Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 februarie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.6/17-02-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 07-02-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 februarie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaș, asistat de domnii Gheorghe Albu și Eserghep Gelil, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Debutăm cu prima ședință dedicată declarațiilor politice din acest an.

 
Ioan Stan - semnal de alarmă în privința situației în care se află țăranul român;

Începem cu Grupul parlamentar al P.S.D. Are cuvântul domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Doresc să trag un semnal de alarmă asupra situației în care se află țăranul român, țăran transformat într-un timp foarte scurt din cultivator în producător, și, mai nou, în fermier.

Cum poate el să-și mai ducă zilele, când guvernanții de astăzi au mărit impozitul pe terenul agricol de aproape 60 de ori și pregătesc un nou bir, intitulat "impozit pe producția obișnuită", în condițiile când din bugetul pe anul 2006 au fost reduse primele pentru produsele agricole și zootehnice la 55%, în comparație cu anul 2005.

Ați scos, domnilor guvernanți, în anul 2005 ajutorul acordat de către stat pentru cultura de porumb și v-ați desăvârșit opera în 2006, anulând acest ajutor și pentru cultura grâului.

Prin aceste măsuri, domnilor guvernanți, ați făcut ca în 2006 să rămână nelucrată o suprafață de aproximativ 3 milioane de ha., creând premisa ca în viitor această suprafață să crească.

În zootehnie, sub masca unor prime și subvenții promise, ați reușit să descurajați și crescătorii de animale, care - în această perioadă de tranziție - asigură, de bine de rău, o piață alimentară.

Ați uitat, domnilor guvernanți, când în campania electorală din anul 2004 trâmbițați pe toate drumurile că Partidul Social Democrat nu a făcut altceva decât campanie electorală în rândul țăranilor, prin mărirea pensiilor și acordarea subvențiilor, și dacă veți ajunge la guvernare, cu votul lor, îi veți "blagoslovi" cu tot felul de recompense, fapt de altfel demonstrat prin mascarada cuponiadei.

Prin această declarație, și spre binele dumneavoastră, cer - domnilor guvernanți - să renunțați la impozitele aferente terenurilor agricole și la celelalte biruri pe care intenționați să le luați din sărăcia țăranului român.

Prin aceste măsuri și biruri nu veți completa, așa cum credeți dumneavoastră, lipsa la bugetul național creată de introducerea cotei unice de impozitare de 16% și a altor datorii acumulate de către Guvernul Tăriceanu, ci veți îngreuna și mai mult, nu numai traiul agricultorilor, și al întregii populații românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică intitulată Credibilitatea instituției parlamentare, la pământ;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Declarație politică: "Credibilitatea instituției parlamentare - la pământ".

Doamna președintă,

Stimați colegi,

Am început o nouă sesiune parlamentară sub auspicii nu prea favorabile în ceea ce privește credibilitatea acestei instituții în ochii opiniei publice.

Scandalurile care țin prima pagină a ziarelor, a emisiunilor informative de la radio și de la toate posturile de televiziune privind pe unii parlamentari cu funcții înalte sau cu state vechi în politică, fiind la al doilea sau la al treilea mandat, nu fac altceva decât să scadă gradul de încredere al populației în această instituție.

După ultimele sondaje, doar 12% dintre cetățeni mai au încredere în Parlament. Dacă aruncăm o privire prin sondajele de opinie, vom descoperi că parlamentarii sunt considerați ca fiind cei mai corupți, iar cazurile care au ajuns în atenția Parchetului General și a Departamentului Național Anticorupție confirmă această situație de fapt. Mass-media nu face altceva decât să prezinte aceste cazuri, și să ni le servească în fiecare zi în diferite moduri.

Principala problemă și cea mai gravă este faptul că cetățenii ne percep ca fiind rupți de realitățile sociale, că nu vibrăm la problemele cu care se confruntă zilnic, că trăiesc o stare de tranziție care pare a fi voit întreținută pentru a exploata la maxim visul lor, iar promisiunile din campanie sunt doar promisiuni ce se repetă în fiecare campanie electorală.

Adăugând la acestea și faptul că suntem percepuți ca având salarii nejustificat de mari și că avem o serie de privilegii, nu trebuie să ne mai întrebăm de ce stăm atât de rău în sondaje.

Reconfirmarea sprijinului din partea Partidului Social Democrat pentru domnul Adrian Năstase la șefia Camerei Deputaților, îi determină pe cetățeni să aibă o imagine și mai proastă despre parlamentari. Domnul Adrian Năstase, după cum se știe, este în atenția Parchetului General, privind modul în care a devenit proprietarul unei averi fabuloase, de milioane de euro, cazul "mătușa Tamara" fiind azi un caz cunoscut de toată lumea.

Prin faptul că rămâne în funcția de președinte al Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase face un deserviciu propriului partid, dar în același timp face și un mare deserviciu imaginii instituției pe care o conduce.

În aceeași ordine de idei, ne întrebăm cum vor aprecia oficialii de la Bruxelles faptul că la conducerea Camerei Deputaților din România se află o persoană asupra căreia există bănuieli.

Din aceste motive, consider că este necesar ca domnul Adrian Năstase să se retragă de la conducerea acestei instituții, pentru a nu știrbi și mai mult capitalul de imagine al Camerei.

Există mulți parlamentari onești, care se străduiesc să se achite de obligațiile pe care le au față de alegători, și nu merită ca imaginea să le fie afectată de aceia care de-a lungul a mai multor mandate și-au strâns averi, au făcut afaceri cu instituțiile statului, prosperând, în timp ce populația se confrunta cu probleme din ce în ce mai dificile, fără ca să aibă o perspectivă mai bună într-o perioadă de timp rezonabilă.

Pentru a schimba această percepție în ochii opiniei publice, trebuie să avem curajul de a spune lucrurilor pe nume, și să reformăm clasa politică din interior, învățând din greșelile făcute până acum. Trebuie ca fiecare din noi să se implice mai mult în problemele comunității, să fie alături de cetățean și de problemele lui, pentru că pe acesta îl interesează ca ziua de mâine să fie mai bună pentru el și familia lui, și este mai puțin interesat de ce partid se află la putere sau ce doctrină are acesta.

Trebuie să înțelegem că noi suntem la dispoziția cetățenilor, și nu invers. Iar acest fapt trebuie să reiasă din acțiunile și demersurile noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Valeriu Tabără - intervenție politică intitulată Mai este nevoie în România de biotehnologii?;

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Valeriu Tabără.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Valeriu Tabără:

Doamna președintă,

Doamnelor colege și domnilor,

Eu nu am să dau citire întregii declarații, ci doar am să spicuiesc câteva dintre ideile ei, și, în același timp, să o prezint pentru stenogramă.

Declarație politică se intitulează "Mai este nevoie în România de biotehnologii?"

Și această problemă mi-o pun, legat fiind de Hotărârea de Guvern care s-a dat săptămâna trecută, de interzicere a fi cultivată în România "soia modificată genetic".

Este o simplă speculație și o măsură oarecare. Numai de interzicere a unei plante, obținută după cele mai noi metode și poate cele mai de vârf cuceriri ale științei în domeniul biologiei. Pentru că de o astfel de măsură trebuie să se lege și altele, eu le spun în ghilimele, și anume este vorba de a analiza dacă existența universităților și a facultăților, a secțiilor de biotehnologii în care se instruiesc și se specializează oameni de vârf în tehnica aceasta a investigației, în microcosmosul celulelor, mai este necesareă în România?

Și i-aș ruga pe cei 2 miniștri, ai "agriculturii" și ai "mediului", dar o fac cu deosebită seriozitate, să analizeze într-un viitor foarte apropiat și o hotărâre de Guvern care să decidă dacă astfel de secții și universități își mai au locul în România. Pentru că măsura și hotărârea de Guvern luată, în opinia mea și nu numai, este lipsită de orice temei științific.

Nu cred că ne putem juca, nici din punct de vedere economic, și nici din punct de vedere al perspectivelor realizărilor științifice în domenii de vârf ale biologiei, așa cum n-am putea renunța niciodată la ceea ce înseamnă cercetarea atomului și folosirea atomului. De altfel, cele două chestiuni, macrocosmosul, tendința de a cuceri luna și toate celelalte componente ale universului, de a le cunoaște, sunt la fel de importante ca și cea de a cuceri celula și ceea ce înseamnă controlul caracterelor, și a ceea ce înseamnă utilizarea în scopurile pașnice și a vieții, a marilor cuceriri ale biologiei în secolul al XX-lea.

(In continuare, partea finală a intervenției consemnate conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

Este o întrebare pe care mi-o pun mereu în ultimii ani. Și vă mărturisesc că o fac nu din cauza produselor rezultate din aceste tehnici de vârf, o fac pentru că în România, după 1990 în facultățile de biologie și apoi în universitățile de științe agricole s-au înființat secții și apoi facultăți de inginerie genetică la care încă din primele momente a fost întotdeauna o concurență acerbă pentru ocuparea locurilor repartizate de către Ministerul Educației și Cercetării.

Acest lucru s-a repetat an de an, cei mai buni elevi s-au îndreptat spre aceste locașuri unde, credeau ei, vor învăța să facă ceea ce natura nu reușise îndeajuns: să perfecționeze viața, pentru că dincolo de tot ceea ce se spune, tehnicile de inginerie genetică nu sunt altceva decât mijloace de a crea diversitate și perfecțiune.

Dincolo de ce a făcut și face natura în mersul ei etern (crearea vieții, modelarea mediului - sunt specii care dispar, sunt multe care apar - sunt munți tineri, sunt munți bătrâni, sunt regiuni întregi în care locul vegetației este luat de nisip - toate în timp de milioane de ani), apare și forța creatoare a omului, care prin tot ceea ce a dobândit de-a lungul existenței sale, cu mijloacele tehnice evoluate, este capabil să accelereze unele procese naturale, care în cadrul natural se desfășoară în milioane de ani, timpii de realizare a acestor procese în laborator se măsoară în ani, luni, săptămâni sau chiar zile ... Rezultatul activității științifice la nivel înalt, folosirea tehnicilor moderne de investigație duc inevitabil la creații noi, cele mai multe fiind puse în slujba și folosul omului.

Îmi amintesc, fiind în primii ani de școală generală, în anii '50 ai secolului trecut, cum profesorii ne vorbeau cu o oarecare reținere despre marile realizări ale lui Miciurin, și mai târziu la disciplinele de botanică și zoologie despre "marile descoperiri ale lui Lasenko" în biologie, acolo unde-și găsise loc politica bolșevică.

Niciodată în acei ani, aproape nici un profesor nu îndrăznea să ne spună ceva despre morganism, despre ceea ce înseamnă genetica moleculară, prin care mari cercetători americani (Wattson, E.Crik, Morgan) prin cercetările lor arătaseră și demonstraseră, începând cu anul 1941 - care este baza dezvoltării vieții - ADN și ARN și ARI - alcătuite din gene - care stau la baza cercetărilor, precum cărămizile dintr-o construcție, cărămizi care încă de pe atunci se spunea că ar putea fi schimbate din lațul genetic - determinând alte caracteristici organismului. Și, ceea ce era important, se spunea și apoi s-a demonstrat că aceste descoperiri epocale vor revoluționa viața umană, îmbunătățind-o, că se va putea ajunge să se trateze boli incurabile prin intervenții pe celule, pe nucleu, gene și fracțiuni de gene.

Din anii '40 ai secolului trecut, lumea științifică este într-o cursă contra cronometru pentru cunoașterea macrouniversului și pentru cea a microuniversului - atomul și celula - ambele extrem de importante pentru ceea ce va însemna viața pe pământ.

Nu mi-am propus să vin în Camera Deputaților cu o pledoarie științifică în favoarea ingineriei genetice, ci mai mult pentru a pune în gardă pe cei care vor asculta și vor citi ceea ce am spus aici. Pentru că, dacă lumea bună - formată din țările dezvoltate - SUA, Canada, Spania, China, India, Australia, Africa de Sud - valorifică în plan economic marile descoperiri ale geneticii, în România - la sugestia unor falși cunoscători ai problemei - se blochează programe de cercetare de inginerie genetică, interzicându-se cultivarea unor produse realizate de aceste cercetări (soia, porumb și cartofi).

Dacă Greenpeace este de înțeles în atitudinea ei radicală, nu sunt de înțeles miniștrii care iau măsuri radicale la "sugestia" unor pseudocunoscători ai problemei. Deciziile luate de Guvernul României, la propunerea miniștrilor agriculturii și ai mediului, de a interzice cultivarea soiei transformate genetic, sigur, cu păstrarea unor reguli, este în opinia mea asemănătoare cu măsurile luate de Inchiziție, în secolele XIV - XVII, împotriva oricăror forme de investigații științifice.

Lovitura dată progresului științei în România, blocarea unor programe de cercetare în biologie, intră în responsabilitatea celor două ministere. Măsura luată printr-o hotărâre de Guvern nedocumentată va aduce, pe lângă mari prejudicii economice fermierilor români, și o regândire a profilului secțiilor și facultăților de inginerie genetică din învățământul superior românesc, în care statul român investește din bani publici formarea de specialiști cu înaltă calificare - care mai este rostul lor dacă produsul calificării lor este interzis?

Își poate permite Guvernul României să investească fonduri într-un domeniu neacceptat de anumiți membri ai Guvernului? Putem asigura burse și susținere financiară pentru a crea specialiști care apoi să lucreze în Marea Britanie, SUA și alte state care știu să folosească astfel de specialiști?

Dacă săptămâna trecută s-a aprobat în Guvernul Tăriceanu o HG care interzice cultivarea soiei MG, pe când o HG de interzicere a funcționării facultăților de inginerie genetică și biotehnlogii?

Promit că voi mai reveni pe această temă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Până când atâta obediență față de Budapesta?;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Până când atâta obediență față de Budapesta?"

"Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud Dumnezeirea, căci m-a creat Român: iubirea ce o am către națiunea mea, neîncetat mă îmboldește a stărui în faptă, ca încă și după moartea mea să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul națiunii mele"spunea Emanuel Gojdu în 1862, la împlinirea vârstei de 60 de ani, studenților români de la Pesta.

