Ioan Chelaru
Ioan Chelaru
Ședința Senatului din 12 decembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.200/19-12-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-04-2021
06-04-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 12-12-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 12 decembrie 2005

4. Declarații politice prezentate de senatori:
  4.8 Ioan Chelaru - "Ministrul justiției sau Cloșca cu puii de aur".

Domnul George Sabin Cutaș:

................................................

Din partea Grupului parlamentar Social-Democrat, invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru.

Domnul Ioan Chelaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Mi-am intitulat declarația politică de astăzi: "Ministra justiției sau Cloșca cu puii de aur".

Eu nu știu ce miraj poate să fie această Uniune Europeană, dacă, la noi acasă, însăși reprezentantul nostru ministerial își îngăduie, fără mustrări de conștiință, să dea cu judecătorii și procurorii de pământ, fără considerație și fără asentimente.

Cred că îmi pot îngădui, ca avocat de carieră, să vă prezint o sinteză care să ne arate cum stăm, o așezare logică în silogism triptic și o concluzie care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri.

În București sau în provincie, oamenii din justiție sunt timorați. Nu pentru că nu au protecția ministerială, ci pentru că nu au libertatea și pentru că nu pot să facă dreptatea, așa cum au învățat-o ei în școlile de altitudine pe care le-au absolvit.

Mă refer, în special, la oamenii de vârsta mea, care au experiența coaptă, reflexele profesionale lipsite de cusur, hărșiți de viață și splendizi în judecată.

Există o rațiune pentru situații limită, pentru juriștii care sunt în impas de judecată sau în confuzie de argumente. Această rațiune se cheamă recursus ad princiam. În acest moment, juriștii români sunt în impas. Ca atare, ei trebuie să recurgă la următoarele construcții logice fără să uite, însă, o chestiune esențială, aproape evidentă: că aceste principii nu pot fi încălcate fără suspiciunea abuzului.

Primul silogism, două premise:

Prima: România este un stat de drept și ca stat de drept dialoghează cu Uniunea Europeană.

A doua premisă. Statul de drept înseamnă printre altele că însăși puterea politică se află sub lege. Concluzia: România dialoghează cu Europa, ca stat de drept, iar singurele concesii care trebuie și pot fi făcute sunt referitoare la termenii legislației europene pe care va trebui să o asumăm.

Al doilea silogism, prima premisă: Justiția este putere în stat.

A doua premisă: Puterile statului au garanția constituțională a independenței lor și Constituția nu poate fi modificată arbitrar, după cum convine sau nu unei notabilități sau unui nume, oricare ar fi acesta sau oricare ar fi trecerea sa în ochii electoratului.

Concluzia. Justiția este putere constituțională, ea este reprezentată în stat de Consiliul Superior al Magistraturii, garantul independenței justiției, singurul organism care numește, suspendă și sancționează magistrații, singurul care are atribuții legate de exercițiul profesiei, dar numai sub autoritatea legii.

Al treilea și ultimul silogism. Prima premisă. "Ministrul justiției face parte din Executiv".

A doua premisă. "Ministrul justiției este membru cu drepturi egale în Consiliul Superior al Magistraturii".

Concluzia. Ministrul justiției nu poate fi un medium de putere și nu este îngăduit să ordone justiției. Poate, cel mult, să fie un factor de echilibru, nicidecum un element care să-și permită acțiune politică directă, ca factor de decizie și rezoluție pe activitatea justiției.

Ca totdeauna însă, realitatea contravine logicii, oricât de invincibilă ar părea ea. Dar, ca totdeauna, însăși realitatea este chemată în argumentația celor în culpă de a fi călcat logica.

Ca să nu merg prea departe, enunț:

Ministra justiției îl acuză pe Dan Lupașcu că este străin de realitate în ceea ce privește Consiliul Superior al Magistraturii. Poate că președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu se conformează realității manipulante, dar în mod sigur nu face rabat la corectitudine și luciditate.

Eu, însă, care nu vreau să abandonez mantaua de dragul cămășii, adică nu abandonez spiritul de dragul formei, spun că doamna ministru nu este la obiect, nici cu una, nici cu alta. Ba, mai mult, eu chiar cred că dumneaei nu are ce căuta în fruntea ministerului pe care îl prezidează, indiferent care este percepția publică sau europeană.

Chiar dacă "eficientizarea" - or, ce o fi însemnând ea - poate constitui un criteriu de import sau de alienare, prefer să cred că asemenea criteriu nu este pentru mine sau pentru cei asemenea mie.

Cei asemenea mie privesc către criteriul de eficientizare ca la politica marțiană. Nu există nici un mod eficient de a participa la actul de justiție, dar există în schimb un mod de a participa valabil, ca om și profesionist, și cred că Monica Macovei înțelege prin eficiență forțarea procurorilor de a emite rechizitorii în fiecare dosar, o justiție în care procurorii sunt obligați să trimită în judecată pe bandă rulantă, iar judecătorii să condamne la normă.

În raportul de țară se subliniază că: "În România, lupta împotriva corupției nu este atât de eficientă cât ar trebui, existând îngrijorări și în legătură cu funcționarea și eficacitatea sistemului de justiție. Implementarea măsurilor, conform angajamentelor stabilite deja, trebuie să continue și este important ca Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii să coopereze constructiv în acest sens" - se precizează în raport.

Din păcate, în realitate, observăm altceva. În războiul cu Consiliul Superior al Magistraturii pe care îl regizează ca un reprezentant independent al Guvernului, eu cred că Monica Macovei va pierde.

Vă rog să-mi permiteți ca fiecăreia din tezele de mai sus să-i aduc dezvoltarea încălcărilor de către ministră, cu invocarea legislației recente propusă de Guvern și contradicțiile proprii acestor demersuri.

Consolidarea garanțiilor legale în vederea eliminării oricărei posibilități de imixtiune politică în actul de justiție, ar trebui să constituie elementul-cheie al modificărilor propuse de cadrul legislativ privind CSM, organizarea judiciară și statutul magistraților, acordându-se o atenție specială independenței sistemului judiciar.

Eu am mai afirmat de la această tribună și acum reiterez demersurile anterioare. Lăsați oamenii să judece oameni. În faptul judecății nu pot exista nici măcar sugestii fără să se poată susține imixtiunea. Politicienii trebuie să respecte justiția ca pe Sfânta Treime, justiție însemnând autoritate care decide definitiv, fără rațiuni ce nu intră în sfera noastră de contabilizare sau eficientizare.

Stimați colegi, tot astfel cum nouă, parlamentarilor, ni s-a luat demnitatea și respectabilitatea, prin demersuri susținute de minimalizare a importanței rolului nostru, tot astfel, colegii mei din justiție, care sunt chemați să aplice ceea ce noi legiferăm, pățesc astăzi.

Noi avem dialogul cu Guvernul și posibilitatea unui oarecare control, dar ei nu au decât Consiliul Superior al Magistraturii. Se încearcă acum să fie minimalizată puterea și importanța Consiliului, se încearcă asta sub aparența legalității.

Dar s-o luăm metodic. Diminuarea competențelor Consiliului Superior al Magistraturii, la numai 6 luni de la alegerea acestuia, și crearea unor mecanisme prin care Ministerul Justiției să controleze procesul de numire în funcțiile de conducere a magistraților din România este dovada clară a intențiilor actualei puteri de influențare și repolitizare a justiției române.

Se revine, în mod evident, la dreptul discreționar al politicului, așa independent, cum este Monica Macovei, de a dispune asupra magistraților, în special, asupra procurorilor.

Consiliul Superior al Magistraturii este adus la stadiul de instituție decorativă în fruntea sistemului judiciar. Prin discreditarea publică continuă, având-o ca vârf de lance pe doamna ministru, se dorește transformarea sa într-un instrument care să acționeze la comandă politică. Zbaterile Consiliului se dovedesc aproape inutile, politicul îl calcă în picioare, aproape l-a subjugat, iar noile modificări legislative propuse, practic, definitivează acest lucru, iar sintagma constituțională, potrivit căreia "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției" a fost de mult eliminată, prin tratamentul public aplicat de doamna ministru membrilor Consiliului.

Am afirmat mai sus că România este stat de drept și nu se poate ca un român, chiar temporar ministru, să dea cinstea pe rușine, să-și vândă colegii și breasla și să aștepte gratitudine și recunoaștere.

În nici un caz. ministrul justiției, dacă ține la rang, la nume sau la țară, nu are voie să amplifice, până la cote paroxistice, incongruențele sistemului judiciar, folosindu-le pe post de granit al propriului soclu. Ar fi trebuit să țină la imaginea magistraților, să fi apărat ea însăși sistemul, fără să-i minimalizeze defectele, dar nici să-i diminueze meritele și valoarea.

Oare, în justiția română, chiar nu au existat suficiente succese de natură să producă punctaj european? Mă îndoiesc.

Dar tocmai în cazul nou-mediatizat, al părinților doamnei ministru, cred că Monica Macovei are experiență anterioară și știe ce înseamnă ca, din perspectiva legislației europene, să eludeze dreptul local și să transfere cazul unei jurisdicții care să oblige statul la daune.

Doamna ministru se dorește, de fapt, un mare artizan și tocmai în această perspectivă, pot afirma că ceea ce trebuia să facă ministrul justiției până astăzi, când vine sorocul primului an de ministeriat, era să se conformeze realității mitice a "Cloștii cu puii de aur" și să apere corpul magistraților, dând Cezarului ce-i al Cezarului, lăsând Consiliul Superior al Magistraturii, din care, cu onor, face parte, să-și facă datoria, nicidecum să arate cu degetul spre ei, să nu-i minimalizeze, să nu-i umilească, să nu le fure cariera cu promisiuni de pensie, să-i creadă, cu atât mai mult cu cât, cel puțin formal, așa pretinde, nu este angajat politic.

Trebuia să aibă geniul compromisului politic și delicatețea de a nu-și jigni colegii, ci, eventual, de a-i corija. Numai că, pentru asta, se cere, cu adevărat, o minte luminată și discernământ, care frizează geniul.

Părerea mea este că doamna ministru este manipulată. Ceea ce se dorește cu marele și generosul proiect de reformă a reformei este, de fapt, anihilarea singurei generații de juriști care nu au complexe, dar au demnitate. Oameni care au judecat oameni, cum îmi place mie să spun, și, pe vremuri, oameni care au avut cultura omeniei și lărgimea privirii, oameni care nu se tem de amenințarea unui sistem politic și nu s-au temut, oameni care au mândria să spună astăzi: "Am suficientă minte și demnitate să mă retrag din sistem, decât să mă umilească niște nou-născuți ai legii".

De ce uită, oare, doamna ministru că judecata cea coaptă vine odată cu vârsta?

Ceea ce cred eu, vă spun cu toată sinceritatea, mă sperie. Cred, cu tărie, că s-a gândit, în mod diabolic, manipularea politică, pe termen lung, a justiției, de care actuala conducere a țării nu este străină.

Domnul George Sabin Cutaș:

Domnule senator, v-aș ruga să încheiați. Timpul a expirat.

Mulțumesc mult.

Domnul Ioan Chelaru:

Aș vrea să adresez o recomandare celor care doresc să facă carieră în acest domeniu. Citiți drept, domnilor tineri colegi, lecturați marea literatură a lumii, abordați clasicii și clasicii dreptului, pentru a avea voi înșivă o idee despre dreptate și justiție.

Dreptatea este o realitate, și nu un concept ideologic al ființei umane, și asta nu se învață din nici o carte, a nici unei Europe, a nici unei Europe, chiar unită, în diversitatea sa.

Rog colegii parlamentari să lectureze cu grijă modificările care se propun legilor privind statutul judecătorilor, organizarea judiciară și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. S-ar putea ca manipularea politică să stea, în unele cazuri, chiar în lenea noastră de aprofundare.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul George Sabin Cutaș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 10 aprilie 2021, 18:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro