Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of December 6, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.197/13-12-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 06-12-2005 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of December 6, 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 10,22.

Lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Victor Viorel Ponta și Gheorghe Albu, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Începem ședința de astăzi cu partea dedicată declarațiilor politice.

 
Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Necesitatea și urgența promovării unor politici intensive și susținute pentru dezvoltarea accelerată a sectorului TIC (tehnologia informațiilor și comunicații) este o problemă de interes național;

Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghișe, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Titlul declarației politice: "Necesitatea și urgența promovării unor politici intensive și susținute pentru dezvoltarea accelerată a sectorului TIC (tehnologia informațiilor și comunicații) este o problemă de interes național".

Între 16 și 19 noiembrie 2005, a avut loc la Tunis, Conferința WSIS (summit-ul mondial pentru societatea informațională), a doua conferință mondială de acest gen (prima conferință mondială pe acest subiect s-a desfășurat în 2003, la Geneva).

Sub egida ONU și a UTI (Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor), un număr de peste 15.000 de participanți din întreaga lume, reprezentanți din guverne, parlamente, domeniul afacerilor, societatea civilă și mass-media au dezbătut asupra perspectivelor societății informaționale și impactul dezvoltării sectorului TIC asupra viitorului omenirii.

Secretarul general al ONU, șefi de state și guverne, politicieni și specialiști au convenit asupra Declarației de la Tunis, document de referință care reprezintă cadrul general al dezvoltării omenirii pe acest domeniu în următorii ani.

Asimilarea rapidă de către România a direcțiilor de dezvoltare la nivel mondial (principii și obiective strategice) va reprezenta un important pas spre o dezvoltare accelerată a țării noastre și în concordanță cu evoluțiile lumii civilizate.

În cadrul întâlnirii interparlamentare a reprezentanților din zeci de state s-a dezbătut despre:

  1. importanța accesului la informație pentru parlamente în scopul împlinirii misiunii lor, și
  2. cadrul legislativ care să garanteze cetățenilor accesul la informație.

România a avut onoarea să se numere printre țările nominalizate cu succese ale unor proiecte de IT care au fost premiate.

Este o banalitate să repetăm că și noi, cetățenii români, ne aflăm într-o acerbă competiție a cunoașterii, a promovării creativității și inteligenței, competiție în care concurăm cu toți cetățenii lumii în cadrul satului planetar pe care Internetul îl creează.

În această concurență fără precedent în istoria omenirii, sub presiunea nemiloasă a timpului și în constrângerile date de limitele resurselor interne de dezvoltare, România poate totuși să se numere printre fruntașii lumii.

O condiție esențială este ca să se dezvolte rapid politici eficiente, realiste și eficace, care să ofere cetățenilor români, în mod special copiilor și tinerilor, șanse mai bune pentru integrarea cu succes în marea familie a civilizației viitorului.

Din perspectiva celor de mai sus, apar ca necesare și urgente pentru țara noastră următoarele:

1. Revizuirea rapidă a viziunii și strategiei naționale pentru dezvoltarea sectorului TIC (tehnologia informației și comunicațiilor), în concordanță cu Declarația de la Tunis.

2. Mobilizarea și asigurarea resurselor necesare susținerii politicilor publice pentru dezvoltarea cu rapiditate a domeniului TIC în țara noastră.

3. Completarea și modelarea conținuturilor învățământului de stat pentru compatibilizarea pregătirii tinerilor români cu valorile mondiale purtătoare de progres în societatea cunoașterii și tehnologia informațională.

Mă refer la însușirea unor cunoștințe, abilități, deprinderi și competențe individuale de comunicare eficientă, comportament organizațional, cunoașterea limbilor străine, prioritar engleza, stăpânirea computerului la nivel ECDL (permis european de conducerea computerului) și cunoașterea MP (managementului proiectelor).

Sigur că toate acestea le am în vedere pentru a fi predate și însușite în mod gradual, adaptat, corespunzător vârstei și nivelului fiecăruia, a funcției și pregătirii sale de specialitate.

Este o evidență că economia viitorului se va dezvolta într-un mediu cultural competitiv al organizațiilor, în fapt un mediu dominat de concurența proiectelor care valorizează performanța și creativitatea.

Creșterea copiilor și tinerilor români la nivel de masă într-un astfel de spirit va constitui o adevărată bogăție națională.

4. Asigurarea pentru fiecare elev și cadru didactic din învățământul de stat a unui computer personal și conectarea lui la Internet.

Aceasta trebuie să devină un program național de prioritate absolută și maximă urgență.

5. Crearea unor facilități fiscale pentru dezvoltarea de afaceri în sectorul TIC.

6. Asigurarea prezenței României în toate organismele mondiale, europene sau regionale reprezentative care se ocupă de societatea cunoașterii și sectorul TIC.

7. Implicarea președintelui țării, a Parlamentul și Guvernului pentru susținerea legislativă și financiară cu prioritate a politicilor publice în domeniul TIC, pentru dezvoltarea culturii specifice și formarea rapidă a numărului necesar de specialiști de MP - management de proiect.

Accesarea de către țara noastră cu succes a fondurilor europene se va putea face doar după îndeplinirea condițiilor menționate mai sus.

8. Realizarea unui acord politic național pentru susținerea acestor politici pentru o perioadă medie și lungă de timp.

Apreciez că acestea reprezintă premise minime, necesare și urgente pentru ca țara noastră să-și crească șansele pentru a se plasa în grupul fruntaș al națiunilor lumii care se vor dezvolta cu succes în societatea cunoașterii și domeniul TIC.

Propun cele de mai sus pentru creșterea calității vieții cetățenilor României acum și în viitorul imediat.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumescu domnule deputat.

 
Mircea Stănescu - considerații asupra monopolului care se manifestă pe piața de Internet prin cablu;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Mircea Stănescu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Stănescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Dezvoltarea comunicațiilor electronice din România este foarte întârziată și înregistrează o calitate slabă a serviciilor oferite clienților de televiziune prin cablu și Internet pe bandă largă, în special datorită monopolului pe care-l dețin operatorii de servicii din aceste domenii.

Piața de Internet prin cablu este dominată în prezent, în proporție de 99%, conform datelor Autorității Naționale de Reglementare în comunicații, de doi operatori de cablu: UPC România Astral și RCS & RDS, care și-au împărțit teritoriile și ale căror servicii sunt departe de exigențele europene.

Deoarece nu există concurență, orice client nemulțumit de serviciile firmei care acționează în zona în care locuiește, nu poate opta pentru o altă firmă similară.

Față de încredințarea acestor servicii strategice pentru cetățean, unor operatori care din diverse motive, tehnice sau financiare, nu oferă serviciile la nivelul prezentat în ofertele publicitare, și care profită de o lipsă totală de concurență, solicit președintelui Autorității Naționale de Reglementare în comunicații și președintelui Consiliului Concurenței să dispună urgent investigațiile de rigoare și să raporteze în cel mai scurt timp cauzele existenței acestor servicii de tip "monopol" de slabă calitate, precum și modalitățile prin care monopolul poate fi înlăturat, iar acești operatori trași la răspundere pentru proasta calitate a serviciilor facturate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - semnalarea unor aspecte negative cu privire la bugetul alocat județului Prahova;

Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimați colegi,

Ne-am străduit mult pentru adoptarea, chinuită, a bugetului pentru 2006.

Greva sindicatelor din învățământ a durat trei săptămâni, până când Guvernul și Președinția, dându-și când mâna, când dându-și peste mână, au găsit niște soluții de compromis, care, numai cu puțin mai mult profesionalism și respect pentru greviști, ar fi putut fi găsite din prima zi ...

Minerii din Valea Jiului au amenințat și ei...

Funcționarii publici lansează și ei avertismente după avertismente...

Bugetul este sărăcit de cota unică și de incompetență ...

Guvernul este măcinat de conflicte mocnite interpartinice și intrapartinice.

Românii se întreabă cât va mai dura acest război al declarațiilor, despre care știu sigur că nu va duce la altceva decât la o și mai mare instabilitate politică, la o și mai mare degringoladă ...

Puterile în stat sunt amestecate: se dau telefoane, se transmit indicații de la un Palat la altul; când schimbarea președinților celor două Camere e o prioritate, când nu mai e; când nu sunt destui bani pentru învățământ; când sunt scoși din pălărie - hocus-pocus, uite banii! - care, însă, ca orice scamatorie sunt doar o iluzie ...

Nu aveam cvorum pentru dezbaterea bugetului, dar aveam ... hoți! ... în Parlamentul României: recent, doamnei Norica Nicolai i-a fost furat telefonul ...

Am ajuns să ni se dedice o rubrică în jurnalele de actualități: "Necuvântătorii"! Pentru că, luați de val, facem amendamente de dragul amendamentelor, cu miile, iar cele pe care le facem, pentru că în mod real credem în ele, pentru că ele slujesc în mod real cetățenilor care ne-au trimis aici prin votul lor, ei, bine, acestea sunt respinse, fără nici o remușcare, pentru că nimeni nu mai are disponibilitatea ori măcar răbdarea să le asculte.

Eu am cerut bani suplimentari pentru salvarea picturii Bisericii "Sf. Gheorghe" din Pucheni, semnată Nicolae Grigorescu! Este un proiect în care m-am implicat și mă voi implica atât cât poate un om să se implice!

Nu s-au găsit acești bani! Nu-i nimic!

Îi voi găsi în altă parte, chiar și în altă țară, dacă românii nu-l mai iubesc pe Nicolae Grigorescu!

Am cerut bani pentru drumurile Prahovei, dar nici aceștia nu sunt "de dat".

Banii, când este vorba despre Prahova, se pare că sunt doar "de luat", dacă ne gândim la raportul încasări-alocări bugetare!

Când, totuși, ajung banii și în Prahova, aceștia sunt direcționați politic: 100 de apartamente A.N.L. din Ploiești, aproape finalizate, sunt lăsate pradă intemperiilor, dar Sinaia a primit totuși ceva mărunțiș pentru niște lucrări aflate abia la început. De ce? Pentru că primarul Ploieștiului este P.S.D., iar cel al Sinăii, liberal?!

Iată de ce măcar de aici înainte, vă cer atenție și răbdare înainte de a vota într-un fel sau altul!

Iată de ce vă cer să încercați să vedeți și dincolo de cifrele seci: picturi de o valoare inestimabilă, care se pot pierde pentru totdeauna, familii de tineri care plâng, văzând cum visul de a avea o casă li se năruie cu fiecare ploaie sau zăpadă ce vine, primari care se zbat nu pentru limuzine luxoase, ci pentru repararea unui podeț, ori pietruirea unui drum spălat de viituri ...

M-aș bucura, totuși, ca măcar fiecare leu al bugetului, așa cum a fost el adoptat, să fie cheltuit cu onestitate și cumpătare ...

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Cornelia Ardelean - declarație politică intitulată 1 Decembrie - Ziua națională a României;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația am pregătit-o încă de săptămâna trecută, și deși a trecut Ziua de 1 Decembrie, nu am vrut să renunț la această declarație politică: "1 Decembrie - Ziua Națională a României".

De 1 Decembrie, am aniversat Ziua Națională a României, ziua în care românii ardeleni s-au adunat la Alba Iulia și au transmis într-o manieră solemnă și impresionantă lumii întregi dorința suflării românești din Transilvania de "a se uni cu Țara", de a face România Mare. Au trecut de atunci 87 de ani.

De 87 de ori, arădenii au așteptat cu aceeași emoție evocarea eforturilor unioniștilor, care au culminat cu Marea Adunare Națională. Din păcate, însă, fiecare 1 Decembrie dublează la Arad emoțiile, cu sentimente de regret și amărăciune: rolul orașului nostru în Marea Unire nu este marcat îndeajuns. Capitala ideologică a Marii Uniri, Aradul, este omisă într-un mod supărător, din reperele de referință ale sărbătoririi Zilei Naționale.

Cu 90 de ani în urmă, cu 89 de ani în urmă, cu 88 și 87 de ani în urmă, la Arad s-au concentrat acei intelectuali care au înfruntat toate riscurile personale și au dat glas deplinei afirmări a națiunii române: Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Ioan Suciu, Gheorghe Crișan, Iustin Monția, și alți iluștri arădeni, au purtat stindardul unioniștilor.

La Arad, s-au redactat ziarele "Românul" și "Tribuna", care au ținut trează conștiința românească; la Arad a funcționat Consiliul Național Român, care a organizat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia; la Arad s-a spus în față Guvernului Tisza, că românii ardeleni nu concep altă variantă decât Unirea! "Aci e centrul, aci inima românismului. Aci, într-un palat fermecat, zidit ca în povești, s-a adăpostit conștiința de neam. De aci au roit dascălii neamului, spre a trezi conștiința națională în vremurile de uitare de sine", spunea marele om de stat Nicolae Filipescu, referindu-se la Arad!

În preziua Marii Uniri, la 30 noiembrie 1918, când delegații se pregăteau să ia drumul spre Alba-Iulia, ziarul "Românul" din Arad anticipa: "Frați români, scrieți în inimile voastre Ziua aceasta mare, care a adus întregirea neamului românesc de la Nistru pân'la Tisa, și să o prăznuiți ca sărbătoarea cea mai mare!"

Au trecut 87 de ani de atunci. Rolul de prim-plan al orașului nostru, într-unul din cele mai de seamă acte din istoria națională a României, este marcat de cărțile de istorie, omagiat în seminare exclusiviste.

Din păcate, însă, înaltele autorități ale statului au marcat doar accidental așa cum se cuvine importanța Aradului în realizarea României Mari.

Stimați colegi, profit de acest prilej, pentru a cere președintelui României, primului-ministru, președinților Senatului și Camerei Deputaților să marcheze așa cum se cuvine rolul Aradului în Marea Unire; să reconstituie, la 1 Decembrie 2006, la cei 88 de ani de la Marea Unire, drumul unioniștilor de la Arad la Alba Iulia!

Sunt câțiva ani de când arădenii încearcă să adune fonduri pentru realizarea monumentului Marii Uniri, proiect care stagnează din cauza lipsei de fonduri.

Unde altundeva este mai mare nevoie de acest simbol, decât la Arad?

Rog Guvernul să găsească mijloacele potrivite pentru a sprijini acest proiect de suflet al arădenilor.

În Decembrie, Aradul are nevoie de recunoaștere, are nevoie de un act de dreptate!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată România, între unitate și dezbinare;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarație mea politică se intitulează: "România, între unitate și dezbinare".

Știm cu toții, fie din proprie experiență, fie din relatările celor apropiați, că înainte de 1989, fiecare cetățean din această țară, indiferent de naționalitate, respecta legile țării mai mult din constrângere decât din convingere. După evenimentele care au dus la prăbușirea comunismului, oamenii obișnuiți, adică cetățenii din România, au fost nevoiți să conștientizeze valorile dobândite: dreptul la proprietate privată, dreptul de a înființa formațiuni politice, libertatea de expresie, dar și șirul de ilegalități și escrocherii comise pe fondul unui vid legislativ prelungit timp de peste 15 ani.

Principalul câștig al celor 15 ani de tranziție l-a reprezentat noua Constituție, promulgată în 1991 și modificată în 2003. Aceasta cuprinde majoritatea principiilor pe baza cărora funcționează un stat de drept, sau, pe înțelesul tuturor, onorabilitatea fiecărui cetățean român din țara sa, care nu dorește să fie umilit sau să facă compromisuri pentru a putea locui și trăi în această țară.

Ca urmare, Constituția reprezintă cel mai important act politic și juridic, care stabilește drepturile și îndatoririle cetățenilor în relațiile cu statul, precum și funcțiile, atribuțiile, responsabilitățile și relațiile între etnii și între puterile politice.

Totodată, se stipulează că România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, origine socială. Iar de-a lungul anilor, această toleranță manifestată de majorități față de minorități, a fost profund evidențiată prin toate actele socio-economice și politice, nimeni neputând să demonstreze că în ultimii 50 de ani poporul român a acționat atfel decât cu bunăvoință și toleranță. Cine neagă o asemenea realitate, fie este de rea-credință, fie nu a trăit pe aceste meleaguri. Românii au reacționat cu totul altfel decât le este datina și ființa, doar atunci când au fost deranjați la maximum, adică, mai pe românește au fost "călcați pe bătătură".

Acest lucru se întâmplă și acum, prin promovarea Legii minorităților, lege care constituie un pas destul de important spre federalizarea României și dinamitarea ordinii constituționale. După cum au recunoscut și unii reprezentanți ai altor minorități din țara noastră, de fapt principalii beneficiari ar fi doar maghiarii, care ar dori, mai pe față mai pe dos, realizarea unui vis ancestral: autonomia teritorială a zonelor în care aceștia sunt majoritari, neținând cont de faptul că se află pe teritoriul unui stat unitar, antic recunoscut de către națiunile din jur și pentru care istoria este sacră. Această lege va demonstra autorităților centrale, că autoritățile din zonă, controlate și subordonate de populația majoritară maghiară, vor avea dreptul să impună diverse măsuri și că nu va ține seama nicidecum de solicitările venite de la București. Trist este că de aceste favoruri va beneficia doar etnia maghiară, celelalte, inclusiv minoritatea română, fiind obligate să se supună dispozițiilor stabilite de majoritari.

Se știe că multe voci au argumentat în ultimul timp faptul că populația română din județele Covasna și Harghita nu mai are nici un cuvânt de spus, că de fapt nu mai există ca entitate și, chiar mai trist, nu mai au forța numerică de a se opune unor hotărâri, unele cu un vădit caracter anticonstituțional. Trist este faptul că autoritățile centrale, pentru a menține o coaliție incertă, se prefac că totul este în ordine și că viața merge înainte, pentru a nu pierde sprijinul formațiunii UDMR. Se ignoră faptul că liderii locali ai partidelor românești nu mai țin cont de orientarea doctrinară și că fac apeluri disperate pentru a obține sprijinul guvernului în vederea rezolvării corecte și legale a acestei probleme, conform reglementărilor legale din țara care asigură toate condițiile pentru conviețuirea diferitelor etnii. Liderii de la centru nu iau în seamă aceste apeluri disperate, neținând cont de avertismentele emise de cei din zonă, care arată că o creștere economică a regiunii Ardeal urmărește și retrocedarea imobilelor, terenurilor și a altor bunuri care au aparținut nobilimii maghiare și cultelor specifice.

Cine are curajul să evidențieze aceste aspecte și să arate cu degetul ceea se petrece în curtea UDMR-ului are neșansa de a atrage asupra sa critici și acuzații de ultranaționalism. Dar dacă avem o clipă de răbdare să judecăm la ceea ce sesizează aceste persoane, descoperim că fenomenele de purificare etnică din județele Harghita și Covasna sunt reale, iar transformarea României dintr-un stat unitar într-un stat federal prinde din ce în ce mai mult contur.

Ca urmare, ne putem confrunta cu probleme grave atât din partea Uniunii Europene, care ar putea considera că din punct de vedere politic nu avem stabilitate, dar și din partea electoratului, care ar considera că cei din clasa politică au făcut deja un pact important pe drumul dezbinării și mai ales al dezmembrării unei țări, pentru care mulți dintre înaintașii noștri și-au dat chiar și viața. Dar în aceste condiții, poporul, fiți siguri, nu ar mai dori coabitarea în interiorul Românii cu alte etnii, lucru care ar perturba destul de grav parcursul european al țării noastre.

Este vremea să lăsăm la o parte calculele politice și să analizăm la rece și realist cum putem realiza dorințele unui popor, care din cele mai vechi veacuri a fost unitar și independent.

Și ce ar fi să scoatem din vocabular și din textul Constituției țării expresia "minoritate etnică" și l-am înlocui cu expresia cetățean român de limba "x" sau cetățean român de etnie "y". Pentru că toți cetățenii de pe teritoriul numit România sunt cetățeni români.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezső-Kalman - reiterarea unor nereguli semnalate pe raza Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic - Harghita;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Poftiți, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În cursul anului 2005, m-am obișnuit cu răspunsurile impertinente și fără obiect din partea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Răspunsul nr.166.650/22.XI.2005, însă, a întrecut orice măsură. Domnul ministru Gheorghe Flutur, în numele căruia acționează domnul secretar de stat Vasile Lupu, în loc să pedepsească pe cale administrativă și să propună pedepsirea pe cale penală a acelor ingineri silvici, care în timp de 2 ani, ca conducători pe linie de control al inspectoratelor direcțiilor teritoriale de regim silvic și cinegetic, nu numai că au mușamalizat infracțiunile mafiei lemnului, dar au refuzat să dea curs pentru finalizarea unor cercetări privind împăduriri fictive, prin verificarea pe teren a lucrărilor silvice efectuate de către firma Societatea Comercială "Compos Exim" S.A, și, în loc să răspundă punctual la întrebare, autorul răspunsului m-a luat la bășcălie, corectând și acele date care proveneau din partea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic - Harghita, întocmite la data de 29 aprilie 2004.

După întocmirea raportului nr.650, conducerea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic - Harghita, a blocat toate cercetările pe teren în această cauză, favorizând astfel, clar, pe infractori, care au decontat în mod fictiv, ale angajaților fostului Ocol Silvic de Stat Gheorgheni, ale unor împăduriri integrale. Aici mă refer la completări, refaceri, revizuiri, curățări pe teren, pe o suprafață totală de 295,29 ha. executate în fond forestier național.

În luna septembrie, am solicitat informații privind blocarea dosarului penal nr.107P./2004, dar când am aflat că Inspectoratul Județean de Poliție - Harghita, s-a adresat de trei ori inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic, prin verificarea pe teren a modului de realizare a lucrărilor de împăduriri, ultima dată fiind 6 septembrie 2005, când răspunzător pentru coordonarea controlului a fost domnul Constantin Iordache, care nu și-a făcut datoria.

Nu înțeleg esența răspunsului semnat de domnul ministru Gheorghe Flutur. Care este rolul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic? De ce mă trimite domnul ministru la expertiză extrajudiciară, când în cazul în speță, raportul nr.650/29.04.2004, întocmit de specialiștii lui, prezintă grave neajunsuri: mai concret, verificarea prejudiciilor cauzate pe teren.

În concluzie, pot dovedi că, conducerea inspectoratelor, în loc să corespundă atribuțiilor profesionale prevăzute în fișa postului, intervine pentru mușamalizarea infracțiunilor, pentru salvarea mafioților.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Legile rușinii din sistemul sanitar românesc;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Mai întâi, un "La Mulți Ani!" celor care-și sărbătoresc astăzi ziua numelui.

Declarație mea politică se intitulează: "Legile rușinii din sistemul sanitar românesc".

Ce blestem s-o fi abătut asupra Ministerului Sănătății, de n-are și el parte de un ministru ca lumea, un conducător adevărat, care să simtă pulsul exact al sistemului și care să găsească soluțiile pentru nenumăratele necazuri ale oamenilor?

Ori de câte ori s-a schimbat ministrul, în loc ca problemele să se rezolve sau măcar să se diminueze, nesiguranța și amatorismul s-au accentuat, ducând spre dezechilibre și mai grave.

Este și cazul ministrului "liberal", Eugen Nicolăescu, care și-a început activitatea cu promisiuni zgomotoase, dar care s-au transformat curând într-o realitate murdară, dominată de aroganță și demagogie. Dincolo de faptul că nu stăpânește legile specifice și nici particularitățile sistemului, economistul Nicolăescu nu are habar nici de bunele maniere, care ar trebui să caracterizeze comportamentul unui adevărat demnitar.

În cele ce urmează, nu voi ataca conținutul propriu-zis al "reformei la pachet", ci voi pune în lumină reacțiile stârnite de aceste reglementări, "așa cum sunt ele" resimțite de către oamenii din sistemul de sănătate.

Tot mai multe voci din lumea medicală susțin că prin aceste "legi ale rușinii" se dorește centralizarea excesivă, atacul la independența profesională, absența parteneriatului real în sistem cu societatea civilă și cu asociațiile profesionale, informarea oricăror criterii de performanță.

Colegiul Medicilor din România respinge categoric acest pachet de legi, considerând abuzivă și în afara oricăror reguli ale Uniunii Europene "supravegherea de către Ministerul Sănătății a activității Colegiului Medicilor din România". Aceste prevederi ar însemna desființarea totală a atribuțiilor Colegiului Medicilor din România și subordonarea totală față de Ministerul Sănătății, iar amestecul cu alte organizații, autorități, instituții publice, persoane fizice ar reprezenta un talmeș-balmeș care dezonorează profesia de medic, lăsându-i doar responsabilitatea pentru greșelile făcute de alții.

De asemenea, Biroul Executiv al Colegiului Farmaciștilor din România protestează față de atitudinea constant denigratoare și persiflantă a ministrului Nicolăescu. Caracterizările folosite: "fraier", "vorbește gura fără ea", "face declarații ce aduc viruși în opinia publică", "neserios", pun sub semnul întrebării abilitățile manageriale, dar și calitățile diplomatice ale economistului-ministru.

Prin urmare, Colegiul Farmaciștilor solicită conducerii PNL analizarea atitudinii domnului Eugen Nicolăescu față de corpul profesional al farmaciștilor.

În altă ordine de idei, Colegiul Medicilor a solicitat încetarea etichetărilor jignitoare la adresa profesioniștilor din sistemul sanitar, etichetări care au stârnit indignarea elitei medicale.

"Un medic învață toată viața, își pune în pericol viața pentru a îngriji pacienții și primește astfel de mulțumiri.

Acuzația lansată de Eugen Nicolăescu privind existența grupurilor de interese este cea mai mare jignire adusă vreodată corpului medical și intelectualității. Până acum, chiar dacă mulți directori de spitale erau membri ai unui partid sau ai altuia, politica s-a oprit la ușă. Cred că domnul ministru vrea să politizeze întreg sistemul sanitar. Sunt legile rușinii din sistemul sanitar românesc", dr.Monica Pop, directorul Spitalului de urgență oftalmologie București.

Iată un alt citat...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă pregătiți să încheiați declarația, domnule deputat.

 
 

Domnul Ioan Munteanu:

"Din acest pachet de legi, trebuie scos Proiectul de Lege privind Colegiul Medicilor din România, pentru că are încălcări grave ale prevederilor europene privind autonomia profesiilor liberale", doctor Mircea Cinteză, președintele Colegiului Medicilor din România, coleg de partid cu domnul ministru.

După mintea domnului Nicolăescu and Company, ministrul este cel care ar trebui să numească directorii de spitale, șefii de secții, chiar pe președintele Colegiului Medicilor, să acrediteze ideea spitalelor și tot el să semneze fiecare contract de management, adică să conducă în mod absolut tot ceea ce mișcă în sistemul sanitar.

Deși au trecut 30 de zile de dezbatere publică a proiectelor de lege, deși ministrul și-a cerut scuze pentru limbajul vulgar și pentru formulările neelegante, nemulțumirea continuă să mocnească în întreg sistemul, iar șansa promovării reformei rămâne minimă.

În consecință, reprezentanții medicilor solicită ca toate legile privind reforma din sistemul sanitar să fie dezbătute în Parlament și să nu fie adoptate prin asumarea răspunderii guvernamentale.

În același context al nemulțumirii generale, se poate constata cu ușurință că reforma liberalului Nicolăescu este departe de așteptări și foarte puțin liberală.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Slavomir Gvozdenovici - argumente în favoarea soluționării crizei din Provincia sârbă Kosovo și Metohia;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin. Nu este în sală.

Domnul deputat Gvozdenovici Slavomir. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Comunitatea internațională a demarat zilele acestea procesul soluționării crizei din provincia sârbă Kosovo și Metohia. În fața organizațiilor și organismelor internaționale se află un examen greu: pe de o parte, este legislația internațională și regulile politice și diplomatice, care nu acceptă schimbarea granițelor; pe de altă parte, este separatismul albanez, sprijinit ani buni de organizația teroristă UCK.

De aceea, nici o țară vecină Serbiei și Muntenegrului nu a rămas și nu poate fi indiferentă de modul cum se va soluționa această problemă dureroasă, nu numai a Serbiei și Muntenegrului, ci și a Europei și a întregii comunități internaționale, ca să nu se creeze în regiunea Balcanilor și în Europa un precedent periculos.

Minoritatea albaneză din Serbia și Muntenegru, care este majoritară în Kosovo și Metohia, nu este la prima încercare de a separa această seculară provincie sârbă, leagănul civilizației culturii și statalității sârbe, de statul sârb. În sec. XIX, Liga albaneză din Prizden a inițiat aceste acte separatiste, în condițiile acelor vremuri. În toate războaiele balcanice, separatiștii albanezi au continuat această politică, de asemenea, în primul război mondial, necceptând niciodată unirea Provinciei Kosovo și Metohia cu Serbia.

Între cele două războaie mondiale, sârbii au fost majoritari în Kosovo și Metohia, ca, după cel de al doilea război mondial, în care populația albaneză a fost în majoritatea covârșitoare de partea lui Hitler și Mussolini, structura etnică a populației din Kosovo și Metohia, în întregul ei, să fie schimbată radical. Anume, printr-un decret prezidențial diabolic al lui Tito, celor 250 de mii de sârbi refugiați în timpul celui de al doilea război mondial le-a fost interzisă întoarcerea la vetrele și averile lor, Tito, prin politica sa, acceptând ca 250 de mii de albanezi, veniți din Albania, să rămână în casele și pe averile sârbilor refugiați, unde s-au așezat abuziv în timpul celui de al doilea război mondial. În felul acesta, structura etnică a populației în Kosovo și Metohia s-a schimbat radical.

Separatiștii albanezi nu s-au oprit aici. Prin politica de discriminare și teroare, decenii în șir, au influențat plecările și acelor puțini sârbi din Kosovo și Metohia.

Prin anul 1974, când Tito era în cea mai mare putere politică, 300 de mii de albanezi au demonstrat în Pristina împotriva Iugoslaviei de atunci. Și lucrurile s-au repetat până în zilele noastre, cu toate ezitările și greșelile lui Miloșovici și ale politicienilor din jurul său.

În Kosovo și Metohia a fost și este vorba de un separatism și un terorism, împotriva cărora, peste tot în lume, și ONU și toate celelalte organizații internaționale luptă fără compromisuri. De aceea, surprind două unități de măsură, și la Tribunalul de la Haga și a comunității internaționale: una pentru sârbi, alta pentru albanezi. O astfel de politică poate destabiliza nu numai societatea în Serbia și Muntenegru, unde neîncrederea sârbilor în aceste instituții crește, dar și în întreaga zonă.

De aceea, poziția Președintelui României, domnul Traian Băsescu, este una care dă posibilități de discuții și de căutări de soluții și, în bună parte, cred că trebuie să fie luată în considerație de comunitatea internațională, mai ales zilele acestea.

În încheiere, evoc în fața dumneavoastră și un argument istoric, consemnat și de UNESCO. Niciunde pe planetă nu vom întâlni densitatea mănăstirilor, în marea majoritate ctitorite în Evul Mediu timpuriu, mai mare decât în Provincia Kosovo și Metohia.

Înșirând aceste argumente în fața dumneavoastră și a țării, sârbii din România, cetățeni loiali, speră că Ministerul de Externe, diplomația și politicienii români le vor evalua și le vor lua în considerare.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică numită Posada 1330 - un eveniment pe nedrept uitat;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emilian Frâncu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se numește "Posada 1330 - un eveniment pe nedrept uitat".

Cronica Pictată de la Viena consfințește în cuprinsul ei un moment de referință în istoria poporului român: nimicirea, în perioada 9-12 noiembrie 1330, a oștirii maghiare conduse de Regele Carol Robert de Anjou de către oștenii lui Basarab, conducătorul Țării Românești. Biruința de la Posada este deosebit de importantă pentru că a întrerupt temporar raportul de vasalitate dintre voievodatul existent între Carpați și Dunăre și Regatul Maghiar, dar, mai ales, pentru că a făcut dovada forței statului român, devenit o realitate politico-teritorială de luat în seamă pe harta Europei medievale.

Acum 675 de ani, Țara Românească și-a câștigat de facto independența, momentul bătăliei putând fi considerat ca un act de naștere pentru structura statală de la care s-a format în timp România, prin contopirea cu regiunile surori Moldova și Transilvania. Un astfel de eveniment ar reprezenta pentru oricine un eveniment major, serbat și folosit intens pentru dezvoltarea sentimentelor patriotice, pentru stimularea turismului și vieții culturale. Din păcate, în România, noi continuăm de ani buni să ignorăm acest moment de început, pentru că nu vrem sau nu știm să ne punem în valoare trecutul.

Nici istoricii, nici academicienii nu au întreprins nimic pentru a populariza semnificația evenimentului. Doar în Loviștea Vâlcii, un grup de inimoși oameni de cultură au continuat o inițiativă începută acum 5 ani și au făcut ca în localitatea Perișani să se mențină vie o tradiție. Aici, consiliul local a hotărât să se ridice în locul numit Pripoare un monument închinat faptelor de vitejie petrecute acum 675 de ani. Astfel de monumente ar trebui ridicate și în celelalte Posade, plasate de legendă lângă Rucăr sau în Severin.

Istorici de renume, Constantin și Dinu Giurăscu, Ștefan Pascu, Ștefan Ștefănescu și mulți alții, au localizat însă cu argumente solide faimoasa trecătoare în Țara Loviștei din județul Vâlcea, între localitățile Titești, Boișoara și Perișani, iar eu, ca vâlcean, sunt mândru că pot încerca să sensibilizez opinia publică de la tribuna Parlamentului.

Lipsa unei localizări certe a diminuat poate importanța momentului Posada - 675. Nu avem însă dreptul să ne uităm istoria, ar însemna să ne ucidem eroii și să ne anulăm viitorul european.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul Cristian Rădulescu. Nu este în sală.

Domnul deputat Alexandru Mocanu. Nu este.

 
Ionesie Gheorghioni - declarație politică intitulată Omul sfințește locul;

Domnul deputat Ionesie Gheorghioni. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ionesie Gheorghioni:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Distinși colegi,

Aproape permanent, de la acest microfon, am auzit doar fapte negative, reale sau imaginate. Această situație a creat impresia falsă că în România totul merge pe dos, că guvernarea Alianței D.A. nu poate realiza acțiuni pozitive.

Declarația mea politică este intitulată "Omul sfințește locul" și își propune să evidențieze faptul că în România se petrec multe schimbări în bine, îndeosebi atunci când conducerile administrative locale acționează hotărât, atunci când comunitățile sunt bine orientate și angrenate pentru atingerea unui scop benefic.

După cum se cunoaște, în perioada aprilie-mai 2005, în județul Caraș-Severin s-au produs inundații catastrofale, al căror efect direct a fost calamitarea pe diverse porțiuni a 26 de drumuri județene, 14 drumuri comunale, totalizând 110 km. În diferite orașe au fost inundate străzi, au fost distruse poduri, au fost afectate rețele de canalizare și lucrările de apărare a malurilor. De asemenea, au fost distruse complet în jur de 21 de case, iar foarte multe au fost deteriorate. Practic, în luna mai 2005, județul se afla în stare de calamitare, având două orașe: Bocșa și Oravița, precum și 15 comune și sate izolate și paralizate în plan social și economic.

Mobilizarea exemplară la nivelul consiliului județean, condus de dr. ing. Sorin Frunzăverde, și la nivelul prefecturii, conduse de dr. Gavril Soran, au asigurat toate condițiile pentru evitarea de pierderi umane și reorganizarea traficului rutier în condiții de siguranță, în vederea aprovizionării populației calamitate. Guvernul României a repartizat județului suma de 487 de miliarde de lei vechi, pentru readucerea infrastructurii rutiere la parametrii inițiali.

Conlucrarea deosebit de bună existentă în județ între Partidul Democrat și Partidul Național Liberal, în cadrul Alianței D.A., a permis ca într-un interval de timp relativ scurt, aproximativ 3 luni și jumătate, marea majoritate a drumurilor să fie reparate, modernizate și redate circulației. Modul exemplar în care președintele consiliului județean a condus această acțiune reprezintă un model de management în situații de urgență.

Sub conducerea prefectului Gavril Soran și cu sprijinul consiliului județean au fost reconstruite 19 case în 7 orașe și comune. În prezent, ultimele două case sunt în curs de finalizare.

Ca urmare, marea majoritate a distrugerilor produse de inundații asupra drumurilor au fost înlăturate. În termenul de finalizare, care a fost 30.11.2005, mai există în curs de rezolvare un număr mic de lucrări de reabilitare, prin pietruire.

Deoarece multe comune izolate au fost legate de arterele principale de transport din județ prin drumuri modernizate, oamenii au scăpat de neajunsurile cauzate de praf și de distrugerea mașinilor. Astfel, anul 2005 conferă județului Caraș-Severin un grad ridicat de atractivitate pentru investitorii străini.

Declarația mea politică a dorit să evidențieze faptul că în județul Caraș-Severin, prin realizarea unui management modern la nivelul consiliului județean și prin mobilizarea exemplară a resurselor umane și materiale, se pot realiza acțiuni deosebite în folosul comunităților.

Închei, evidențiind faptul că, într-adevăr, "omul sfințește locul"!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - declarație apolitică numită Amintiri din studenție;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Declarația mea de astăzi este una apolitică și se numește "Amintiri din studenție".

Stau câteodată și îmi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau prin părțile noastre, prin anii '70, când am început, drăgăliță Doamne, a mă ridica student la umanioarele din București, oraș mare și vesel, întemeiat în toată puterea cuvântului, cu muncitori harnici, ce se grăbeau dimineața la lucru, care știau a petrece, dar și a construi, de vuia Capitala de uzine în toate părțile.

Și, Doamne, frumos era pe atunci, când eram coleg de cameră cu Kővesy Szolt, maghiar din Petrila, cu Peter Gancz, evreu maghiar din Sighetul Marmației, cu Feizi Erdal, turco-tătar din Cobadin - Constanța, cu Gőbel Hans, sas din Șona, Brașov, cu Boghiță Emilian din Drăgănești Olt. Condițiile din cămin erau bune, masa ne era îndestulată, iar colegii și colegele de pe la alte facultăți erau de-a pururea în petrecere cu noi. Și, întrucât UDMR-ul nu exista pe atunci, ca să cultive disprețul față de majoritate, separatismul etnic și alte aberații inumane și antieuropene, noi eram veseli ca vremea cea bună și șturlubatici și copilăroși ca vântul în tulburarea sa. Toate ne mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a noastră!

Dar a venit anul 1990, a apărut în România UDMR-ul și praful s-a ales de pacea interetnică și de liniștea noastră. Unde sunteți, azi, voi, Szolt, Peter, Erdal, Hans, să le spuneți autorilor infamului proiect al Statutului minorităților cum mâncam noi cu toții bunătăți specifice fiecăruia pe la sărbători, cum luam împreună "prânzul de la 12 noaptea", în sesiune, cu slănină la frigare stropită cu vin roșu de la actualul "extremist" Costache, cum ne aducea Szolt provizii culese de la Cantina Grozăvești, cum beam pălincă de la Sighet, adusă de Peter Gancz, cum mâncam afumături de la Gőbel Hans ori cum îl șantajam pe Feizi Erdal să recite versete din Coran pentru o țigară. Până și neamțul Hans cel grăsun și roșcovan era nevoit să facă zeci de flotări pentru o țigară mai bună sau pentru o cafea naturală.

Cu ochii în lacrimi văd azi cum hoardele unor îmbuibați care ne-au prădat avuțiile râvnesc pe față și la teritoriile noastre, tulburând sfânta pace sădită de cuvântul lui Dumnezeu între oameni și popoare. Fericiți făcătorii de pace, căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor numi!

Dar cu aceia care ne alungă copiii din școli, care îi prigonesc pe români de la casele lor, care l-au schilodit pe Mihăilă Cofariu, care jefuiesc codrii Harghitei și Covasnei, cocoțându-se în topul multimilionarilor în dolari și în euro, cu aceia care ne tot pârăsc pe la înaltele porți străine, semănând numai ură și vrajbă, Doamne, cum rămâne? Ei ai cui fii sunt?

Ce trebuie să fac eu, ca și copiii mei să-și poată aminti, din tinerețea lor, clipe de pace și armonie cu toate semințiile lăsate de Domnul pe pământ, așa cum îmi amintesc eu azi, cu proiectul criminal al fărădelegii minorităților pe masă? Ce trebuie să fac eu, ca să poată și ei spune cândva: "Doamne, frumos era pe atunci!"?

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică: Se sparge sticla la Somvetra Gherla;

Urmează domnul deputat Mircia Giurgiu. Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Astăzi o să mă refer la ceea ce se întâmplă la Somvetra Gherla. Este o situație destul de gravă, chiar dacă din luna februarie am atras atenția autorităților competente, nu s-a luat nici o măsură. Iar luna trecută, mai precis, în 11 noiembrie, firma a fost închisă și autoritățile, atât cele locale, cât și cele la nivel național, deocamdată, nu au luat nici o măsură. Au rămas 650 de oameni pe drumuri, într-un oraș care are peste 19 mii de locuitori, aproape fiecare familie are pe cineva acolo.

Din păcate, nu s-a rezolvat nimic, oamenii sunt fără nici un venit și așteptăm cât mai repede o soluție pentru salvarea acestei societăți, care are peste 95% export.

Eu vă mulțumesc și mai multe o să fie cuprinse în materialul pe care îl depun la secretariat.

Mulțumesc frumos.

 
   

(În continuare este consemnat materialul depus de către deputat la secretariatul de ședință.)

Declarație politică: "Se sparge sticla la Somvetra Gherla"

Așa după cum am spus de nenumărate ori, situația a devenit mai mult decât critică la SC Somvetra Gherla SA. Furnizorul de gaze naturale a încetat să mai livreze pe datorie și din această cauză a fost închis principalul cuptor ceea ce a condus la disponibilizarea sutelor de angajați. În plus, acționarul majoritar, SC Feromat SA București a cerut AVAS rezilierea contractului de privatizare, renunțând la partea ce i se cuvenea din societate.

Sticlăria în România și în județul Cluj, în special, are o adevărată istorie. Din păcate, tradiția și experiența nu mai contează atunci când este vorba de interese meschine. Un exemplu concludent este cel de la SC Somvetra Gherla SA. Aici, angajații nu mai au dreptul de a afla ce se întâmplă în propria lor curte. În ciuda insistențelor și a intervențiilor legale pe la diferite autorități abilitate nu s-a rezolvat nimic pentru a se face public efortul noului investitor în rezolvarea problemelor salariaților, a recapitalizării societății, precum și a programului public de investiții pe termen scurt și mediu. Conducerea Sindicatului Somvetra Gherla mai solicită verificarea tuturor cererilor depuse la AVAS în 2004 pentru achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni la SC Somvetra Gherla SA, verificarea direcției de implicare a AVAS București, în sensul protejării intereselor societății, precum și majorarea salariilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă ale angajaților societății.

Situația de la SC Somvetra Gherla SA este, de ceva vreme, tensionată. În data de 16 mai 2005, timp de 2 ore, de la 11.00 la 13.00, angajații au declanșat o grevă de avertisment, pentru ca în data de 31 mai să intre în grevă generală pe durată nedeterminată.

Deputatul independent de Cluj, Mircia Giurgiu, a declarat că susține acțiunea angajaților de la SC Somvetra Gherla SA, revendicările salariaților fiind, în opinia parlamentului clujean, pe deplin justificate. De altfel, parlamentarul clujean a adresat două întrebări, una președintelui AVAS și una primului ministru referitoare la situația de la societatea gherleană.

La 13 decembrie 2004 a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare acțiuni între AVAS București și SC Feromat SA, iar transferul dreptului de proprietate s-a realizat la data de 27 decembrie 2004, confirmat de AVAS prin adresa nr.17245/28 decembrie 2004, prin care Feromat SA apare ca deținător a 113.646 acțiuni, reprezentând un procent de 51,98 % (majoritar), în valoare de 19.385.800.578 lei. La preluarea societății, datoriile acesteia depășeau suma de 140 miliarde lei, bani care sunt, în mare parte, potrivit conducerii sindicatului Somvetra Gherla, o consecință a privatizării inițiale din perioada 1996-2002. Reprezentanții sindicatului Somvetra Gherla considera că toată răspunderea față de situația primei privatizări revine fostului FPS, APAPS-ului, etc., situație recunoscută prin rezilierea contractului de privatizare din luna ianuarie 2002. Mai mult, liderii sindicatului Somvetra Gherla susțin că firma Feromat a plătit acțiunile cu un preț modic, adică 1,25 miliarde lei, fără a face cunoscute obligațiile ce îi revin pe linia capitalizării societății, asigurarea capitalului de lucru, precum și programul investițional.

Trebuie precizat faptul că administratorul unic și acționariatul majoritar se prevalează de confidențialitatea contractului de privatizare încheiat cu AVAS București pentru a nu răspunde întrebărilor salariaților de la Somvetra Gherla referitoare la procesul de privatizare.

În plus, administratorul unic al SC Somvetra Gherla SA a primit din partea AVAS o serie de răspunsuri la demersurile făcute de reprezentanții sindicaliștilor de la Somvetra Gherla. Astfel, în data de 11 aprilie 2005, AVAS a transmis că în urma analizării efectuate privind conversia în acțiuni a creanței comerciale aferente, SC Somvetra Gherla SA preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, în baza prevederilor OUG 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, modificată și aprobată prin Legea nr. 507/2004, prin aplicarea dispozițiilor art. 431 din Legea nr. 442/2004, rezultă că nu este oportună realizarea acestei acțiuni. Conversia în acțiuni a creanței comerciale restante preluată de AVAS de la SC DISTRIGAZ NORD SA, cu posibilitatea vânzării acțiunilor rezultate, în condiții similare celor din contractul de privatizare nr. 85/13.12. 2004, nu poate asigura valorificarea acestei creanțe la nivel superior.

Mai mult decât atât, în data de 27 aprilie 2005, SC Somvetra Gherla SA a primit de la AVAS răspunsul la solicitarea de compensare a datoriilor față de AVAS, rezultate din sentința civilă nr. 4158 din 1 octombrie 2003 cu prețul achitat în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999, contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin Decizia 804/19.12.2002 pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Astfel, AVAS nu a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească la plata către SC Somvetra Gherla SA a unor sume achitate la contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999; Curtea de Apel Suceava, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 a reținut faptul că au fost utilizate manopere dolosive în momentul participării la licitația desfășurată în vederea vânzării acțiunilor, precum și împrejurarea că s-a făcut plata acțiunilor cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990; sumele încasate de AVAS ca preț al acțiunilor în contul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 se fac venit la bugetul statului.

Una din condițiile compensării legale este caracterul cert al creanțelor care urmează a fi compensate. Legat de acest aspect, este discutabil caracterul cert al creanței AVAS față de SC Somvetra Gherla SA în condițiile în care instanța a constatat nulitatea absolută a contractului, datorită manoperelor dolosive folosite în momentul încheierii contractului.

În aceste condiții, AVAS nu poate onora solicitarea SC Somvetra Gherla SA, iar ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BT 21/19.04.1999 sumele achitate de SC Somvetra Gherla SA se rețin cu titlu de daune-interese, în conformitate cu prevederile art. 21 din OUG nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dată fiind situația existentă, singurii care au de suferit în urma acestei privatizări cu cântec sunt angajații. Societatea are 757 salariați, iar activitatea este una preponderent de export, adică aproximativ 98 %.

Care va situația salariaților de la SC Somvetra Gherla SA în condițiile în care fiecare familie a avut cel puțin un membru care era angajat la această societate.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Constantin Amarie - declarație politică intitulată Pseudofilozofia bugetului;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Nu este.

Domnul deputat Cătălin Buhăianu Obuf. Nu este.

Domnul deputat Constantin Amarie. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Constantin Amarie:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Pseudofilozofia bugetului".

Bugetul a intrat în atenția Camerelor reunite după ce, cu oarecare nervozitate, a fost dezbătut în comisie. Reprezentanții Puterii au fost și s-au manifestat nemulțumiți de încercările Opoziției de a îmbunătăți bugetul prezentat.

În amendamentele admise, aproape nici unul din partea Opoziției nu a avut vreo șansă să fie inclus în noul buget. Dacă, totuși, câțiva membri ai Opoziției s-au văzut nominalizați în admiterea unor amendamente, asta s-a întâmplat pentru că au fost în consens cu comisiile sau cu unii membri ai Alianței.

În luările de cuvânt în plen, la dezbaterile generale, am auzit aproape în toate intervențiile parlamentarilor Puterii menționarea sintagmei "filozofia bugetului", de parcă acest buget s-ar încadra într-o anume filozofie! Sintagma era însă menită să inducă în eroare electoratul după formula: "Fă-te că lucrezi!" Dacă bugetul s-ar fi făcut după o filozofie proprie, în nici un caz ea nu a ținut cont de principiul cartezian "Primum vivere, deinde filosofare!"

Bugetul ar fi trebuit să aloce, în primul rând, resurse corespunzătoare sectoarelor bugetare: sănătate, învățământ, armată, interne și, apoi, alocări spre sectoare investiționale ce țin mai mult de economia privată. Guvernul nu trebuie să-și propună să consolideze capitalurile private prin eforturile bugetare, ci trebuie să creeze cadrul necesar al manifestării concurențiale și pe cale naturală a capitalurilor.

Din nefericire, așa-zisa "filozofie a bugetului" urmează o mai veche practică interbelică, aceea a afacerilor cu statul, care sunt cele mai profitabile afaceri. Ei bine, după succesul acestor afaceri, firmele uită să returneze statului ce este al său, adică impozitele corespunzătoare. Cum se preocupă Guvernul să rezolve această problemă, cu grave repercusiuni asupra bugetului?

Mă miră faptul că un Guvern de dreapta, care are o puternică dimensiune liberală, nu creează cadrul legal de creștere și manifestare a capitalului românesc, garanția proprietății viitoare.

Deputații P.S.D. au propus returnarea bugetului spre reanalizare, măcar și pentru faptul că importante segmente sociale se aflau în grevă. De exemplu, alocarea a încă 1,1% din p.i.b. către învățământ, dar nemenționată în bugetul actual, are efect de fumigenă.

Insistența cu care Guvernul a susținut discutarea bugetului în continuare, neadmițând propunerile Opoziției, în condițiile în care țara putea fi paralizată de greve, a reprezentat o totală lipsă de realism politic. Și cum, prin excelență, bugetul reprezintă esența unor doctrine și decizii politice, înfățișarea lui de azi ne dă măsura tabloului sumbru ce se prefigurează pentru România în viitor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Raport asupra desfășurării celei de-a 26-a Sesiuni a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu.

Domnul deputat Dan Mihai Marian.

Domnul deputat Mircea Ciopraga. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Raport asupra desfășurării celei de-a 26-a Sesiuni a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră".

Stimați colegi,

Ca declarație politică, voi prezenta astăzi un scurt raport asupra desfășurării celei de a 26-a Sesiuni a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră (APCEMN), eveniment la care am participat în calitate de președinte al Delegației Parlamentului României la Adunărea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră. Reuniunea din acest an a fost organizată la Tirana, în perioada 22-24 noiembrie 2005, sub președinția Republicii Albania.

Adunarea Generală a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră a reunit reprezentanți ai 10 din cele 12 delegații naționale membre ale organizației, respectiv: Albania, Armenia, Bulgaria, Grecia, Georgia, Moldova, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina, absente fiind delegația Serbiei și Muntenegrului și cea a Azerbaidjanului.

Din partea Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN), a cărei președinție o deține acum România, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, au participat reprezentanți ai organismelor afiliate: Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Mării Negre, Centrul de Studii Internaționale privind marea Neagră, Rețeaua Universităților Mării Negre și Uniunea Asociațiilor Transportului Rutier din Regiunea Mării Negre.

De importanță la acest eveniment a fost și prezența reprezentanților unor importante organisme importante cu statutul de observator în cadrul Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, printre care Adunarea Națională a Franței, Parlamentul European, Adunarea Parlamentară a Consiliului European.

Lucrările Adunării Generale a PABSEC din această sesiune s-au concentrat asupra finalizării și adoptării Recomandărilor pentru subiectele de maximă importanță legate de realizarea proiectelor de cooperare economică multilaterală elaborate de Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră pentru domeniile comercial, financiar-bancar, transporturilor, energiei, agriculturii, societății informatizate, cultural, de mediu, combaterea migrației, a crimei organizate și a terorismului.

Având în vedere că aprofundarea cooperării regionale este una din preocupările de bază ale Adunării Parlamentare, o atenție deosebită s-a acordat dezvoltării relațiilor cu instituțiile Uniunii Europene, în special cu Parlamentul European.

În cadrul dezbaterilor, au fost supuse discuțiilor și adoptate, de asemenea, rapoartele și recomandările elaborate în toamna acestui an de către comisiile de specialitate ale APCEMN, respectiv: "Dezvoltarea infrastructurii transporturilor în zona Mării Negre", "Rolul administrației locale în consolidarea cooperării economice la Marea Neagră" și "Aspectele culturale, educaționale și sociale ale extinderii Uniunii Europene: consecințele asupra regiunii Mării Negre".

Reuniunea Adunării Generale a APCMN de la Tirana a marcat și transferul președinției albaneze a APCEMN către Republica Armenia, care va exercita acest mandat tot pe o perioadă de 6 luni.

În legătură cu mandatele de conducere a APCEMN și OCEMN, în calitate de președinte al delegației române, am propus în cadrul dezbaterilor ca președinția celor două organisme, respectiv, legislativ și executiv, să fie executată simultan, în aceeași perioadă de timp și de către aceeași țară. O astfel de schimbare ar înlătura decalajele actuale și ar conferi mai multă coerență și eficiență în realizarea obiectivelor comune ale APCMN și OCEMN.

În legătură cu activitatea celor două organizații, am mai făcut și propunerea ca șefii parlamentelor țărilor membre ale APCEMN să se întâlnească anual. Delegația română s-a angajat să prezinte în cadrul următoarei reuniuni a Comisiei de specialitate pe probleme legale și politice o versiune detaliată a acestor propuneri, cu specificarea statutului și a mandatului întâlnirii anuale a șefilor de parlament și, de asemenea, cu specificarea documentelor și deciziilor care să fie adoptate în cadrul acestei întruniri. Precizez că amândouă propunerile au fost primite cu interes de către participanții la Adunarea Generală.

În cadrul discuțiilor informale, m-au asigurat explicit de susținerea acestor propuneri reprezentanți ai mai multor delegații naționale. Cu celelalte delegații membre ale PABSEC, care nu și-au exprimat poziția în legătură cu cele două propuneri, delegația română urmează să poarte discuții și consultări în cadrul reuniunilor viitoare ale comisiilor de specialitate.

Ca o concluzie generală a participării la Adunarea Generală din acest an a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, aș sublinia disponibilitatea manifestată de reprezentanții PABSEC în ceea ce privește abordarea și acceptarea propunerilor de înnoire și îmbogățire a activității organizației.

Adunarea Generală s-a bucurat de interesul mass-media pe întreg parcursul programului, prin prezența unui număr semnificativ de jurnaliști din presa locală și internațională.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Petru Movilă - declarație politică intitulată Opoziția și bugetul;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Alexandru Mocanu a venit? Nu.

Domnul deputat Petru Movilă. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Movilă:

Onorați colegi,

"Opoziția și bugetul".

Democrația, ca sistem politic, presupune Opoziție, adică o contrapondere permanentă la Putere, având drept scop, în principal, sancționarea eventualelor derapaje ale acesteia, manifestările de tip autoritarist sau dictatorial ale guvernanților, ignorarea programului de guvernare etc.

Activitatea unei opoziții reale nu se limitează doar la reacții, la acțiunile Puterii, ci în virtutea principiului promovării interesului național include și acțiuni care sprijină Puterea, atunci când aceasta propune măsuri care promovează, în mod evident, interesul național sau al celor din județele pe care le reprezintă alături de parlamentarii Puterii și parlamentarii opoziției. De aceea se vorbește despre opoziție constructivă sau reală și aceasta, repet, nu există decât atunci când opoziția combină acțiunile de tip reactiv cu cele de tip constructiv. La urma urmei, avem cu toții aceeași țară.

Din păcate, opoziția noastră, încă de la începutul actualei legislaturi, ignoră complet acest adevăr și se limitează strict la acțiuni menite să pună bețe în roate oricărei acțiuni guvernamentale, oricărei măsuri propuse fie de Guvern, fie de majoritatea parlamentară.

Pentru mine și colegii mei este evident, așadar, că avem, în prezent, o opoziție neconstructivă și negativistă. Dovada cea mai puternică în sprijinul spuselor mele o constituie dezbaterea și votul pe marginea proiectului de buget pe anul 2006.

Oricine știe că alcătuirea unui buget nu este un lucru tocmai ușor, mai ales când în politica fiscală au apărut schimbări care induc consecințe în veniturile bugetare, când la baza bugetului se află o nouă filozofie, când o țară ca România se află în fața acestui examen sever care este aderarea la Uniunea Europeană.

Ce s-a petrecut în realitate în Parlamentul nostru cu ocazia dezbaterilor și voturilor la proiectul de buget. Înainte de toate, opoziția a dorit să amâne la nesfârșit votarea bugetului. Dacă ar fi fost după ea, votul final pe buget ar fi fost dat abia în primăvara, vara anului viitor.

Este o dovadă clară încă o dată că avem o opoziție neconstructivă, negativistă, gata oricând să ignore interesul național doar pentru a lovi în Putere.

Numărul mare de amendamentele nu poate avea alt înțeles decât negarea realității. Niciodată, în perioada post decembristă nu au existat atâtea amendamente la buget.

Concluzia finală este că numărul amendamentelor și susținerea acestora nu au urmărit, în fond, îmbunătățirea legii bugetului, ci amânarea de sine a adoptării lui și, pe această cale, nu s-a reușit decât compromiterea Parlamentului României ca instituție în ochii opiniei publice.

Dezbaterea proiectului de buget ar fi durat încă mult dacă opoziția nu s-ar fi supărat ca văcarul pe sat, drept pentru care și-a luat jucăriile și a plecat acasă.

Majoritatea, în cvorumul legal, a putut continua și, astfel, a fost votat nu cel mai bun buget necesar, ci cel mai bun buget al României în condițiile economice și sociale de astăzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Magistrații de naționalitate română sunt discriminați negativ!;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Magistrații de naționalitate română sunt discriminați negativ!"

Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005 - respectiv pachetul legislativ prin care actualii guvernanți și-au asumat răspunderea.

s-au introdus anumite prevederi care au ca efect o segregație etnică a magistraților și se limitează, în mod neconstituțional, nelegal și neechitabil, drepturile magistraților de naționalitate română - majoritari.

Astfel, textul de lege vechi, privitor la alegerea posturilor după validarea examenului de capacitate -art. 29, prevedea că judecătorii și procurorii au dreptul să-și aleagă posturile în ordinea mediilor, iar la medii egale erau stabilite criteriile de departajare: titlul științific - respectiv doctoratul în drept, apoi vechimea mai mare la instanța sau parchetul pentru care se opta.

Noua legislație a introdus, alături de aceste criterii, un altul, distinct, ce arată că "În circumscripțiile instanțelor și parchetelor unde o minoritate națională are o pondere de cel puțin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate candidații cunoscători ai limbii acelei minorități." (Pct.45 din Legea nr.247/2005)

Din modul în care a fost introdus acest criteriu, ca și aliniat distinct, iar nu ca o completare a aliniatului 5 (cel care prevedea criteriile titlului științific și al vechimii), reiese că este un criteriu distinct, care are prioritate.

Această nouă prevedere este neconstituțională, întrucât Constituția României, legea supremă în stat, stabilește că "procedura judiciară se desfășoară în limba română" (art.128) și nelegală, întrucât atât Codul de procedură civilă, cât și Codul de procedură penală arată că limba de desfășurare a procesului civil cât și penal este limba română, fiind reglementată posibilitatea exprimării în limba maternă, dar cu folosire a unui interpret (art. 142 din Codul de procedură civilă, art. 7 și art. 128 din Codul de procedură penală.).

De asemenea, s-a mai încălcat un alt principiu constituțional referitor la libera circulație, care este garantat: "fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară" (art. 25 din Constituția României). Or, în condițiile legii, un magistrat necunoscător al limbii unei minorități din zona unde locuiește și unde a funcționat mai mulți ani, la medii egale cu un alt magistrat cunoscător al limbii minorității, se va vedea nevoit să se mute din acea localitate, optând pentru o alta, împotriva voinței sale; sau nu va putea opta pentru o altă localitate din țară, în cazul în care în acea zonă ponderea unei minorități depășește 50 % din populație și va pierde la criteriul înainte amintit.

Astfel, s-a creat o discriminare negativă în rândurile magistraților de naționalitate română, care nu cunosc limbi ale unor etnii conlocuitoare, ajungându-se la situația că a fi minoritar în România dă naștere unor drepturi prioritare și, deci, suplimentare față de majoritatea populației românești. De remarcat că aceste drepturi sau abilități lingvistice nu produc în concret, în activitatea judiciară, nici un fel de efecte juridice, deci nu au legătură cu modul este înfăptuire corectă a actului justiției.

Aceeași situație se întâlnește și la examenul de promovare a magistraților - art. 46 din Legea nr.304/2004, care face trimitere la dispozițiile art. 29 alin.(6).

Se observă că aceste dispoziții sunt și inechitabile moral, întrucât simplul fapt de a fi vorbitor / cunoscător al limbii unei minorități naționale (deci hazardul de a te fi născut într-o asemenea familie), conferă prioritate față de titlul științific de doctor sau față de vechimea în magistratură.

De altfel, aceste prevederi "strecurate" în pachetul de legi de asumare a răspunderii Guvernului, nu sunt corelate cu altele care să reglementeze un examen de limbă, pentru că simpla susținere sau afirmare că o persoană este cunoscătoare a unei limbi nu reprezintă o probă în acest sens.

Așadar, rămâne ca singură apartenența la o minoritate națională, ce reiese din nume sau afirmația candidatului respectiv, determină acceptarea acesteia cu putere de adevăr!

Voi cita art. 6 alin.(2) din Constituție: "Măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români."

Dar cu art. 13 din Constituția României care spune "În România, limba oficială este limba română.", cum rămâne? Cu ce drept cel care ne jignește neînsușindu-și limba oficială a statului și încalcă Constituția este discriminat pozitiv?

Toate au o limită!

Doamnă ministru a justiției, aveți datoria să interveniți imediat!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Grațiela Denisa Iordache - intervenție având ca obiect banii românești;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Grațiela Iordache. Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Grațiela Denisa Iordache:

Mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Obiectul declarației mele politice de astăzi îl reprezintă, dacă vreți, modul în care banii pot să ajungă la cei care au cu adevărat nevoie.

Avem 4,5 milioane populație activă. 6,3 milioane pensionari. Peste 51 % din populație ocupată în agricultură. Un venit salarial minim de 110 euro pe lună. Aproape 70 % din populație, conform unui raport recent al Băncii Mondiale, trăiește sub limita sărăciei.

Poate că nu vă spun lucruri noi. De fapt, sunt convinsă că nu sunt lucruri noi pentru dumneavoastră. Mulți am intrat în politică tocmai pentru că știam aceste realități. Poate, însă, că am să vă spun ceva care este o noutate și anume că sărăcia, lipsa de coeziune socială, lipsa de incluziune socială nu aparțin numai României, aparțin și țărilor bogate, cum sunt Franța, cum este Italia, cum este Germania. Numai că aceste țări au învățat să facă pași înspre realizarea unei adevărate coeziuni sociale.

Și a apărut ceea ce, în România, poate doar putem spera să existe, așa numitul tip de bancher etic. Acele bănci care-și propun ca obiect de activitate acordarea de credite cu prioritate cetățenilor care au, cu adevărat, nevoie. Acelor cetățeni care nu vor reuși niciodată să fie pe lista de credite acceptate de către băncile noastre românești.

În România, diferența dintre dobânda pasivă și dobânda activă este imensă. Băncile nu vin în întâmpinarea celor care au cu adevărat nevoie de bani. Băncile nu vin să finanțeze companii și afaceri mici. Și este firesc să fie așa. Au regula lor, aceea de a obține profit. În schimb noi, cu toții, trebuie să gândim și să concepem un sistem asemănător celui care există în alte țări europene, acela de bănci etice, bănci care să vină în întâmpinarea cetățenilor care au, cu adevărat, nevoie de bani.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Iulian Iancu - declarație intitulată Economia României după un an de guvernare portocalie, de la pierdere de competitivitate la dezechilibre macroeconomice;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan este? Nu. Domnul Cătălin Buhăianu Obuf? Nu este. Doamna deputat Minodora Cliveti? Nu este prezentă. Domnul deputat Vasile Pușcaș? Nu este prezent. Domnul deputat Eugen Bejinariu? Nu este. Domnul deputat Iulian Iancu. Poftiți, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Iulian Iancu:

Mulțumesc foarte mult.

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea politică am intitulat-o: Economia României după un an de guvernare portocalie - de la pierdere de competitivitate la dezechilibre macroeconomice.

"Aproape nici un angajament din campania electorală nu a fost respectat."

Nu este afirmația mea, stimați colegi, este declarația domnului Băsescu de acum câteva săptămâni, supărat fiind pe lipsa de idei, de proiecte, dar, mai ales, pe neperformanța actualului Guvern. Alianța DA a împărțit, în dreapta și în stânga, un sac de Moș Crăciun cu promisiuni. Acum, însă, după un an de guvernare portocalie, țara se dovedește a fi neguvernată, plutind în derivă pe o mare din ce în ce mai agitată, ca urmare a valului tsunami provocat de cota unică de impozitare care va lovi în plin România în anul 2006.

După un an de guvernare, regula a fost că decizia politică o bate pe cea economică. În acest interval, prin politica duplicitară, din adevăratele și falsele priorități ale Guvernului și Coaliției, s-a realizat un contratimp periculos cu exigențele europene dar și cu așteptările populației. În această perioadă, țara a trecut prin înec, Guvernul s-a preocupat de remaniere după principiul reglării de conturi și nu cel al reformei, iar Alianța DA s-a preocupat de schimbarea președinților de Camere.

Atât ruperea acordului cu Fondul Monetar Internațional, cât și raportul de țară al Comisiei Europene au subliniat deteriorarea cadrului macroeconomic românesc care împinge economia României spre o apreciere excesivă a leului, neînsoțită de câștigul de eficiență, ceea ce duce la o golire a țesutului industrial/productiv, o supraspecializare pe servicii și o fragilizare a economiei.

După un an, se poate vedea că, în majoritatea lor, măsurile luate nu au nici o legătură cu Programul de guvernare. Neconformitatea dintre platforma program din campania electorală, programul de guvernare și deciziile curente este o dovadă de inconsecvență, dar și de moralitate, confirmându-se faptul că Alianța DA nu se ține de cuvânt. Este limpede că în domeniul industriei asistăm la desfășurarea activității din inerție, fără a iniția nici un proiect nou.

În ceea ce privește sectorul industrial, experiența ultimilor ani arată că evoluția producției industriale a influențat cel mai mult creșterea economică. Din cauza industriei, economia traversează o perioadă nefastă în acest moment, care a început în trimestrul al 2-lea al anului 2005 și se va prelungi până spre jumătatea anului 2006, dacă nu chiar mai târziu. În primele nouă luni, cea mai mare creștere din economie s-a înregistrat doar în cazul comerțului. În ceea ce privește comerțul cu amănuntul s-a înregistrat o creștere de 17,4 %, iar la comerțul angro de 28,6 %.

Creșterea accelerată a prețurilor la gaze naturale, energie electrică, combustibil precum și devansarea termenului de introducere a accizelor a afectat în mod direct rezultatele economice pentru ramuri industriale aflate într-o reală dificultate datorită lipsei de competitivitate și de descurajare a activității de export. Astfel, cele mai afectate domenii sunt cele ale industriei îngrășămintelor chimice, siderurgiei, respectiv industria textilă.

În industria textilă sunt amenințate mai bine de 9.000 de companii. Până la sfârșitul anului vor fi concediați mai bine de 100.000 de angajați. Cauze? Aprecierea leului, evaziunea fiscală, scumpirea utilităților, reducerea sprijinului Statului pentru exportatori prin Eximbank, haos fiscal, impredictibilitatea mediului de afaceri.

Strategia de export anunțată pentru a sprijini trecerea de pe lohn pe brand propriu nu a fost realizată. În schimb, Ministerul Educației și Cercetării a scos, din programa școlară, specializarea în confecții, tricotaje, producție și design. Vreau să menționez că, din 9.000 de firme, 5.500 activează în domeniul confecțiilor și tricotajelor. România înregistrează cea mai mare cantitate, în schimb, de marfă contrafăcută, după Ucraina. Cota de piață a România s-a redus cu 14 % în acest domeniu.

O creștere economică de numai 4,1 %, respectiv sub 50 % din creșterea economică a anului trecut, subliniază politica actualului Guvern în domeniul ca fiind cea mai modestă din ultimii trei ani.

În ceea ce privește producția industrială, aceasta a cunoscut o pierdere semnificativă de ritm, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, când s-a înregistrat o creștere de 7,2 %, iar în acest an doar 1,5 %.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă pregătiți să încheiați declarația.

 
 

Domnul Iulian Iancu:

Da, este în regulă.

Cel mai bun exemplu de neperformanță și lipsă de profesionalism al actualului Guvern este reflectată de modul în care a fost pregătită iarna anului 2005-2006. Imaginea bătrânilor care alături de alți zeci de mii de români îngheață deja de frig în apartamente, este elocventă.

Stimați colegi, Guvernul dovedește că este lipsit de idei și incapabil de mari proiecte. Ce este surprinzător? Faptul că domnul președinte Băsescu remarcă neîndeplinirea a nici unui angajament din campania electorală, ca și cum domnia sa nu ar avea principala responsabilitate a actualei echipe guvernamentale. De altfel, guvernarea anului 2005 și-a marcat neperformanța sub imperiul a două mari constrângeri: anunțarea alegerilor anticipate la numai trei zile de la înființarea guvernului și utilizarea ei ca element de șantaj la adresa partidelor Coaliției și decizia primului-ministru de a-și anunța demisia la jumătatea anului, aruncând în provizorat și incertitudine întreaga activitate guvernamentală pentru tot restul anului.

În consecință, anul 2005 este un an pierdut pentru România. Populația a fost adusă la statutul de sinistrat, imaginile sinistraților care trăiesc în corturi, grajduri și care nu mai au nici o speranță să-și vadă finalizate casele în această iarnă sunt subliniate de afirmația memorabilă a unei bătrâne dintr-una din localitățile sinistrate: "Așteptându-mi binele, mi se gată zilele".

Alianța nu are randament, Guvernul nu lucrează, confirmând că actuala formulă politică este un eșec. Riscul este ca decontul să fie suportat, însă, doar de populație.

Mulțumesc, doamnă președinte.

 
Leonida Lari Iorga - pledoarie pentru reunificarea României;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL domnul deputat Rareș Mănescu, nu este în sală; doamna deputat Adina Vălean? Domnul deputat Mihăiță Calimente? Domnul deputat Ovidiu Ioan Silaghi? Domnul deputat Dan Horațiu Buzatu? Domnul deputat Relu Fenechiu? Domnul deputat Marin Almăjanu? Domnul deputat Gheorghe Dragomir?

Domnul deputat Emil Strungă, vă rog.

 

Până vă pregătiți dumneavoastră, doamna deputat Leonida Lari-Iorga, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

 
 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Ori de câte ori vorbesc despre românii din afara actualelor hotare ale țării, încerc să vorbesc din partea românilor din interiorul țării, dat fiind faptul că sunt parlamentar al României.

Încerc și încerc de ani de zile, dar nu prea îmi iese. De ce? S-ar pune întrebarea.

În primul rând, de aceea că, din avalanșa vremurilor, îmi apar chipurile nu a sute de mi, ci a milioane de români care au fost lipsiți întâi de țara mamă fără voia lor, apoi uciși, masacrați, torturați, semănați pe drumurile dintre Basarabia, Bucovina, până în Siberia.

Ce a întreprins, în tot acest răstimp, 87 de ani, Statul român împotriva colonizatorilor dintr-ntâi sovietici, adică acei fără națiune, apoi ruși dar cu aceeași sete de cotropire a teritoriilor străine, cu același program aplicat pe puncte în ceea ce privește limba, grafia, istoria, justiția, administrația locală în teritoriile cotropite.

Dar ce strategie, ce program de rezistență, cel puțin, că de ofensivă în fața colosului dinspre est nici nu putea fi vorba, a întreprins Statul român?

Pe timpul lui Nicolae Ceaușescu, nu se puteau face prea multe, Imperiul sovietic fiind încă în toată puterea sa. Dar a fost Primăvara de la Praga. Nu au fost recunoscute vreodată Basarabia și Bucovina drept părți ale Imperiului sovietic. Într-o asemenea conjunctură cumplită, când statele occidentale s-au spălat pe mâini de România, țara noastră s-a pomenit ca un pește în oceanul marilor rechini. Dacă privim bine harta țării de acum, curat ai zice că seamănă cu un pește. Or, după Marea Unire, semăna cu o inimă.

Vine, în sfârșit, anul 1989, anul - s-ar zice - al marii Revoluții române.

Să ne reținem puțin asupra perioadei așa-zis revoluționare. În una din provinciile istorice ale României, Basarabia, valul mișcării de eliberare și de reîntregire națională luase un asemenea avânt, încât populația românească de peste Prut și-a redobândit drepturile elementare, pierdute după ocuparea din 1940. Și limba și grafia și istoria și tricolorul iar marii lideri politici - așa-zis marii lideri politici - din România nu aveau cum să nu știe despre aceste evenimente.

Imperiul sovietic era în agonie pentru că toate fostele colonii, 14 la număr, s-au dezis de cotropitori.

Care țară de pe glob s-a aflat să facă vreun tratat de bună vecinătate și amiciție cu acest imperiu al răului? S-a găsit una: România. Mai mult decât atât, ce coincidență jovială și, mai bine zis, organizată, anume atunci când în Parlamentul URSS se dezbătea Pactul Ribbentrop-Molotov și chiar a fost condamnat, în România a început nitam-nisam Revoluția. Ce rost aveau alocuțiunile noastre, ale celor ocupați, împotriva ocupanților? Cine avea interes, din partea României, să aibă o comunicare nonstop cu Chișinăul? Comunicarea se făcea nonstop cu Moscova.

Vai, ce naivi am fost noi, luptătorii basarabeni, liderii mișcării de eliberare și de întregire națională! Pe când eu, personal, vorbeam despre rapturile teritoriale săvârșite de Imperiul sovietic în România, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța, peste capetele noastre, Moscova și Bucureștii se salutau cu telegrame de prietenie, recunoștință, colaborare, chiar și cu ajutor militar în caz de nevoie. Și toate aceste lucruri, luați aminte, sunt consemnate în Monitorul Oficial al URSS, documente de care eu dispun.

Ce mai rămânea până la a recunoaște un stat în stat, Republica Moldova? Ceea ce s-a întâmplat. O nimica toată.

România a recunoscut încă o dată R.S.S. moldovenească formată de către URSS, atât că de data asta se numea Republica Moldova, ca și azi, și nu are cei doi de "s".

Acesta a fost motivul venirii mele în România. Să văd ce se întâmplă în țara mamă când noi, românii din afară, după atâtea lupte pentru eliberare și reîntregire, după ce am văzut și moartea cu ochii, ne pomenim iarăși în sfera de influență a Rusiei. Ar putea să lupte bieții români basarabeni și bucovineni încă o sută de ori câte 87 de ani, dar fără nici un rost, când țara este condusă de oameni ce vor putere de dragul puterii iar nu o patrie întreagă.

Dar acești politicieni de mucava uită un singur lucru că oamenii sunt muritori cu trupul, dar nemuritori cu sufletul și că vor avea a da seamă în fața Domnului, la Judecata neamurilor.

Să mergem mai departe în ceea ce privește ipocrizia politicienilor. Iată, să luăm chiar ziua de 1 decembrie a.c. Este întâia oară când Parlamentul României nu a ținut ședința festivă consacrată sărbătorii naționale a românilor. Analiștii politici accentuează că s-a pus miza pe participarea maselor populare. Dar reprezentanții acestor mase, clasa politică românească, ce au făcut? Au mâncat fasole cu ciolan și cozonac? Au băut țuică și vin fier împreună cu alegătorii? Sunt bune și astea. Dar, trebuia mai întâi și întâi să organizeze simpozioane de istorie la Academie, la Cercul Militar, la Ministerul Afacerilor Externe, la Ministerul Afacerilor Interne. Prin pledoariile politicienilor să se ajungă, până la urmă, la o strategie și un plan concret de reîntregire a țării.

Nici estul, nici vestul, nici chiar intrarea în Uniunea Europeană nu vor determina soarta românilor, decât ei, românii înșiși.

Atâta timp cât românii din țară vor fi refractari la suferințele nemeritate ale fraților din afara țării este puțin probabilă o schimbare în bine pentru România. Am mai spus-o și repet: să nu cumva să se întâmple ca în modelul biblic, Iosif și frații săi. Iosif, aruncat într-o fântână...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă pregătiți să încheiați.

 
 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Da, eu închei, doamnă președintă, închei.

Iosif, aruncat într-o fântână de frați ai săi, în ghearele morții și Iosif i-a scos pe frații săi din ghearele robiei din Egipt, mai rea decât moartea.

Consider că acei care gândesc numai la modul materialist și că politică fără bani nu se face greșesc amarnic.

Ce s-a ales de Imperiul sovietic, deși avea toate bogățiile lumii? Ce se alege de lume, în genere, după tsunami sau cutremure.

Cred că ideile drepte nu mor niciodată, iar ideea națională de reunificare a țării este dreaptă și prioritară pentru România.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc mult.

 
Emil Strungă - declarație intitulată Sincopele și surprizele politicii;

Ultimul vorbitor din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă. Domnul deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Vă rog să mă scuzați pentru momentul de ezitare pe care l-am avut la început, dar nu mă așteptam să pot să intru în program și să pot prezenta declarația politică ce poartă titlul "Sincopele și surprizele politicii".

Elementele care marchează evoluția politică, în ansamblu, sunt reprezentate, în principal, de raporturile din Parlament dintre Putere și Opoziție. Din păcate, de cele mai multe ori, expresia acestor raporturi are un miez ancestral. Dacă Puterea afirmă că un lucru este alb, Opoziția o contrazice răspicat, iar dacă Opoziția afirmă că un lucru est negru, atunci Puterea este musai să susțină contrariul.

Într-o formă simplificată, am putea sintetiza acest principiu ca fiind jocul de "alba-neagra". Nimic nu este important sau sublim. Jocul are rolul de a conduce spre derizoriu. Din acest joc, care pare firesc protagoniștilor, dar hilar și neproductiv spectatorilor, am ales spre exemplificare două momente.

Primul exemplu îl constituie adoptarea Legii bugetului de stat pe anul 2006. Este unanim cunoscut că bugetul este principalul instrument prin care executivul își exercită prerogativele și își duce la îndeplinire programul de guvernare.

În aceste condiții, acceptarea, dacă ar fi fost, prin reducere la absurd, a celor aproximativ 900 de amendamente propuse de Opoziție, ar fi transformat inițiativa Guvernului de o manieră inaplicabilă.

Al doilea exemplu îl constituie chestiunea Statutului minorităților, cu exagerările și isterizările pe care le generează. Mai important mi se pare momentul în care se dezbate acest statut și care este decisiv pentru ceea ce numim capacitatea de gestionare a crizelor și de guvernare a țării. Suntem după un raport de țară și în așteptarea următorului, care ar putea să ne apropie și mai mult de Uniunea Europeană. Nu ne putem permite să greșim. Deci care să fie rostul atitudinilor atât de inflamante pe care le afișează unele partide care se acuză sau se îngrijorează patetic. Doar unul: câștigul de imagine. Astfel, PSD-ul agită retorica naționalistă bine cunoscută, dar depășită, speculând bigotisme și frustrări specifice în încercarea de a-și reconstitui onoarea dalmațiană și doi, PRM-ul punctează la imaginea de sine, care de la înființare a fost sublimă dar "..

De pe urma unei decizii legate de Statutul minorităților PSD-ul crede că ar putea câștiga în alegerile anticipate, steagul lor fiind in ce în ce mai des fluturat în ultima vreme de către liderii sociali-democrați. Or, eu cred că în acest moment, pe acest subiect nu ar avea nimeni, dar absolut nimeni, nimic de câștigat. Cu atât mai mult cu cât pe acest subiect al minorităților, un subiect destul de sensibil pe agenda raportorilor europeni, am putea avea probleme la viitorul raport de țară, dacă chestiunea minorităților nu va avea o rezolvare conformă cu principiile Uniunii Europene. Dacă merită să speculăm pe probleme de acest gen, care privesc disponibilitatea noastră ca stat de a înțelege aceste principii, atunci putem crea fel de fel de crize, una mai isterizantă decât alta, dar care nu fac decât să scoată la lumină nu slăbiciunea politicii românești, ci caracterul ei îndoielnic, și al celor care se ocupă de ea.

În concluzie, ce este important într-o democrație aflată la sfârșitul tranziției și în faza integrării? Important este că în ciuda sincopelor de comunicare și a ezitărilor pe care le-au înregistrat partenerii de coaliție, țara este guvernabilă, crizele sunt gestionabile, iar cetățenii sesizează că direcția spre care ne îndreptăm este singura posibilă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț parlamentarii care au depus în scris intervențiile lor, din partea Grupului parlamentar al PSD doamna deputat Manuela Mitrea, domnul deputat Dumitru Bentu, domnul deputat Ion Mocioalcă, domnul deputat Vasile Mocanu, domnul deputat Viorel Pupeză, domnul deputat Cosmin Vasile Nicula, domnul deputat Vasile Filip Soporan, domnul deputatAurel Vlădoiu, domnul deputat Claudiu Pop, domnul deputat Titus Corlățean, domnul deputat Iuliu Nosa, domnul deputat Aurel Gubandru, doamna deputat Monalisa Găleteanu, domnul deputat Valeriu Ungureanu, domnul deputat Gheorghe Sârb și domnul deputat Ion Dumitru.

Din partea Grupului parlamentar al PNL a depus în scris intervenția domnul deputat Claudius Zaharia. Din partea Grupului parlamentar al PD - domnul deputat Liviu Miroșeanu și domnul deputat Valentin Adrian Iliescu, iar din partea Grupului parlamentar al PRM - domnul deputat Dumitru Avram.

În zece minute, reluăm ședința în plen, rog liderii grupurilor parlamentare să asigure întrunirea cvorumului, mai ales că avem și voturi finale.

Vă mulțumesc.

 
   

(Urmatoarele interventii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de sedință).

 
  Aledin Amet - intervenție având ca temă Ziua națională a României;

Domnul Aledin Amet:

Ziua Națională a României

1 Decembrie reprezintă cea mai importantă zi din istoria națiunii române. Întregirea, înfăptuită după sute de ani de frământări, lupte, izbânzi, cuprinde, în sufletul ei imens, sinceritate, patriotism, ideal.

La Alba Iulia, anul de grație 1918, s-a transformat într-un crez, iar crezul a luat conturul României unite. Românii din întreaga Transilvanie și-au desemnat delegații ce urmau să participe la Marea Adunare Națională. La data de 1 Decembrie, alături de o asistență foarte numeroasă, cifrată la peste 100.000 de oameni, au participat cei 1228 de delegați. Au luat cuvântul personalități importante ale românilor transilvăneni: Gheorghe Pop de Băsești, care a și prezidat adunarea, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, precum și alți fruntași ai luptei pentru unitate.

Proclamația, încă de la primul articol, specifica esența întregii acțiuni: "Adunarea națională a românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați, prin reprezentanții lor îndreptățiți, la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decretează unirea acelor români și a teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea națională proclamă, îndeosebi, dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre".

Alte prevederi ale proclamației se refereau la îndeplinirea cerințelor sociale, economice, politice, la egalitatea și autonomia confesională, precum și la "deplina libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare".

Ceea ce s-a înfăptuit la Alba Iulia înseamnă, în fond, o misiune istorică, un lucru atât de mirific, numit suflet, sufletul neamului românesc.

  Aurel Gubandru - evocarea unui eveniment strict istoric de excepție - 1 Decembrie 1918, anul triumfului idealului național;

Domnul Aurel Gubandru:

Pentru români, anul 1918 nu a fost un simplu an calendaristic, a fost o furtună, a fost un vulcan, a fost o minune dumnezeiască. El reprezintă în istoria poporului nostru anul triumfului idealului național, anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru făurirea statului național unitar. Acest proces istoric, desfășurat pe întreg spațiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca și evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei în 1859, proclamarea independenței absolute a țării de sub dominația otomană, consfințită pe câmpul de luptă de armata română în războiul din 1877-1878, precum si adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia din 1918.

Organizați în state separate din punct de vedere politic, amenințați mereu de expansiunea vecinilor mai puternici cu părți din teritoriul strămoșesc - Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea - anexate de cele trei mari imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) și rus, românii și-au păstrat dintotdeauna conștiința că aparțin aceluiași popor, că au aceeași geneză. Această conștiință a unității de neam a românilor a fost consolidată de permanentele și multiplele relații politice, militare, economice și culturale între țările române de-a lungul întregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea - denumit și "secolul naționalităților" - a adus în spațiul românesc o nouă realitate, cea a națiunii române, în cadrul căreia s-a cristalizat conștiința unității naționale, a conștiinței destinului comun - trecut, prezent și viitor.

La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunării Naționale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, a fost aclamat de o impresionantă adunare populară, încununând celelalte acte de unire de la Chișinău (27 martie/9 aprilie 1918) și Cernăuți (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia și Bucovina reveneau în hotarele României.

Experiența istorică a relevat cu tărie faptul că unitatea politică era singura cale de rezistență în fața presiunilor concentrice covârșitoare ale marilor puteri vecine, că doar ea putea asigura supraviețuirea ființei etnice românești și evoluția nestingherită pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei generației pașoptiste - cea care a pus bazele statului român modern - și a practicii politice românești a constat în afirmarea permanentă a unei opțiuni fundamentale: refacerea unității de stat pe pământul vechii Dacii. ‹‹În adâncul inimii fiecărui român - scria Nicolae Balcescu - era întipărită credința că "mântuirea de orice domnire străină" nu se putea realiza decât "prin unitatea națională"&^187;

Desăvârșirea unității naționale a românilor la sfârșitul primei conflagrații mondiale trebuie înțeleasă ca o firească împlinire ca o necesitate istorică impusă de evoluția statului național și de necesitatea desăvârșirii sale și nu ca urmare a efortului militar al României. Nu primul război mondial a creat România Mare; el a fost doar ocazia. România a intrat în război pentru eliberarea provinciilor asuprite și pentru întregirea țării, idealul Unirii afirmându-se intens prin eforturi, jertfe și eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania și Dobrogea, de pe Valea Jiului și de pe Argeș, ca și pe cele de la Mărăști, Marășești și Oituz. Nu o victorie militară a stat la temelia statului național român, ci actul de voință al națiunii române.

Acum, la aniversarea a 87 de ani de la înfăptuirea mărețului eveniment, avem datoria să prețuim statul român, întregit în forma lui de astăzi, ca unul dintre cele mai statornice, având rădăcini adânci și nezguduite în alcătuirea geografică a pământului strămoșesc, în firea poporului român și în legăturile lui sufletești întărite prin unitatea aceleiași limbi, aceleiași credințe, acelorași datini și obiceiuri și, mai presus de toate, în puterea morală a conștiinței naționale.

  Florin Aurelian Popescu - intervenție cu tema Încercarea disperată a opoziției de a încetini adoptarea bugetului de stat pentru anul 2006 trebuie să înceteze;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

Încercarea disperată a opoziției de a încetini adoptarea bugetului de stat pentru anul 2006 trebuie să înceteze

Rezultat al obtuzității și al inconsecvenței între declarațiile politice și modul de a acționa de care dau dovadă, PSD și PRM au încercat să blocheze procedurile de adoptare a bugetului de stat pentru anul 2006, iar în ultimele zile să atace la Curtea Constituțională diverse articole din proiect sau să stopeze promulgarea prin scrisori adresate Președinției.

Grupurile parlamentare ale celor două formațiuni politice inventează amendamente, care nu-și găsesc nici un fel de justificare, dar care au darul de a întârzia soluționarea problemelor de fond și, implicit, adoptarea bugetului.

Pentru două partide care susțin cu fiecare ocazie că lucrează numai în interesul cetățeanului român, PSD si PRM dau dovadă de o inconștiență condamnabilă, insistând în a pune frâne actualei puteri, fără a avea în vedere consecințele catastrofale pentru populație.

Bugetul de stat pentru anul 2006 este unul mult mai bine conceput și structurat în varianta propusă de Alianța D.A., prioritățile fiind cele naționale si nu cele particulare sau de grup, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani.

Pentru aceasta, Guvernul Tăriceanu și-a stabilit încă din campania electorală următoarele priorități: consolidarea statului de drept și a democrației în România; redefinirea rolului statului prin restrângerea intervenției sale în economie și întărirea funcțiilor acestuia de garant al legalității; întărirea libertăților individuale, sporirea siguranței cetățeanului și a familiei și garantarea și dezvoltarea proprietății private, restituirea integrală a proprietăților abuziv confiscate de regimul comunist, tratamentul legal al proprietății.

Din Județul Dâmbovița pot fi oferite două exemple grăitoare în acest sens, respectiv, în comparație cu anul 2005, când au fost alocate 7 miliarde de lei pentru lucrările de întreținere, amenajare și refacere a drumurilor județene, în proiectul de buget pentru anul 2006, se prevede alocarea unei sume de 74,5 miliarde lei, o sumă care este de 10 ori mai mare decât cea din anul precedent.

Un alt exemplu la fel de elocvent este cel al alocării, pentru finalizarea lucrărilor de construcție și finisare a clădirii care va găzdui Judecătoria și Tribunalul Dâmbovița, lucrări care au fost practic abandonate în perioada 2000-2004, a sumei de 70 miliarde lei.

În aceste condiții, toți parlamentarii trebuie să conștientizeze măcar în cel de-al 12-lea ceas că se află în Parlamentul României pentru a conlucra la creșterea nivelului de trai al celor ce i-au votat și nu pentru a pune piedici inutile în calea progresului logic pe care trebuie să-l înregistreze România.

  Mihăiță Calimente - evocarea unei date sfinte pentru toți românii: 1 Decembrie, Ziua națională a României;

Domnul Mihăiță Calimente:

Doamnelor și domnilor,

Săptămâna care a trecut am sărbătorit cu toții Ziua națională a României - 1 Decembrie.

Am avut plăcerea să constat că această sărbătoare are pentru mulți români o semnificație aparte și stârnește o anumită stare emoțională, care o putem identifica ca fiind chiar patriotism. Da, Patriotism.

În ultimii ani, mulți dintre noi am ocolit acest cuvânt, ne era chiar rușine să-l pronunțăm, având încă proaspete în minte discursurile dictatorului Ceaușescu care pentru a-și legitima regimul despotic făcea permanent trimitere la istorie și la sentimentul național.

De aceea, pot să afirm că anul acesta, cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale, românii s-au simțit mai liberi, mai mândri că sunt români. Pentru prima dată după mulți ani, pentru mulți concetățeni ai noștri, 1 Decembrie nu a fost numai o zi liberă în care au putut merge la cumpărături sau ieși la plimbare. Manifestările organizate de autorități în diferite orașe ale țării, au scos pe străzi mii de români care au sărbătorit Ziua națională și care nu au fost atrași neapărat de primirea celebrei porții de "fasole cu ciolan", invenție pesedistă prin care a fost jignit și demonetizat spiritul acestei mari sărbători, în scopul meschin al manipulării și obținerii a câtorva voturi.

1 Decembrie 1918 este o dată cu adevărat sfântă pentru toți românii. Indiferent de opțiunile noastre politice, de crezurile noastre de orice fel, trebuie să cinstim această zi.

Drumul european al României este ireversibil, iar locul în marea familie europeană nu ne-a fost niciodată contestat și datorită trecutului poporului român, trecut pe care nu trebuie să-l uităm și mai ales din care trebuie să tragem concluziile care se impun din lecțiile pe care istoria ni le-a predat.

Integrarea în Uniunea Europeană nu se poate face fără a avea și propria noastră conștiință și mândrie națională, așa cum procedează acum alți cetățeni europeni care sunt în același timp și cetățeni francezi, italieni, belgieni etc.

De aceea, stimați colegi, vă urez, chiar dacă cu întârziere, "La mulți ani, Români!"

Vă mulțumesc.

  Valentin Adrian Iliescu - referire la un eveniment istoric: semnarea Acordului de acces privind stabilirea de facilități militare americane pe teritoriu românesc;

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, 6 decembrie 2005, la București are loc un eveniment pe care părinții și bunicii noștri l-au așteptat mai mult de 60 de ani.

Astăzi, la București, se semnează acordul de acces privind stabilirea de facilități militare americane pe teritoriu românesc. Altfel spus, în sfârșit, prin realizarea bazelor militare americane pe teritoriul României, vin americanii!

În acest fel, eforturile de politică externă făcute de guvernanții români din ultimii 16 ani, netezesc și încheagă o imensă realizare istorică pentru România cu consecințe majore în plan politic, economic, militar dar mai ales de securitate.

Acordul de acces prilejuiește prezența la București a șefului diplomației americane, secretarul de stat, Condoleezza Rice. Doamna Rice va semna astăzi la palatul Cotroceni documentul cadru referitor la stabilirea de facilități militare de dimensiuni reduse și flexibile, cu un grad înalt de interoperabilitate și bazate pe rotația periodică a militarilor dislocați. Documentul de natură politică reglementează cadrul general de colaborare la nivel militar, logistic, juridic și financiar. În preambulul acordului de acces sunt înscrise principiile care garantează că aceste facilități militare nu pot fi folosite în scopuri contrare legislației și tratatelor internaționale la care este parte România, eliminând pe această cale orice speculație posibilă privind transformarea acestor baze în închisori C.I.A. neautorizate.

Semnarea acestui acord, astăzi, la bucurești, a fost posibilă și datorită deschiderii oferite relațiilor româno-americane de vizita și întrevederea Președintelui României, domnul Traian Băsescu, cu președintele S.U.A., George W. Bush, care a fost determinantă pentru constituirea motivului vizitei doamnei Rice la București.

Sunt ferm convins că vizita de azi de la Palatul Cotroceni și discuțiile președintelui României cu șeful diplomației americane vor relansa teme strategice pentru securitatea zonei și, implicit, a României: vecinătatea României, Marea Neagră, Balcanii de Vest, Orientul Mijlociu, colaborarea bilaterală și în cadrul NATO.

  Monalisa Gălăteanu - declarație politică cu titlul «Ogrevă generală cu final așteptat»;

Doamna Monalisa Găleteanu:

‹‹O grevă generală cu final "așteptat"››

Timp de trei săptămâni, profesorii din întreaga țară și-au cerut drepturile legale prin declanșarea unei greve generale, pe parcursul căreia au fost tratați de către actuala Putere prin dispreț și indiferență. După ce au obținut, în prima fază, mărirea salariilor cu doar 8% față de 18% cât au solicitat federațiile sindicale din învățământ, liderii sindicali, total nemulțumiți, nu numai că au continuat greva, dar au și radicalizat-o, cerând demisia premierului Călin Popescu Tăriceanu. O serie de profesori a ajuns chiar la luarea unor măsuri extreme, intrând pe rând în greva foamei.

Este de notorietate greva foamei pe care au declanșat-o patru profesori de la Școala generală nr. 30 din Craiova, cărora li s-au alăturat în zilele următoare și alți colegi din întreaga țară, inclusiv profesoara Ana Comănescu, sora ambasadorului României pe lângă Uniunea Europeană.

Gestul declanșării grevei foamei se explică prin tratarea acestei categorii de intelectuali din țara noastră cu indiferență și umilire din partea actualilor guvernanți, printr-o lipsă totală de dialog față de revendicările îndreptățite ale cadrelor didactice.

Este cu atât mai îngrijorătoare atitudinea actualei Puteri la adresa profesorilor, a unei țări întregi cu cât, în campania electorală, Alianța D.A. a făcut promisiuni de dublare a salariilor cadrelor didactice și de alocare pentru bugetul educației a 6% din PIB.

Reprezentanții Guvernului României le-au prezentat sindicaliștilor din învățământ, luni 28 noiembrie 2005, o "simulare" a creșterii salariale de 11,83%, care se va acorda în două tranșe : de la 1 ianuarie 2006, respectiv 1 septembrie 2006.

Cu toate că sunt încă nemulțumiți, liderii sindicali au decis încetarea grevei și reluarea cursurilor începând din dimineața zilei de 29 noiembrie a.c. Ei au precizat că, pe 1 iunie 2006, sindicatele vor evalua acordul cu Guvernul, iar dacă nu vor fi mulțumiți de modul în care acesta a fost pus în practică vor relua protestele.

Modul în care au fost tratați profesorii din întreaga țară pe parcursul celor trei săptămâni de grevă generală, era previzibil din partea actualei guvernări "de dreapta", în condițiile în care, în campania electorală, partidele aflate acum la putere au făcut promisiuni amăgitoare pentru întreaga populație a țării, dovedindu-se și cu acest prilej discrepanța dintre vorbele și faptele actualilor guvernanți.

Se pune astfel capăt unei greve generale cu final "așteptat".

  Petru Călian - declarație politică «Corupția din România, o gogoriță a politicienilor europeni?»

Domnul Petru Călian:

‹‹Corupția din România, o "gogoriță" a politicienilor europeni?››

Ultimele declarații politice ale președintelui Băsescu, rostite la Paris, lasă să se înțeleagă că în România corupția a fost eradicată.

Este o declarație extrem de interesantă, dar care ne face să credem că domnul președinte se referă la o altă țară, deoarece dacă ar fi să raportăm cele declarate la situația actuală a României sub acest aspect, remarcăm faptul că realitatea este alta, evident antagonică declarației.

În momentul de față, România încă se confruntă cu o lipsă de coerență a legislației, precum și cu o instabilitate a acesteia, ce a generat în ultimii ani o serie de difuncționalități de implementare cu consecințe extrem de negative asupra dezvoltării armonioase a domeniilor de interes public. Pe lângă aceasta, nerespectarea obligativității contractelor și prevalența interesului privat față de cel public, face ca adevărații investitori să nu fie atrași de piața românească, fiind descurajați de mediul instabil și imprevizibil din România.

O altă racilă sub acest aspect o reprezintă lipsa de recunoaștere a angajamentelor asumate de guvernele anterioare și care într-o democrație reală trebuie să fie respectate de guvernarea aflată la putere. Relevant în acest sens este proiectul privind realizarea autostrăzii Brașov-Cluj-Borș și a cărei finalizate, în acest moment, este incertă.

Aceste tendințe negative nu fac altceva decât să pună România într-o lumină defavorabilă, care ar putea descuraja țările membre ale Uniunii Europene să ne accepte ca viitori membri ai acesteia.

"Lipsa de toleranță zero la fenomenul corupție", așa cum i-a plăcut Guvernului să afirme la început, a rămas doar o promisiune deșartă cu un pronunțat caracter electoral.

După cum se știe nu s-a reușit până în prezent aducerea în fața instanței a vreunui caz de corupție, instrumentat de actualii procurori, cu atât mai puțin condamnarea vreunui mare corupt sau baron local, motiv ce mă înclină să cred că "probabil" lipsa unui rezultat în acest sens l-a determinat pe domnul președinte Băsescu să-și declare dezaprobarea față de termenul de "românie coruptă", cu care politicienii europeni ne-au etichetat.

Consider că ar fi fost mai oportună adoptarea unei poziții de îngrijorare față de acest fenomen și de prezentare a unor politici de stopare a corupției, nu de mușamalizare a ei.

Pe cale de consecință, vă rog să supuneți judecății dumneavoastră problemele semnalate și să faceți eforturi de a găsi și a implementa cele mai bune strategii în ce privește promovarea concurenței, prin încurajarea unui mediu de afaceri prietenos dezvoltării activităților economice, simplificarea procedurilor legale și administrative aferente dezvoltării de noi afaceri, asigurarea unei activități de protecție anticorupție reală, care să garanteze caracterul echitabil al actului de justiție și să prevină apariția fenomenelor de corupție în sistemul autorității judecătorești.

Totodată, cred că s-ar impune completarea legislației actuale în scopul eliminării birocrației și pentru asigurarea unor formulări clare și transparente, care să elimine posibilitățile de interpretare subiectivă și arbitrară a prevederilor legale, precum și înăsprirea sancțiunilor și pedepselor în vederea diminuării substanțiale a corupției, a fenomenelor de evaziune fiscală, de contrabandă și spălare a banilor, implicit a economiei subterane.

  Claudiu Adrian Pop - declarație politică intitulată Flutur reînvie plenarele PCR;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

"Flutur reînvie plenarele PCR"

Aflat la oradea cu ocazia lansării programului "Fermierul", domnul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, a ținut dinadins să îndeplinească un vis mai vechi al său: prezidarea unei adunări a Partidului Comunist Român în care toți participanții îl aplaudă și sunt de acord cu planurile de distrugere ale agriculturii românești. Prezenți în sală, fermieri aleși pe sprânceană, toți unul și unul cu "origine sănătoasă", a se citi culoare politică portocalie.

Întâlnirea decurgea conform scenariului prestabilit, cu multe laude de sine, până când un fermier a făcut impardonabila greșeală de a supune atenției domnului prim-secretar problemele reale ale agricultorilor din această zonă; lipsa prețului de referință la cereale, a celui de intervenție din partea statului român și a mult contestatei legi nr. 247/2005. răspunsul primit pate fi caracterizat într-un singur fel: AERIAN, sau după cum se exprima un participant la întrevedere "paralel ca șinele de tren".

Legea 247/2005 este un nou exemplu al unei legi date pentru satisfacerea clientelei proprii și nicidecum pentru sprijinirea tinerelor familii care au ghinionul să nu fi moștenit mii de hectare de pământ.

După mintea cea de pe urmă a ministrului, reconstituirea integrală a proprietății, indiferent de mărimea ei și de consecințe, este mult mai importantă decât sprijinirea tinerelor familii, care doresc să facă agricultură, dar nu au pământ.

Poate domnul ministru ar trebui să știe că marea reformă agrară care s-a făcut după primul război mondial, în Transilvania cel puțin, s-a bazat pe pământurile foștilor grofi, ai căror urmași au acum posibilitatea, mulțumită acestei legi, să-și revendice moșiile.

Ce se va întâmpla cu oamenii care au titluri de proprietate pentru acele pământuri primite de la statul român? După opinia domnului ministru, ei vor rămâne cu ele, dar în același timp și urmașilor foștilor moșieri li se vor retroceda proprietățile.

De unde domnule ministru? Poate s-a mărit fără să știm noi suprafața României. De când cancerul portocaliu a preluat guvernarea, Agenția Domeniilor Statului nu găsește pământ pentru tinerii care au nevoie, dar pentru moștenitorii reali sau imaginari ai foștilor moșieri găsește. Ciudat, nu credeți, domnilor colegi?

Începeți odată să guvernați pentru români, nu pentru grupurile de interese care vă sunt atât de dragi. Sau ați uitat cine vă votează ?

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Situația pensionarilor;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: " Situația pensionarilor".

Întotdeauna când mă întâlnesc cu pensionari, atât în audiențele de la fiecare sfârșit de săptămână, pe care le am în teritoriu, cât și efectiv, pe stradă, aceștia îmi spun că sunt nemulțumiți de situația lor actuală. Pensii mici, nivel de trai tot mai scăzut, lipsa oricărei speranțe la o viață mai bună.

Pentru vârstnici, cel mai important este modul în care Guvernul își respectă angajamentele și promisiunile, precum și efectul politicilor guvernamentale asupra vieții lor.

Modificările aduse legislației pensiilor, prin abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2005 pentru modificarea art. 81 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi sociale acordă o indexare periodică a tuturor pensiilor cu indicele de creștere al prețurilor

Am adus la cunoștința lor faptul că recalcularea pensiilor a condus în fiecare etapă la creșteri de cca 7% ale pensiei medii pentru toate persoanele ale căror dosare de pensie au fost recalculate. Este foarte puțin, dar este un început, care ne face să ne gândim că suntem pe un drum bun.

Mă încearcă un sentiment puternic când un pensionar vine și-mi spune că nu-i ajunge pensia pentru mâncare, întreținere și medicamente, orice promisiune i-aș face, este sortit eșecului. Cei peste 3 milioane de pensionari s-au săturat de promisiuni, vor ceva real, pentru că au contribuit toată viața la fondurile sociale, iar când să primească ceea ce li se cuvine de drept, statul le întoarce spatele.

Va trebui să ne aplecăm cu responsabilitate și decență asupra acestei categorii defavorizate, pentru a crea pârghiile necesare scoaterii lor din mizeria în care trăiesc, lăsând promisiunile deoparte și trecând la fapte.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Siguranță... haotică!;

Domnul Ion Dumitru:

"Siguranță... haotică!"

Ministrul agriculturii, liberalul moldav Gheorghe Flutur, s-a obișnuit, de un an încoace, să ne dea asigurări că o să o ducem mai bine, că va face, că va drege, că se luptă cu ilegalitățile, cu corupția, că, peste un an, doi, trei, în România va curge lapte și miere... Vorbe! Românul o duce din ce în ce mai greu. Pomenile oferite de actualii guvernanți țăranului român (expresia aparține unui director portocaliu, entuziasmat de programul "fermierul", sub formă de prime, subvenții, cupoane, proiecte sunt himere. Picuri de speranță, transformați în jocuri de imagine.

Gripa aviară, pe care se lăuda Flutur că a învins-o, afirmând cu siguranța haotică pe care o afișează: "Gata, totul este sub control!", își face în continuare de cap. Le-a venit rândul românilor din Brăila să fie atinși de acest coșmar tocmai acum, în prag de sărbători.

În lupta cu acest flagel, ministrul agriculturii nu are nici un plan. A devenit deja obișnuință ca veterinarii, îmbrăcați în costume speciale și flancați de poliție și de jandarmi, să dea iama prin curțile oamenilor și să-i lase muritori de foame.

Cine să caute alte soluții de rezolvare a crizei aviare? Ministrul Flutur, de un an de zile scotocește, încearcă să-și pună la punct adversarii politici. Când astea îi sunt prioritățile, la ce ne-am aștepta bun?

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată Întoarcerea fiului risipitor;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Întoarcerea fiului risipitor."

Stimați colegi,

Biblia ne dă o pildă când ne povestește despre revenirea printre ai săi a fiului bogătașului care, sătul de traiul îmbelșugat, de plăceri, de patimi și de risipirea întregii averi, revine acasă spășit și mai înțelept.

Legenda biblică este reluată ceva mai târziu într-o altă manieră de Goethe în celebra sa operă "Faust", la care a lucrat peste 40 de ani, pentru a impune umanității un model de comportament. Eroul lui Goethe, în baza unui contract cu diavolul (vedeți, deci, că anteriorul contract cu România nu a fost deloc original), își irosește viața în plăceri trecătoare, pentru ca la bătrânețe să descopere că munca, atât de hulită, atât atunci cât și astăzi, rămâne singura rațiune de a exista, precum și izvorul tuturor împlinirilor materiale și morale ale omului.

S-ar putea ca acest comportament să-l fi dat și germanicul nostru Fiu Încoronat, rămas în împrejurări istorice potrivnice, fără tron și fără țară. Ca să nu se plictisească în pribegia de jumătate de veac, și-a cărat cu el și jucăriile cele mai îndrăgite, care abia au încăput într-o garnitură specială de tren, păzită cu strășnicie de aceeași armată glorioasă pe care el o abandonase pe câmpurile de luptă ale răsăritului și apusului, printre ele se aflau și valoroasele tablouri din patrimoniul național ale unor pictori nemuritori.

Ce-i poți spune însă unui tânăr necopt, obișnuit cu traiul pe picior mare?! Garnitura de tren s-a dus, încărcată cu daruri regești, și nu s-a mai întors niciodată.

În schimb, tânărul nostru, ajuns la vârsta germanicului Faust, însoțit de garnitura sa de Bourboni (n-am găsit femininul de la acest cuvânt, probabil bourboane...), a revenit acasă pentru a vedea ce se mai poate agonisi. A avut puternici susținători matusalemici din rândul coriștilor de la grădiniță, cărora le plăcea să se joace în praf. Ba, a mai achiziționat și ceva Dude...

După ce primele guverne l-au hăituit ca pe un animal la vânătorile lui Țiriac, la protestele zgomotoase ale lui Dinu Păturică și ale celorlalți susținători, s-a hotărât, clar, că a fost nedreptățit. Așa că Președinția, Parlamentul, Guvernul și celelalte instituții ale statului au fost nevoite să se declare învinse, pornind o adevărată întrecere... socialistă, în a-i face pomeni peste pomeni peste pomeni, ca la un adevărat parastas. Au lipsit doar lumânările și coliva, dar momentul nu este încă pierdut, căci urmează noi episoade, care vor anima, din nou, spiritele republicane sau regaliste în egală măsură.

Poate că Sfânta Biserică își va lua în serios rolul ei de a marca evenimentul întoarcerii fiului risipitor în ieslea regală de la Peleș, în care sunt pe cale să se nască speranțele "și nădejdile românilor, sătui de această prelungită tranziție.

Dacă vom trăi, vom vedea!

Mulțumesc.

  Alexandru Ciocâlteu - câteva observații pe marginea bugetului pe anul 2006;

Domnul Alexandru Ciocâlteu:

Sunt convins că globalizarea, ca fenomen macroeconomic, nu diferă de planul Valev. Doar decidenții par - doar par! - să se fi schimbat.

În plan artistic, globalizarea poate fi comparată cu tembelizarea. Monumentul Eroilor Revoluției are conotații falice - ce rușine! -, literatura e plină de descrieri elucubrante ale unor acte sexuale perverse, filmele au ca subiecte doar cazuri de psihiatrie, muzica se adresează cimpanzeilor afoni zbenguindu-se, expozițiile sunt pline cu bucăți de saci pe care au căzut cutii de vopsele, iar arhitecturii Casei Poporului - care casă? care popor? - îi lipsește moțul.

Viața socială te obligă să asiști, să participi și la exhibiția unor neuroni financiari puși pe bigudiuri. Neînțelegând prea multe din bugetul pe anul 2006 - de parcă aș fi înconjurat numai de lucruri inteligibile (!?) -, mă adresez retoric creatorilor acestui act de "cultură financiară", produs în laboratoarele secrete de creiere ale viitorului mileniu.

  1. În structura bugetului consolidat există, printre celelalte bugete care fac obiectul execuției bugetare a României pe care și-o asumă Guvernul pentru anul 2006, bugetul activităților de privatizare, din care va rezulta un deficit de 2.730 ROL. Probabil că "realizările" vor veni la investiții?! Abia așteaptă marile firme ca, pe lângă înalta tehnologie, să ne roage și cu câteva miliarde, numai s-o primim.
  2. Bugetele cu vocație socială evidentă, finanțate integral din contribuții private - asigurări sociale, asigurări de șomaj, de sănătate, locale - au prevăzute excedente de 9.879 miliarde ROL!?
  3. BNR are un deficit anual care a ajuns în 2004 la 20.410 miliarde ROL din operațiuni, iar în 2005 pierderea este estimată la circa 800 de milioane de euro. Căpșunarii muncesc și pentru BNR?
  4. Deși are o nevoie cronică de finanțare, iar rezervele BNR au depășit 17 miliarde de euro, nu folosim aceste rezerve pentru autofinanțarea dezvoltării economice.
  5. Suma de 1,5 miliarde de euro o vom cheltui în 2006 prin atragerea de fonduri externe rambursabile, deci se va face prin contractare de datorie externă. Această sumă nu este luată în considerare, fiind consolidată extrabilanțier. De ce nu este evidențiată în cheltuielile aferente bugetului?

Sunt întrebări adresate economiștilor de un medic. Eram obișnuit, mai ales în ultimii ani, ca economiștii să pună întrebări și, asemenea tovarășului Blănculescu, să se dea știutori de medicină. Nu am nici cea mai infimă veleitate de finanțist. Nu sunt, după spusa blănculeștilor actuali, nici feudal, mandarin sau faraon medical. Declar aici, în plenul Camerei Deputaților, domnilor reformatori ai sistemului sanitar, că diferențele de finanțare ale spitalelor s-au datorat influențelor politice. Întrebările privind bugetul României pe 2006 sunt ale unui simplu cetățean.

  Radu Emil Moldovan - declarație politică: Scandal, minciună și bâlbe guvernamentale;

Domnul Radu Emil Moldovan:

Declarație politică: "Scandal, minciună și bâlbe guvernamentale"

Actuala guvernare ne-a demonstrat cât e de capabilă să făurească proiecte electorale care să atragă voturi cu orice preț. Adevărul rămâne în urma cenușii presărate peste intențiile nobile, iar dreptatea își risipește ignoranța printre gândurile unor aleși nepregătiți să-i poarte drapelul.

Privim cu durere la toate scandalurile peste care sunt clădite noi și noi dezastre și nu putem să ne oprim nedumerirea în fața unei prestații jalnice cu nume de "guvernare portocalie". Mă exprim atât de înverșunat la adresa actualei puteri și din cauza nemulțumirilor tot mai numeroase ale populației din Transilvania, căreia i s-a promis sprijin pentru construirea unei infrastructuri decente și care a fost abandonată odată cu instalarea portocalie în funcții.

În condițiile în care o parte însemnată a bugetului statului vine din această regiune, în condițiile în care votul lor a cântărit mult în învestirea Alianței, ar trebui să priviți cu real interes la nevoile unei regiuni care nu a cerut niciodată favoruri sau privilegii. Ei au crezut în promisiunile portocalii, v-au adus la putere și nu vor uita niciodată dezinteresul manifestat prin uitarea bruscă.

Pentru Transilvania, o infrastructură adecvată statului european nu este un moft, ci o necesitate și ar fi timpul să se treacă de la ezitări și declarații la decizii ferme, care să asigure reluarea grabnică, cu toate capacitățile, a construcției Autostrăzii București-Brașov-Târgu Mureș-Cluj-Napoca-Borș. E uimitor cum în campania electorală erați atât de conștienți de oportunitatea pe care Autostrada Transilvania o constituie pentru localitățile de pe traseul acesteia, iar acum considerați că traficul din zonă nu justifică, în acest moment, necesitatea acestui proiect.

Faptul că vă amintiți de această regiune doar în campania electorală, moment în care deveniți brusc conștienți de "traficul din zonă", nu vă dă dreptul să ne minimalizați prin declarații ireale. Statisticile au demonstrat că la frontiera Borș trec cele mai multe mașini, însă, la felul în care acționați în aplicarea promisiunilor din campania electorală, vom beneficia de ea peste 30 de ani.

Din păcate pentru dumneavoastră, măsurile ultimului an nu vă vor mai menține mult în funcțiile smulse cu minciuni, așa că ar trebui să vă apucați acum cu adevărat de treabă, pentru a mai salva din dezastrul unei guvernări catastrofale.

Ardelenii nu au uitat cum le vorbeați în pelerinajul electoral despre oportunitățile economice ale unei autostrăzi, care, brusc, a devenit o povară, față de care vă manifestați dezacordul și considerați că nu e de actualitate.

De la instalarea la putere, v-ați contrazis permanent pe aproape toate subiectele la ordinea zilei. De la alegerile anticipate la remanierea guvernamentală și de la construcția Autostrăzii Brașov-Borș până la bugetul pentru educație, ați dat un spectacol al lipsei de coerență față de propriul program de guvernare.

Acum, că ne-ați demonstrat prin declarații oficiale că unitatea Alianței D.A. a fost doar praf în ochii electoratului, e timpul să treceți la construirea unui plan coerent de dezvoltare a zonei de nord-vest a țării. Pentru a vă merita locul în fruntea Guvernului, arătați un interes pentru problemele reale ale societății românești, construirea unei autostrăzi în Transilvania fiind o prioritate ce va atrage doar beneficii.

Dincolo de un apel politic, fac o chemare la responsabilizarea față de cetățenii din Transilvania care așteaptă susținere și respect din partea guvernanților.

  Claudius Mihail Zaharia - referire la situația militară a țării noastre;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Astăzi voi vorbi despre situația militară a țării noastre, domeniu care este foarte puțin abordat în plenul Camerei deputaților.

Această declarație vine odată cu semnarea Acordului de acces dintre țara noastră și Statele Unite ale Americii. Acordul dă dreptul de înființare pe teritoriul țării noastre unor baze militare americane. Cel mai probabil, acestea vor fi amplasate în estul țării, în județul Constanța.

Secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii, Condoleezza Rice, va sosi, azi, într-o vizită oficială în România și urmează să se întâlnească cu președintele Traian Basescu la Cotroceni.

După convorbirile oficiale dintre cei doi demnitari, va avea loc, la Palatul Cotroceni, semnarea, împreuna cu ministrul afacerilor externe, Mihai Razvan Ungureanu, a "Acordului de acces privind amplasarea facilităților militare americane pe teritoriul tarii noastre".

Semnarea acestui acord marchează o etapă esențială în consolidarea Parteneriatului Strategic dintre România și SUA, care dobândește astfel o dimensiune nouă și este expresia încrederii reciproce și a solidarității româno-americane.

Cu această ocazie, România și Statele Unite ale Americii vor evalua principalele aspecte ale relației bilaterale din perspectiva cooperării politice, economice și militare, inclusiv în contextul sărbătoririi, în 2005, a 125 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și SUA. Vor fi abordate problematica regională, cu accent pe zona Mării Negre și cea a Balcanilor de Vest, promovarea pe plan regional și internațional a valorilor comune de libertate și democrație, cooperarea în lupta împotriva terorismului și conlucrarea în cadrul NATO.

Vă mulțumesc,

  Traian Constantin Igaș - declarație politică cu tema Sprijin pentru legumicultura românească;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"Sprijin pentru legumicultura românească"

Doamnelor și domnilor deputați,

Spuneam într-o altă declarație politică și repet astăzi faptul că noi toți suntem trimiși aici de către cei care ne-au votat cu un scop precis și simplu: promovarea unui cadru legislativ care să vină în sprijinul lor, al cetățenilor. Atunci când conștientizăm acest lucru suntem mulțumiți de ceea ce s-a realizat, cu atât mai mult cu cât semnalele pe care le primim din partea oamenilor sunt pozitive.

Tot astăzi mă bucur să pot spune că am reușit să trecem în contul reușitelor, obținute la mai puțin de un an de guvernare Tăriceanu, o ordonanță de mult așteptată, așteptare care a durat aproape 15 ani de guvernare ștearsă. Mă refer aici la Ordonanța de Guvern nr. 37/2005 privind recunoașterea și funcționarea grupurilor de producători pentru comercializarea produselor agricole și silvice. Au trecut, sau mai bine zis s-au încheiat, cei 15 ani de speranță disperată a legumicultorilor din județul Arad, care au, în sfârșit, posibilitatea de a se constitui în grupuri de producători pentru a-și valorifica produsele.

Sunt fericit astăzi să vă pot spune că arădenii n-au stat prea mult pe gânduri și au și trecut la fapte. În județul pe care-l reprezint, mai exact într-un oraș cu oameni foarte harnici, cum este localitatea Curtici, au și fost constituite astfel de grupuri de producători, pentru ca, nu peste multe luni, ordonanța să-și producă efectele. Curticenii, cum le spunem noi, sunt recunoscuți în întreaga țară datorită legumelor ce poartă marca "Curtici" și care a reușit să se impună pe piața noastră datorită calității produselor care nu a fost pusă până acum la îndoială.

Sunt mândru, totodată, că arădenii au fost primii care au sperat și care doresc ca roșiile de Curtici, de exemplu, sau piparca de la Apateu, sau vinetele de Seleuș, și toate produsele legumicole din întreg județul Arad să poată fi valorificate în întreaga țară.

Această ordonanță este cu atât mai importantă pentru agricultori cu cât, până acum, timp de 15 ani de zile, aceștia s-au aflat în situația de a nu avea posibilitatea de a-și valorifica produsele pentru a obține din vânzarea lor măcar investițiile făcute.

Am "reușit" astfel, cu ajutorul guvernanților pesediști, să creștem nivelul importurilor de legume, într-o țară cu un potențial mult peste al altor țări, dar care nu se vroia a fi valorificat.

Ordonanța de Guvern nr. 37/2005 dă, totodată, posibilitatea grupurilor de producători de a solicita recunoașterea lor de la autoritatea competentă a statului pentru unul sau mai multe grupe de produse. De asemenea, dă posibilitatea membrilor săi să beneficieze de asistență tehnică privind tehnologiile de cultură și protecția mediului.

Tot grație acestei ordonanțe, orice producător agricol sau silvic care deține legal o bază de producție, poate obține această calitate de membru al unui grup de producători și, nu în ultimul rând, grupurile de producători pot să beneficieze de sprijin financiar de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cât și de credite de investiții acordate de la bugetul de stat, pe baza unor programe de finanțare.

În ultima perioadă, județul Arad, precum și municipiul Arad cunosc o reală dezvoltare și creștere a locurilor de muncă, lucru care nu poate decât să ne bucure. Această dezvoltare se datorează, în mare parte, investitorilor pe care am reușit să-i atragem în județul nostru. Am reușit în scurt timp să deschidem câteva spații comerciale gen supermarketuri, care vor oferi, cu siguranță, și legumicultorilor arădeni posibilitatea de a încheia contracte reciproc avantajoase cu aceste societăți și astfel produsele vor fi cunoscute pe piața internă și, de ce nu, ulterior, și pe cea externă.

Sunt convins că arădenii nu se vor opri aici și, conform semnalelor pe care le primesc din județ, vor urma și alte localități unde se vor pune bazele unor astfel de grupuri de producători care, cu toții ne dorim, să ridice legumicultura din România la un nivel cât mai apropiat de cel al Uniunii Europene.

Doamne ajută!

  Cornel Ștefan Bardan - declarație politică: 1 Decembrie, Ziua Națională a României;

Domnul Cornel Ștefan Bardan:

Declarație politică: 1 Decembrie, Ziua Națională a României

Domnule președinte,

Stimați colegi

Mi se pare inacceptabilă și intolerantă atitudinea conducerii Parlamentului României de a nu organiza în acest an o ședință solemnă a Camerei Deputaților și Senatului cu ocazia Zilei Naționale. Revin astăzi asupra acestui subiect, tratat foarte superficial, cu atât mai mult cu cât este pentru prima dată după decembrie 1989 când Parlamentul nu și-a făcut o datorie de onoare față de istoria țării, prin organizarea ședinței solemne, ignorând astfel cu desăvârșire ziua de 1 decembrie. Toate explicațiile date de conducerile celor două camere sunt, în opinia mea, simple povești. Consider că ședința solemnă s-ar fi putut organiza în timp util, mai ales că legea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale pentru anul 2006 era deja votată. Principala vină pentru faptul că Parlamentul României nu a desfășurat o ședință solemnă dedicată Zilei Naționale a României aparține președinților Senatului și Camerei Deputaților, domnii Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase, reprezentanților PSD de la conducerea celor două camere care, aidoma dezbaterilor de la noul Regulament și buget, încearcă cu orice preț să boicoteze acțiunile Alianței "D.A." și ale întregii coaliții de guvernământ. Reamintesc că ședința solemnă prilejuită de Ziua Națională nu a lipsit în nici un an de la înființarea Parlamentului României, indiferent de contextul politic, iar motivațiile găsite acum sunt greu de acceptat. Explicația președintelui Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase, potrivit căreia "o astfel de decizie ar fi fost neserioasă", mi se pare cel puțin deplasată, indiferent de motivele invocate, iar poziția președintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu ("nu se putea face o improvizație de Ziua Națională") este, de asemenea, lipsită de simțul realității. În calitate de deputat al județului Alba, consider că parlamentarii puteau foarte bine să fie prezenți atât la o ședință solemnă, cât și la manifestările din teritoriu dedicate zilei naționale a României. Fără a da dovadă de un naționalism ieftin, reafirm faptul că neorganizarea ședinței solemne a Parlamentului României cu ocazia Zilei Naționale a României a fost o acțiune lipsită de respect față de generația care a făcut posibilă Marea Unire din 1918, datorită căreia și noi suntem aici, în aceste demnități. Ar fi bine să nu uităm acest lucru și să învățăm să ne facem cu adevărat datoria față de cetățenii care ne-au trimis aici.

  Cristian Rădulescu - comentariu pe marginea raportului de activitate pe 2004 al CNSAS;

Domnul Cristian Rădulescu:

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a trimis Parlamentului României rapoartele de activitate pe 2003 și 2004. Măcar în ochii posterității, CNSAS-ul încearcă să apară drept o instituție ce și-a îndeplinit misiunea. Deși făcut în acest an, raportul pe 2003 este datat 2004. Ca și cum ar fi fost întocmit la timp, ca și cum ar fi un adevărat raport de activitate... Nu este așa ceva și nici raportul pe 2004 nu este. Cele două rapoarte poartă în mod evident un titlu nepotrivit. Ar fi fost mult mai bine să se numească "Raport de inactivitate". Este un adevărat "Manual despre cum se poate perverti politic și birocratic orice idee, oricât de bună, pe cheltuiala contribuabilului".

Scopul fundamental pentru care a fost înființat CNSAS-ul a fost însănătoșirea societății românești. Această instituție urma să asigure cetățenilor români accesul la propriul dosar și să deconspire Securitatea ca poliție politică. Pe 2004, CNSAS-ul a primit, potrivit propriului raport, 2071 de cereri de accesare a propriului dosar și 196 de cereri de deconspirare. Câte a soluționat? Doar 1350 de cetățeni și-au văzut propriul dosar și știm adevărul numai despre 60 de compatrioți ai noștri. Cam puțin, orice s-ar spune. Dacă ne uităm la verificările făcute cu ocazia alegerilor din noiembrie 2004, vom observa că CNSAS-ul a găsit doar 8 colaboratori și 2 ofițeri ai fostei Securități din câteva mii de candidați. Nici un român care a trăit perioada comunistă nu poate să nu se mire. Zece oameni doar? Doar 10? Îndoiala este mai mult decât firească și ridică serioase semne de întrebare cu privire la felul în care CNSAS-ul și-a îndeplinit datoria.

Ce nu spune raportul de activitate este încă și mai grav. Nu spune că SRI-ul a dus o politică clar obstructivă la adresa CNSAS-ului încă de la înființare și până cel puțin în primăvara acestui an. Nu spune că activitatea sa a fost blocată aproape doi ani din cauza lipsei cvorumului, membrii colegiului susținuți de PSD, Domnii Aurel Pricu, Florian Chirițescu și Mihai Gheorghe, lipsind de la ședințe. Timp în care nu au uitat să își încaseze indemnizațiile pentru posturi considerate de demnitate publică. Unde-i demnitatea de a boicota activitatea unei instituții, a întregii societăți, dar de a lua banii cetățenilor? Cetățeni care nu au uitat rostul instituției, care au făcut și un lanț uman în jurul Parlamentului pentru deblocarea activității CNSAS-ului. Fostul partid de guvernământ a tratat cu disprețul bine-cunoscut orice intenție de a curăța societatea românească.

După șase ani de activitate ca președinte al Colegiului CNSAS, Dl Gheorghe Onișoru, se face că nu știe ce înseamnă sintagma de "colaborator al serviciilor de informații înainte de 1989" și cere ca Parlamentul României să i-o explice. Domnul Onișoru încearcă să folosească instituția pe care o conduce într-un război cu multe conotații morale. Sub conducerea domnului Onișoru, CNSAS-ul a devenit doar o parte a otrăvitei moșteniri PSD-iste, alături de dl. Dan Lupașcu, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, care urmărește ca judecătorii și procurorii să nu fie nevoiți să răspundă pentru eventuala lor colaborare cu Securitatea. Domnii Onișoru și Lupașcu nu fac decât să conspire pentru ca românii să rămână lipsiți de repere morale, de încredere în instituțiile Statului, să-i lipsească de șansa de a fi conduși de oameni neșantajabili. CNSAS-ul și CSM-ul, instituții construite ca adevărate garanții ale legalității și moralității, și-au dat mâna, la indicațiile PSD-ului, pentru a împiedica schimbarea profundă a României.

Raportul pe 2004 al CNSAS este un raport despre cum poate fi pervertită birocratic o idee generoasă pe cheltuiala contribuabilului și susținând scopuri politice dintre cele mai dubioase.

De altfel, deși după schimbarea puterii în decembrie 2004, CNSAS a primit de la SRI - prin intervenția directă a președintelui Băsescu - 12 km liniari de arhivă a fostei Securități, semnale de schimbare a mentalității CNSAS nu au fost evidente. În ultimul an nu au existat deconspirări importante ale persoanelor ce ocupă funcții publice ca și colaboratori ai fostei Securități sau ofițeri ce au făcut poliție politică. Cazul Ristea Priboi și alte cazuri asemănătoare sunt în continuare ascunse sub preș de CNSAS, demonstrând astfel că un adevărat proces al comunismului nu a început încă, deși actuala putere este interesată de o curățire morală a societății românești. Dar, fără sprijinul instituțiilor abilitate în acest sens, iar CNSAS este cea mai importantă, un asemenea demers nu este posibil.

  Cristian Stănescu - declarație politică cu titlul Diletanții...;

Domnul Cristian Stănescu:

"Diletanții ..."

A trecut aproape un an de când Alianța D.A. (Diletanți Adevărați) a preluat puterea, în fapt o formulă rebusistică, obținută prin anagramarea unor reprezentanți de partidulețe și etnii cărora le place numai parfumul puterii și nicidecum interesul cetățenilor!

Vechile și binecunoscutele metehne ale guvernării C.D.R - iste se regăsesc, iată, și la noua guvernare, de parcă nu am fi uitat câte nenorociri ne-au adus. Nici după acești 5 ani care au trecut n-au reușit să înțeleagă și să învețe nimic din experiența perioadei 1996-2000.

În nici un an de guvernare, această coaliție "contra naturii" a intrat în conflict cu nu mai puțin de 6 categorii sociale diferite. Grevele din sistemul de învățământ, minerit, funcționariatul public, de la metrou și din alte domenii au paralizat România.

Mare noroc cu domnul președinte Traian Băsescu care le rezolvă pe toate, că altfel nu știu ce ne mai făceam. Cum o fi reușit să convingă pe cineva că o creștere salarială de 11,83% este bună și suficientă, după trei săptămâni de grevă nu știu și nici nu cred că o să îmi pot explica vreodată!

Acum mai suferă și copiii care, în loc să meargă la școală au stat într-o nedorită și prelungită vacanță, iar acum vor trebui să recupereze materia și, probabil, să piardă din vacanța de iarnă și, implicit, din sărbătorile de Crăciun și de Anul Nou.

Sistemul sanitar este total bulversat și dat peste cap de către un ministru novice în probleme de sănătate, care habar nu are de liberalism și economie de piață, pachetul de legi cu privire la reformarea amintitului sistem nefiind agreat nici de U.E.

Cu privire la Legea bugetului de stat pe anul 2006 ați reușit să îl treceți prin cea mai imorală făcătorie politică post-decembristă!

Dacă P.R.M. și P.S.D. nu părăseau lucrările Parlamentului, după jigniri repetate ale președintelui de ședință la adresa amendamentelor depuse de P.R.M. și la cvorumul pe care îl asigurați (bănuiesc ar fi trebuit să vi-l asigurăm noi ), cred că nu îl mai adoptați nici până la Paști.

Ultima dintre dovezile de diletantism politic ar fi să fie votat Statutul minorităților, în forma propusă de organizația antiromânească U.D.M.R. Declarațiile unor lideri de frunte ai organizației sunt fără echivoc și lasă să se înțeleagă, foarte clar, că se dorește autonomie administrativ - teritorială pe criterii etnice, mai ales în județele Harghita și Covasna.

Din ceea ce spune "onor" prim-ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu, am înțeles că este considerată ca nefiind deloc o lege excesivă, ci o reglementare normală și firească!

Nu este deloc așa și viața ne va dovedi, tuturor, că am avut dreptate!

Alegerile anticipate, dacă le mai doriți, vă vor fi fatale, cele la termen vă vor scoate din Istorie, așa cum a ieșit, pe ușa din dos, P.N.Ț.- C.D.- ul și asta pentru că dați dovadă numai de lipsă de experiență și de maturitate politică.

  Dan Dumitru Zamfirescu - declarație politică intitulată: Guvernul Tăriceanu încurajează corupția;

Domnul Dan Dumitru Zamfirescu:

"Guvernul Tăriceanu încurajează corupția"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne amintim că una dintre primele măsuri luate de Guvernul Tăriceanu a uluit și membrii Parlamentului și întreaga opinie publică românească și instituțiile europene: desființarea Autorității Naționale de Control, autoritatea statului care avea sarcina de a coordona instituțiile cu atribuții de control.

La acel moment nu au fost multe reacții, probabil pentru că ne-am închipuit cu toții că acest organism a fost desființat pentru că lupta cu "sistemul ticăloșit" se va duce din celelalte instituții abilitate ale statului, sub directa coordonare a primului-ministru.

La încheierea unui an de guvernare, constatăm cu stupoare că Guvernul dorește să reînființeze Autoritatea de Control a Guvernului, un fel de "Mărie cu altă pălărie" a fostei Autorități Naționale de Control.

În mod cinic, dar și infantil, se invocă și motivația reînființării, în baza unui Raport de evaluare al Fundației Freedom House, care arată necesitatea unui mecanism unic de coordonare a activității de control, de parcă domnul prim-ministru Tăriceanu sau miniștrii săi nu știau de această recomandare a Uniunii Europene, înainte de desființarea Autorității Naționale de Control.

Pentru mine și, cred, pentru majoritatea membrilor acestei onorate camere a parlamentului, rămâne un mister: cine a coordonat lupta împotriva corupției în primul an de mandat al acestui jalnic guvern, poate unul dintre cele mai proaste guverne pe care le-a avut România în toată istoria sa modernă.

Nu exclud nici varianta în care desființarea organismului de control la nivel național să fi fost motivată doar de intenția perfidă de a deregla mecanismele luptei împotriva corupției, iar această reînființare a Autorității de Control a Guvernului să fie încă o măsură luată sub presiunea Uniunii Europene, dar de manieră de a înșela vigilența acesteia.

Ce a rămas din sloganul mincinos al luptei împotriva "sistemului ticăloșit" declamat emfatic, în campania electorală, de către Alianța "D.A.- Diversiune și Amăgire"?

  Daniel Buda - intervenție intitulată Opoziția fără bilanț;

Domnul Daniel Buda:

"Opoziția fără bilanț"

În toate democrațiile contemporane există obiceiul ca cei aflați la putere să facă bilanțuri periodice ale actului de guvernare, astfel încât cei care i-au ales să poată desluși mai bine atât realizările și împlinirile, dar și neîmplinirile. Consider însă ca deosebit de util, având în vedere mai ales realitățile noastre politice, ca și Opoziția să aibă inițiativa prezentării unui bilanț al activității sale, tocmai datorită faptului că în România postdecembristă Opoziția nu s-a manifestat întotdeauna constructiv, ci mai degrabă a aplicat tactica "jocului pe greșeala adversarului".

Prezentarea de către actuala Opoziție a unui bilanț de activitate la un an după pierderea puterii ar fi benefică pentru toți: pentru noi, cei aflați la putere, bilanțul realizărilor Opoziției ar da măsura neîmplinirilor noastre. Pentru cetățeni ar deveni mai clar dacă România are sau nu are o Opoziție; simțind rezultatele guvernării și cunoscând activitatea Opoziției, alegătorii ne-ar putea judeca numai după faptele noastre, iar votul la alegerile viitoare ar fi unul în cunoștință de cauză. Consider că cetățenii trebuie să fie informați nu doar cu privire la activitatea celor care au guvernat țara, ci și cu privire la ceea ce a făcut Opoziția, pentru a putea constata dacă România a avut sau nu în ultimul an o Opoziție constructivă, dacă a fost o Opoziție care a lucrat pentru țară sau doar pentru a reveni ea la putere.

Pentru început aș dori să recunosc faptul că, după un an de guvernare a Alianței, cetățenii nu trăiesc încă atât de bine pe cât noi dorim și pe cât ei înșiși și-ar fi dorit, că mai sunt încă multe de făcut. Nimeni nu poate nega însă determinarea politică a actualei Guvernări de a schimba lucrurile în mai bine, de a recupera timpul pierdut, de a face adevăratele reforme de care avem nevoie pentru a ajunge la termen în Uniunea Europeană. Un an de zile este însă un termen atât de scurt pentru a restitui toate proprietățile, pentru a reforma justiția, pentru a elimina corupția, pentru a elimina pierderile din sistemul sanitar, pentru a reforma administrația publică și pentru a asana clasa politică. Totuși, am deschis fronturi de lucru în toate aceste direcții: adoptarea Pachetului legilor reformei în domeniile proprietății și justiției, definitivarea pachetului legilor reformei în domeniul sănătății, precum și a pachetului legilor reformei în administrația publică. Contractul EADS a fost renegociat, România reușind să recupereze aproape jumătate de miliard de euro; contractul Bechtel este pe cale de a fi renegociat, astfel încât continuarea finanțării proiectului să se poată face în condiții de legalitate. Nu pun la socoteală faptul că actuala guvernare a trebuit să facă față celor patru valuri de inundații sau gripei aviare.

Ce a făcut Opoziția în tot acest răstimp? Cu tot regretul trebuie să afirm că în timpul scurs de la alegeri România nu a avut o Opoziție constructivă, că viața politică românească a fost lipsită de conlucrarea constructivă din partea celor aflați în opoziție, astfel încât obiectivul 1 ianuarie 2007 să fie mai apropiat de noi toți. Singura preocupare a Opoziției actuale a fost aceea de a cenzura în mod negativ și distructiv actul de guvernare, în încercarea disperată de a aduna puncte electorale cu orice preț. În fapt, strategia principalului partid de opoziție, PSD, a fost aceea de a sabota cu orice preț toate inițiativele și măsurile guvernării, pentru ca aceasta să nu poată face nimic, astfel încât PSD-ul să-și poată aroga exclusiv capacitatea și competența de a guverna și a conduce România.

La pachetul legilor reformei proprietății și justiției, Opoziția a răspuns cu sesizarea Curții Constituționale, opunându-se, în consecință, atât proprietății, cât și independenței reale a justiției. Atacul la Curtea Constituțională s-a îngemănat cu &^171;scrisorile otrăvite&^187; adresate la Bruxelles oficialilor Uniunii Europene, în scopul denigrării reformei justiției și implicit al activării clauzei de salvgardare.

Tot la metoda scrisorilor otrăvite a recurs PSD și în problema modificării regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului și a revocării președinților acestora. Pentru a salva pielea politică a doi oameni, PSD a aruncat în luptă însuși interesul comun al tuturor românilor, de a adera la UE în 2007.

Cerbicia cu care PSD-ul, aliat cu fratele politic de cruce, PRM, s-a opus modificării regulamentelor Camerelor a avut un dublu scop: pe de o parte, păstrarea nemeritată a celor două funcții de conducere ale Camerelor; pe de altă parte, blocarea activității parlamentare a actualei majorități, pentru a zădărnici legiferarea necesară aderării la Uniunea Europeană. Compromiterea ideii de opoziție a fost ridicată de PSD la rang de artă: pentru a întârzia modificarea celor două Regulamente, PSD, aliat cu PRM, a aruncat în derizoriu moțiunea simplă, ca instrument de manifestare al opoziției parlamentare. Prin aceasta, PSD nu a făcut decât să-și demonstreze cinismul, jucând la ruleta funcțiilor domnilor Năstase și Văcaroiu probleme sociale și economice reale.

În cele din urmă, confruntat cu ridicolul luptei pentru păstrarea &^171;ciolanului&^187;, PSD-ul a recurs la arbitrajul foștilor tovarăși de casă de la Curtea Constituțională care, așa cum era și previzibil, i-au dat câștig de cauză.

Ca și cum inundațiile și gripa aviară nu erau destule pe capul Guvernului, PSD aliat din nou cu PRM, au încercat să pună bețe în roate guvernării, prin atitudinea demagogică demonstrată cu ocazia dezbaterii în Parlament a proiectului legii bugetului de stat pentru anul viitor. Întâmplător sau nu, în timp ce PSD și PRM încercau să țină Guvernul la foc mic în Parlament, prin sutele de amendamente depuse la legea bugetară, mișcările sindicale aduceau și ele aportul lor de culoare la acest tablou politic de prost gust realizat de Opoziție. Întâmplător sau nu, ultima mare grevă a dascălilor se produsese în 1999, adică tot când PSD era în opoziție; întâmplător sau nu, ultima tentativă a minerilor de a veni la București avusese loc tot când PSD era în opoziție; întâmplător sau nu, greviștii de la metroul bucureștean aveau ca lider sindical pe un senator PSD și fin al secretarul general al PSD, Miron Mitrea.

Trăgând linie și adunând, se poate spune că în ultimul an României i-a lipsit unul din elementele cele mai importante ale unei democrații: opoziția constructivă. Cei aflați în Opoziție au avut și au un singur scop, acela de a reveni cu orice preț la putere, și nicidecum acela de a-și aduce și ei contribuția pentru ca România să adere la UE la 1 ianuarie 2007. Preocupate de scopul lor îngust, cele două partide aflate în opoziție au uitat să se reformeze pe sine și, de dragul cenzurării puterii, au ascuns propria mizerie politică sub covor: "arogantul" Geoană i-a luat locul "arogantului" Năstase la conducerea PSD; PRM, metamorfozat temporar în PPRM, a involuat la ceea ce a fost și mai rău decât atât.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată România, pe axa SUA - Europa;

Domnul Dumitru Avram:

"România, pe axa SUA - Europa"

Astăzi, secretarul de Stat Condoleezza Rice se află în România. Tânărul nostru ministru de externe a dat liniștea căminului conjugal pe o conferință de presă extraordinară, anunțându-ne, duminică la prânz, într-o retorică pe cât de teatrală și desuetă, pe atât de neconvingătoare, că "vin americanii". Visul părinților și al bunicilor noștri este, așadar, pe cale să se împlinească. Evident, toată lumea era interesată să afle de la șeful diplomației de ce vine doamna Rice, tocmai de Moș Nicolae, la București. Ei bine, domnia-sa ne-a asigurat că va fi semnat un acord "eminamente politic", privind prezența trupelor americane în țara noastră, un "aliat foarte apropiat" al SUA. Nu ne-a spus nici măcar ceea ce știam, faptul că ar fi vorba despre bazele aeriene de la Mihail Kogălniceanu, Babadag și Fetești.

Nu ne-a spus, de asemenea, că această "mișcare" are loc în cadrul proiectului SUA de a redesfășura în Europa de Est și Asia circa 60-70.000 de oameni, aflați în prezent în Germania și Coreea de Sud, între altele și pentru o mai bună poziționare față de Rusia. Ar mai fi de adăugat că noile baze americane din România și Bulgaria reprezintă tot atâtea escale spre teatrele de operațiuni ale Statelor Unite în Orientul Mijlociu. Dar cel mai evaziv a fost ministrul nostru de externe atunci când s-a referit la eventualele centre de detenție și tortură pe care CIA le-ar fi instalat și în România, operațiune murdară, care a iritat Europa în cel mai înalt grad, ceea ce poate duce la luarea în calcul a unei "scurgeri de informații" venite dinspre Washington, tocmai pentru divizarea bătrânului continent și stoparea procesului de extindere a Uniunii, proces aflat în plină desfășurare pe agenda de la Bruxelles. La Berlin, doamna Rice a fost informată, fără menajamente, că numai în spațiul aerian german au fost înregistrate 430 de zboruri ale avioanelor CIA - îndeosebi Boeing-uri 737.

"Pentru noi este o problemă secundară, o furtună într-un pahar de apă", ne asigură domnul Răzvan Ungureanu, care estimează că nu are "nici un motiv" să îi ceară explicații doamnei Rice, după cum intenționează mai mulți omologi europeni ai săi, între care britanicul Jack Straw, implicat în președinția Uniunii. Ei bine, pentru domnul Ungureanu, "aceasta nu face parte din inventarul nostru bilateral". "Este o pură coincidență, mai spune domnia-sa, că această vizită intervine în contextul suspiciunilor legate de prezența închisorilor conduse de CIA în România", declarându-se sătul să repete la nesfârșit că toate instituțiile românești au dezmințit prezența unor asemenea locuri de detenție.

Când a fost în România, președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, René van der Linden, a ținut să-l întâlnească pe președintele Partidului România Mare și vicepreședinte al Senatului, domnul Corneliu Vadim Tudor, căruia i-a cerut unele lămuriri cu privire la închisorile CIA pe teritoriul României. Domnul Corneliu Vadim Tudor l-a informat pe distinsul său interlocutor că, în mod categoric, aceste lagăre de tortură au existat, dar li s-a șters orice urmă, punându-i la dispoziție, în limba engleză, ampla documentație pe care o deține în acest sens.

Ce ne facem, însă, cu ministrul nostru de externe, agasat deja de discuțiile pe această temă? Pe unde va scoate domnia-sa cămașa în situația în care, ferească Dumnezeu, Europa ne va întoarce spatele, iar exponenții terorismului ne vor taxa în consecință? Pentru domnul Ungureanu, totul înseamnă, deocamdată, prejudiciu de imagine. într-un interviu acordat canalului britanic de Televiziune IT News, fostul director al CIA, Stansfield Turner, a confirmat faptul că în Europa de Est există închisori secrete. în tot acest timp, retorica domnului Răzvan Ungureanu rămâne aceeași: "Atunci când se va calma acest scandal (al închisorilor secrete - n.n.), vom discuta - ne asigură domnia-sa - despre posibilele consecințe negative asupra imaginii României, cu responsabilii organizației Human Rights Watch, a cărei activitate este, de altfel, meritorie".

"Este posibil ca Europa să fie distrusă de CIA", scria, însă, în ultimul său număr, importanta publicație rusească "Izvestia", și cerem domnului președinte Traian Băsescu să vină în fața Parlamentului pentru a prezenta situația exactă, concluziile la care s-a ajuns în urma vizitei fulger de marți a doamnei Rice în România, atât în ceea ce privește amplasarea bazelor americane, cât și existența presupuselor centre de detenție ale CIA în țara noastră.

  Adrian Emanuil Semcu - intervenție politică intitulată Programul Fermierul, pașaportul țăranului român pentru Uniunea Europeană;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

"Programul fermierul, pașaportul țăranului român pentru Uniunea Europeană"

Stimați colegi,

Vedem cu toții cum ne zbatem să găsim resurse pentru acoperirea atâtor și atâtor urgențe bugetare.

Avem nevoie de mai mulți bani pentru învățământ, pentru infrastructură, pentru transporturi, pentru cultură, pentru sănătate, pentru apărare...

Fiecare dintre noi susținem, totodată, suplimentarea fondurilor alocate propriilor noastre județe, pentru că știm cu câte greutăți se confruntă administrațiile locale, și mai ales cetățenii, care, votându-ne, au sperat că le vom putea reprezenta mai bine interesele.

Iată de ce, astăzi, vin în fața dumneavoastră cu o ofertă pe care nu ar trebui să o ignorați, ci chiar să o apreciați, indiferent de gruparea politică din care faceți parte:

Programul "fermierul", recent lansat de Guvernul României, poate și trebuie să fie una dintre soluțiile de relansare a agriculturii, aflate la îndemâna fiecărui țăran, proprietar de pământ.

Ideea esențială este că țăranul român, atât de reticent în a-și pune casa gaj pentru a putea obține un credit de la bancă, va putea accesa fonduri, parțial nerambursabile, garantând cu investiția pe care dorește să o facă (microfermă zootehnică, înființarea unei plantații, achiziționarea de utilaje agricole etc.).

La nivel macro, accesarea si folosirea acestor fonduri vor crea premisele înființării a circa 6.000 de ferme zootehnice și vegetale, a 500 de unități de servicii neagricole, plus 570 de unități de procesare a laptelui și a cărnii, investiții care ne vor ajuta să așezăm în limitele normalității domeiul agriculturii, în perspectiva integrării europene.

Programul "fermierul" este o oportunitate uriașă pentru țăranul român, este o oportunitate uriașă pentru agricultura României!

Iată de ce, vă rog, când mergeți în județele dumneavoastră, să îi îndemnați pe oamenii din medul rural cu care vă veți întâlni să nu irosească această șansă. Informați-i, îndemnați-i să ceară consultanță la direcțiile agricole, dați-le curaj, pentru că, de data aceasta, chiar pot beneficia de sprijin!

Vă mulțumesc!

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - replică la o intervenție a domnului deputat Valeriu Ștefan Zgonea;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Parcurgând fițuica cu pretenție de declarație politică a domnului Zgonea am remarcat o singură propoziție corectă: sistemul sanitar românesc se află într-o situație dificilă. Da, este adevărat, tocmai de aceea noi pornim la reformarea lui.

Nu putem disocia declarația politică de autorul ei. Din punctul nostru de vedere, un antireformist creat la școala P.S.D. nu poate înțelege termeni precum reforma și eficientizarea actului medical.

Este adevărat ca drumul reformei este lung, dar noi am conștientizat necesitatea acesteia.

Pe scurt, domnul Zgonea ne acuză de închiderea Spitalului Poiana Mare. De fapt, domnul Zgonea se acuză pe sine de incompetență și de lipsă de informare. Spitalul Poiana Mare nu se va închide.

Având în vedere că nu s-a făcut remarcat în cei cinci ani de prezență inutilă în Camera Deputaților, parlamentarul Zgonea nu a avut nici măcar bunul simț și responsabilitatea de a se informa asupra situației reale a Spitalului Poiana Mare.

Această declarație politică este o dezinformare, în scopul manipulării opiniei publice, și nu reflectă decât modul superficial și complet lipsit de substanță al înțelegerii noțiunii de reformă de către P.S.D.

În paragraful în care face trimitere la "încredințări directe" considerăm că domnul deputat confunda mandatele. Acestea au fost făcute cu succes în perioada 2001-2004.

Mai mult decât atât, după domnul deputat, profilaxia nu este necesară. Noi vă informăm că tratamentul profilactic este o componentă esențială a actului medical.

Domnul Zgonea dovedește sistematic că este incapabil (probabil ideologic) să înțeleagă necesitatea reformei în sistem. Expresii precum "sute de nebuni pe stradă", "închiderea spitalelor de psihiatrie", "vaccinuri inutile", "pacienții pot fi lăsați să moară", reprezintă sintagme ale manualului P.S.D.-ist de dezinformare.

Trecând peste faptul că a trebuit să citesc o asemenea fițuică, în calitate de ministru al sănătății, mă simt responsabil să vă informez corect cu privire la situația spitalului în cauză. Vă repet, domnilor, Spitalul Poiana Mare nu se închide, se reorganizează, în sensul că devine spital de psihiatrie-cronici, bolnavii internați în baza art.114 Cod Penal, vor fi transferați la alte spitale de psihiatrie, cu măsuri de înaltă siguranță.

Aceste măsuri s-au luat în urma controalelor efectuate după numeroasele sesizări venite din partea Amnisty International, Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor Inumane și a mai multor o.n.g.-uri din România care au ca obiect de activitate drepturile omului, din care au reieșit că nu sunt respectate drepturile elementare ale omului, condițiile de trai și hrană sunt inadecvate, tratamentele medicale nu sunt corect aplicate și că bolnavii internați în baza art.114 Cod Penal sunt în aceleași saloane cu bolnavii psihici cronici, fapt ce prezintă un pericol real pentru siguranța și viața acestora.

Fraza de final a domnului Zgonea este incompletă. Ne permitem să o completăm noi. Da, portocaliul este culoarea morții P.S.D.

E lunga reformă pentru care încercăm să convingem oameni ca dumneata, domnule Zgonea.

  Valeriu Alexandru Ungureanu - declarație politică intitulată Cauze și efecte... portocalii;

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

"Cauze și efecte...portocalii"

Mai devreme decât de obicei, a venit iarna. Și guvernarea portocalie ține 65 la sută dintre supraviețuitorii inundațiilor din acest an sub cerul liber. Majoritatea sinistraților nu au un acoperiș decent deasupra capului, copiii trebuie să înfrunte gerul, iar guvernanții se ceartă precum țațele, în văzul națiunii.

Nu există un program coerent de asigurare a locuințelor și de supraviețuire pentru iarnă în ceea ce privește pe nefericiții care și-au pierdut locuința și toată agoniseala în câteva clipe, din cauza inundațiilor.

De asemenea, Alianța a dat dovadă de dispreț, egoism și cinism față de greviști, în mod special față de cadrele didactice care au fost nevoite să cerșească drepturile care li se cuvin, conform Constituției.

P.N.L.-P.D. le-a pregătit românilor o iarnă cumplită: facturile la întreținere au crescut în mod exorbitant, nu mai sunt bani pentru medicamente, iar Puterea încearcă să acopere problematica socială cu scandaluri politice și atacuri la adresa Opoziției.

Din nefericire, guvernarea portocalie se mai poate "lăuda" cu o "realizare": a reușit să demonstreze că incompetența poate ucide. În timp ce în restul Europei rujeola se numără printre bolile eradicate, în România anului 2005, opt copii au murit și alte câteva sute sunt bolnavi de pojar.

Cauza este clară: până acum, în fiecare an, se vaccinau antirujeolic copiii de un an și de șapte ani. Anul acesta, vaccinarea nu s-a făcut deloc. Vina îi aparține în exclusivitate Ministerului Sănătății, în mod special celor doi miniștri din acest an, Nicolăescu și Cinteză.

Neglijența lor a produs victime: copii care nu trebuiau să moară. În fișa postului de ministru al sănătății, prevenirea epidemiilor este sarcina fundamentală. Dar fiind prea ocupat de propria imagine, ministrul Nicolăescu s-a trezit depășit de situație, și iată că în România, o țară care se vrea integrată în U.E., se moare de rujeolă.

Adevărul este trist, realitatea tragică, iar președintele Băsescu, la un an de la alegeri, este pe punctul de a obține o "victorie" împotriva tuturor, prin înființarea Comunității Naționale de Informații, fără a avea acordul Parlamentului.

Încet, dar sigur, România sub regimul Băsescu face un pas înapoi, spre timpurile de tristă amintire când oamenii se temeau să vorbească la telefon și când dreptul la opinie era considerat un delict. Este inadmisibil ca o țară aflată în pragul integrării în Uniunea Europeană să fie condusă de o suprastructură aflată la discreția unui singur om, precum Securitatea, care era condusă direct de fostul dictator Nicolae Ceaușescu. În realitate, înființarea C.N.I. este o nouă etapă în războiul dintre cele două Palate și reprezintă dorința președintelui Băsescu de a transforma această instituție într-o armă politică împotriva adversarilor politici.

Să nu fie, oare, de ajuns?

  Iuliu Nosa - intervenție politică intitulată Comunitatea Națională de Informații - o manevră pentru siguranța Președintelui;

Domnul Iuliu Nosa:

"Comunitatea Națională de Informații - o manevră pentru siguranța Președintelui"

Atât mediul politic, cât și opinia publică românească au început să se obișnuiască, din păcate, cu tehnicile utilizate de Traian Băsescu de a manevra prin imagine probleme de interes național.

O nouă dovadă în acest sens este modul în care ia ființă și este concepută în laboratoarele Cotrocenilor Comunitatea Națională de Informații.

La o primă și superficială vedere, instituția în cauză ar fi menită doar să acopere o necesitate vizând siguranța națională: riscurile mereu mai ridicate, apărute ca urmare a escaladării terorismului și integrării noastre în structurile euro-atlantice, justifică integral crearea unei organizații informative integratoare. De altfel, un asemenea proiect instituțional a existat și în politica de securitate a guvernării noastre.

Manipularea perfidă și șmecherească practicată de Traian Băsescu constă, în primul rând, în transformarea unei teme tehnice într-una de ordin politic. În al doilea rând, Băsescu utilizează tema siguranței naționale a României ca pe un instrument care să-i consolideze siguranța politică personală, fiind, în același timp, un mijloc de dominație și dominare a celorlalte instituții ale statului.

Nu în ultimul rând, este vizată și urmărită pas cu pas îngenuncherea și punerea sub ascultare a Guvernului, în speță a primului-ministru.

Debutul acestui demers malefic și neconstituțional a fost realizat încă din martie 2005, când pe piața media a fost lansată intoxicarea privind un posibil atentat "mafiot" la viața Președintelui.

În continuare, s-a pus în scenă cu mijloace demne de o cauză mai bună criza ziariștilor ostatici în Irak, încheiată printr-un adevărat spectacol de imagine, în care lacunele și incoerențele din explicațiile Președintelui au lăsat mai multe umbre decât lumini în memoria poporului-spectator.

Nevoia normală a opiniei publice de a se ști protejată de riscurile terorismului internațional este speculată de Băsescu cu metode tipic autoritare: domnia sa se identifică cu România însăși și, în numele acestei identificări, își subordonează personal toate serviciile de informații.

Ne aflăm în situația în care Președintele Băsescu este foarte aproape de a proclama "Statul sunt eu!" aceasta atâta timp cât nici o altă instituție a statului de drept nu mai deține vreun control asupra suprastructurii informative nou create.

În noul context, creat de manevrele oculte ale lui Băsescu, formulez întrebarea: care este rolul Parlamentului, care în mod evident a fost ocolit, voit și discreționar, ca reprezentanță națională?

Fac un apel către dumneavoastră, stimați colegi, să intervenim pentru a opri procesul de erodare a mecanismelor constituționale ale statului. Securitatea națională este primul dintre interesele strategice ale României și nu poate fi speculat în avantajul unor conjuncturi de imagine sau a unor avanposturi politice de partid.

  Vasile Mocanu - declarație cu tema Un exercițiu de iarnă;

Domnul Vasile Mocanu:

"Un exercițiu de iarnă"

Vă propun un exercițiu de iarnă. Iașiul are circa 360.000 de locuitori. Dintre aceștia, peste 30 de mii (adică aproximativ unul din 10 ieșeni) sunt obligați să supraviețuiască frigului din această iarnă, în mod miraculos. Și se anunță o iarnă cumplită!

Potrivit statisticilor, aproximativ 700 de scări de bloc din municipiul Iași au fost debranșate de la sistemul centralizat de încălzire, fie pentru neplata facturilor la căldură, fie pentru debite la apa caldă. În total, datoria pe care Uzina de Furnizare a Energiei Termice și CET Iași o au de recuperat de la restanțieri este de peste 720 de miliarde de lei vechi.

Acestea sunt datele inițiale ale problemei.

Pe acest fond de veritabilă criză socială, s-a suprapus ideea Guvernului de a majora prețul energiei termice cu 20%. Decizia guvernanților a sosit la braț cu o măsură socială: tarifarea binomă, adică posibilitatea pentru cetățean de a-și plăti întreținerea în rate aproximativ egale, atât iarna, cât și vara.

Din păcate, incapacitatea autorităților de a informa corect și la timp populația a făcut ca din cele 1500 de asociații de proprietari din Iași doar 28 să fi înțeles despre ce este vorba și să opteze pentru tarifare binomă. Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca și asociațiile care au făcut eforturi să țină pasul cu cuantumul întreținerii să nu mai fie în stare să-și plătească utilitățile în următoarele luni.

În aceste condiții, nu te poți abține să nu întrebi Guvernul: câți ieșeni vor mai fi în stare să-și plătească întreținerea în această iarnă? Dintre ieșenii debranșați de la sistemul centralizat, câți vor mai ajunge în primăvară sănătoși?

Am trista impresie că problema încălzirii ieșenilor, și nu numai a lor, este una fără soluții din partea actualului Executiv.

  Aurel Vlădoiu - intervenție politică intitulată România bulversată;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"România bulversată"

în anul de grație 2005, trăim într-o Românie cu adevărat bulversată. Conducerea Alianței Portocalii merge din scandal în scandal, neavând alt scop decât acela de a turna gaz pe foc, indiferent de riscurile economice și sociale.

O retrospectivă sumară a tuturor faptelor petrecute în primul an de mandat liberalo-p.d.-isto-u.d.m.r.-isto-conservator nu arată nimic bun. Lupta din interiorul partidelor care compun vremelnica alianță Portocalie a declanșat o avarie devastatoare la barca guvernării. Circul politic, fără pâine, funcționează zilnic de un an încoace. Este penibil să vedem cum politicienii Puterii se ceartă între ei, de luni de zile, în timp ce românii trăiesc din ce în ce mai greu.

Toate angajamentele luate de premierul Călin Popescu- Tăriceanu (reconstrucția țării după valul de inundații; reforma justiției; integrarea europeană), atunci când și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, în sfânta zi de 20 iulie 2005, s-au dovedit a fi apă de ploaie.

La patru luni de când primul-ministru liberal s-a prezentat în fața noastră și a rostit un discurs patetic, presărat cu sloganuri electorale, constatăm cu toții că incompetența actualei Puteri a dus țara în pragul colapsului.

Sute de familii sinistrate dorm și acum, în pragul iernii, sub cerul liber, în timp ce minerii, funcționarii publici, lucrătorii de la vamă, aproape 100.000 de oameni au ajuns la limita disperării și vor intra în grevă.

Nu există un program coerent de reconstrucție a locuințelor distruse de inundațiile din vară. Aliații îi tratează cu dispreț pe greviști, cărora nu vor să le ofere nimic, nici măcar nu vor să le asculte păsurile.

Viitorul țării este pus în pericol de faptele iresposabile ale guvernării portocalii. Alianța a împărțit țara în două: în România celor cu venituri mici, care se luptă să supraviețuiască unei ierni ce se anunță a fi capricioasă, și România lor, a îmbuibaților, a îmbogățiților peste noapte. Numai o guvernare social-democrată mai este capabilă să scoată țara din această stare de haos fără precedent!

Partidul Social Democrat solicită guvernării portocalii să nu-și mai bată joc de țară, să nu mai lupte pentru propriile interese și să guverneze pentru toți românii!

  Horia Victor Toma - considerații pe tema introducerii abonamentelor la gaze naturale;

Domnul Horia Victor Toma:

Unul dintre cele mai mediatizate și contestate subiecte din acest an este cel referitor la introducerea abonamentelor la gaze naturale.

Așadar, o primă problemă a intervenit în momentul în care în luna aprilie a acestui an a fost introdus abonamentul la gazele naturale, abonament la care ulterior s-a renunțat printr-o hotărâre a primului-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu.

În condițiile în care Capitolul 14, cel al Energiei, impune o majorare semnificativă a prețului la gaze naturale, îngrijorarea populației se accentuează semnificativ, și pe bună dreptate, în ceea ce privește costurile care vor fi impuse de Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

În legătură cu acest subiect există o serie de inadvertențe, una dintre acestea fiind aceea că prin schimbarea sistemului de tarifare introdus prin Ordinul nr.199/2005, noile forme de contracte au ca parametru principial presiunea gazelor, fără a se pomeni nimic de puterea calorică.

Așadar, consider că Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale va trebui să lămurească această problemă, luând în considerare și nemulțumirile sindicatelor, care solicită Guvernului să renegocieze cu Bruxellesul prețul gazelor naturale, cu atât mai mult cu cât România consumă 70% gaze naturale indigene.

  Filip Georgescu - reflecții asupra viitorului pădurii;

Domnul Filip Georgescu:

În curând, anul 2005 va deveni istorie. Pentru noi, românii, o istorie tristă, marcată de mari și multe nenorociri: inundații catastrofale, dezlănțuite din primăvară până-n toamnă, gripa aviară, în premieră milenară pe meleagurile noastre, lupta politicianistă antidemocratică, prin intermediul căreia actuala putere vrea să acapareze toate pârghiile pe care le-a ratat la urne, legea minorităților, un grav act de trădare națională, raportul de țară privind România care, deși încurajator, ne dă de pe acum frisoane în legătură cu integrarea noastră în Uniunea Europeană. Despre fiecare dintre aceste grele încercări s-ar putea vorbi zile în șir, ceea ce și fac analiștii politici. În intervenția pe care o supun astăzi atenției dumneavoastră, nu doresc decât să trag încă un semnal de alarmă asupra consecințelor nefaste ale calamităților naturale, cauzate, în mare măsură, de degradarea mediului înconjurător și, în primul rând, de dispariția unor întinse suprafețe de păduri.

S-a spus, din totdeauna, că pădurea este la fel de importantă pentru om, întocmai ca solul, subsolul și atmosfera, ca apa, ca aerul și ca pâinea. Într-adevăr, pădurea este un scut al pământului, îndeosebi pentru terenurile accidentate și instabile, întrucât arborii își înfig rădăcinile la 30-120 cm, iar sistemul lor radicular devine ceea ce plasa de fier-beton este pentru pereții sau planșeele unei clădiri. Despăduririle prădalnice ne-au arătat, de-a lungul timpului, dar mai ales în acest an, cât de ușor pot să alunece la vale coastele unor dealuri neclintite de la apariția lor și să înmormânteze case și așezări omenești sub valuri imense de pământ. Dispariția pădurii deschide, în același timp, larg porțile eroziunii solurilor, mai ales a acelora situate pe pantă. Faptul acesta este cu atât mai grav cu cât, pentru realizarea unui strat gros de 2-3 cm de sol, natura are nevoie de mai multe secole, în timp ce o ploaie zdravănă poate să distrugă această operă într-o singură zi, pe terenurile despuiate de vegetație forestieră protectoare. De asemenea, prin protecția pe care o oferă împotriva vânturilor și a secetei, pădurea devine o condiție sine qua non pentru agricultură. Să mai amintim că pădurile rețin în coronamentul lor cam 30-50% din cantitatea de apă căzută în timpul ploilor normale.

În afara faptului că ne oferă lemn, fructe, vânat și alte bunuri, pădurea se dovedește o veritabilă uzină de sănătate și de energii pentru om, și nu doar pentru cel ce trăiește în mijlocul ei. În procesul de fotosinteză, pentru a "fabrica" o tonă de lemn, arborii eliberează 1,3 tone de oxigen și consumă din aer 1,8 tone de dioxid de carbon, acel gaz care a devenit cel mai mare dușman al planetei (în atmosferă s-au acumulat peste 700 miliarde tone de dioxid de carbon). S-a calculat că actualul covor vegetal al țării noastre (păduri, culturi agricole, ierburi, vegetație acvatică) produce anual 40 milioane tone de oxigen, peste 60% din această cantitate fiind realizată în regim forestier. Rolul de filtru biologic al pădurii împotriva poluării rezultă și din faptul că un hectar de vegetație forestieră reține în decursul unui an 580-600 kg de pulberi emanate pe coșurile furnalelor, topitoriilor de metale neferoase, cocseriilor, uzinelor chimice și altor întreprinderi. S-a constatat că acolo unde pădurea a dispărut, atmosfera este îmbâcsită de noxe și alte substanțe poluante care o separă de stratul de ozon și o determină să reverse asupra noastră călduri ecuatoriale ori geruri polare, vânturi turbate, secete pârjolitoare ori ploi diluviene.

Dacă nu putem tempera canicula, dacă nu avem posibilitatea să împiedicăm excesul de precipitații sau alte fenomene nefaste ale naturii, nu ne rămâne decât o singură variantă pentru a restabili echilibrul în mediul înconjurător, atât de deteriorat în ultimele cinci-șase decenii - reducerea drastică a cantităților de dioxid de carbon pe care industria le revarsă cu atâta dărnicie perversă în atmosferă, fie prin retehnologizarea uzinelor poluante și ecologizarea altor activități în cadrul cărora se produc diverse noxe, dar mai ales prin regenerarea pădurii.

Din păcate, statisticile ultimilor două decenii arată că anual de pe glob dispar 10 milioane hectare de pășuni, când, în mod normal, o suprafață mai mare ar trebui împădurită în fiecare an. Și trebuie să spunem că noi, românii, ne înscriem printre agresorii cei mai activi ai pădurii. Străvechea și înțeleapta zicală - "codru-i frate cu românul" - a murit de mult. Cei mai mulți oameni intră astăzi în pădure nu cu acel sentiment sfânt al străbunilor, ci cu toporul în mână pentru a devasta, fie din sărăcie, fie din prea mare lăcomie. Un înțelept dicton german spune că "dacă doborâm copacii fără să replantăm, puțini vor mai rămâne pentru copiii noștri și pentru copiii lor". Cred că mult mai mult decât germanii, noi, românii, ar trebui să reflectăm asupra viitorului pădurii.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Reforma de imagine pentru purtătorul de cuvânt, și nu o reformă adevărată pentru sistemul de sănătate publică;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declarație politică cu tema: "Reforma de imagine pentru purtătorul de cuvânt și nu o reformă adevărată pentru sistemul de sănătate publică"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pachetul de legi prin care noul ministru al sănătății anunță începerea unei noi reforme, cea adevărată, are o singură calitate, noutatea referindu-se doar la domnul ministru, care se prevalează însă de o scuză: provine din afara sistemului. Noutățile propuse de domnia sa sunt menite nu numai să reformeze sistemul, dar chiar să-l trimită înapoi cu peste 15 ani, pe vremea când centralismul democratic reprezenta un concept glorificat de majoritatea celor care astăzi se pretind mari anticomuniști.

În majoritatea cazurilor, din noul pachet legislativ revoluționar, de noutate absolută, noi sunt doar titlurile și ordinea articolelor, în rest, ele reprezentă elemente pe deplin armonizate cu legislația din Uniunea Europeană, adusă de vechea Putere în dorința de a așeza legislația, procedurile și acțiunile la nivelul celor europene, modificate după dorințele neeuropene de actuala Putere. Un exemplu ar fi legea exercitării profesiei de medic și organizarea Colegiului medicilor, precum și cele referitoare la exercitarea profesiilor de medic dentist, farmacist și al colegiilor respective la care însă s-a introdus un mic artificiu prin care Ministerul Sănătății să dețină butonul de control în așa zisa monitorizare a acestor instituții, un artificiu prin care Ministerul Sănătății, în spiritul centralismului democratic, să poată deține un control eficient asupra unei categorii socio-profesionale "feudalizate și corupte".

Într-o altă situație sunt fie legi la care doar titlul și denumirea instituțiilor legiferate au fost schimbate, astfel încât, prin noua lege, să poate fi introduse pe funcțiile nou create acoliții momentului (un exemplu ilustrativ este legea asistenței de sănătate publică în care fostele direcții de sănătate publică sunt transformate în Autorități de Sănătate Publică, având aceleași atribuții ca și defunctele direcții, dar care vor fi conduse nu de un director executiv ci, probabil, de un autoritar general, termenul nefiind încă definit, întrucât organigrama noilor autorități va fi elaborată ulterior printr-un ordin de ministru).

Noutatea cu adevărat remarcabilă a acestui pachet legislativ o reprezintă însă proiectul de lege a malpraxisului, proiect de lege necesar, dar care se constituie ca o sinistră armă împotriva corpului medical. Dacă în esență sunt clarificate prin această lege numeroase aspecte referitoare la practica medicală, la răspunderea medicală a persoanei fizice sau juridice, la raporturile existente între pacient, personalul medical asigurat și asigurator, câteva prevederi ale acestei legi vin să îndepărteze tot mai mult corpul medical de actul medical. Prin crearea Comisiei de monitorizare și competență profesională în cazurile de malpraxis, comisie prezidată de un secretar de stat din cadrul MS - în spiritul aceluiași centralism democratic anterior menționat- poate cel de la relația cu parlamentul, care nu este obligatoriu medic, se urmărește subminarea competențelor Colegiului medicilor pe linie de jurisdicție profesională (Legea privind exercitarea profesiei de medic și de organizare și funcționare a colegiului medicilor, art.33 lit. r): &^171;organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, de deontologie medicală și de la regulile de bună practică profesională, în calitate de organ de jurisdicție profesională&^187;) " Însă cel mai agresiv aliniat la adresa corpului medical îl reprezintă articolul 37: "Actele de malpraxis în cadrul activității medicale de prevenție, diagnostic și tratament se prescriu in termen de 5 ani de la producerea prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni". Acest articol, ale cărui prevederi depășesc cu doi ani termenul de prescriere a răspunderii civile delictuale, pe lângă că este ilegal, fiind în afara termenului prin care instanța de judecată poate acorda daune civile, denotă o rea-voință crasă la adresa corpului medical, care pentru fiecare act medical efectuat, la care rezultatul nu este cel dorit de pacient, poate fi urmărit timp de cinci ani.

În plus, față de acestea se încalcă prevederile unui alt articol tot din legea de exercitare a profesiei de medic și de organizare a Colegiului medicilor din România, (art. 76 (1) "Acțiunea disciplinară poate fi pornită în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei sau de la data cunoașterii consecințelor prejudiciabile)".

În condițiile unei asistențe medicale subfinanțate cronic, al unui buget record în sens negativ în ultimii 15 ani, cine își mai poate asuma răspunderea unui act medical, nu numai al unei intervenții chirurgicale, dar și al unei simple injecții, cunoscând faptul că nu există standarde unanim acceptate de practică medicală, cine credeți că va mai face ceva mai mult decât un simplu consult la un pacient în stare critica? Cine credeți că va mai dori să urmeze o carieră medicală când el devine automat un om urmărit mai abitir ca un infractor de drept comun recidivist?

În condițiile în care progresele realizate în medicină aduc modificări de practică medicală nu doar anual, ci, uneori, chiar în câteva luni, cum poți stabili un termen de prescripție de cinci ani. Se aplica aceste reglementări numai medicilor sau și Autorității de Stat care acum o lună a furnizat 13.400 de tablete de Tamiflu în focarul de gripă aviară de la Ciamurlia, care erau recomandate ca fiind cele mai eficiente medicamente antivirale, iar azi aflăm că sunt raportate pe plan mondial 12 cazuri de deces și alte câteva zeci de cazuri de tulburări psihice după administrarea aceluiași medicament în scop profilactic. Avea cunoștință Ministerul Sănătății de aceste rapoarte, sau știa actualul ministru că acest medicament se administrează numai în primele 48 de ore după apariția primelor simptome de boală? Cine va fi răspunzător dacă din ordinul ministrului se vor consemna efecte negative ale administrării medicamentului în special la copii? Poate fi disculpat ministrul că a semnat un ordin în necunoștință de cauză, el fiind doar manager nu și medic?

Cum nimic nu este lăsat la voia întâmplării de actualul pachet legislativ, nici asistența medicală primară nu a fost lăsată de izbeliște, fiind subliniat ca o noutate absolută faptul că asistența medicală primară este asigurată de medicul de familie, care medic de familie are un "praxis", acest lucru însemnând că are un cabinet medical și pacienți pe listă. Iar ca noutate absolută este definită noțiunea de "Dispensare santinelă", un fel de "pui santinelă" a asistenței medicale primare. Dacă în articolul 4, medicul de familie este definit ca un fel de filtru, în următoarele două articole este subliniată și latura artistică a acestui filtru : "Art 5. Medicul de familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei și familiilor în cadrul comunității, fără sa producă discriminări". "Art 6. Medicul de familie este competent din punct de vedere profesional să furnizeze îngrijirile de care are nevoie o persoană, ținând seama de fondul cultural, socio-economic și psihologic al acesteia".

Poate că prin aceste precizări se va face cu adevărat reforma în sănătate. Din păcate însă, o serie de prevederi din această lege sunt menite nu să apropie, ci să îndepărteze medicul de familie de pacient. Dacă prin legislația aflată în vigoare medicul de familie este obligat să-și organizeze timpul de lucru astfel încât 5 ore să asigure asistență medicală în cabinet și două ore în teren, deci la domiciliul pacienților nedeplasabili, prin "Art. 13 Servicii medicale extinse sunt acele servicii care pot fi furnizate la nivelul asistentei primare în mod opțional, în anumite condiții de organizare, precum: servicii speciale de consiliere; planificare familiala; unele proceduri de mică chirurgie; servicii medico-sociale: îngrijiri la domiciliu, îngrijiri terminale".

Această categorie de servicii devin opționale, deci la solicitarea pacientului, și nu intră în pachetul de bază decontat prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind plătite fie prin asigurarea voluntară, fie direct de către pacient. Pentru acea categorie de persoane care necesită o supraveghere medicală la domiciliu, un cost suplimentar poate fi un serviciu mai costisitor decât viața.

Noutățile aduse de acest proiect de lege nu se opresc însă aici, textul continuând să ne uimească cu lucruri din ce în ce mai interesante, și anume: "Art. 16 Cabinetele medicale în care își desfășoară activitatea medici formatori de medicina familiei pot oferi servicii de educație medicală continuă sau de formare, în cadrul colaborării cu universități de medicină sau cu organizații acreditate ca furnizori de EMC, precum si activități de cercetare conform dispozițiilor legale în vigoare." Cu alte cuvinte, anumiți medici de familie se constituie în unități de învățământ medical universitar și postuniversitar, iar alte cabinete pot efectua activitate de cercetare științifică, adevărate laboratoare de sănătate.

Lăsând la o parte aspectul aducerii în derizoriu a învățământului medical și al educației medicale continue pentru care există universități de medicină și oameni care muncesc și dau examene pentru a putea învăța pe alții și a putea fi numite cadre didactice, ne exprimăm îngrijorarea față de aspectul legat de cercetarea științifică din cabinetele de medicină de familie. Cunoscând dotarea existentă în aceste cabinete, singura activitate de cercetare care se poate efectua este cea legată de studiul efectelor medicamentelor asupra pacienților de pe lista proprie și nu numai. Pacientul român devine astfel în mod legal un cobai de lux pentru studiile pseudoștiințifice ale diverșilor producători de medicamente. Spunem pseudoștiințifice, deoarece, cu dotarea din aceste cabinete nu se pot face studii aprofundate legate de efectele medicamentului, medicul de familie putând consemna cel mult starea de bine, de rău, lipsa de senzații subiective sau decesul pacientului în raport cu medicamentul aflat în studiu.

Și pentru ca toate acestea să nu fie interpretate ca o scăpare legislativă, în Art. 17(1) Cabinetul medical de medicină de familie poate realiza venituri din: plata directă de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terți plătitori; contracte de cercetare; contracte pentru activitatea didactică în educația universitară și postuniversitară; se fac precizările necesare pentru a nu exista nici un dubiu cu privire la o adevărată reformă a sănătății, cercetării științifice medicale și a învățământului medical.

Despre coerența și unitatea acestui pachet legislativ nu vom oferi decât un alt exemplu, de altfel nu minor, întrucât pe acest exemplu se bazează două legi distincte. Este vorba, în primul rând, de legea privind înființarea Școlii Naționale de Sănătate Publică și Management Sanitar, o lege prin care se atribuie monopolul formării specialiștilor în managementul sanitar unei singure instituții, încălcându-se flagrant autonomia universitară și ducând la desființarea catedrelor de sănătate publică și management sanitar din universități, care își pierd astfel obiectul muncii, totul în favoarea unei catedre formate din cinci cadre didactice cu sediul la București, un fel de Academie Ștefan Gheorghiu a managementului sanitar, singura abilitată să producă managerii din unitățile sanitare. Dar nu acesta este lucrul care ne intrigă cel mai tare, ci faptul că prin a art. 1. se înființează Școala Națională de Sănătate Publică și Management și Sanitar (SNSPMS), instituție publică cu personalitate juridică, cu sediul in Municipiul București, Str.Vaselor nr. 31 sector 2, coordonată direct de Ministerul Sănătății Publice (sic!) si Ministerul Educației și Cercetării, prin reorganizarea Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare care se desființează.

Toate bune până aici, dar ce ne facem că în același pachet legislativ, la Proiectul de lege privind asistența comunitară, "Art.7 (1) Pentru realizarea programelor naționale de asistență comunitară se înființează Unitatea de Management a Programelor de Asistență Comunitară (UMPAC) în cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, numită în continuare UMPAC.

Pe cine să credem deci? Pe domnul ministru când propune să se desființeze Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare sau pe domnul ministru cînd semnează constituirea unei noi structuri în cadrul institutului proaspăt desființat?

Nu vreau să închei înainte de a face referire și la un singur aspect din mult discutata și disputata Lege a spitalelor. Dacă în legea 270/2003, aflată în vigoare, la "Art. 45. - (1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum și a celorlalte categorii de personal se stabilește potrivit legii.

(2) Cadrele didactice care își desfășoară activitatea în unitățile sanitare prevăzute la art. 6 și 7 (spitalele clinice și universitare), precum și în unitățile asimilate acestora, beneficiază de o indemnizație de 50% din drepturile salariale cuvenite funcției și gradului profesional, acordată în plus față de retribuția cuvenită din învățământ.

În noul proiect de lege, cu toate completările ulterioare, aliniatul 2 este abrogat. Ceea ce înseamnă că pentru munca desfășurată la patul bolnavului, în sala de operație, în laboratorul clinic, cadrul didactic nu primește nici o indemnizație, singurul lui venit fiind cel de la învățământ. Mai grav este că prin dispariția acestei prevederi, cadrul didactic nu este angajat al spitalului clinic respectiv, putând fi cel mult tolerat! Și asta în timp ce medicul de familie are prevederi bugetare pentru educația universitară și postuniversitară!!!

Aceasta este într-adevăr reformă sanitară, chiar o răsturnare cu susul în jos!

Vă mulțumesc pentru atenție!

  Gelil Eserghep - declarație politică intitulată Opriți etatizarea Registrului Comerțului!;

Domnul Gelil Eserghep:

"Opriți etatizarea Registrului Comerțului!"

Săptămâna trecută au avut loc la comisii dezbaterile proiectului de lege privind Camerele de Comerț și Industrie din România. Acesta are ca scop reglementarea și îmbunătățirea activității din acest domeniu important pentru comunitatea de afaceri din țara noastră. Cele mai aprige discuții s-au desfășurat pe marginea trecerii Oficiul Național al Registrului Comerțului - o instituție foarte importantă într-o economie de piață - de sub autoritatea Ministerului Justiției spre cea a Camerei de Comerț și Industrie. După mai bine de trei ani de când Ministerul Justiției a pus mâna pe
valoroasa instituție, disputele privind subordonarea acesteia au fost reluate și mai vehement.

Între anii 1990-2002, Registrului Comerțului a funcționat în cadrul Camerelor de comerț și industrie, acestea fiind organizații non-guvernamentale independente, persoane juridice de plin drept, care nu se află sub controlul nici unei alte entități publice, cu caracter autonom, având drept scop promovarea comerțului și industriei românești pe plan intern și extern. Încă din 1868, Registrul Comerțului a fost, cum este și normal, de altfel, sub tutela Camerei de Comerț, și fiecare negustor trebuia să se înscrie în acesta.

De la preluarea O.R.C. de către Ministerul Justiției, activitatea acestui organism a funcționat greoi, în sensul că au crescut în mod nejustificat costurile tuturor operațiunilor care, în loc să fie simplificate și eficientizate, au intrat sub incidența unor proceduri de multe ori aberante și la costuri total nejustificate.

Motivele pentru care ministrul justiției, Monica Macovei, se opune trecerii Registrului Comerțului în organizarea Camerelor Teritoriale sunt eronate. Ministrul se opune acestei inițiative legislative invocând "existența unei directive europene" și "necesitățile de integrare europeană pe Capitolul 5". Însă nu există nici o directivă europeană care să solicite ca evidența firmelor să fie ținută de Ministerul Justiției. Dimpotrivă, acesta este un domeniu în care Comisia Europeană nu intervine și pe care fiecare țară și-l reglementează după cum crede de cuviință. Iar tendința în Uniunea Europeana ar putea fi ilustrată de cele mai recente măsuri legislative de acest fel, cele din Luxemburg și Italia, care alocă responsabilitatea înregistrării firmelor și a gestionării bazei de date referitoare la acestea sistemelor camerale din țările respective.

"Celebrul" capitol 5 se referă doar la medicamente și la trademark UE, și nu poate fi invocat pentru a menține Registrul la Ministerul Justiției. În organizarea Ministerului Justiției, Registrul Comerțului nu a funcționat mai bine, ci a funcționat mai prost și mai scump. Ministerul respectiv a mărit numărul de personal angajat, deși procedurile fuseseră simplificate, iar Registrul a fost, prin efortul Camerelor de Comerț, masiv modernizat, s-au mărit cheltuielile cu spațiile utilizate, pe care a fost nevoit să le închirieze la prețuri uneori spectaculoase. Menținerea în continuare a Registrului Comerțului la Ministerul Justiției este o decizie care reduce transparența mediului economic românesc, îngreunează sau face imposibilă obținerea rapidă a informațiilor referitoare la firme și afaceri și mărește inutil birocrația în economie. Registrul Comerțului poate și trebuie să revină în organizarea Camerelor de Comerț, spre binele întregii comunități de afaceri din România.

Ne punem întrebarea, de altfel firească, de ce vrea să-și subordoneze în continuare această instituție Ministerul Justiției. Răspunsul este simplu, de fapt, actuala putere vrea să-și extindă din ce în ce mai mult controlul politic asupra cât mai multor instituții.

  Adrian George Scutaru - intervenție politică intitulată Teama străzii și educația de compromis;

Domnul Adrian George Scutaru:

"Teama străzii și educația de compromis."

Săptămâna trecută, o întâmplare nefericită a umbrit sărbătoarea Zilei Naționale. O elevă din București a fost înjunghiată de prietenul ei chiar în biroul directorului instituției. Acest fapt aduce în prim plan o discuție mai veche, despre siguranța din școli și gradul tot mai mare de violență, care fac din copiii noștri subiecte pentru știrile sângeroase.

sunt foarte greu de găsit adevărații responsabili pentru aceste lucruri. Cui să aparțină vina? Direcțiunii școlii, care a oferit "cadrul" pentru ca așa ceva să se întâmple, părinților, pentru neimplicarea în viața copilului, sistemului, care nu are grijă de cei lipsiți de apărare? Cazul acesta trebuie extras dintr-un context mai amplu și sumbru, alături de altele, similare. Recent a mai fost un episod în care un elev își amenința cu pumnul profesoara, iar prin septembrie, jurnalele vorbeau despre două eleve care s-au luat la bătaie în curtea școlii. Extinzând aria de discuție, ne putem, de asemenea, referi, la multiplele cazuri de filme pentru adulți cu actrițe și actori minori.

Aceste fapte sunt de o gravitate maximă și trebuie să ne întrebăm: unde am greșit? Undeva, pe drum, ne-am pierdut copiii din ochi și ne-am bizuit pe alții să ni-i îndrume - educatori, învățători, profesori, oricare alt străin din afara căminului, "delegat" cu educația copiilor. O educație de compromis. Asta în timp ce noi avem alte priorități.

Ce-ar fi de făcut? Consider că soluțiile nu stau în regulamente de ordine interioară sau în proiecte de lege drepte, croite pe schelete sociale strâmbe. Soluțiile ar trebui să fie formulate în interiorul fiecărui cămin în parte, cu părinții și copiii deopotrivă, la aceeași masă invizibilă a tratativelor. Pentru că familia va fi mereu celula de bază a societății și acolo trebuie centrată toată atenția.

Și poate că, apoi, vom putea ieși pe ușă cu încredere și fără teama străzii.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Mândria de a fi român!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Mândria de a fi român!"

Am uneori impresia că încă nu știm cum să ne bucurăm de ziua națională. Sentimentul apartenenței la o comunitate națională este ceva ce nu se poate învăța decât în cadrul familiei, poate și în școală, la orele de istorie.

Dar este de datoria noastră ca români, și în primul rând a parlamentarilor, să oferim importanța cuvenită zilei naționale. Măcar o dată pe an putem renunța la diferențele doctrinare între partidele noastre, la micile "împunsături" caracteristice de altfel lumii politice, și trebuie să oferim viitoarei generații o imagine cât mai bună.

Deja, ziua de 1 Decembrie a devenit un eveniment mediu asemănător cu unul monden, în care persoanele publice fac totul pentru a fi văzute de mass-media la diverse manifestări.

Drapelul, simbolul cel mai simplu al unei națiuni, lipsește încă din casele noastre și chiar din instituțiile statului, ceea ce este rușinos. Am văzut, cel puțin în Constanța, doar câteva case în fața cărora era arborat drapelul național.

Observ cu regret la tânăra generație un dezinteres din ce în ce mai mare față de istoria națională și mai ales față de evenimentele cele mai însemnate ale poporului nostru. Vina este exclusiv a noastră, a părinților, a profesorilor, a formatorilor de opinie.

Ceva trebuie schimbat în comportamentul nostru, al tuturor, în ceea ce privește felul cum vedem ziua națională și ce reprezintă acest prilej de bucurie și de mândrie pentru noi, românii.

Vă mulțumesc.

  Dan Horațiu Buzatu - intervenție politică intitulată PSD este obsedat de adoptarea bugetului de către alte forțe politice;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"P.S.D. este obsedat de adoptarea bugetului de către alte forțe politice"

Vă mărturisesc că spectacolul scrisorilor, oferit de liderii P.S.D., devine din ce în ce mai interesant. După ce un timp, Ion Iliescu a lăsat deoparte beletristica pentru a se dedica stilului epistolar, după ce am asistat și la încercările succesorului său în ale președinției PSD de a se afirma în același domeniu, iată, acum asistăm la o nouă etapă: probabil nebăgat în seamă de destinatarii p.s.d.-iști, Geoană nu le mai scrie alor lui, acum le scrie alor noștri.

Astfel, săptămâna trecută, numitul Geoană i s-a adresat prin intermediul unei scrisori deschise primului-ministru, domnului Călin Popescu-Tăriceanu. Apoi, ca și cum asta nu ar fi fost nimic, sau poate pentru a-și mări șansele ca epistola să îi fie de cineva citită, i s-a adresat și Președintelui României, domnului Traian Băsescu.

Lăsând la o parte traficul epistolar aflat în creștere la PSD, lăsând la o parte și pretenția aiuritoare exprimată de semnatar, de a nu se promulga Legea bugetului, nu putem să nu remarcăm argumentele folosite de autor în scrisoarea adresată Președintelui. Citez doar câteva pasaje din respectivul text: "a vota bugetul pe bandă rulantă, profitând de absența Opoziției, (...) arată lipsă de cultură democratică (...) Nicolae Ceaușescu (?) ar putea fi invidios (...) Coaliția de dreapta a reușit să depășească performanțele Marii Adunări Naționale prin ritmicitatea cu care parlamentarii Alianței au ridicat mâna la fiecare articol ".."

Nu știu dacă primul-ministru s-a distrat la citirea acestei scrisori sau dacă a aruncat-o la coș. Știu însă cu certitudine că plagiatul este o boală care nu s-a eradicat încă din PSD. Pasaje întregi din scrisoarea către primul-ministru sunt copiate și folosite și în scrisoarea către Președinte. Sau nu e vorba de plagiat ? ".. Atunci e vorba de economie la fondul lexical "..

Oricum, noi, cei care ne aflăm sub aceeași cupolă cu autorii acestor scrisori, trebuie să facem câteva precizări.

Emil Bobu nu ar fi putut să fie invidios pentru modul în care s-a votat proiectul de buget pe 2006, dintr-un motiv foarte simplu: și-ar fi consumat întreaga doză de invidie cu un an în urmă, cu ocazia dezbaterii și votării proiectului de buget pe 2005. Pentru cine a uitat, îi reamintesc că atunci, în numai câteva ore, banda rulantă coordonată de PSD a funcționat ireproșabil. A acuza actuala Putere că după trei săptămâni de luptă cu obstrucțiile și blocajele generate de tandemul PSD - PRM a încercat să adopte bugetul într-un timp relativ util, mi se pare un non-sens și o dovadă de lipsă de respect față de colegii de parlament.

Este adevărat, ultimele articole ale bugetului au fost votate în absența Opoziției. Nu este vina majoritarilor că parlamentarii Opoziției au părăsit lucrările. De altfel, părăsirea lucrărilor nu a avut alt scop decât blocarea totală a dezbaterilor, calculele celor care au decis ieșirea din sală fiind date însă peste cap de mobilizarea parlamentarilor Coaliției.

Mai trebuie clarificat un aspect: președintele de ședință nu a "jignit deliberat" Opoziția. Mă mir însă că reprezentanții PSD, în calitatea lor de parlamentari, nu s-au simțit jigniți de faptul că au fost și ei angrenați să suporte, la un proiect de lege capital pentru România, amendamentele "bătaie de joc" ale domnului Funar. Nu numai că nu s-au simțit jigniți de aruncarea în desuet a unor proceduri parlamentare, dar au fost și părtași. Dar despre toate aceste aspecte, liderii PSD nu i-au scris nimic președintelui Băsescu.

P.S. Pentru următoarele scrisori pe care domnul Geoană intenționează să le redacteze pentru bugetele din anii următori, îl rugăm să instituie relații de invidie între Tăriceanu și Constantin Dăscălescu pentru bugetul 2007, cu Petru Groza pentru bugetul 2008, cu Ion Gheorghe Maurer pentru 2009, Ilie Verdeț pentru 2010, Manea Mănescu pentru 2011...

Și lista poate continua.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Ghiță Funar: de la măscărici local spre bufon național;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Ghiță Funar: de la măscărici local spre bufon național"

Aș fi dorit ca această declarație politică să o susțin în plen săptămâna trecută, dar nu am reușit, deoarece nu s-a alocat timp pentru intervenții în ultima perioadă.

Mă simt îndreptățit și dator să fac următoarea declarație politică, care îl are în centrul ei pe "minunatul" om al vorbelor, pe fostul "veșnic primar", pe actualul parlamentar - colegul nostru Gheorghe Funar. În primul rând, aș vrea să punctez câteva dintre cele mai importante "realizări" ale primarului Gheorghe Funar, după care voi reaminti unele inițiative legislative ale actualului senator, atât de "importante" pentru țară și pentru bunăstarea cetățenilor ei.

După ce, timp de 12 ani de zile, cele mai importante preocupări ale mandatelor sale au fost colorarea municipiului Cluj-Napoca în roșu, galben și albastru (bănci, stâlpi, trotuare, coșuri de gunoi stradale), construirea unor statui de prost gust și izgonirea investitorilor, domnul parlamentar Ghiță Funar s-a gândit să nu-și irosească, în acești ani de detașare forțată din Cluj, talentul și să coloreze dezbaterile cu zeflemele fără sens, cu glumițe de care numai domnia sa și câțiva colegi din băncile PRM, veniți în concediu în Parlament, se mai distrează.

După ce ani de zile a blocat activitatea Consiliului Local Cluj-Napoca și implicit a municipiului, prin interpretarea Legii nr.215 de la sine putere, și după ce a recurs la tot soiul de măsuri abuzive sau hilare, precum expunerea de oase în sala de Consiliu, domnul parlamentar Funar dorește să blocheze și activitatea Parlamentului României, prin depunerea a sute de amendamente aberante, completări fără sens la Legea bugetului, alocuțiuni fără finalitate, toate cu intenția vădită de a tergiversa adoptarea unei legi de care România are nevoie.

Ce a făcut domnul Funar de când ne "onorează" cu prezența sa în Parlamentul României? Domnul Funar s-a gândit că cea mai importantă problemă a României în acest moment este UDMR și a propus o inițiativă neconstituțională pentru a interzice accesul la funcții guvernamentale a cetățenilor români posesori de legitimații de maghiar. O altă trăsnaie legislativă a constituit-o inițiativa de a instala plăcuțe portocalii la intrarea în orașe, cu inscripția: "Să trăiți bine!". Simțind nevoia să își justifice indemnizația, domnul Funar s-a gândit să oblige prin lege familiile de români să dețină o Biblie, cumpărată din fonduri de la bugetul de stat. Probabil uimit de propriile idei, din ce în ce mai apăsătoare, domnul senator Funar și-a găsit o metodă de controlare a geniului creator, așa că și-a propus o inițiativă legislativă: controlul psihiatric periodic și obligatoriu al demnitarilor.

Stimați colegi,

mă simt nevoit, în calitate de parlamentar al județului Cluj, să va informez că domnul Funar nu este ceea ce se poate numi un reprezentant al circumscripției numărul 13. Clujenii sunt oameni cu bun simț, știu să fie responsabili, toleranți, au un umor inteligent și preferă să facă mai mult decât să vorbească. Prin urmare, domnul Funar nu se regăsește în nici una dintre aceste calități specifice locuitorilor de pe malul Someșului. Domnul Funar crede că dacă face pe "bau-bau" cu maghiarii din România, poporul român va trăi mai bine, iar dacă face pe măscăriciul în Parlament, își va retrăi "perioada de glorie" de la Primăria Cluj-Napoca și va apărea din nou pe prima pagină a ziarelor.

"Faptele" colegului nostru arată cu siguranță că locul lui Gheorghe Funar nu este la Cluj-Napoca, nici în Parlamentul României. Clujenii au ales, după ani de propagandă, izolare și manipulare, să îl trimită pe Ghiță Funar la coșul de gunoi al istoriei municipiului Cluj-Napoca. Singura lui șansă a fost PRM, care a considerat că locul ideal de desfășurare pentru un om care nu a realizat în viața lui decât kitsch și conflict este Parlamentul României. După trei mandate de bufon-șef în subiectele zilnice ale mass-mediei clujene, Ghiță Funar, prin intervențiile sale, tinde acum să devină măscărici național; asta după ce clujenii l-au eliminat din cursa pentru Primăria Cluj-Napoca pentru simplul motiv că au înțeles că el nu mai reprezintă Clujul - dacă l-a reprezentat vreodată...

Prin această declarație politică, doresc, de asemenea, să fac un apel către toate partidele politice, pentru a nu mai folosi Parlamentul României ca pe o debara în care să-și depoziteze produsele expirate. Nu acesta este rolul acestui for și nu aici este locul în care să-și exprime frustrările vieții diverși politicieni aflați la apusul carierei. Este un deserviciu pentru tinerii care doresc să facă lucruri pozitive în Legislativul românesc, este o frână pusă în calea bunului mers al procesului de legiferare din România și este o pată neagră aruncată pe fața unei clase politice care începe să promoveze valori, și nu imagini.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Miron Ignat - intervenție politică intitulată Alegeri parlamentare în Cecenia;

Domnul Miron Ignat:

"Alegeri parlamentare în Cecenia"

Pe data de 28 noiembrie anul curent au avut loc în Cecenia alegeri parlamentare, în urma cărora au fost aleși 58 de parlamentari din cei aproximativ 350 de candidați înscriși în cursa pentru obținerea unui mandat în noul parlament bicameral cecen, primul după adoptarea noii Constituții republicane, prin care a fost stabilit statutul Ceceniei ca subiect al Federației Ruse.

Este îmbucurător faptul că, în ciuda istoriei zbuciumate a acestei mici republici și a violențelor din zonă, democrația se instaurează simțitor, după mai bine de 10 ani de conflict. Organizarea și desfășurarea alegerilor parlamentare fără incidente majore a dovedit încă o dată că regiunea Caucazului de Nord este suficient de matură să reintre pe un făgaș economic, politic și social normal.

Prezența observatorilor trimiși de Rusia, Liga Arabă și Organizația Conferinței Islamice, care au monitorizat scrutinul, precum și validarea alegerilor au confirmat desfășurarea în condiții normale a alegerilor, în ciuda atacurilor virulente din presă, care au catalogat scrutinul drept o "farsă".

La scrutin a participat și un grup de deputați ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nu în calitate de observatori, ci într-o vizită de documentare, în urma căreia a fost salutat faptul că alegerile s-au desfășurat fără violențe și s-a reafirmat speranța că acest eveniment va reprezenta un pas hotărâtor în instaurarea unui climat de pace și stabilitate în regiunea Caucazului de Nord.

Orice om cu frică de Dumnezeu dorește să trăiască în pace, în înțelegere cu toți vecinii, într-un climat politic democratic.

Cu groază, de-a lungul anilor, am primit vești despre anumite atrocități și atacuri banditești săvârșite de teroriști asupra populației pașnice, asupra oamenilor nevinovați și chiar asupra copiilor și bătrânilor.

Consider că o dată cu alcătuirea noului parlament ales în mod democratic se va pune capăt actelor teroriste.

Salut cu bucurie reinstaurarea democrației în mult încercata Republică Cecenă, și-mi exprim speranța că vom vorbi pe viitor de o Cecenie stabilă, pașnică, intrată pe făgașul normal și firesc al dezvoltării economice durabile și stabile.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată Convenția Carpatică;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Convenția Carpatică"

În zilele de 18 - 19 noiembrie 2005, la invitația Centrului Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC) a avut loc la București o reuniune consacrată problematicii Convenției Carpatice. Organizarea s-a realizat prin Asociația PRONATURA UNESCO (ONG), aici au participat reprezentanți REC, reprezentanți PRONATURA (d-nii Peter Lengyel și Emilian Brândușel) și alte organizații nonguvernamentale. Printre participanți, pentru prima dată au fost invitați și reprezentanți ai Forumului Montan din România, și anume domnii prof. dr. Radu Rey- președinte, conf. dr. arh. Gh. Ionașcu - vicepreședinte. Alte asociații prezente la reuniune au fost: Asociația pentru Dezvoltare Rurală Montană-"Romontana", Agenția Națională a Zonei Montane/ MAPDR reprezentată de dr. ing. Gheorghe Pogan, Centrul de Formare și Inovație pentru Dezvoltare în Carpați -CEFIDEC - Vatra Dornei, precum și Reprezentanții MAPDR (conf. N. Crăciun) și MMGA - punct focus pentru Convenția Carpatică, dl. Ilie Maxim.

În cadrul acestei reuniuni s-a prezentat situația la zi din cadrul Convenției Carpatice, la care țări precum: Ungaria, Republica Cehă și Ucraina au ratificat convenția, însă România, Polonia, Serbia și Muntenegru nu au ratificat-o.

A fost clară insistența Ungariei, prin reprezentantul Peter Lengyel - cetățean român de etnie maghiară - care nu reprezintă interesele României, de a deține o influență majoră în Carpați, în ciuda faptului că această țară este una fără munți. Totodată, s-a reliefat că prezența României la aceste întruniri a fost insuficientă, proporția de participare a reprezentanților din celelalte țări mai sus menționate a fost de circa 10 la 1, chiar dacă acești reprezentanți nu aveau o pregătire corespunzătoare unei asemenea întâlniri.

Legătura în România s-a ținut doar cu asociația PRONATURA, Ministerul Mediului și Gospodăriile Apelor, fiind evitate instituțiile specializate, ca: MAPDR, Centrul de Formare și Inovație pentru Dezvoltare în Carpați și altele.

O concluzie importantă la această reuniune a fost aceea că deși Convenția Carpatică nu va fi ratificată, ea va intra oricum în funcțiune, însă se vor pierde toate oportunitățile.

Această convenție se referă explicit la zonele de munte și populația care ocupă aceste zone pe care Peter Lengyel, făcând jocul Ungariei, le dorește deșertificate și depopulate.

Prin poziția Forumului Montan din România s-au exprimat următoarele sugestii:

  • Aducerea de amendamente la textul Convenției Carpatice. Prin aceste amendamente, arealul de aplicare să se refere numai la zonele montane ale Carpaților care sunt delimitate prin acte oficiale, în conformitate cu Rezoluția nr. 1257/1999 și completările ulterioare ale Comisiei Europene, și textul Convenției să fie completat prin acordarea unei mai mari importanțe problemelor de mediu și biodiversitate, în concordanță cu problemele populației stabile, și măsurile restrictive să fie acompaniate de compensații, pentru a evita golirea de populație din zonele de munte, ca în Slovacia, Ucraina, care nu sunt un bun exemplu pentru România;
  • Se propune și reformularea Art. 7, privind "Agricultura și Silvicultura durabilă" prin menținerea modului tradițional de exploatare a pajiștilor naturale și de cultivare a terenurilor, luându-se măsuri adecvate în planificarea și implementarea politicilor agricole specifice zonelor montane, ținându-se cont de importanța florei naturale furajere și de interesele economice vitale și durabile ale locuitorilor stabili din zonele montane carpatice. Totodată, părțile vor urmări aplicarea de politici agricole specifice muntelui, ținându-se cont de importanța ecologică a ecosistemelor montane din Carpați și politicile care au ca scop desemnarea ariilor naturale protejate, fără a se aduce afectări semnificative populației locale și cu atribuirea de compensații durabile echivalente.

Privind Ratificarea Convenției Carpatice avem următoarele observații și propuneri:

  • Având în vedere faptul că România deține circa 60% din Munții Carpați, ar avea dreptul legitim de a deveni "pilot" în cadrul Convenției Carpatice, și este de neacceptat ca Secretariatul Permanent al Convenției să fie în altă țară decât România " Convenția de la Viena ar accepta, în acest sens, Brașovul.
  • O adevărată problemă este că Ungaria poate pretinde o poziție semnificativă, deși deține un număr de 9 localități, față de România, care are 745 de localități în zone montane.
  • Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și MMGA trebuie să-și definească o poziție clară și să țină cont de interesele populației montane în mod egal cu cele ale mediului și biodiversității, neacceptând nici o clipă amestecul Budapestei în problema Carpaților românești.
  • Extrem de important este să se țină cont că sistemul agricol din Cehia, Slovacia și Ucraina a condus la depopularea munților, care este incompatibil cu sistemul agricol montan din România, transferul de idei putând avea doar un singur sens: dinspre România spre alte țări carpatice.
  • Este necesară promovarea unui Plan coordonator de Amenajare a Teritoriului Euroregiunii Munților Carpați dar, totodată, și promovarea unui Program de Dezvoltare Montană Durabilă.
  • Una din propuneri se referă la echipa de experți și la pregătirea pe care trebuie să o aibă la următoarele reuniuni.
  • De luat în considerare ar fi și costurile pe care ratificarea Convenției Carpatice le implică pentru România.
  • Elemente importante de realizat în România ar fi ca MMGA să coopereze activ cu MAPDR pe tema Convenției și crearea unui grup de lucru la nivel național, fiind reprezentate de un calificat al MAE care să asigure continuitatea membrilor grupului de lucru, dar care să nu fie de etnie maghiară, ATENȚIE!

Pentru asigurarea cadrului democratic ar fi necesară organizarea unei Consfătuiri pe tema Convenției Carpatice, la care să participe primarii localităților montane, instituțiile centrale și cele specifice implicate și organizațiile neguvernamentale ce activează în zona montană.

De ce România a fost reprezentată de un ungur șovin, care dorește mutarea centrului de greutate al Convenției Carpatice în Ungaria? Ce măsuri vor fi întreprinse pentru ca Brașovul să fie orașul ce găzduiește secretariatul Convenției? Acțiunea Guvernului trebuie îndreptată spre promovarea interesului României în acest sens, și nicidecum acceptarea jocului Ungariei, care duce o politică de deșertificare și depopulare a Carpaților României, pentru acoperirea afacerilor murdare cu lemn a "șacalilor" din UDMR.

  Ion Luchian - despre opoziția continuă pe care o întâmpină Puterea din partea celor numiți de PSD în aproape toate structurile statului;

Domnul Ion Luchian:

Una din problemele importante pe care actuala Putere trebuie să o rezolve cât mai repede, pentru a-și putea pune în aplicare programul de reformă, este opoziția continuă pe care o întâmpină din partea acelora numiți de PSD în aproape toate structurile statului, la nivel local sau central, care au în continuare o mare putere de decizie în instituțiile în care se află.

În cei patru ani - triști pentru România - de guvernare PSD, acesta a reușit să-și impună oamenii în cele mai importante sectoare ale societății - justiție, poliție, administrație publică, servicii secrete, sindicate etc. - controlând, în acest fel, total aceste sectoare pe perioada guvernării sale, reușind ca și astăzi, deși nu se mai află la putere, prin acești oameni să acționeze ca o contraputere la inițiativele guvernului Tăriceanu.

Degeaba susțin membrii actualului guvern inițiative benefice pentru țară, care ne apropie și mai mult de standardele Uniunii Europene, pentru că aceste inițiative, transformate în legi de votul Parlamentului, trebuie puse în aplicare de un număr important de instituții și, din păcate, multe dintre aceste instituții sunt controlate și astăzi de oameni fideli PSD-ului.

Am să vă dau un exemplu în acest sens. În Raportul de țară al României, de acum câteva săptămâni, Comisia Europeană, deși remarca progresele enorme făcute de actualul guvern în a asigura independența justiției, sugera că ar fi mai bine ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii, care sunt și președinți de instanțe, să aleagă între una din aceste două funcții.

Or, dacă vă aduceți aminte, o propunere exact în acest sens se găsea în pachetul de legi ale justiției inițiat de doamna ministru Monica Macovei, propunere pe care, însă, Curtea Constituțională, ai cărei membri sunt, în mare parte, numiți de PSD, unii dintre ei chiar din rândurile membrilor PSD, a considerat că această propunere este neconstituțională, trebuind să fie scoasă din lege.

Și acesta este numai un exemplu din multele de acest fel în care au fost implicate numeroase instituții românești, la nivel central, cât și local.

De aceea, consider că actualul guvern nu va putea realiza ceea ce și-a propus decât atunci când, în conformitatea cu legea, va reuși să îi înlocuiască pe cei numiți de PSD în diverse funcții de conducere, și care nu fac altceva decât să boicoteze reformele actualului guvern.

Eu nu mă gândesc la declanșarea unei vânători a membrilor PSD din instituțiile publice, ci propun să se acționeze conform legii, și acolo unde se va dovedi că singurul criteriu de numire în funcție a fost unul politic, să se treacă la înlocuirea acestora. Criteriul care trebuie să dicteze este cel al competenței. Nu trebuie să-i înlocuim pe oamenii lor cu oamenii noștri, pentru că nu poți îndrepta un rău prin alt rău, ci trebuie înlocuiți cei incompetenți, ajunși într-o funcție numai datorită susținerii unui partid, cu oameni competenți, indiferent de opțiunea lor politică personală.

  Ionel Palăr - intervenție politică intitulată Legi clare pentru un viitor mai sigur;

Domnul Ionel Palăr:

"Legi clare pentru un viitor mai sigur"

Săptămâna trecută s-a încheiat greva profesorilor, un protest de proporții care, mai presus de temele pragmatice și de ordin financiar pe care le-a lansat, a zdruncinat conștiința celor dispuși să fie atenți la dimensiunile cu adevărat profunde ale subiectului. Mai exact, ne-am îndreptat privirea spre acele aspecte sistemice, generatoare de probleme.

Este evident faptul că, în această chestiune, punctul de greutate îl reprezintă lipsa banilor. Este foarte dificil să ne întoarcem, de fiecare dată, spre Executiv, în speranța că buzunarele Guvernului nu se golesc, indiferent de revendicările sindicale. În aceeași măsură, domeniul educației este extrem de sensibil la fiecare manevră politică, executată ambiguu sau, mai rău, în necunoștință de cauză. Iată cum, în relația educație - sistem ne aflăm într-un cerc vicios, pe care trebuie să-l facem să dispară.

O primă soluție ar putea fi crearea unui cadru pentru dezvoltarea unor parteneriate public - privat care să vină în ajutorul unităților de învățământ. Mai exact, și comunitatea locală să aibă un rol important în sprijinirea procesului educativ, nu doar autoritățile centrale. Motivația este evidentă: copiii sunt ajutați să crească prin școală, iar școlile, prin finanțări și sponsorizări venite dinspre partenerii privați locali, sunt încurajate să dezvolte programe și să-și ajute elevii să crească.

Desigur, aceste întrajutorări pot funcționa doar asigurându-le pârghiile și mecanismele optime. Aici intervine rolul nostru, al oamenilor politici. Legea sponsorizării este ambiguă. Numeroși agenți economici reclamă cadrul legal ineficient, care, prin limitările impuse, nu-i motivează suficient în a sprijini școlile. Pe lângă această lege, mai există câteva prevederi, din alte legi, cum sunt cele care privesc codul fiscal și finanțele publice, care generează, la rândul lor, confuzii.

În țările cu tradiție democratică, aceste mecanisme sunt foarte bine puse la punct, astfel încât fenomenul se derulează lin, pentru ca ambele părți să aibă de câștigat. Pe același sistem, vom putea încuraja competiția între unitățile de învățământ și ne vom putea lăuda cu un management educațional cu adevărat performant. Ducând raționamentul mai departe, putem afirma că, la final, întreaga societate are de câștigat.

Vom putea astfel pe viitor evita producerea unor proteste de proporții, legitime și drepte, cum a fost cazul recent încheiatei greve a cadrelor didactice.

Vă mulțumesc.

  Ionesie Ghiorghioni - declarație politică intitulată Omul sfințește locul;

Domnul Ionesie Ghiorghioni:

"Omul sfințește locul"

Aproape permanent am auzit de la acest microfon doar fapte negative, reale sau imaginate. Această situație a creat impresia falsă că în România totul merge pe dos, că guvernarea "Alianței D.A." nu poate realiza acțiuni pozitive.

Declarația mea politică își propune să evidențieze faptul că în România se petrec multe schimbări în bine, îndeosebi atunci când conducerile administrative locale acționează hotărât, atunci când comunitățile sunt bine orientate și angrenate pentru atingerea unui scop benefic.

După cum se cunoaște, în perioada aprilie - mai 2005, în județul Caraș-Severin s-au produs inundații catastrofale, al căror efect direct a fost calamitarea pe diverse porțiuni a 26 drumuri județene, 14 drumuri comunale, totalizând 110 km. În diferite orașe au fost inundate străzi, au fost distruse poduri, au fost afectate rețelele de canalizare și lucrările de apărare a malurilor. De asemenea, au fost distruse complet în jur de 21 case, iar foarte multe au fost deteriorate. Practic, în luna mai 2005, județul se afla în stare de calamitare, având 2 orașe - Bocșa și Oravița, precum și 15 comune și sate izolate și paralizate în plan social și economic. Mobilizarea exemplară la nivelul Consiliului Județean, condus de dr. ing. Sorin Frunzăverde, și la nivelul Prefecturii, condusă de dr. Gavril Soran, au asigurat toate condițiile pentru evitarea de pierderi umane și reorganizarea traficului rutier în condiții de siguranță, în vederea aprovizionării populației calamitate.

Guvernul României a repartizat județului suma de 487 miliarde lei vechi pentru readucerea infrastructurii rutiere la parametrii inițiali.

Conlucrarea deosebit de bună existentă în județ între P.D. și P.N.L. în cadrul "Alianței D. A." a permis ca într-un interval scurt de timp, aproximativ 3 luni și jumătate, marea majoritate a drumurilor să fie reparate, modernizate și redate circulației. Modul exemplar în care președintele Consiliului Județean, dr. ing. Sorin Frunzăverde, a condus această acțiune reprezintă un model de management în situații de urgență.

Sub conducerea prefectului Gavril Soran și cu sprijinul Consiliului Județean au fost construite 19 case în 7 orașe și comune. În prezent, ultimele 2 case sunt în curs de finalizare.

Ca urmare, marea majoritate a distrugerilor produse de inundații asupra drumurilor au fost înlăturate. În termenul de finalizare - 31.11.2005 - mai există în curs de rezolvare un număr mic de lucrări de reabilitare. Deoarece multe comune izolate au fost legate de arterele principale de transport din județ prin drumuri modernizate, oamenii au scăpat de neajunsurile cauzate de praf și de distrugerea mașinilor. Astfel, anul 2005 conferă județului Caraș-Severin un grad ridicat de atractivitate pentru investitorii străini.

Declarația mea politică a dorit să evidențieze prin exemplul județului Caraș-Severin, faptul că, prin realizarea unui management modern la nivelul Consiliului Județean și prin mobilizarea exemplară a resurselor umane și materiale se pot realiza acțiuni deosebite în folosul comunităților.

Închei subliniind faptul că, într-adevăr, "Omul sfințește locul"!

Vă mulțumesc.

  Iusein Ibram - evocarea Marii Uniri din 1918;

Domnul Iusein Ibram:

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne fapta istorică a întregii națiuni române, realizată cu inteligență de fruntașii politici, prin voința poporului. Nu victoria militară a stat la baza întemeierii României Unite, ci voința națiunii de a crea temelia teritorial-instituțională care este statul național.

Această unire a dus la libertatea naționalităților conlocuitoare care au reprezentat mereu națiunea româna, dreptul fiecărui cetățean de a se instrui, a-și păstra identitatea etnică și culturală, egalitate și libertate pentru toate confesiunile din stat și instituirea unui regim democratic în viața publică românească.

Cu ocazia comemorării acestor importante momente din viața politică a României, comunitatea turca din România salută acest eveniment istoric care reprezintă unitatea teritorială și culturală a statului român.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - prezentarea unor programe active în domeniul HIV/SIDA în județul Bacău;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Fără îndoială, una din principalele probleme cu care se confruntă societatea românească o reprezintă nivelul tot mai ridicat al infecțiilor HIV depistate, care a ajuns în ultima vreme la cote alarmante.

Dacă românii au devenit mult mai responsabili în ceea ce privește virusul HIV, fapt dovedit de numărul tot mai mare de persoane care se adresează centrelor de consiliere și testare, băcăuanii dețin un trist record la nivel național, 1% din cei testați fiind diagnosticați pozitiv.

În urma analizei efectuate la nivel național au fost testate voluntar peste 11.600 de persoane, de unde au rezultat, în 16 centre deschise, un număr de 40 de persoane depistate pozitiv. La Bacău, din cele 800 de persoane testate 8 au fost declarate seropozitive, ceea ce indică cea mai mare rată de infecție din România.

Având în vedere această situație îngrijorătoare, împreună cu factorii politici responsabili la nivelul județului Bacău am avut consultări în vederea dezvoltării unui program amplu, care să cuprindă acțiuni de informare a populației în ceea ce privește bolile cu transmitere sexuală. Elevii din liceu, dar și din clasele terminale ale gimnaziului vor primi calendare și broșuri care cuprind o descriere a ceea ce înseamnă HIV și SIDA, diferitele boli venerice, modalitatea de infectare, metodele contraceptive, dar și date importante despre organizațiile care sunt active în domeniul HIV/SIDA.

Centrul din Bacău deservește două programe: "Extinderea capacității de consiliere și testare voluntară" și "Prevenirea transmiterii infecției HIV de la mamă la copil."

Primul program constă în programarea testării HIV, cu consiliere în rândul populației, proiect în cadrul căruia este încurajată accesarea gratuită a testului HIV.

Cel de-al doilea program are ca scop informarea femeilor gravide cu privire la riscurile infecției cu HIV și promovarea testului HIV, care reprezintă singura modalitate prin care poate fi depistată prezența virusului în organism. Persoanele infectate vor beneficia de îngrijire multidisciplinară de specialitate: asistență medicală, socială și psihologică. Femeilor gravide infectate li se va asigura pachetul complet de măsuri de prevenire a virusului HIV la făt.

Statisticile arată că, în cazul depistării HIV în primele luni de sarcină, prin aplicarea procedurilor de prevenire, doar 2% din copiii născuți din mame seropozitive vor fi infectați.

Toate aceste eforturi pot fi multiplicate și aplicate eficient dacă o parte din aceste servicii gratuite vor fi preluate de Ministerul Sănătății, în conformitate cu strategia națională HIV/SIDA.

De asemenea, cu participarea activă a Ministerului Sănătății, sunt absolut necesare dezvoltarea și extinderea programului național pentru susținerea pe termen lung a centrelor de prevenire, consiliere și testare a epidemiei HIV, ca o condiție necesară și obligatorie în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

  Manuela Mitrea - intervenție politică intitulată Violența asupra femeilor - o problemă încă nerezolvată!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Violența asupra femeilor - o problemă încă nerezolvată!"

Prevederile internaționale cu privire la drepturile omului vizează astăzi cu siguranță și persoanele de sex feminin.

Principiul conform căruia nici o persoană nu trebuie să aibă de suferit din pricina faptului că aparține unui anumit sex a fost încă de la începuturi parte esențială a declarațiilor ONU. Totuși, discriminarea femeilor mai continuă și astăzi să fie o realitate peste tot în lume, femeilor fiindu-le limitate drepturi esențiale și fundamentale, precum dreptul la viață și la integritate corporală.

Feministele critică conceptul drepturilor omului, susținând că acesta ar viza doar societatea occidentală, și mai ales problemele cu care se confruntă doar bărbații.

Prima problemă gravă este diferențierea omniprezentă dintre sfera publică și cea privată. În mod tradițional, femeia este destinată sferei private, în timp ce bărbatul ocupă sfera publică.

Protecția sferei private este unul din elementele însemnate ancorate în drepturile omului. Acest element deosebit de important a fost introdus pentru a limita puterea și influența statului. totuși, multe state se deservesc de acesta pentru a considera actele de încălcare a drepturilor omului o problemă privată, în care statul nu poate și nu dorește să se amestece. Violența asupra femeilor are loc în cea mai mare parte în sfera privată.

25 noiembrie a fost ziua internațională pentru eliminarea violenței asupra femeilor.

În fiecare an, lumea întreagă consideră acest subiect deosebit de important; seminare, simpozioane, talk-show-uri, mitinguri susținute pentru a demonstra încă o dată că problema violenței asupra femeilor nu s-a rezolvat. Numeroase cazuri devin cunoscute prin intermediul mass - mediei, însă cele mai multe rămân în anonimat.

Româncele continuă, din păcate, să se confrunte și în secolul XXI cu destule probleme, însă dacă azi ele au drept de vot sau aspiră la egalitatea de șanse pe piața muncii, nu același lucru putem spune și despre modul în care sunt tratate în familie.

Referitor la datele statistice care să evidențieze fenomenul violenței împotriva femeilor, româncele preferă încă să păstreze tăcere, rămânând refractare la a deschide acțiune penală atât în situațiile de violență domestică, cât și în cele în care sunt agresate în afara casei. Se estimează totuși, pe baza celor câteva sondaje realizate în ultimii ani, că 30% deține violența domestică, abuzul sexual între 5 și 14%, iar violența împotriva femeii, cu toate formele ei, undeva între 40 si 60%, adică cel puțin una din două femei a trecut printr-o experiența de abuz sau agresare fizică, sexuală ori psihologică din partea unui bărbat, cel puțin o dată în viața ei.

Cauzele violenței împotriva femeilor sunt plasate în zona economicului, patologiei medicale, derutei axiologice - anomiei sociale, în mod excepțional legate de inegalitate de gen ori de sfera drepturilor umane.

Un caz cu totul neobișnuit s-a petrecut în comuna Comanda, județul Mehedinți, și a fost mediatizat într-o oarecare măsură.

În după-amiaza zilei de 6 noiembrie 2005, Popescu Alexandru Violet, de 35 de ani, într-un exces de furie a dat foc întregii familii, apoi s-a sinucis. Familia sa era formată din soție, concubină și patru copii. Toți locuiau în același imobil de mai multă vreme, recidivistul nevoind să renunțe la nici una dintre femei.

În ziua dezastrului, soția i-a spus bărbatului său că nu mai suportă regimul la care este supusă (umilințe, bătăi) și-l va părăsi.

Nebun de furie, criminalul le-a închis în casă pe ambele femei, pe cei patru copii ai lor, a turnat benzină în încăpere și le-a dat foc. Apoi și-a dat, la rândul său, foc. Un copil de 12 ani, concubina și ucigașul au murit asfixiați, restul persoanelor implicate scăpând doar cu câteva arsuri.

Se pune întrebarea dacă a fost de vină doar ucigașul? Din păcate, o parte din vină se revarsă și asupra femeilor, care s-au complăcut într-un asemenea regim de viață. Și nu sunt puține astfel de femei și asemenea situații.

Politica românească în problema femeilor a izolat tematica și rezolvările necesare, pasându-le unui minuscul departament guvernamental, consfințind astfel la nivel decizional și administrativ credința larg împărtășită de români că tema discriminării ar fi una "importată", ca de altfel multe altele. Nici măcar româncele nu se consideră discriminate, după cum arată rezultatele unui studiu efectuat în țările Europei de Est și care plasează populația feminină din România pe ultimul loc între țările foste comuniste în ce privește recunoașterea discriminării la care sunt supuse, la o diferență extrem de îngrijorătoare, peste 10 procente!

Ca parlamentar, dar în special ca femeie, consider că a sosit momentul să facem tot ce ne stă în putință ca asemenea cazuri - tip Comanda - să nu mai aibă loc.

Lev Tolstoi spunea că "toate familiile seamănă una cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei". Însă la fel de adevărate sunt și afirmațiile lui Henri Amiel că "numai prin mijlocirea familiei poți suporta restul lumii și poți lucra pentru lume".

În acest sens, consider că femeile nu vor putea avea un statut corespunzător în familie și în societate atâta timp cât statul nu se preocupă cu adevărat să le rezolve și să le garanteze interesele, să le motiveze corespunzător.

Ca o concluzie, esențială mai ales din perspectiva mijloacelor necesare organizării sistemului de protecție a victimelor violenței domestice, stă obligativitatea guvernului de a înființa și finanța serviciile de sprijin și protecție pentru femeile și copiii abuzați domestic.

Însă, fără un schimb "viu" de idei, principii de lucru și experiență, colaborare cu completare/împletire de mijloace și resurse specifice între factorii de decizie politică și administrativă și inițiativele comunitare, nu se vor obține rezultate palpabile și cu adevărat suportabile pentru femeile victime ale violenței și înspre stoparea violenței.

În campania electorală, Alianța D.A. a promis foarte multe, inclusiv aspecte legate de protecția femeii, cât și a tinerelor familii.

La un an de "guvernare portocalie", România se confruntă cu probleme mai mari decât cele de după conflagrațiile mondiale: șomaj, inflație, lipsa investițiilor, violențe de tot felul, iar concluzia este una singură: azi, majoritatea românilor nu trăiesc bine!

  Marin Almăjanu - comentariu cu privire la organizarea examenului de rezidențiat din acest an;

Domnul Marin Almăjanu:

Mă adresez astăzi plenului Camerei Deputaților pentru a saluta modul de organizare a examenului de rezidențiat din acest an.

Organizarea din acest an a examenului de rezidențiat nu a mai înregistrat incidente și scandaluri de proporții, ca în anii trecuți, fiind demne de salutat măsurile luate de Ministerul Sănătății.

Candidații au apreciat pozitiv măsurile de siguranță dispuse de organizatori. Ei au fost puși să își închidă telefoanele mobile, aceasta fiind una dintre măsurile de siguranță luate de minister.

Ministerul Sănătății a dispus maximă securitate la concursul de rezidențiat, pentru a evita fraude, astfel că, pentru prima dată, autorii subiectelor au fost aleși prin tragere la sorți, comisia a fost izolată pe durata elaborării testelor, iar biletele păzite și distribuite sub paza jandarmilor.

Jandarmii au asigurat atât paza unor săli, cât și transportul subiectelor la concursul de rezidențiat din patru centre universitare: București (pentru specialități chirurgicale și medicină dentară), Cluj-Napoca (specialități medicale și medicină de familie), Craiova (medicină de laborator) și Târgu-Mureș (farmacie).

La această acțiune au participat 58 de jandarmi de la Direcția Generală Jandarmi a Municipiului București, care au asigurat paza la centrul de multiplicare a subiectelor de la Izvorani, iar 170 de jandarmi au păzit 58 de săli și trei centre de colectare și tipărire în Cluj-Napoca.

Concursul din 2005 aduce o serie de noutăți, una fiind aceea că, pentru prima dată, persoanele care au participat la realizarea întrebărilor pentru concursul de rezidențiat au fost desemnate prin tragere la sorți.

În plus, lista cu cei care au fost trași la sorți a fost securizată și transmisă în teritoriu prin intermediul serviciilor speciale de comunicații, ea fiind făcută publică duminică, după desfășurarea concursului.

Pe lângă aceste aspecte pozitive, este important de remarcat totuși faptul că a fost nevoie de o asemenea desfășurare de forțe pentru a se evita incidentele, într-un mediu de intelectuali. Este regretabil că în România anului 2005, medicii trebuie păziți cu arma pentru a se putea organiza în bune condiții un concurs.

Vă mulțumesc.

  Marius Iriza - critici privitoare la organizarea Zilei Naționale a României în municipiul Reșița;

Domnul Marius Iriza:

1 Decembrie, Ziua Națională a României, zi de sărbătoare pentru întregul popor român, a fost transformată de edilii municipiului Reșița, după modelul mai marilor conducători portocalii de la nivel național, într-o zi săracă în evenimente, umbrită de o lipsă totală de organizare și condimentată cu mesaje politice.

Spre surprinderea noastră, de Ziua înfăptuirii României Mari, în Reșița nu au fost organizate depuneri de coroane la nici unul dintre monumentele dedicate eroilor neamului românesc, deoarece autoritățile municipiului, conducătorii municipiului considerau că: "ziua națională a României se sărbătorește, nu se comemorează". Ei uită însă că pentru înfăptuirea idealului național, Unirea Principatelor și formarea României Mari, a curs mult sânge românesc de-a lungul secolelor, iar Ziua Națională a României este un bun prilej pentru a-i comemora pe cei care și-au dat viața pentru pământul strămoșesc, deoarece fără jertfa lor, nu am fi ajuns să sărbătorim înfăptuirea României Mari.

Partidul România Mare, filiala Caraș-Severin, a considerat necesar ca la 87 de ani de la Marea Unire de la 1918, în absența autorităților locale și a reprezentanților celorlalte partide, să aducă un omagiu eroilor neamului și să depună o coroană de flori tricolore la Monumentul Eroilor din municipiul Reșița.

În acest an, s-a văzut din plin lipsa de organizare a ceremoniilor desfășurate cu ocazia Zilei Naționale a României, iar lipsa steagurilor tricolore de pe majoritatea instituțiilor publice, și nu numai, ca și parada unor militari care arătau exact ca Armata Română în prezent, adică puțini, mici și slabi, a făcut ca această zi să aibă o coloratură cenușie, culoarea portocaliului decolorat și murdar.

  Mihai Sandu-Capră - declarație politică intitulată Sindicatul PSD;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

"Sindicatul P.S.D."

Stimați colegi,

În urmă cu 10 ani, un mare lider sindical făcea un pas uriaș pentru cariera sa, schimbând haina sindicală strâmta și murdară cu una elegantă, de politician. Și ca o simplă coincidență, domnul Miron Mitrea a sărit direct în barca puterii din acea vreme. Asta pentru a demonstra cât a luptat pentru drepturile și libertățile sindicaliștilor...

În prezent, nu se mai face trecerea de la lider de sindicat la viața politică. Calitatea de lider sindical nu este nicidecum în conflict de interese cu cea de om politic. Sau cel puțin așa vrea domnul senator Ion Rădoi să ne facă să credem.

Sindicatul cu ideologie social-democrată ne punctează fiecare mandat de opoziție al PSD cu câte o grevă.

Totul a început în 1996, a continuat în 1999, a luat o pauză de 4 ani, ca, așa cum nimeni altcineva nu poate să o facă, guvernarea PSD a reușit să le satisfacă de fiecare dată toate cererile, urmând să se finalizeze acum, cu o grevă ilegală, ce a durat doar 2 zile.

Deși P.S.D. declara că nu are nici o legătură, politica grevistă a acestuia este evidentă. Atunci când interesele PSD și cele ale sindicatelor de la metrou au un numitor comun, în persoana domnului Ion Rădoi, mai este de parcurs un singur pas până la declanșarea grevei. Legăturile dintre grevele de la metrou și PSD au rădăcini adânci, sindicatele de la metrou acționând de fiecare dată ca o masă de manevră la dispoziția PSD.

Lupta sindicalistului-parlamentar Ion Rădoi este departe de a fi una pentru drepturile angajaților. Evidența caracterizează acest război politic.

Este păcat și în același timp nedemocratic ca domnul Rădoi să se folosească de dubla calitatea de lider sindical și de parlamentar în lupta sa pentru putere și avere și sperăm cu toată sinceritatea ca și dânsul să-și dea seama de acest lucru și să renunțe la una dintre cele doua funcții.

  Mircea Valer Pușcă - intervenție politică intitulată Suntem într-un impas constituțional? Da, suntem!;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

"Suntem într-un impas constituțional? Da, suntem!"

Decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor dispoziții din Regulamentele Camerelor Parlamentului, inclusiv prin motivația acesteia, pe lângă faptul că a generat un conflict instituțional, introduce sistemul democratic într-un grav impas constituțional! În motivația deciziei, unii dintre membrii Curții, depășindu-și grav competențele, și-au permis chiar să formuleze texte de regulament.

Cu siguranță, prin depășirea competențelor sale, Curtea Constituțională atentează grav la însăși fundamentele statului de drept. Dar pentru a înțelege mai bine situația creată, trebuie să facem o analiză critică și lucidă, în egală măsură, analiză care trebuie să pornească de la principiile consacrate în Constituție, principii care vizează inclusiv separația puterilor și autonomia instituțiilor.

Separația puterilor este consacrată prin rolul și responsabilitatea fiecăreia, asigurându-se partajarea puterii în așa fel încât conflictul de competențe să fie eliminat. Eliminarea conflictului de competențe presupune că, pe un anumit domeniu, nu pot exista două sau mai multe autorități egal capabile să hotărască. Dacă așa ceva ar fi posibil, ar însemna că pentru acel domeniu există cel puțin două autorități care "fac legea", iar în cazul în care acestea nu au aceeași opinie, cel care trebuie s-o aplice nu poate ști pe care anume s-o aplice! Situația este similară cu acel: "Copilul cu două moașe rămâne cu buricul netăiat!".

În cazul de față, conform art.64 alin. 1 din Constituție, cele două Camere ale Parlamentului sunt singurele competente să-și adopte, prin hotărâre, regulile după care funcționează pentru a-și îndeplini rolul și responsabilitatea de for legiuitor. Aceste reguli constituie Regulamentul fiecăreia. Totodată, Curtea Constituțională este competentă să decidă asupra constituționalității dispozițiilor regulamentare. Dacă fiecare instituție ar fi rămas în limitele propriei competențe, atunci am fi putut afirma că situația a rămas în cadrul reglementat, al normalității constituționale... Dar decizia Curții Constituționale, prin motivația acesteia, se instituie în izvor de dispoziții ale regulamentelor celor două Camere. Această situație, inacceptabilă de altfel, este un abuz asupra Constituției însăși, atâta vreme cât aceasta consacră dreptul inalienabil al Camerelor de a-și adopta propriile regulamente. Dreptul Curții Constituționale de a analiza și, eventual, declara ca fiind neconstituționale anumite prevederi din Regulamente, nu înseamnă și dreptul acesteia de a formula dispoziții de regulament! Faptul că a făcut-o, demonstrează imixtiunea întru-un domeniu în care nu are competențe, pe de o parte, și lipsa de profesionalism a unora dintre membrii Curții Constituționale.

Ce-i de făcut în această gravă situație? Iată o întrebare la care există două moduri de a răspunde: unul în afara sistemului democratic, altul în limitele sistemului democratic.

Cu siguranță, există tentația de a răspunde cu aceeași "monedă", prin încălcarea regulilor democrației. Dacă cele două Camere adoptă această cale, putem fi martori ai unui "război" între instituții și la o escaladare a abuzurilor. Printr-un comportament în "oglindă", Parlamentul poate, prin abuz, să intervină în zona de competență a Curții Constituționale și să se pronunțe acolo unde doar Curtea o poate face, modificând astfel deciziile acesteia...

Al doilea mod de a răspunde este cel care se păstrează în limita sistemului democratic și care face apel, pentru rezolvarea impasului, la instrumentele puse la dispoziție de Constituție și de reglementările în vigoare. Conform art. 80 din Constituție, "președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului..." Suntem acum martori ai unui conflict instituțional privind arogarea de competențe în mod nelegitim de către Curtea Constituțională, prin uzurparea dreptului rezervat doar Camerelor de a-și adopta Regulamentele. Așadar, Președintele trebuie să asigure respectul principiilor consacrate în Constituție și să găsească, prin mediere, soluția pentru a restabili cadrul democratic în care autoritățile sunt obligate să-și desfășoare activitatea. Abia dacă acest examen va fi trecut, putem să ne pronunțăm asupra capacității sistemului democratic din România. Cu alte cuvinte, vom putea constata dacă democrația este una funcțională. Știu că examenul acesta nu este unul ușor, dar odată și odată el trebuie dat, iar rezultatul ne va spune dacă l-am trecut sau am rămas repetenți!

Suplimentar, este nevoie de o modificare a reglementărilor care vizează numirile membrilor Curții Constituționale, în sensul eliminării conflictului de interese. Nevoia este justificată tocmai de suspiciunea unei nepermise influențe politice la momentul luării deciziilor. Rolul pe care unii dintre membrii acesteia l-au jucat în partide politice parlamentare, unele legături de rudenie, sau asimilate acestora, cu membri marcanți ai partidelor politice, pun în evidență existența conflictului de interese!

Încrederea în deciziile Curții Constituționale nu poate exista atâta vreme cât conflictul de interese este prezent și se face simțit în modul de promovare a deciziilor. Ca un efect nedorit al pierderii de încredere în instituție și în deciziile acesteia, dispare treptat și capacitatea Curții Constituționale de a asigura rolul de "garant al Constituției". Așadar, este evident că trebuie făcut ceva, și aceasta cât mai repede, căci orice întârziere este nocivă pentru sistemul democratic în ansamblul său.

Dacă nu se va întreprinde nimic, ne vom confrunta cu situații deloc dorite, în care legi care nu convin Partidului Social Democrat vor fi contestate la Curtea Constituțională, iar Curtea va executa comanda politică!

  Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică intitulată Ziua Minerului;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

"Ziua Minerului"

Sărbătorirea Zilei Minerului, tocmai acum, când se instrumentează o nouă disponibilizare în industria extractivă a României, ar putea părea unora paradoxală. Și, totuși, ziua de 4 decembrie, indiferent de conjunctura economică, a fost și va rămâne sărbătoarea celor ce trudesc în adâncuri. Iar disponibilizările au și ele rațiunea lor de a fi. Menținându-mă pe linia paradoxului anterior, îndrăznesc să afirm că sunt la fel de necesare ca și mineritul în sine. Pentru că modernizarea mineritului nostru este singura sa posibilitate de a supraviețui.

Cândva, în Europa, inclusiv în țara noastră existau foarte mulți mineri. Astăzi au mai rămas puțini. Un proces amplu de restructurare a mineritului, pe cât de dur, pe atât de necesar, a zguduit din temelii această milenară profesie.

Disponibilizarea excedentului de forță de muncă din minerit în schimbul unor plăți compensatorii nu este o invenție românească. Toate țările Uniunii Europene au recurs la această metodă, bazată pe libera opțiune a angajaților, pentru a-și restrânge activitatea minieră, unele mergând chiar până la desființarea acesteia.

Mineritul românesc are o bogată tradiție. Resursele naturale ale țării, atâtea câte ne-au lăsat natura, se află cantonate, în marea lor majoritate, în subsol. Acestea, fie că e vorba de sare, aur, cărbune sau cupru, sunt scoase la suprafață prin munca grea și plină de privațiuni a minerilor. Ei sfredelesc pământul la adâncimi de sute de metri. Activitatea lor nu este totdeauna profitabilă, în sensul negustoresc al cuvântului, dar pe termen lung, privit în perspectiva timpurilor ce vin, mineritul este vital pentru securitatea energetică a fiecărui stat.

M-am născut și trăiesc în județul Hunedoara, cândva o forță a mineritului național, care a dat economiei noastre fier de la Teliuc și Ghelari, cupru de la Băița, aur de la Brad și cărbune din Valea Jiului.

E adevărat, industria noastră extractivă s-a dezvoltat în primul rând pe bază de subvenții. Dar nici subvențiile pentru minerit nu sunt o invenție românească. Ele pot fi întâlnite în aproape toate statele continentului și în primul rând în Germania, în chiar inima Uniunii Europene.

În România mineritul a ieșit înfrânt din ciocnirea dură cu realitatea economiei de piață. Sprijinul politic, asemenea suportului social, atât de necesare acestei activități, au scăzut considerabil. Unii oameni politici n-au înțeles nici până astăzi că mineritul nu poate deveni profitabil prin nesfârșite schimbări de directori, prin simpla răsucire a organigramelor. Reașezarea mineritului românesc pe o temelie economică solidă, salvarea părții sale viabile, în perspectiva unei strategii energetice înțelepte, retehnologizarea și modernizarea, valorificarea eficientă a resurselor minerale indigene, iată câteva deziderate valoroase. Dar cine dorește desființarea mineritului românesc poate fi socotit pe deplin iresponsabil.

Cu siguranță, atitudinea față de mineri este în mare măsură grevată de mineriade, grave tulburări sociale care au frânat procesul de democratizare a țării, diminuând sever credibilitatea externă a statului român. Astăzi știm exact că aceste mineriade nu au fost creații minerești, ci forme, mai mult sau mai puțin abile, de manipulare politică. Minerii au fost simple marionete. Adevărații păpușari, artizanii acelor acte anarhice, își văd liniștiți de afaceri ori stau tolăniți confortabil în fotolii parlamentare.

Doamnelor și domnilor parlamentari.

Aș fi încântată să vă alăturați mesajului meu de felicitare adresat minerilor români cu ocazia zilei de 4 decembrie, sărbătoarea lor de suflet. Să le urăm succes în dificilul și indispensabilul proces de restructurare. Noroc bun! Și să nu uităm că nici o economie din lume nu poate funcționa mult timp fără resurse minerale!

  Nini Săpunaru - prezentarea, pe scurt, a rezultatelor întâlnirii cu reprezentanții corpului profesoral din județul Vrancea;

Domnul Nini Săpunaru:

La sfârșitul săptămânii trecute am organizat la Focșani o întâlnire cu reprezentanții corpului profesoral din județul Vrancea. Cu această ocazie, am dorit să menținem contactul cu această importantă categorie socio-profesională și, în același timp, să ne informăm în mod direct, fără intermediari, asupra problemelor pe care le întâmpină învățământul românesc.

În urma acestei discuții, am înțeles cu toții care sunt cu adevărat problemele pe care le reclamă cei care timp de câteva săptămâni au fost în grevă. Aceste probleme, însă, nu sunt de ieri sau de azi, ele reflectă o stare de fapt existentă în învățământ, ca urmare a unui management defectuos, practicat în ultimii ani de către fosta guvernare P.S.D.

Niciodată P.S.D. nu a avut interesul ca învățământul românesc să progreseze, să fie cu adevărat acel element de bază al societății românești, capabil să aducă plusvaloare.

De ce această politică? Fostul partid de guvernământ a înțeles, în politica pe care a promovat-o, să aplice metodele patentate în anii '50 de regimul comunist de tristă amintire, încercând prin toate mijloacele "aruncarea în beznă" a tinerei generații, probabil singura în stare să aducă acea schimbare de mentalitate de care are nevoie societatea românească.

Rezultatul acestei politici se vede astăzi.

Deși foarte important, aspectul financiar nu este determinant în ceea ce privește reformarea învățământului. Adoptarea și aplicarea unui set de criterii de performanță și premierea în funcție de aceste reguli, modificarea programelor școlare și adaptarea lor la cerințele actuale ale societății românești sunt doar câteva din aspectele pe care Guvernul Tăriceanu le are în vedere pentru îmbunătățirea situației actuale din sistemul de învățământ. De altfel, una dintre prioritățile strategice ale actualului Guvern este tocmai învățământul.

Personal, la nivelul Filialei P.N.L. - Vrancea, voi continua seria de întâlniri cu reprezentanții corpului profesoral, considerând problema învățământului una deosebit de importantă, iar profesorii au nevoie din partea noastră de întreg sprijinul necesar, aceștia fiind pe bună dreptate considerați cea mai importantă componentă a intelectualității românești.

Vă mulțumesc.

  Cătălin Ovidiu Buhăianu Obuf - intervenție politică intitulată Educația - între prioritate și neglijență națională;

Domnul Cătălin Ovidiu Buhăianu Obuf:

Declarație politică intitulată: "Educația - între prioritate și neglijență națională."

Educația trebuia să fie domeniul care, potrivit programului de campanie electorală al Alianței "D.A.", trebuia să primească 6% din P.I.B., însă, se vede treaba că nu a fost altceva decât praf în ochii electoratului și, mai mult decât atât, în ochii profesorilor și al celor care activează în acest sistem.

Nu spune nimeni că este ușor și că problemele nu sunt dintre cele mai acute, dar de aici și până la a afirma că norma didactică este dintre cele mai scăzute din Europa, și bătaia de joc ce reprezintă bugetul alocat Educației pe 2006, îl recomandă pe ministrul de finanțe, Sebastian Vlădescu, ca unul dintre membrii Cabinetului Tăriceanu căruia școala îi este indiferentă.

Cu siguranță că actualul guvern în totalitatea lui nu prea a iubit școala, și iată că s-a ivit un moment prielnic de a se răzbuna pe toate neplăcerile provocate de trezitul de dimineață, făcutul temelor, ieșitul la tablă, corigențele din vară și notele scăzute la purtare, din copilăria și tinerețea acestor bravi miniștri.

Domnilor guvernanți,

Trebuie să înțelegeți că fără educație, această societate în care trăim cu toții deraiază precum un tren sărit de pe șine. Nu luați exemplul președintelui țării, Traian Băsescu, care nu prea a trecut pe la școală, ci luați exemplul marilor scriitori, filozofi, muzicieni, cercetători care și-au dedicat tot talentul și priceperea lor pentru ca noi și copiii noștri să ne putem mândri cu ceea ce ei au creat și lăsat în urma lor.

Au dreptul profesorii la salarii mai mari și la o viață mai bună? Poate da, poate nu!

Important este ca tensiunile din cadrul Alianței "D.A." să nu degenereze, pentru că atunci prioritatea României - o bună relație între P.N.L. și P.D. - s-ar transforma într-o "mare pierdere națională".

A avea "un președinte jucător" nu este ceva rău, dar în condițiile în care acesta să nu fie părtinitor și adeptul culorii portocalii, altfel, din ceva bun se ajunge la ceva foarte rău, și din nou Curtea Constituțională va fi cea care va trebui să decidă dacă greva este sau nu legală, dacă convine sau nu această decizie actualilor guvernanți și, în final, dacă verdictul este cumva în defavoarea Coaliției, membrii Curții vor fi apostrofați drept susținători și adepți ai "sistemului educațional ticăloșit", sau cei care doresc ca în România să se facă carte.

Dacă se vrea, se poate, și în consecință, ar trebui revizuit bugetul pe fiecare minister în parte, pentru ca Educația să nu fie neglijată și catalogată ca "Cenușăreasa" actualului guvern, ci să reprezinte o prioritate națională, privind în perspectiva cerințelor unei societăți cu direcție europeană.

  Sorin Marian Paveliu - declarație politică intitulată Apel pentru o creștere a transparenței actului de control;

Domnul Sorin Marian Paveliu:

"Apel pentru o creștere a transparenței actului de control."

Relatările din presă au adus atenției mele o situație din județul Gorj, pe care îl reprezint în Parlament.

Directorul "cu delegație", al Direcției Agricole Gorj, riscă să fie demis în urma unui control al ministerului de specialitate. Se pare că ocuparea funcției s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii "anticorupție", nr.161/2002, iar activitatea depusă nu a respectat întotdeauna legea. Raportul Comisiei de control nu este public.

Pericolul cel mai mare pentru țara noastră, din punct de vedere al integrării europene, îl reprezintă corupția. Lupta împotriva corupției nu înseamnă arestarea unor mari oameni de afaceri corupți sau a unor politicieni. Acest efort de redresare trebuie să înceapă de la niveluri mai apropiate de cetățean, de la ghișeul de relații cu populația, la instituțiile descentralizate, și de aici, pas cu pas, până la vârful Guvernului.

Pentru a reveni la exemplul acestei declarații politice, directorul "cu delegație" are în mod cert trecere pe lângă cei care l-au numit sau i-au mijlocit numirea. Uneori, între aceștia, așa cum se pare că este și cazul persoanei în discuție, există și strânse legături de rudenie. Este de așteptat ca, după finalizarea controlului, să înceapă o furibundă goană pentru ștergerea urmelor, tocmai cu sprijinul celor care l-au numit. Deschidem, astfel, ușa domeniului mult mai vast, al traficului de influență.

Această situație aduce în discuție două elemente care pot fi corectate prin voința politică: impunerea de sancțiuni pentru încălcarea Legii nr.161/2002 și asigurarea unei minime transparențe în ceea ce privește actul de control.

Corectarea Legii "anticorupție" este o necesitate. O lege fără sancțiuni este ca și inutilă. Cel care o încalcă nu este obligat nici să returneze banii primiți, nici nu este condamnat penal.

Transparența actului de control taie elanul traficului de influență pentru ștergerea urmelor, sport la care românii par a fi campioni, dacă ar fi să analizăm doar ultimii 16 ani.

În virtutea prezumției de nevinovăție, semnalarea publică pe site-ul instituției a unor nereguli evidențiate de un raport de control nu este echivalentă cu o sentință. Un asemenea gest ar fi, însă, un exemplu pentru toți cei în cauză, și o stavilă împotriva uitării, de care beneficiază cei mai mulți care încalcă legea.

Pe de altă parte, cei ce controlează vor cântări de două ori înainte de a face o acuzație care nu este temeinic fundamentată.

De aceea, solicit domnului ministru al agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale să dea un exemplu punctual și personal, oferind presei rezultatele controlului, sancțiunile administrative adoptate și dacă a sesizat sau nu organele de anchetă penale.

În ceea ce mă privește, îmi asum sarcina de a pune în dezbatere un proiect de modificare a Legii nr.161/2002, pentru a adăuga necesarele sancțiuni.

  Adina Ioana Vălean - intervenție politică intitulată Importanța adoptării de către Parlament a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii;

Doamna Adina Ioana Vălean:

"Importanța adoptării de către Parlament a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.65/2005 privind modificarea și completarea Legii nr.53/2003 - Codul Muncii."

Doamnelor și domnilor,

România se îndreaptă către Uniunea Europeană, iar dezvoltarea social-economică trebuie să țină pasul cu acest proces. Reglementarea relațiilor de muncă trebuie să ajungă la un nivel nou, care să corespundă cerințelor anului 2005.

Atunci când definim aceste cerințe, ținem cont de reglementările internaționale în vigoare, de importanța asigurării drepturilor salariaților, dar și de necesitatea imperioasă de a favoriza dezvoltarea mediului de afaceri din România. Dezvoltarea economiei private este singura cale către asigurarea prosperității tuturor cetățenilor.

Avem o democrație consolidată și o economie de piață funcțională. Numai că, ele trebuie să se sprijine pe un sistem legislativ capabil să asigure progresul economic și social. În prezent, realitățile internaționale se schimbă în permanență. Noi țări intră în circuitul economiei mondiale, atrag investitori și caută se dezvolte. Concurența între țări este tot mai puternică, iar România are nevoie de o legislație competitivă, pentru a atrage capital și a se dezvolta. Dorim să fim o destinație pentru investițiile economice străine, dar acest lucru nu se putea întâmpla în condițiile existenței unor prevederi legislative descurajante pentru patroni.

În același timp, pe plan european general are loc un proces de revizuire a legislației muncii. Creșterea economică redusă a determinat statele membre să-și orienteze eforturile, conform strategiei Lisabona 2000, către două domenii principale - creșterea productivității muncii și piața muncii. Din iulie 2005 au fost prezentate noile linii directoare ale Strategiei Europene privind piața muncii (European Employment Strategy).

Deocamdată, modificările aduse Codului Muncii, nu țin cont de aceste noi texte și, din acest motiv, va trebui ca direcțiile esențiale aduse de acestea să fie avute în vedere în viitor. Cu toate acestea, procesul de modernizare a legislației muncii nu mai putea întârzia. În aceste condiții, Guvernul și Parlamentul au adus anumite modificări Codului Muncii. Pentru a se păstra pacea socială, s-a încercat stabilirea unui consens cât mai larg în jurul acestor modificări. La aceasta a contribuit și propunerea Guvernului ca patronatele și sindicatele să ajungă, înainte de promovarea OUG, la un acord în privința Codului Muncii.

Noi, la nivelul Parlamentului și al Comisiei pentru muncă și protecție socială, am depus o activitate susținută pentru a dezbate OUG nr.65/2005 și pentru a îmbunătăți unele dintre prevederile sale. De asemenea, la lucrările comisiei au participat reprezentanți ai sindicatelor și ai patronatelor, astfel încât să poată fi luate în considerare opiniile tuturor celor interesați.

Au fost dezbătute multe amendamente, unele au fost adoptate, iar altele respinse. Noi credem că trebuie să considerăm ca un progres important aprobarea unor prevederi care introduc în legislația românească prevederi cuprinse în Carta Socială Europeană Revizuită adoptată la Strasbourg, la 3 mai 1996, și în unele directive europene. Astfel, s-a introdus ideea că informarea salariaților despre situația întreprinderii trebuie să se facă "cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unității", în timp ce, până acum, dreptul de informare nu era limitat, ceea ce era nefavorabil întreprinderilor.

Noua prevedere este conformă cu Carta Socială Europeană, care prevede acest principiu la art.21 lit.A), ratificată de România prin Legea nr.74/3 mai 1999. Acest text prevede că salariații au dreptul: "a). să fie informați periodic sau la momentul oportun și de o manieră clară despre situația economică și financiară a întreprinderii în care sunt încadrați, fiind înțeles că divulgarea anumitor informații care pot prejudicia întreprinderea va putea fi refuzată sau că se va putea solicita ca acestea să fie confidențiale".

Un alt amendament admis de comisie se referă la modificarea procedurii de informare a persoanei selectate în vederea angajării. Obligația de informare se consideră acum îndeplinită la momentul semnării contractului de muncă sau a actului adițional, ceea ce este în conformitate cu Directiva CE 91/533/EEC, art.3 alin.1 lit.a). De asemenea, perioada de referință pentru calcularea duratei de muncă medii pe săptămână va fi prelungită de la o lună calendaristică, la 3 luni. Prevederea este în concordanță cu Directiva Consiliului UE 2003/88/EC din 4 noiembrie 2003 privind organizarea timpului de muncă (art.16 lit.b). Aceasta prevede o perioadă de referință, care să fie nu mai mare de 4 luni. Limita de 48 de ore este prevăzută în aceeași directivă, alin.6 lit.b).

Credem că o concluzie importantă, care se desprinde din discuțiile pe marginea ordonanței de modificare a Codului Muncii, este necesitatea refacerii legislației patronatelor, astfel încât negocierile dintre partenerii sociali să se poarte între structuri la fel de reprezentative. Parlamentul ar trebui să aibă în vedere, pe viitor, modificarea criteriilor de reprezentativitate pentru confederațiile patronale.

  Marius Rogin - declarație politică cu titlul Aprecieri pozitive la adresa României;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Aprecieri pozitive la adresa României."

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată-ne la aproape un an de zile de la data la care România a ales o altă cale spre dezvoltare, și tot un an de zile de la data la care noul guvern și-a stabilit ca obiectiv prioritar aderarea la Uniunea Europeană, la începutul anului 2007.

Îndeplinirea, însă, a condițiilor impuse de Uniune țării noastre, până la această schimbare de guvern, s-a aflat și pe agenda vechiului guvern pesedist, dar la modul teoretic, lucru care determină Europa să privească cu mare îndoială această aderare. Asupra unor numeroase capitole planau mari îndoieli, însă, iată că acestea au început încet, încet, să dispară, lucru care nu poate decât să ne bucure, și pe care doresc astăzi să-l remarc aici, în fața dumneavoastră.

În acest moment, România deține un raport de monitorizare a ultimului an de guvernare, dintre cele mai bune obținute până acum, chiar cel mai favorabil și puțin mai bun decât al vecinilor bulgari. Acest lucru nu putea fi, însă, obținut decât prin luarea unor măsuri dintre cele mai drastice și deloc ușoare, în domenii importante, cum ar fi transporturile, libertatea de circulație a persoanelor, uniune vamală, dialog social, aplicarea legislației anti-trust, reguli de protecție a mediului, recunoașterea reciprocă a calificărilor personale sau lupta împotriva crimei organizate.

Aceste aprecieri nu fac altceva decât să demonstreze faptul că România se află pe un drum bun, altul decât până acum. Avem, în acest moment, cel mai favorabil raport de monitorizare pe care l-a obținut România până acum, încă de când și-a exprimat dorința de a face parte și ea din marea familie a Uniunii Europene. Data aderării, stabilită la 1 ianuarie 2007, începe să prindă și pentru noi contur, datorită, în primul rând, punctelor pozitive, realizărilor pe care le-am obținut într-un timp scurt, de mai puțin de un an calendaristic. Avem, în acest moment, domenii în care s-au adus semnificative îmbunătățiri sau, de ce nu, adevărate reforme în domeniul juridic, al concurenței, al ajutoarelor de stat.

Sunt lucruri care ne bucură, dar nu pot să nu menționez faptul că România a avut la dispoziție până acum 15 ani, în care putea să facă acești pași și nu i-a făcut, mulțumită fostei guvernări, care n-a prea avut "tragere de inimă" spre astfel de activități, ci mai mult către altele, mai puțin ortodoxe, ca să folosesc un termen mai politicos.

Raportul întocmit, însă, de Uniunea Europeană, cuprinde însă, trebuie să recunoaștem acest lucru, unul ce nu trebuie pierdut din vedere, și puncte asupra cărora mai avem de lucrat, de îmbunătățit, pentru a ajunge la performanțe. Acestea se referă la punerea în practică a reformei sistemului judiciar, protecția minorităților și drepturile copiilor, precum și intensificarea luptei împotriva corupției.

Avem încă mult de recuperat, datorită întârzierilor și fraudelor făcute de foștii conducători, în domenii ca: agricultură, justiție, protecția mediului sau impozitări. Cea mai mare problemă rămâne, însă, corupția, acolo unde guvernanții pesediști au lăsat amprente adânci, "reușind" să producă adevărate "găuri negre", care greu mai pot fi acoperite.

Lupta împotriva acesteia nu trebuie deloc oprită, ci, din contră, accelerată, la fel ca rezolvarea corupției politice, la nivel înalt și asigurarea unor structuri eficiente de aplicare a legii. Partidul Democrat a dat demult startul la această cursă contra cronometru. Prin miniștrii pe care i-a desemnat în Guvern, a dovedit că poate obține rezultate în lupta cu vechile structuri. Nu pot să nu remarc realizările obținute de domnul ministru Vasile Blaga, unul dintre cei mai eficienți miniștri ai Guvernului Tăriceanu, care a obținut rezultate remarcabile în ceea ce privește securizarea și controlul frontierelor, combaterea migrației ilegale și a traficului cu ființe umane, combaterea corupției, cooperarea polițienească, crima organizată, combaterea traficului de droguri, acoperirea deficitului de personal la Poliție, Poliția de Frontieră sau Jandarmerie, dar și pe cea a doamnei ministru Monica Macovei, precum și a celorlalți miniștri desemnați de Partidul Democrat, și care nu ne fac nici ei de rușine.

Un lucru de care nu ar trebui să ne mai îndoim nici unul dintre noi, este faptul că România a obținut progrese remarcabile de aliniere a legislației interne la legislația Uniunii Europene. Sunt convins că și capitolele care mai trebuiesc îndreptate, vor fi aduse acolo unde se situează și așteptările Uniunii, iar ultimul raport de monitorizare ce va fi prezentat în primăvara anului viitor, va confirma ceea ce ne dorim a se întâmpla: România poate deveni membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007.

  Rareș Șerban Mănescu - comentariu legat de Programul Fermierul;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Declarație politică.

Stimați colegi,

Lansat oficial pe 2 noiembrie, la Târgul Agricol INDAGRA 2005, "Programul Fermierul" este cel mai mare proiect de investiții în agricultură de după 1989. De la 1 ianuarie 2006, acest program este deschis tuturor celor care vor să facă o afacere în agricultură.

Promovat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și susținut de premierul Călin Popescu Tăriceanu, "Programul Fermierul" este un program de dezvoltare a agriculturii și de creare a clasei de mijloc în mediul rural. Peste 7.000 de miliarde de lei vechi (aproximativ 200 milioane euro, adică un sfert din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru anul 2006) vor fi dedicați acestui program.

Practic, Programul Fermierul se adresează tuturor celor care doresc să facă investiții în agricultură - fie cu ajutorul fondurilor SAPARD, fie în alt mod, dar nu au capitalurile necesare. Ideea de bază a acestui program este creditarea afacerilor agricole, pe termen lung și cu dobânzi avantajoase, astfel încât fondurile SAPARD să fie absorbite. Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit plafoane de creditare specifice pentru diversele afaceri din agricultură, cele care vor beneficia de cele mai multe fonduri fiind crearea de ferme de animale și crearea de ferme vegetale. De sume importante se vor bucura și investițiile pentru servicii în mediul rural (turism rural, servicii de mecanizare agricolă). Programul Fermierul are, de asemenea, fonduri prevăzute pentru crearea și modernizarea de mici fabrici de lapte și carne.

Începând cu 1 ianuarie 2006, la băncile sau agențiile de microcreditare pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale le va anunța din timp, vor fi disponibile credite prin Programul Fermierul.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică: Vechi proverbe românești transpuse în realitate;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Vechi proverbe românești transpuse în realitate."

"Hoțul strigă, prindeți hoțul" este un vechi proverb românesc. Dacă îl transpunem în realitate, în rolul "hoțului" putem transpune fostul partid de guvernământ, PSD. Argumente există suficiente pentru această transpunere. Am să prezint doar câteva exemple.

Timp de două săptămâni, pe mai multe canale media, liderii PSD "informau" poporul că dezbaterile la proiectul legii Bugetului pe 2006 nu au o desfășurare normală din cauza absenteismului masiv al parlamentarilor Coaliției. Complet eronat. Un cotidian central a publicat într-o zi în care s-au înregistrat trei apeluri nominale o "listă a rușinii" și raportul celor absenți a fost de 4 la 1 Opoziție - Putere. Două zile mai târziu, un alt cotidian a publicat o statistică în care se putea calcula, negru pe alb, câți absenți au fost din partea PSD și câți din partea Alianței PNL-PD. Faptul că nu reprezentanții Coaliției au fost "majoritari" la capitolul absențe o demonstrează și faptul că la voturile la care era necesară majoritatea simplă, parlamentarii PNL-PD-UDMR-PC nu au fost niciodată bătuți de cei din PSD.

Președintele Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase a declarat miercurea trecută că "modul în care a fost adoptat proiectul bugetului de stat pentru 2006 se repercutează asupra credibilității Parlamentului, precum și asupra ideii de parlamentarism în România" și a precizat că "ar fi fost mai utilă o dezbatere asupra proiectului de buget care să acopere și săptămâna viitoare". Nu același lucru l-a afirmat însă cu un an înainte premierul de atunci, adică tot domnul Adrian Năstase, când bugetul s-a dezbătut și votat în numai șase sau șapte ore. Atunci nu ar fi fost oare "mai utilă o dezbatere asupra proiectului de buget?". Tot domnul Năstase menționează că "de fiecare dată când va apărea o problemă în legătură cu bugetul, anul viitor, se va spune că este bugetul coaliției, nu al Parlamentului". Oare cum poate fi atunci definit bugetul pe 2005, care a fost adoptat fără nici un amendament de fond al Opoziției? Și se știe câte probleme a creat el actualei guvernări.

"Urmare a cotei unice de impozitare, România se mișcă precum un vas pe o mare din ce în ce mai agitată, din care va porni un val uriaș provocat de acest tsunami al cotei unice de impozitare și care va lovi din plin țara in 2006", a declarat presei un deputat PSD. Știe oare autorul declarației că șeful său, inclusiv pe linie de partid, domnul Adrian Năstase, este primul politician care a vehiculat ideea introducerii cotei unice de impozitare? Cred că da. Numai că la vremea respectivă, această idee nu putea fi comparată cu un tsunami pentru că acest termen nu era de largă circulație în România.

PSD a acuzat Alianța DA de intoxicare în scandalul "stenogramelor în varianta messenger". Liderii acestui partid uită însă că totul a fost descoperit de presă - culmea, "flagrantul" a fost realizat de un ziar local - și că reacțiile au apărut abia după ce timp de două zile, marile cotidiene centrale au tocat subiectul publicând și imagini fără dubii.

Acestea sunt doar câteva exemple ale transpunerii în realitate ale mai vechiului proverb românesc enunțat mai sus. Mai există și alte proverbe care ar putea fi actualizate. Unul dintre el ar fi cel care spune că "minciuna are picioare scurte".

  Petre Ungureanu - intervenție cu titlul Uite cine vorbește;

Domnul Petre Ungureanu:

Uite cine vorbește!

Dacă ar fi să-i dai o replică doamnei deputat Rovana Plumb, replică ce vizează afirmațiile sale apărute în ziarul "Azi", într-un articol intitulat "Revoluția portocalie a durat cât spuma de la șampanie", aceasta nu s-ar putea numi decât "Uite cine vorbește", infantilismul titlului fiind în perfectă armonie cu declarațiile doamnei mai sus numite.

N-a trecut nici un an de când este în opoziție și doamna deputat deja nu mai înțelege cum este posibil ceea ce i se întâmplă, de ce i se întâmplă și, mai ales, nu înțelege a cui e România. Mi-e teamă că, dacă se mai întreabă de câteva ori, va dobândi sindromul Lefter Popescu din "Două loturi". Ar fi păcat să-l capete și dumneaei, pentru că aceeași obsesie o vor avea în curând și alegătorii PSD-iști vâlceni, deoarece, în alegeri, doamna deputat una a promis și "viceversa" a făcut. Adică a trecut prin județul unde a candidat cam de tot atâtea ori câte "loturi" sunt în opera lui Caragiale.

A venit o dată, când i-a mințit, și va veni și a doua oară, când va încerca să-i mintă din nou. Probabil de aici s-a inspirat conducerea partidului domniei sale atunci când, din "Fabrica de idei", a răsărit și invenția "PSD reloaded". Pe când un program al actualei opoziții consecvent și coerent, care să se numească, de ce nu, "România reloaded" ? Pentru că România chiar merită și are nevoie de o reîncărcare, are nevoie să-și revină după mai bine de 10 ani în care a fost mulsă de partidul pe care îl reprezintă doamna Rovana Plumb.

Cred că nu îi cer prea mult doamnei deputat dacă o rog să se abțină, din decență, a mai plânge pe umărul celor săraci, pentru că nu face decât ceea ce a făcut un tânăr care, judecat fiind pentru că își ucisese părinții, cerea instanței îndurare pentru că, vezi Doamne, era orfan.

Și, de asemenea, iar nu cred că îi cer prea mult doamnei deputat invitând-o la decență, fie și numai pentru că, lecturând, ca orice alegător, declarația de avere a domniei sale, avem deja răspunsul la întrebarea "A cui e România ?". Parțial, a dumneavoastră, doamnă deputat, și a colegilor dumneavoastră de partid, în averile cărora doar printr-un simplu exercițiu de citire, găsim cea mai mare parte a României de mila căreia plângeți.

Așadar, nu vă cer, doamnă deputat, decât să vă păstrați decența și demnitatea. Sunt ultimele care v-au mai rămas.

  Relu Fenechiu - comentariu legat de România politică;

Domnul Relu Fenechiu:

Am crezut în urmă cu un an, când am pășit pentru prima oară aici, în Camera Deputaților că, în ciuda inevitabilelor bătălii politice dintre Opoziție și Putere, voi găsi totuși o stare de normalitate. Din păcate, se repetă istoria din perioada 1997 - 2000. PSD nu poate accepta rolul de partid de Opoziție, nu poate accepta ca anumite legi să fie elaborate într-o altă viziune decât cea a propriilor săi activiști, nu poate accepta ca un proiect de lege de importanță capitală să aibă drept autori alte forțe politice, într-un cuvânt, PSD se crede depozitarul adevărului absolut în materie de politică. Chiar și când este vorba de probleme stringente de interes național, iar acestea sunt rezolvate de altcineva, PSD încearcă prin orice mijloace să obstrucționeze, să blocheze mijloacele de rezolvare, de acțiune, gândite de alții.

Este și cazul adoptării bugetului pe 2006. După ce a încercat, utilizând un întreg arsenal lipsit de fair-play, să prelungească la nesfârșit votarea bugetului, iar printr-o mișcare strategică eronată, a pierdut posibilitatea de a mai trage de timp, PSD intenționează acum și după ce s-a votat, să-l blocheze. Am aflat din presă că stimabilii noștri colegi de la PSD vor coopera cu și mai stimabilii lor parteneri din PRM și amenință să întârzie promulgarea Legii bugetului prin sesizarea Curții Constituționale. Chiar dacă ieri, purtătorul de cuvânt al PSD a infirmat această variantă, personal nu am încredere în astfel de declarații. Nu trebuie să fii jurist pentru a înțelege că problemele ce vor fi atacate nu au nimic anticonstituțional. O știu foarte bine și cei care vor sesiza Curtea Constituțională. Obiectivul colegilor din PSD și PRM este însă cu totul altul. Întârzierea cât mai mult a momentului promulgării legii bugetului. Se știe, orice întârziere ar putea genera unele repercusiuni negative la nivelul actului de guvernare. Numai că o întârziere (cauzată de timpul necesar dezbaterii la Curtea Constituțională) a promulgării legii bugetului și chiar și sesizarea în sine poate crea un deficit de imagine, în ochii străinătății, exact cu un an înainte de integrare. Probabil că acesta este obiectivul final al actualei Opoziții. Ca România să aibă o imagine proastă în ochii europenilor. Rezultă clar că interesul național este doar o vorbă în vânt pentru PSD și PRM.

PS: În ceea ce privește scrisorile adresate de PSD președintelui Băsescu și premierului Tăriceanu sunt de spus doar două lucruri:

Atât șeful statului cât și premierul știu că premianți la votul pe bandă rulantă sunt parlamentarii PSD. Bugetul pe 2005 (și nu numai) a fost rezolvat anul trecut în numai câteva ore (iată pe cine ar trebui să fie invidios Emil Bobu). Este adevărat, PRM nu a avut atunci câteva sute de amendamente de susținut și nici nu s-a găsit cineva din partea stângă a sălii să ceară pauze de consultări.

Premierul Tăriceanu a fost amenințat cu falimentul în primele luni de guvernare, când a trebuit să lucreze cu bugetul lăsat moștenire de PSD. Dar cum a scăpat din această teribilă încercare, îmi este foarte greu să cred că mai este amenințat de sceptrul falimentului.

  Roberta Alma Anastase - intervenție dedicată zilei de 29 noiembrie, Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor;

Doamna Roberta Alma Anastase:

"29 noiembrie - Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor"

Secole de-a rândul, violența împotriva femeilor a fost văzută - atunci când a fost cât de cât luată în seamă și nu invizibilă ori ignorată - ca fiind o chestiune privată, culturală sau de familie. Actele de violență împotriva femeilor, oriunde se întâmplă, constituie un atac la demnitatea lor ca ființe umane și le vulnerabilizează, inoculându-le teama. Condiționate să-și devalorizeze potențialul și abilitățile, paralizate de temeri legate de siguranță, securitatea personală, în familie ori în afara ei, femeile sunt marginalizate în societate și ținute departe de zona decizională care determină dezvoltarea comunităților în care și ele trăiesc.

Cauzele violenței împotriva femeilor sunt plasate în zona economicului, patologiei medicale, derutei axiologice-anomiei sociale, în mod excepțional legate de inegalitate de gen ori de sfera drepturilor umane.

Violența împotriva femeilor este diferită de violența interpersonală în general. Natura și tiparele violenței împotriva bărbaților diferă în mod specific de cea împotriva femeilor. Bărbații sunt mai expuși victimizării de către persoanele străine, cunoștințe întâmplătoare, pe când femeile sunt mai degrabă de membri ai familiei, prieteni intimi. Faptul că femeile sunt dependente atât emoțional cât și economic de cei care le abuzează are implicații profunde asupra modului în care ele trăiesc violența și posibilităților de intervenție optimă.

Națiunile Unite au început să recunoască problema violenței femeilor în contextul decadei ONU pentru femei. La toate conferințele mondiale ale femeilor precum și în forurile guvernamentale paralele s-au depus eforturi susținute pentru ca acestui fenomen să i se acorde atenție specială, pentru ca discriminarea căreia femeia este supusă în raport cu bărbatul să fie eliminată.

Trebuie reiterată permanent ideea promovării colaborării între toate sectoarele societății pentru combaterea acestui tip de violență și pentru a le oferi victimelor compasiune, sprijin, protecție și integrare socială. O prioritate o reprezintă asigurarea accesului victimelor la servicii medicale, legale și psihologice. Cadrele medicale și din alte domenii trebuie instruite pentru a oferi consiliere și tratament adecvat. Este foarte important ca supraviețuitoarele cazurilor de violență sexuală să aibă acces la servicii de sănătate a reproducerii de calitate.

Se impune să creăm o înțelegere mai profundă a faptului că nici un stat și nici o autoritate nu poate invoca obiceiurile, religia sau tradiția pentru a justifica violența împotriva femeii.

  Gabriel Sandu - declarație intitulată Reforma în PSD s-a terminat înainte de a începe;

Domnul Gabriel Sandu:

"Reforma în PSD s-a terminat înainte de a începe"

Zilele trecute, puținele persoane care mai credeau în intenția de schimbare a PSD au suferit o grea lovitură. Opiniile lor au fost reduse la tăcere, iar așteptările lor - privind o posibilă reactivare a PSD - înșelate.

Strategia secretarului general al PSD, Miron Mitrea, privind denigrarea unor lideri politici și a Președintelui României arată, de fapt, că PSD nu și-a schimbat niciodată năravul și caracteristicile. Acelea de partid-stat, care - indiferent de locul pe care îl ocupă pe scena politică - este hotărât și obișnuit să conducă și să domine totul în România. Poate că acesta nu este un lucru rău pentru un partid politic, numai că, în cazul fostului partid aflat la putere, vorbim de tehnici și metode care țin mai degrabă de regimurile totalitare.

Chiar dacă se află în opoziție, atitudinea politică, discursurile și faptele liderilor PSD trădează aceeași dorință - permanentă de după 1989 - de a fi la putere cu orice chip și indiferent de mijloace.

Setea PSD de a-și atinge acest obiectiv este nemăsurată. Stilul de a face politică lasă însă de dorit. El amintește de strămoșeasca tehnică a vânatului și nu trebuie să ne mire dacă ne gândim cine ocupă funcția de președinte executiv al PSD. Așa cum Adrian Năstase își urmărește nemilos vânatul prin pădurile României, cu gândul de a-l ucide, Miron Mitrea tăinuiește fel și fel de strategii de distrugere a vânatului, de data aceasta politic, indiferent de nume sau instituția pe care o reprezintă.

Poate că România a uitat prea repede ce dezastru a adus guvernarea PSD în perioada 2001-2004 pentru locuitorii ei, pentru instituțiile sale, pentru presă, pentru opoziție, pentru libertatea de exprimare. Involuntar, Miron Mitrea a readus în atenția opiniei publice o mică pată neagră din activitatea acestui partid.

Dacă analizăm cu atenție prestația politică a PSD, inițiativele sale politice, declarațiile liderilor social-democrați, "revoluția binelui" lansată de Geoană, precum și recenta strategie a lui Mitrea de denigrare a competitorilor politici, observăm că interesul public nu apare pe nicăieri, iar acest lucru este îngrijorător.

Este motivul pentru care fac un apel la liderii PSD de a renunța la aceste practici păguboase pentru sistemul politic și democrația românească și de a adopta un stil politic constructiv care să slujească interesul național și cetățenii României.

  Tiberiu Bărbulețiu - despre succesele actuale în gestionarea importantelor mandate internaționale;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Declarație politică

Frământările politice de pe scena politică românească din ultimele săptămâni, și mă refer aici la greva din învățământ și la discuțiile din Parlament pe marginea Bugetului pe 2006, s-au bucurat de toată atenția noastră aruncând într-un con de umbră un moment foarte important pentru traseul european al țării noastre.

În dimensiunea externă a politicii românești s-a conturat o nouă etapă plină de semnificații. Ministrul român al afacerilor externe, Mihai-Răzvan Ungureanu și-a început mandatul în fruntea Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei pentru următoarele șase luni. A conduce cea mai veche organizație europeană constituie pentru țara noastră oportunitatea de a ne dovedi calitățile de partener disponibil și viabil pentru acțiunile de cooperare europeană, dar și prilejul de a intensifica demersurile de promovare a ratificării Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.

Pentru următoarele șase luni, agenda de lucru a președinției române se va axa pe continuarea eforturilor președințiilor anterioare, cooperând totodată cu viitoarea președinție rusă în vederea asigurării unei continuități a activităților Consiliului Europei. Pe lângă aceste &^171;constrângeri&^187;, România își va pune amprenta propriei viziuni asupra activității acestei organizații, între direcțiile principale de acțiune numărându-se câteva care vor ajuta țara noastră în finalizarea procesului de aderare la UE.

Mă gândesc în primul rând la inițiativa îndreptată spre îmbunătățirea eficienței justiției în statele membre. În legătură cu această temă România va organiza un seminar asupra remediilor la durata excesivă a procedurilor judiciare, programată pentru prima jumătate a lunii martie a anului viitor, precedată în ianuarie de o dezbatere asupra elaborării unui model european de recrutare a magistraților. Consider că aceste două acțiuni se integrează și răspund perfect nevoii de reformă din sistemul nostru juridic, conștienți fiind de faptul că magistratul reprezintă o componentă fundamentală a sistemului național de protecție a drepturilor omului, garantând prin etica lui independența justiției față de celelalte puteri în stat.

România a înțeles că diversitatea etnică și culturală a unei țări este un patrimoniu care trebuie conservat și promovat prin toate mijloacele, de aceea folosește acest mandat pentru a reafirma o dată în plus consecvența cu care s-a dedicat acestui domeniu. În acest sens, președinția română și-a propus să organizeze o Conferință follow-up a comisiilor interguvernamentale comune asupra minorităților naționale, în scopul extinderii cooperării între state privind protecția minorităților.

Acestea sunt doar câteva dintre activitățile concrete pe care România le va organiza, însă nu vreau să închei fără să reamintesc că țara noastră nu este la prima experiență de acest gen. Să nu uităm că în 2001 ne-am aflat la conducerea OSCE, pentru ca în octombrie 2004 să deținem președinția Procesului de Cooperare în Sud-Estul Europei, iar acum, în paralel cu președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei, vom exercita și președinția Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră. Și pentru a întregi spectrul evenimentelor europene pe care România le va prezida, în toamna anului viitor vom găzdui Summit-ul mișcării francofone.

Dacă cineva, după această succintă expunere, mai crede că locul nostru nu este în Europa, se înșeală amarnic. Pentru a se convinge, invit acele voci euro-sceptice, de la noi și de pretutindeni, să cunoască experiența românească în gestionarea acestor mandate internaționale.

  Titus Corlățean - atenționare în privința rezolvării situației diabeticilor;

Domnul Titus Corlățean:

Indiferența guvernanților pune în pericol viața diabeticilor din Brașov.

În urmă cu o săptămână, printr-o declarație politică în plenul Camerei Deputaților atrăgeam atenția asupra problemelor cu care se confruntă diabeticii din județul Brașov și solicitam urgent autorităților competente măsuri concrete pentru asigurarea cantității necesare de medicamente și insulină. De asemenea, am adresat o interpelare ministrului sănătății, solicitându-i prezentarea măsurilor care să asigure eliminarea riscului ca persoanele diabetice să nu poată obține tratamentul lunar.

Replica a venit. Înaintea vorbelor, guvernanții au pus faptele: pentru luna curentă, la nivelul județului Brașov, s-au primit cu 203.000 de recipiente de insulină mai puțin. Adică 200 de persoane suferinde de diabet nu beneficiază de medicamente.

Care sunt cuvintele care descriu cel mai bine atitudinea actualei puteri față de o situație extremă care a fost prezentată în plenul Parlamentului? Departe de a fi doar simple clișee, nepăsarea, cinismul și batjocura sunt caracteristicile fundamentale ale actualei puteri.

Trag un puternic semnal de alarmă asupra situației bolnavilor de diabet din județul Brașov! Conducerea ministerului sănătății și conducerea Casei Naționale de Asigurări sunt direct răspunzătoare de soarta celor rămași fără medicamentele vitale! Domnilor guvernanți, asigurați tratamentul tuturor suferinzilor de diabet!!

Guvernarea trebuie să fie în primul rând pentru oameni și rezolvarea problemelor lor și nu construită pe minciună și disprețul pentru suferința acestora.

  Tudor Mătușa - despre situațiile disperate din județul Dolj;

Domnul Tudor Mătușa:

Anul 2005 a fost unul parcă potrivnic românilor, mai ales prin calamitățile naturale care s-au abătut asupra României. Astfel, o mare parte din suprafața țării a ajuns sub ape. Nimic nou pentru români, dar nici pentru autorități care s-au trezit, ca de fiecare dată, depășiți de evenimente. Dacă nu s-a putut lupta contra șuvoaielor naturii care au măturat case, au produs pagube materiale, au ucis oameni, am sperat ca, după trecerea nenorocirii, lucrurile să se îndrepte. O mare dramă o trăiesc oamenii ale căror case au fost spulberate de apele ieșite din matcă. Deși inițial s-au bucurat că au scăpat cu viață de ape, acum se văd amenințați cu moartea de iarna care vine și îi găsește în corturi sau în adăposturi improvizate.

Situația la nivelul județului Dolj e una disperată. Dintr-un număr total de 102 locuințe care au fost propuse spre reconstrucție, ca urmare a inundațiilor, la ora actuală s-a ajuns la o valoare de 88. Din acestea doar 7 sunt terminate, 77 în construcție, 4 neîncepute, toate acestea se petrec la început de iarnă. Oare autoritățile își dau seama de gravitatea situației în care se află acești oameni amărâți?

Probabil, actualele autorități, în gândirea lor portocalie, încă mai speră la faptul că sloganul campaniei electorale: Să trăiți bine!, ține atât de foame, cât și de frig. Nu! Noi le spunem că timpul promisiunilor deșănțate din campania electorală și a sloganurilor puerile a trecut. Acum, eventual, le putem sugera următorul strigăt de luptă: Să înghețați bine!

  Tudor Mohora - intervenție cu tema Inflația, nivelul de trai, grevele și povestea cu castravetele;

Domnul Tudor Mohora:

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: " Inflația, nivelul de trai, grevele și povestea cu castravetele "

Odată cu apropierea sezonului rece s-au multiplicat revendicările organizațiilor sindicale, în principal, pentru majorarea salariilor.

Ele sunt provocate de creșterile sensibile ale tarifelor la gazele naturale, energia electrică, combustibili, precum și de apariția de noi accize, taxe și impozite care au contribuit la accentuarea ratei inflației și ca urmare la deteriorarea puterii de cumpărare a salariilor, a pensiilor și în general a veniturilor bănești ale populației.

Astfel, ștacheta ratei inflației stabilită de actuala guvernare pentru acest an la 7%, este apreciată, în prezent, de Banca Națională a României la 8,5% iar de unele cercuri bancare și specialiști chiar la sau peste 9%.

Inflația, prin caracterul său pervers, contribuie din plin la spolierea salariilor, pensiilor și a celorlalte venituri bănești ale populației. Deși în primele 9 luni ale anului curent au avut loc creșteri salariale, indexări, precum și recalcularea pensiilor, datorită ratei inflației de 5,8% înregistrată în septembrie a.c. față de decembrie 2004, câștigul salarial mediu real pe economie a crescut cu numai 1,1% față de decembrie 2004 iar pensia medie reală de asigurări sociale de stat cu 2,8%.

Întrucât însă rata previzibilă a inflației în decembrie a.c. va fi de cca. 9% față de decembrie 2004, valoarea reală a creșterii salariilor și a pensiilor se va apropia de zero sau poate deveni chiar negativă. Aceasta înseamnă o grea lovitură dată nivelului de trai al populației, în pofida faptului că p.i.b. a crescut în 2004 cu 8,3%, iar în acest an va crește, probabil, cu 4%. Implicit, aceasta exprimă și o proastă gospodărire a resurselor țării noastre.

Spectrul deteriorării în continuare a nivelului de trai se află la originea grevelor declanșate de salariații din învățământ și de la metrou, precum și a celor previzibile ale funcționarilor publici, ale celor din activitatea de sănătate publică, ale minerilor etc.

Principala revendicare a participanților la aceste greve se concentrează asupra majorării salariilor.

Răspunsul invariabil al Guvernului Tăriceanu la aceste revendicări se referă la : lipsa de bani; cerințele asigurării echilibrului macroeconomic; prevenirea creșterii deficitului contului curent al balanței de plăți etc.

Guvernul omite însă, cu bună știință, să recunoască că datorită politicilor sale economice și financiare greșit orientate, în primele 9 luni ale acestui an, sporul producției industriale s-a diminuat mult, înregistrând o creștere de numai 1,4% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ca urmare, cererea de pe piața internă a fost din ce în ce mai puțin asigurată atât ca volum cât și ca structură sortimentală cu bunuri din producția internă, ceea ce a făcut ca ea să fie năpădită de importuri masive. Acestea au contribuit din plin la creșterea deficitului balanței comerciale, la dezechilibrele macroeconomice, precum și la încetinirea creșterii economice.

Rezultă că proasta guvernare și nu creșterea salariilor se află la originea lipsei de bani la buget și a dezechilibrelor macroeconomice.

Prin perseverarea într-o poziție intransigentă, dublată cu o bună doză de aroganță, specifică politicilor liberale în raport cu cei mulți și amărâți, respectiv cu cei aflați în grevă, posibilitățile unui dialog constructiv între Guvern și sindicate sunt compromise din start. În ultimă instanță, o astfel de poziție conduce la un dialog al surzilor, politică contrară principiilor democratice.

Un exemplu este concludent în această privință. La cererea sindicatelor din învățământ pentru majorarea salariilor, Guvernul a oferit o creștere nesemnificativă de 8% în două tranșe: 5% în primele 8 luni ale anului 2006 și de încă 3% pentru ultimele 4 luni ale anului, deci în medie o creștere de 6% pe întregul an. Întrucât însă rata inflației previzibilă pentru anul 2006 este tot de 6%, rezultă că sporul real de salarii pentru profesori și personalul didactic este practic egal cu zero. Totodată, faptul că proiectul de Lege al bugetului de stat pe anul 2006 are în vedere o creștere a p.i.b. de 6% în termeni reali, nu pare să aibă nici o influență, în concepția guvernanților, asupra ameliorării nivelului de trai.

Guvernul Tăriceanu ar trebui să manifeste preocupare pentru acest aspect esențial și să evite irosirea eforturilor sale pentru găsirea de chichițe procedurale pentru a declara nelegale grevele declanșate sau pentru a căuta cine sunt manipulatorii profesorilor, ai lucrătorilor de la metrou sau ai minerilor, în locul promovării unui dialog constructiv al părților aflate în conflict.

În fond, profesorii, minerii și alte categorii sociale nu ies în stradă pe frig, ploaie sau ninsoare să strige că trăiesc bine, cum de altfel li s-a promis în campania electorală de actuala putere.

Ca urmare, ar fi cazul ca Guvernul Tăriceanu să abandoneze tema lamentării cu pericolul creșterii inflației datorită presiunilor salariale, ca în povestea cu castravetele utilizat de elevii repetenți, și să se concentreze asupra elaborării unor măsuri fundamentate și operative pentru:

Stimularea dezvoltării producției industriale la un nivel tehnologic, calitativ și de prețuri competitive, în scopul reducerii pe această cale a importurilor de produse alimentare și nealimentare care au invadat piața românească, producând importante deficite ale balanței comerciale și ale contului curent al balanței de plăți;

Restructurarea ramurilor economiei naționale și adaptarea lor la cerințele mediului concurențial;

Valorificarea cu mai multă celeritate a uriașului potențial al agriculturii românești, în scopul satisfacerii și pe această cale a cerințelor în creștere ale pieței interne;

Îmbunătățirea mediului de afaceri.

Asigurarea unei rate medii anuale a creșterii p.i.b. de 8%, singura posibilitate de reducere sau chiar de înlăturare a decalajelor economice față de țările membre ale Uniunii Europene în viitorii 20 de ani, precum și de ameliorare reală a nivelului de trai.

Aplicarea unor astfel de măsuri ar fi de natură să aducă mai multe venituri la buget și să contribuie la creșterea locurilor de muncă, precum și a salariilor, fără influențe inflaționiste și fără să compromită aderarea la Uniunea Europeană.

Prezentarea unui astfel de pachet de măsuri spre dezbatere Parlamentului de către Guvern ar contribui la o mai bună orientare a eforturilor în direcția unei dezvoltări economice și sociale cu caracter durabil, în locul pierderii timpului cu discuții sterile privind schimbarea președinților celor două Camere ale Parlamentului, condamnarea deciziilor Curții Constituționale și alte subiecte asemănătoare.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind lipsa echilibrului și a transparenței procesului legislativ;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind lipsa echilibrului și a transparenței procesului legislativ.

Doresc să supun atenției dumneavoastră lipsa echilibrului și a transparenței procesului legislativ.

În urmă cu aproximativ 6 luni, avertizam asupra tendinței actualului Guvern de a se folosi de pretextul unor așa-zise recomandări ale Comisiei Europene pentru a impune diferite proiecte de lege sau pentru a justifica excesul de ordonanțe de urgență. Câteodată se recurge la asumarea răspunderii politice asupra unor pachete de legi sau se utilizează procedura de urgență pentru a evita dezbaterile din cadrul Parlamentului. Această practică în cazul unor legi de interes major pentru pregătirea internă a aderării la Uniunea Europeană duce la lipsa transparenței procesului legislativ.

Sub pretextul solicitărilor venite din partea oficialilor Uniunii Europene și profitând de lipsa de informare a unei mari părți a populației cu privire la acest subiect, sunt promovate proiecte de legi care servesc intereselor unor grupări clientelare actualei coaliții de guvernare.

Este regretabil faptul că pe lângă asemenea practici, se mai provoacă și presiunea, via Bruxelles, de către diverse grupuri de interese pentru a fi impuse amendamente care să le servească scopurilor înguste. Și toate aceste practici au ca metodă evitarea dezbaterii publice a unor asemenea proiecte legislative.

Astfel, în urma unor asemenea demersuri, care sunt prezentate ca având și "girul" formal al unor oficiali europeni, "afirmația că anumite reforme legislative sunt necesare aderării la Uniunea Europeană începe să sune derizoriu" cum arăta recent, într-o intervenție publică, însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite, Mark Taplin.

Doresc să vă reamintesc că principalele domenii în care România a fost avertizată în recentul Raport de monitorizare și prin scrisorile de avertizare au fost lupta împotriva corupției, securizarea frontierelor, reforma administrației, capacitatea administrativă pentru fondurile comunitare.

Nici după 11 luni de la învestire nu se cunoaște care este strategia reală pe care se bazează activitatea actualei coaliții de guvernare. Politicile în domeniul fiscalității, al protecției mediului, al sănătății, educației și al combaterii criminalității se caracterizează printr-o lipsă de coerență și transparență care se datorează, în parte, și lipsei dezbaterii publice.

În aceste condiții, solicităm Executivului să renunțe la procedurile netransparente și să prezinte spre dezbatere Legislativului, conform Constituției, pachetele de legi pe care le propune, astfel încât echilibrul și transparența procesului legislativ să consacre o democrație reală în viața publică românească.

  Gheorghe Sârb - comentariu legat de piața forței de muncă din U.E. și Directiva Bolkestein;

Domnul Gheorghe Sârb:

Subiectul "Directiva Bolkestein" a stârnit proteste atât în cadrul pieței forței de muncă a Uniunii Europene, dar și printre opinia publică autohtonă și cetățenii români care lucrează în străinătate. Diferența constă însă în punctul de vedere abordat de către cei din urmă. Astfel, în România apar proteste față de o posibilă soluție de îmbunătățire a situației muncitorilor români în Europa.

Cred că s-a ajuns la această situație în urma unei neînțelegeri. Iar cei incriminați pentru situație sunt responsabilii din ministerele de specialitate care nu reușesc să asigure o comunicare a informațiilor necesare pentru pregătirea mediului de afaceri, și nu numai, din România, pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeană.

Apreciez modul de reacție și implicarea sindicatelor din România care reușesc să treacă peste veșnicele teme de dezbatere publică ale problemelor interne ale Puterii și reacționează față de posibile intervenții ale instituțiilor europene cu efect asupra spațiului național; dar de data aceasta consider că situația este mult mai complexă.

Problema în cauză pornește de la faptul că muncitorii români se tem că vor primi în străinătate salarii "românești", odată ce România va fi primită în Uniunea Europeană. Aceștia sunt salarizați, de regulă, mult sub nivelul de salarizare din țara gazdă și doresc egalitate de salariu pentru aceeași muncă. Dar, tocmai acest lucru îl face și directiva "Bolkestein", numită după autorul ei, Fritz Bolkestein, fost comisar european pentru piața internă, iar agitația împotriva ei corelată cu luare de poziție a sindicatelor europene pare total nejustificată. De ce? Pentru că de fapt sindicatele europene protestează față de o posibilă schimbare a condițiilor care favorizau cumpărarea de forță de muncă a est-europenilor la prețuri scăzute, ceea ce va duce la creșterea salariilor acestora și implicit la tensionarea competiției pe piața forței de muncă... Situație la care europenii nu se grăbesc să ajungă.

În prezent, legislațiile naționale din țările Uniunii Europene obligă la salarizarea egală a muncitorilor angajați pe același post și având aceeași calificare. În cazul în care directiva Bolkestein va fi adoptată, vor fi dezavantajați atât imigranții care își găsesc un loc de muncă în țările mai vechi ale Uniunii Europene, cât și salariații autohtoni, deoarece în timp patronii europeni vor prefera să angajeze forța de muncă mai ieftină.

Apariția acestei stări de conflict se datorează și conjuncturii politice europene, Uniunea Europeană încercând să atingă standardele impuse prin "Agenția Lisabona", un plan strategic pe 10 ani pentru stimularea creșterii economice și competitivității în Europa, incluzând obiective sociale și de mediu, dar având obiectivul major ca până în anul 2010, economia europeană să devină cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere, cu locuri de muncă numeroase și mai bune.

În acest context, potrivit principiului directivei Bolkestein, dacă un furnizor de servicii este suficient de bun pentru un stat membru, atunci el este suficient de bun să funcționeze în oricare stat din Uniunea Europeană. Ca intenție, directiva Bolkestein se va aplica pentru a facilita pătrunderea IMM-urilor pe piața comună europeană, va elimina birocrația în privința procedurilor de acordare a autorizațiilor de funcționare, va limita "politica de dumping social" împiedicând companiile să aducă forța de muncă ieftină din alte state membre ale Uniunii Europene.

Principiul țării de origine se aplică numai în cazul furnizării transfrontaliere de servicii, atunci când furnizorul respectiv nu are sediul în țara beneficiară. Orice prestator de servicii care dorește să furnizeze servicii într-un alt stat membru, dacă nu are o prezență permanentă în acel stat, trebuie să se supună numai cerințelor administrative și juridice ale țării în care are sediul principal. Principiul are și unele derogări: salariul minim, timpul de lucru, standardele de igienă și siguranță nu se supun principiului țării de origine. Un angajator cu firma în România, prestând servicii în orice stat din Uniunea Europeană, va trebui să asigure muncitorilor români care lucrează în acel stat, cel puțin salariul minim de acolo, timpul de lucru, durata minimă de odihnă și standardele de siguranță prevăzute de legea în vigoare a statului respectiv. Un pas important pentru condiția acelor muncitori.

Deci, în esență, directiva Bolkestein asigură muncitorilor imigranți egalitate de tratament, fiind de fapt un compromis care dă satisfacție celor care se tem în Uniunea Europeană de un val de forță de muncă ieftină din viitoarele state membre (România și Bulgaria). Astfel, apare protestul sindicatelor est-europene pentru așteptarea egalizării salariilor între țările membre și cele care aderă, dar și a celor din interiorul Uniunii Europene (diferența salariilor din Vestul Europei față de cele din Estul Europei).

E adevărat, directiva Bolkestein va avea efecte directe asupra pieței mâinii de lucru. Statele care vor găzdui ofertanți de servicii din alte țări nu vor putea să îi facă pe aceștia să se supună propriei legislații. Prin această directivă, poate se încearcă și diminuarea salariilor vesticilor. Trebuie menționt însă că acest principiu al țării de origine nu se referă decât la firmele care prestează servicii în alt stat membru decât cel de origine. Vizează deci doar persoanele juridice, iar raportul avantaje/dificultăți cu care s-ar confrunta în acest caz România este favorabil avantajelor.

Problema pe care doresc să o supun atenției dumneavoastră și societății românești (în speță sindicatelor care protestează) este dacă acest protest nu va dăuna obiectivului României de a fi primită în Uniunea Europeană cât mai repede...

Să nu pierdem din vedere faptul că protestul are loc în condițiile în care România nu este încă stat membru, iar această directivă este doar la stadiul de proiect. Și nu în ultimul rând, prevederile sale sunt favorabile României și vizează strict persoanele juridice, nicidecum muncitorii care pleacă să câștige mai bine în Uniunea Europeană.

În consecință, pledez pentru o tratare mai complexă a acestei problematici, luarea unei poziții fundamentale și potrivite interesului național de către instituțiile abilitate, muncitorii români putând fi de fapt avantajați de prevederile propuse de această directivă.

Vă mulțumesc.

  Ioan Stan - despre viața și așteptările pensionarilor;

Domnul Ioan Stan:

La aproape un an de la venirea la guvernare a "portocaliilor" speranțele pensionarilor cât și a altor categorii sociale care au crezut că vor trăi mai bine s-au spulberat.

Valul promisiunilor populiste împreună cu celebrul salut "să trăiți bine!" ne-au făcut să credem că vom avea un guvern responsabil, iar Programul de protecție socială, atât de mult mediatizat și atât de necesar pentru pensionari, i-a înșiruit în număr cât mai mare la secțiile de votare, deși cu multe rezerve, unii dintre ei având cunoștințe despre guvernările liberale, au votat totuși bulina portocalie. Mare păcăleală, domnilor guvernanți! Unde sunt promisiunile din campania electorală privind indexarea trimestrială a pensiilor sau protejarea bătrânilor care locuiesc în case retrocedate ori în curs de retrocedare? Nivelul de trai al majorității pensionarilor s-a degradat atât de mult, încât unii își pun capăt zilelor. Specula este în plină ascensiune, prețurile la o serie de produse strict necesare și la utilități au crescut, încât cei peste 4 milioane de pensionari din totalul de aproape 6 milioane care au pensii sub 3.500.000 lei cu greu mai pot face față, iar criza financiară din sistemul sanitar pare să nu mai aibă sfârșit. Spitalele se regăsesc într-o sărăcie fără margini, iar bolnavii care de cele mai multe ori sunt pensionarii, trebuie să suporte aproape toate costurile, în condițiile în care gratuitatea este, în general, numai pe hârtie.

Am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că acest guvern este foarte "grijuliu" cu oamenii. Prin cota unică de impozitare unii au fost scutiți de plata impozitelor cu câteva zeci și sute de milioane lei, iar cei mai mulți au beneficiat de scutire de câteva mii lei. Acest lucru a dat peste cap lozincile electorale trâmbițate în campania electorală și pentru a ieși cât de cât din acest impas, ați procedat la luarea unor măsuri antisociale și antipopulare care de fapt caracterizează Alianța D.A. Pe lângă multe altele, au fost eliminate gratuitățile la medicamente, unele unități spitalicești au fost sau urmează a fi închise, în ambulatoriu situația pacienților este dezastruoasă, cozile din fața farmaciilor, formate încă din timpul nopții îi stresează și îmbolnăvește și mai mult și, pe lângă toate acestea, domnilor guvernanți, ați mai găsit o soluție salvatoare pentru echilibrarea bugetului umblând și la banii lor de sicriu care, în sume mai mari sau mai mici, erau depuși în conturile bancare. Dobânzile care și așa erau mici au fost și mai mult micșorate și în același timp și impozitele, iar comisioanele bancare aproape că s-au dublat.

Recunoaștem că ghimpele cel mai mare în coasta guvernului portocaliu îl reprezintă pensionarii, dar nu vă speriați că în ritmul în care mor datorită sloganului "să trăiți bine", numărul lor se va înjumătăți în timpul așa zisei guvernări Dreptate și Adevăr.

Vă rugăm să luați aminte că, chiar dacă mulți dintre pensionari vor ieși cu picioarele înainte în timpul acestei drepte guvernări, cei rămași multă vreme vă vor ține minte.

Vă mulțumesc.

  Emil Radu Moldovan - intervenție cu titlul Agent 007 Traian Băsescu;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică - "Agent 007 Traian Băsescu "

Constituția este prima lege a unei țări.

Respectarea Constituției este obligatorie și în același timp garanție pentru fiecare cetățean că drepturile sale sunt respectate și că democrația funcționează. Ce te faci însă când însuși președintele o încalcă pe față și fără jenă?

Încă de la începutul mandatului Traian Băsescu s-a considerat deasupra legii, și s-a folosit de funcția de președinte pentru a-și pune în aplicare cele mai ambițioase vise fără a mai ține cont de acel mic impediment numit legea supremă a statului.

După ce și-a șubrezit propriul Guvern, după ce și-a epuizat planurile de anihilare a celor care nu vedeau totul în portocaliu s-a apucat de treburile cu adevărat importante.

S-a gândit că după antrenamentul reușit de subordonare a justiției ar fi momentul să vină cu ceva spectaculos, demn de abilitățile sale de comandant suprem. Și ce putea fi mai grozav decât înființarea propriei structuri de spionaj prin care să fie informat despre fiecare mișcare a adversarilor?

Prin înființarea Comunității Naționale de Informații ne-a demonstrat că încă e matelotul în fața căruia nu mișcă nimeni, iar dorințele sale, oricât ar fi de lipsite de logică sau moralitate, devin literă de lege, sfidând însuși principiile democrației clasice. Asta ne duce cu gândul la perioada de tristă amintire când Ceaușescu a construit o structură a serviciilor secrete pe care a folosit-o ca armă de subordonare și îngenunchere a democrației.

Se pare că același lucru îl visează Traian Băsescu, pentru care haina de președinte într-o țară democratică este prea strâmtă pentru ambițiile sale de măreție.

Cel care ne promitea o nouă politică cu principii noi, vine acum să se contrazică prin implementarea unui organism instituțional ilegal. Asta pentru că implementarea CNI nu putea fi aplicabilă fără modificarea legilor de organizare și funcționare a CSAT, precum și a celor patru structuri reprezentate în comunitatea de informații: SRI, SIE, MApN și MAI. Dacă la articolul 5 din Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea CSAT s-ar fi adăugat un alineat 5 care ar fi consfințit constituirea CNI în cadrul CSAT, legalitatea hotărârii ar fi fost asigurată. Dar pentru ce să se mai obosească președintele cu chichițe constituționale când a sfidat Constituția încă de la începutul mandatului?

În cazul său, scopul scuză mijloacele, așa cum au fost scuzate în cazul minciunii cu fraudarea alegerilor sau în cazul altor gafe care ne-au izolat în plan internațional.

Și acesta e doar primul an de mascaradă politică jucat cu mare artă de cel care în loc de un trai mai bun ne-a oferit spectacol peste spectacol. Ce nevoie mai au românii de salarii mai mari sau cum îndrăznim să ne dorim să și mâncăm după ce președintele nostru ne ține în viață prin șocuri, scandaluri și dezvăluiri spectaculoase?

În plus, prin ignorarea Parlamentului în luarea acestei decizii, la fel ca și opinia publică, nu e un semn al curajului, ci al sfidării și al iresponsabilității care îl va costa scump pe cel care a visat să aibă toată puterea în mâna lui.

Orice ochi obiectiv poate observa că atât modul de conducere, cât și controlul nejustificat al președintelui asupra acestui organism face parte din strategia sa de acaparare totală a serviciilor secrete. De asemenea, consider că era mult mai importantă construirea unei strategii reale de securitate națională a României pentru a fi ancorată în strategia de securitate a NATO și strategia de securitate europeană, așa cum ni se cere de multă vreme de către Uniunea Europeană.

Nu neg importanța unui organism care să se preocupe de securitatea națională, însă pentru a fi eficient și credibil, era nevoie de o structură profesională, neangajată politic, pentru că, în însăși hotărârea CSAT, când sunt prezentate principiile ce stau la baza CNI (la art.1 alin.2 pct.c) se precizează și principiul "neutralității și echidistanței, potrivit căruia conduita profesională a personalului entităților componente ale CNI se situează în afara oricăror cerințe de natură a favoriza ori a discrimina persoane sau organizații în exercitarea drepturilor legale ale acestora. Angajații CNI trebuie să fie profesioniști și experți care să pună la dispoziția factorilor abilitați de stat informații necesare fundamentării deciziilor strategice".

Fiind adoptată sub umbrela politicului, Comunitatea Națională de Informații nu va fi decât arma prin care Traian Băsescu își va lovi adversarii politici, îi va distruge pe cei care îndrăznesc să gândească diferit și alături de care va pune în scenă noi și noi scenarii horror pentru societatea românească. Toate acestea pe fondul rușinii cu care ne reprezintă și în plan internațional.

Vă mulțumesc.

  Ion Mocioalcă - despre o anumită față a României, de ziua națională: Români drogați cu fasole;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Români drogați cu fasole"

Ceea ce s-a petrecut la București și la Alba Iulia cu ocazia zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, este, de departe, una dintre cele mai evidente demonstrații despre bătaia de joc la care este supus românul. Toată lumea, inclusiv străinii, a avut ocazia să vadă cum se calcă românii în picioare pentru un sfert de polonic de fasole, aruncat rapid și în scârbă, ca la pușcărie, unor oameni care în curând vor fi puși în situația să plătească și aerul pe care-l respiră. Aceasta e și explicația, de altfel, a acestui reflex defăimător prin care oamenii au ajuns să se ia de piept pentru tot ce e pe gratis. Chiar și în timpul lui Ceaușescu, românii mai aveau o urmă de demnitate, permițându-și, de 23 august, să-și cumpere câte o bere și câțiva mititei. Nici chiar dictatorul nu-i umilea cu fasole pe gratis și nu-i făcea să se calce în picioare. Nu, aceste atitudini nu vin din lipsa de cultură a românului, ci rezidă din disperarea în care l-au adus acești guvernanți, care n-au terminat nici acum de împărțit isprăvnicii și sinecure. Aceasta e adevărată față, dureroasă și tragică, a unei Românii care se pregătește să intre în Uniunea Europeană: călcatul în picioare la fasole la cazan, de Ziua Națională a României! Oare așa se întâmplă și în Statele Unite, de 4 iulie, sau în alte țări europene în clubul cărora, chipurile, vrem să accedem? Ne îndoim. Deocamdată, aceasta e o oglindă pusă în fața guvernanților, opacă, însă, din păcate, pentru ei.

Vă mulțumesc.

  Ioan Țundrea - declarație cu titlul Do not worry, be happy, la 1 decembrie;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Do not worry, be happy! La 1 Decembrie"

În duminica orbului, în 1990, un post de radio local a transmis toată ziua un șlagăr la modă care ne spunea "Nu fi trist, fii fericit!"

Speram atunci din tot sufletul că va veni și la noi ziua în care, de "4 iulie" al românilor să simt în privirile concetățenilor mei acea fericire nedisimulată a americanilor.

Dar după 14 ani de la acel moment, am trăit alături de reșițeni una din cele mai triste și confuze zile naționale.

Acest fapt s-a datorat autorităților locale, care au avut revelații etimologice, încurcându-se între verbele "a comemora" și "a omagia". Cum sărăcia este triumfătoare în județul Caraș Severin, și mai marilor de la județ nu li s-ar cuveni nici o coroniță, au dispus imperativ: "Interdicție la depunere de coroane!"

toată suflarea orașului asista perplex, în frig, la anularea ceremoniei depunerii coroanelor de flori, pentru că mai marii județului Caraș Severin au dixit!

"Doar noi, mai marii județului Caraș Severin, ne-am acordat dreptul să depunem o jerbă!

Singurul partid politic care nu s-a conformat acestor ordine absurde, a fost Partidul Conservator.

Și, pentru acest curaj, conservatorii au fost aplaudați de către reșițeni, veniți să-i omagieze pe aceia care au făcut posibilă existența noastră, a peste 20 de milioane de români.

Acest fapt fără precedent sperăm să nu mai fie repetat niciodată, pentru că atunci cu siguranță "be happy" va fi răzbunat cu "be worry".

Vă mulțumesc.

  Dumitru Bentu - intervenție cu titlul Neprietenul;

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației politice este "Neprietenul".

Mai mult impusă decât agreată, Alianța a reușit să-și atingă scopul pentru care a fost gândită: Puterea și iar Puterea. Venită și pe un sprijin popular sinonim în acest moment cu regretul tardiv, această construcție politică nu este numai împotriva naturii ci, mult mai grav, împotriva poporului care a fost sedus de minciună și demagogie. Grevele în lanț nu sunt manipulate decât de disperarea oamenilor, de plasa de incertitudini aruncată peste ei, de perspectiva unei existențe tot mai precare. Într-o coaliție în care fiecare își urmărește doar propriul interes, iar certurile și scandalurile se succed amețitor, duhul dezbinării s-a înstăpânit - și nu vremelnic. Și duhul respectiv nu trebuia inventat și nu trebuia să capete un nume pentru că îl avea deja - Traian Băsescu. Spirit imprevizibil, probabil cu ascendență cumanică, liber de convenționalisme și prejudecăți, președintele jucător nu se dezminte. Venerat, la începuturi, ca un personaj mesianic, adulat de cei care aveau dificultăți în a pronunța Murfatlar sau Cerna Vod(c)a, ajuns, o tempora, în viziunea propriilor aliați - neprietenul...

Numai că noua apreciere este cutia de rezonanță a unor acțiuni cu un pronunțat caracter conflictual.

Astfel, președintele a lansat pe piața ideilor de consolidare a puterii două ținte: schimbarea președinților celor două Camere și îndepărtarea unora dintre președinții PSD ai consiliilor județene. Imediat după revenirea din vizite strict protocolare, făcea pasul la ofsaid, lăsându-i pe subalterni să aducă notorietate practică elementelor sale de gândire; schimbarea președinților de consilii județene administrative își pierdea brusc nimbul priorității, iar pentru cele două Camere a adoptat aceeași poziție. A dat înapoi și în ceea ce privește anticipatele, după ce a înțeles, înaintea aliaților, dificultățile și riscurile organizării acestora. Nici sistemul unicameral nu a depășit faza susținerii enunțiative, iar schimbarea șefilor serviciilor secrete este un pretext pentru a plasa coaliția pe un orizont de așteptare indefinit.

În aceste condiții, aliații liberali, principalii receptori ai unor upercuturi prezidențiale, reacționează tot mai vehement.

Ludovic Orban - cel care n-a uitat că a pierdut primăria Capitalei tot printr-un capriț al onorabilului prezident, îl critică deschis și lansează tema unui candidat propriu al PNL la președinția României.

Virulentul Puiu Hașotti, vicepreședinte liberal, reia subiectul, ba mai mult, consideră că președintele este "un permanent generator de conflicte". Corolarul acestor evaluări îl constituie următoarea afirmație: "Tot mai mulți colegi îl identifică ca pe un neprieten al PNL".

Nici președintele PC, domnul Dan Voiculescu, nu-l menajează pe domnul Băsescu, reliefându-i ipocrizia ce-i este specifică. Un retur de rever vine din partea președintelui-voiajor Boc, care crede că "PNL are o percepție greșită. Haos și tensiuni în Alianță, în Coaliție, în Guvern și, inevitabil, în țară."

În acest context, Alianța DA va deveni, cu certitudine, așa cum își doresc brașovenii și nu numai ei, Alianța PA!

  Gheorghe Chiper - un semnal de alarmă pentru a preveni agonia agriculturii;

Domnul Gheorghe Chiper:

În județul Arad, în zona de câmpie, unde culturile de porumb sunt din totdeauna bune și peste necesarul de consum local, se pot întâlni astăzi situații de-a dreptul nefirești: gospodari care, neavând unde să-și vândă porumbul, nemaifiind nici unități de creștere a porcilor, folosesc rodul muncii lor la făcut focul, la încălzit casele cu porumb, în locul lemnelor. Asta pentru că, în primul rând, este mai rentabil - un transport de lemne de 8 - 9 metri steri costă cât 13 tone de porumb boabe, cantitate care, în echivalent caloric, depășește cu mult ceea ce se obține arzând lemnele pe care le cumperi din vânzarea porumbului.

De fapt, despre vânzare nici nu se poate vorbi pentru că, pe de o parte, nu se mai găsesc cumpărători, pe de alta, pentru că, a-l vinde sub costurile de producție este un ".. eșec singur, un faliment cert care, în agricultură, înseamnă abandonarea cultivării pământului în anul următor.

Faptul este ușor de verificat și în județul Arad unde, cu certitudine, în acest nou an agricol nu se vor cultiva peste jumătate din suprafețele arabile. Fac mențiunea că aceste terenuri sunt deosebit de fertile și au asigurat, până acum, mari cantități de porumb și alte furaje pentru multe alte județe ale țării.

Aduc în fața Parlamentului aceste informații cu scopul de a le face cunoscute și de a atrage un semnal de alarmă pentru cei care, aflați la putere, au uitat că și-au asumat importante sarcini pentru a preveni agonia agriculturii, pentru a nu-i duce pe agricultori la sapă de lemn.

Într-un fel, prin atitudinea lor față de formele asociative din acest sector, prin instigare la distrugeri de unități și fărâmițări de loturi au favorizat dezastrul din agricultură chiar și atunci când au fost în opoziție. Acum, la guvernare, văd totul în ". portocaliu, se autoîncântă că fac acte de dreptate pe seama unor restituiri iluzorii de pământ, dar care, de fapt, nu fac altceva decât să crească numărul de litigii în justiție, să amplifice nemulțumirile, să sporească specula cu terenuri și abandonarea cultivării pământului.

Despre promisiunea făcută în campania electorală de a organiza prin depozite și baze de recepție preluarea produselor agricole de la țărani la prețuri corespunzătoare nu se mai spune nimic. Era de așteptat să se uite despre aceasta, așa cum s-a uitat despre tot ceea ce necesită bani, fonduri, finanțări.

Atenție, însă, că socoteala nu se va face doar la sfârșitul mandatului. Efectele abandonării sprijinului de la buget încep să apară peste tot încă din primul an - de la agricultură la infrastructură.

  Claudiu Adrian Pop - un îndemn pentru români: Renunțați la telecomandă!;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

"Români, renunțați la telecomandă!"

Majoritatea românilor au devenit telespectatori. Dimineața devreme, la prânz, seara ori târziu în noapte, românul stă și privește ecranul, comutând pe toate canalele de televiziune pentru a vedea ce sandal s-a mai iscat, ce infractor mai este dus spectaculos în arest, ce politician mai doarme în Parlament, sau cine pe cine mai schimbă, în eterna luptă pentru ciolan, ce cucoană și-a mai pus poalele-n cap, cine pe cine minte, sau cine mai știe ce.

Numărul telespectatorilor crește vertiginos datorită deciziilor și declarațiilor arogante ale Guvernului Tăriceanu, ale Coaliției portocalii care, cu nesimțire, sfidează națiunea română.

Privim la televizor cum se ceartă partenerii de guvernare, privim la televizor cum președintele Băsescu devine "super Băse" și principal "actor" în telenovela națională a comunității de informații pe care a și regizat-o.

Privim la televizor cum întreaga economie se prăbușește, cum crește infracționalitatea, cum scade nivelul de trai, cum este blamată Constituția, cum este privit de sus cetățeanul.

Privim și nu reușim să ne dumirim cum am ajuns aici.

Există însă o explicație - ca să parafrazez celebrele texte care sunt menite să îndobitocească poporul român - foamea portocalie.

Cineva ne-a urat în decembrie 2004: "Să trăiți bine!"

În curând - în aceeași piață, poate se vor aduna sutele de mii de greviști și vor striga: "Vă dorim să trăiți ca noi!"

Ca un făcut - istoria se repetă - în urmă cu 15 ani - un alt președinte în același loc spunea - mai primiți 100 de lei la salarii și mărim pensiile cu 5 lei.

Azi, Traian Băsescu comandă: dați 5 % pentru învățământ. Cabinetul de paie pe care-l conduce se execută, numai că nu știe care este comanda dată!

Poporul român are însă, la îndemână, telecomanda - cei mai mulți sătui de atâtea scandaluri politice, schimbă canalul și preferă telenovelele - doar acolo mai pot vedea un final fericit.

Eu cred că a venit timpul să renunțăm cu toții la telecomandă.

Să intrăm cu toții în grevă generală!

Este singura soluție pentru a-l convinge pe Călin Popescu Tăriceanu să demisioneze și pe Traian Băsecu să respecte Constituția țării.

Domnilor colegi, de la această înaltă tribună mă adresez dumneavoastră și țării, împreună am învins un dictator. Împreună suntem responsabili de soarta țării. A venit vremea ca această Coaliție "imorală" care aruncă țara în haos cu fiecare decizie pe care o adoptă, să lase din mână "comanda".

Pentru că am intrat în postul Crăciunului și este perioada cadourilor, domnilor guvernanți, faceți-ne cel mai frumos cadou posibil, demisionați!

Vă mulțumesc.

  Viorel Pupeză - marcarea unui an de doliu și minciună al guvernării la nivel local;

Domnul Viorel Pupeză:

"Un an de doliu și minciună al guvernării la nivel local!"

Ne apropiem cu pași repezi de comemorarea unui an de când Alianța Departe de Adevăr a preluat puterea, un an de doliu și minciună. Din acel program electoral "viabil și bazat 100 % pe interesul național" s-a ales praful. Nici ceilalți piloni de guvernare anunțați de premierul Tăriceanu nu au rezistat presiunilor. Sunt de domeniul trecutului poveștile ce adormeau electoratul, precum "o colaborare de excepție cu președintele țării, relansarea Parlamentului și o justiție independentă". Tocmai startul guvernării a fost ratat, deși se promitea de la această tribună că vor fi descătușate forțele economiei prin introducerea cotei unice de impozitare. Pensii mai mari, dublarea salariilor profesorilor, majorarea alocațiilor de stat pentru copii, sprijinirea agricultorilor, reformarea sănătoasă a sistemului sanitar, sunt tot atâtea momeli electorale ce nasc acum nemulțumiri. Pentru că nu știu ce să facă, cum și care să facă, au exagerat tabloul moștenirii primite pentru a-și argumenta incapacitatea de a face ceva.

Nici pe plan local situația nu iese din tiparele "minciunii portocalii".

Platforma Alianței DA făcea mai multe angajamente în baza cărora salariați din educație au votat Alianța. În "dublarea salariilor în echivalent euro", dascălii au văzut șansa nesperată de "a trăi bine". Răgazul oferit actualei guvernări a luat sfârșit, mai ales că singura preocupare față de profesori a fost să-i demaște ca evazioniști fiscali, ilegaliști care trebuie blamați public. Reabilitarea unităților școlare, asigurarea transportului pentru elevi, sunt tot atâtea promisiuni uitate, dar nu singurele probleme ale învățământului bistrițean și nu numai.

Guvernanții ar fi trebui să înțeleagă că în România problemele agriculturii și alimentația sunt componente de bază ale strategiei economice, datorită aportului acestei ramuri la echilibrul social. În timp ce în toate țările dezvoltate, inclusiv în Statele Unite, agricultura este susținută de stat, ca un sector strategic - în Franța se vorbește despre alimente ca despre arme agricole - la noi, micul producător, care predomină numeric (pentru că fermierii îi poți număra pe degete) va fi lăsat de izbeliște. Sistemul pe bază de cupoane s-a dovedit total ineficient, astfel că în județul Bistrița-Năsăud s-au arat sub 10 procente din suprafața prognozată. Creditele agricole au fost puse la conservat, iar numărul proiectelor prin Sapard s-au redus simțitor.

Infrastructura județului nu numai că nu a simțit o infuzie de capital majoră, așa cum promiteau cei de la Alianță dar, mai mult, a fost afectată și de inundații. La solicitarea Consiliului Județean a sumei de 70 miliarde lei, abia s-au găsit 15 miliarde de lei pentru a pune câte o basculantă cu balast și a săpa un șanț. Mai binele promis nu se regăsește nici în sănătate, protecție socială etc. valoarea pensiei medii în județ a crescut doar cu 7 lei ron, în timp ce majorările tarifelor la utilități n-au contenit. Peste 15.000 de pensionari bistrițeni din agricultură sunt nevoiți în acest an al "binelui" să supraviețuiască cu 91 lei ron. În toată această joacă de a conduce, cu instabilitate de curs valutar, cu un cod fiscal făcut la apelul de seară, normal că a scăzut și volumul investițiilor, cu peste 20 de procente față de 2004, ceea ce nu este puțin.

Nici celelalte promisiuni nu și-au găsit rezolvarea din lipsă de timp sau de soluții. Depolitizarea administrației s-a făcut prin înlocuirea cu nepoți, cumetri și clienți politici. Mai mult decât "radem tot", anul 2005 a însemnat, pentru administrația județului, un an de răfuială, de blocare a activității Consiliului județean. În loc de Adevăr, s-a venit cu o serie de practici pe care le credeam de mult apuse - calomnia, înveninarea, prigoana. Prin aceste diversiuni, Alianța Departe de Adevăr, urmărește să sustragă atenția de la problemele tot mai grave, care se accentuează în timp, degradarea economică și a vieții oamenilor.

Acum, la ceas de bilanț, în loc de aplauze și aprecieri, populația s-a săturat de văicăreli și tot mai tare bate vântul mișcărilor sindicale. La Bistrița, în plină grevă a cadrelor didactice, după "pactul" cu funcționarii publici, recoltele politicii ADA se văd în nemulțumirile celor de la Proditerm, a celor de la mina Rodna, pentru că cei peste 500 de angajați de la o fabrică ce-i va pune pe tușă înainte de Crăciun, s-au resemnat.

Și atunci, în anul negru al Alianței, pentru cine bat clopotele, domnilor guvernanți?

  Alexandru Mocanu - despre «Legea lui Ohm în varianta PSD: Ești om cu mine, sunt om cu tine!»

Domnul Alexandru Mocanu:

"Legea lui Ohm în varianta PSD: Ești om cu mine, sunt om cu tine!"

I. În baza sesizărilor nr.348/30.05.2005 a prefectului județului Teleorman și nr.15370/06.08.2004 a Secției de control financiar ulterior a Curții de Conturi a României, un colectiv format din trei controlori financiari din cadrul Direcției de control financiar a Camerei de Comerț a județului Teleorman, au efectuat un control la Primăria municipiului Roșiorii de Vede, având ca obiectiv: "Verificarea contului anual de execuție bugetară și a bilanțului contabil al autorității publice locale, plus aspectele din sesizările menționate mai sus".

Doresc să subliniez faptul că, deși din informațiile mele, Curtea de Conturi a fost avertizată de abuzurile și ilegalitățile comise de domnul Fierăscu Daniel în calitate de primar al municipiului Roșiorii de Vede încă din 2002-2003, abia după ce domnul Fierăscu Daniel a pierdut alegerile de primar din iunie 2004, a apărut și sesizarea nr.15370/06.08.2004, menționată mai sus!?

În urma controlului efectuat în perioada 17.05.2005 - 20.06.2005, cu precizarea că acesta s-a efectuat prin sondaj (în fapt, portița pe care unii controlori ai Curții de Conturi o folosesc pentru a-și justifica incompetența sau complicitatea cu cei controlați și aflați în defect!), cei 3 controlori au întocmit Raportul de control intermediar din 30.06.2005.

Parcurgând conținutul acestui raport, am constatat cu surprindere că în timpul exercitării mandatului său de primar, domnul Fierăscu Daniel a comis o serie de abuzuri și ilegalități și, până în prezent, nu s-a întâmplat nimic.

Ceea ce frapează este că domnul Fierăscu Daniel "a ales" să comită acele abuzuri și ilegalități pentru care legea nu prevede nici o sancțiune cu toate că faptele respective pot fi suspectate de luare de mită, primire de foloase necuvenite și altele, toate din sfera corupției. Interesant este că, încercând să-i acord prezumția de nevinovăție, nu pot să nu observ că toate "greșelile" domnului Fierăscu Daniel, dar absolut toate, au fost în defavoarea administrației pe care o conducea și ca din întâmplare, așa cum spuneam, aceste greșeli au fost alese încât controlorii financiari să nu poată da sancțiuni. Acestea mă pot face să gândesc că domnul Fierăscu Daniel a administrat banii roșiorenilor după parafrazarea de tip mafiot a Legii lui Ohm: "Ești om cu mine, sunt om cu tine"? Mă pot face. Și atunci? Bravo nouă, halal să ne fie!

După părerea mea, chiar și în această situație sau, mai ales într-o astfel de situație, Curtea de Conturi ar fi trebui să fi sesizat Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau chiar Parchetul Național Anticorupție. Nu m-ar mira să se fi făcut, chiar dacă încă "nu a luat foc", pentru că știu precis că în 2003, fostul PNA, sub conducerea domnului Ioan Amarie, a "cocoloșit" dosarul penal (a se vedea răspunsul ce mi s-a transmis cu nr. 19/20.05.2004 - Biroul de Informație Publică ce îl avea ca învinuit pe numitul Fierăscu Daniel, căruia i s-au ascultat legal telefoanele timp de trei luni etc. la rugămintea domnului prof. Constantin Amarie, fratele procurorului general, azi deputat PSD și la presiunile domnului Ionel Marineci, fost deputat PSD, dosarul a fost clasat. Tot domnul Fierăscu Daniel este cel ce a dispus procurarea de către fosta regie comunală SC URBIS SA Roșiorii de Vede a unei mari cantități de combustibil lichid ușor pentru încălzire, în iarna 2001/2002, în valoare de 44,5 miliarde lei rol, care nu au fost plătiți niciodată furnizorului. Motiv pentru care, recent, furnizorul Petrom a obținut titlu executoriu și a pus sechestru pe conturile primăriei. Oameni din primărie afirmă că, în acel dosar cocoloșit la PNA, sunt elemente și din această speță. Poate că noul procuror general al Departamentului Național Anticorupție va verifica dacă nu cumva sunt motive temeinice pentru a redeschide acest dosar.

II. Sub patronajul aceluiași domn Fierăscu Daniel, în iunie 2003, s-a produs nașterea SC Termica SA Roșiorii de Vede prin desprindere (divizare) din SC Urbis SA Roșiorii de Vede, divizarea s-a caracterizat prin câteva decizii ilegale, printre care:

  • Termica SA încă de la început a plecat cu un gol de mijloace circulante în sumă de 33,34 miliarde lei rol, datorită pierderii înregistrate de Urbis SA și "predată", prin divizare, la Termica SA;
  • pentru ca ilegalitățile să rămână acoperite, atât Urbis cât și Termica, la momentul divizării, au avut aceiași administratori care au semnat și la predător și la primitor procesele-verbale de predare-primire a activului și pasivului;
  • prin protocolul ulterior divizării, Termica SA primește un "activ" de 59,135 miliarde lei rol, în care a fost inclusă și valoarea de 33,34 miliarde lei rol, reprezentând pierderi curente și din anii anteriori. În același timp, în "pasiv" a fost introdusă suma de 44,5 miliarde lei rol, reprezentând obligații de plată neachitate față de furnizori, respectiv contravaloarea cantității de CLU preluată de la Petrom de către Urbis SA în 2001/2002 și neachitată. De menționat că, la momentul divizării, ea nu exista în depozitele Urbis și după cum rezultă din protocol, ea nu se regăsește nici în "activul" predat, sub formă de "clienți producție facturată". Cu alte cuvinte, prin protocol, Termica SA a fost "condamnată" să achite 44,5 miliarde lei rol fără să aibă nimic de încasat în schimb;
  • interesant este și faptul că, deși a fost "înzestrată" încă de la înființare cu o cantitate de CLU în sumă de 44,5 miliarde lei rol, Termica SA nu a folosit și nu va folosi nici de acum înainte acest tip de combustibil pentru simplul motiv că nu are ce face cu el. Prin divizare însă, ea este ținută garanție să plătească ceva ce nu a preluat și nici nu are nevoie să preia așa ceva.

De altfel, aceste aspecte și multe altele sunt evidențiate în procesul-verbal de constatare din 28.02.2005, întocmit de către Direcția de control financiar ulterior de pe lângă Curtea de Conturi Teleorman. Interesant este faptul că, deși sunt responsabilități clare, nu sunt menționate și sancțiunile pentru gravele ilegalități comise.

Cetățenii municipiului Roșiorii de Vede au dreptul să știe dacă banii dumnealor au fost administrați cum se cuvine în mandatul 2000-2004.

Vă mulțumesc pentru atenție.

   

(Pauză între orele 12,00-12,15)

 
     

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 20 janvier 2022, 7:30
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro