Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2005
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.208/27-12-2005

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
13-04-2021
12-04-2021
07-04-2021
06-04-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2005 > 20-12-2005 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of December 20, 2005

4. Dezbateri generale asupra rapoartelor-sinteză prezentate mai sus.

 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................

Dacă sunt întrebări ? Domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Domnule director,

Stimați invitați,

Apreciez deosebit raportul pe care l-ați prezentat. Am însă un lucru pe care nu mi-l explic: de ce, din 2002 până în 2005, n-a fost făcută nici o analiză a rapoartelor pe care dumneavoastră le-ați prezentat aici ?

Este o întrebare pe care mi-o pun pentru că, înainte de 1997, de 2000, într-o discuție cu factori de răspundere din conducerea țării, am mai întrebat acest lucru și, neluând în seamă rapoartele pe care serviciile noastre le făceau către aceste instituții, ne-au adus în mari momente de criză. Nici nu vreau să le enumăr.

Am însă două întrebări pentru dumneavoastră, domnule director, la care nu solicit să-mi răspundeți aici, ci aș prefera să-mi răspundeți în scris și anume: punctul de vedere al Serviciului Român de Informații asupra a ceea ce se întâmplă la Roșia Montană și modul cum s-a ajuns la situația de acolo și a doua întrebare pe care v-o pun și nu este lipsită de importanță pentru că ea implică nerealizarea unor programe europene de dezvoltare într-un sector deosebit de important cum este cel rural, și anume este vorba de Mafia pământului, acele afaceri cu pământ care se întâmplă în jurul marilor orașe de către grupuri de interese care lovesc în adevărații proprietari și, în final, a ceea ce înseamnă proprietatea pentru proiecte mari europene, pentru SAPARD și pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea noastră în sectorul agrar și rural și cred că nu este lipsit de importanță acest lucru.

Am constatat nu de puține ori că Serviciului Român de Informații i s-au luat multe din atribuții în ceea ce înseamnă zonele negre ale economiei și nu întâmplător în această zonă avem foarte mari probleme legate de corupție, de blocări ale progresului societății românești și, de ce nu, a ceea ce înseamnă prestigiul nostru internațional.

Mulțumesc. Vreau însă să apreciez raportul pe care l-ați făcut și faptul că instituția și-a făcut datoria în limitele în care a putut.

Mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am citit cu mare atenție, atât rapoartele SRI pe anul 2003 și 2004, cât și rapoartele făcute de către comisia de specialitate. Sunt niște rapoarte foarte bine făcute. Am remarcat, în schimb, că și comisia are aceeași impresie și a ajuns la concluzia că legislația în ceea ce privește siguranța națională este depășită în acest moment.

Ceea ce este foarte grav este că a dispărut acel control al corelării legilor adoptate anterior adoptării Constituției, nu mai există un organism care să le pună în concordanță, eventual, Avocatul Poporului, dacă se autosesizează sau îl sesizăm noi, iar drepturile omului și respectarea Constituției sunt foarte importante. Drepturile omului sunt prevăzute și în Constituție și, de asemenea, nu poți să fii deputat, nu poți să fii ministru, nu poți să fii președinte, premier, dacă nu depui un jurământ, iar jurământul conține o formulă sacră, printre altele, "Jur să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor".

Acest jurământ este depus și de către magistrați, procurori, judecători, într-o formă apropiată este depus și de către directorul Serviciului Român de Informații, deci acest lucru arată ca aceste drepturi și respectarea lor sunt foarte importante.

În momentul de față, ne aflăm cu o situație, aș spune eu, ilegală, în sensul că nu există anumite prevederi în lege și dacă vă veți uita la capitolul "respectarea legalității" atât în Raportul pe 2003, cât și pe 2004 se vorbește de respectarea legalității în ceea ce privește punerea în aplicare a mandatelor obținute la cererea SRI, în baza art.13 care face trimitere la art.3, se vorbește și de Constituție, în timp ce tot acolo se vorbește de punerea în continuare în aplicare a mandatelor altor instituții, iar la acest capitol nu mai este trecută Constituție, nu mai este trecută lege, nu mai este trecut articol. De ce? Pentru că nu există!

Deci, mandatul obținut de alte instituții este un mandat obținut legal, dar este cu totul diferit de mandatul obținut de către SRI, la cererea SRI.

Diferența între cele două instituții este aceea că SRI-ul are mijloace de a pune în aplicare acest mandat și anume de a intercepta convorbiri telefonice, în timp ce Parchetul nu are aceste mijloace și, evident, se va spune că dacă nu are mijloace, apelează la SRI. Dar, ca să poată să apeleze la SRI, ar trebui ca SRI-ul să poată să facă acest lucru, să-i permită legea și, mai ales, după ce îl execută, SRI-ul trebuie să vină cu nota de plată.

Parlamentul aprobă SRI-ului bani pentru, în limbaj popular, "a prinde spioni", și nu îi este permis să fie consumați pe infracțiuni mărunte, fără o decontare prealabilă.

Ei bine, toate ar fi bune și frumoase, cu aceste interceptări, să zicem că apelăm la vecinul care are mai multe scule și ne rezolvă, vecinul fiind SRI-ul, dacă vecinul nu ar avea chiar interdicție de a face acest lucru și nu este mare lucru de văzut citind două legi în care una are vreo 50 de articole și alta vreo 27 și am să dau citire câtorva articole în care la controlul legalității s-a sărit așa pentru că nu numai că nu avem lege, dar aceea pe care o avem interzice.

Deci, art. 4 alin.2: "Nici o persoană..."., am să citesc mai repede, după care am să revin cu selecția la ceea ce ne interesează, "Nici o persoană nu poate fi urmărită pentru exprimarea liberă a opiniilor sale politice, nu poate face obiectul unei imixtiuni în viața sa particulară, în familia sa, în domeniul sau proprietățile sale ori în corespondența sau comunicații, dacă nu săvârșește vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenințare la adresa siguranței naționale". Mai pe scurt, eliminând din enumerări acele pasaje care nu au legătură cu ceea ce spun eu, formula este, cam așa: "Nici o persoană nu poate face obiectul unei imixtiuni în corespondență sau comunicații, dacă nu săvârșește vreuna din faptele ce constituie, potrivit prezentei legi, o amenințare la adresa siguranței naționale". Legea, clar, interzice să pui în aplicare un mandat obținut de un procuror.

Art.13: "Situațiile prevăzute la art.3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului...". și așa mai departe, "...autorizarea unor acte spre exemplu, interceptarea comunicațiilor". Ce spune la art.3? "Constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României", din nou, o trimitere la siguranța națională a României.

Mai mult de-atât, în alin.2, cred din art.13, este vorba de cererea pe care SRI-ul o face către judecător pentru a obține acest mandat sau autorizație de interceptare, se formulează în scris și, printre altele, trebuie să cuprindă date din care să rezulte date din care să rezulte existența uneia din amenințările la adresa siguranței naționale.

Deci, nu poți să obții acest mandat dacă nu există o amenințare!

În ceea ce privește drepturile persoanelor, ele sunt protejate prin lege. "orice persoană este protejată prin lege, se poate adresa organelor competente", iar art.20 vreau să spun că este groaznic dacă rămâne așa.

"Desfășurarea fără mandat a activităților supuse autorizării în condițiile art.13, deci, inclusiv interceptarea comunicațiilor, dar nu orice fel de mandat, ci acela de la 13 sau depășirea mandatului acordat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, dacă fapta nu constituie infracțiune mai gravă".

E clar că legea asta nu mai poate fi folosită, dacă nu este modificată?

Deci nu am nici un reproș de făcut SRI-ului, acest reproș este adresat în primul rând Parlamentului și Guvernului, și guvernelor, pentru că legea este din 1991.

Rugămintea mea către Comisia SRI este să încercăm să punem această legislație în vigoare. Cert este că, în momentul de față, Legea siguranței naționale interzice ca SRI-ul să facă această bună-voință către alte organe, să pună în aplicare mandatele obținute de către alte instituții, mandate obținute în baza art.100, 100 indice 1 din Codul de procedură penală sau cât sunt acum... sau 90 nu mai știu, mă interesa Legea siguranței naționale, pentru că ei nu au tehnică.

Păi acesta nu este un motiv să spui că dacă nu ai tehnică, cineva care are, trebuie să încalce legea ca să te ajute.

Este ca și cum ar veni cineva la Camera Deputaților că îi trebuie pentru nu știu ce activități să împrumute mașinile de pe-aici și să facă ce vrea cu ele, păi, dacă legea nu-ți permite să dai la o instituție bugetară, să consumi banii pentru altă activitate, chiar și pentru altă instituție bugetară, în Legea siguranței naționale și a SRI-ului există anumite acțiuni care se fac de către SRI gratuit, dar acele acțiuni care se fac gratuit pentru SRI sunt acțiuni de protejare a secretului și nu de obținere a unor informații și ele se fac către instituții de stat sau către instituții private care au comenzi efectuate de către stat.

Deci, în concluzie, după părerea mea, se lucrează puțin în afara legii, din cauza legii. De asemenea, nu știu ce control face Curtea de Conturi că nu vede că banii destinați în mod special pentru anumite activități sunt dați în alte activități, s-ar putea ca cineva să spună că prin alte legi există prevederi speciale care obligă SRI-ul să facă acest lucru.

Păi, dacă ai o lege care te obligă să nu faci, ar putea să intre în contradicție cu celelalte,dar nu există acea lege.

Spre exemplu, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 de organizarea PNA-ului, acest articol nu a fost modificat "Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a pune la dispoziția PNA de îndată datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor privitoare la corupție".

Rețineți, termenul este "deținute", adică în momentul în care face cerere PNA-ul sau Parchetul, SRI-ul pun la dispoziție ce are, nu de-atunci se apucă să asculte și să capete. Deci, este foarte clar!

O să întrebați cum sunt deținute, dacă nu le-a cerut nimeni? Păi, din întâmplare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg!... (discuții) Domnul Nicolicea, vă rog să mă ascultați jumătate de minut!

Domnul Eugen Nicolicea:

Cred că dacă dumneavoastră mă mai ascultați două minute, nu mai era nevoie de intervenția dumneavoastră.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, nu facem o analiză a legii, facem o analiză a activității SRI-ului în baza legii existente. Noi parlamentarii putem veni cu inițiativă legislativă să perfecționăm legea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi, dacă dumneavoastră nu ați înțeles-o, mai trebuie să repet ceva, ca să înțelegeți.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Eu pricep mai greu, ce să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Asta este, domnule președinte, nu avem ce să facem, va trebui să vă mai reexplic, eu vorbeam de controlul legalității, capitol distinct în Raportul SRI pe 2003 - 2004.

Este clar acum? La controlul legalității, acolo, s-a constat că această legalitate nu există. Este clar că sunt la subiect, domnule președinte?

În ceea ce privește legalitatea verificată de comisie, și comisia s-a referit tot la acel art.13 din Legea nr.51/1991 privind siguranța națională.

Deci, în concluzie, ca să nu-l supăr prea mult pe domnul președinte, care oricum cred că s-a lămurit, în sfârșit, și îi spun, Constituția nu este un lucru de joacă, să lucrăm...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

O să vin să iau lecții.

Domnul Eugen Nicolicea:

Păi, v-aș ruga și v-aș ruga să nu dialogați cu vorbitorul.

Puteți să-mi luați cuvântul, dar dacă aveți să-mi spuneți ceva, poftiți aici la microfon.

Eu deocamdată vorbesc tehnic și dumneavoastră abuzați de această calitate și mă faceți să încep să dau dreptate colegilor care v-au cerut schimbarea și nu este pentru prima dată (discuții în sală, rumoare).

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să încheiați.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, aveți dreptul să îmi cereți că închei.

Solicit președintelui comisiei și întregii comisii să facă demersurile.

Sunt de acord să colaborez cu dânșii cu ideile pe care le-am prezentat, pentru că este cazul. Dacă nu putem să obligăm realitatea să respecte legea,să tragem legea după realitate.

Din sală: Vă rog să-mi dați cuvântul! Procedură!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Marcu, haideți să continuăm.

Pe procedură, domnul deputat Marcu, vă rog!

Domnul Tudor Marcu:

Câteva secunde, vă rog, domnul Nicolicea, vă rog frumos, nu întoarceți spatele la mine, că nu este legal!

Dacă faceți observație altcuiva, suportați și observația mea de bună cuviință.

Eu vă rog, domnule președinte, în virtutea drepturilor și obligațiilor pe care le aveți, ca președinte, să ne canalizați în discuțiile pe care le purtăm în fața microfonului, în limitele subiectului pus în discuție.

Dacă noi încercăm să ne facem aici o campanie, cât de multe știm noi despre legile pe care nu le facem și ne autoacuzăm că nu le facem, cu gândul că astfel criticăm activitatea Serviciului pe care l-am audiat până acum, înseamnă că suntem complet paraleli cu subiectul pus în discuție, iar dumneavoastră ați permis, domnule președinte, un sfert de oră să ascultăm niște lucruri care nu aveau nici o legătură cu subiectul, ca în final, să se pună o frază din subiect.

Este o mică șmecherie ca să-mi dea posibilitatea să vorbesc mult despre nimic!

Subiectul era "Discuția activității pe acești ani a acestui Serviciu".

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc.

Domnul Tudor Marcu:

Eu credeam că domnul Nicolicea face o referire la: de ce au stat în Biroul permanent al celor două Camere Rapoartele pe trei ani ale SRI-ului și să ne facem noi o autocenzură a activității noastre și nu să dăm lecții despre ceea ce nu am făcut, cu gând că-i criticăm pe cei care ar fi trebuit să-i ascultăm mai cu amănuntul.

Vă rog, domnule președinte, și pe mine trebuia să mă opriți, că și eu am vorbit mai mult... (râsete) și, de aceea, vă rog să intrați puțin și să ne limitați punctele de vedere la subiectul pe care l-am pus în discuție,

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc. Dau cuvântul domnului deputat Ilie Merce.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte, vreau să fiu cât se poate de scurt, o să mă limitez doar la câteva întrebări la care sper ca domnul director al Serviciului Român de Informații, să-mi răspundă deschis și sincer, sunt convins de treaba asta.

În primul rând, sunt niște probleme care de fapt, ne interesează pe toți, astfel încât Parlamentul să poată să sprijine în mai mare măsură activitatea Serviciului Român de Informații, să nu mai ajungem în situația ca la o ședință de o oră în Parlament, să analizăm activitatea Serviciului Român de Informații pe 4 ani sau pe 5 ani sau pe nu mai știu cât.

Prima întrebare: dacă domnul director Radu Timofte este mulțumit de valorificarea informațiilor din SRI de către beneficiarii principali? Ar fi o întrebare!

Dacă domnul director este mulțumit de conlucrarea între Serviciul Român de Informații și celelalte structuri informative ale României?

Dacă s-a manifestat, în activitatea serviciului, în ultima perioadă, mă refer la anii la care s-a referit și raportul, tendință de dirijism politic?

Dacă SRI-ul, dumneavoastră personal, sunteți mulțumit de contribuția Serviciului Român de Informații la prevenirea și combaterea actelor de mare corupție?

Și, în sfârșit, ultima întrebare: dacă actele normative care vă reglementează activitatea, corespund nevoilor reale și situației operative actuale?

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Szabo Karoly Ferenk. (discuții la masa prezidiului)

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Onorați reprezentanți ai Serviciului Român de Informații,

Din capul locului aș vrea să vă spun că dacă ar depinde numai de mine, nu voi fi foarte scurt, dar nici nu voi ridica mingi la fileu.

Încerc o oarecare nostalgie, dați-mi voie să fac această mărturisire, în legătură cu dezbaterile care au loc în Parlament, față de cele care aveau loc în urmă cu zece ani și mai bine, atunci când se prezenta Raportul Serviciului Român de Informații și nu ne ajungea o seară întreagă pentru aceste dezbateri, iar acum, datorită faptului că Parlamentul nu a găsit de cuviință să înscrie pe ordinea de zi, timp de mai bine de trei ani aceste chestiuni atât de importante, le bifăm pe toate, mă refer la Rapoartele pe anii 2002, 2003 și 2004.

Aceasta ca o confirmare a faptului să Parlamentul a încetat să-și exercite o îndatorire fundamentală în această speță, în legătură cu controlul parlamentar asupra Serviciilor Speciale în general și asupra Serviciului Român de Informații despre care vorbim astăzi, precum și în legătură cu cheltuirea banului public și respectiv apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Această chestiune poate fi corectată și sper că Parlamentul, în legislatura actuală, o va face.

Nu demult, atunci când un tânăr procuror a fost numit în fruntea unei instituții extrem de importante, pe cale a deveni din ce în ce mai importantă, a făcut o afirmație dezarmantă în legătură cu calitatea și utilitate, materialului informativ pe care îl primește de la acest Serviciu, atât de important.

Sigur că ați luat cunoștință despre această afirmație, făcută în termeni, oarecum civili, dar acoperind o mare realitate.

Nu este de vină Serviciul că asta este situația!

Este de vină, în primul rând Parlamentul pentru că a încetat să adapteze în mers legislația față de realitatea înconjurătoare și, în cele din urmă, suntem de vină fiecare dintre noi, pentru că nu am observat faptul că în spatele unei remarcabile stabilități a cadrului legislativ care guvernează activitatea instituțiilor din sfera securității naționale se ascunde un imobilism păgubos și un cadru propice pentru a promova lucrul pentru sine însuși, care în cazul instituțiilor de acest gen este extrem de important, foarte greu de detectat, dar el costă foarte mult. De aceea, trebuie, între altele, control parlamentar, dar nu numai control parlamentar.

Există senzația, alimentată foarte bine chiar de către Serviciul în sine, cum că acest control parlamentar ar fi suficient.

Experiența tuturora care avem cât de cât de-a face cu acest sector, ne spune că nu este suficient.

De mai mulți ani s-au făcut propuneri, mai mult sau mai puțin timide, dar în nici un caz valorificate în legătură cu nevoia instituirii unui control care să se afle în sfera Executivului.

Peste tot în lume mai există și altceva decât controlul parlamentar, mai există și un control în care în Guvern există un ministru. Nu știu cum să-i spunem, fără portofoliu însărcinat cu controlul Serviciilor și care ar putea avea o oarecare competență mai mare decât aceea a Comisiei parlamentare care este extrem de bine intenționată și își face cu foarte bună știință, îndatoririle, acelea care sunt conforme cu Hotărârea nr. 30/1993 a Parlamentului României.

Iată, am ajuns la un act normativ complet depășit, care ar trebui revizuit, dar, în primul rând, ar trebui să revizuim Legea nr.51/1991, Legea nr.14/1992...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate reușiți să sintetizați, vă rugăm mult.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

O să concretizez, domnule președinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Avem 28 de puncte pe ordinea de zi.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Voi fi foarte concis la acest capitol, dar suntem la subiect și trebuie să spun acest lucru.

Deci, în legătură cu amenințările care trebuie să facă obiectul muncii de culegere de informații prin mijloace specifice în Legea nr.51/1991 sunt niște elemente depășite și nu figurează anumite lucruri noi.

Dacă, de exemplu, amenințări de genul gripei aviare sau altele asemenea, dacă evaziunea fiscală nu a fost calificată încă drept amenințare la adresa securității naționale, atunci ce să mai vorbim că procurorul șef al Parchetului Național Anticorupție spune că nu prea are la ce să-i folosească informațiile.

Desigur, este oarecum exagerată această informație și sunt nevoit să cenzurez întrucâtva, dar cu certitudine, aici ne aflăm într-un domeniu foarte sensibil la care suntem datori.

Încă o chestiune în legătură cu evoluția României în ceea ce privește integrarea în Uniunea Europeană și evoluțiile în Uniunea Europeană. Sunt nevoit să vă spun, chiar dacă abuzez de microfon, că Parlamentul European a adoptat recent o Directivă, așa îi și spune, în legătură cu retenția datelor, acesta este termenul, reținerea datelor cu privire la comunicațiile electronice în legătură cu lupta împotriva terorismului și a crimei organizate.

Vreau să menționez că acest proces va avea loc și în țara noastră și că acest domeniu se va desfășura în afara competențelor Serviciului Român de Informații.

Cu alte cuvinte, instituțiile din sfera puterii judecătorești vor avea acces la aceste informații, care astăzi par a fi de monopolul Serviciului Român de Informații, nu este foarte încurajatoare pentru dânșii această chestiune, dar asta este realitatea, lucrurile trebuie să ajungă acolo unde le este locul și, în acest fel, vom ajunge la situația în care urmărirea penală beneficiază de informațiile pe care le obțin organismele de-acolo, din sfera puterii judecătorești.

Nu intru în detaliu pentru că ar însemna să abuzez.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator, vă rog foarte mult să încheiați.

Domnul Szabo Karoly Ferenk:

Domnule președinte, în ce mă privește mă aliez celor care apreciază pozitiv Rapoartele Serviciului Român de Informații și apreciază pozitiv raportul pe care Comisia de Control l-a prezentat aici, în fața domniilor-voastre, și vă sugerez ca, având în vedere cele spuse, să binevoiți a vi le însuși.

Vă mulțumesc pentru răbdare!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

Vreau să fac doar un apel, am o rugăminte ca luarea de cuvânt să se limiteze la 4 - 5 minute maxim. Avem 28 de puncte pe ordinea de zi și legi foarte importante.

Are cuvântul domnul deputat Stan Ion. Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Stan Ion:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați oaspeți, membri ai organismelor de conducere ale Serviciului Român de Informații,

Am speranța, domnule președinte, că deși dezbatem o dată la trei ani Raportul de activitate sau Rapoartele de activitate ale Comisiei și ale Serviciului Român de Informații, îmi veți da, măcar o dată la trei ani, posibilitatea să spun care sunt concluziile, pentru că activitatea care se analizează astăzi a fost supusă controlului parlamentar de către o comisie pe care am condus-o eu.

Dezbatem astăzi, destul de târziu, rapoartele de activitate ale Comisiei parlamentare și ale Serviciului Român de Informații.

Deși Serviciul și-a depus rapoartele la timp, iar comisia parlamentară, în timp oportun, a depus documentele la Birourile permanente, de fiecare dată, analiza și dezbaterea s-a amânat și îmi pare rău că astăzi nu pot fi de acord cu directorul Serviciului Român de Informații că este bine să discutăm simultan aceste rapoarte.

Nu, domnule director, a discuta simultan rapoarte pe trei ani de activitate, înseamnă că am pierdut cu toții, a pierdut, în primul rând, Serviciul Român de Informații pentru că nu i-a fost analizată și evaluată activitatea în momentul în care misiunile sale, nu puține și nu lipsite de importanță trebuia făcute cunoscute pentru a consolida încrederea cetățenilor în capacitatea și loialitatea sa față de comunitatea națională.

Astăzi, ați încercat să ne prezentați un material sinteză la trei rapoarte.

Câți dintre colegii noștri știu că în 2002, dacă s-ar fi prezentat raportul, ar fi trebuit să ne prezentați strategia pe termen scurt și mediu, strategie ce a declanșat reforma în Serviciul Român de Informații.

A fost reforma o victorie? A fost un eșec? Nu știu deocamdată!

De asemenea, spunea un coleg astăzi aici că v-au fost reduse competențele. Vedeți, colegii nu cunosc că numai în ultimii trei ani Serviciul Român de Informații, prin hotărâri ale CSAT-ului, a devenit Autoritate Națională pentru șase domenii de activitate și pentru încă patru a devenit Autoritate Națională împreună cu alte componente ale Sistemului Național de Securitate.

Spuneam că, în al doilea rând, a pierdut Parlamentul, pentru că nu s-a informa, în modul cel mai amplu și mai sigur cu putință asupra stării reale a securității naționale, a principalelor tendințe ce caracterizează mediul internațional de securitate.

Ce ar fi putut corecta plenul Parlamentului dacă rapoartele s-ar fi prezentat anual? Ar fi putut corecta foarte multe, stimați colegi!

În primul rând, eventuale derapaje în asigurarea legalității activităților desfășurate de Servicii, rezultate din lipsa de reglementare pentru că Serviciul a primit competențe noi, dar legislația care reglementează activitatea Serviciului, a rămas mult în urmă.

Ar fi putut sesiza posibile încălcări ale drepturilor și libertăților constituționale prin activitățile de restrângere a exercițiului unor drepturi în activitățile de culegere de informații și trebuie să vă spun aici că au fost componente ale Sistemului Național de Securitate care au abuzat și de mandate, și de autorizații.

S-a modificat legislația și competență de interceptare au primit mai multe instituții ale statului, printre care și Parchetul Național Anticorupție.

Vă întreb pe dumneavoastră, cei prezenți aici, cine exercită controlul parlamentar asupra acestei activități de restrângere a libertăților și drepturilor constituționale exercitate de PNA? Deocamdată, nimeni.

Parlamentul ar fi putut, de asemenea, stopa solicitările exagerate și recent exprimate, anul acesta, de Parchetul General, prin care se dorește transformarea Serviciului Român de Informații într-o anexă a acestei structuri.

Serviciul Român de Informații, conform Legii siguranței Naționale și Legii nr.14/1992, nu este o anexă a Parchetului General și nici a Ministerului Administrației și Internelor, ci este o unitate informativ-operativă care se ocupă de culegerea de informații, care sunt circumscrise amenințărilor la adresa siguranței naționale și nu să constate elementele constitutive ale unei infracțiuni de drept comun.

Parlamentul ar fi putut, de asemenea, să constate că legislația care reglementează activitatea unui domeniu atât de sensibil, cum este cel al securității naționale, este demult, demult depășită. Acestea sunt lucrurile pe care le-a pierdut Parlamentul și pe care, astăzi, cu toții ar trebui să le fi știut și să le fi făcut la vremea lor.

Stimate colege și stimați colegi,

Este mult prea tardiv să scoatem, astăzi, în evidență contribuțiile esențiale ale Serviciului Român de Informații la îndeplinirea condițiilor de aderare a României la NATO. Ele au existat și au certificat un amplu și profund proces de restructurare, pe care unii nici măcar nu și-l mai amintesc, de vreme ce clamează astăzi o nouă reformă, probabil pentru programarea, restructurarea sau construirea unui alt serviciu, de o anumită esență doctrinară și de o anumită coloratură politică.

De asemenea, este relativ tardiv să apreciem astăzi faptul că România, prin SRI, s-a situat printre primele țări ale lumii care, după evenimentele din 11 septembrie, și-a constituit, în 2002, sistemul național de prevenire și combatere a terorismului, bazat pe o strategie națională în materie și pe un centru de coordonare operativă antiteroristă apreciată de aliați.

Dacă voi afirma, astăzi, în fața dumneavoastră că, în ultimii 4-5 ani, Serviciul Român de Informații a semnalat organelor de aplicare a legii din subordinea Ministerului Public și a Ministerului Administrației și Internelor circa 2000 de materiale referitoare la fapte infracționale circumscrise crimei organizate, transfrontaliere, evaziunii fiscale, spălării banilor sau corupției, s-ar putea să existe mulți sceptici sau să mă contrazică domnul prim-ministru Popescu-Tăriceanu care, duminică, afirma că, în 2005, nu a existat nici un fapt de corupție.

Vă întreb, domnule director al Serviciului Român de Informații, astă-seară în fața Parlamentului: sesizările, pe care le-ați depus până în luna septembrie, anul acesta, privind potențiale fapte de corupție, au fost aduse la cunoștință factorilor abilitați de Legea siguranței naționale?

Mă întreb, domnule director, dacă primul-ministru al României a primit cele 22 de materiale privind grupurile de interese, grupuri sancționate și de președintele Traian Băsescu, care se refereau la fapte de corupție sau fapte conexe corupției?

Dacă primul-ministru a făcut aprecierile în cunoștință de cauză, înseamnă că materialele, pe care dumneavoastră le-ați pus la dispoziția comisiei, nu reflectă realitatea și doresc să știu care este adevărul.

De asemenea, aș dori să vă spun că dezinteresul pentru a evalua și concluziona, în timp real, asemenea aspecte ale activității Serviciului Român de Informații ascunde multe lucruri, și anume: grija de a nu-l expune grupurilor criminale și de interese, care doresc și au dorit a face ineficient un asemenea serviciu; preocuparea pentru crearea climatului necesar acoperirii acțiunilor de penetrare în clandestinitate a rețelelor criminale sau nevoia imperioasă de a se ascunde dimensiunile reale și concrete ale tentaculelor corupției, fără culoare politică, ale căror îmbrățișări sufocă România.

Stimate colege și stimați colegi, cu regret, trebuie să precizez faptul că reglementarea corespunzătoare activității, întărirea capacității operaționale a Serviciului Român de Informații nu a constituit și nu reprezintă nici astăzi o prioritate pentru Legislativ. Continuăm să deziluzionăm așteptările pe care noi înșine le-am generat, promițând serviciilor legi complete și moderne, garanții juridice privind depolitizarea și eliberarea ofițerilor de informații de constrângerile diverșilor factori de presiune.

Mă întreb de ce oare nu au fost onorate aceste promisiuni? Fiindcă miza, mult prea mare și prea importantă, reprezentată de asigurarea loialității serviciilor de către fiecare partid în parte din arcul Puterii, fie că este vorba de trecut, dar parcă, mai mult ca oricând, în prezent, a exacerbat o competiție profund nesănătoasă de a se elabora proiecte de lege centrate pe interesele unor grupuri preocupate de propria lor securitate. În asemenea împrejurări, nu a fost și nu este nici în prezent posibilă deblocarea procesului de legiferare a domeniului securității naționale și a activității serviciilor de informații. (discuții și vociferări în sală)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate reușiți să încheiați, domnule senator! Au trecut 15 minute. Vă rugăm mult de tot.

Domnul Ion Stan:

În condițiile acestor confruntări, prin care arcul Puterii țintește să subordoneze politic serviciile, este evident că, în loc să se consolideze echidistanța și neutralitatea acestora, a apărut pericolul instaurării asupra serviciilor a unui alt control decât al Parlamentului, controlul unei singure persoane, care dorește puterea absolută.

Aș dori să vă spun, stimate colege și stimați colegi, că... (discuții și vociferări în sală)

...avem răspunderea de a legifera împreună, prin consens politic, legile care reglementează domeniul securității naționale. Ori de câte ori vor fi puse serviciile să-și facă propria lege, ele vor avea în vedere strict interesul departamental, prevederi vagi, interpretabile, confortabile și în detrimentul rigorilor în ceea ce privește limitele atribuțiilor și controlul. Ori de câte ori legile își fac serviciile... (discuții și vociferări în sală)

Stimate colege și stimați colegi, spuneți-mi, dacă nu se poate... (discuții și vociferări în sală)

Sigur, nu sunteți interesați de ceea ce vreau să spun, dar, de la tribuna Parlamentului, vreau să vă spun că securitatea națională este mai presus de orice partid, securitatea națională incumbă responsabilitatea noastră de a fi reglementată prin legi, care să exprime consensul politic.

În acest sens, vă propun, stimate colege și stimați colegi, ca acel grup operativ de lucru de la Cotroceni să fie înlocuit de o comisie, care să reprezinte toate partidele parlamentare și care, în perioada următoare, să-și propună reglementarea prin Parlament a acestui domeniu al securității naționale.

Vă mulțumesc tare mult. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate colege și stimați colegi, vă propun să ne oprim aici și să dăm cuvântul domnului director Radu Timofte, pentru a răspunde la întrebările care au fost puse.

Domnule director, vă rugăm, tot un răspuns în sinteză.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Radu Timofte:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să-mi permiteți să mulțumesc și membrilor Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații pentru raportul prezentat, în legătură cu activitatea desfășurată de Serviciu în perioada analizată, așa cum vă rog să-mi permiteți să mulțumesc și domnilor senatori și deputați, care au apreciat activitatea Serviciului, să le mulțumesc și pentru recomandări și, în general, pentru preocupările pe care le au în legătură cu îmbunătățirea activității Serviciului, prin abordarea acelui pachet de legi care să reglementeze unitar activitatea sistemului securității naționale, fiindcă nu mă refer aici, când vorbesc despre aceasta, numai la Serviciul Român de Informații. Toate structurile cu atribuții în domeniul securității naționale au nevoie de reglementări legislative, au nevoie nu atât pentru acoperirea activităților pe care le desfășoară, cât mai ales pentru normalitatea activităților pe care le desfășoară, fiindcă oricând un ofițer operativ al unui serviciu de informații poate fi chemat în instanță și dacă nu poate invoca o lege, sigur, soarta lui este sau poate fi în mâna unui procuror sau a unui judecător. De aceea, nevoia de legi este mai acută decât oricând în ceea ce privește abordarea legilor securității naționale. Nu voi comenta acest lucru, decizia este politică, indiferent din ce parte vine și serviciile de informații nu vor face altceva decât să aplice legea, așa cum Parlamentul o va adopta.

Referitor la întrebările puse de domnul deputat Valeriu Tabără, vi le transmit în scris, deși veți găsi - la nivelul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații - un raport complet privind Roșia Montană, îl vom actualiza și vi-l transmitem, din nou, prin Comisia de control.

De asemenea, așa cum ați intitulat-o, "Mafia pământului", avem suficiente informații pe care să le transmitem.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog să răspundeți în scris la toate întrebările, nefiind prezent.

Domnul Radu Timofte:

Am înțeles. Mulțumesc și domnului deputat Eugen Nicolicea pentru sugestiile privind legislația.

Referitor la cele trei întrebări transmise de domnul deputat Ilie Merce:

1. Dacă sunt mulțumit de valorificarea informațiilor de către beneficiarii de informații?

Răspunsul este: parțial, da.

2. Dacă am lucrat și cu beneficiari ai informațiilor în legislatura trecută, lucrez, acum, cu beneficiari de informații în actuala legislatură?

Răspunsul este același: parțial, da.

Referitor la conlucrarea cu celelalte structuri de informații ale României, vă pot asigura că avem o conlucrare foarte bună, sunt și apar fenomene, apar - este prea mult spus fenomene - situații în care ne suprapunem unele activități, dar întotdeauna, în baza protocoalelor pe care le avem, rezolvăm așa-zisele litigii ce pot apărea.

3. Întrebarea a treia: dacă s-au manifestat tendințe de dirijism politic?

Nici în fosta, nici în actuala legislatură, nu am avut situații de dirijism politic. Solicitări de informații au fost și în legislatura trecută, și în legislatura actuală, este firesc să fie astfel de solicitări din partea persoanelor care au acces la informații, le vom transmite în continuare, în funcție de cine și cum le va solicita.

4. Întrebarea următoare: dacă sunt mulțumit de contribuția serviciului la combaterea acțiunilor de mare corupție. Nu cred că noi suntem cei care trebuie să ne manifestăm sau nu mulțumirea în astfel de situații. Cred că, mai degrabă, instanțele de judecată pot să dea un astfel de răspuns. Cred că și Parlamentul poate da un răspuns la această întrebare. Noi putem doar vedea, de pe margine, cum sunt sau nu valorificate informațiile privind combaterea actelor de corupție.

5. Întrebarea a 5-a: dacă actele normative corespund nevoilor reale și amenințărilor actuale?

Nu corespund nici nevoilor reale, nici amenințărilor actuale.

Referitor la aprecierile domnului senator Szabo Karoly Ferenc, pe lângă faptul că vreau să-i mulțumesc pentru ceea ce se constată din afara Serviciului, constatam și eu când eram în aceeași bancă sau în aceeași clădire cu dânsul, în Senatului României, acel imobilism păgubos. Vă asigur că, din interiorul instituției, percepția este total diferită referitor la imobilismul de care spuneți. Faptul că nu toate informațiile pot fi aduse în public determină și percepția de imobilism păgubos de care spuneați.

Iar în ceea ce privește aprecierea domnului procuror Daniel Morar, referitoare la calitatea materialului Serviciului Român de Informații, vă asigur că, a doua zi după afirmația făcută de domnia-sa, ne-am întâlnit în birou la mine, i-am pus la dispoziție toate sesizările pe care noi le-am transmis Parchetului Național Anticorupție, a spus că dânsul nu a văzut acele sesizări, i-am transmis al doilea exemplar și nu a mai făcut aprecierii referitoare la calitatea informațiilor Serviciului.

De acord, domnule senator Szabo, că trebuie să umblăm foarte serios la amenințările la adresa securității naționale, fiindcă cele prevăzute în Legea nr.51/1991 deja nu mai au aplicabilitate în activitatea de culegere de informații în realizarea actului de informare.

Mulțumesc domnului deputat Ion Stan pentru aprecieri. Eu am vorbit despre simultaneitatea rapoartelor ca o alternativă la ceea ce nu s-a putut prezenta prin rapoarte anuale. Nu neapărat că am făcut o apreciere, dar nu am exclus-o ca fiind și benefică în unele situații.

Referitor la competențele de interceptare în materie de întrerupere temporară a libertăților unor persoane, de acord că sunt mai multe instituții, de acord că Parchetul Național Anticorupție interceptează, dar nu o fac în afara legii. Vă asigur de acest lucru, fiindcă tot noi suntem cei care punem în aplicare mandatele sau solicitările de interceptare a unor comunicări din partea Parchetului Național Anticorupție. Și în acest sens, avem un protocol încheiat cu fostul PNA, actualul DNA privind modalitatea de rezolvare a acestor situații. În centrul de interceptări de la SRI sunt prezente, permanent, 4 persoane desemnate de Parchetul Național Anticorupție, care preiau înregistrările făcute, ca urmare a solicitării lor. Nu avem acces noi, Serviciul Român de Informații, la înregistrările pe care ei le realizează. De fapt, în acest sens, pot pune la dispoziția comisiei protocolul pe care îl avem încheiat cu DNA privind reglementarea acestor situații. Are caracter strict secret, o să-l putem găsi numai în cadrul Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații.

Întrebarea pe care ați pus-o la încheierea cuvântului dumneavoastră, domnule deputat Ion Stan, a fost: dacă sesizările, până în septembrie 2005, au fost aduse la cunoștința Guvernului, a premierului?

V-aș ruga să fiți de acord să dezbatem acest lucru în raportul de activitate pentru anul 2005.

Cu ce vă pot asigura, la ora la care discutăm, este că, în anul 2005, au fost transmise peste 1000 de informări la nivelul președintelui și peste 1400 de informări la nivelul primului-ministru - peste 1800, vă rog să mă scuzați! -, informări în care sunt cuprinse și acte la care dumneavoastră faceți referire în întrebare.

Cifrele exacte le putem prezenta comisiei, fiindcă noi, acum, suntem în perioada de realizare a bilanțurilor pentru anul 2005, comisie care va beneficia în detaliu despre aceste situații, cu referiri la calitatea tuturor informărilor pe care le-am transmis. Sigur că aceste informări semnalează fapte de corupție sau acțiuni ale unor grupuri de interese și nu este vorba numai de cele 22 la care se făcea referire, la un moment dat, ci este vorba de multe altele. Aceasta nu înseamnă că cineva este anume vinovat pentru anumite fapte, unele vin chiar din perioada anilor 1993-1994 și se extind parcă.

Aș vrea, domnule președinte, să-mi permiteți să închei, mulțumindu-vă pentru preocuparea pe care Parlamentul o are referitor la abordarea pachetului legislativ și să vă asigur că Serviciul Român de Informații - și când spun aceasta mă gândesc că indiferent cine va fi la conducerea Serviciului Român de Informații - va respecta legea, așa cum Parlamentul o va adopta.

Vă mai asigur că, pentru Serviciul Român de Informații, nu mai există cale de întoarcere către o simpatie politică sau alta.

Am luat în primire, acum 5 ani, comanda Serviciului, vă asigur că nici domnul Costin Georgescu, predecesorul meu, nu a receptat și nu a transpus în practică semnale politice.

Vă asigur, încă o dată, că, de-aici încolo, personalul Serviciului Român de Informații va ști să-și facă datoria, indiferent de ingerințele care pot fi, la un moment dat, asupra unor factori de conducere ai Serviciului.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc succes! (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc domnului director Radu Timofte.

Sigur că cerința noastră este aceea de a ține seama de recomandările făcute de către comisia comună permanentă, recomandări care sunt bine venite și rezultă în urma analizelor asupra rapoartelor de activitate ale Serviciului Român de Informații.

De asemenea, în dezbateri au apărut o serie de idei, o serie de propuneri. Poate vom gândi împreună și cu comisia noastră de specialitate o perfecționare a legii, așa cum s-au pus problemele aici.

Deci, vom lua act de prezentarea celor trei rapoarte asupra activității Serviciului Român de Informații pe anii 2002, 2003, 2004, ca și asupra rapoartelor de activitate ale Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, pentru aceeași perioadă.

Vă mulțumesc foarte mult.

  ................................................
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

  ................................................

(Domnul deputat Marcu Tudor solicită cuvântul.)

Stimate coleg, ne iei din timp, domnule.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule președinte, atâta vreau să observați, că cei care ne-au mâncat 40 de minute, bătând cu grațiozitate câmpii asupra subiectului pus în discuție la rapoartele Serviciului Român de Informații, după ce și-au făcut numărul și ne-au mâncat timpul, au plecat din sală.

Unde este dorința lor de a contribui pozitiv la mersul lucrărilor din Parlament?

Eu asta am vrut să vă raportez, domnule președinte, pentru a se băga de seamă buna-credință a unora dintre noi.

Vă mulțumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 13 avril 2021, 18:58
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro