Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 12-12-2005

Ședința Senatului din 12 decembrie 2005

4. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................
 

Stimate colege și stimați colegi, trecem la declarații politice. (discuții în sală)

 
Norica Nicolai - Opinia doamnei senator cu privire la ceea ce trebuie să reprezinte Parlamentul și partidele politice;

Invit la microfon pe doamna senator Norica Nicolai, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Urmează domnul senator Mircea Dan Geoană, de la Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat. (discuții și vociferări în sală)

 

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se apropie finalul unei sesiuni parlamentare și am simțit nevoia să fac un bilanț, un bilanț care este expresia unei atitudini.

Declarația mea politică nu își propune, în nici un caz, să constituie o lecție de morală, dar cum apropierea sfârșitului de an, așa cum spuneam, reprezintă, aproape întotdeauna, un prilej pentru retrospectivă m-am gândit să vă împărtășesc câteva opinii.

"Niciodată oamenii mari nu au înțeles să fie mai mari decât ceilalți", spunea Nicolae Iorga. Poate că aceste cuvinte ar trebui să ni le amintim și noi, cei pe care viața ne-a adus, astăzi, în arena politicii.

Poate că, dacă am cugeta mai mult, nu am mai oferi subiecte fierbinți, de primă pagină care de cele mai multe ori nu ne onorează. Poate că acum, când momentul integrării țării noastre în marea familie a țărilor europene dezvoltate, este mai aproape decât oricând, ar fi cazul să ne analizăm cu mai multă severitate conduita față de cei care ne-au trimis în Parlamentul României, pentru a le reprezenta interesele.

Cred, de altfel, că fiecare din cei care ne-au trimis în Parlament - și, astăzi, noi suntem parlamentari ai României - ne obligă să fim mai îngrijorați pentru faptul că principala instituție democratică a țării, Parlamentul, continuă să rămână un codaș în ce privește încrederea electoratului sau poate nu este și vor unii să fie.

Nu invoc sondajele de opinie ca singur element menit să ne stimuleze, nicidecum, dar cred că cei care ne-au acordat votul lor merită, în mod constant și coerent, respectul nostru. Respectul pentru lege, pentru competență și reciproc pentru cei care fac legea. Acesta ar trebui să fie, în opinia mea, numitorul comun al activității noastre.

Numai astfel vom izbuti să îi facem pe cetățenii acestei țări să înțeleagă faptul că a face politică, înseamnă, înainte de toate, a le apăra interesele și nu o modalitate subtilă de a ne atinge scopuri, adesea meschine, cum, din păcate, mulți dintre ei, sub aparența declarațiilor sforăitoare o fac.

Și pentru că, de câțiva ani buni, se tot invocă necesitatea unei noi clase politice, îmi permit să atrag atenția asupra faptului că primenirea acesteia nu înseamnă promovarea unor oameni lipsiți de scrupule, dornici să ardă etapele doar pentru a ocupa o funcție importantă.

Nici Parlamentul unicameral, nici votul uninominal nu vor asigura, în mod implicit, formarea unei noi clase politice. Acestea sunt formule tehnice care pot conduce, paradoxal, la aceleași rezultate. Cu alte cuvinte, un Parlament unicameral cuprinde mai puține persoane, dar asta nu înseamnă că numărul mic de parlamentari înseamnă automat și o calitate deosebită.

Am convingerea că partidele politice sunt cele care, printr-o riguroasă selecție a oamenilor pe care îi propun să îi reprezinte atât la nivelul Parlamentului, cât și în Executiv, vor putea să realizeze această selecție.

Consider că partidele politice trebuie să își regândească modul de promovare a membrilor lor, nu pe baza servilismului și a loialității de conjunctură, ci, pe baza seriozității, profesionalismului și a unei conduite decente.

Cu alte cuvinte, partidele trebuie să învețe să gândească sistematic. Pentru a forma o nouă clasă politică este nevoie nu numai de timp, ci și de responsabilitate și moralitate, pentru că numai în acest fel vom avea grijă ca cei lipsiți de scrupule, oportuniștii - și, slavă Domnului, toate partidele au astfel de personaje -, să nu mai existe în viața noastră publică.

În cele din urmă, și în România, politica va trebui să facă diferența între a munci din greu și a munci bine. Numai astfel politica va fi, într-adevăr, consecința unei perspective valorice.

Stimați colegi,

Suntem, în acest Senat, 11 femei din toate partidele politice prezente în Parlament.

Am încercat, alături de colegele mele din Partidul Social Democrat și Partidul Democrat, cu sprijinul NDA, să realizăm un proiect de promovare a femeilor în politică.

Din păcate, în ceea ce s-a văzut, dincolo de faptul că foarte multe dintre noi suntem modele, suntem oameni de valoare acolo unde suntem, s-a văzut un servilism jenant. S-a văzut o abordare penibilă și le transmit doamnelor, celor care se îndoiesc de solidaritatea feminină și de bunul nostru simț, că: talentul dansează și imitația țopăie. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Mircea Geoană - Un an de minciună portocalie - bilanț de nerealizări.

Invit la microfon pe domnul senator Mircea Geoană, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat. Urmează domnul senator Claudiu Tănăsescu.

Aveți cuvântul, domnule președinte.

 

Domnul Mircea Geoană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică, în numele grupului nostru și a Partidului Social Democrat, se referă la un an de minciună "portocalie", dar nu cred că putem să trecem peste episodul jenant la care a fost supus Senatul României, fără un comentariu.

Este fără precedent ca o problemă gravă să fie tratată atât de superficial și de jignitor pentru familiile, pentru părinții, rudele și prietenii copiilor care s-au prăpădit cu zile, în România secolului XXI, la aproape un an de zile până la integrarea europeană.

Ce am avut aici ?! Am avut un ministru țâfnos și suficient, cu o atitudine de domnul Goe, jignind Senatul României și uitând că este el însuși parlamentar, votat și trimis în Parlamentul României.

A dezinformat CSAT-ul, amenință cu făcutul de dosare, parcă este procuror pe vremea lui Stalin, și nu a avut nici un cuvânt, nici un cuvânt de scuze, de regret și de compasiune pentru familiile care au pierdut niște copii în țara românească. Acesta este tipul de politică pe care ni-l propune această guvernare "portocalie".

Da, un an de zile de guvernare "portocalie" în care democrația și statul de drept sunt mai fragile.

Da, un an de guvernare "portocalie" în care se înființează structuri de tipul Comunității Naționale pentru Informații, care încep să facă dosare politice, din nou, despre cetățenii României.

Da, un an în care Parlamentul României, instituția noastră, a fost transformat într-un imens teatru de ostilități și ostilitate în care, în loc să legiferăm, în loc să ne reparăm un pic din reputația pe care o avem deja proastă, în fața opiniei publice, ne-am certat pe probleme secundare și am pierdut un an de zile și banii contribuabililor, pentru o temă politică falsă.

După un an de zile de guvernare "portocalie" democrația, în România, este mai fragilă, iar statul de drept este asaltat.

Un an de zile în care putem constata - și este o constatare făcută și de observatorii și analiștii economici din țară și din străinătate - un eșec total în politica economică a țării.

Cota unică a fost un eșec. Ni s-a promis, prin introducerea cotei unice, că va fi scoasă la lumină economia subterană a țării. Impozitul pe profit, în anul pe care îl încheiem, încasările sunt cu 6% mai mici decât anul trecut.

Majorarea încasărilor la buget provin din TVA și nu din efectul cotei unice de 16%. Cota unică nu a stimulat investițiile; în primele nouă luni ale acestui an, investițiile străine au scăzut cu 30%.

Nu a crescut nivelul de trai decât pe hârtie, în mod artificial, această cotă unică a făcut oamenii bogați ai României, mai bogați și oamenii săraci ai României, mai săraci.

Nu a redus nici măcar povara fiscală asupra firmelor care a fost marea promisiune și marea minciună a campaniei trecute. În acest moment, firmele din România plătesc 16% - impozit pe profit și 16% - impozit pe dividende, este vorba nu de o cotă unică, ci de o dublă impozitare. Povara fiscală a crescut și nu a scăzut.

În același timp, în zona țintelor macroeconomice, rar ne-a fost dat să vedem cum toate țintele macroeconomice au fost ratate, fără greș, de către actuala guvernare.

Creșterea PIB-ului a încetinit vizibil, s-a redus la jumătate, producția industrială a stagnat, deficitul comercial este cel mai mare de după 1989, deficitul de cont curent s-a adâncit, în loc să se reducă, iar inflația a căpătat, din nou, tente îngrijorătoare. Este o situație economică și macroeconomică îngrijorătoare.

Situația, de ansamblu, economică, a țării, s-a deteriorat. Vreau să vă aduc în atenție doar câteva cifre comparative: creșterea PIB-ului s-a redus la jumătate, creșterea producției industrial s-a redus de patru ori, fluxul de investiții a scăzut cu 30%, deficitul comercial a crescut cu 50%, iar deficitul de cont curent a crescut cu 28%.

Dacă asta este politica economică de succes, înseamnă că nu mai știm să citim statisticile și cifrele economice.

Dar lucrul cel mai grav, și partidul pe care îl reprezint, având o sensibilitatea socială pronunțată, este că, și din punct de vedere social, anul acesta a fost un an în care numai privilegiații României au profitat.

Vreau să îi aduc aminte președintelui Traian Băsescu că, în urmă cu o lună de zile, a anunțat public că nu va promulga proiectul de buget, dacă el nu va fi întocmit pe bază de proiecte.

După o lună de grevă a dascălilor acestei țări, după promisiunea bugetului modificat la 5% din PIB, îl somăm pe președintele României să nu promulge proiectul de buget care se află astăzi în discuția Curții Constituționale, dacă, cel puțin pe zona de educație, banii promiși profesorilor nu se regăsesc, în acest buget, pe proiecte, așa cum a cerut președintele Traian Băsescu.

Dacă nu, acest buget dezbătut fără opoziție, pentru prima dată în 15 ani de zile, va fi și bugetul președintelui, nu numai bugetul Guvernului.

Este o situație de dispreț, în prag de iarnă, față de pensionari. Există o deteriorare a climatului social, fără precedent în România. Dați-mi voie să vă citesc dintr-un slogan electoral, din păcate, așa cum au fost cele mai multe dintre promisiunile actualei coaliții și actualei majorități: "Bine ai venit bunăstare", spunea candidatul Traian Băsescu, în oferta sa de prezidențiabil. Se scria în acest document: "Băsescu - președinte. Lucrează cot la cot cu Guvernul pentru eliminarea sărăciei și pentru rezolvarea tuturor problemelor care au făcut ca bunăstarea să fie exilată din viața celor mulți", un alt tip de promisiuni neonorate.

Astăzi, președintele se luptă cu Guvernul, astăzi, președintele profită de plecarea în țările calde a premierului Tăriceanu, ca să îi ia locul la Palatul Victoria, astăzi, președintele și Guvernul nu lucrează cot la cot, ci își dau coate, ca să se elimine unul pe celălalt.

Asistăm la un fenomen care ne aduce aminte de vremea CDR-ului, prin disoluția autorității și competenței statului. Încercare după încercare, statul român a eșuat: la inundații am eșuat; la gripa aviară despre care ministrul sănătății ne-a spus că a fost stăpânită, încercuită și puii santinelă și-au făcut datoria în Deltă, asistăm, astăzi, la expansiunea gripei aviare, care se află la o sută și ceva de kilometri de București; asistăm la explozia violenței în școli; asistăm, încă o dată, la falimentul autorității statului și la o situație de degradare a siguranței cetățeanului, fără precedent și de care credeam că am scăpat o dată pentru totdeauna.

Și, în ultimul rând, din punct de vedere al prestigiului și rolului României în lume, în aceeași ofertă prezidențială din campania trecută, se spunea: "Băsescu președinte, înseamnă să fim respectați în afara țării pentru ceea ce suntem și ceea ce facem. Să nu facem din integrarea europeană un simplu prilej de spectacol politic și aranjamente de culise".

Astăzi, avem, în planul european, recordul nedorit ca nici un șef de stat al Uniunii Europene să fi vizitat, într-un an de zile, capitala României europene. Asistăm, de fapt, la izolarea României în planul politicii europene.

Dați-mi voie să închid această scurtă prezentare a unui an de imensă dezamăgire, concluzionând: Traian Băsescu și Alianța D.A. au câștigat alegerile cu o cifră mincinoasă - 16%, cu o culoare mincinoasă: portocaliul, cu un cuvânt mincinos: fraudarea, și cu o farsă de mari proporții: retragerea înlăcrimată a lui Theodor Stolojan. Sub ambalajul demagogic instalat și intitulat: "Să trăiți bine!", Traian Băsescu și Alianța D.A. au pus la cale cea mai mare țeapă electorală de după 1989. Este un an pierdut pentru România, avem o țară care merge nicăieri, avem o conducere a țării care funcționează și fără busolă, și fără hartă și, din păcate, cum am văzut acum câteva minute cu acest ministru obraznic și țâfnos, și fără echipaj. Să dea Dumnezeu ca anul viitor să fie mai bine, deși tare mă îndoiesc. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Dan Claudiu Tănăsescu - Despre atitudinea ministrului sănătății, domnul Eugen Nicolăescu, în plenul Senatului.

Invit la microfon pe domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Urmează domnul senator Marius Marinescu.

 

Domnul Dan Claudiu Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte, că, în primul rând, ne-ați dat posibilitatea să vin la acest microfon și, în al doilea rând, pentru că ne-ați dat posibilitatea să fim supuși unor insulte și unei atitudini incalificabile din partea unui domn care este ministrul sănătății, dar care are ca profesie de bază aceea de contabil. Mi se pare o greșeală că, astăzi, Senatul a invitat pe acest domn Nicolăescu, să dea explicații despre starea de sănătate, dacă vreți, a populației noastre, despre o anume stare de boală, atâta vreme cât domnia-sa habar n-are despre ce este vorba. Sigur că dumnealui, atunci când și-a desăvârșit studiile, nu avea cum să afle nimic despre intimitatea bolii numită rujeolă, pentru că n-are de unde să știe nici cum arată un virus, nici care sunt simptomele acestei boli, nici care sunt complicațiile ei și nici ce înseamnă profilaxia acestei boli. Dacă era aici, poate că eu și câțiva dintre colegii mei de aici, medici, i-am fi ținut un mic, scurt și productiv curs de inițiere. Dar a plecat cu coada între picioare, târându-și geanta, în care, probabil, are mai mult socoteli contabile decât tratate sau păreri despre medicină. Dacă ar fi știut că profilaxia acestei îmbolnăviri este realizată de un vaccin, atunci, probabil, că domnia-sa s-ar fi ocupat de aceste lucruri de la începutul anului 2005, decât să caute să realizeze tot soiul de diversiuni, ca să îi scoată pe tușă pe cei mai importanți conducători de spitale din țară, profesori, oameni care au salvat vieți și care, oricum, au știut ca să pună la punct bunul mers al instituțiilor. Este suficient să trecem prin fața spitalelor, conduse de acești oameni, care au fost conduse și care cred că vor fi conduse în continuare, ca să vedem că ei sunt și gospodari, și că ei au știut, într-adevăr, să gospodărească și banii, aceia puțini...cât au fost. Dacă au rămas datori, au rămas datori pentru că acești oameni se angajaseră în fața unui jurământ să salveze oamenii de la moarte, să îi scape de boli și atunci, poate că uneori, atunci când ești într-o plagă operatorie, atunci când vezi că în fața ta i s-a oprit pacientului inima, nu mai stai să te gândești cât costă bisturiul, cât costă piatra pe care-l ascuți și așa mai departe. Dar, sigur că, domnul Nicolăescu, venit ministru, n-avea de unde să știe toate astea și atunci s-a pornit să aducă în fața noastră tot soiul de cifre, tot soiul de aberații legate de această boală, care vedeți unde a putut să ajungă, creând complicații și omorând pur și simplu copii. Domnia-sa, la un moment dat, a vorbit de niște îmbolnăviri în luna ianuarie, februarie, martie... Spunea că acestea sunt raportate... Dânsul e obișnuit cu raportarea. Sunt raportate din anul precedent și așa mai departe. Păi, dacă nu știe nimic despre virus, despre incubație, despre cum apare virusul, cum se transmite, cât timp trăiește, cum moare, de unde să ne poată spune asemenea lucruri? Aș vrea să spun că lipsa de preocupare a dus la această stare. Aș vrea să vă informez că de la începutul lunii aprilie și până în luna iulie nu s-a administrat nici un vaccin, de nici un fel. Aș vrea să vă mai informez că vaccinul românesc, care era foarte bun, care a dat rezultate și care a fost întrebuințat ani de zile, ba, mai mult, cu mulți ani în urmă a dus aproape la eradicarea acestei boli, nu a mai fost produs și distribuit. Ca urmare, s-a apelat la vaccinuri străine, care costă de 10-20 ori mai mult. Și, atunci, motivul economiei, probabil, învățată de domnia-sa în timpul facultății și după aceea la nu știu ce cursuri de specializare, a făcut ca să se comande în număr atât de mic, încât nu s-a mai dat decât preferențial și iată unde s-a ajuns. N-aș vrea să lungesc foarte mult discuția, dar mă gândeam că atunci când a rostit cuvântul licitație, cum de s-au putut realiza o serie de lucrări în timpul inundațiilor (foarte bine, spun eu) fără nici un fel de licitație și de ce în fața unei epidemii distrugătoare, în fața unei epidemii criminale s-a apelat la licitație, ca să stăm, să așteptăm și să vedem cum, cu cine, în ce fel licităm și ăia n-au decât să moară, dar când vine licitație suntem acoperiți.

În încheiere, aș spune că parafrazând urarea extraordinară a președintelui României: "Să trăiți bine!", domnul ministru al sănătății, Nicolăescu, ar putea să ureze în continuare populației românești: "Să muriți bine!" Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

 
Marius Marinescu - Primirea Organizației Oamenilor de Afaceri din România în Uniunea Intreprinderilor Mici și Mijlocii din P.P.E.

Invit la microfon pe domnul senator Marius Marinescu, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul Sorin Oprescu. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Uniunea Întreprinderilor Mici și Mijlocii din P.P.E. a avut o ședință, un Birou permanent săptămâna trecută, pe data de 7 decembrie, și a decis acceptarea unui membru-observator al Organizației Oamenilor de Afaceri din Partidul Democrat. Vreau să vă spun că Partidul Democrat e singurul partid din România care are o astfel de organizație internă a oamenilor de afaceri. Această organizație s-a înființat în 26 august 2002 și eu am avut onoarea să fiu președinte al acestei organizații. Prin înființarea Organizației Oamenilor de Afaceri din Partidul Democrat, partidul nostru a făcut primul pas către doctrina populară. Vreau să vă spun că în Uniunea Întreprinderilor Mici și Mijlocii sunt foarte mulți parlamentari europeni și noi putem face lobby pe lângă acești parlamentari europeni în vederea aderării la Uniunea Europeană. (rumoare, discuții)

Domnule președinte, dacă-mi permiteți să continui declarația politică. O să discut și despre problemele PSD-ului, despre baronii locali ai PSD-ului...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aș ruga să nu dialogați cu sala. Vedeți că baroni sunt peste tot.

 
 

Domnul Marius Marinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Prin primirea Organizației Oamenilor de Afaceri în această Uniune a Întreprinderilor Mici și Mijlocii din P.P.E. este o recunoaștere a faptului că Partidul Democrat militează pentru o clasă de mijloc puternică. Eu nu sunt de acord cu punctul de vedere al domnului senator Mircea Geoană, cu referire la Alianța D.A. Vreau să vă spun că Alianța D.A. are un program puternic cu care a câștigat alegerile și în 2007 este o certitudine că o să aderăm la Uniunea Europeană. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Sorin Mircea Oprescu - Ministrul sănătății, domnul Eugen Nicolăescu.

Invit la microfon pe domnul senator Sorin Oprescu, din partea Grupului parlamentar Social Democrat. Urmează doamna senator Verginia Vedinaș. Domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Sorin Mircea Oprescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Asistăm de aproape un an la "încercări pompieristice" de stingere a crizelor din domeniul sanitar. Promisiuni peste promisiuni de returnare a datoriilor, acari Păun, și întotdeauna este de vină altcineva decât responsabilul, managerul central, ministerul, ca să fiu bine înțeles. "Între două fugăriri și analize" așa-zis manageriale, controale și concluzii suspensive, se conturează clar atmosfera de dictat, de centralizare - de hipercentralizare - îndreptându-ne cu pași siguri către un stat polițienesc "de drept", ministrul Eugen Nicolăescu, "ministrul politic", așa cum îi place să se autointituleze, este, într-adevăr, politic și nicidecum un profesionist. Uită imensa responsabilitate pe care o are în privința sănătății concetățenilor noștri. Maniera în care înțelege să facă reformă, maniera pur politicianistă sfidează realitatea nevoii acute de sănătate a cetățenilor României. El dorește o așa-zisă reformă contabilicească, ascunzând cauza principală a nefuncționării sistemului sanitar, subfinanțarea severă a actului terapeutic medical, indiferent de fondul problemei. Domnul Nicolăescu devine subit irascibil, (adevărul deranjează, iar contabilizarea impotenței ministeriale îl irită). Domnia-sa crede că, jignind și amenințând, denaturând realitatea, obține un plus de imagine pentru partidul pe care-l reprezintă. Se înșeală, însă. Încrederea concetățenilor, pentru a fi câștigată, trebuie să vorbești despre fapte și nu despre vorbe.

Încercând să treacă prin Parlament un vraf de legi nedrepte pentru sistemul sanitar, legi făcute pe genunchi, unde autonomia și parteneriatul sunt caduce, ministrul centralizează tot la comandă unică, excluzând consultarea reală și dialogul constructiv. Modificând structuri de conducere a sistemelor și subsistemelor sanitare, prin ordine fără acoperire legală, cu o imoralitate ieșită din comun, pare a se tulbura atunci când este surprins în minciună.

Am înțeles, însă, repede care este scopul acut: acoperirea responsabilității pentru moartea copiilor bolnavi de rujeolă. Indiferent ce ar face, oricum ar prezenta acest fapt, ministrul Nicolăescu rămâne, clar, în percepția oamenilor, ca un ministru lipsit de responsabilitatea vieții oamenilor, a cărui importanță ministerială, manifestată prin hărțuirea oamenilor sistemului, a devenit un țel și o ambiție. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

(În continuare ședința este condusă de domnul vicepreședinte George Sabin Cutaș)

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Mulțumesc și eu, domnule senator.

 
Verginia Vedinaș - Propunerea legislativă privind Ținutul Secuiesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaș. Doamna senator, aveți cuvântul.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

Mă voi referi în prezenta declarație politică de astăzi la o propunere legislativă care s-a aflat pe agenda de lucru a comisiei din care fac parte privind autonomia Ținutului Secuiesc. Motivația și a acestei inițiative se află tot în eternele drepturi ale minorităților, devenite exorbitante privilegii, în recunoașterea dreptului la identitate care înseamnă altceva decât ce se preconizează prin această lege, într-o democrație interpretată după ureche și nu, în ultimul rând, în nevoia de integrare în Uniunea Europeană.

Domnilor colegi, nici unul din drepturile recunoscute minorităților naționale, indiferent de documentul internațional prin care este recunoscut, nu poate să înfrângă supremația Constituției, iar primul articol al Constituției proclamă statul român ca "stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil". Aceste valori, dragi colegi, sunt cuprinse nu numai în primul articol al Legii fundamentale, ci și în art. 152, care enumără limitele revizuirii, adică prevederile sustrase posibilității de a fi revizuite, între acestea aflându-se și caracterul de stat național, unitar și indivizibil al statului român. Am asistat cu ceva timp în urmă la ședința unei comisii, condusă de un distins coleg de la UDMR, care privea un act normativ asupra căruia formulasem niște amendamente. Am putut constata îngrozită cum conținutul acelei legi era amputat prin eliminarea cuvântului "național" din toate articolele care-l menționa. Nu am putut să spun nimic, pentru că nu eram membru al acestei comisii. Am încercat să obiectez și am fost admonestată. O spun acum și o spun cu durere. O spun cu jenă pentru colegii membri ai comisiei, care acceptau orbește aceste propuneri. Nu vreau să supăr și să jignesc pe nimeni și nu cred că poate cineva susține că în anul de când suntem colegi am jignit pe cineva, deși eu am fost silită să ascult recomandările făcute mie și colegilor mei de partid referitoare la un anumit tratament, pe care vă asigur că nu l-am urmat, pentru că nici unul dintre noi nu aveam nevoie de el. Ca oameni, vă respect și vă stimez, și sunt convinsă că fiecare dintre noi avem o valoare care ne-a propulsat în forul suprem al țării. O spun, însă, cu speranța că mesajul acestei declarații va fi perceput de toți.

Se poate și altfel, dragi colegi de la UDMR.

De 1 decembrie am participat la festivitățile de la Salonta, oraș din Bihor unde peste 60% din populație este de etnie maghiară. La cârma orașului se află un primar UDMR, Laszlo Tores, pe care îl felicit din toată inima și pe această cale pentru modul cum a înțeles să sărbătorească Ziua Națională a României, cu ședința festivă a Consiliului local, cu fanfară, cu coroane de flori la monumentul lui Avram Iancu, cu toate oficialitățile instituțiilor, cu Imnul Național murmurat de toți, cu lumea adunată pe străzi, și vă asigur că nimeni nu a simțit în acele ore că afară sunt cu mult sub 0o și burnițează, pentru că sufletele tuturor erau încălzite de flacăra iubirii de țară.

Vin sfintele sărbători ale Crăciunului care ne apropie de Dumnezeu, ne fac să fim mai buni, ne plimbă prin copilărie și prin ținuturi de basm, cum este și cel care se numește România. Mă rog la Dumnezeu să ne dea tuturor sănătate, tihnă sufletească, dragoste de semenii noștri și să facă astfel încât țara noastră, care ne ocrotește, să fie iubită, respectată și prețuită de noi toți.

Avem datoria ca români, ca parlamentari, să demonstrăm prin tot ceea ce facem, inclusiv prin inițiativele noastre legislative, acest lucru, iar iubirea de țară înseamnă respectul față de supremația Constituției. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Mihai Țâbuleac - Nevoia de demnitate.

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD pe domnul senator Mihai Țâbuleac. Se pregătește domnul senator Chelaru.

 

Domnul Mihai Țâbuleac:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația politică de azi: "Nevoia de demnitate".

Pentru că ne apropiem de sfârșitul anului 2005, mi-am permis să fac o scurtă incursiune asupra factorilor care ne influențează existența noastră, ca români, din păcate într-un sens negativ și degradant și nu pozitiv sau constructiv, cum ne-am fi așteptat.

Și pentru că zilele trecute pe holurile Senatului se puneau întrebări din Constituția României, am să fac legătură cu textul potrivit căruia țara noastră este statul în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane și dreptatea reprezintă valori supreme "în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român".

Ne uităm în jur și vedem că realitatea nu bate cu textul, pentru că oamenii politici ori sunt ridicoli, ori sunt ridiculizați, oamenii de afaceri sunt huliți, fiindcă oricum există convingerea că din muncă cinstită nimeni nu poate trăi, tâlhăriile și violurile țin capul de afiș la toate buletinele de știri.

Am rămas impresionat când am aflat că la mai multe școli din țară au avut loc o serie de infracțiuni de violență, tâlhărie și chiar înjunghiere asupra unor elevi, în fața cadrelor didactice care, din indiferență sau teamă, nu s-au opus unor astfel de întâmplări. Se pune întrebarea: unde este siguranța din școlile noastre și cât de puternică este educația în formarea atitudinii tinerilor?

Trebuie să recunoaștem că se simte un gol în evoluția societății românești, de la nivelul educațional la nivelul mentalității colective.

Timp de 15 ani am asistat la o decădere treptată a valorilor și preceptelor morale ale poporului român. Dacă regimul comunist a încercat sistematic să ne distrugă mentalitatea de popor supraviețuitor al istoriei, sistemul de elite neocomuniste care s-a impus la conducerea României după 1990 a reușit să ne dezumanizeze de tot ceea ce a fost caracteristic poporului român: tradiție, respect față de țară, spirit constructiv, solidaritate. O influență foarte mare a avut și clasa politică, mass-media, precum și actorii societății civile care, în goana lor inconștientă pentru cote de audiență, notorietate, competiție politică, forță financiară, au manipulat mase de oameni, idealuri și vise, uitând elementele de bază necesare supraviețuirii unui popor în contextul actual al globalizării: cultura națională și conștiința colectivă proprie.

Datorită diminuării în timp a acestor valori s-a pierdut capacitatea națiunii de a face față efectelor halucinante ale hegemoniei multinaționalelor. Este surprinzător cu ce mare viteză s-a transformat personalitatea românului, de la un om cugetător și temperat în acțiuni la un om avid după tot ceea ce este rău în societatea de consum.

De aici avem o serie de consecințe: națiune care își neagă treptat valorile și civilizația, presă majoritar orientată spre subiecte de scandal sau care pot să provoace creșterea cotelor de audiență și a tirajelor, indiferent de scrupule și etică, oameni de afaceri adepți ai dobândirii profitului pe orice cale, vânzând sau cumpărând oricum, orice și pe oricine, infracționalitatea juvenilă în instituțiile de învățământ, politicieni care tratează Parlamentul și competențele sale ca pe o scenă de teatru în care își etalează frustrările și nemulțumirile personale, în loc să se preocupe de găsirea unor soluții eficiente de dezvoltare socio-economică locală, regională sau națională.

Observând impactul acestor rezultate și pericolul creșterii sale, atrag atenția că este timpul să lăsăm deoparte orgoliile de partid și populismul de fațadă, să nu mai boicotăm legi și reforme structurale și, prin efortul comun, putere și opoziție, să redăm poporului român, prin acțiuni legislative benefice, sentimentul că poate redeveni ceea ce a fost în perioada interbelică: o forță economică și o putere social-politică de luat în considerare de către europeni. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Chelaru - Ministrul justiției sau Cloșca cu puii de aur.

Din partea Grupului parlamentar Social-Democrat, invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Mi-am intitulat declarația politică de astăzi: "Ministra justiției sau Cloșca cu puii de aur".

Eu nu știu ce miraj poate să fie această Uniune Europeană, dacă, la noi acasă, însăși reprezentantul nostru ministerial își îngăduie, fără mustrări de conștiință, să dea cu judecătorii și procurorii de pământ, fără considerație și fără asentimente.

Cred că îmi pot îngădui, ca avocat de carieră, să vă prezint o sinteză care să ne arate cum stăm, o așezare logică în silogism triptic și o concluzie care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri.

În București sau în provincie, oamenii din justiție sunt timorați. Nu pentru că nu au protecția ministerială, ci pentru că nu au libertatea și pentru că nu pot să facă dreptatea, așa cum au învățat-o ei în școlile de altitudine pe care le-au absolvit.

Mă refer, în special, la oamenii de vârsta mea, care au experiența coaptă, reflexele profesionale lipsite de cusur, hărșiți de viață și splendizi în judecată.

Există o rațiune pentru situații limită, pentru juriștii care sunt în impas de judecată sau în confuzie de argumente. Această rațiune se cheamă recursus ad princiam. În acest moment, juriștii români sunt în impas. Ca atare, ei trebuie să recurgă la următoarele construcții logice fără să uite, însă, o chestiune esențială, aproape evidentă: că aceste principii nu pot fi încălcate fără suspiciunea abuzului.

Primul silogism, două premise:

Prima: România este un stat de drept și ca stat de drept dialoghează cu Uniunea Europeană.

A doua premisă. Statul de drept înseamnă printre altele că însăși puterea politică se află sub lege. Concluzia: România dialoghează cu Europa, ca stat de drept, iar singurele concesii care trebuie și pot fi făcute sunt referitoare la termenii legislației europene pe care va trebui să o asumăm.

Al doilea silogism, prima premisă: Justiția este putere în stat.

A doua premisă: Puterile statului au garanția constituțională a independenței lor și Constituția nu poate fi modificată arbitrar, după cum convine sau nu unei notabilități sau unui nume, oricare ar fi acesta sau oricare ar fi trecerea sa în ochii electoratului.

Concluzia. Justiția este putere constituțională, ea este reprezentată în stat de Consiliul Superior al Magistraturii, garantul independenței justiției, singurul organism care numește, suspendă și sancționează magistrații, singurul care are atribuții legate de exercițiul profesiei, dar numai sub autoritatea legii.

Al treilea și ultimul silogism. Prima premisă. "Ministrul justiției face parte din Executiv".

A doua premisă. "Ministrul justiției este membru cu drepturi egale în Consiliul Superior al Magistraturii".

Concluzia. Ministrul justiției nu poate fi un medium de putere și nu este îngăduit să ordone justiției. Poate, cel mult, să fie un factor de echilibru, nicidecum un element care să-și permită acțiune politică directă, ca factor de decizie și rezoluție pe activitatea justiției.

Ca totdeauna însă, realitatea contravine logicii, oricât de invincibilă ar părea ea. Dar, ca totdeauna, însăși realitatea este chemată în argumentația celor în culpă de a fi călcat logica.

Ca să nu merg prea departe, enunț:

Ministra justiției îl acuză pe Dan Lupașcu că este străin de realitate în ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii. Poate că președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu se conformează realității manipulante, dar în mod sigur nu face rabat la corectitudine și luciditate.

Eu, însă, care nu vreau să abandonez mantaua de dragul cămășii, adică nu abandonez spiritul de dragul formei, spun că doamna ministru nu este la obiect, nici cu una, nici cu alta. Ba, mai mult, eu chiar cred că dumneaei nu are ce căuta în fruntea ministerului pe care îl prezidează, indiferent care este percepția publică sau europeană.

Chiar dacă "eficientizarea" - or, ce o fi însemnând ea - poate constitui un criteriu de import sau de alienare, prefer să cred că asemenea criteriu nu este pentru mine sau pentru cei asemenea mie.

Cei asemenea mie privesc către criteriul de eficientizare ca la politica marțiană. Nu există nici un mod eficient de a participa la actul de justiție, dar există în schimb un mod de a participa valabil, ca om și profesionist, și cred că Monica Macovei înțelege prin eficiență forțarea procurorilor de a emite rechizitorii în fiecare dosar, o justiție în care procurorii sunt obligați să trimită în judecată pe bandă rulantă, iar judecătorii să condamne la normă.

În raportul de țară se subliniază că: "În România, lupta împotriva corupției nu este atât de eficientă cât ar trebui, existând îngrijorări și în legătură cu funcționarea și eficacitatea sistemului de justiție. Implementarea măsurilor, conform angajamentelor stabilite deja, trebuie să continue și este important ca Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să coopereze constructiv în acest sens" - se precizează în raport.

Din păcate, în realitate, observăm altceva. În războiul cu Consiliul Superior al Magistraturii pe care îl regizează ca un reprezentant independent al Guvernului, eu cred că Monica Macovei va pierde.

Vă rog să-mi permiteți ca fiecăreia din tezele de mai sus să-i aduc dezvoltarea încălcărilor de către ministră, cu invocarea legislației recente propusă de Guvern și contradicțiile proprii acestor demersuri.

Consolidarea garanțiilor legale în vederea eliminării oricărei posibilități de imixtiune politică în actul de justiție, ar trebui să constituie elementul-cheie al modificărilor propuse de cadrul legislativ privind CSM, organizarea judiciară și statutul magistraților, acordându-se o atenție specială independenței sistemului judiciar.

Eu am mai afirmat de la această tribună și acum reiterez demersurile anterioare. Lăsați oamenii să judece oameni. În faptul judecății nu pot exista nici măcar sugestii fără să se poată susține imixtiunea. Politicienii trebuie să respecte justiția ca pe Sfânta Treime, justiție însemnând autoritate care decide definitiv, fără rațiuni ce nu intră în sfera noastră de contabilizare sau eficientizare.

Stimați colegi, tot astfel cum nouă, parlamentarilor, ni s-a luat demnitatea și respectabilitatea, prin demersuri susținute de minimalizare a importanței rolului nostru, tot astfel, colegii mei din justiție, care sunt chemați să aplice ceea ce noi legiferăm, pățesc astăzi.

Noi avem dialogul cu Guvernul și posibilitatea unui oarecare control, dar ei nu au decât Consiliul Superior al Magistraturii. Se încearcă acum să fie minimalizată puterea și importanța Consiliului, se încearcă asta sub aparența legalității.

Dar s-o luăm metodic. Diminuarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii, la numai 6 luni de la alegerea acestuia, și crearea unor mecanisme prin care Ministerul Justiției să controleze procesul de numire în funcțiile de conducere a magistraților din România este dovada clară a intențiilor actualei puteri de influențare și repolitizare a justiției române.

Se revine, în mod evident, la dreptul discreționar al politicului, așa independent, cum este Monica Macovei, de a dispune asupra magistraților, în special, asupra procurorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii este adus la stadiul de instituție decorativă în fruntea sistemului judiciar. Prin discreditarea publică continuă, având-o ca vârf de lance pe doamna ministru, se dorește transformarea sa într-un instrument care să acționeze la comandă politică. Zbaterile Consiliului se dovedesc aproape inutile, politicul îl calcă în picioare, aproape l-a subjugat, iar noile modificări legislative propuse, practic, definitivează acest lucru, iar sintagma constituțională, potrivit căreia "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției" a fost de mult eliminată, prin tratamentul public aplicat de doamna ministru membrilor Consiliului.

Am afirmat mai sus că România este stat de drept și nu se poate ca un român, chiar temporar ministru, să dea cinstea pe rușine, să-și vândă colegii și breasla și să aștepte gratitudine și recunoaștere.

În nici un caz. ministrul justiției, dacă ține la rang, la nume sau la țară, nu are voie să amplifice, până la cote paroxistice, incongruențele sistemului judiciar, folosindu-le pe post de granit al propriului soclu. Ar fi trebuit să țină la imaginea magistraților, să fi apărat ea însăși sistemul, fără să-i minimalizeze defectele, dar nici să-i diminueze meritele și valoarea.

Oare, în justiția română, chiar nu au existat suficiente succese de natură să producă punctaj european? Mă îndoiesc.

Dar tocmai în cazul nou-mediatizat, al părinților doamnei ministru, cred că Monica Macovei are experiență anterioară și știe ce înseamnă ca, din perspectiva legislației europene, să eludeze dreptul local și să transfere cazul unei jurisdicții care să oblige statul la daune.

Doamna ministru se dorește, de fapt, un mare artizan și tocmai în această perspectivă, pot afirma că ceea ce trebuia să facă ministrul justiției până astăzi, când vine sorocul primului an de ministeriat, era să se conformeze realității mitice a "Cloștii cu puii de aur" și să apere corpul magistraților, dând Cezarului ce-i al Cezarului, lăsând Consiliul Superior al Magistraturii, din care, cu onor, face parte, să-și facă datoria, nicidecum să arate cu degetul spre ei, să nu-i minimalizeze, să nu-i umilească, să nu le fure cariera cu promisiuni de pensie, să-i creadă, cu atât mai mult cu cât, cel puțin formal, așa pretinde, nu este angajat politic.

Trebuia să aibă geniul compromisului politic și delicatețea de a nu-și jigni colegii, ci, eventual, de a-i corija. Numai că, pentru asta, se cere, cu adevărat, o minte luminată și discernământ, care frizează geniul.

Părerea mea este că doamna ministru este manipulată. Ceea ce se dorește cu marele și generosul proiect de reformă a reformei este, de fapt, anihilarea singurei generații de juriști care nu au complexe, dar au demnitate. Oameni care au judecat oameni, cum îmi place mie să spun, și, pe vremuri, oameni care au avut cultura omeniei și lărgimea privirii, oameni care nu se tem de amenințarea unui sistem politic și nu s-au temut, oameni care au mândria să spună astăzi: "Am suficientă minte și demnitate să mă retrag din sistem, decât să mă umilească niște nou-născuți ai legii".

De ce uită, oare, doamna ministru că judecata cea coaptă vine odată cu vârsta?

Ceea ce cred eu, vă spun cu toată sinceritatea, mă sperie. Cred, cu tărie, că s-a gândit, în mod diabolic, manipularea politică, pe termen lung, a justiției, de care actuala conducere a țării nu este străină.

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule senator, v-aș ruga să încheiați. Timpul a expirat.

Mulțumesc mult.

 
 

Domnul Ioan Chelaru:

Aș vrea să adresez o recomandare celor care doresc să facă carieră în acest domeniu. Citiți drept, domnilor tineri colegi, lecturați marea literatură a lumii, abordați clasicii și clasicii dreptului, pentru a avea voi înșivă o idee despre dreptate și justiție.

Dreptatea este o realitate, și nu un concept ideologic al ființei umane, și asta nu se învață din nici o carte, a nici unei Europe, a nici unei Europe, chiar unită, în diversitatea sa.

Rog colegii parlamentari să lectureze cu grijă modificările care se propun legilor privind statutul judecătorilor, organizarea judiciară și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. S-ar putea ca manipularea politică să stea, în unele cazuri, chiar în lenea noastră de aprofundare.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Aurel Ardelean - Integrarea în Uniunea Europeană a întreprinderilor mici și mijlocii.

Din partea Grupului parlamentar PRM, îl invit la microfon pe domnul senator Aurel Ardelean.

Se pregătește domnul senator Mircea Mereuță.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică pe care doresc să o susțin astăzi în fața dumneavoastră se referă la integrarea în Uniunea Europeană a întreprinderilor mici și mijlocii.

Apreciem că piedica în calea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii vine de la trei cauze majore.

În primul rând, IMM-urile nu au acces sau ajung prea greu la informațiile necesare pentru obținerea creditelor nerambursabile și nu au cum să afle despre programele de finanțare propuse și de care ar putea beneficia.

În al doilea rând, ele nu au capacitatea de a elabora, în prezent, și întocmi proiecte viabile sau planuri de afaceri bine puse la punct, pentru a putea intra în posesia ajutoarelor financiare.

În al treilea rând, întreprinzătorul nu dispune de sumele necesare, cotă-parte, privind contribuția proprie la proiecte care au parte de finanțare nerambursabilă.

În cadrul Programului național multianual de sprijinire a IMM-urilor, în dezvoltarea exporturilor, spre exemplu, din 261 de cereri de acord de principiu, după evaluarea societăților de finanțare, numai jumătate au primit notificarea de acord de principiu.

De asemenea, în ceea ce privește Programul național multianual pentru susținerea IMM-urilor la serviciul de instruire și consultanță, au fost înscrise 309 cereri, iar după evaluarea proiectelor, numai 190 au primit notificarea.

Acest lucru trebuie să ne îngrijoreze, pentru că ne arată care este nivelul de calitate al proiectelor propuse de către reprezentanții IMM-urilor pentru finanțare.

În vederea pregătirii IMM-urilor, reprezentanții pentru asistență PHARE, valoarea întregului proiect fiind de aproximativ 1,8 milioane euro, iar IMM-urile românești trebuie să învețe că, pentru a fi performante, este necesar să producă la standardele europene. Dacă acest lucru nu se înțelege, imediat după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană vom fi martori la falimentul a mii de IMM-uri, care, pur și simplu, nu vor putea supraviețui unui mediu concurențial competitiv.

Dacă un număr prea mare de IMM-uri nu își mai desfășoară activitatea, apare problema pierderii locurilor de muncă, iar lipsa locurilor de muncă generează probleme sociale deosebite. Falimentarea IMM-urilor va însemna un număr sporit de șomeri, care vor apăsa greu sistemul de asistență socială.

Un raport al Institutului Național de Statistică arată că doar 52% dintre românii cu vârstă de muncă fac ceva productiv. Restul sunt fie șomeri, fie persoane inactive, mai mult de o treime.

Lipsa locurilor de muncă afectează mai ales femeile, astfel că, din cinci femei, două nu lucrează.

Nici tinerii nu se identifică cu oferta pieței de muncă. Peste 30% din tinerii absolvenți nu lucrează, iar aproximativ același procent dintre ei lucrează, dar nu într-un domeniu care să fie măcar tangențial asemănător cu pregătirea obținută prin studiu.

Cei mai mulți dintre români își doresc integrarea în Europa, fără, însă, să cunoască toate costurile integrării. Europa înseamnă, în primul rând, libertate de circulație a persoanelor și, implicit, șansa unui loc de muncă într-o țară europeană.

Românii urmează să transfere Europei toate problemele pe care autoritățile române nu le rezolvă de ani de zile, adică: o justiție dreaptă, un sistem de sănătate neviciat, primari care să le asculte necazurile.

Drumul european este anevoios, deoarece ochii Uniunii Europene sunt acum asupra Bucureștiului.

Cu toate poticnelile, consider că este de datoria noastră, ca partid de opoziție, să sancționăm acele acțiuni ale Guvernului, care pot afecta negativ integrarea.

Principalele direcții spre care trebuie să se îndrepte IMM-urile sunt creșterea eficienței...

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule senator, v-aș ruga să încheiați.

 
 

Domnul Aurel Ardelean:

... a calității produselor și serviciilor.

Consider că în acest moment, acest sector vital al economiei naționale trebuie susținut nu doar prin bune intenții, ci prin programe de susținere concretă din partea statului. Altfel, riscăm ca integrarea europeană mult așteptată să aducă falimentul marii majorități a IMM-urilor românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mircea Mereuță - Antagonismul dintre putere și opoziție în plan politic și mediatic.

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD, pe domnul senator Mircea Mereuță.

 

Domnul Mircea Mereuță:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

La acest sfârșit de an, suntem martorii unor provocări, care ne fac să conștientizăm originalitatea, spontaneitatea și noutatea acțiunilor clasei politice, atât în interiorul propriilor organizații, cât și în cadrul raporturilor de forță dintre putere și opoziție.

Ca prim episod, am asistat la o dezbatere îndelungată a Legii bugetului de stat, urmată de o tentativă eșuată de boicotare, din partea PSD plus PRM, a votării acestei legi foarte importantă pentru anul 2006.

Această acțiune constituie o premieră pentru politica românească postdecembristă, prin absența opoziției de la votul final al legii.

Proiectul Legii bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat a determinat actuala opoziție să pună la cale o strategie de diminuare, pe orice cale, a autorității politice instituite după decembrie 2004.

Indiferent de consecințele asupra societății românești, PSD și PRM și-au dus mascarada politică mai departe, depunând cereri de sesizare privind neconstituționalitatea Legii bugetului de stat pe 2006 la Curtea Constituțională.

Afirmațiile susținute de PSD în presă, cum că Legea bugetului nu respectă Constituția și alte acte normative, dovedesc incapacitatea liderilor respectivului partid de a fi fair play și de a-și recunoaște înfrângerea politică.

În schimb, conducătorii PSD și ai PRM trăiesc cu iluzia că ei sunt maeștrii jocurilor din politica românească, poate și datorită faptului că au experiență neo-comunistă în spate.

În speranța că judecătorii Curții Constituționale vor da dovadă de neutralitate politică, obiectivitate în interpretarea aspectelor juridice ale Legii bugetului, nu cred că se va permite ca orice inițiativă politică depusă de PSD și PRM să fie prioritară, când este vorba de interesul economic al țării.

Un alt aspect ce mi-a atras atenția este atitudinea lipsită de bun-simț a liderilor PSD, care, pentru a fi mediatizați cu orice preț, se folosesc și de efectele unor epidemii care afectează județele din țară, cum ar fi rujeola și gripa aviară la păsări.

Dacă în cazul gripei aviare opoziția critică acțiunile ministrului Flutur, care face toate eforturile posibile pentru a diminua forța nimicitoare a acestui flagel, în cazul epidemiei de rujeolă, liderii PSD sunt lipsiți de scrupule. Observând diminuarea încrederii în rândul populației, reliefată și în sondajele de opinie din ultimele zile, scăderea tipică a unui partid sau alianță aflate la putere, și nicidecum în opoziție, social-democrații încearcă, pe orice cale, să folosească mesaje populare pentru probleme ce au fost create încă din timpul propriei guvernări.

Stimați colegi,

Extinderea epidemiei de rujeolă nu s-a produs din cauza ministrului Nicolăescu, care a recurs la cele mai eficiente metode pentru a combate această boală chinuitoare pentru copiii noștri, care are drept cauză neglijența și lipsa unui plan de gestionare privind vaccinarea corectă a școlarilor din România, de către miniștrii sănătății din Cabinetul Năstase.

Mizeria, indiferența față de sănătatea cetățenilor care ne votează din patru în patru ani, folosirea banului public în interes personal, și nu pentru programe sociale, cu care se laudă, ne fac să credem că, pentru a câștiga din nou puterea, PSD, împreună cu aliatul său de nădejde - chiar și atunci când sunt în poziții antagonice, unul la putere, și altul în opoziție, PRM - recurg la toate mijloacele de manipulare psihologică a electoratului român.

Pentru a înțelege mai bine ceea ce doresc să vă transmit prin declarația mea politică, am să citesc o cugetare, ce aparține marelui om politic Mahatma Gandhi - citez: "Într-un program inovator politic, importantă e acțiunea, nu roadele ei. Trebuie să faci ceea ce este necesar. S-ar putea să nu-ți stea în puteri, să nu apară roadele imediat, dar asta nu înseamnă să te oprești să faci ceea ce e necesar. Nu poți ști niciodată ce urmări vor avea acțiunile tale, dar, dacă nu faci nimic, nu vei avea rezultate".

Pornind de la această maximă, iată ce dorește să realizeze actuala putere pentru România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc și eu.

 
Petre Daea - Nemulțumirile declanșate în țară în urma aplicării Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

În finalul declarațiilor politice, îl invit la microfon pe domnul senator Petre Daea, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Un minut mai aveți, domnule senator.

 

Domnul Petre Daea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

La câteva zile după încheierea fazei de depunere a cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr.247/2005, asistăm peste tot la nemulțumiri de tot felul. În unele zone, acestea au luat aspect dramatic, așa cum se putea citi cu câteva zile în urmă în cotidianul Adevărul, într-un articol de fond, pe prima pagină, cu titlul sugestiv: "Haos în restituirea pământurilor". Din nefericire, această stare de fapt s-a adeverit prin ceea ce spuneam cu luni în urmă, când Guvernul, puterea au nesocotit realitatea și au trecut în Parlament, prin forța votului, pachetul de legi privind proprietatea și au împins lucrurile dincolo de tiparul logicii. Amendamentele propuse de opoziție au fost măturate de mașina de vot. Am socotit atunci și apoi, tot timpul, că acest domeniu extrem de complex, complicat și dificil nu poate fi secerat de dorința cuiva de a-și pune semnătura pe un act juridic nedrept. De aceea, prin buna noastră credință, am operat în demersul juridic cu multe amendamente, care țineau seama de realitatea momentului și de dorința noastră de a elimina disfuncționalitățile existente prin reducerea nemulțumirilor și nu prin multiplicarea acestora. Din nefericire, puterea nu a înțeles, nu a auzit. S-a operat în forță, nesocotind și neînțelegând, și apoi a trebuit să revină cu amendamente pentru prelungirea termenului de depunere de cereri de la 22 septembrie la 30 noiembrie. Această modificare, care a primit și aprobarea Senatului, a fost primul semn și cel asumat de inițiator, că legea a intrat în impas. Am spus atunci, și este mărturie stenograma, că nici această modificare nu va rezolva problemele care sunt în domeniu. Dar, din nefericire, ca în toate cazurile, puterea a nesocotit spusele opoziției și a împins mașina de vot dincolo de logică. Aceste atitudini politice au dus astăzi legea în pragul blocajului, nemulțumirile s-au multiplicat atât în rândul celor care își revendică proprietățile, cât și în rândul autorităților, care se văd în situația de a nu-și putea desfășura activitatea în domeniu. În sprijinul celor afirmate stau declarațiile președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care spunea că la 15 noiembrie au fost înregistrate solicitări de restituire pentru o suprafață de 900 mii ha terenuri agricole, iar AGS are în portofoliu 550 mii ha. De unde va fi restituită diferența de teren? Când se va întâmpla aceasta? Sunt întrebări la care puterea de astăzi trebuie să dea răspuns, dar nu așa cum a făcut-o la discutarea pachetului de legi, când refuzul amendamentului a fost singura preocupare a acesteia. Dacă pachetul de legi parcurgea cursul normal în Parlamentul României, legile privind proprietatea deveneau un instrument util pe care cei îndreptățiți să-l poată folosi, iar autoritățile să-l poată aplica, evitându-se întârzierile și sporirea nemulțumirilor în lumea satelor, care vor avea consecințe economice și sociale deosebit de grave. Fondul Proprietatea a rămas o dorință cu un orizont de așteptare, care nu va fi atins curând în România. Folosim și această ocazie, spunându-vă, domnilor colegi de la putere, să luați act de greșelile făcute și să vi le asumați, rugându-vă să contați pe buna noastră credință când intervenim în procesul legislativ, pentru că nu facem legi pentru noi, pentru orgoliile noastre, le facem pentru țară, pentru cei pe care îi reprezentăm în Forul Legislativ al țării. Vom fi mereu alături de marile programe ale țării, vom opera cu expertiza noastră în procesul de legiferare și nu vom pierde nici un moment să vă atragem atenția la greșelile pe care le faceți. Aceasta este una dintre marile greșeli, pe care sunteți obligați de realitate să v-o asumați și care putea fi evitată, dacă ascultarea venea la timp. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
 

Am încheiat declarațiile politice. Invit colegii senatori în sală, liderii de grup. Rog pe domnul senator Neagoe, poate reușim să aducem în sală liderii de grup și, după aceea, pe restul senatorilor. Deci, vă rog să intrăm în cvorum de lucru. Invit colegii senatori în sală. Dacă tot ați deschis ușa, poate ne faceți plăcere și luați loc. Vă rog, anunțați la bufet, acolo, pe colegii senatori, să vină în sală. Vă rog să vă reocupați locurile, stimați colegi.