Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.207/27-12-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
13-04-2021
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 20-12-2005 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2005

3. Dezbateri asupra raportului prezentat.

 

- după pauză -

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să luați loc în bănci.

Stimați colegi, vă rog să vă așezați în bănci să putem reîncepe lucrările noastre.

N-am să vă prezint conținutul discuțiilor pe care le-am avut legate de raportul prezentat în forma de ieri și intervenția de astăzi a primului-ministru. Vă prezint doar concluziile la care am ajuns în ședința Birourilor permanente, împreună cu liderii grupurilor parlamentare. S-au stabilit propuneri cu privire la timpul maxim afectat pentru dezbaterea raportului. În mod obișnuit, Guvernul are 60 de minute, atât pentru prezentarea raportului, cât și, la sfârșitul dezbaterilor, pentru comentarii. S-a stabilit, însă, ca grupurilor parlamentare din Cameră și Senat să li se aloce, nu 10 secunde pentru fiecare dintre membrii lor, ci, ținând seama de discuția pe care am avut-o și în ședința Birourilor permanente, să se ia în calcul pentru fiecare membru al grupurilor parlamentare câte 15 secunde, pentru fiecare parlamentar. Iar deputații și senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziție câte 15 secunde fiecare, timp care poate fi cedat între acești parlamentari sau la grupuri parlamentare. În aceste condiții, Grupurile PNL și PD, împreună vor avea un timp total de 41 de minute; Grupurile PSD - 39 minute; Grupurile PRM - 14 minute; Grupurile UDMR - 8 minute; Grupurile Partidului Conservator - 8 minute; Grupul minorităților naționale - 5 minute; deputații și senatorii fără apartenență la grupuri parlamentare - 6 minute. Vreau să vă consult dacă sunteți de acord cu aceste propuneri? Cine este pentru? Vă mulțumesc. Împotrivă? 3 voturi împotrivă. Abțineri? Cu majoritate de voturi, propunerile au fost aprobate.

De asemenea, vă propun, din partea Birourilor permanente, o modificare de program, în sensul de a lucra până la orele 14,00 și de a relua lucrările la orele 15,00. Deci, o oră pauză.

Vă rog să acceptați aceste propuneri, sau, eventual, dacă vreți să lucrăm până la orele 15,00 și să facem o pauză..., pentru că, practic, timpii însumați înseamnă 121 minute, plus comentariile Guvernului, și atunci să lucrăm până la ora 15,00 și să facem pauză de la ora 15,00 la 16,00 și să reluăm la orele 16,00, ca să putem epuiza acest calup din program, pentru că, altfel, ar trebui să le reluăm după pauză. Deci, în aceste condiții, supun votului dumneavoastră pauza pentru ședința de astăzi, de la orele 15,00 la orele 16,00. Cine este pentru acest program? Vă mulțumesc. Împotrivă? Abțineri? Unanimitate.

Stimați colegi,

Conform timpilor alocați, începem dezbaterile. Îl rog, pentru început, pe reprezentantul Grupurilor PNL, domnul deputat Ioan Ghișe, să ia cuvântul.

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate domnule prim-ministru,

Stimați domni președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Domnilor miniștri,

Stimate doamne și stimați domni,

Colegi senatori și deputați,

Integrarea europeană este un principal obiectiv strategic de interes național pentru care există consens explicit, enunțat și asumat, din fericire, de către principalele forțe politice și societatea românească, în ansamblul ei. De ce? Pentru că ea, integrarea europeană, este un proces subsidiar fenomenului globalizării. Aceasta, globalizarea, este caracterizată de competitivitate, performanță, viteză, piață mondială, cunoaștere, tehnologie, modernizare și progres. O condiție pentru integrarea europeană a României este asimilarea rapidă a unor valențe precum calitatea și eficacitatea. Ne referim la calitatea crescută a majorității cetățenilor și la funcționalitatea instituțiilor publice. Ne referim la eficacitate ca și la capacitatea noastră de absorbție a fondurilor europene, și așa cum s-a spus, între 2007 și 2009 am putea accesa 10,8 miliarde euro, iar între 2010 și 2013 - 18,3 miliarde. Atât calitatea, cât și eficacitatea crescută vor aduce un plus de civilizație și bunăstare cetățenilor României. Specialiștii spun că, azi, în lume, citez: "singura activitate constantă este schimbarea adaptabilă într-un mediu economic globalizat și caracterizat de incertitudini". Schimbarea adaptabilă generează nevoia de proiecte. Profesioniștii în toate domeniile sunt atrași de schimbare, iar schimbarea înseamnă proiecte. Cunoștințele vor fi o sursă-cheie a societății, iar cunoașterea circulă mai repede decât banii. Productivitatea structurilor se va baza pe specialiști. Cuvintele-cheie pentru acești specialiști sunt: strategia și competența profesională. În deceniul următor, managementul proiectelor va deveni valul viitorului. Participarea la proiecte în cadrul programelor internaționale este o condiție de existență a unei națiuni, în cadrul sistemului economic concurențial și globalizat. Această participare trebuie făcută pentru rezolvarea unor probleme naționale prin încadrarea în tematicile corespunzătoare proiectelor internaționale. În acest an, în noiembrie, la Tunis, a avut loc a doua Conferință mondială privind societatea informațională. Sub egida Națiunilor Unite și a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor, un număr de peste 15.000 de participanți din lume, reprezentanți de Guverne, Parlamente, mediul afacerilor, societate civilă și mass-media, au dezbătut perspectivele societății informaționale și impactul dezvoltării sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor asupra viitorului omenirii. Secretarul general O.N.U., șefi de state și guverne, politicieni și specialiști au convenit asupra Declarației de la Tunis, document de referință care reprezintă cadrul general al dezvoltării omenirii pe acest domeniu în următorii ani. În această concurență, fără precedent în istoria omenirii, dată de globalizare și integrare europeană, sub presiunea nemiloasă a timpului și în constrângerile date de limitele resurselor interne de dezvoltare, România poate, totuși, să se numere printre fruntașii lumii. O condiție esențială este ca să se dezvolte rapid politici eficiente, realiste și eficace, care să ofere cetățenilor români, în mod special, copiilor și tinerilor, șanse mai bune pentru integrarea cu succes în marea familie a civilizației viitorului. Din perspectiva celor de mai sus apar ca necesare și urgente următoarele lucruri de făcut pentru țara noastră:

  1. Revizuirea rapidă a viziunii și strategiei naționale pentru dezvoltarea sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor, în concordanță cu Declarația de la Tunis;
  2. Mobilizarea și asigurarea resurselor necesare susținerii politicilor publice pentru dezvoltarea cu rapiditate a domeniului tehnologiei informației și comunicațiilor în țara noastră;
  3. Completarea și modelarea conținuturilor învățământului de stat pentru compatibilizarea pregătirii tinerilor români cu valorile mondiale, purtătoare de progres în societatea cunoașterii și a tehnologiei informaționale. Mă refer la însușirea unor cunoștințe, abilități, deprinderi și competențe individuale de comunicare eficientă, comportament organizațional, cunoașterea limbilor străine, prioritar engleza, stăpânirea computerului la nivel de permis european de conducere a computerului și cunoașterea managementului proiectelor. Sigur, toate acestea le am în vedere pentru a fi predate și însușite, în mod adaptat, corespunzător vârstei și nivelului fiecăruia, a funcției și pregătirii sale de specialitate. Este o evidență că economia viitorului se va dezvolta într-un mediu cultural competitiv al organizațiilor, în fapt, un mediu dominat de concurența proiectelor, care valorizează performanța și creativitatea. Creșterea copiilor și tinerilor români la nivel de masă, într-un astfel de spirit, va crea o adevărată bogăție națională.
  4. Asigurarea pentru fiecare elev și cadru didactic din învățământul de stat a unui computer personal și conectarea la internet. Aceasta merită să devină un program național de prioritate absolută și urgență maximă;
  5. Crearea unor facilități fiscale pentru dezvoltarea de afaceri în domeniul tehnologiei informației și comunicației;
  6. Asigurarea prezenței României în toate organismele mondiale, europene sau regionale reprezentative care se ocupă de societatea cunoașterii și sectorul tehnologiei informațiilor;
  7. Susținerea legislativă și financiară cu prioritatea politicilor publice în domeniul tehnologiei informațiilor pentru dezvoltarea culturii specifice și formarea rapidă a numărului necesar de specialiști de management de proiect. Accesarea de către țara noastră cu succes a fondurilor europene se va putea face doar după îndeplinirea condițiilor menționate mai sus.
  8. Și, în fine, al optulea punct, dar nu cel din urmă, și cel mai important, realizarea sub coordonarea președintelui țării și a premierului a unui acord politic național pentru susținerea acestor politici pentru o perioadă medie și lungă de timp. Apreciez că acestea reprezintă premise minime, necesare și urgente, pentru ca țara noastră să-și crească șansele pentru a se plasa în grupul fruntaș al națiunilor lumii, care se vor dezvolta cu succes în societatea cunoașterii și domeniului tehnologiei informațiilor. Propun ca cele de mai sus să se facă pentru creșterea calității vieții cetățenilor României, acum și în viitorul imediat. Vă mulțumesc pentru atenție! (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul senator Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.

Se pregătește domnul deputat Lucian Bolcaș, din partea Grupurilor PRM. Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Mircea Geoană:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor și doamnelor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Dragi colegi,

Am așteptat cu interes cuvântul primului-ministru Tăriceanu. Am sperat că măcar acum, la final de an, vom asculta un raport despre ceea ce Guvernul a făcut și ceea ce Guvernul și România își propun să facă în 2006, anul decisiv al integrării. Primul-ministru a vorbit despre diferența între un om politic și un politician. Raportul agresiv și mincinos, pe care l-a prezentat în fața Parlamentului, ne-a arătat că primul-ministru nu este nici pe departe om politic, este doar un politician și nu face cinste galeriilor de oameni de stat, pe care liberalii i-au dat între războaie. Nu este nici om de stat și nici bărbat politic, printr-o astfel de atitudine în fața Parlamentului României.

Domnule prim-ministru, delirul anti-PSD și anti-opoziție democratică nu poate să țină loc de un raport real pe acest subiect fundamental pentru interesul țării. În acești ani de zile, am avut multe dispute politice. Am venit și am plecat de la putere, cu excepția PRM-ului. Avem cu toții exercițiul acestei retorice păguboase, dar niciodată în acești 15 ani de zile, și fac un apel la rațiune, niciodată nu am transformat subiectul de politică externă și de integrare europeană într-un subiect de meci politic de Divizia C, cum am văzut astăzi și cum am văzut ieri la Palatul Parlamentului. Ultima brumă de înțelepciune și de consens politic în România a fost, practic, eliminată din viața politică românească. Suntem condamnați la un război politic total și în loc ca primul-ministru să vină în fața noastră, în fața națiunii române și să spună: "Avem nevoie de toate energiile națiunii, avem nevoie de efortul tuturor partidelor politice, avem nevoie de unitate în anul 2006, cel mai greu an, în care integrarea României este în continuare pusă în dubiu de cei care nu ne sunt prieteni", primul-ministru vine și jignește, în mod repetat și mincinos, PSD-ul și opoziția democratică. Nu aceasta este calea, domnule prim-ministru, nu acesta este tonul cu care trebuie să veniți în Parlament. România are nevoie de energie pozitivă și nu de ură și minciună. Am înțeles, ieri sau alaltăieri, la Raportul Alianței PNL-PD, că aveați nevoie, pentru că sunteți pe toboganul sondajelor de opinie, că ați avut nevoie să dați un anumit semnal, am înțeles că nu știți cum să ieșiți în față când președintele Băsescu vă taie microfonul la Bruxelles, dar să veniți pe subiectul integrării europene și să folosiți același discurs mincinos este o chestiune intolerabilă. Toate țările care au reușit integrarea au avut un minim de consens politic între putere și opoziție. Așa a reușit Spania, așa a reușit Portugalia, așa a reușit Grecia, așa reușesc vecinii noștri din Europa Centrală. Dâmbovițeni cum suntem și cum sunteți, am reușit să aruncăm în aer și această brumă de consens național. 2006 trebuie să fie anul efortului politic suprem pentru reușita integrării europene. Ați vorbit despre congregația baronilor. Doriți să vorbim despre clubul petroliștilor, vreți să vorbim despre clubul oligarhilor, pe care Guvernul dumneavoastră îl reprezintă, sau vreți să discutăm despre ceea ce este de făcut în anul 2006? Ce s-a întâmplat la finalul lui 2004, domnule prim-ministru, și vă aduc în atenție faptul că numai pe vremea staliniștilor se rescria istoria. La final de 2004, la Consiliul European și la Raportul Comisiei Europene din 2004 au fost identificate 3 puncte sensibile, care ar fi putut să pună în pericol integrarea europeană a României. Îl întreb pe domnul prim-ministru Tăriceanu, dacă nu ar fi încheiat România și Guvernul precedent negocierile în 2004, în Europa eurosceptică și cu eșecul referendumului din Franța și din Olanda s-ar mai fi închis negocierile în acest moment, domnule prim-ministru? Vă spun eu că nu. Trei domenii au fost considerate ca fiind vulnerabile de către Comisia Europeană în 2004: Scrisoarea de avertizare a Comisiei Europene din 2005, în timpul guvernării dumneavoastră, a transformat acestea în șapte, pentru ca în octombrie, după discuții multiple la nivelul Comisiei Europene, să ajungă la numărul de 5. În decembrie 2005, când Alianța D.A. a sărbătorit un an de minciună portocalie, Raportul Moscovici semnalează nu mai puțin de 7 domenii problematice pentru ca România să poată adera la 1 ianuarie 2007.

Domnule premier Tăriceanu, membri ai Guvernului, nu induceți un sentiment de euforie gratuită în opinia publică românească. Amânarea integrării României este în continuare posibilă, cu calcule imposibil de calculat și de evaluat în acest moment. Sunt două motive pentru care Premierul Tăriceanu și-a schimbat discursul față de raportul prezentat în cursul zilei de ieri: unul pentru care un calcul politic îngust, legat de situația domniei-sale, ca prim-ministru și ca lider al PNL, iar în al doilea rând, pentru că încearcă să înceapă să pregătească națiunea română pentru un eventual eșec al integrării și vrea să pună eșecul domniei-sale și echipei pe care o conduce pe seama opoziției și a fostei guvernări. Este lamentabil și este rușinos, domnule prim-ministru, să vă ascundeți în spatele acestui subiect. (aplauze din partea Grupurilor PSD) Bărbații de stat nu fac așa ceva. Bărbații de stat recunosc progresele, recunosc eșecurile și încearcă să creeze consens în națiunea românească. Vorbeați de un cec în alb, și dumneavoastră și președintele Băsescu, care l-ați acordat României la început de an, nu este un cec în alb, este un sprijin condiționat. Nu ne facem lecțiile. În următoarele 5 luni de zile, România va fi amânată fără milă și fără ezitare, și ar fi păcat, pentru că 2008 nu este garantat nici el și, de-abia vom mai discuta, împreună cu Croația, de 2009, domnule prim-ministru, și în loc să intrați în cartea de istorie a României ca un prim-ministru care a dus România în Europa, veți intra în cartea rușinoasă a istoriei României ca un premier care a eșuat în prima sa obligație care ne-a spus-o în urmă cu un an de zile, la învestitură, domnule prim-ministru Tăriceanu, și ați spus două lucruri:

  1. Că n-o să invocați niciodată greaua moștenire, ați spus-o în fața acestui Parlament ales după alegerile de anul trecut, și ați făcut numai asta în anul 2005.
  2. Ați spus că integrarea europeană va fi miza supremă, miza superioară în care veți coagula energiile pozitive.

Ce ați făcut astăzi, ați trădat interesul național. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze)

Ați vorbit de lupta atât de necesară împotriva corupției și ați invocat două documente ale Băncii Mondiale și ale BERD-ului.

Domnule prim-ministru, fie aveți consilieri care nu vă informează, fie cineva vă scrie discursurile de undeva de la o sursă de internet. (rumoare, discuții)

Raportul Băncii Mondiale și al BERD-ului se referă la perioada 2002-2005, deci progresele în percepția mediului de afaceri că în domeniul corupției lucrurile s-au schimbat în bine în România, includ doi ani de guvernare PSD și 6 luni de guvernare de dreapta. (aplauze) Acesta este adevărul adevărat și de ce nu ezitați să-l recunoașteți?

Domnule prim ministru, ne bucurăm că după lungi ezitări și după îndelungi lupte, Consiliul Europei a aprobat pentru România și Bulgaria o sumă de bani de care țara are nevoie pentru modernizare. Țara are nevoie de această infuzie de bani. Dar stau și vă întreb cu ce profesioniști în administrația locală, după epurările politice pe care le-ați făcut și după ce ați pus numai oameni cu carnet de partid în serviciile deconcentrate, vom putea să facem integrare europeană? Cum vom putea să tragem acești bani? (rumoare, discuții)

Ați împărțit și piețele, ați pus șefi la Regia apelor de la Galați, un șef de la Loto Pronosport: jucați la loto interesul și viitorul țării.

Ați vorbit despre progresul în domeniul economic și social. Ați vorbit despre așa-zisa victorie a cotei unice de 16%. Cine a suferit cel mai mult de cota unică de 16%? Administrațiile locale, pentru că, întrebați-i pe primarii dumneavoastră, stimați colegi din majoritate, și întrebați câți bani au acum pentru cofinanțări. (rumoare, discuții)

Din sală: Am întrebat.

Domnul Mircea Geoană:

Mult mai puțini decât în anii precedenți și insuficienți pentru a putea cofinanța. (rumoare, discuții) Ați vorbit...

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog să faceți liniște în sală. Vă rog foarte mult. Vă rog să ascultați.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule prim-ministru, ați spus în al doilea capitol al prezentării dumneavoastră că România și reprezentanții Guvernului dumneavoastră, și bănuiesc că și ai majorității parlamentare, sunt jucători activi în structurile comunitare. Eu am sesizat că un număr important de membri ai Guvernului sunt jucători activi la bursă. (discuții, rumoare, vociferări, aplauze)

Ați vorbit de faptul că suntem mult mai activi la Bruxelles și la Strasbourg și fac acum un apel solemn acum către cei 35 de colegi și colege de ale noastre, care ne reprezintă în Parlamentul de la Bruxelles.

Cum este posibil, domnule prim-ministru, domnilor miniștri, ca după ce 15 ani de zile am rezistat ofensivei ca România să devină un teritoriu în care drepturile colective să nu fie acceptate fiindcă sunt norme antieuropene, cum este posibil ca în raportul Parlamentului European să vorbim pentru prima dată de drepturi culturale și de calul troian al drepturilor colective și autonomiste în țara noastră?

De ce nu facem un colectiv de 35 de oameni care să facă lobby pentru România la Bruxelles? De ce colegii de la UDMR susțin doar agenda etnică, îngustă a UDMR-ului, domnule vicepremier Marko Bella? De ce nu fac lobby și pentru România? (aplauze) De ce nu ne unim în jurul acestui subiect? (discuții, rumoare, vociferări, aplauze)

Ce este mai important ca acest lucru? De ce vă plătim drumurile până acolo, dragi colegi? (discuții, rumoare, vociferări, aplauze, râsete)

Din sală: De ce? (discuții, râsete)

Domnul Mircea Geoană:

De ce ? Pentru că în grupurile politice europene din păcate colegii de la PD trebuie să facă un lucru mai bun. Este inacceptabil ce s-a întâmplat. (rumoare, discuții)

Domnul Adrian Năstase:

Doar o clipă. Stimați colegi, vă rog să faceți liniște în sală. Puteți interveni ulterior. Aveți dreptul la nivelul grupurilor politice.

Domnul Mircea Geoană:

Domnul prim-ministru a vorbit și de dimensiunea socială. Ne bucurăm că un guvern de dreapta, ne bucurăm că un guvern care vorbește în mod ideologic de statul minimalist în România, vorbește de nevoia de progres în educație. Evident, capitalul social, capitalul uman reprezintă singura noastră șansă să ajungem mai departe. Dar în 2005, după o lună de grevă a dascălilor, cu minim de dialog social care s-ar fi impus, cum facem cu pregătirea elevilor noștri?

S-a vorbit de un sistem medical în care schimbăm metoda dâmbovițeană de a face lucruri în sănătate și la ce asistăm? La privatizarea sistemului de sănătate și la oferirea către o elită îngustă și privilegiată a serviciilor de sănătate și la privatizarea sistemului public pentru cei care nu pot să-și permită aceste servicii.

Am vorbit de echitate față de pensionari și la sfârșit de an 2005, din cele 3,5 milioane, 2 milioane de pensionari nu au primit nimic în plus după recalcularea pensiilor. Aceasta este agenda socială reală a unui guvern de dreapta, aceasta este lipsa de sensibilitate pentru problematica socială.

Ați vorbit și de faptul că avem nevoie, în anii următori, de o economie mai competitivă și mai performantă. Nimic mai adevărat. Ați vorbit frumos despre Agenda Lisabona. Dar vreau să vă aduc în atenție - că sunt aici economiști de marcă, și din arcul majoritar, și din minoritate, care pot să vă spună că în anul 2005 indicii de productivitate și competitivitate a economiei românești au scăzut. Pot să vă spună că firmele românești sunt astăzi mai vulnerabile în fața competiției pieței unice europene. 2006 este ultimul an de pregătire și, din păcate, și nivelul investițiilor străine, și efectul cotei unice nu arată o economie și o firmă românească capabilă să performeze în Europa.

Suntem bucuroși, așa cum spuneam, că după multe ezitări, Europa și-a adus aminte că trebuie să fie solidară cu noii veniți și, într-adevăr, suma de 29 miliarde euro, care a fost oferită, deși puțin mai mică decât ceea ce am fi așteptat, reprezintă o confirmare a unei sume de bani.

Dar, cu luciditate și seriozitate, lăsând la o parte lupta politică, suntem oare pregătiți în acest moment să absorbim acești bani? Avem azi o strategie pentru anul 2007? Avem astăzi capacitatea de a asigura acea independență a administrației locale și resursele ca să putem trage banii europeni? În acest moment pot să vă spun cu toată claritatea că riscul amânării României cu un an sau doi de zile este real, domnule prim-ministru, și cred că dacă am recunoaște acest lucru ne-am mobiliza mai bine.

Riscul ca debutul României în Uniunea Europeană să fie unul ratat este în acest moment un risc major și riscăm, domnule prim-ministru, dragi colegi, să transformăm România și românii, din cel mai entuziast sprijinitor al proiectului european, într-o națiune euro-sceptică. Pentru că dacă românii nu vor simți în primii ani după integrare - după ce le-am spus 15 ani de zile, și guvernele noastre, și ale dumneavoastră - că va fi mai bine, că șansa integrării va rezolva problemele de sărăcie, de subdezvoltare, de nevoie de modernizare accelerată, dacă în primii ani de zile se va întâmpla, ceea ce mi-e teamă că se va întâmpla, și dacă 2006 va semăna, ca performanță efectivă a guvernării, cu 2005, riscăm să transformăm România într-un vast câmp al populismului, euro-scepticismului și al naționalismului îngust.

Este un risc pe care îl suportăm și noi, și dumneavoastră, pentru că guvernele vin și pleacă, interesul național trebuie să rămână, acolo unde trebuie să șadă el. (aplauze, discuții)

Domnule prim-ministru, sunt dezamăgit de alegerea tactică pe care ați făcut-o în ultimele zile. Sunt dezamăgit. (rumoare, discuții) Pentru că 2006 este anul decisiv pentru reușita integrării României. Am fost convins că veți face, în discursul dumneavoastră, un apel la adunarea energiilor pozitive ale națiunii. Ați făcut un apel la război politic total în România în 2006. Dacă asta doriți, asta veți avea, dumneavoastră și colegii dumneavoastră.

Să dea Dumnezeu să nu plătească românii pentru îngustimea oamenilor politici și a politicienilor, oamenilor de stat care conduc România astăzi. Ar fi păcat, și este obligația noastră, și vreau să vă asigur că tot ce vom face - și vă rog să acceptați această ofertă a noastră - în străinătate măcar, să fie în interesul țării.

Este inacceptabil să transformăm și integrarea europeană într-un circ penibil, într-o altă zonă de demagogie politică și să nu tratăm interesul superior al țării cu decență și înțelepciune.

Să dea Dumnezeu ca 2006 să aducă mai multă clarviziune, mai puțină bătaie politică. România are nevoie de alt tip de politică.

Ați luat-o pe un drum greșit, domnule prim-ministru, și veți plăti așa cum știm deja pentru această cale fără întoarcere. Este, probabil, ultimul Guvern liberal pe care îl va da prestigiosul dumneavoastră partid României. Ați avut între războaie o perioadă frumoasă, ați revenit în premieră, după câteva decenii, la guvernare. Uitați-vă bine la acest Guvern liberal. Este ultima dată când îl vedem. (Aplauze) Să dea Dumnezeu să scăpăm de această problemă. (discuții, rumoare, vociferări, râsete, aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule senator. Are cuvântul în continuare domnul deputat Lucian Bolcaș. Drepturile la replică numai la sfârșitul dezbaterii, așa cum am făcut de fiecare dată. În plus, aveți, fără îndoială, și un reprezentant al grupului care va spune ceea ce credeți că este important. La sfârșit, dacă sunt în continuare drepturi la replică, dacă au fost persoane care au fost vizate... (discuții)... repet, persoane care au fost vizate, vor putea să ceară dreptul la replică. (rumoare, discuții) Persoane!

Domnul deputat Lucian Bolcaș, aveți cuvântul.

Domnul Lucian Bolcaș:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Onorați reprezentanți ai Guvernului,

Stimați colegi,

Contrariat în mod formal de maniera prezentării făcute de domnul prim-ministru în fața noastră, contrariat formal pentru că ne-am obișnuit, totuși, balcanic, una spunem și alta fumăm, contrariat de modul în care împotriva unui minim respect pentru activitatea deputaților și, evident, unui minim respect față de regulamente s-a strecurat o nouă structură a discursului politic, sunt totuși mulțumit că domnul prim-ministru nu a dat curs textului scris care ne-a fost difuzat. În primul rând, pentru că acest text, fără a încerca să-l caracterizez în epitete dure, este absolut nelizibil, necitibil, necomestibil și neinteligibil. (discuții, râsete, aplauze)

Domnule prim-ministru, ați făcut un act de salubritate intelectuală. (rumoare, discuții, râsete)

Sunt de asemenea mulțumit pentru simplul fapt că mă dezleagă de orice fel de conivențe pe care un text scris, anterior citit, mi le-ar fi impus. Și pot să vă vorbesc, la rândul meu, liber. Mai liber decât domnul prim-ministru, care, totuși, a citit și al doilea text.

Și atunci vreau să vă spun următorul lucru. Am reținut, din textul prezentat, evident, un aspect care mi-a plăcut în mod deosebit. Deosebirea între politician și omul politic. Și deosebirea se reduce la vorbe, dacă am reținut corect. Iar discursul domniei voastre a constat în vorbe și, din păcate, în vorbe fără acoperire. Sună frumos!

"Ne-am recâștigat credibilitatea", sintagmă din textul scris și reiterat și în fața noastră.

Cine și în fața cui și-a recâștigat credibilitatea? Poporul român care face eforturi pentru integrare, care suportă primul în buzunarul familiei eforturile acestei integrări, nu trebuia să-și recâștige credibilitatea în fața nimănui. În fața noastră și în fața Europei, poporul român a fost mereu credibil în dorința sa de aderare.

Guvernele și-au recâștigat credibilitatea? Prin maniera politică în care au abordat anumite fenomene? Și ca exemplu, serviți tocmai împrejurarea că au fost înlăturate clauzele de salvgardare pentru domeniul justiției și afacerilor interne, după ce în textul scris menționați - este corect! - "corupția și securizarea frontierelor rămân singurele aspecte care pot activa clauza de salvgardare"? Ce credibilitate ne-am câștigat?

Am afirmat, afirmăm "am diminuat corupția". Dar, domnilor, corupția este comensurabilă și vizibilă. Cum ați diminuat corupția din moment ce nici un mare corupt, la ora actuală, nu este judecat și sancționat pentru faptele sale.

Derularea unor dosare care trenează... și nu vreau să vi le amintesc pe toate, mă refer, dacă vreți, numai la prietenul domniei voastre, inculpatul Dinu Patriciu, spun prietenul domniei voastre fără să fac speculații mărunte în legătură cu un telefon oficial sau particular, repet cuvintele pe care le-ați spus în fața Parlamentului României, în fața Camerei Deputaților, când ați elogiat persoana prietenului dumneavoastră, cercetat penal. Niciodată această tribună nu a suportat o mai directă și mai mare ingerință politică în actul de justiție!

Aceasta este reforma justiției? (aplauze)

Nu cred. Așa cum nu cred că legile pe care le denumiți "ale reformei" sunt legile care să ne conducă la soluționarea problemelor corupției și ale justiției! Reforma instituțională s-a făcut și că aceia care nu au prins un anumit eveniment și vor totuși să se bucure de aureola pe care evenimentul îl dă participanților, încearcă să-l provoace din nou. Din nou încercați să provocați o nouă reformă. Dar nu o altfel de reformă.

Legile justiției există și piatra fundamentală s-a pus în momentul în care s-a recunoscut rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției. Nu de la tribuna Parlamentului se realizează independența justiției.

Și în aceste condiții, ce reformați? Luați un grup de articole care se referă la un anume domeniu, domeniu care este sintetizat în programul dumneavoastră de guvernare ca fiind încercarea de depolitizare prin înlăturarea numirii procurorilor de către ministrul justiției, ce nu exista, și faceți ca acest lucru să existe. Asta este reforma ce ați făcut-o.

Și atunci reforma nu mai este o reformă a sistemului, care nici nu mai trebuia reformat, ci pus să funcționeze. Este o reformă a oamenilor și este o epurare politică. Și am continuat cu epurarea politică și în domeniul sănătății, crezând că un text strecurat în ordonanța privind o rectificare bugetară poate să abiliteze un ministru să încalce legea spitalelor, ceea ce este o iluzie nu numai juridică, dar se vede și faptică. Pentru că spitalele sunt și rămân ale doctorilor și nu ale contabililor. (aplauze)

Dar este vorba de o epurare politică în condițiile în care privatizarea spitalelor reprezintă într-adevăr o problemă care vă preocupă. Și ați dorit în continuare epurarea până la nivelul structurilor parlamentare. Repet, nu ne-am bătut pentru oameni, nu ne-am bătut pentru un partid, ne-am bătut pentru o teză de constituționalitate. Dar văd că în acest drum al integrării vă împiedică din ce în ce mai mult legile. Și atunci ați pornit un mecanism de schimbare a acestor legi.

Este adevărat, vechea guvernare a construit, în procesul acesta de aderare, un soi de sat al lui Potiomkin din carton. O serie întreagă de legi care au existat numai ca să existe. Continuați cu acest lucru și ce faceți? Luați căsuța de carton, luați o bucățică din ea și spuneți că este invenția dumneavoastră și nu aceasta este reforma adevărată.

Fetișizăm cuvântul? Nu fetișizăm și timpul, pentru că mă apropii de încheiere și voi spune: în aceste condiții, domnule prim-ministru, în maniera în care ați prezentat raportul dumneavoastră, pentru că așa se intitulează, nu se poate vorbi de creșterea credibilității Guvernului. Dacă una fumăm și alta spunem, este un lucru grav și, în aceste condiții, vă rog să mă iertați, dar drumul nostru de integrare spre Uniunea Europeană este drumul poporului român și singura piedică o reprezintă guvernările succesive. Vă mulțumesc. (aplauze, rumoare, discuții)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul senator Frunda Gyorgy. Se pregătește reprezentantul Grupurilor parlamentare ale PC, domnul deputat Ștefan Glăvan.

Din sală, mai multe voci: Nu e Frunda... (discuții) Unde e? (discuții, râsete). Să-i tăiem indemnizația. (discuții, râsete). Faceți prezența.

Domnul Adrian Năstase:

Domnul Glăvan este în sală? Da. Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Glăvan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ștefan Glăvan:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

România traversează astăzi un moment special al istoriei sale, moment care îi va defini destinul european. Premoniție susținută de axioma conform căreia am fost dintotdeauna parte a bătrânului continent. Ne aflăm în fața ultimului an de eforturi pentru a face acest pas decisiv în istoria poporului nostru. Sunt ferm convins că avem și voința, și capacitatea de a păși în marea familie a Uniunii Europene.

Se deschide astfel pentru noi oportunitatea de a participa la un dialog cu privire la viitorul continentului, la direcțiile și temele de acțiune ale Europei, care-i vor îmbogăți cadrul devenirii noastre comune, acquis-ul comunitar pe care ne-am angajat să-l punem în aplicare. Dezbaterea de astăzi ne plasează în fața marii răspunderi pe care o avem cu toții de a asigura devenirea României ca membru al Uniunii Europene și, prin aceasta, securitatea, stabilitatea și prosperitatea pentru poporul român în cadrul marii familii europene.

Este o șansă istorică pe care nu ne putem permite să o ratăm. Pe acest drum, început cu peste un deceniu în urmă, s-au făcut pași decisivi, care au culminat cu semnarea în acest an a Tratatului de Aderare.

Integrarea în Uniunea Europeană presupune, însă, schimbări fundamentale în viața și activitatea noastră, a poporului român, de la normele de drept pe care va trebui să le respectăm și să le aplicăm, până la modul în care vom gândi și vom acționa în toate domeniile de activitate.

Hotărârile adoptate recent la summit-ul de la Bruxelles cu privire la bugetul uniunii pe perioada următoare, în care România este considerată ca membru cu drepturi depline, începând de la 1 ianuarie 2007, ne dau încrederea că acest termen este o realitate pentru partenerii noștri din statele membre. Cu toate acestea, raportul din luna noiembrie al comisiei, discuțiile din Parlamentul european și dialogul cu reprezentanți ai comisiei și statelor membre pun în fața României necesitatea de a continua implementarea reformelor și adoptarea măsurilor urgente pentru îndeplinirea exigențelor în domeniile unde suntem restanți.

De asemenea, este un fapt că majoritatea Parlamentelor naționale nu au ratificat încă Tratatul de Aderare al României și Bulgariei, unele din ele amânând acest moment pentru a vedea cum acționează în continuare țara noastră în acest domeniu sau chiar așteptând viitorul raport al comisiei.

Doamnelor și domnilor colegi, diplomația parlamentară este și ea chemată să contribuie la promovarea acestui interes vital al poporului român, integrarea europeană. Participările noastre la adunările parlamentare sunt tot atâtea prilejuri de a examina, împreună cu colegii europeni, cele mai actuale teme de interes european și de a folosi experiența lor în rezolvarea diverselor chestiuni legate de integrare.

A venit șansa, cu această ocazie, să propunem colegilor noștri din Parlamentele statelor membre teme de interes primordial pentru țara noastră, care să prefigureze de pe acum direcții de acțiune de natură să promoveze interesele majore ale României ca stat membru.

Este, în același timp, o mare responsabilitate, deoarece trebuie să avansăm propuneri constructive și rezonabile, bine fundamentate, ținând seama de evoluții previzibile în plan politic, economic și social care să dovedească seriozitate și preocupare pentru viitorul Uniunii Europene și pentru promovarea interesului României în cadrul Uniunii.

Așezarea geografică a țării noastre face ca unul din atuurile României în viitoarea structură economică și politică a Uniunii să fie comunicațiile pe Dunăre și în zona Mării Negre, ca și poziția de țară de tranzit și de stat care are una dintre cele mai lungi frontiere externe de uscat ale Uniunii.

Spațiul Mării Negre, din multiple puncte de vedere, al cooperării economice, al protecției mediului, al prevenirii dezastrelor și înlăturării consecințelor acestora, al combaterii terorismului, traficului de droguri și ființe umane, al soluționării conflictelor deschise existente, va fi, în viitorul apropiat, unul din spațiile de mare interes pentru întreaga Uniune iar noi trebuie să jucăm un rol de prim rang.

Numeroase direcții de acțiune în planul infrastructurii europene și al dezvoltării economice pot oferi României noi posibilități de dezvoltare economică și socială. Ca frontieră externă a Uniunii Europene din anul 2007, România este deosebit de interesată în proiectele și temele de acțiune privind întărirea securității la granițele externe, controlului migrației și îmbunătățirea activităților vamale.

Ne putem exprima interesul pentru aceste proiecte și voința de a lua parte la implementarea lor. De asemenea, ne interesează sprijinul echipelor de experți din alte state membre prin furnizarea de asistență tehnică și operațională în acest domeniu, ca țară de frontieră externă extinsă într-o zonă extrem de dificilă.

Rolul și locul Uniunii Europene, ca actor internațional global, va fi unul esențial în sec.XXI, iar România trebuie să fie parte a tuturor acestor procese. Ca organ legislativ, chemat să adopte numeroase acte normative, unele direct cerute pentru a îndeplini condițiile de aderare, trebuie să ne organizăm astfel încât să asigurăm în următoarele câteva luni adoptarea tuturor legilor necesare.

Totodată, cred că ambele Camere ale Parlamentului trebuie să desfășoare o activitate susținută în relații externe, pentru ca partenerii noștri, parlamentarii din statele membre, să susțină ratificarea Tratatului nostru de aderare. În acest sens, colegii parlamentari, implicați în relațiile externe ale Parlamentului, își propun să stabilească și să promoveze un program susținut de contacte, mai ales în prima jumătate a anului 2006, pentru a impulsiona ratificarea Tratatului de către Parlamentele naționale ale statelor care încă nu au făcut acest lucru.

Sunt convins, de asemenea, că euro-observatorii români, pentru prima dată participanți la activitatea Parlamentului Europei, pot să contribuie nu doar la formarea unei imagini mai bune a României, ca viitor membru al Uniunii Europene, pregătiți să participe activ la promovarea obiectivelor comune ale națiunilor europene, ci să afle, direct de la sursă, cele mai bune căi de a rezolva problemele actuale și cele de post aderare.

O strategie de acțiune în cadrul Parlamentului European ar trebui concepută astfel încât să servească acest țel.

Avem obligația să oferim politicii externe privilegiul de a fi spațiul, incinta relativ etanșă, în care aceasta să se manifeste la limita exclusivității cu atributele comportamentului istoric al națiunii române preocupată să instaureze, în locul haosului, ordinea, în locul coerciției, libertatea, în locul injustiției, dreptatea, componente ale arhitecturii spiritului uman. Aceasta, deoarece, ancestral, în ființa națiunii române sălășluiește predispoziția genetică a conviețuirii pașnice cu alte popoare, ignorând sau respingând orice apetit pentru tendințe agresive, politica externă fiind expresia existenței sale în afara hotarelor țării, diplomația parlamentară fiind, în acest sens, arta de a duce la masa verde opinii divergente, cu abilitatea de a transforma unghiurile în curbe.

Politica externă și, în special, diplomația parlamentară, deasupra frământărilor de orice natură, nu se interferează cu divergențele care nu pot avea decât un efect malign, diplomația având valența armonizării cu problematica internă, în diverse stadii ale societății românești.

Doamnelor și domnilor colegi,

În abordarea problematicii aderării României la Uniunea Europeană, trebuie să depășim confruntarea doctrinară, să avem în vedere numai interesul major al poporului român de a face parte, începând cu 1 ianuarie 2007, din familia popoarelor Uniunii, care deschide perspective de dezvoltare, stabilitate și prosperitate fără precedent în istorie.

Trebuie să fim mândri că suntem reprezentanți aleși ai poporului în această perioadă, dar și să onorăm, cu toată responsabilitatea, această calitate. Acțiunile noastre comune pot fi secretul prosperității sociale, aserțiune care stă la baza voinței de a colabora, împărtășind aceleași valori ale diplomației parlamentare, aceleași aspirații, identificând soluții viabile, în numele viitorului european al țării.

În complexul proces diplomatic trebuie să găsim, făcând trimitere la tradițiile istorice, dar și la viitoarea evoluție geostrategică a Europei, locul și soluțiile adecvate ale prezenței României în lume. Să inducem, doamnelor și domnilor colegi, în conștiința generației noastre, sentimentul și certitudinea că în Parlamentul României contează locul pe care România îl merită în Europa, având ca unic deziderat interesul național.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Frunda Gyorgy, din partea Grupurilor parlamentare ale U.D.M.R.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Frunda Gyorgy:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Din punct de vedere al integrării europene, 2005 a fost un an bun pentru România. În aprilie s-a semnat Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. În perioada următoare, multe țări membre ale Uniunii Europene au ratificat acest tratat și există posibilitatea reală ca, într-o scurtă perioadă, toate țările membre ale Uniunii Europene să facă același lucru.

În octombrie, Comisia Europeană a prezentat cel mai bun raport de țară, cu recomandări clare în domeniul luptei împotriva corupției, al justiției, al securizării frontierelor, în domeniul mediului înconjurător, al agriculturii și al concurenței, precum și în domeniul minorităților naționale.

În decembrie, Consiliul European a adoptat bugetul Uniunii pe perioada 2007 - 2013, prevăzând un capitol de aproape 30 miliarde euro pentru țara noastră, 17 miliarde pentru politici de coeziune, 11 miliarde pentru agricultură, iar restul pentru administrație, în special, administrație locală, frontiere și altele.

În domeniul politicii interne, în ultimul an, atât la nivel de legiferare, cât și de implementare a legilor s-au făcut pași importanți. S-a sincronizat și corelat legislația românească cu directivele Uniunii Europene. De exemplu, în domeniul proprietăților, în sfârșit, s-a ajuns la un pachet de legi care reușește să cristalizeze și să uniformizeze prevederi care, până acum, s-au bătut cap în cap și, pentru prima dată, să prevadă un termen până când acest proces se poate încheia.

Este de lăudat faptul că, în România, nu numai persoanele fizice, dar și persoanele juridice, comunitățile locale, bisericile își redobândesc proprietățile, construind, prin aceasta, o posibilitate materială de drept proprietar pentru construirea unei societăți stabile.

Acest proces trebuie accelerat. Sperăm ca în 2006 acest proces să se termine.

Continuă procesul de descentralizare și deconcentrare. S-a depolitizat, zilele trecute, instituția prefectului, care, astfel, devine, dintr-un om politic, un funcționar politic. Atribuțiile sale au fost îngustate, mărindu-se, în același timp, atribuțiile persoanelor alese de către comunitățile locale.

Cred eu că acest principiu trebuie continuat și, pe baza principiului delegării legislative și a subsidiarității, rolul și importanța consiliilor județene și a consiliilor locale trebuie să crească.

S-au modificat, de asemenea, legile justiției. Parchetul Național Anticorupție a devenit o direcție și a fost plasat acolo unde îi este locul, în Parchetul General.

Funcțiile și eficiența Consiliului Superior al Magistraturii au crescut și astăzi putem vorbi de o independență totală a justiției, iar dacă vorbim despre judecători, din păcate, uneori, trebuie să vorbim despre o independență prea mare a judecătorilor, prin unele hotărâri nedrepte, eronate, pe care le aduc. Cred eu că această luptă, această politică a justiției trebuie să continue.

În ceea ce privește corupția, cred că în acest an s-au făcut multe, nu atât prin rezultatele eficiente ale luptei împotriva corupției, ci prin restrângerea plajei de săvârșire a faptelor de corupție.

Prin modificarea legilor, de exemplu, a achizițiilor publice, posibilitatea săvârșirii actelor de corupție este redusă. Acest trend trebuie continuat, dar trebuie ca, în viitorul apropiat, să aibă loc rezultate concrete în domeniul corupției, nu prin arestări cu mascați, nu prin arestări televizate, ci prin judecarea oamenilor în stare de libertate, pe dosare bine întocmite, iar cei vinovați, pe care îi știți cu toții din această sală, pe care îi știe o țară întreagă, să fie, în sfârșit, condamnați prin hotărâri judecătorești drepte.

Ultimul punct la care am vrut să mă refer este problema minorităților naționale. În ultimii ani, în domeniul minorităților naționale, România, și în perioada 2000 - 2004, și în 2005, a arătat, prin partidele aflate la guvernare, o deschidere în rezolvarea acestor probleme.

S-a modificat Legea administrației publice și s-a permis ca minoritățile naționale să-și folosească limba lor. S-a modificat Legea poliției și s-a permis ca și carnetele de conducere, de exemplu, să fie dobândite în limba minorităților naționale și se încurajează ca polițiști să fie și reprezentanți ai minorităților naționale.

Lunile trecute s-a elaborat un proiect al Guvernului privind statutul minorităților naționale, proiect de lege care a fost încurajat și aplaudat de organismele internaționale, nu numai de către Comisia de la Veneția, nu numai de Consiliul Europei, dar și de către Uniunea Europeană.

În acest trend intervine un antevorbitor și spune că nu ne plătește pe noi ca să ne susținem interesele la Bruxelles. Sunt revoltat și resping cu fermitate asemenea afirmații. Noi, cei care reprezentăm Uniunea Democrată Maghiară din România, reprezentăm o comunitate de peste 1.500.000 de oameni, o comunitate care numără mai mulți oameni decât unele țări membre ale Consiliului Europei, cum ar fi Andora sau Monaco, sau Lichtenstein, sau Luxemburg, de exemplu.

Nu suntem, doamnelor și domnilor, cetățeni de gradul doi. Nu suntem vasalii dumneavoastră, să ne dați lecții. Atunci când noi am fost valuta dumneavoastră forte, atunci când ați fost acceptați în Consiliul Europei, atunci când am fost instrumentul dumneavoastră convingător, când am devenit membri ai NATO și când am fost pașaportul de admitere în Uniunea Europeană! (aplauze)

Solicit senatorului Mircea Geoană să-și ceară scuze față de comunitatea maghiară din România, pe care a jignit-o profund! (aplauze)

Nu accept să ne fi aplaudat și să ne fi mulțumit când i-am susținut cu sinceritate și convingere, în interesul nostru, al tuturor, al României, pentru integrare, iar acum să ne atace din spate, pentru că suntem membri unui alt Guvern. Este imoral și incorect, domnule Geoană! (aplauze)

Tratați-ne așa cum suntem: onești, corecți și experimentați. Vă vom ajuta în continuare, cu condiția să ne tratați cetățeni egali cu dumneavoastră.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Are cuvântul, în continuare, domnul sen ator Puiu Hașotti, din partea Grupurilor parlamentare ale P.N.L.

Se pregătește domnul deputat Mihai Tănăsescu, din partea Grupurilor parlamentare ale P.S.D.

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mărturisesc că nu aveam de gând să iau cuvântul astăzi, dar m-a inspirat domnul senator Mircea Geoană, care, ca de obicei, vine, dă drumul la o cascadă de demagogie și minciuni și pleacă, părăsește câmpul de bătaie.

Am spus și la ședințele... (intervenție neinteligibilă din sală)

Vă mirați că-i dau o replică? Păi, îi dau, că merită.

 

Domnul Victor Ponta (din sală):

Nu în absență, domnule senator.

Domnul Puiu Hașotti:

Să vină aici.

 

Domnul Victor Ponta (din sală):

Așteptați-l, că vine.

Domnul Puiu Hașotti:

Nu. Timpul nu așteaptă. Trebuie să li se spună, până la urmă, adevărul în față, domnilor.

La ședința Birourilor permanente reunite am spus că reacția politică la textul premierului poate fi făcută de oricine din Partidul Social Democrat, pentru că sunteți niște oameni inteligenți. Și am avut dreptate. Dacă domnul Geoană a avut un discurs atât de interesant, atât de frumos, care a fost calificat de președintele dumneavoastră spiritual într-un anume fel, înseamnă că dumneavoastră, sigur, puteați să vorbiți mai bine decât dânsul. (hohote de râs)

Știți care este problema dumneavoastră și a domnului Geoană, pentru că la dânsul vreau să mă refer? Dumneavoastră doreați să auziți ceea ce vă convine. Nu se poate întâmpla acest lucru, pentru că suntem mult prea diferiți, domnilor.

Dumneavoastră spuneți că noi exagerăm și că primul-ministru a exagerat, dar când, anul trecut, un lider al dumneavoastră, de la Bruxelles, ne-a transmis că, în ceea ce privește integrarea europeană, anul 2004 este egal, ca importanță, cu anul 1918, în istoria României, nu este o exagerare? Dar când un alt lider al dumneavoastră a spus "Iliescu apare, Soarele răsare", nu este o exagerare? Dar când un alt lider al dumneavoastră a spus că veți guverna până la sfârșitul veacurilor, nu a fost o exagerare?

Din sală: Nu!

Domnul Puiu Hașotti:

Dumneavoastră vorbiți de ură și minciună? Mineriadele, când voi ne-ați bătut pe noi în Piața Universității, și nu numai acolo, ce au fost? Nu ură și minciună? Nu voi le-ați făcut? Nu mineriadele au tras România 10 ani din ceea ce înseamnă integrare? (aplauze)

După care, domnul Geoană începe să devină mai "călduț" și ne poartă de grijă. Câinele a murit de drum lung și, așa cum l-a făcut domnul Iliescu, de grija altuia. (râsete; aplauze)

Se miră că premierul și președintele au un dialog, că nu se înțeleg 100% pe niște chestiuni. E absolut normal. Așa este între două partide democrate, nu ca la dumneavoastră, care știți să ascultați de unul. Acum nu mai ascultați nici măcar de el.

Mai bine uitați-vă în ograda dumneavoastră, când președintele dumneavoastră spiritual, șeful dumneavoastră spiritual, pe bună dreptate, vă califică așa cum vă califică. Și nu mai repet. Știți dumneavoastră cum.

Vorbiți de minciuna portocalie? Care minciună portocalie, când dumneavoastră ați făcut cel mai mare rău națiunii, cu mineriade, hoție, corupție și minciună?

Vreți replică, vă dau replică!

Și am să vă spun acum două chestiuni de fond. Dacă ați fi rămas la guvernare, România n-ar fi intrat la 1 ianuarie 2007 în Uniunea Europeană, în primul rând, pentru că n-ați fi putut și, în al doilea rând, pentru că n-ați fi vrut. Și nu ați fi vrut, pentru că integrarea în Uniunea Europeană înseamnă reguli, înseamnă restricții, nu înseamnă bunul plac, pe care dumneavoastră l-ați transformat în lege.

Și să vă mai spun ceva. Această guvernare va aduce România în Uniunea Europeană, adică exact acolo de unde au scos-o înaintașii voștri comuniști. (aplauze)

Ce aveți cu jucătorii de la bursă? Este mai bine să joci cinstit la bursă, decât să faci afaceri necinstite.

Ați fost dezamăgit, domnule. Îmi pare rău. Ați fost dezamăgit de politica actualei guvernări, când, timp de 4 ani de zile, politica fostei guvernări a fost politica "ciocului mic". Ați uitat de acea mârlănie spusă de la această tribună? Nu vă mai aduceți aminte de ea, nu?

Ne propuneți un război politic total. O.K. Îl veți avea. Nu e nici un fel de problemă. Dacă îl doriți, îl veți avea, însă dumneavoastră, domnule Geoană, ați mai spus, pe ici, pe acolo, câteva adevăruri. Cele mai periculoase minciuni sunt cele care conțin puțin adevăr. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

După acest important discurs despre integrarea europeană, îl rog pe domnul Mihai Tănăsescu să ia cuvântul.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor,

Suntem în 20 decembrie, ziua Timișoarei. În această dimineață am aniversat și am onorat ce s-a întâmplat cu 16 ani în urmă. Este un lucru plăcut și, cred eu, demn pentru noi că am reușit acest lucru.

Din păcate, această parte a doua a ședinței de astăzi, care trebuia să fie dedicată viziunii și pașilor care trebuie urmați pentru 2006, ca România, într-adevăr, să poată să devină un membru în Uniunea Europeană, în 2007, a alunecat pe o pantă, cred eu, nu tocmai în regulă.

Vorbea domnul prim-ministru Tăriceanu, în discursul său, schimbat de la o zi la alta, fiindcă, probabil, nu a avut girul Cotrocenilor pentru a veni cu discursul care a fost prezentat ieri și, sigur, a trebuit să-l schimbe, și observăm, de o bună bucată de vreme, cum domnia-sa, prin radicalizarea discursului, prin mesaje populiste și printr-un discurs fără foarte mult conținut, nu vine decât să atace Partidul Social Democrat. Și mă întrebam de ce. Și este foarte clar, fiindcă s-a primit "verde" duminică, de la primul-ministru Băsescu, să vă uniți și să reușiți să faceți un partid care, într-adevăr, să fie demn să se lupte cu Partidul Social Democrat. Și atunci, dumneavoastră trebuie să vă arătați care dintre dumneavoastră sunteți mai colțoși, vorbiți mai urât de PSD, în așa fel, încât să vă poziționați pe o poziție cât mai înaltă. Și probabil că domnul Tăriceanu, care se simte singur, așa cum văd că se simte și la tribună - au început să-i plece colegii de lângă dânsul - probabil, vrea, printr-un discurs care nu-l caracterizează, să încerce să se repoziționeze într-o poziție pe care n-o s-o aibă niciodată.

Sigur, vorbea domnia-sa despre credibilitate. Credibilitatea cui? Eu cred că domnia-sa uită că credibilitatea și-a pierdut-o în decursul anului 2005. Credibilitatea și-a pierdut-o dânsul și cu echipa domniei-sale atunci când, la început de an 2005, promitea ceva, iar la sfârșit de an 2005, s-a întâmplat cu totul și cu totul altceva, iar, de fapt, politica Guvernului Tăriceanu a mers pe o linie paralelă cu ceea ce a vrut acest popor cu această țară. Niciodată două linii paralele nu se întâlnesc, domnule prim-ministru.

Este foarte clar că frica dumneavoastră față de PSD începe să vă ia suflul, începe să alunece pe o parte care sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, n-o să scăpați de ea, fiindcă sunteți obsedați cu toții de Partidul Social Democrat și este bine ca, înainte de sărbători, să vă stăm în gât, așa, puțin. (aplauze)

Cred eu că ori nu știți, ori, probabil, cine v-a scris discursul vi l-a scris greșit. Spuneați că bugetul conține bani pentru educație, pentru toate angajamentele care au fost luate.

Domnule Tăriceanu, v-ați luat angajamente să puneți 5% din PIB în bugetul anului acesta, care urmează. Ce ați făcut? Nu ați făcut nimic. Ați scris ceva pe o hârtie, ați promis ceva și nu ați făcut nimic. Bugetul, așa cum l-a promulgat chiar și președintele Băsescu, care promitea în fața românilor că n-o să promulge niciodată un asemenea buget cu 3,87%, l-a promulgat și a mers mai departe.

Oare, 300.000 de educatori nu știu acest lucru, cum dumneavoastră, pur și simplu, i-ați păcălit și, probabil, în anul 2006, o să faceți tot la fel?

De fapt, acestea sunt lucrurile de care vorbiți dumneavoastră despre credibilitate. Aceasta este, de fapt, credibilitatea care vă caracterizează, în a spune ceva și a face altceva. Și tot dumneavoastră spuneați că sunteți cu picioarele pe pământ. Nu, domnule Tăriceanu, nu sunteți cu picioarele pe pământ. Sunteți, undeva, într-un glob de sticlă, în care nu mai știți de el și e greu să reveniți cu picioarele pe pământ, dar vă spunem foarte clar că 2006 este pentru dumneavoastră cel mai greu an și, de aceea, vă cerem, domnule Tăriceanu, să veniți cu picioarele pe pământ și, într-adevăr, să vă angajați, împreună cu toate forțele politice din această țară, să ducem România în Uniunea Europeană, iar dacă nu veți face acest lucru, veți fi condamnat de istorie.

Mulțumesc. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Ovidiu Victor Ganț, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.

Vă rog, dacă celelalte grupuri parlamentare mai au intervenții, doresc să mai facă intervenții, să le comunice la secretariat, în așa fel încât... Deci, în funcție de timpul disponibil pe care îl mai au. Vă rog să-mi comunicați intervențiile respective.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Domnilor președinți ai Camerelor,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Apreciem ca deosebit de importantă prezența domnului prim-ministru, astăzi, în fața Camerelor reunite, pentru a prezenta situația la zi a integrării europene a țării noastre.

Dincolo de acest gest firesc pentru societatea democratică din România, salutăm dorința de comunicare și dialog, pe care o demonstrează Executivul, de altfel, momentul nu este singular, contactul dintre Legislativ și Executiv, la nivelul primului-ministru, cât și al membrilor cabinetului, fiind unul permanent și de maximă eficiență. Este expresia faptului că noi toți, cetățeni ai României, indiferent de poziția pe care o ocupăm în societate, trebuie să avem același țel și să colaborăm cât mai strâns.

Acest deziderat comun este, fără îndoială, aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. În acest sens, există semne încurajatoare - și mă refer aici la Raportul Comisiei Europene și la cel al Parlamentului European. Ambele prezintă succesele indubitabile ale României pe acest drum, pe care ne-am angajat cu toții. În același timp, însă, ne arată și problemele ce urmează a fi rezolvate în perioada următoare, astfel încât cele două rapoarte din primăvară să consfințească data de 1 ianuarie 2007, ca moment al aderării.

Rezolvarea acestor probleme menționate aici de către domnul prim-ministru în lunile următoare va reprezenta un argument solid și pentru parlamentele naționale din statele membre, în sensul ratificării Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Avem convingerea că Parlamentul României va fi un important factor în realizarea obligațiilor asumate de către noi în acest tratat. Nouă, parlamentarilor români, ne va reveni sarcina de a prezenta colegilor noștri din aceste parlamente și din Parlamentul European realitățile din țară și modul cum am rezolvat problemele.

În ceea ce-i privește pe membrii Grupului parlamentar al minorităților naționale, aceștia s-au asociat de la bun început eforturilor întregii societăți românești de integrare în Uniunea Europeană.

Aportul comunităților noastre la dezvoltarea României, activitatea parlamentară internă, dar și relațiile de colaborare cu țările înrudite prin limbă și origini comune sunt principalele eforturi pe care le facem împreună cu toți cetățenii României.

Totodată, însă, este de datoria noastră să explicăm în detaliu concetățenilor noștri ce înseamnă statutul de membru al Uniunii Europene, ce schimbări profunde determină acest statut în viața noastră.

Și mai este ceva. Cu toții trebuie să înțelegem că reformele convenite cu Uniunea Europeană nu reprezintă pilule amare, pe care le înghițim de dragul altora, și că aderarea nu este un scop în sine. El este mijlocul prin care se va modifica definitiv societatea românească, pentru a ne asigura nouă, copiilor noștri și generațiilor care vor urma, o viață bună, într-un stat de drept, într-o societate democratică.

Doamnelor și domnilor,

Pentru realizarea acestui obiectiv, Grupul parlamentar al minorităților naționale înțelege să contribuie, ca și până în prezent, la realizarea unui climat de stabilitate politică și de dialog constructiv. Această stabilitate este un atu extrem de important, invocat de către parlamentarii europeni în favoarea țării noastre.

Dincolo de deosebirile de natură doctrinară, avem convingerea că, dacă a existat vreodată, cu adevărat, unanimitate în politica românească, aceasta s-a manifestat, în mod cert, în ceea ce privește proiectele strategice europene și euroatlantice ale țării noastre.

În sensul acestei unanimități, urăm tuturor cetățenilor României sărbători fericite, anul 2006 să fie unul foarte bun, care, la finele său, să înscrie în istorie intrarea României în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, doamna ministru Anca Boagiu, membru al Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Aveți cuvântul, doamna ministru.

Doamna Anca Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Astăzi se împlinesc 16 ani de la Revoluția din decembrie 1989. De asemenea, tot astăzi numărăm 377 de zile, care ne despart până la data de 1 ianuarie 2007, dată la care România va deveni, oficial, membru al Uniunii Europene.

Iată două puncte de reper în parcursul istoric al României, două momente care ne-au afectat și care ne vor afecta definitiv istoria.

Eu nu încerc, în acest moment, să pun egal între cele două momente și nu consider că se poate pune egal între aceste momente, dar cred că odată cu 1 ianuarie 2007, România se va afla în fața unui nou început.

Cu 16 ani în urmă, România a început drumul spre Uniunea Europeană, iar acum trebuie să recunoaștem că suntem foarte aproape de acest punct crucial al acestui drum.

La fel cum decembrie 1989 este un moment de referință pentru fiecare dintre noi, la fel și 1 ianuarie 2007 - și nu 1 ianuarie 2008, așa cum spunea, puțin mai devreme, domnul președinte al PSD Mircea Geoană - va reprezenta un punct crucial în istoria României.

Viziunea actualului Guvern despre integrare nu se oprește la 1 ianuarie 2007. Această dată nu reprezintă un capăt de drum, ci, dimpotrivă, reprezintă un nou început, un nou început pentru România, care dorește să satisfacă cerințele Uniunii Europene și, mai mult decât atât, să devină un model în interiorul acesteia.

La începutul guvernării, ne-am asumat această dată, ca obiectiv principal. România va sta alături de celelalte state, care astăzi formează Uniunea Europeană, dar va sta drept și cu fruntea sus.

În calitatea dublă pe care o am, atât cea de deputat, cât și cea de ministru responsabil pentru îndeplinirea angajamentelor României, am datoria să mă asigur că lucrul acesta se va întâmpla, am datoria să mă asigur că data de 1 ianuarie 2007 va deveni, din dată probabilă, într-o dată foarte sigură.

N-am să prezint rezultatele și progresele făcute în această perioadă, dar pot să vă spun că sunt câteva puncte remarcabile, domnule Geoană, puncte care trebuie considerate pentru ceea ce am realizat în progresul României. Și aici, anul 2005 a fost marcat de elaborarea și semnarea Tratatului de Aderare, de Raportul de monitorizare, de un grad ridicat de absorbție a fondurilor comunitare, nicidecum de pierderea acestora - și vă menționez doar două procente: PHARE - Coeziune economică și socială - 100%%; PHARE - C.B.C. - 97%.

Cred că sunt niște procente importante, pe care nu cred că le-am putut raporta, cel puțin în guvernarea dumneavoastră.

Cel mai important lucru bineînțeles că este legat de ratificarea Tratatului de Aderare de un număr de 8 state.

Și chiar dacă aș putea să fiu acuzată, în acest moment, de subiectivism, am convingerea că prin implicațiile și prin energiile pozitive, pe care a reușit să le declanșeze sau în ultimă instanță, prin încrederea pe care au dat-o autorităților și cetățenilor, Raportul de monitorizare comprehensiv a reprezentat evenimentul politic al anului 2005 pentru România. A fost cel mai bun raport de țară, domnule Geoană, de care a avut parte România, începând din anul 1997 și până în prezent, de când au început să fie elaborate astfel de rapoarte vizavi de România. A fost un Raport de monitorizare comprehensivă, document elaborat de Comisia Europeană, nu de noi, care ilustrează progresele și pașii care au fost făcuți pentru fiecare capitol de negociere, care a fost negociat în parte. Este o radiografie exactă a ceea ce s-a realizat în acest an de guvernare și pot să vă spun că România, în baza acestui raport, este tratată ca viitor stat membru, nu ca potențial viitor stat membru. Iar, mai mult decât atât, din cele 11 măsuri ale Clauzei de salvgardare au rămas doar două, numai două dintre cele care ar fi putut să activeze această clauză. Părea de nerealizat la începutul anului 2005 un astfel de progres, dar, iată, slavă domnului, că am reușit să îndepărtăm acest pericol și, mai mult decât atât, din cele, nu 7 domenii cum spuneați, domnule Geoană, din cele 4 domenii care făceau parte sau se aflau sub incidența Clauzei de salvgardare, două sunt, deja, în afara acesteia și două sunt aproape rezolvate. Cred că trebuie, oricum, să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut în perioada următoare. Este cel mai important lucru și aș spune că, în acest sens, integrarea la 1 ianuarie 2007 va fi un succes, nici pe departe eșecul pe care îl preconizați dumneavoastră, domnule Geoană! Eșecul s-ar putea să fie al strategiei pe care, din nefericire, ați anunțat-o puțin mai devreme, și anume acela de a împiedica, dacă vreți, realizarea măsurilor restante. Sper să nu vă țineți de această promisiune. Un alt lucru important, pe care trebuie să ne concentrăm, este acela de a cheltui cât se poate de eficient fondurile comunitare. Vă dădeam câteva procente puțin mai devreme și pot să vă dau și o veste proastă: în anul 2005 nu am fost acuzați că am pierdut fonduri comunitare, dar tocmai astăzi, un comunicat al Comisiei Europene ne informează că de sub guvernarea dumneavoastră 2001-2002, Raportul Comisiei de audit a condus la blocarea finanțărilor pentru Agenția Națională pentru Tineret, pentru deturnare de fonduri. Nu ne aparține nouă această ispravă și cred că nu ne face cinste ca și țară, din nefericire. Și tot din nefericire, așa cum aproape că ne-am obișnuit unii dintre noi, nu toți, deseori încercați, ca și lideri ai Partidului Social Democrat, să transmiteți vorbe goale cetățenilor. Eu cred că ar trebui să vă spunem sau să ne spuneți dumneavoastră, până la urmă, că sunteți cei mai îndreptățiți s-o faceți și cei mai cunoscători: cum a ajuns România în perioada guvernării dumneavoastră să capete acel statut sau acea etichetă de corupție generalizată, ridicată la nivel guvernamental? Eu sper să nu vă supărați, dar sunt lucruri care vin din trecut și sunt lucruri pe care noi le-am dres, dacă-mi permiteți exprimarea, în această guvernare și atunci cred că toate celelalte acuze și tot ceea ce ne-ați spus, nu avea nici un sens. Dar, oricum, cred că, așa cum spuneam mai devreme, trebuie să ne gândim la ceea ce avem de făcut și, în acest sens, integrarea europeană cred că trebuie să rămână povestea de succes a românilor. Uniunea Europeană trebuie să fie percepută ca o poveste de succes de către fiecare dintre români, în parte. Aș vrea să fie foarte clar, pentru toată lumea, cred că nimeni, niciodată, chiar dacă de la această tribună s-au făcut declarații, și veninoase, nu și-ar dori și nu și-a propus un alt obiectiv pentru aderarea României decât 1 ianuarie 2007. Și vom adera la 1 ianuarie 2007 pe baza meritelor noastre, vom adera cu capul sus, vom adera pe baza progreselor pe care noi le vom face. Acum, sper că împreună, putere și opoziție, vom reuși să ne unim forțele pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

După acest apel la unitate și unire a forțelor, îl rog pe domnul senator Funar să ia cuvântul. Are 4 minute, cât a mai rămas pentru grupurile PRM.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Noi, parlamentarii Partidului România Mare, am urmărit cu mult interes ceea ce s-a întâmplat astăzi și ne-am fi bucurat, fiind români și având acest obiectiv în față: aderarea la Uniunea Europeană, să dăm dovadă de unitate, de înțelepciune și să găsim împreună soluțiile potrivite ca să ajutăm Guvernul României și pe noi, toți românii, să ne ajutăm pentru atingerea acestui țel. Am constatat, însă, cu surprindere că de la începutul intervenției domniei-sale, primul-ministru al României, domnul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, a semănat vânt și culege, acum, furtună. L-a ajutat și fratele vitreg de la UDMR, distinsul senator Frunda Georgy, care a încercat să ne spună o mulțime de neadevăruri, respectiv că UDMR-iștii au reprezentat și reprezintă pașaportul nostru pentru aderarea la Uniunea Europeană. Vă reamintesc, doamnelor și domnilor parlamentari, că la intrarea României în Consiliul Europei, singura țară care s-a opus, a fost Ungaria. Acum, la aderarea României la Uniunea Europeană, singura țară, prin europarlamentarii ei, care face lobby împotriva aderării României la Uniunea Europeană este tot Ungaria, sprijinită de observatorii români, de parlamentarii UDMR, care fac echipă cu europarlamentarii unguri și, așa cum știu colegii noștri români, aflați la Parlamentul Europei, au constatat, au acționat și în zilele trecute pentru a crea dificultăți aderării României la Uniunea Europeană. UDMR-ul nu a fost și nu este un pașaport pentru România. Este o viperă, care a fost ținută la sân de diversele guverne ale țării noastre. Fac un apel la premierul nostru, solicitându-i să găsească momentul potrivit, și poate că ar fi mâine, poimâine, ca să le facă românilor o bucurie de Sfintele Sărbători ale Crăciunului și Anului Nou și să dea afară UDMR-ul din Guvern. Atâta timp cât UDMR-ul se află în Guvernul României, obiectivul de aderare a țării noastre la Uniunea Europeană nu va fi atins. Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Teodor Meleșcanu.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Raportul referitor la pregătirea aderării la Uniunea Europeană, prioritatea Guvernului României în anul 2005, progresele obținute, drumuri de parcurs, prezentat de domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu în ședința noastră comună de astăzi, are un mesaj foarte clar, pe care doresc să-l subliniez, și anume: anul 2005 a adus mai aproape România de Uniunea Europeană, prin progresele înregistrate cu privire la respectarea proprietății, reforma justiției și îmbunătățirea mediului de afaceri, mai ales, prin prisma aplicării principiului concurenței. Raportul de monitorizare comprehensivă al Comisiei Europene, cel mai bun raport, cum au subliniat și alți colegi, făcut vreodată despre România, are, de asemenea, o concluzie extrem de importantă pentru noi, pe care aș dori să o subliniez: România este în calendar și a înregistrat suficiente progrese pentru ca aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, să fie un obiectiv realizabil. Recentul acord cu privire la bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007-2013, care alocă pentru România, începând de la 1 ianuarie 2007, peste 30 miliarde Euro, asigură acum și baza financiară pentru realizarea obiectivului integrării României în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007. Doamnelor și domnilor, nu intenționez să reiau elementele din Raportul prezentat de primul-ministru. Doresc doar să subliniez că, atunci când vorbim despre realizarea acestui obiectiv al integrării, trebuie să înțelegem că există trei componente majore ale convergenței României față de Uniunea Europeană. În primul rând, este vorba de convergența instituțională, care se referă la adoptarea acquis-ului comunitar și la crearea instituțiilor administrative, compatibile cu cele ale Uniunii Europene. Probabil că aici s-au înregistrat cele mai vizibile progrese, deși trebuie subliniat că există o mare diferență între adoptarea legislației și aplicarea acesteia, diferență care încă persistă și care necesită un efort deosebit, mai ales în ceea ce privește combaterea corupției și pregătirea administrativă, în vederea integrării. Cel de-al doilea element îl reprezintă convergența nominală, care se referă la păstrarea echilibrelor macro-economice fundamentale, care să permită un cadru de dezvoltare similar cu cel european, domeniu în care Raportul de monitorizare din 2005 atrage atenția asupra precarității echilibrului privind inflația și deficitul bugetar. Și, în fine, cel de-al treilea element, care este convergența reală și care se referă, în realitate, la creșterea de ansamblu a economiei românești, care să ducă la creșterea standardului de viață al populației. Deși anul 2005 a marcat un nou an de creștere economică, situat între 4 și 5%, consfințind astfel procesul de prindere din urmă, în ghilimele, în care este angajată România, mai ales într-un context dificil în care am avut inundații catastrofale, trebuie totuși, să fim conștienți, în același timp, de faptul că pe termen mediu, această creștere trebuie să se bazeze mai puțin pe consum și mai mult pe investiție și economisire. Stimați colegi, desigur, așa cum s-a subliniat, anul 2006 este un an crucial pentru viitorul țării noastre în relația cu Uniunea Europeană. Guvernul Tăriceanu și-a manifestat, astăzi, foarte clar voința politică de a aplica, în continuare, în ritm alert măsurile necesare aderării României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Dar acest proces, stimați colegi, nu depinde numai de Guvern, el depinde într-o măsură însemnată și de Parlamentul României, care nu este nici de dreapta, nici de stânga, care este un Parlament ce reprezintă voința cetățenilor români, în ansamblul lor. Ca parlamentari și ca oameni politici trebuie să ne asigurăm că am realizat tot ce trebuia realizat, ca să nu ratăm acest obiectiv strategic. Avem șansa de a ne demonstra responsabilitatea și utilitatea, consolidându-ne astfel o poziție cheie pe care trebuie s-o avem în procesul democratic, prin modul în care vom gestiona, în această perioadă, proiectul integrării. Acest lucru presupune o coerență politică în realizarea unui obiectiv strategic, de interes național, coerență capabilă să asigure adoptarea, cu celeritate, a proiectelor de lege, necesare integrării europene. Îmi pare rău, dar nu ieșirile nervoase sau chiar isterice, ori iraționale și nici dezbaterile sau acuzațiile de tipul celor pe care le-am văzut astăzi, vor conduce la realizarea acestui obiectiv. Dimpotrivă, acest obiectiv trebuie să fie garantul îndeplinirii tuturor angajamentelor asumate de România, în procesul integrării europene. Stimați colegi, eu personal, consider că avem cea mai bună și, poate, unica șansă de a schimba percepția publică a Parlamentului, care este considerat de prea mulți dintre concetățenii noștri ca o instituție parazitară. Haideți să n-o ratăm! Mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc. Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Vasile Pușcaș.

Domnul Vasile Pușcaș:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor, domnilor miniștri,

Domnilor colegi,

Cred că a fost o inițiativă bună să ascultăm astăzi o devaluare a primului-ministru, referitoare la modul în care România a performat în anul 2005 în pregătirea pentru aderare. Și nici nu ne așteptam să nu existe anumite progrese, pentru că l-aș cita pe domnul senator, care spunea că: "se constată acum că România a făcut suficiente progrese, ca să putem atinge data aderării" și vreau să vă spun că același lucru se spunea și la sfârșitul anului 2004, mot-a-mot, ceea ce înseamnă că am evoluat de la 2004 la 2005. Dar, oricum, evoluțiile trebuie să existe, pentru că dacă 2005 nu ar fi fost mai bun ca 2004, atunci ar fi trebuit să fie 2005 ca și 2000, 1997 sau ca 1998, ca 1999. Ori, în felul acesta, în nici un caz nu intram în Uniunea Europeană și vă rog să citiți Raportul de țară din anul 2000. Domnule prim-ministru, am așteptat, realmente, cu interes să văd ce ne veți spune și mi-am amintit de ceea ce spunea unui dintre comisarii europeni, pe care dumneavoastră nu-l aveți la inimă, așa cum ați dovedit în toamna anului trecut, mă refer la Gunther Verhoegen, care aici, în luna februarie 2001, spunea: "fapte, nu vorbe". Mă așteptam să veniți, să ne prezentați, de-adevăratelea, un raport factual, cu ceea ce a făcut România și cu ceea ce trebuie să mai facă România în anul 2006. Ori, în loc să avem un raport factual, am avut un raport politicianist, nu un raport, nici măcar politic. Se mai spune că diferența între oamenii politici și oamenii de stat și politicianiști este modul în care, sau felul în care mânuiesc logica elementară. Un principiu al logicii elementare spune că, dacă pui o problemă corect, ai șanse să primești un răspuns corect sau să formulezi o soluție corectă. Dumneavoastră, domnule prim-ministru, ați pus problema destul de fals, pentru că ați făcut o comparație neloială față de anul 2004. Și am să vă dau doar, ca să iau metoda pe care o spunea președintele statului, în urmă cu două zile, am să vă dau doar o analiză comparatistă a Raportului Parlamentului European din 2004 și cel din 2005. Știți de câte ori, în Raportul din 2004, se spunea: "felicităm România, pentru că a făcut asta și asta". Se spune de 8 ori. Știți de câte ori se spune în Raportul din 15 decembrie 2005, "felicităm România"? Zero! Vă rog, luați comparatist acest document. Ori, dumneavoastră, veniți aici și ne prezentați, încă o dată vă spun, ceea ce noi știm, absolut numai din ziare, că dumneavoastră vreți, cu o nonșalanță narcisistă, să prezentați ca fiind atributul dumneavoastră. Se vede foarte bine că ar fi din textul scris. Aveți o exprimare, să-i spunem, destul de neprofesionistă, domnule prim-ministru. Spuneți în documentul dumneavoastră: "nici unui stat nu i s-au impus clauze de salvgardare". Dumneavoastră ați avut onoarea, domnule prim-ministru, să semnați în numele României, nu în numele Guvernului, ci în numele României, Tratatul de aderare. Oricine are câteva elemente de drept internațional, știe că toate tratatele internaționale au clauze de salvgardare. A doua chestiune, probabil nu știți că toate cele 12 state au avut clauze de salvgardare pe justiție, afaceri interne, pe piață internă ș.a.m.d. România și Bulgaria, pentru că erau la distanța cea mai mare de momentul aderării, au avut o clauză, să-i spunem, asiguratorie pentru Uniune, așa se spune în dreptul internațional și dumneavoastră spuneți că nici un stat nu a avut asemenea clauze de salvgardare. Mi se pare absolut o obligație a stafului dumneavoastră și a Guvernului ca măcar să citească Tratatul de aderare, și ce conține acest Tratat de aderare, și ce clauze are acest Tratat de aderare. Sigur că da, dumneavoastră citați un comisar care zicea că este impresionat de modul în care a evoluat Guvernul și că nu credea la sfârșitul anului 2004, să se întâmple așa ceva. Așa spunea, într-adevăr, comisarul respectiv, pentru că a fost șocat la sfârșitul anului 2004, când dumneavoastră ați venit la guvernare, și cum ați pus problema aderării. De aceea este, într-adevăr, și a fost șocat. V-a deschis fereastra și noi speram să o folosiți, domnule prim-ministru! Sunt cât se poate de clare anumite lucruri. Ați vorbit de "negociere în genunchi" și vreau să vă spun că este o sintagmă pe care ați folosit-o în campania electorală. Eu credeam că s-a terminat campania electorală. Financial Times, în data 9 decembrie, spunea că negocierile cu România au fost cele mai grele negocieri. Probabil Financial Times nu vă interesa. Dar eu, totuși, tind să dau crezare analizei din Financial Times, decât celeia pe care o dați dumneavoastră. Ori, dacă mergeți pe această formulă, veți constata foarte curând că viziunea dumneavoastră, referitor la negocierile în genunchi, înseamnă că dumneavoastră nu puteți vedea decât maximum până la genunchi ceea ce a făcut Guvernul din 2001-2004, ceea ce ar fi păcat ca să puteți să acumulați ceea ce este necesar pentru 2007. Sunt cât se poate de siderat de modul în care spuneți că România a lucrat în anul acesta foarte demn. S-a mai spus aici că s-a operat ca un actor al Uniunii Europene. Domnule prim-ministru, vă rog frumos să citiți Raportul Parlamentului European din luna decembrie 2004, în care se spune: "România a îndeplinit și îndeplinește toate criteriile de aderare, inclusiv acelea legate de minorități, și se spune foarte clar: inclusiv în ceea ce privește minoritatea maghiară, nu mai puțin ca și minoritatea rromă". Păi, dacă dumneavoastră constatați că s-a făcut așa ceva, că noi am putut până în anul 2004 să dezvoltăm, aici, în țară, contextul în care minoritățile se afirmă, acum trebuie să apară în documentele Uniunii Europene că se indică o asemenea nouă abordare? De ce la numai câteva luni, apare o nouă abordare? Nu este decât o singură explicație: în relațiile internaționale este un stat slab acela pe care dumneavoastră, acum, în 2005 îl guvernați datorită modului în care ați guvernat și unui stat slab i se pot impune și problemele adopțiilor și viziuni legate de minorități și altele, referitoare la tot felul de situații. Sigur că da, socialiștii au dat sprijinul cel mai consistent și îl vor da, în continuare, României ca să adere la Uniunea Europeană. Aș vrea să vă mai spun două lucruri: ați vorbit de buget. Eu aș fi subliniat mult mai mult faptul că maniera în care cei 25 au pus problema, adică de a introduce Bulgaria și România în calculul pentru bugetul 2007-2013, este obligația noastră să ne încadrăm în termenii aceștia, ai calendarului, pentru că aceasta este chestiunea cea mai importantă. Dumneavoastră nu ați vorbit nimic de faptul că în negocierea bugetului și concluziile Consiliului European a apărut o clauză, care vorbește de posibila revizuire a termenilor bugetului, după 2-3 ani. Ceea ce înseamnă că ceea ce am negociat la termen de 4% PIB și la 1,14 din contribuția Uniunii și nu la 3,76 din PIB, ce s-a întâmplat acum, și 1,047 contribuția statelor. Ceea ce a negociat guvernul trecut este bătut în cuie. De altminteri, am avut și inteligența să-l introducem în Tratatul de aderare. Ceea ce este după 2009 este revizuibil din perspectiva Uniunii Europene, a statelor și a Comisiei. Lucrul acesta ar trebui să ne țină, într-adevăr, ceea ce spunea aici doamna ministru, să ne țină uniți, ca să putem să facem o activitate, să dezvoltăm o activitate în sprijinul țării, cu toții. Dacă nu, atunci ezitările din acest an se vor răzbuna și am să vă spun că, din ceea ce ați prezentat ca text și ați spus, mi s-a dovedit încă o dată că, de fapt, este nevoie de o trezire la realitate. Dumneavoastră ați vorbit că, prioritatea sau prioritățile constau în eliminarea stegulețelor roșii. Este perfect adevărat și lucrul acesta pe termen foarte scurt. Dar, domnule prim-ministru, faptul că este nevoie, foarte urgentă, de reforma administrației publice, faptul că este absolut necesară dezvoltarea capacităților administrative în 2006, nu în 2007, nu în 2008, sunt priorități ale priorităților, pentru că degeaba s-a negociat și pentru bugetul 2007-2013, România este stat beneficiar net. Dacă nu dezvoltăm administrația publică, nu dezvoltăm capacitățile administrative, România va deveni stat contributor, net, chiar din anii 2007, 2008. Iar lucrul acesta ar trebui să ne trezească la realitate, să ne aducă pe drumul cel bun, să lăsăm narcisismul, să lăsăm competiția: cine este Mister Europe și să adunăm întreaga suflare românească pentru acest obiectiv al anului 2006, fiindcă, dacă discutăm cine a făcut mai mult, cine a făcut mai puțin, vom constata că cel care pierde este poporul român și vom constata că România, la momentul aderării în Uniunea Europeană 2007, așa cum se exprimă prin politicienii, care ne reprezintă, este o țară ce va avea de plătit, nu numai datorită taxelor, ci și datorită incompetenței și datorită neglijenței, și datorită întârzierii trezirii la realitate.

Domnule prim-ministru, cum spunea președintele Geoană, încă o dată, noi suntem alături de proiectul acesta, de proiectul aderării la Uniunea Europeană. Dumneavoastră veniți acum și ne spuneți că proiectul vieții dumneavoastră este aderarea la Uniunea Europeană în luna ianuarie 2007. Suntem alături de dumneavoastră, domnule prim-ministru. Amintiți-vă că în toamna anului 2004, un domn de la un partid liberal-democrat și un domn Chris Davis, dintr-o altă țară, veneau aici să ne demonstreze, aduși de dumneavoastră, că România trebuie să-și amâne aderarea cu 5-6 ani, respectiv până în 2009-2010. Aceasta era viziunea dumneavoastră? Sau viziunea dumneavoastră este cea pe care o formulați acum? Dacă vreți să ne aveți alături, ca cetățeni ai României, atunci fiți foarte, foarte riguros și fiți foarte determinat pentru luna ianuarie 2007! Este în interesul României, iar politicienii au datoria să servească România, nu să-și construiască imagini de păpuși. Mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Au mai rămas trei minute pentru domnul deputat Titus Corlățean, după care, în final, un drept la replică solicitat de domnul senator Frunda și domnul senator Mircea Geoană.

Domnul Titus Corlățean:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Intervențiile de astăzi ale unor reprezentanți ai Alianței, începând, din păcate, cu primul-ministru, au coborât mai jos ca niciodată ștacheta discursului politic parlamentar. Superficialitate, populism, demagogie, lipsa consensului pe teme de interes general, atacuri politice suburbane. Mai mult, am auzit azi, din nou, similar mitingului electoral de duminică al Alianței, cuvintele epurare politică, cu referire explicită la PSD.

Vă atrag atenția, domnilor guvernanți, că sintagme de acest gen au făcut referire, în alte timpuri pe care le doream uitate, la soluția finală și atrag atenția, domnilor guvernanți, că terminologia de tip neofascist nu vă face cinste și nu onorează democrația românească în prag de aderare la Uniunea Europeană.

Un ultim cuvânt, pentru că timpul care mi-a fost alocat este scurt, cu privire la această temă, atât de mult discutată în ultimele săptămâni, aceea a protecției minorităților naționale în România.

Vreau să spunem foarte clar. PSD-ul este pentru garantarea drepturilor individuale ale tuturor cetățenilor României, indiferent de originea etnică. PSD-ul este pentru oportunități egale, garantate la standarde europene, ceea ce înseamnă standarde europene general acceptate. PSD-ul însă nu acceptă și respinge orice formă de autonomie pe criterii etnice, chiar ambalate în etichetă de tipul autonomie culturală.

Și aș vrea, domnule prim-ministru, să vă citesc două articole dintr-o lege din 1945. Este vorba de Legea nr.86 din 6 februarie 1945, semnată de regele Mihai și publicată în Monitorul Oficial din 7 februarie 1945.

Această Lege privind Statutul minorităților naționale statuează următoarea chestiune la art.1: "Toți cetățenii români sunt egali în fața legii și se bucură de aceleași drepturi civile și politice, fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie", iar la art.4: "Toți cetățenii români, aparținând unei naționalități de altă limbă, rasă, religie decât cea română se vor bucura de același tratament și de aceleași garanții, în drept și în fapt, ca și ceilalți cetățeni români".

Aceasta este esența filozofiei statului român, a statului național unitar român, esență care se regăsește în Legea din 1945, dar, iată, și în Constituția, actualmente, în vigoare.

Este fundamentul statului român pe care PSD-ul intenționează și se va lupta să-l păstreze neștirbit, iar eventualul proiect de modificare a acestui fundament, aparținând actualilor guvernanți, este un proiect pentru care guvernanții trebuie să-și asume public responsabilitatea, inclusiv cu privire la eventualele consecințe, și vor fi consecințe, într-o astfel de situație, negative cu privire la statul român.

Nu este un discurs naționalist, este un discurs european care se bazează pe fenomenele de integrare și nu de separare și este un discurs care respectă tradiția acestui stat, inclusiv în ceea ce privește respectul acordat minorităților naționale.

Vă mulțumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Frunda, pentru un drept la replică.

Va urma domnul senator Mircea Geoană, tot pentru un drept la replică.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Frunda Gyorgy:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Nu vreau să răspund puseurilor nervoase, nesănătoase ale domnului senator Funar. Nu vreau să-l liniștesc. Îl las în situația asta sufletească. Dar am obligația, ca senator al acestei țări, să corectez minciunile pe care domnul senator Funar le-a spus. Dumnealui a spus că Ungaria a votat împotriva aderării României la Consiliul Europei, în 1993.

Suntem câțiva în acest Parlament care am fost acolo.

Domnule Funar, ați mințit.

Toată delegația Ungariei a votat pentru acceptarea României ca membru deplin al Consiliului Europei. Au fost în total, dacă mi-aduc aminte, 7 sau 8 voturi împotriva României, în majoritatea lor, din țările nordice.

Nu este adevărat că Ungaria militează împotriva aderării României la Uniunea Europeană. Ați mințit, din nou, domnule Funar. Ungaria militează pentru aderarea României, este poziția oficială și neoficială a tuturor partidelor politice. Trebuie să știți că Ungaria a fost a doua țară, după Slovacia, care a ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană și acest lucru contează cel mai mult.

Dar ne-am obișnuit cu neliniștile dumneavoastră sufletești. Veți avea un viitor foarte zbuciumat pentru că ceea ce urmează este o linie de sănătate, de normalitate europeană, nu de zbucium naționalist interior.

În ceea ce privește autonomia culturală, dacă mi-ați permite două cuvinte, domnule președinte,...

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă, autonomia culturală, nu v-a menționat numele...

Domnul Frunda Gyorgy:

Da, eu i-am menționat numele, poate...

Domnul Adrian Năstase:

Iertați-mă, sunt convins că vom face o dezbatere despre autonomia culturală în săptămânile următoare...

Domnul Frunda Gyorgy:

Da, vreau să spun, aveți dreptate și vă înțeleg, dar vreau să spun că autonomia culturală este chintesența promisiunii românilor la 1 decembrie 1918. Asta este autonomia culturală în 2005.

Vă mulțumesc mult.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul senator Mircea Geoană.

Domnul Mircea Geoană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doar câteva cuvinte pentru că și domnul senator Frunda, și domnul senator Hașotti, și doamna ministru Boagiu au făcut câteva referiri directe la mine și la partidul nostru.

Domnule senator Frunda...

Domnul Adrian Năstase:

Am o rugăminte, domnul senator Frunda.

Dați drept la replică și în particular?

Vă rog, dacă se poate, să faceți liniște.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule senator Frunda, ceea ce nu-mi place și ceea ce am vrut să critic puternic în cuvântul meu este că în Raportul Parlamentului European din 2004, la criteriul politic, referitor la minoritățile naționale din România, România era fără problemă. Și vă invit să luați textul din Raportul din decembrie 2004 al Parlamentului European, ca să vedeți că pe problema minorității maghiare, pe care o respectăm și care trebuie să aibă drepturi în România, și pentru populația rromă, în continuare discriminată și în continuare nedreptățită, au fost remarcate lucrurile pozitive.

De ce am avut nevoie ca în anul 2005, în Raportul Parlamentului European, să avem la criteriul politic problema minorității maghiare pe care o rezolvasem împreună cu UDMR-ul, în condiții decente, în condiții europene, să reapară ca un criteriu politic și ca o problemă de rezolvat?

De ce faceți presiune în străinătate ca să forțați mâna Bucureștilor pe o temă pe care românii nu o doresc?

Acesta a fost cuvântul meu.

De ce folosiți slăbiciunea din arcul guvernamental...(aplauze)... ca să vă impuneți o chestiune?

Patru ani de zile am fost într-o relație de colaborare în Parlament. Au fost lucruri grele pe care le-am făcut, dar le-am făcut cu calm, cu înțelepciune și fără să creăm în opinia publică și, inclusiv, în clasa politică românească o temă falsă, o temă secundară.

Ne-am plictisit să ni se impună agenda din străinătate.

Suntem sau nu suntem oameni în toată firea?

Este agenda acestei țări și vreau ca Parlamentul României să nu cedeze presiunilor pe care le-ați făcut în Parlamentul European.

Este incorect și nu așa se rezolvă. Se rezolvă în România problema, nu la Strasbourg sau la Bruxelles. (aplauze)

În al doilea rând, domnule Hașotti, doamna ministru Boagiu și domnule prim-ministru Tăriceanu, lăsând la o parte dimensiunea mai vocală a dezbaterii de astăzi, am spus, și nu este sub nici o formă intenția PSD-ului care și-a făcut din proiectul european un proiect identitar, și vreau să vă readuc în atenție că socialiștii europeni, știți bine, domnule prim-ministru, pentru că sunteți vicepreședinte la Grupul liberal la Parlamentul European și în familia liberal-europeană, că socialiștii europeni sunt și rămân partizanii integrării la termen a României.

Dar nu cred că trebuie interpretat, și este fals, domnule senator Hașotti, și coleg Hașotti, să spuneți că PSD-ul și eu ne dorim amânarea integrării. Doamne, iartă-mă, asta ar fi cel mai mare blestem care s-ar întâmplat asupra noastră.

Am avertizat că mai sunt, doamna ministru Boagiu, până luna mai, anul viitor, câteva luni, că fiecare zi contează. Și în loc să stăm să ne certăm ca proștii și ca chiorii pe teme false în Parlament și în viața politică românească, mai bine ne-am apuca de treabă.

Și vreau să vă spun că există un risc, domnule prim-ministru, și-l știți, și sper că doamna ministru Boagiu și domnul ministru Ungureanu v-au informat că există un risc ca să nu ne dea răspunsul final nici măcar în mai și să ne gliseze pentru octombrie anul viitor, tocmai din dorința de a amâna România. Este un risc real. Nu este dorința noastră și vreau să asigur pe toată lumea, și închei, pentru că aveți dreptate, vreau să închei că nu există o temă națională și de politică externă mai importantă pentru PSD decât integrarea demnă a României la 1 ianuarie 2007. Aceasta este misiunea noastră și vreau să știți că atunci când veți veni cu onestitate și fără o agendă politică falsă către noi, vom răspunde favorabil. Când veți veni cu acest tip de declarații, de la noi nu veți avea colaborare.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnul Adrian Năstase:

Stimați colegi,

Vreau să înțelegeți foarte bine că nu voi da drept la replică la drepturi la replică.

I-am comunicat acest lucru și domnului senator Funar, vă comunic și dumneavoastră.

Dezbaterea a avut loc numai în măsura în care... (replici neinteligibile din sală ...Știu că putem să intrăm în acest carusel, dar în acest fel nu ajungem nicăieri. Este o chestiune de principiu pentru că trebuie să-i dau cuvântul atunci și domnului senator Funar, și altor colegi...

De aceea, eu vă rog să acceptați, să nu dăm drept la replică la drept la replică. Este o chestiune de principiu. (replici neinteligibile în sală)

Încă o dată, vă spun, nu voi da cuvântul pentru drept la replică la drept la replică, domnul senator.

În acest moment, vă spun încă o dată, nu voi da drept la replică la drept la replică.

Pe procedură, aveți cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Pe procedură, aș vrea să precizez că grupurile parlamentare PRM au avut patru minute după intervenția domnului vicepreședinte al Camerei Deputaților, Lucian Bolcaș, eu am venit și nu am consumat nici cele patru minute, mi-a fost pronunțat numele, deci, eu nu vin cu drept la replică. Am fost provocat de către domnul senator Frunda Gyorgy și vă rog, domnule președinte al Camerei Deputaților, să respectați Regulamentul și să-mi dați dreptul la replică, nu drept la replica replicii și așa mai departe.

Am acest drept regulamentar, domnule președinte, și vă rog să respectați Regulamentul și de aceea ați rămas în această funcție de președinte, că ați respectat Regulamentul până acum. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

În aclamațiile celor de la putere, aveți dreptul la cuvânt.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Adrian Năstase:

Pentru că am observat că există o foarte mare susținere din partea Puterii și înseamnă că aveți dreptate.

Vă rog să luați cuvântul.

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Permiteți să fac referire la a doua intervenție a domnului senator Frunda Gyorgy. Eu am spus adevărul și de la acest microfon, și de la microfoanele din Senat.

Domnia-sa este cel care nu spune adevărul.

Nu sunt necăjit, domnule senator. Dimpotrivă, sunt bucuros și se vor bucura românii, mai ales după aceste sărbători, când vor constata și vor afla farsa de 16 ani la care a fost supusă viața politică românească datorită UDMR-ului.

Aș vrea să vă informez, doamnelor și domnilor parlamentari, că am solicitat ministrului justiției să-mi comunice unde și când s-a înregistrat UDMR-ul ca persoană juridică. (replică neinteligibilă din sală). Este la obiect. Am primit răspunsul că s-a înregistrat în ziua de 8 iunie 1990, la Bistrița, pe baza sentinței civile nr.137. Am solicitat această sentință, este în sală domnul deputat Ioan Aurel Rus, senator de Bistrița, am citit-o amândoi și nu ne venea să credem. Acolo este înregistrată ca persoană juridică o organizație de tineret maghiară, nu UDMR-ul. S-a făcut aseară încă o intervenție de către domnul senator Aurel Ardelean și s-a solicitat din nou ministrului justiției să ne comunice unde s-a înregistrat...

Domnul Adrian Năstase:

Domnule senator, ce legătură are această problemă cu dreptul la replică?

Domnul Gheorghe Funar:

Are, domnule președinte.

Închei, domnule președinte, imediat. Are legătură, pentru că veți constata și dumneavoastră că UDMR-ul nu este înregistrat ca persoană juridică. La fel cum nu este înregistrat nici Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania și nici Consiliul Național Secuiesc. Iar UDMR-ul, în loc să sprijine aderarea României la Uniunea Europeană a atras actualul Guvern al României într-o capcană, susținând pe de o parte schimbarea președinților Camerelor, cu încălcarea Constituției și, mai ales, blocând lucrările și ale Senatului, și ale Camerei Deputaților pe o falsă problemă, chipurile, Legea statutului minorităților naționale de care nu avem nevoie pentru că toate minoritățile se bucură în România de drepturile constituționale.

Deci, am spus adevărul și, din păcate, domnul senator Frunda Gyorgy, pe banii românilor, face politică antiromânească, inclusiv la Paris, unde nu i-a fost acceptat raportul fals cu privire la definirea națiunii. Nici acest lucru nu a știut să-l facă.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Domnul senator Hașotti înțeleg că a renunțat. Este o anecdotă celebră care spune că cel mai deștept cedează, da.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 13 avril 2021, 19:16
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro