sprijinul pentru producătorii agricoli cu încă 16%; 5. La bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului reducerile presupun mai puține locuințe realizate prin ANL, mai puțini kilometri de drumuri.

Prin reducerea alocării la cheltuielile de capital cu 18%, față de 2004 nu vom putea vorbi de relansarea economică pentru anul 2006, astfel încât pe an ce trece din cei patru ani ai guvernării coaliției în loc să ne relansăm economic ne înfundăm tot mai tare în sărăcie și disperare a oamenilor de rând.

  Valeriu-Victor Boeriu - o analiză a cauzelor funcționării deficitare a sistemului de sănătate;

Domnul Valeriu-Victor Boeriu:

Este unanim recunoscut faptul că sistemul de sănătate din România este departe de satisfacerea exigențelor asiguraților, oferind servicii medicale de slabă calitate și inechitabil distribuite. Una dintre cauzele funcționării deficitare a sistemului o constituie, cu siguranță, managementul ineficient. În aceste condiții, privatizarea vine să aducă îmbunătățirea managementului sanitar, știut fiind că Statul este cel mai neperformant administrator.

Există un sector al sistemului de sănătate parțial privatizat: medicina de familie. Ce-i lipsește medicinii de familie pentru a fi primul palier al sistemului de sănătate complet privatizat? Proprietatea asupra spațiului în care își desfășoară activitatea medicală. Vânzarea spațiilor proprietate privată a statului, care găzduiesc cabinete medicale, este o necesitate și se referă într-o covârșitoare proporție la medicina de familie, întregindu-i acesteia caracterul privat.

Avantajele privatizării cabinetelor de medicină de familie sunt evidente: stabilitatea asistenței medicale, management mai bun, investiții mai multe făcute de medicul care are siguranța recuperării sumelor investite cu ocazia ieșirii din sistem și, nu în ultimul rând, o mai mare independență a medicului atât față de autoritățile locale cât și față de Casa de Asigurări de Sănătate. Prin vânzarea spațiilor medicale nu se creează premisele unei dezorganizări a asistenței medicale primare. Nici o comunitate nu va fi văduvită de asistența medicală prin înstrăinarea cabinetului de către noul proprietar, acestuia fiindu-i interzisă schimbarea obiectului de activitate medicală a spațiului.

Este salutară intenția Guvernului de a desăvârși privatizarea în domeniul medicinei primare care trebuie să devină mai performantă, mai capabilă de a rezolva cu costuri mai mici, o bună parte din cazuistică, diminuând presiunea ce se exercită asupra spitalelor prin numărul foarte mare de internări mai mult sau mai puțin justificate.

Vânzarea spațiilor în care își desfășoară activitatea medii de familie poate deveni un adevărat start spre o reconsiderare a rolului pe care medicina de familie trebuie să-l joace în economia sistemului de sănătate, știut fiind faptul că rezolvarea unui caz de boală se face mult mai ieftin prin medicina primară decât prin spitalizare. Vânzarea cabinetelor medicale către medici este un prim pas spre întărirea medicinei primare, insuficient cu siguranță dacă nu va fi urmat de pasul următor și anume crearea posibilităților de dotare corespunzătoare a cabinetelor.

  Vasile Cosmin Nicula - despre Justiția din România;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

Mesajul lui Zaharia Stancu în romanul "Desculț" trece peste decenii și ne aduce în actualitate evenimente și fapte trăite și săpate în memoria colectivă drept repere definitorii pentru oameni și epoci, pe care ne îndeamnă să nu le uităm. Suntem desculți!

Din fericire, viziunile apocaliptice asupra celor trăite, când acestea ne-au afectat viața, rămân înscrise într-un registru clar-obscur, așa cum au fost evenimentele post '89. Să ne limităm la Justiție și la modul cum face ea Dreptate, legată la cap și nu la ochi.

Tributară complexului de generalizare, Justiția din România s-a obișnuit să împartă Dreptatea și Adevărul (DA) pe loturi; Lotul Timișoara, Lotul Otopeni, Lotul Cluj, Lotul Sibiu, Loturile Țigareta 1, 2, 3 etc. și să aleagă dintr-o mulțime numărabilă câte un șef de Lot (ca odinioară câte un șef de cuib, de celulă sau de bandă), pus să răspundă pentru fapte care s-au produs într-un complex de împrejurări provocate, comenzi politice interne sau externe, de cele mai multe ori fabricate de lumea aflată sub pulpana Puterii, așa cum a fost și cazul Lotului CPEx. Răfuielile politice îmbracă forme penale, în scopul discreditării, compromiterii ori izolării adversarului și scoaterii lui din cursă.

În această concepție, impusă de forțele gălăgioase și violente ale Societății Civile, care se identifică cu Alianța Civică și cu elitiștii solitari, cei înregimentați în GDS ori în Societatea Academică Română, aflați în criză de legitimitate, care nu se pot integra într-un sistem de valori la care se raportează majoritatea, sunt așteptate loturi noi ca cele ale Vameșilor, ale Traficanților de droguri (spălați de păcate penale cu bani grei aruncați în buzunarele procurorilor sau judecătorilor cu racheta de tenis marca Alianz) ale Mafioților, Găinarilor și chiar ale Justiției, pe care nu are cine s-o judece.

Cel care a stârnit cele mai mari pasiuni politice și a angajat întreaga suflare represivă a țării a fost Lotul Stoenești, în care s-au întrecut într-o haotică devălmășie politrucii Convenției Democrate cu Jandarmeria, Poliția, Armata, Președinția, Guvernul, Justiția și presa de serviciu la anticamera Puterii.

Dacă privim cu detașare dinamica evenimentelor din ianuarie 1999, vom realiza că pentru capturarea Inamicului Public numărul 1, Miron Cozma, care a paralizat un sistem represiv totalitar, Puterea a dezlănțuit un adevărat măcel asupra unei clase profesionale, provocată, mințită și ademenită în ambuscade, care se afla în marș sindical pentru a-și cere drepturile constituționale la viață și la muncă, refuzate de un deltaplanist arogant, inflexibil și limitat, ajuns ministru, care vrea să devină astăzi al doilea om în stat printr-o acțiune de comando, la fel de ilegală ca și represiunea de la Stoenești.

Despre morții și răniții de la Stoenești nu se suflă o vorbă, eu nu au dreptul la identitate și la legitimitate, au devenit lucruri comune, impersonale, simple obiecte neînsuflețite. Justiția a fost, la acea vreme, autoare și complice la acțiunea criminală antisindicală prin cel mai înalt om al ei, Albionul liberal, retras din viața politică p a ieși basma curată și a-și pierde urma după numeroasele afaceri necurate pe c le-a făcut.

Emoționat până la pierderea simțului și proporțiilor realității, Doctorul în Petre și Roci, ajuns președinte, s-a scăpat puțin pe dumnealui și, sfătuit de camarila de la Cotroceni, a început să dea decrete anticonstituționale, scoțând Armata împotriva propriei clase muncitoare (sună urât astăzi acest cuvânt în urechile ciocoimii) și a cetățenilor care au aderat la marșul împotriva Monstruoasei Coaliții.

Astăzi, se judecă Lotul Stoenești. Martorilor li s-a schimbat încadrarea juridică în complici pentru că au refuzat să declare că Miron Cozma este autorul masacrului de la Stoenești, Monstruoasa Coaliție a ieșit basma curată și nu poată nici o răspundere pentru ce s-a întâmplat în ianuarie 1999. Totalitarismul este la el acasă! Să nu uiți Darie...

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Integrarea europeană;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Integrarea europeană"

România, în contextul situației sale geopolitice în Europa și al populației de 22 de milioane de locuitori, are rolul de interfață între Uniunea Europeană și Balcani, dar și cu regiunile Mării Negre. După căderea Zidului Berlinului și începuturile regimului democratic, România a stabilit foarte devreme, în 1990, relații cu Uniunea Europeană.

În anul 1995, țara noastră a depus cererea de a deveni stat membru, iar negocierile de aderare au fost deschise în februarie 2000 și continuate până în 2004, când au fost încheiate cu obiectivul de a primi România ca stat membru în ianuarie ,2007. Tratatul de aderare a fost semnat de cele 25 de satte membre, de România și Bulgaria, în aprilie 2005. Procesul de ratificare a tratatului de către statele membre este în curs de desfășurare.

Prezentând raportul de monitorizare ,pe 2005, comisarul Rehn a declarat că: "România a realizat progrese semnificative în pregătirea pentru aderare. Totuși, deliberările nu s-au încheiat. În lunile ce vor urma, este necesară o atenție deosebită pe aplicarea reală și respectarea măsurilor de reformă. Aspectele prezentate în rapoartele noastre trebuie luate foarte în serios și folosite ca motivație pentru grăbirea reformelor, dacă România vrea să fie gata pentru aderare la 1 ianuarie 2007".

Concluzionând, putem afirma că suntem pe un drum bun, depinde de noi dacă știm să gestionăm cu prudență ceea ce mai avem de îndeplinit până la raportul de țară din aprilie 2006, când Comisia va face o nouă evaluare a situației. Ar putea recomanda, dacă e nevoie, amânarea aderării României până la 1 ianuarie 2008.

Avem nevoie de aceste momente de solidarizare a clasei politice, de o canalizare a eforturilor organismelor statale și cetățenilor pentru realizarea acestui obiectiv atât de important pentru toată națiunea română. Cer colegilor parlamentari, atât celor din Coaliția de guvernare, cât și celor din Opoziție, să manifeste sprijin, să lase orgoliile deoparte și să renunțe la atitudini politicianiste.

O stabilitate guvernamentală ar ușura eforturile necesare pentru continuarea reformelor administrației publice, punerea în practică a reformei sistemului judiciar și intensificarea luptei împotriva corupției.

  Corneliu Momanu - semnal de alarmă în legătură cu starea gravă în care se găsesc mănăstirile Soveja și Vizantea;

Domnul Corneliu Momanu:

Doamnelor și domnilor,

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaților pentru a trage un semnal de alarmă în legătură cu starea gravă în care se găsesc două dintre perlele Țării Vrancei, și anume mănăstirile Soveja și Vizantea, importante vestigii ale culturii și istoriei zonei, dar și ale neamului românesc. Mănăstirea Vizantea este unica ctitorie din Munții Vrancei a familiei Movilă, iar Soveja este a doua mănăstire voievodală din Vrancea arhaică.

În ultimii ani, insă, cele două monumente s-au degradat constant, astfel încât, în acest moment, cele două mănăstiri se află într-o stare extrem de gravă. În acest context, două ctitorii domnești și trei secole și jumătate de istorie vor dispărea definitiv din patrimoniul Vrancei, dacă nu se vor lua măsuri urgente de restaurare și consolidaree a zidurilor, turnurilor, intrărilor și imobilelor care, în ultima perioadă, servesc drept materiale de construcție pentru localnici.

Cu toate eforturile depuse până în acest moment de Direcția județeană pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național Vrancea, problematica restaurării acestor monumente rămâne una extrem de spinoasă, principalul motiv fiind lipsa fondurilor. Până în acest moment, la instituția mai sus-menționată nu a fost depus nici un proiect de restaurare, motivul fiind clar: lipsa banilor pentru o lucrare, care, spun specialiștii, ar fi destul de costisitoare.

Toate acestea se întâmplă într-un județ în care fondurile publice gestionate de președintele Consiliului Județen Vrancea dispar fără urmă sau sunt utilizate în vederea realizării unor "acțiuni culturale" în piețe publice și care se sfârșesc cu chiolhanuri imense și focuri de artificii costisitoare.

De la tribuna Camerei Deputaților fac apel la toate instituțiile abilitate să ia măsurile necesare în vederea salvării acestor comori ale patrimoniului cultural vrâncean și național.

  Viorel Oancea - despre fenomenul corupției și oameni care nu-și văd bârna din propriii ochi;

Domnul Viorel Oancea:

Partidul Social Democrat a adoptat în ultimul timp tactica de a striga din toate puterile: "Prindeți hoțul, că noi suntem cei justițiari și vom da exemple cum trebuie să acționeze justiția!" În frunte cu domnul Geoană, PSD a adoptat o modă de a striga cât mai tare, spre a acoperi vocile celor din PNL, PD și ale tuturor celor ce au îndrăzneala de a arăta cu degetul unde este corupția.

După ce ani de zile a fost nevoie ca forurile internaționale să ne arate că una din racilele sociale ale tranziției o constituie corupția la toate nivelurile, lucru pe care îl știam cu prisosință, după ce a încurajat un sistem ticăloșit, PSD face deosebita descoperire că actele de corupție, vezi Doamne, s-ar petrece acum. Ne miră cu câtă ușurință pot vorbi despre corupție fel de fel de lideri ai PSD, care își pun poalele în cap și uită de sistemul ticăloșit pe care l-au păstorit ani buni.

Să dăm câteva exemple:

Doamna Rodica Stănoiu, cu nonșalanță, uită de modul cum a revândut cu un profit foarte mare, casa de pe plaiurile natale, de modul cum unii au fost făcuți notari peste noapte - printre care, întâmplător, soția unui fruntaș, coleg de al domniei sale - și cum, ca o doamnă grijulie, își acordă și o pensie contrar legilor pe care le păstorea și dă lecții de cinste și onoare. Despre baronii locali, pe care nu avem timp să îi enumerăm, nu suflă ncii un cuvânt.

Domnul Năstase uită de zilele bune, când mărșăluia energic prin fața tribunalelor pentru a-l apăra pe nevinovatul Gabriel Bivolaru.

Domnul Geoană are amnezii care ne pun pe gânduri. Una promitea când a fost ales președinte al PSD și alta tună și fulgeră acum. De ce nu se preocupă în primul rând de grădina proprie, care a fost condusă, stimați tovarăși, de domnul Ion Iliescu, de ce uită de cumetriile, finii, nașii și nănașii ce roiau în jurul domnului Omar Hayssam, ce, se pare, deținea lamba fermecată a banilor?

Am putea continua, pentru că exemplele sunt multe și corupția afectează poporul român, bunăstarea și, mai ales, imaginea noastră în lume.

Noi considerăm corupția un element esențial ce trebuie eradicat din viața social-politică a țării, facem tot ce ne stă în puteri să o lichidăm și nu credem că putem primi lecții din partea unor oameni care nu-și văd bârna din propriii ochi.

  Aledin Amet - declarație politică cu titlul Pledoarie pentru monumente semnificative;

Domnul Aledin Amet:

"Pledoarie pentru monumente semnificative"

O națiune este mai puternică, mai respectată, dacă reușește, într-un mod corect față de ea însăși, să-și permanetizeze, prin artă, personalitățile istorice și etapele fundamentale ale propriului trecut. În țara noastră, există numeroase orașe, numeroase zone, care, indiscutabil, înseamnă enorm pentru spiritualitatea românească. Este necesar, absolut necesar, ca însemnelor istorice să li se acorde prioritate.

Din păcate, România nu are încă suficient de multe monumente care să omagieze eroii și personalitățile deosebite ale poporului nostru. România are nevoie de monumente.

Pledez pentru o astfel de politică, pledez ca, și prin artă, să oferim generațiilor următoare un exemplu simplu al respectului. A oferi localităților statui reprezentantive, monumente semnificative înseamnă, în fond, adevărate lecții de istorie. Autoritățile trebuie să se procupe și să rezolve astfel de probleme, abordarea acesatei tematici fiind foarte necesară.

Nu putem să neglijăm, invocând aspecte materiale, valoarea trecutului. Ființa națională nu poate fi comparată? și nu trebuie uitată. Ființa națională înseamnă curaj, echilibru, încredere. Nevoia de trecut compune prezentul și devine veșnicie.

Avem nevoie de monumente. Avem nevoie de opere. Trebuie să conștientizăm faptul că prezența mlor, dincolo de aspectul estetic, produce împlinirea spirituală.

Dând dovadă de sensibilitate față de această parte a artei, definim timpul. Urcat deja pe un soclu imaginar, așteaptă, el, timpul, să fie cioplit.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică intitulată «Educație, cercetare și democrație portocalie»;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

«Educație, cercetare și "democrație portocalie"»

Planul înclinat al politicii duse de actualul Guvern se dovedește a fi din ce în ce mai primejdios pentru societatea românească. Este o convingere, dar, în același timp, realitatea o demonstrează, pentru că acest fapt s-a confirmat acum, încă o dată. Între greva cadrelor didactice declanșată în perioada guvernării CDR și cea de acum nu există nici o deosebire semnificativă, cauzele fiind aceleași: demagogia ieftină, promisiunile electorale cu iz de populism ale Alianței D.A. și, nu în ultimă instanță, marea "minciună portocalie" din programul de guvernare al Alianței D.A., referitoare la alocarea a 6 procente din p.i.b. pentru educație și cercetare, toate acestea, în total dezacord cu sumbra realitate.

Fără îndoială, este comod să mergi în întâmpinarea dorințelor electoratului, dar, în momentul de față, actualii guvernanți preferă cealaltă cale: a minciunii și a dezinteresului față de problemele reale și concrete, cu greu reușind să mimeze un foarte vag interes față de revendicările exprimate de reprezentanții sindicatelor din învățământ. Este dovedită încă o dată, dacă mai era nevoie, "strategia" Alianței D.A. de a câștiga voturi și aplauzele mulțimii prin promisiuni deșarte, fără a ține cont de binele națiunii.

În atitudinea guvernanților nu putem constata efort decât într-o singură direcție, aceea de a călca în picioare, mult prea des, necazurile oamenilor. De ce? Pentru simplul motiv că acestea nu coincid cu "marile nevoi" ale reprezentanților Puterii, ale actualilor guvernanți.

Este bine și necesar să fie spuse și unele lucruri care să atragă atenția actualei Puteri. Se spune că politica este viață și în politică soluțiile nu se învață, se găsesc. Cine nu este capabil să găsească soluții, ci doar așteaptă să i le prezinte alții, acela nu este om politic. Este cel mult un funcționar care nu simte impulsul vieții reale și nici nu are putința de a lua contact cu ea. Politica este o îndeletnicire în care fantezia este cu totul exclusă, lucrurile "întâmplându-se după o strictă necesitate, rațiune și o bună judecată.

Domnilor guvernanți,

Acum, doriți să rezolvați cerințele legale și morale ale sindicatelor din învățământ aplicând chiar soluții radicale și acelea după ureche și prinse din zbor? Soluțiile care v-au fost oferit ede PSD la proiectul bugetului pe 2006 nu le-ați luat în seamnă, iar acum începeți să le "descoperiți". Poate chiar ale veți aplica! Dar nu încercați să vi le însușiți! Prezentând soluțiile PSD ca aparținându-vă, nu faceți decât să vă furați căciula singuri!

Și iată că iarna bate la ușă!

  Emil Radu Moldovan - intervenție cu titlul Iluzia din spatele guvernării;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Iluzia din spatele guvernării"

Alianța "Dreptate și Adevăr" își clatină neputința sub apăsarea realității.

Pe vremea când le era ușor să vorbească ne-au promis că va curge lapte și miere din bagheta portocalie a liderilor gata să se sacrifice pe altarul cetățeanului de rând. Sub semnul meschin al minciunii și-au construit o imagine a falsului interes pentru soarta românilor, împânzindu-ne cu fel de fel de slogane pompoase, pline de cuvinte cu greutate zero.

Disprețul față de adevăr a mers atât de departe, încât au ajuns să își sfideze propriile declarații.

Interesul sincer al președintelui Băsescu pentru soarta învățământului românesc s-a descompus în acordurile ample dintre luptele nesfârșite pentru putere. A declarat că un guvern, dacă dorește cu adevărat, poate găsi resursele necesare pentru a aloca învățământului ceea ce i se cuvine de drept.

Să înțelegem că Guvernul pe care ni l-a prezentat drept "cel mai competent Guvernul din ultimii 15 ani" nu vrea să elimine haosul din învățământul românesc?

Să fie oare Guvernul Tăriceanu de rea -credință?

Se pare că a fost de rea credință încă de la preluarea mandatului când, în loc să dubleze salariile profesorilor, cum au promis în campanie, s-au năpustit să își protejeze averile prin instaurarea cotei unice.

Nu numai că nu au creat premisele pentru o România performantă, dar au și tăiat orice avânt spre un asemenea deziderat.

După ce promiteau, în șase luni, eradicarea corupției, ne-au plasat pe locul I între țările candidate sau membre ale Uniunii Europene la capitolul probleme cu corupția. în afara unui joc de imagine cu arestări spectaculoase a unor membri PSD și eliberări ulterioare din lipsă de probe, nu s-a făcut nimic concret pentru înlăturarea acestui flagel pe care ați încercat să îl identificați cu PSD-ul, dar care înflorește sub semnul guvernării portocalii. Nici subordonarea justiției nu a impresionat Uniunea Europeană, care s-a săturat de iluzii politice și vrea fapte în schimbul promisiunilor fluturate cu cinismul jenant al ultimului an.

O altă minciună dureroasă este cea față de sinistrați, cărora le-au promis că le vor reconstrui casele în septembrie, iar la această dată, din totalul de 3633 de familii, 1119 locuiesc la rude, iar 487 sunt cazate în spații puse la dispoziție de administrația publică. Ca urmare a politicii eficiente a Cabinetului Tăriceanu, peste 6000 de persoane nu au locuințe pentru iarnă, iar de soarta lor nu se mai preocupă nimeni, priorități fiind telefoane pe firul roșu și discreditarea democrației.

Trăim momente istorice de care ar trebui să ne amintim cu bucurie, momente care îndurerează prin ridicolul unei politici fără nici o legătură cu realitățile românești. Speranțele într-un trai mai bun se sting, lăsând în urmă teama față de ce urmează să aducă alte măsuri ale eșecului.

La nici un an de la guvernare, asistăm la cea mai puternică dezamăgire politică sub care se prăbușește un guvern aplecat sub greutatea minciunii trecutului.

Nici președintele Traian Băsescu, nici Guvernul Tăriceanu nu vor mai putea ieși cu promisiuni în fața electoratului care nu va uita grosolănia unor promisiuni cinice. Ceea ce sunteți ne răsună atât de tare în urechi, încât nu mai auzim ce spuneți.

Ar fi timpul să vedeți dincolo de iluzia sub care vă ascundeți, să ascultați glasul populației tot mai nemulțumite de prestația ultimului an, să începeți să aplicați măsurile din programul de guvernare pentru care ați fost aleși în fruntea țării și să începeți să simțiți românește pentru români.

Dacă ați descoperit că nu sunteți capabili să vă îndepliniți promisiunile, promisiuni pe care nu vi le-a smuls nimeni și care vă responsabilizează, faceți o recunoaștere oficială a minciunii și dați-vă la o parte până nu este prea târziu pentru o țară care merită o altfel de politică făcută, de altfel, de oameni.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică cu tema Grevele din România nu înduplecă Puterea;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Grevele din România nu înduplecă Puterea"

Stimați colegi,

La sfârșitul fiecărui an, așa cum ne-am obișnuit, se discută bugetul pentru anul imediat următor.

Printre codașii destinatari ai fondurilor de la bugetul de stat în anul 2006, se numără funcționarii publici, învățământul și personalul Metrorex.

Nemulțumiți de sumele alocate din PIB pentru anul 2006, profesorii, funcționarii publici și personalul Metrorex nu au mai suportat umilința și au ieșit în stradă.

Nu au venit să ceară sume uriașe și nici măcar suplimentarea fondurilor promise în campania electorală, pentru anul 2006.

Acești oameni simpli, purtați de un sentiment de dezamăgire, dublat de o viață al cărui curs nu-l mai pot controla, au ieșit în stradă pentru a le cere guvernanților să-și respecte promisiunile făcute în campania electorală.

Așa cum ne-am obișnuit în ultimul an, deși primiți la negocieri, sindicaliștilor le-au fost trântite ușile în nas.

Cu Guvernul actual nu se negociază, se merge pe principiul "ordinele nu se discută, ci se execută".

Alocarea unui procent de 5 % din PB pentru învățământ este, pe departe, o sumă infimă, dacă punem în balanță importanța acestui domeniu.

Dar acestor oameni li s-a întors spatele sub motivația inundațiilor care au surprins România. În categoria celor sacrificați intră, pe poziții de egalitate, alături de profesori, funcționarii publici și personalul Metrorex.

Cu ce sunt ei vinovați pentru calamitățile care s-au abătut asupra României și de ce tocmai ei trebuie sacrificați de fiecare dată?

Oare ne gândim la ziua de mâine sau ne gândim la viitorul copiilor noștri?

Nerespectarea promisiunilor ar trebui să atragă sancțiuni grave aduse actualei conduceri, însă oamenii știu să ierte.

Întrebarea pe care v-o adresez este aceea dacă guvernanții sunt capabili sau nu să-și respecte promisiunile făcute cu atâta dezinvoltură în campania electorală.

Decât să-și încalci promisiunile, mai bine susții că nu știi care ar putea fi sorții de izbândă ai acestor făgăduințe.

Dar, de la acest lucru și până la a profita de bunătatea oamenilor pentru a-ți atinge scopuri ascunse se poate întinde un mare abis.

Cred că acești oameni de care depinde viitorul copiilor noștri merită să dispună de condiții de trai decente pentru a nu ajunge la situația în care numai cei bogați să-și poată permite să-și mediteze copiii.

Pentru a conchide, cred că este necesar să se acorde mai multă atenție și funcționarilor publici, învățământului și personalului Metrorex, dacă vrem să îndeplinim acea condiție de care depinde aderarea României la Uniunea Europeană, "lupta anticorupție".

  Marin Diaconescu - declarație politică intitulată România, o țară recunoscută pentru gradul ridicat de corupție.

Domnul Marin Diaconescu:

"România, o țară recunoscută pentru gradul ridicat de corupție"

După ce am primit Raportul de țară la 25 octombrie 2005, comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a trimis, în data de 8 noiembrie, o "Scrisoare de avertizare" pentru România, în care se precizează, încă o dată, nevoia de consolidare a procedurilor de control în punctele de trecere a frontierei și de prezentare a unor dovezi clare a luptei anticorupție, precum și necesitatea desfășurării unei acțiuni de luptă împotriva corupției la nivel înalt.

Aceste avertismente au fost înscrise în toate rapoartele de țară prezentate României. Motivul: neclintirea în luarea acelor măsuri necesare stârpirii fenomenului grav al corupției la nivel înalt. Îmi permit să vin și să întreb cine să întreprindă aceste măsuri? Cine este în măsură să arunce primul cu piatra? Bineînțeles că dacă ar fi domnul președinte Băsescu aici mi-ar răspunde, fără ezitare, că dânsul. De ce? Pentru că, după cum decurg lucrurile în ultimul an, chiar și Superman ar fi umbrit de prezența domnului președinte.

Cred că oamenii simpli din această țară pot să vadă dincolo de scena de teatru pe care joacă domnul președinte de câteva luni încoace și unde, bineînțeles, are rolul principal în piesa cu titlul "Am prostit o țară-ntreagă, cine mă mai poate opri acum?" Cum este posibil ca Alianța PNL-PD, care stă la baza susținerii domnului Băsescu, să acționeze într-o direcție și președintele în alta? Ei, oare, nu discută și nu încearcă să se înțeleagă cu privire la poziția pe care o adoptă ca echipă?

Pentru a exemplifica susținerile mele, doresc să amintesc situația petrecută săptămâna aceasta referitoare la greva din învățământ. Primul-ministru a susținut că este imposibil să se acorde 5 % din PIB învățământului datorită greutăților cu care s-a confruntat România în urma inundațiilor. Pe de altă parte, vine și președintele Traian Băsescu și susține solicitarea venită din partea învățământului, afirmând că este normal și firesc să li se aloce 5 % din PIB. În această situație, nu mai înțelegem nimic. Asta doar dacă analizăm, în aparență, pentru că, la o analiză aprofundată se poate observa clar intenția președintelui de a-l discredita pe premier și de a-l pune într-o poziție de inferioritate cu fiecare ocazie pe care o întâlnește.

Orice inițiativă luată de PNL și considerată greșită de către electorat este "îndreptată", cu ghilimele de rigoare de către PD. Cred că suntem cu toții de acord că această situație nu mai poate continua. Electoratul a votat Alianța și nu partidele separate. Au prezentat o platformă program împreună, atunci să rămână împreună în luarea deciziilor și tot împreună să se facă responsabili de greșelile săvârșite.

Pentru a conchide, îmi permit să le dau un sfat distinșilor mei colegi de la Putere: nu mai puteți continua împreună și nu mai puteți face față cerințelor electoratului, deoarece sunteți depășiți de situație? Atunci nu vă rămâne decât să faceți publică ruptura bine cunoscută din Alianță și să lăsați locul liber celor care se pricep să conducă o țară.

   

Ședința s-a încheiat la ora 9,35.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 18 iulie 2019, 12:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro