|
Doamna Norica Nicolai: Domnule președinte, Stimați colegi, Se apropie finalul unei sesiuni parlamentare și am simțit nevoia să fac un bilanț, un bilanț care este expresia unei atitudini. Declarația mea politică nu își propune, în nici un caz, să constituie o lecție de morală, dar cum apropierea sfârșitului de an, așa cum spuneam, reprezintă, aproape întotdeauna, un prilej pentru retrospectivă m-am gândit să vă împărtășesc câteva opinii. "Niciodată oamenii mari nu au înțeles să fie mai mari decât ceilalți", spunea Nicolae Iorga. Poate că aceste cuvinte ar trebui să ni le amintim și noi, cei pe care viața ne-a adus, astăzi, în arena politicii. Poate că, dacă am cugeta mai mult, nu am mai oferi subiecte fierbinți, de primă pagină care de cele mai multe ori nu ne onorează. Poate că acum, când momentul integrării țării noastre în marea familie a țărilor europene dezvoltate, este mai aproape decât oricând, ar fi cazul să ne analizăm cu mai multă severitate conduita față de cei care ne-au trimis în Parlamentul României, pentru a le reprezenta interesele. Cred, de altfel, că fiecare din cei care ne-au trimis în Parlament - și, astăzi, noi suntem parlamentari ai României - ne obligă să fim mai îngrijorați pentru faptul că principala instituție democratică a țării, Parlamentul, continuă să rămână un codaș în ce privește încrederea electoratului sau poate nu este și vor unii să fie. Nu invoc sondajele de opinie ca singur element menit să ne stimuleze, nicidecum, dar cred că cei care ne-au acordat votul lor merită, în mod constant și coerent, respectul nostru. Respectul pentru lege, pentru competență și reciproc pentru cei care fac legea. Acesta ar trebui să fie, în opinia mea, numitorul comun al activității noastre. Numai astfel vom izbuti să îi facem pe cetățenii acestei țări să înțeleagă faptul că a face politică, înseamnă, înainte de toate, a le apăra interesele și nu o modalitate subtilă de a ne atinge scopuri, adesea meschine, cum, din păcate, mulți dintre ei, sub aparența declarațiilor sforăitoare o fac. Și pentru că, de câțiva ani buni, se tot invocă necesitatea unei noi clase politice, îmi permit să atrag atenția asupra faptului că primenirea acesteia nu înseamnă promovarea unor oameni lipsiți de scrupule, dornici să ardă etapele doar pentru a ocupa o funcție importantă. Nici Parlamentul unicameral, nici votul uninominal nu vor asigura, în mod implicit, formarea unei noi clase politice. Acestea sunt formule tehnice care pot conduce, paradoxal, la aceleași rezultate. Cu alte cuvinte, un Parlament unicameral cuprinde mai puține persoane, dar asta nu înseamnă că numărul mic de parlamentari înseamnă automat și o calitate deosebită. Am convingerea că partidele politice sunt cele care, printr-o riguroasă selecție a oamenilor pe care îi propun să îi reprezinte atât la nivelul Parlamentului, cât și în Executiv, vor putea să realizeze această selecție. Consider că partidele politice trebuie să își regândească modul de promovare a membrilor lor, nu pe baza servilismului și a loialității de conjunctură, ci, pe baza seriozității, profesionalismului și a unei conduite decente. Cu alte cuvinte, partidele trebuie să învețe să gândească sistematic. Pentru a forma o nouă clasă politică este nevoie nu numai de timp, ci și de responsabilitate și moralitate, pentru că numai în acest fel vom avea grijă ca cei lipsiți de scrupule, oportuniștii - și, slavă Domnului, toate partidele au astfel de personaje -, să nu mai existe în viața noastră publică. În cele din urmă, și în România, politica va trebui să facă diferența între a munci din greu și a munci bine. Numai astfel politica va fi, într-adevăr, consecința unei perspective valorice. Stimați colegi, Suntem, în acest Senat, 11 femei din toate partidele politice prezente în Parlament. Am încercat, alături de colegele mele din Partidul Social Democrat și Partidul Democrat, cu sprijinul NDA, să realizăm un proiect de promovare a femeilor în politică. Din păcate, în ceea ce s-a văzut, dincolo de faptul că foarte multe dintre noi suntem modele, suntem oameni de valoare acolo unde suntem, s-a văzut un servilism jenant. S-a văzut o abordare penibilă și le transmit doamnelor, celor care se îndoiesc de solidaritatea feminină și de bunul nostru simț, că: talentul dansează și imitația țopăie. (aplauze)
|