Cu două zile în avans, dat fiind modul în care sunt planificate declarațiile politice în Camera Deputaților, voi face referire la un testament de o deosebită importanță pentru românii ortodocși din Transilvania și Banat, un testament care a deschis calea spre cultură a mii de tineri, prin bursele care le-au fost acordate: "Pentru ca dispozițiunile acestea testamentare sub decursul timpului să nu se dea uitării, dispun ca testamentul acesta să se cetească în toți anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 februarie, în ziua nașterii mele". Este un citat din testamentul marelui mecenat al cărui jurământ de credință l-am amintit la începutul acestei alocuțiuni. Mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat posibilitatea, mie, deputatului P.R.M. de Mureș - Adrian Moisoiu, să împlinesc de această dată voia acestui mare OM, dar ... în Parlamentul României.

Emanuil Gojdu, s-a născut la 9 februarie 1802 într-o familie de aromâni originari din Moscopole, stabiliți în Oradea.

După terminarea magna cum laudae a liceului în orașul natal, urmează studii universitare juridice la Budapesta, Bratislava și Viena.

În 1824 își începe cariera de avocat la Budapesta și foarte curând devine celebru datorită rechizitoriilor și pledoariilor sale, ce i-au adus o autoritate avocațională de excepție, mai ales în cauzele penale; totodată, Gojdu a fost și primul jurist care a înlocuit limba latină cu cea maghiară în intentarea acțiunilor judecătorești, asigurându-și prin aceasta un loc aparte în istoria justiției din Ungaria.

Veniturile obținute din activitatea sa, învestite în bunuri imobiliare, afaceri și comerț, administrate în mod strălucit, îl fac să acumuleze o frumoasă avere, să devină în timp unul din cei mai mari proprietari ai momentului.

Îmbrățișând treptat cariera politică, Emanuil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revoluției din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngrădite a limbii române în școli. În mediile politice ungare era foarte apreciat pentru competența și aptitudinile sale către interculturalitate, dar și pentru că era un promotor consecvent al intereselor românești; în calitate de deputat de Tinca - Bihor, a susținut în Parlamentul de la Budapesta recunoașterea drepturilor comunității românești, în special cele cu privire la învățământul în limba maternă.

Prin testamentul întocmit la 4 noiembrie 1869, cu doar trei luni înainte de decesul său, ce a survenit la 3 februarie 1870, Emanuil Gojdu a dispus ca cea mai mare parte a averii sale, "o avere curată de 178.065 de florini și 34 de creițari" să revină "în întregul ei acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania, care se ține de legea răsăriteană ortodoxă. Din lăsământul acesta voiesc să se constituie o fundațiune permanentă, care va purta numele "Fundațiunea lui Gojdu".

Fundația a funcționat efectiv și datorită abilității cu care a fost gestionat patrimoniul său, veniturile ei au crescut în mod impresionant, încât în preajma primului război mondial era apreciată drept cea mai importantă din Imperiul Austro-Ungar, în anul 1917 averea fundației fiind de 8.390.704 coroane (1 florin = 2 coroane).

Pe parcursul a 48 de ani (1871 - 1918), din circa 6500 de tineri ardeleni și bănățeni care au studiat la școli și universități din Europa Centrală și de Vest, peste 1350 de intelectuali, dintre care circa 1050 au urmat studii superioare, sunt în mare creația Fundației "Gojdu", ceea ce înseamnă 1 din 6 intelectuali! Printre ei s-au numărat personalități marcante ale științei, culturii și vieții politice românești ca: Victor Babeș, Aron Cotruș, Valeriu Braniște, Ioan Lupaș, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu, TraianVuia, Aurel C. Popovici, Dumitru Stăniloaie și chiar doi prim-miniștri: Octavian Goga și Petru Groza.

După 1918, sediul Fundației s-a mutat la Sibiu, majoritatea bunurilor rămânând pe teritoriul Ungariei. În ciuda faptului că art.247 din Tratatul de Pace de la Trianon prevedea obligația statului ungar de a "restitui bunurile fundațiilor proprietarilor acestora" și în pofida angajamentelor Ungariei de a reglementa situația Fundației "Gojdu", asumate prin acordurile româno-ungare din 1924, 1930, 1937, 1996, (nu mai vorbim de nenumăratele întâlniri tematice, negocieri, demersuri), bunurile fundației nu au fost restituite nici până în prezent.

Domnule prim-ministru,

Modul în care dumneavoastră preconizați să stingeți conflictul "Gojdu" este total trădător față de Țara pe care temporar o conduceți. În primul rând, dumneavoastră nesocotiți voința testamentară a lui Emanuil Gojdu, desființând de facto Fundația "Gojdu" de la Sibiu, încălcând în acest fel Constituția României, care la art.29 alin.(3) și (5) spune "Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii" și, respectiv, "Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia,..." art.44 alin.(1) și (4): "Dreptul la proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate" și respectiv "Sunt interzise naționalizarea sau orice măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.", art.46 "Dreptul la moștenire este garantat" și art.136 (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice".

Care este suportul legal care permite nesocotirea voinței testamentare a lui Emanuil Gojdu, desființarea de facto a Fundației Gojdu - Sibiu, existentă din 1996, și (re)înființarea unei hibride Fundații "româno - maghiare" Gojdu? Românii au o Fundație Gojdu, la ce bun încă una cu același nume? Nu credeți că din nou i-ați ridicat o minge la fileu președintelui Traian Băsescu?

Nu considerați că este necesară înființarea unei Comisii parlamentare mixte, împreună cu reprezentanții celor două mitropolii ale bisericii ortodoxe din Transilvania, care lucrând intensiv să găsească o soluție corectă și operativă privind stabilirea beneficiarilor de drept ai Fundației Gojdu, însușită în mod abuziv de statul ungar?

În același timp renunțați la o datorie de peste 800 de milioane de dolari în depozite bancare, pe care le faceți cadou Ungariei, în condițiile în care bugetul României nu poate să acopere fonduri pentru învățământul românesc, pentru sănătate, pentru o viață demnă a pensionarilor.

Credeți că aveți dreptul de a face cadou Ungariei o asemenea sumă? De ce nu faceți un schimb cu proprietățile pe care le cedați bisericilor maghiare din Transilvania?

Până când atâta obediență față de Budapesta și de ce? În afară de autonomia teritorială pe care o preconizează UDMR-ul și modificarea Constituției, pentru a se renunța la prevederile art.1, ce ne mai pregătiți?

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezso-Kalman - semnalarea unor fapte de corupție înregistrate la Ocoalele Silvice de Stat din județul Harghita;

Vă rog, domnilor colegi, să ne rezumăm la cele 3 minute regulamentare, pentru fiecare declarație politică.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul deputat Garda Dezideriu.

Va rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Becsek-Garda Dezso-Kalman:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Viața politică din România este zguduită de susținerea oficială a corupției. Din păcate, oficialitățile sunt de părere că este foarte greu de dovedit existența peștilor mari, iar dosarele intentate împotriva unor parlamentari, în majoritatea cazurilor sunt lipsite de obiect, să nu mai vorbim despre lipsa probelor concrete.

Marea corupție trebuie căutată în altă parte, pentru că sunt numeroase dosare care stau ani de zile atât la Poliție, cât și la Procuratură, dar în care cercetarea probelor este blocată de către acele organe și instituții de stat care au datoria să cerceteze infracțiunile. Aici m-aș referi la inspectoratele silvice.

Răspunsurile primite de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, adrese prin care sunt protejați atât mafioții de la Ocoalele Silvice de Stat din județul Harghita, cât și conducerea Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic, care timp de aproape 2 ani nu și-au îndeplinit atribuțiile lor de serviciu privind efectuarea controalelor și evaluarea prejudiciilor în dosarul nr.107/P/2004 dovedesc clar afirmațiile mele.

În Hotărârea de Guvern privind reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și vânătoare, la Capitolul "controlul regimului silvic", art.4 prevede că aceste inspectorate "controlează modul de respectare a normelor tehnice cu privire la proiectarea și executarea lucrărilor de împădurire și regenerare a pădurilor, reconstrucție ecologică, îngrijire și conducere a arboretelor, alegerea și aplicarea tratamentelor, evaluarea masei lemnoase, protecția pădurilor, controlul anual al regenerărilor..."

Domnul secretar de stat Vasile Lupu, în loc să tragă la răspundere pe cei vinovați pentru neîndeplinirea sarcinilor solicitate de către Inspectoratul de Poliție județeană Harghita, care de trei ori a refuzat să răspundă la adresele din zilele de 31 martie 2004, 18 iulie 2004, 06 septembrie 2005 cu privire la efectuarea unor împăduriri fictive de angajații fostului Ocol Silvic Gheorgheni, ale căror prejudiciu trebuia stabilit de către organele de specialitate al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Harghita și Brașov, la vremea respectivă, prin raportul nr.750/29 aprilie 2004, ca urmare încearcă să protejeze, prin răspunsul trimis Camerei Deputaților.

În răspunsul său, domnul Vasile Lupu mă trimite la un expert extrajudiciar pentru evaluarea prejudiciului.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Raportul extrajudiciar se poate solicita numai după începerea urmăririi penale de către învinuiți. Însă, în acest caz, prin refuzarea efectuării evaluării prejudiciului, conducerea inspectoratelor a blocat cercetarea penală în dosarul 107/P/2004, timp de un an și nouă luni, până când se pierd urmele probelor pe teren.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Hotărârea de Guvern nr.333, contrasemnat și de domnul ministru Gheorghe Flutur, la dispoziții finale, art.9 alin.2 lit.c), prevede clar că Inspectoratele teritoriale de Regim Silvic și Cinegetic "participă la controale, împreună cu organele de poliție, în vederea efectuării primelor cercetări privind persoanele suspecte de săvârșirea unor infracțiuni la legislația silvică ..." În acest caz, însă, colaborarea între inspectoratele silvice și inspectoratele de poliție n-a existat.

Stimate domnule secretar de stat Vasile Lupu,

Angajații inspectoratelor nu sunt considerați funcționari publici? Ei, ca funcționari publici, nu au obligația să respecte Legea funcționarului public, Legea nr.188/1999? După cunoștințele mele, art.41 din această lege prevede că "Funcționarii publici sunt datori să-și îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine și în mod conștiincios îndatoririle de serviciu".

Art.43 alin.1 precizează următoarele: "Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate".

Stimați colegi,

În spatele acestor abuzuri și neexecutarea atribuțiilor de serviciu ce le sunt delegate inspectoratelor silvice, se ascund peștii mari, care prin aceste metode sunt salvați de răspunderea penală pentru distrugerea vegetației forestiere, pentru defrișarea unor munți întregi.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Grațiela Denisa Iordache - intervenție având ca temă libertatea de exprimare;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Grațiela Iordache.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Grațiela Denisa Iordache:

Mulțumesc, doamnă președintă,

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Am ales să vorbesc astăzi despre libertatea de exprimare.

Bănuiesc că această alegere, după cum observați, nu este deloc întâmplătoare. Este o alegere generată de tot ceea ce auzim și vedem în ultimele două, trei zile, legate de războiul, așa-numitul "război al caricaturilor".

Libertatea de exprimare a fost un drept greu câștigat în România. S-au plătit vieți pentru ea. Mulți dintre noi am și uitat, mai ales noua generație. Dar în '89 s-a plătit cu vieți acest drept la libera exprimare.

În numele libertății de exprimare s-au produs însă multe, multe nedreptăți, nu numai aici, ci peste tot. Constatăm că acest lucru se întâmplă și în state cu o democrație cimentată, cum sunt statele occidentale.

Libertatea de exprimare este incontestabil un drept pe care îl apreciez așa cum se cuvine. Nu poți concepe o democrație fără existența acestui drept. Și, totuși, locuim, trăim pe o planetă în care există diverse culturi și religii. Locuim într-o țară în care avem prezente diverse culturi, diverse religii, și avem chiar prezență a religiei musulmane în România. Este imposibil să nu vrei să respecți cultura, religia, valorile morale și spirituale ale celui de lângă tine, numai pentru simplul fapt că este de o altă religie sau de o altă naționalitate decât tine.

Dacă, întâmplător, cineva ar aduce o ofensă statului român, toți ne-am simți insultați. Este firească, pe undeva, această reacție a religiei, a lumii și a comunității musulmane.

Revenind la libertatea de exprimare, luând în considerare tot ceea ce s-a întâmplat, putem spune că pe lângă libertatea de exprimare trebuie să existe responsabilitate, responsabilitate pentru ceea ce spui, pentru ceea ce faci, pentru modul în care te comporți față de ceilalți din jurul tău.

De fapt, aș putea spune că totul se rezumă la o singură întrebare: care este limita libertății de exprimare? Unde se oprește aceasta, și dacă se oprește undeva? Aș spune că răspunsul nu-l dau nici eu acum, ci l-au dat cu mult înainte alții.

Libertatea de exprimare, orice tip de libertate într-o democrație adevărată, autentică, se oprește acolo unde ofensezi sau rănești drepturile altora. În numele acelora ale căror drepturi au fost încălcate de libera exprimare a altora, astăzi vă cer și vă rog să avem toleranță, respect și să onorăm valorile morale și spirituale ale tuturor minorităților, și ale tuturor culturilor și religiilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Aledin Amet - intervenție politică intitulată Despre libertatea de exprimare;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarație mea politică de astăzi se intitulează "Despre libertatea de exprimare".

Libertatea de exprimare, în anumite state, din punct de vedere legal, poate fi nesfârșită. Moral, chiar și în acele țări, nu poate fi confundată, însă, cu libertatea de a răscoli sensibilitatea religioasă a unor oameni, nu foarte puțini.

Reprezint, în Parlamentul României, o etnie, etnia tătară, a cărei religie este islamul. Caricaturile apărute într-un ziar din Danemarca și preluate de alte publicații au produs un sentiment amar acestei etnii. Dincolo de aspectul comercial, dincolo de necunoașterea unei alte culturi, se află ignoranța celor în cauză. Raportarea se face, de către aceștia, injust, particularizându-se și reducându-se întreg sistemul de valori la acțiuni izolate, nedemne și care, în nici un caz, nu derivă din învățăturile pline de har.

Revenind la musulmanii din România, se poate constata că aceștia au respectat și au fost respectați, respectă și sunt respectați de cei care împărtășesc o altă religie. La noi, diversitatea religioasă a constituit un element de unitate, nicidecum o povară. Islamul, ca și creștinismul, ca și celelalte mari religii, promovează spiritul corectitudinii în relațiile dintre oameni, sinceritatea gândului și respectul arătat semenilor. Trăim în România și ne putem practica, fără nici o reținere, credința. Suntem oameni moderni, dar, firesc, avem sensibilitățile noastre religioase. Sper ca presa națională să dea dovadă, ca și până acum, de responsabilitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Nepăsare și suferință;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Nepăsare și suferință".

Vineri, 3 februarie 2005, 14 salariați de la Somvetra Gherla, din județul Cluj, au intrat în greva foamei. Principalele lor revendicări se referă la neacordarea drepturilor salariale din luna noiembrie a anului trecut, nerespectarea prevederilor contractului de privatizare, precum și neacordarea salariilor compensatorii potrivit legilor în vigoare. În plus, greviștii sunt nemulțumiți de faptul că nici o autoritate locală ori județeană nu s-a deplasat în mijlocul lor pentru a discuta în vederea dezamorsării situației conflictuale de la Somvetra Gherla.

În calitate de deputat de Cluj, îmi exprim îngrijorarea față de situația gravă cu care se confruntă cei 14 greviști ai foamei care își pun în pericol sănătatea și viața, precum și față de situația grea în care se află cei 26 de salariați de la Somvetra Gherla, care sunt nevoiți să trăiască de mai bine de 3 luni fără nici un fel de venit.

Solicit pe această cale domnului prim-ministru să dispună instituțiilor abilitate să analizeze situația de la Somvetra Gherla, să aplice măsurile legale și să încerce să rezolve cât mai repede situația conflictuală, fiindcă suntem în a cincea zi de greva foamei și, din păcate, doi deja au leșinat ieri și sunt în situație destul de gravă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Acvariul;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Iuliu Nosa. Nu este prezent în sală.

Doamna deputat Manuela Mitrea? Nu este în sală.

Domnul deputat Emil Radu Moldovan? Nici.

Domnul deputat Dumitru Bentu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Acvariul".

Dintre toate componentele mediului, apa este elementul care l-a marcat definitiv pe președintele Băsescu. A cunoscut-o sub toate formele de agregare, a slujit-o cu devotament și a răsplătit-o prin asumarea tuturor simbolurilor sale cu impact de "reflecție".

Unul dintre acestea este acvariul, sau așa credem, după ce, la ședința de bilanț a Ministerul Administrației și Internelor din pre-ziua întâmpinării Domnului, le-a dezvăluit participanților (aliați și plutonocrați), modul în care poate fi urmărită, analizată și evaluată societatea românească, asimilată unui surprinzător și relevant acvariu. Rolul său, ca președinte jucător, este doar de a agita apele și spectacolul oferit de ihtiofauna captivă este total.

Ce observă domnia sa, cu detașarea pe care ți-o impune linișea fostelor chilii din Dealul Cotrocenilor? Observă adevărate bancuri de piranha, de fapt, grupuri de interese nelegitime și pe care, de acum încolo, le va numi mafiote. Ultima noțiune nu-i este în totalitate accesibilă semantic, întrucât structurile mafiote sunt expresia apogeului infracțional, iar utilizarea crimei în atingerea scopului este un modus operandi. Parcă este, totuși, prea mult.

Prin înotătoarele fără grai - Guvernul și presa. Iată-l pe premier acuzat că a emis ordonanțe, simple și de urgență, în favoarea grupurilor deja amintite. Îl secondează îndeaproape vicepremierul George Copos, implicat în scandalul "Loteria" și care speculează în favoarea sa statutul de învinuit, în detrimentul celui de inculpat.

Coduț Sereș, titularul de la M.E.C., cel care l-a suspectat de tăinuire, este acuzat că a semnat un contract păgubos cu firma elvețiană VA-TEC.

Eugen Nicolăescu, mult lăudatul ministru reformator al sănătății, este puternic tamponat, pentru că nu respectă hotărârile judecătorești. Dacă n-a avut un avocat de talia Elenei Udrea, care să-i rezolve problemele în doar 24 de ore, acum i se pregătește externarea.

Prietenul de-o viață (evident, luxoasă) al premierului, Dinu Patriciu, își folosește relațiile pentru a ieși basma curată din "Dosarul Rompetrol".

Presa este prezentă prin nominalizări sau aluzii, mai mult sau mai puțin subtile, fiind implicată, nici mai mult, nici mai puțin, în "discreditarea instituțiilor statului". Nume grele ale jurnalismului românesc, puternici formatori de opinie nu scapă ochiului vigilent al președitenlui.

"Respectăm presa și credem în ea" spunea în campania electorală. Se vede acum!

În jurul domniei sale, liniște și pace, doar câte un consilier prezidențial părăsește discret grădinile Cotrocenilor, amețit de fumul de tămâie și ambrozie paradisiacă din Deal.

Cucernici și supuși, pediștii de frunte îi țin isonul, uneltind cu discreție și bunăcunoaștere împotriva fraților din PNL, în numele trandafirului.

Stimați colegi,

Atitudinea domnului președinte Băsescu ar putea fi catalogată ca una curajoasă. Numai că, și de data aceasta, nu nominalizează, nu concretizează prin exemple, nu susține cu argumente ceea ce știe. Nu ne mai întrebăm de ce n-o face, este treaba domniei sale. Numai că ar trebui să știe următoarele: în cele mai multe cazuri, curajul este expresia lipsei de soluții. Curaj, domnule președinte, intrați în acvariu!

Vă mulțumesc.

 
Emil Strungă - declarație politică cu titlul Politica - între scandal și ironie;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Emil Strungă. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi, pe care o prezint atenției dumneavoastră, este "Politica - între scandal și ironie".

Lumea politică românească se află, de câteva săptămâni, într-o agitație, pare-se, de o perplexitate unică, inegalată, până acum, de nici un alt eveniment politic ce a avut loc de la schimbarea petrecută în anul 2004: autosuspendarea domnului Adrian Năstase din funcția de președinte executiv al PSD, până când scandalul averilor unuia dintre cei mai influenți oameni politici se va clarifica într-un fel.

Acum, poate, mai mult ca oricând, cu ocazia tuturor exprimărilor celor de la vârful PSD, se va putea vedea cât de la stânga este cel mai pare partid politic din România. Mai degrabă, cred că este vorba de unul dintre miturile politice care s-au instalat în România postrevoluționară, mit care s-a construit pe dezorientarea din primii ani de după revoluția din decembrie și care a început să cunoască disoluția, nu numai din pricina adversarilor politici, ceea ce este normal, ci chiar a celor care l-au făurit.

Opinia publică este inflamată! Carierea politică a domnului Adrian Năstase pare a fi pe sfârșite!

Această sentință este trâmbițată dinăuntru și dinafară cu o pasiune fără precedent.

 
   

Domnul Dumitru Bentu (din sală):

Îți vine să crezi!

 
 

Domnul Emil Strungă:

Da, îmi vine să cred acest lucru. Și dacă dumneavoastră doriți să dialogăm pe această temă, o putem face, dar am rugămitea să îmi creați momentul de a-mi citi până la capăt declarația politică.

 
   

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Vă rugăm noi, dumneavoastră citiți, că dialogăm noi!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă rog, nu dialogați cu sala.

Iar la declarațiile politice nu există drept la replică.

Vă rog, domnule deputat, continuați.

 
 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președintă. Atunci, din moment ce nu am dreptul să dialoghez, o să-mi permit să aștept, până când dumneavoastră o să-mi creați condițiile de a continua.

Voci din partea PSD:

Haide, domnule, lasă!

 
   

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Declarați de Tăriceanu, lăsați-l pe Năstase în pace!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc.

Această sentință este trâmbițată dinlăuntru și dinafară cu o pasiune fără precedent. Spectacolul este mirobolant, spiritele aprinse, energiile concentrate până la incendiu. Cu siguranță că, peste câteva săptămâni, nu va mai rămâne nimic din toate acestea decât o amintire: pentru unii, frumoasă, pentru alții, de coșmar.

Ceea ce contează acum este spectacolul mediatic care se desfășoară în logica nu numai de unii știută, iar de alții receptată. Ceea ce nu sesizăm și nu vom realiza decât târziu, spre sfârșitul decăderii și înmormântării lui Zeus (așa cum scriu jurnalele, numindu-l pe liderul social-democrat), este că întâmplări de genul acesta sunt simptomatice pentru lumea politică românească, în continuă decădere, dar dominată de dorința de reformă, populată de oportuniști și baroni, constrânsă de patimile democrației cultivate în maniereă personală, subjugată de grupuri de interese și, în final, amendată de cei în care ea își găsește rațiunea ei de a fi: alegătorii.

 
   

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

De Patriciu ai auzit?

 
 

Domnul Emil Strungă:

Moștenirile dubioase pe care le primesc pe bandă rulantă lideri PSD nu reprezintă decât o metodă de a spăla bani și de a ascunde escrocherii financiare.

Acum privim cu perplexitate la zâmbetele și ironiile colegilor social-democrați ai domnului Adrian Năstase, fericiți că scapă de unul dintre cei mai redutabili dintre ei. Din nou, ceea ce nu sesizăm este că, în continuare, aceiași colegi cultivă inconsecvența, susținându-l pe Năstase la șefia Camerei Deputaților.

Nu cred că cea mai potrivită atitutine a unui om politic trebuie să urmeze instinctele, frustrările și complexele personale, astfel încât un scandal în care ar fi vizat, să fie interpretat ca lucrătură, complot, vendetă ș.a.m.d. Ar trebui ca primul reflex al unui politician să fie dictat de responsabilitate.

În urma scandalului privind averea mătușii Tamara, domnul Adrian Năstase ar trebui să-și prezinte demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Această demisie se impune cu atât mai mult cu cât domnia sa este urmărit penal în Dosrul Zambaccian și, până la pronunțarea justiției, prezentarea demisiei sau măcar a autosuspendării din funcția de președinte se impune ca o necesitate.

În fine, vă mulțumesc.

 
Paul Magheru - apel adresat ministrului educației și cercetării: Salvați apostolii țării!;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Paul Magheru. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Paul Magheru:

Stimați colegi,

Apelul meu este adresat ministrului educației și cercetării și am fi bucuroși...

 
   

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

De Patriciu ai auzit?

 
   

Domnul Emil Strungă:

Da. Dacă vrei, data viitoare o să vorbesc despre Dan Ioan Popescu!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mă scuzați, domnule deputat.

Vă rog să păstrați liniștea în sală, este a treia oară când vă rog, domnule deputat!

 
 

Domnul Paul Magheru:

Am fi bucuroși să putem convinge pe parcursul acestei intervenții că apelul nostru nu are nimic ceremonios, nici oracular, ci îndeamnă la o acțiune de permanentă și stringentă actualitate.

Eram elev de liceu pedagogic, când profesorii noștri, pentru a ne flata "riscul" alegerii profesionale, ne-au recomandat să citim romanul "Apostol" de Cezar Petrescu.

Păstrând intactă nostalgia școlii pe care am absolvit-o, azi sunt obligat să recunosc că ea nu mai corespunde exigențelor actuale, impuse de spațiul european al cunoașterii și mobilității profesionale.

În viață totul curge, se schimbă, desigur, nu ca Băsescu, când îi iese un porumbel din gură. Totul evoluează, se mondializează. Omul cu cartea în mână era imaginea caracteristică a Renașterii din vremurile moderne, așa cum omul cu mâinile împreunate a rugăciune era emblema Evului Mediu, iar imaginea caracteristică a omului de astăzi este în fața calculatorului. De aici, și nevoia de a continua și a intensifica programul de computerizare a școlilor, oricât de mici sau periferice ar fi ele, aparent neînsemnate.

Suntem printre puținele țări din lume care asigurăm educatoarelor și învățătorilor de pe primele trepte ale învățământului doar o pregătire medie, liceală. Această categorie profesională, pe drept cuvânt apostolică merită un statut științific, social, psihologic și financiar mai bun. În limba greacă, de unde provine termenul, adjectivul substantivizat "apostolos" însemna "trimis departe", adică, delegat, deputat, prin extensiune, orice expediție sau misiune. Primii apostoli, desigur că sunt trimiși ai lui Dumnezeu, dar cei de astăzi sunt trimișii intereselor poporului, ai națiunii.

Azi, desigur că cei mai mulți navighează pe internet și nu mai umblă pe jos, deși sunt încă multe cadre didactice, mai ales de la țară, care fac naveta cu ce pot.

Investitura primordială a dascălului adevărat, însă, nu o schimbă nimeni, ea este aceea ca prin misiunea de trimis dezinteresat, de apostol poate, fără să știe, este trimisul neamului, să lumineze calea copiilor ce pășesc pentru întâia oară într-o instituție de învățământ.

Pregătirea corespunzătoare a acestor misionari cade în sarcina noastră, a parlamentarilor, senatori și deputați, și, bineînțeles, a Ministerului Educației și Cercetării. Dacă răscolesc bine etimologia termenului, deputații sunt tot un fel de "apostoli", adică trimiși sau delegați în legislativ, pentru a servi interesele poporului, inclusiv ale cadrelor didactice.

Reflecțiile acestea, esențiale pentru cauza pe care o pledăm, mi-au fost sugerate de un ordin al ministrului Mihail Hărădău, din 16 noiembrie 2005, de data aceasta pe nedrept ironizat, prin care, începând cu anul școlar 2006-2007, pentru a doua oară după Revoluția din 1989, se desființeză liceele pedagogice. Mai exact, calificarea profesională: educatoare, învățători din profilul pedagogic al filierei vocaționale.

Printr-un ordin al ministrului Andrei Marga, pregătirea educatorilor și învățătorilor urma să se facă, începând cu 1999-2000, prin colegiile universitare de institutori. În lipsă de inspirație, îmi amintesc perfect, era la o conferință a rectorilor de la Oradea, ministrul Marga a acceptat, pentru a nu lăsa fără pâine cadrele didactice de la fostele licee pedagogice, înființarea unor specializări necerute de nimeni, propuse la disperare: bibliotecar școlar, documentarist, când sunt deja suficiente specializări universitare, de biblioteconomie și știința informării, instructor animator, pedagog școlar ș.a.m.d.

Din câte cunoaștem noi, și astăzi își pierd timpul la aceste specializări doar cei care nu au prins un loc mai bun în învățământul liceal. Dacă se dorește un serviciu tineretului școlar, aceste specializări, care nu mai au nevoie de o pregătire specială și nu-și găsesc un loc pe piața muncii, ar trebui desființate imediat.

Andrei Marga, dorind să facă reforma într-o singură zi, a scăpat lucrurile de sub control. Ordinul era ca nou înființatele colegii universitare de institutori să funcționeze numai acolo unde sunt specializări psihologice și științele educației acreditate. Colegiile, aducătoare de bani, s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie, au devenit o fabrică de diplome, pe alocurea, în instituții pirat, fără acoperire științifică, didactică și metodică. Câteva dintre ele, la o intervenție a noastră, au fost desființate prin hotărâre de Guvern.

Pregătirea meseriei de bază a națiunii, ce tragedie, a fost compromisă! Și ministrul învățământului, în lipsa unei soluții mai europene, altul de după Marga, Ecaterina Andronescu, a fost obligată să reînființeze liceele pedagogice. Ca o soluție momentană, reparatorie, recunosc, am fost și noi de acord cu dumneaei.

Intervenim azi cu recomandarea expresă ca noul ministru să nu mai repete greșelile trecutului. Pregătirea profesorilor din învățământul primar și preșcolar în universități este inevitabilă. Nu neapărat fiindcă ne cere compatibilizarea cu piața europeană a profesiilor, dar primii dascăli ai națiunii, educatoarele și învățătorii, așa cum am mai spus, merită un statut didactic, social și financiar mai bun.

Azi funcționează nejustificat două trasee paralele și inegale de formare a cadrelor didactice pentru învățământul primar și preșcolar: liceele pedagogice și colegiile universitare de institutori. În condițiile când ambele au fost desființate, atât liceele pedagogice, cât și colegiile universitare de institutori, și se înlocuiesc cu o specializare nouă, de licență, pedagogia învățământului primar și preșcolar, cu o durată de 3 ani și 180 de credite, ca orice specializare universitară, se impune o mai bună și riguroasă organizare a noii forme de învățământ.

Pledează în favoarea ei argumente imbatabile: o mai bună pregătire științifică și metodică de nivel superior, lichidarea inegalitatății de statut și salarială între cadrele didactice din învățământul preuniversitar...

 
 

Doamna Daniela Popa:

Pregătiți-vă să încheiați, domnule deputat!

 
 

Domnul Paul Magheru:

Mai am încă două fraze.

...condiționarea accesului la cariera didactică și, în continuare, mi-am permis și alte sugestii, pe care le pun într-o formă scrisă, care să vină în întâmpinarea formării solide, corecte, încă o dată, a acestor apostoli, pe bună dreptate, pot să-i numesc și i-au numit și alții, înaintea mea, ai neamului, ai țării, care sunt cadre didactice de la învățământul preșcolar și primar.

Vă mulțumesc și toate celelalte, vă spuneam, le voi depune, cu cele mai bune intenții, reieșite din experiența mea didactică și parlamentară, la dispoziția ministrului de astăzi al educației și cercetării. Vă mulțumesc.

Partea finală a intervenției consemnate conform materialului depus la secretariatul de ședință:

Pledează în favoarea ei argumente imbatabile: o mai bună pregătire științifică și metodică, de nivel superior; lichidarea inegalității de statut și salarială între cadrele didactice din învățământul preuniversitar; condiționarea accesului la cariera didactică în Uniunea Europeană de absolvirea unei forme de învățământ superior; maturitatea psihologică a studenților, inclusiv preachizițiile cognitiv-comportamentale, dobândite în perioada studiilor liceale etc.

Pentru un debut mai fericit și sigur al noii forme de învățământ, pedagogia învățământului primar și preșcolar, ne permitem câteva sugestii izvorâte din experiența noastră didactică și parlamentară:

  • ministrul educației și cercetării trebuie să emită un ordin prin care, începând din anul școlar 2006-2007, să aibă dreptul să organizeze această specializare numai instituțiile de învățământ superior care au specializarea de psihologie și științele educației acreditate;
  • tot până la toamnă să se elaboreze un plan de învățământ național și o programă școlară unică, obligatorie pentru toate instituțiile care organizează această specializare. Indiferent că este din Oradea sau Galați, dascălul trebuie să aibă aceeași pregătire metodico-științifică unică, națională;
  • pregătirea viitorilor profesori pentru învățământul primar și preșcolar să fie încredințată exclusiv Facultăților de psihologie și Științele Educației (indiferent de forma internă de organizare pe catedre sau departamente), singurele care dispun de resursele umane, metodico-științifice și materiale corespunzătoare.

Profesionalizarea carierei didactice ar urma să se facă prin două structuri: catedre sau departamente de pedagogia învățământului primar și preșcolar din cadrul Facultăților de Psihologie și Științele Educației (conform autonomiei organizatorice a universităților sunt posibile și alte structurări) și Departamentele de pregătire și perfecționare a personalului didactic (DPPPD). Misiunea celor două organisme este diferită și trebuie delimitată, altfel nu și-ar justifica existența. DPPPD-urile au fost create, după modelul interbelic, pentru formarea inițială strict în domeniul psiho-pedagogic și metodic, menită să asigure accesul la catedră al licențiaților, indiferent de specializarea dobândită (filolog, traducător, translator, bibliotecar, inginer, medic, economist etc.). Studentul debutant, la cerere, poate parcurge două programe de formare inițială, de specialitate și psiho-pedagogică. Dacă are modulul psiho-pedagogic de 30 de credite poate să lucreze în învățământ. Definitivarea în învățământ mai este condiționată de încă 30 de credite dobândite prin masterat didactic.

Formarea inițială a profesorilor pentru învățământul primar și preșcolar are inevitabil modulul psiho-pedagogic și metodic inclus. Ea este o specializare ca oricare alta, într-o carieră didactică precisă, delimitată profesional de modulul psiho-pedagogic parcurs de cei care doresc să fie profesori în învățământul gimnazial, liceal sau universitar. Această pregătire psiho-pedagogică inițială, restrânsă doar la modulul psiho-pedagogic, este asigurată de DPPPD sau viitoarele masterate didactice conform Legii 288/2005.

Sperăm ca intervenția noastră să contribuie la modernizarea și europenizarea meseriei apostolice a unei națiuni, profesor pentru învățământul primar și preșcolar.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și noi vă mulțumim pentru declarația dumneavoastră politică. Atâta, că în regulament sunt dedicate numai 3 minute pentru asemenea intervenții.

 
Andrian-Sirojea Mihei - intervenție cu tema S.O.S. - Televiziunea M.T.C. Constanța!;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Adrian Mihei. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

"S.O.S.-Televiziunea M.T.C. Constanța!"

Stimați colegi,

În decursul anului trecut, am tras un semnal de alarmă cu privire la situația angajaților Societății M.T.C. Constanța, cunoscuta televiziune de la malul mării. Acest semnal de alarmă exprimă durerea și nevoile pe care angajații acestei companii de stat le trăiesc de la începutul anului 2005, acutizând, totodată, criza de la sfârșitul anului 2005 și începutul lui 2006. Răspunsurile primite de la Ministerul Transporturilor, deținătorul Companiei M.T.C., au fost neelocvente, soluțiile propuse fiind nereale sau inaplicabile.

Stimați colegi,

Voi da citire câtorva fragmente din Scrisorea deschisă către Președintele României, transmisă de angajații M.T.C. ieri, 6 februarie 2006.:

"Stimate Domnule Președinte,

Colectivul de redactori și tehnicieni ai Televiziunii M.T.C. din Constanța vă cere ajutorul și vă prezintă situația critică în care se află această instituție. La începutul lunii februarie a anului 2006, restanțele financiare către angajați sunt foarte mari, iar societatea a acumulat datorii către bugetul de stat, furnizori și angajați de aproximativ 5 miliarde de lei.

Cei care am rămas să lucrăm în continuare aici am primit în urmă cu două săptămâni avansul pentru luna august a anului 2005. Din păcate, în afara lipsurilor financiare, ne-am izbit periodic de lipsa soluțiilor viabile venite din partea Ministerului Transporturilor, cel care este, de altfel, unicul acționar al Televiziunii M.T.C. După multe promisiuni și încercări nereușite, ne aflăm din nou în impas.

Deși știm că numele ei a fost pătat de scandaluri politice și financaire, noi, cei 14 angajați care am mai rămas să muncim, nu vrem decât să aflăm un singur răspuns: care este viitorul nostru?

Într-o țară care se vrea integrată în Uniunea Europeană în 2007, este strigător la cer ca salariații unei televiziuni în care acționar majoritar este statul să muncească fără a fi plătiți cu lunile, în acest fel încălcându-se flagrant drepturile omului și cele constituționale.

Noi am agrea, în acest moment, orice soluție, inclusiv cea a vânzării televiziunii, pentru a avea siguranța recuperării banilor munciți și a continuității activității noastre.

Oamenii au ajuns acum la capătul răbdării, pentru că la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2005 au primit asigurări din partea domnului secretar de stat Galiatatos că până în sărbători își vor recupera banii.

Din păcate, situația rămâne la fel. Practic, din acestă lună nu mai există bani pentru ca angajații să mai poată primi ceva din restanțele salariale. Televiziunea M.T.C., considerată cândva televiziunea marinarilor, moare încet, dar sigur... precum și flota...".

Astfel încheie această scrisoare un colectiv care, într-un an de zile, de la 45 de angajați, a ajuns la 14, număr impropriu pentru ca o televiziune, fie ea și locală, să-și dezvolte activitatea, angajați care așteaptă o soluție, fie reînceperea finanțării, fie privatizarea.

Stimați colegi,

Chiar dacă acest caz ar fi fost unul singular de pe tot teritoriul României și tot aș fi mâhnit și revoltat! Sper ca măcar după un an de tergiversări, angajații statului, cetățeni ai României, să primească o soluție reală, demnă de anul 2006, premergător integrării în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ovidiu Victor Ganț - intervenție având ca subiect Sibiu - capitală culturală europeană 2007;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ovidiu Ganț. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

"Sibiu - capitală culturală europeană 2007"

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor colegi,

Recent, în Comisia de cultură a Parlamentului European s-a discutat pe marginea unui document al Comisiei Europene privitor la modul în care pe viitor se va decide Proiectul "Capitale culturale ale Europei".

Acest document conține și o succesiune în care țările membre vor organiza acest eveniment, începând cu 2009, în tandem: un membru vechi împreună cu unul nou. Prima pereche este Austria și Lituania (orașele Linz și Vilnius).

După ce această succesiune a fost stabilită, s-a pus problema României și Bulgariei, adică, undeva, prin 2019! Am avut șansa extraordinară ca Luxemburgul să propună acest parteneriat Sibiului pentru 2007, Bulgaria rămânând pentru 2019.

Practic, Sibiul este primul oraș, iar România prima țară est-europeană care se bucură de acest privilegiu. Suntem deschizătorii de drum și deci ne revine o responsabilitate enormă. Când spun aceasta, mă refer atât la sibieni, administrația municipiului, cât și la România, în ansamblu.

Proiectul trebuie să fie o reușită, pentru a arăta Uniunii Europene că noul membru, România, știe să gestioneze proiecte europene la fel de bine ca și ceilalți membri, evidențiindu-se prin cultura proprie, de care trebuie să fim mîndri.

Un astfel de succes necesită un efort național. Mulțumim deci tuturor acelora care, până în prezent, au avut o contribuție concretă la Proiectul "Sibiu - Capitală culturală europeană 2007": Parlamentul României, Guvernul României, organizații neguvernamentale, parteneri externi, ambasade ale unor țări membre ale Uniunii Europene, rugându-i totodată să-și intensifice eforturile de susținere.

Totodată, este de datoria noastră să găsim noi parteneri în realizarea proiectului. Avem nevoie de o campanie profesionistă de promovare externă, la care mă voi asocia, în calitate de deputat de Sibiu și de observator la Parlamentul European, pe întreg parcursul anului 2006.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Reforma în agricultură își flutură neputința;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Emil Radu Moldovan. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de astăzi este institulată "Reforma în agricultură își flutură neputința"

Marea reformă din agricultură s-a dovedit a fi o cacealma, iar perspectiva pentru anul 2006 e tot mai sumbră pentru țăranul român. În condițiile în care 40% din populația României trăiește din agricultură, vă cer să fiți mai responsabil, domnule ministru, și mai atent la nevoile reale cu care se confruntă acest sector.

Modernizarea propusă de dumneavoastră ascunde prea multă ineficiență și e în joc supraviețuirea a milioane de români, care au nevoie de fapte, nu de povești nemuritoare despre proiecte irealizabile. Ați mers din greșeală în greșeală și continuați să ne uimiți cu noi măsuri dezastruoase. Ajutorul promis sectorului agricol s-a materializat, în 2005, prin înjumătățirea subvențiilor, iar pentru 2006, ca și noutate, vă grăbiți să anulați subvențiile la grâu, porumb, floarea soarelui, soia și furaje, foarte importante, tocmai pentru agricultorii din Transilvania. E normală reacția de neîncredere cu care sunteți întâmpinat de țăranul român, din moment ce v-ați demostrat atât de clar neeficiența în reformarea sistemului.

Ați criticat vehement politica dusă de PSD în domeniul agriculturii, dar, odată ajuns ministru, nu ați adus nici o îmbunătățire concretă, iar lipsa rezultatelor e o dovadă în acest sens. Sub conducerea dumneavoastră, prețul pentru grâu a scăzut de la 5.000 la 2.000 de lei vechi/kg, iar importurile au sufocat producția internă.

Ideea pentru implementarea unui sistem de subvenții pe cap de animal e o altă greșeală, pe care sunteți nerăbdător să o aplicați. Consecința va fi descurajarea performanței și a calității.

În loc să luptați pentru a ajuta dezvoltarea agriculturii, nu faceți decât să loviți și să limitați țăranul român. Poate ne explicați de ce nu se mai cresc animale în țară, de ce importurile au sufocat producția internă? Fără subvenții serioase, discutăm povești despre ferme moderne și capacități de procesare.

Când țăranul va fi încurajat să producă, când va avea piață, când va ști care va fi prețul recoltei viitoare, informație în baza căreia va putea să acceseze o sursă de finanțare bancară și să-și aleagă tipul de cultură profitabilă, atunci vom putea spune că în România, țară cu aspirații de integrare europeană, se face cu adevărat agricultură.

Până atunci, vă invit, domnule ministru, să vă puneți pe treabă și să lăsați ca faptele să treacă înaintea promisiunilor. Sunt convins că știți povestea cu butoiul gol care face tărăboi..., doar pentru că e gol. Din păcate, o asociez mereu cu dumneavoastră.

Mulțumesc.

 
Ioan Ghișe - referire la starea de curățenie a Drumului Național 1, segmentul Ploiești-București;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Ioan Ghișe. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Stimate doamne și stimați domni miniștri,

În declarația politică vreau să subliniez un aspect nu tocmai fericit, pe care îl întâlnim zilnic, pe drumurile naționale. În mod particular, mă voi referi la starea de curățenie a Drumului Național numerotat cu numărul 1, segmentul Ploiești-București.

În fiecare zi, zeci de mii de oameni care trec pe acest drum pot constata, cu amărăciune, starea de murdărie, atât pe partea stângă, cât și pe partea dreaptă a drumului, indiferent de sensul în care parcurgi acest traseu. Mai mult, în zilele de sfârșit de săptămână și în mod special în ziua de luni a noii săptămâni, parcările care se află alături de acest drum sunt adevărate rampe de deșeuri, mai mult sau mai puțin menajere.

Această stare de lucruri, cu tristețe, o observăm de mult timp și vedem că nu se îmbunătățește nimic, în ceea ce privește intervenția autorităților responsabile.

Cât timp acest drum internațional este și el parte din imaginea României și cât timp nu se face nimic, cred că este de datoria noastră să atragem atenția și să cerem de aici, de la tribuna Parlamentului, atât ministrului transporturilor, cât și directorului general al Companiei Naționale pentru Autostrăzi și Drumuri Naționale, să ne spună în cel mai scurt timp ce vor face pentru ca această rușine națională, care este murdăria de pe DN1, pe lângă drum și în parcări, să dispară?

Față de declarația mea politică, am să rog ca domnul ministru al transporturilor și, respectiv, directorul general al Companiei Naționale de Drumuri, să prezinte o informare scrisă în fața Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Angela Buciu - aducerea în atenție a două subiecte: Fundația Gojdu și retrocedarea a circa 800.000 ha de păduri;

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul deputat Ștefan Baban. Nu este în sală.

Domnul deputat Cristian Stănescu? Nu este în sală.

Domnul deputat Ioan Aurel Rus? De asemenea, nu este în sală.

Domnul deputat Dragoș Dimitriu? Nu este prezent.

Doamna deputat Angela Buciu. Aveți cuvântul, doamnă deputat.

 

Doamna Angela Buciu:

Doamnă președinte,

Onorată asistență,

Măsurile luate în ultimele luni ale anului 2005 de Guvernul Tăriceanu au bulversat opinia publică și cercurile intelectuale din Transilvania.

Prima mișcare scandaloasă a fost reînființarea Fundației Gojdu ca "entitate de drept public româno-maghiar" (Formula AS, ianuarie, 2006).

În realitate, Fundația Gojdu, cea legitimă, este o organizație românească privată, înființată conform testamentului aromânului Emanoil Gojdu, după 1870, de mitropolitul Andrei Șaguna ca legatar testamentar. A fost reînființată de doi preoți din Sibiu în 1990, sub arhipăstorirea mitropolitului Antonie Plămădeală.

Fundația deține, la Budapesta, bunuri (în principal clădiri) de cca 1 miliard euro, confiscate de statul comunist maghiar și niciodată retrocedate românilor.

Prin noua formulă agreată de Guvernul de la București, românii ies păcăliți, deoarece Guvernul lor tranzacționează ceva ce n-a deținut niciodată, cedând bunurile respective Guvernului ungar, încălcându-se acordurile bilaterale și reglementările internaționale, Guvernul maghiar a vândut deja, în 2004, unei companii israeliene, bunurile lăsate de Emanoil Gojdu.

Pentru fundația care acorda burse elevilor și studenților români și maghiari merituoși, Guvernul român trebuie să cotizeze bani de la buget, deși bunurile lui Gojdu de la Budapesta produc și astăzi venituri importante părții ungare. O afacere jalnică!

A doua aventură în curs de desfășurare, fără precedent în istoria Europei moderne: retrocedarea a cca 800.000 ha de păduri (așa numitele composesorate), păduri care n-au fost niciodată în proprietatea etnicilor maghiari din România. Sute de ani, Curtea de la Viena și, mai târziu, Curtea de la Budapesta au dat munți întregi în folosința secuilor. Pe aceste composesorate, vine, în 2005, Guvernul Tăriceanu și îi transformă în proprietari.

Tot în curs de desfășurare, Guvernul se află pe punctul de a restitui complet centrele istorice ale orașelor din Transilvania: Cluj, Arad, Oradea, Brașov, Timișoara, Târgu Mureș, Baia Mare etc. După calculele experților imobiliari, ar depăși 15 miliarde euro. Aceste proprietăți au fost revendicate de culte religioase și organizați maghiare care, ca și în cazul pădurilor, nu le-au avut niciodată în proprietate.

De reținut: nu este vorba de bisericile ca atare, ci de licee, spitale, internate, hoteluri, muzee, palate, sedii administrative ș.a., cu destinație laică, construite de coroana maghiară și austriacă din bani publici, adică și din munca și dările iobagilor și grănicerilor români din Ardeal care, din 1437 până în 1918, au fost considerați "populația tolerată", deși au fost majoritari în Transilvania.

Vine, așadar, Guvernul Tăriceanu și, fără a ține seama de regimul juridic real al imobilelor respective, face cadou cultelor maghiare, în mod anticonstituțional, o parte din sudoarea românilor asupriți de-a lungul secolelor.

Această retrocedare este, de fapt, o împroprietărire și se neagă actul Marii Uniri de la 1918, pentru că, la acea dată, România, ca stat succesor, a devenit proprietar al tuturor bunurilor care au aparținut statului ungar.

Solicit președinției să se sesizeze. Cred că ne găsim în fața unui act de trădare a interesului național și de dezmembrare a statului român.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Cornelia Ardelean - comentariu pe marginea poziției exprimate de senatorul Gyorgy Frunda la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean. Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Poziția exprimată de senatorul UDMR, Gyorgy Frunda, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este, cel puțin, curioasă dacă ne raportăm la faptul că domnia sa a fost de două ori consecutiv candidatul uniunii la Președinția României. Altfel spus, unul dintre cei mai eleganți și inteligenți politicieni români, care a vurt chiar să conducă România, cu români și unguri împreună, spre o Europă Unită, a ajuns, acum, să recomande la APCE eliminarea sintagmei de "stat național" din Constituția României. Asistăm la o atitudine greu de înțeles din partea senatorului UDMR care, însă, nu se putea dezice nici într-un fel de poziția oficială a partidului din care face parte, în ciuda participării Uniunii la actuala Coaliție de guvernământ. Fără a-i căuta circumstanțe atenuante colegului parlamentar, nu pot să nu mă întreb care ar fi fost opinia sa dacă ar fi fost ales președinte al tuturor românilor. Cum ar fi interacționat ideea sa de eliminare a Statului național din constituție cu opțiunile evident românești ale populației majoritare.

Candidatul UDMR la Președinția României din 1996 și 2000 afirma că printre problemele pe care își propune să le rezolve se află retrocedarea bunurilor bisericești, înființarea unei universități maghiare și oprirea exodului tinerilor către Occident. Nici un cuvânt despre autonomia teritorială și culturală, nici un cuvințel despre modificarea Constituției.

Pe de altă parte, este cât se poate de clar că nici Gyorgy Frunda și nici un alt maghiar nu ar fi putut ajunge niciodată președinte al României. Această realitate nu este, însă, îndeajuns de suficientă pentru a ne face să uităm că senatorul UDMR a fost votat de un număr destul de mare de alegători neaoși români. De aici, însă, până la a reprezenta România la instituțiile europene de talia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu mesaje discreționare și antinaționale este un drum lung și de neînțeles.

Considerăm că orice fel de recomandări ar avea colegul nostru de Coaliție, nu numai pe tema minorităților naționale, acestea trebui să țină seama, în primul rând, de exprimarea unor puncte de vedere ale României și ale interesului nostru național, nu alte interese. Gyorgy Frunda este președintele delegației Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și el trebuie să-și asume și să-și înțeleagă această calitate, nu să intenționeze mișcări subversive pentru schimbări constituționale de neacceptat. În caz contrar, vom vota pentru retragerea urgentă a acestei funcții senatorului UDMR, pentru că, în acest moment, România nu își permite să piardă teren în ceea ce privește greu cuceritul statut de țară-model în ceea ce privește conviețuirea dintre minoritățile naționale.

Vă mulțumesc.

 
Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Țara nu se conduce după legi, ci prin telefonul portocaliu;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Miron Ignat. Nu este prezent în sală.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Viorel Pupeză. Aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, doamna președinte!

Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația mea politică se intitulează "Țara nu se conduce după legi, ci prin telefonul portocaliu"

Într-o țară unde funcționează mecanismele statutului de drept, scandalul telefoanelor "informative" ne dă mult de gândit. În mod normal, după tot circul de la București, politicienii Puterii ar trebui să fie mai atenți cu telefoanele.

După aproape un an de minciună, tot portocalie, românii au asistat la un scandal pe care n-ar fi vrut să-l vadă. Linia telefonică Tăriceanu-Băsescu-Botoș a deconspirat un prim ministru și grupurile de interese și un președinte care a recunoscut, cu seninătate, că a mințit o țară. Fără dubii, este vorba de imixtiunea politicului în justiție. Câte alte asemenea telefoane - imbold pentru bunul mers al justiției a mai dat premierul Tăriceanu și oare numai el aplică această metodă? Această practică denotă un dispreț total față de promisiunile electorale.

Toate aceste demersuri neortodoxe sunt transpuse și la nivelul județului Bistrița-Năsăud, pentru că este la modă la București. Înainte de promovarea celor două hotărâri de Guvern din decembrie, privind rectificarea de buget, este vorba de Hotărârea de Guvern 1600 și 1673, prin același telefon portocaliu, un deputat a strâns, în mod discreționar, de la primarii care-i sunt colegi în Partidul Democrat cereri pentru alocarea de fonduri de la buget, le-a centralizat și le-a trimis pachet pe masa de lucru a Guvernului. Este strigător la cer acest "blat" cu democrația și cu legile care trebuie să guverneze o țară ce vrea în Uniunea Europeană.

Am asistat și la ședința de buget a Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, derulată după aceeași schemă a "Alianței Departe de Adevăr". Propunem, dezbatem, ne opunem, prin telefon, ne conformăm cu disciplina de partid, ca să nu-i spunem dictatură, și votăm!

Partea finală a declarației consemnate conform materialului depus de către deputat la secretariatul de ședință:

Electoratul și-a tot imaginat că actuala Putere se gândește să construiască ceva. Când aprobi bugetul trebuie să vizeze proiecții de dezvoltare pe termen scurt, mediu și lung, cofinanțări de programe europene, lucrări de infrastructură pentru atragerea de investitori. Când colo, bugetul s-a făcut prin telefon, la fel cum s-au împărțit banii și prin cele două hotărâri de Guvern.

În fața a patru parlamentari și a peste 20 de primari de toate coloraturile politice, un consilier județean democrat a fost nevoit să recunoască, după ce a răspuns la telefon, că a fost contactat de Ioan Oltean pentru a vota împotriva intereselor orașului pe care îl reprezintă. Ce dovadă mai trebuie că nu există principii, legi și "filosofii" în construcția bugetară, ci doar interese politice transmise mai noi prin telefon.

Parlamentarii Alianței Departe de Adevăr din județul Bistrița-Năsăud cred că bugetul național este averea lor. Gestionează banii publici ca propria feudă, distribuindu-i spre cumetri și nepoți pentru a-și crea influență politică. Consilierii lor de la cabinetele parlamentare sunt pe posturi miniștri în județ, solicitând, în mod imperativ, primarilor propuneri pentru bugetele locale, liste cu obiective ce urmează a fi finanțate la presiunea politică a diverșilor "capi" din fruntea actualului Guvern.

Tot prin telefoane portocalii, doi consilieri din structura Consiliului Județean, membri ai Partidului Social Democrat au devenit, peste noapte, independenți. Ei au fost primii care au părăsit social-democrația și acum sunt umiliți de actuala Putere. Același algoritm de șantaj pe banii publici sau amenințări cu controale este folosit și pentru atragerea primarilor PSD. Astfel, nu ne mai miră că liderul organizației județene PNL convoacă primarii PSD la cârciumă, iar pentru un bob de linte și promisiuni deșarte încearcă să-i facă membri ai partidelor pe care le reprezintă.

"Alianța Departe de Adevăr" nu înțelege că guvernarea nu se face prin rotocoalele de fum ale indienilor, gorniștii secolului XIX, sunetele de tobă din jungla africană, scrisori trimise prin porumbei voiajori. Nici măcar prin telefon, fie el portocaliu. Apropo, oare liderii "Alianței Departe de Adevăr" de la nivel național sau județean știu că portocaliul poate fi și semn al geloziei distructive?

Vă mulțumesc.

 
Mircea Ciopraga - declarație politică cu tema Relația dintre autorități și grupurile de interese;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareș Mănescu a sosit în sală? Nu. Domnul deputat Tiberiu Bărbulețiu nu este în sală, domnul deputat Relu Fenechiu nu este în sală, domnul deputat Ovidiu Silaghi nu este în sală, domnul deputat Mircea Pușcă nu este în sală, domnul deputat Mircea Ciopraga.

Aveți cuvânt, domnule deputat.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Relația dintre autorități și grupurile de interese"

Stimați colegi,

Cu privire la dezbaterea recentă care s-a declanșat în jurul problemelor legate de o eventuală subjugare a statului român de către grupurile de interese, aș remarca următoarele.

Sintagma "grupuri de interese" a fost utilizată în sens exclusiv negativ, neglijându-se cadrul legislativ intern care autorizează activitatea, în anumite condiții, a grupurilor de interes economic. Este vorba de Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice.

În consecință, grupurile de interese au fost supuse unor discreditări generale, care au indus percepția că existența în sine a unor grupuri de interese este un fapt ilegitim; precizarea adusă mai târziu în declarațiile politice cum că ar fi vizate numai grupurile de interes nelegitime, precum și etichetarea acestora cu sintagma "de tip mafiot", a survenit tardiv, după ce noțiunea de grup de interes a fost deja compromisă.

În acest sens, cred că s-ar fi impus mai multă prudență în mesajele publice, în condițiile în care existența unor organizații sau grupuri profesionale interesate de influența favorabilă a deciziilor autorităților este extrem de nepopulară, gradul de corupție fiind încă ridicat, iar șansele ca aceste organizații sau grupuri să nu fie asociate corupției sunt nule.

În același timp, nu se poate trece cu vederea faptul că mediul de afaceri din România s-a maturizat și că, în mod inevitabil, grupurile sale de interese au și vor avea nevoie de serviciile unei activități legale de lobby.

Această activitate, cât și percepția corectă asupra ei, este însă grav afectată de faptul că legislația românească în domeniu este lacunară, nu include reglementări care sa asigure suficienta transparență, posibilități și limite clare ale activității grupurilor de interese.

Situația recentă, mai ales, a făcut clar ca în lipsa unei legislații în domeniu complete, delimitarea între caracterul legal sau ilegal a unor grupuri de interese economice este greu de făcut și interpretabilă. De aici și posibilitatea utilizării in mod arbitrar, uneori și în interes populist, a sintagmei "grupuri de interese".

În România, lobby-ul a fost folosit in special de investitorii străini, puși în situația de a lucra cu instituții imature, de a suporta rigorile unor legi pe care nu le înțelegeau și care se mai și schimbau continuu. În ultima vreme însă, lobby-ul a fost practicat și de companiile autohtone. Cererea în domeniu este în creștere, mai ales că aderarea presează mediul privat să găsească noi punți de legătura cu factorii de decizie politică atât din București, cât și din Bruxelles.

În cursul acestui an, pe măsură ce se apropie momentul integrării, este foarte probabil ca noțiunile de lobby și grupuri de interese să se mențină în prim-plan, prilej cu care atenția va trebui concentrată nu doar pe marcarea diferenței dintre lobby și trafic de influență, ci și pe consacrarea acestuia ca instrument de comunicare.

Este evident că un cadru deschis și organizat al colaborării dintre instituțiile Statului și diferitele grupuri de interese economice reduce gradul de utilizare al mijloacelor corupte, în favoarea mijloacele legale de persuasiune față de autorități.

Experiența activității de lobby din țările occidentale este deja o dovadă că autorizarea funcționării acestui domeniu prezintă mai multe avantaje decât interzicerea sau nereglementarea lui.

În Parlamentul European, spre exemplu, există un număr de aproximativ 4.500 de grupuri de interese, înregistrate. Cele mai organizate și mai influente sunt marile grupuri din industrie: industria chimică, industria cimentului, industria de automobile, dar și ONG-uri precum GREEN PEACE, Biroul European al Uniunii Consumatorilor ș.a.

Grupurile de interese acreditate la Parlamentul European au acces permanent, pot să asiste la întrunirile comisiilor, pot merge la europarlamentari, pot să se întâlnească cu aceștia, chiar și în condițiile unei invitații la un prânz.

Important este că acestor grupuri de presiune, la fel ca și demnitarilor europeni, le este impus un cod de conduită pe baza căruia trebuie să-și indice sursele de finanțare pentru a se putea înregistra, trebuie să accepte să nu divulge anumite informații și nici să deranjeze lucrările în comisie.

Ca o concluzie, România trebuie să-și asume existența grupurilor de interese legitime ca pe un fapt firesc într-o economie de piață, dar să ia măsurile necesare care să asigure controlul asupra acestui domeniu de activitate, cât și transparența lui.

Actualul executiv s-a sesizat deja în acest sens, și am convingerea că proiectul de act normativ pe care îl pregătește cu privire la regimul activităților de lobby elimină problemele existente.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Dragoș Petre Dumitriu - declarație politică având titlul Teo Peter, pe cărțile de vizită ale diplomaților americani;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Dragoș Dumitriu.

 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se numește "Teo Peter, pe cărțile de vizită ale diplomaților americani"

Populația României s-a simțit crunt jignită și nedreptățită de decizia unui tribunal american în legătură cu uciderea, în centrul Bucureștiului, a celebrului muzician român, Teo Peter. Mai mult, refuzul oficialităților SUA de a oferi o altă posibilitate de responsabilizare penală a ucigașului, precum și rezumarea oricăror reparații la aspecte materiale, financiare, i-a făcut pe mulți lideri de opinie să exclame: "suntem reduși la stadiul de colonie".

Ca și cum jignirea nu ar fi fost suficientă, unele oficialități americane au comentat, într-o supremă bătaie de joc, că nici aceste reparații financiare nu ar fi legale, ci reprezintă, de fapt, un gest de bunăvoință, de îngăduință care, de fapt, depășește cadrul legal american! Cu alte cuvinte, colonia de aborigeni de la malul Mării Negre nu înțelege că un soldat american poate omorî pe oricine, oriunde, fără să pățească nimic.

În acest context, consider că este obligația mea, ca parlamentar ales al României, să încerc a obține măcar o reparație morală, atât pentru familia artistului, cât și pentru demnitatea națiunii noastre. Ca atare, solicit Consiliului General al Municipiului București, primarului general al capitalei și ministrului administrației și internelor, emiterea de urgență a unei hotărâri de modificare a numelui străzii pe care se află Ambasada Statelor Unite la București, Tudor Arghezi, cu acela de Teo Peter. De altfel, cred că numele marelui poet și ziarist Tudor Arghezi ar putea fi utilizat pentru o stradă mai importantă și care să nu găzduiască reprezentanța unei țări care înțelege atât de puțin românii.

Consider că numirea străzii pe care se află Ambasada SUA "Teo Peter" nu este o acțiune cu caracter vindicativ, ci este o modalitate civilizată, elegantă, prin care arătăm lumii întregi că România și spiritul său milenar nu pot fi cumpărate cu despăgubiri financiare, fie ele cu sau "fără bază legală".

Vă mulțumesc.

 
Monalisa Găleteanu - declarație-întrebare: Cine are nevoie de o lege a calității în educație?;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Monalisa Găleteanu.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul sub forma unei întrebări retorice: "Cine are nevoie de o lege a calității în educație?"

Conținutul proiectului de lege are un limbaj academic, elegant, dar cu sintagme teoretice fără acoperire în practică și care nu pornesc de la realitățile învățământului actual din țara noastră, în consecință fără aplicabilitate sistemului de învățământ românesc: ar produce numai haos și dezordine în sistemul de învățământ dacă s-ar aplica în forma actuală.

Calitatea în învățământ este absolut necesară, dar un sondaj în rândul cadrelor didactice referitor la conținutul acestei legi și la ceea ce urmează să se producă la nivelul unităților de învățământ conduce la trista concluzie că, din păcate, nu s-a înțeles nimic sau, mai grav, s-au format percepții deformate care vor avea ca efect haosul sau, în cel mai bun caz, constituirea a încă unei comisii înscrise într-un dosar, la nivelul fiecărei unități de învățământ.

Este foarte adevărat că reforma în sistemul nostru de învățământ este necesară, dar nu trebuie făcută numai de dragul reformei și al schimbării cu orice preț, împrumutând modele din alte state care nu au nimic în comun cu realitățile școlii românești, cu atât mai mult cu cât în țările Uniunii Europene nu există o lege a calității cu un conținut similar.

De ce calitatea în învățământ trebuie neapărat încorsetată într-o lege, mai ales una impusă cu forța? Legi de aplicare a calității nu există în țările europene, există numai recomandări pentru armonizarea a ceea ce înseamnă calitate, din necesitatea creării spațiului unic european al învățământului și al cercetării științifice (pot fi proiectate principii, metodologii cu aplicabilități punctuale, concrete, autorii acestora fiind în principal cadre didactice cu experiență, care lucrează efectiv cu elevii/studenții și în mai mică măsură teoreticieni și pedagogi de seamă, care nu cunosc însă realitatea din sistem).

De ce o lege a calității trebuie aprobată prin ordonanță de urgență? De ce atâta grabă? Cui folosește? Cine plătește prețul eșecului? În aceste zile, multe școli din țară nu au combustibil pentru a încălzi sălile de clasă și elevii tremură de frig. În alte școli se manifestă forme de violență în rândul elevilor iar profesorii sunt, în continuare, umiliți cu salarii aflate sub demnitatea oricărui coleg de-al lor din Europa.

Acestea sunt problemele reale ale învățământului românesc în anul de preaderare la Uniunea Europeană!

De ce instituții care funcționează bine, precum Consiliul Național de Evaluare și Acreditare Academică, respectiv Consiliul Național de Evaluare și Acreditare a Învățământului Preuniversitar, și care au acumulat multă experiență și competență în domeniu, care au dovedit că și fără o lege a calității pot promova calitatea în activitatea lor (au ridicat multe autorizații de funcționare unităților ce nu îndeplinesc standardele), trebuie desființate și înlocuite cu altele, respectiv ARACIS și ARACIP? Lăsând la o parte supradimensionarea numerică a personalului care urmează să fie angajat, ne punem întrebarea firească: de unde vor proveni fondurile pentru plata salariilor? Din ce fonduri vor fi plătite comisiile ce asigură calitatea la nivelul fiecărei unități școlare? Cu siguranță, așa cum s-a mai întâmplat și cu "alte comitete și comiții", va exista doar un dosar al calității total ineficient. Suplimentarea bugetară până la 5 % nu are drept scop plata unor salarii pentru instituții ce trebuie, conform legii, să se autofinanțeze.

Este lesne de înțeles faptul că legiferarea și instituționalizarea calității reprezintă oportunitatea de asigurare a numeroaselor posturi clientelare în urma creării unor agenții naționale de "asigurare" a calității în educație.

Sunt multe semne de întrebare, sunt multe de spus și cu siguranță promovarea acestei legi va fi un eșec alături de alte proiecte necugetate pe care le-a promovat actualul Guvern. În forma în care se prezintă actualul proiect de lege, suntem îndreptățiți să credem că aplicarea sa va avea ca efect și mai mult haos și dezordine față de situația deja existentă în sistem.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Marian Sorin Paveliu - scrisoare deschisă adresată domnului Ion Iliescu, liderul Grupului parlamentar al PSD din Senat;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Horia Toma nu a venit. Domnul deputat Gheorghe Dragomir nu este. domnul deputat Liviu Câmpanu nu este. Domnul deputat Mihai Sandu Capră nu este. Domnul deputat Sorin Paveliu.

Aveți cuvântul, domnul deputat.

 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimați colegi,

În declarația politică de astăzi voi adresa o scrisoare deschisă prin care solicit sprijinul liderului Grupului parlamentar al PSD din Senat, domnului Ion Iliescu, pentru rezolvarea unor anomalii din sistemul sanitar.

Domnule senator,

Vă supun atenției soarta a doi pacienți. Unul se bucură de o notorietate absolută, fiind fost președinte al României și actual senator PSD.

Cel de-al doilea este un pensionar oarecare, cu o pensie de trei milioane. Amândoi au avut probleme grave de sănătate, pentru care au avut nevoie, la un anumit moment dat, de o coronarografie.

Numele și situația clinică a celui dintâi a fost larg mediatizată în luna mai a anului trecut. Nu mai este nici un secret, se numește Ion Iliescu și este, evident, vorba despre dumneavoastră.

Cel de al doilea este anonim pentru mass-media și și-a căutat de sănătate în urmă cu o săptămână.

Cel dintâi a beneficiat de toată atenția cuvenită unui fost șef de stat, protector și coleg de echipă al directorului Spitalului Elias, senatorul Sorin Oprescu, și nu a trebuit să plătească nimic pentru intervenția chirurgicală efectuată la Spitalul Floreasca.

Cel de-al doilea a trebuit să se împrumute pentru a plăti la farmacia Spitalului Fundeni 2 milioane de lei pentru substanța de contrast, 100 de milioane de lei pentru mănuși, electrozi de electrocardiogramă, două feși mari, două feși mici, cinci pliculețe de comprese sterile etc., la care s-a adăugat costul medicației de 240 de mii de lei pentru medicamentele administrate pe perioada celor trei zile de spitalizare.

Desigur, nici unul nici altul nu ar fi trebuit să plătească vreun ban, amândoi fiind asigurați conform Legii sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

În pofida statutului social și politic complet diferit, nu există nici un cadru legal care să prevadă faptul că unul dintre ei ar fi trebuit să plătească materiale sanitare iar celălalt nu.

Vă solicit, pe această cale, domnule senator Ion Iliescu, în spirit de solidaritate cu pacientul anonim și cu mulți alții ca el, să vă alăturați demersului meu și să solicităm împreună ca în Legea reformei sanitare să se introducă dreptul pacientului de a se rambursa cheltuielile nejustificate făcute pe durata spitalizării pentru medicamente sau investigații la care are dreptul gratuit conform legii, să se elimine prevederea conform căreia demnitarii urmează să beneficieze de asistență medicală discriminatorie într-o unitate sanitară desemnată prin ordin al ministrului sănătății, să se returneze acestui pacient, în mod demonstrativ, cheltuielile făcute în mod nejustificat pentru materiale și medicamente.

Post scriptum. Ar fi onorant pentru dumneavoastră să faceți cunoscut ce firmă a plătit suma de aproximativ 15 mii de euro pentru materialele sanitare ce v-au fost implantate de către domnul doctor Dan Deleanu, de la Spitalul de urgnță Floreasca, și să includeți această sumă în declarația de avere la capitolul "Venituri" sau la "Sponsorizări".

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică intitulată Destul cu fumigenele!;

Ultima declarație politică din această zi, Grupul parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

"Destul cu fumigenele!"

Ca un corolar al dezastrului național actual, Președintele României ne anunță acum, în 2006, că mafia se află nu prin cazinouri, nu prin subsoluri, nu prin locuri tăinuite, ascunse de teama urmăritorilor, ci chiar pe masa Guvernului.

Noi spunem asta de mulți ani, am clamat-o în campaniile electorale strigând "Mafia sufocă România!" și "Sus patria, jos mafia!", pentru a-i trezi pe conaționali la luptă pentru justiție socială și dreptate națională.

Actualii descoperitori ai mafiei de pe masa Guvernului ne numeau extremiști și se chiverniseau, lăfăindu-se în Guvern.

Prin urmare, e cam târziu să mai vină azi cineva să ne dezvăluie noutăți de ultimă oră despre statul de tip mafiot și despre conspirația politică - presă-grupuri de interese.

Sper din tot sufletul că președintele-jucător nu înseamnă jucător de table, de manele, sau jucător cu petarde și artificii. Dacă s-a ajuns, în sfârșit, la vorba noastră, a celor de la P.R.M., care am tras semnale de alarmă pe toate canalele posibile cu privire la modul barbar în care a fost pulverizat patrimoniul public, în care au fost ruinate și înstrăinate marile obiective industriale și chiar resursele naturale ale țării, cu privire la modul sălbatic în care s-au acumulat marile averi ale unora, atunci, treceți la acțiune! Jucați, domnilor! Dar nu vă jucați! Treceți rapid la aplicarea legii! Confiscați toate averile realizate prin fraudă! Personal, cer Consiliului Economic și Social, Direcției Generale de Statistică să calculeze media mondială a profitului pe fiecare domeniu al afacerilor, pentru fiecare activitate economică și comercială. Și dacă se va constata că la noi a fost cu mult depășită rata profitului realizat de americani, japonezi, nemți, suedezi, francezi etc., atunci să le lăsăm așa-zișilor afaceriști întreprinzători și negustori cinstiți doar partea din veniturile realizate până la nivelul mediei mondiale a profitului, acceptând, prin absurd, că suntem și noi la fel de acomodați cu managementul corect și cu practicile moderne, ca și cei din țările cu democrații consolidate, cu sute de ani de continuitate și stabilitate în spate.

Dacă se va constata că genialii noștri oameni de afaceri au depășit de zeci sau de sute de ori nivelul profitului mondial în cei 16 ani de jaf național, să le lăsăm doar atât cât se putea acumula în condiții normale, comparabile cu rata mondială a profitului pe fiecare domeniu. Restul, fabuloasele sume, iraționalele averi - imobile, terenuri, limuzine, ambarcațiuni, flotile și alte bunuri - să le fie confiscate și valorificate. Din acele averi, propun constituirea fondului național pentru combaterea sărăciei și relansarea economică a țării. I-aș ruga pe evaluatori să țină cont și de cheltuielile enorme, de călătoriile în străinătate, spre cele conturi din paradisurile fiscale, de opulența traiului zilnic, de luxul exorbitant al conacelor, vilelor și castelelor în care trăiesc.

Rog, de asemenea, să se țină cont de suferințele și de umilințele la care au fost supuși cei rămași fără locuri de muncă, fără mijloace minime de subzistență, de sărăcirea galopantă, de sinuciderile și de disperarea marii mase de cetățeni, dezmoșteniți ai regimurilor mafiote post-decembriste.

Dacă e mafie la Guvern, dacă e mafie în trusturile de presă sau în Parlament, dacă e mafie în primării, în prefecturi, în consilii județene, în poliție, în parchete, în tribunale, în judecătorii, atunci nu mai e deajuns să rămânem la declarații, la fumigene, la arătări de pisică și la perfide jocuri de imagine. În lipsa acțiunilor ferme și decisive pentru reînscrierea țării pe orbita normalității, rămânând doar la stadiul de bune intenții, de vorbe, de aluzii, se lasă impresia că se urmărește, de fapt, doar panicarea momentană a clanurilor mafiote, cu scopul de a le speria și de a le determina să-și plătească obolul către noua Putere.

În același timp, marii meșteri în manipularea diversiunilor, vor să obișnuiască populația cu ideea că toți sunt la fel, toți sunt hoți, toți mint, toți fură, că nu mai există caractere și competențe capabile să înfăptuiască binele public național.

Se merge chiar mai departe cu intoxicarea. Asistăm, mai nou, la încurajarea ofensivei unor interlopi care se erijează în binefăcători ai comunităților, în reparatori ai dezastelor produse de calamități.

Statul român, slăbit, subminat și sleit de resurse și de autoritate, se dovedește neputincios în a-și proteja cetățenii, cedând locul său protector unor așa-zise inițiative private. Așa au ajuns tot mai mulți români, sărăciți și loviți de nenorociri, la mâna unor miliardari din speculă și combinații dubioase.

Dacă oamenii abandonați în fața calamităților au ajuns să cerșească mila bogătașilor economiei de junglă, atunci să le spunem să nu mai plătească taxe și impozite la stat, să plătească la mafioți, la cei deveniți binefăcători ai nației.

Dacă au ajuns interlopii să le ridice case, podețe și biserici din furt, din jaf, din speculă, din crimă organizată, vor ajunge oamenii să se închine în bisericile acelea nu la Dumnezeu, ci la icoana interlopului salvator.

Așa stând lucrurile, ce valoare mai au azi avertismenele prezidențiale ale noului agent constatator? Cine vrea să contribuie la redresarea țării, confiscă averile acumulate prin jaf, și-i redă statului român dimensiunile firești și autoritatea legală.

Aveți Puterea? Ați promis dreptate și adevăr? Ați promis că veți lupta cu corupția? Luptați, domnilor! Dar nu numai la televizor, ci și pe ogor!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Nu încheiem prima parte a ședinței noastre de astăzi, fără să vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile lor politice, și anume: din Grupul parlamentar al P.S.D., domnii deputați: Ioan Munteanu, Claudiu Pop, Titus Corlățean, Aurel Vlădoiu, Vasile Mocanu, Liviu Timar, Vasile Pușcaș, Gheorghe Chiper, Petru Andea, Vasile Soporan, Mirela Adomnicăi, Florin Iordache, Marin Diaconescu și Eugen Bejinariu; din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Claudiu Zaharia a depus declarația politică în scris; din partea Grupului parlamentar al P.D., tot în scris au depus declarațiile politice domnii deputați: Petru Movilă, Horia Văsioiu, Liviu Miroșeanu, Aurel Olărean, Daniel Buda, Anca Constantinescu, Ionela Bruchental-Pop și Valentin Iliescu; din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnii deputați: Petru Călian, Ioan Țundrea, Bogdan Ciucă și Daniela Popa.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Anca Constantinescu - declarație politică cu titlul Un parlamentar reprezintă țara ai cărei cetățeni l-au ales;

Doamna Anca Constantinescu:

"Un parlamentar reprezintă țara ai cărei cetățeni l-au ales"

Săptămâna trecută, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recomandat Consiliului de Miniștri să invite toate statele membre să promoveze recunoașterea drepturilor culturale ale minorităților în legislațiile naționale. Recomandarea a fost inițiată de senatorul Gyorgy Frunda, șeful delegației parlamentarilor români la APCE. Aparent, nimic nu pare a fi în neregulă, dacă am accepta faptul că un asemenea demers are la bază rațiunea de a invita toate celelalte state vizate de rezoluția APCE să urmeze modelul României.

Dar știm cu toții că propunerea lui Frunda devenită Recomandare la data de 26 ianuarie 2006 propune lărgirea sensului de națiune. Mai mult decât atât, Frunda declară că el nu reprezintă România la Strasbourg și președintele UDMR vine și afirmă că acesta reprezintă întâi interesele maghiarilor în România. Halal loialitate față de România! Deși cuvântul "loialitate" nu își găsește locul în această situație și cei implicați nu sunt demni de un asemenea atribut.

România nu poate fi considerată o țară căreia să i se poată da vreo lecție în privința protecției drepturilor minorităților. România este o țară care poate deveni un model în privința protejării minorităților. Sunt țări europene cu tradiție care nu acordă nici pe departe drepturi minorităților așa cum o face țara noastră.

Frunda, mesagerul minorităților naționale? Nu, deoarece el reprezintă numai minoritatea din care face parte. Pentru unii, Constituția nu este un document sfânt, indiferent de unde vin și ce etnie au?

Avem o relație interetnică armonioasă pe care dorim să o menținem, dar putem accepta orice derapaj sau sabotaj al interesului național?

Președintele Parlamentului Ungar, Szili Katalin, a solicitat urgentarea adoptării de către Parlamentul României a proiectului de Lege privind statutul minorităților naționale. E nevoie de o asemenea presiune? Noi credem că suntem pe picior de egalitate cu țara vecină.

Nu e nevoie de nici o introspecție sau analiză, dar vă invit, stimați colegi, să reflectați asupra celor declarate de vicepremierul slovac de origine maghiară, Csaky Pal : "Uniunea Europeană nu are printre criteriile de aderare o discriminare pozitivă față de minorități. Un statut pentru acestea poate fi adoptat și după integrarea în Uniune." Atunci, de unde vine graba? Din dorința unui senator care nu reprezintă România pe plan european?

Fiecare dintre noi, stimați colegi, are responsabilitatea de a reprezenta România!

  Aurel Olărean - intervenție intitulată Împotriva demagogiei unor deputați PSD în teritoriu;

Domnul Aurel Olărean:

Declarația mea politică se intitulează "Împotriva demagogiei unor deputați PSD în teritoriu''

Prezenta declarație politică se referă la acțiunile și activitatea vădit demagogică, lipsită de realism politic, îndreptată împotriva imaginii Guvernului și a Parlamentului României de către deputatul PSD Eugen Bejinariu. Prezent în cadrul emisiunii "Stop-cadru Rădăuțean'', difuzată săptămânal de către firma de cablul Electron M.Bit, deputatul PSD Bejinariu a criticat activitatea parlamentarilor Alianței D.A. a căror activitate, în versiunea sa, nu ar corespunde interesului național. Aceste acțiuni reflectă demagogia aleșilor PSD în Parlament, a căror grijă față de cetățenii cu venituri modeste a reprezentat doar o strategie electorală, dovadă fiind recentele dezvăluiri din presa centrală a adevăratelor conexiuni ale liderilor PSD, care ne oferă o cu totul altă imagine asupra preocupărilor fostului partid de guvernământ. Deputatul Eugen Bejinariu este mai rar prezent în teritoriu, fiind probabil familiarizat mai mult cu problemele care țin de administrarea Capitalei, decât de identificarea unor soluții pentru rezolvarea sesizărilor cetățenilor județului Suceava, rămase de la guvernarea din perioada 2000-2004. Prin urmare, declarația noastră se dorește a fi un semnal clar îndreptat împotriva unor parlamentari PSD de Suceava, a căror activitate se rezumă - în teritoriu - doar la prezentarea deformată a realizărilor Guvernului și a parlamentarilor aparținând coaliției aflate la guvernare.

Suntem interesați de prezentarea exactă a activitații și conexiunilor pe care familia Eugen Bejinariu le-a avut - conform informațiilor din mass media - cu familia Adrian Năstase, întrucât activitatea unui parlamentar trebuie cunoscută corect de către alegătorii din județul Suceava. Credem că se impune asumarea responsabilității de către cei aleși ai PSD pentru informarea corectă a electoratului cu privire la realizările actualei coaliții guvernamentale, cu atât mai mult cu cât acestea sunt în beneficiul tuturor cetățenilor, indiferent de culoarea lor politică.

  Liviu Bogdan Ciucă - despre Protecția socială a copiilor proveniți din casele de copii;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

Protecția socială a copiilor proveniți din casele de copii.

Integrarea tinerilor proveniți din casele de copii în societate și în viața activă, precum și folosirea optimă a potențialului lor reprezintă elemente esențiale pentru reducerea excluziunii sociale și pentru ajungerea la creștere durabilă a oricărei societăți. Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului necesită o intervenție imediată, constituind o prioritate pentru noi.

Astfel, este nevoie de o abordare integrată, la nivel național, printr-o Strategie Națională, care include Planul de Măsuri de Incluziune Socială a tinerilor care încetează să mai beneficieze de ocrotire, în baza normelor legale de protecție acordată copiilor instituționalizați.

Tinerii proveniți din casele de copii sunt un segment profund afectat, ei fiind astfel aruncați în stradă după ce au împlinit 18 ani, nu excludem că mai sunt și cazuri în care directorii acestor case de copii le mai acordă cazare și masă, dar această practică este ilegală.

Numărul tinerilor de peste 18 ani care trebuie să părăsească instituțiile de ocrotire este de aproximativ 5.000 pe an. Conform Raportului GIASAI, până în 2010 vor împlini 18 ani 32.543 copii aflați în instituții de ocrotire.

Pentru marea lor majoritate nu există o alternativă instituțională, mulți dintre ei neavând nici familie, nici rude. Multe instituții practică soluția menținerii lor și după împlinirea vârstei limită legale, pentru că nu-i pot abandona în stradă.

Adesea, ei nu știu să practice o meserie și, mai grav, au un puternic deficit de socializare, nu sunt capabili să se relaționeze cu cei din jur, să ia decizii, să ducă o viață socială normală, independentă, pentru că nu au învățat toate acestea în instituțiile în care și-au petrecut copilăria.

Prin urmare, acest segment implică eforturi deosebite în vederea incluziunii sociale, deoarece se pune simultan problema găsirii unei locuințe, a unui loc de muncă, a construirii unei relații sociale și interpersonale, diferite, prin natura lor, de experiența anterioară.

Responsabilitatea suportului pentru acești tineri aparține autorităților locale. Implicarea comunităților locale este pozitivă, dar nu poate rezolva întreaga problemă. Este necesar un cadru legal organizat pentru a sprijini tinerii peste 18 ani care provin din casele de copii.

  Petru Călian - declarație cu titlul Ale cui interese le apără senatorul UDMR Gyorgy Frunda?;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică: "Ale cui interese le apără senatorul U.D.M.R., Gyorgy Frunda?

Trădători au existat, există și vor exista. Dar când un senator în slujba statului și poporului român, un senator care a jurat să respecte și să apere interesele unei națiuni, apără de fapt interesele unei minorități etnice, căreia îi aparține, și face declarații publice ce aduc atingere siguranței naționale, acest lucru nu se mai poate numi pur și simplu trădare. Este vorba de lezarea intereselor de stat și prejudicii aduse siguranței statului, infracțiune pedepsită de codurile penale ale tuturor țărilor civilizate din lume.

Prin raportul pe marginea proiectului Legii minorităților prezentat în fața Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, senatorul Gyorgy Frunda dovedește că a uitat jurământul pe care l-a depus la învestirea în funcție, că a uitat că își datorează poziția socială și salariul statului român, că a uitat că are o funcție în care este obligat să apere interesele cetățenilor români. Nu a maghiarilor din România, nici rromilor din România, nici a altor minorități etnice conlocuitoare, ci a tuturor cetățenilor români, indiferent de etnia acestora, Constituția României garantându-ne tuturor egalitatea în fața legii.

Promovând o politică centrată pe originea etnică, susținând autonomia teritorială, culturală și economică pe criterii de apartenență la o anumită etnie, Gyorgy Frunda creează un curent destabilizator care ar putea conduce pe viitor, în cazul în care nu se iau măsuri drastice împotriva unor astfel de comportamente politice, la un antecedent periculos.

Mai mult, afirmația aceluiași Gyorgy Frunda în cadrul unei emisiuni televizate, conform căreia nu reprezintă interesele României la Strasbourg, ne fac să ne punem întrebarea firească: ale cui interese le reprezintă domnul Frunda în fața Parlamentului European?

Ce ni se pare însă extrem de grav este faptul că senatorul U.D.M.R. pune sub semnul întrebării chiar principiile statului român de drept. În proiectul său, senatorul U.D.M.R. supunea atenției APCE art.1 din Constituție, unde stipulează că România este "stat național, unitar". Aducând acest fapt în discuție, Gyorgy Frunda se face vinovat în fața legii de instigare împotriva ordinii constituționale și de atingere a siguranței statului.

Conform Codului Penal, acest fel de activități ca cele desfășurate de senatorul U.D.M.R. intră sub incidența art.166 și se sancționează cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Solicităm U.D.M.R. să ia atitudine împotriva senatorului Gyorgy Frunda, dezicându-se în mod public și ferm de acțiunile acestuia, evitând în acest fel crearea unui antecedent politic extrem de grav, atât pe plan intern, cât și internațional.

De asemenea, solicităm Senatului și Camerei Deputaților să-l retragă pe senatorul în discuție din orice for de reprezentare a României peste hotare, să înceapă procedura de ridicare a imunității parlamentare a senatorului ce se face vinovat de întreprinderea unor acțiuni care pot pune în pericol ordinea constituțională și caracterul național, unitar și indivizibil al statului român și dispunerea începerii urmăririi penale.

  Marin Diaconescu - intervenție cu titlul Nerespectarea hotărârilor judecătorești - o nouă modă a Alianței;

Domnul Marin Diaconescu:

Declarație politică: "Nerespectarea hotărârilor judecătorești - o nouă modă a Alianței".

Președintele Traian Băsescu - reputat purtător al fesurilor la modă și al căciulilor de astrahan - a recunoscut, săptămâna trecută, că pe vremea când era ministru al transporturilor a refuzat să pună în aplicare o hotărâre judecătorească, adică exact lucrul pentru care l-a pus la zid pe actualul titular de la Sănătate, Eugen Nicolăescu.

Cred că toată lumea are cunoștință de această mărturisire, care a avut loc la o întâlnire cu studenții de la Universitatea Națională "Academia Movileană" din Kiev. "Eram ministru, am destituit un director, s-a dus în instanță, a câștigat. Ar fi trebuit să-l pun înapoi. Am emis alt ordin de destituire și nu l-am repus director. Atunci n-am respectat justiția. Acum n-aș concepe ca un ministru, un demnitar al statului român să nu pună în aplicare o hotărâre judecătorească", a afirmat senin Băsescu."

Frumos discurs, nu? Cu puțin noroc am fi putut chiar să schițăm și o lacrimă în colțul drept al ochiului. Cât de emoționant a fost discursul! Cât de frumos trebuie să fie să vezi paiul din ochiul altuia și să nu sesizezi bârna din ochii tăi ... cum este posibil ca cineva care, deși a făcut o greșeală radicală în cariera sa, vine și se bate cu pumnii în piept pentru ca o greșeală similară să nu fie comisă de altcineva? Ciudată situație. Parcă aș fi în fața unui puzzle cu multe piese și care pare fără posibilitate de asamblare.

"Și politicienii se schimbă!", a subliniat șeful statului, conform comunicatului de la Palatul Cotroceni. Ce să înțelegem din acest discurs? Că președintele joacă așa de bine rolul pentru care a fost consacrat de publicul alegător, după care, dacă electoratul i-o va cere, se va schimba în raport de voința lui. Căci, să nu uităm că președintele nostru are veleități de cameleon și nu poți fi sigur de seara, ce va face dimineața, și tot așa.

Cert este că a venit timpul să ne cam săturăm de minciunile și ipocrizia anumitor politicieni, căci nici noi nu suntem niște marionete pe care să le dirijeze domnii de la putere cum vor.

Vreau să vă reamintesc momentul în care domnul președinte a fost transpus și emoționat până la lacrimi, când a anunțat retragerea domnului Theodor Stolojan din cursa prezidențială. Apoi, ca un vultur, a preluat imediat frâiele campaniei.

De asemenea, să ne amintim cum ne-a ascuns anumite detalii despre ostaticii din Irak, ba mai mult, ne-a ascuns, ca să nu spunem că ne-a mințit, în legătură cu anumite convorbiri pe care le-a avut cu Procurorul General Ilie Botoș. Și seria exemplelor poate continua.

Ceea ce poate reieși cu certitudine din astfel de acte este faptul că actuala putere este foarte bine pusă la punct cu tehnicile de manipulare în masă, prin intermediul acestora reușind să se mențină în sondaje, iar bârnele din ochii puterii să poată fi acoperite cu ușurință de paiele din ochii opoziției.

Singurul lucru pe care aș dori să îl adresez stimaților domni de la putere este următorul: "Dragi colegi de la putere, feriți-vă, căci s-ar putea să vină vremea să ne punem ochelari!".

  Rareș Șerban Mănescu - prezentarea proiectului Centura Verde a Capitalei;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Iată că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale va demara în această primăvară un amplu proiect de împăduriri în jurul Capitalei, proiect denumit "Centura Verde a Capitalei".

În cadrul acestui proiect vor fi împădurite circa 6.000 hectare de terenuri la periferia Capitalei, terenuri aflate pe raza sectoarelor Capitalei și a comunelor limitrofe.

Astfel, într-o perioadă de câțiva ani, se urmărește dublarea suprafeței împădurite din jurul Capitalei, în special prin valorificarea terenurilor degradate. Fondurile necesare vor veni din surse SAPARD, din alocații bugetare ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din sume ale Consiliilor Locale și din sponsorizări.

Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a condus, pe 27 ianuarie, prima întâlnire dedicată acestui proiect, întâlnire la care au mai participat secretarul de stat pentru silvicultură, Vasile Lupu, viceprimarul Capitalei, Ludovic Orban, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, Simion Maftei, oficiali din Ministerul Mediului, Pădurilor și Apelor, primari de sector din Capitaloă, primari ai comunelor Chiajna, Glina, Mogoșoaia, Berceni, Chitila, reprezentanți ai unor organizații nonguvernamentale ecologiste.

În cursul lunii februarie 2006, se vor identifica primele terenuri pe care primăriile le pot pune la dispoziție pentru demararea proiectului "Centura Verde a Bucureștiului".

  Horia Văsioiu - comentariu legat de credibilitatea politicienilor;

Domnul Horia Văsioiu:

Am asistat, în perioada vacanței parlamentare, la mediatizarea modului în care domnul Adrian Năstase și-a rotunjit declarația de avere cu încă un milion de dolari. Nu intru acum în istoricul acestei afaceri, deoarece el este bine cunoscut majorității românilor, și nici nu vreau ca, de la tribuna Camerei Deputaților, să dau sentințe ce sunt de competența altor instituții. Doresc, însă, să vă spun că s-a generat astfel un mare semn de întrebare asupra moralității președintelui Camerei, lucru ce ne afectează pe toți.

Domnul Năstase nu a putut fi deloc convingător în fața opiniei publice și nici în fața propriilor colegi în ceea ce privește modul în care soția sa a moștenit această avere, drept pentru care s-a autosuspendat din funcția de președinte executiv al Partidului Social Democrat. Mai mult, se discută acum în PSD modificarea statului acestuia, urmând ca la viitorul congres să se renunțe la funcția de președinte executiv, lucru ce denotă că domnul Năstase și-a pierdut orice urmă de credibilitate în partid, și nu numai.

Cazul "Mătușa Tamara" a intrat, doamnelor și domnilor, în folclorul național, fiind subiect de glume atât în cercurile elitelor, dar și în cele mai sordide bodegi. Iată ce a ajuns al treilea om în stat: subiect de glume malițioase la nivelul întregii țări și aproape un paria în propriul partid.

Eu consider că a venit momentul să ne întrebăm ce garanții mai prezintă domnul Adrian Năstase pentru a ocupa fotoliul de președinte al Camerei Deputaților! Când noua sesiune parlamentară este hotărâtoare pentru integrarea în Uniunea Europeană, va mai putea domnia sa, între vizitele la Comisia pentru cercetarea averilor și la Departamentul Național Anticorupție, în timp ce încearcă cu disperare să-și conserve poziția în PSD, să servească cu demnitate și competență interesul națiunii?

Eu cred că nu și mai vin cu o ipoteză în sprijinul acestui raționament. La recentul Consiliu Național al PSD, unii lideri ai acestui partid au declarat că "urăsc culoarea portocalie", adică Alianța PNL-PD și, in extenso, Coaliția aflată la guvernare. Atunci, ce atmosferă de lucru va mai putea fi în Camera Deputaților, când însuși președintele ei face parte dintr-un pact al urii față de majoritatea colegilor săi? Nu este oare posibil ca această ură declarată manifest să le întunece într-atât mințile încât să asistăm la sabotarea procesului integrării?

De aceea, eu consider că ar trebui ori ca domnul Năstase să meargă cu onoarea până la capăt și să renunțe la funcția de președinte al Camerei Deputaților, ori ca PSD, care clamează sus și tare interesul național, să dea o dovadă concretă în acest sens și să-i retragă sprijinul politic, urmând să ne alegem un nou președinte, nepătat și responsabil.

  Gheorghe Chiper - prezentarea unor situații nerezolvate de retrocedare;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarația politică de față se vrea, în primul rând, să fie o demascare a unor fapte pe care ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale le înfierează cu forță și cu convingere, dar pe care le practică cu o pricepere demnă de alte vremi.

Domnul ministru tună și fulgeră împotriva mentalităților comuniste și colectiviste care se opun retrocedării bunurilor și terenurilor silvice, dar atunci când trebuie să aplice propriile legi adoptate în acest sens dă dovadă de adevărată ignoranță la cererile formulate.

Concret, în județul Arad, în comuna Hălmagiu, ocolul de stat s-a desființat, terenurile forestiere retrocedate în proprietatea privată, ca efect al legii, reprezentând peste 70% din totalul suprafețelor silvice ale fostului ocol. Pe terenurile preluate s-a înființat ocolul silvic "Codrii Iancului" Hălmagiu, cu acordul și voința proprietarilor de păduri din zonă care gestionează 61% din suprafețele fostului ocol de stat.

Conform legii, atunci când mai mult de jumătate din păduri au trecut în proprietate privată, constituindu-se un ocol privat pentru administrarea lor, toate construcțiile, drumurile forestiere, cantoanele și cabanele, pepinierele și alte amenajări silvice, instalații sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în execuție, amplasate în suprafețe care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor (Legea nr.247/2005, titlul VI,pct.36).

În baza acestei prevederi, la Hălmagiu ar trebui transferate ocolului silvic "Codrii Iancului" sediul de ocol cu inventarul aferent, locuințe de serviciu (patru apartamente), patru magazii cu împrejmuirile proprii, trei hale de producție și două fântâni, tractoare și alte utilaje specifice, remorci basculante, platformă auto, generator electric, șopron și remiză, două autoturisme ș.a. O adevărată avere dobândită în totalitate din exploatarea în cca.50 ani a pădurilor proprietarilor de drept și care nu putea să nu creeze în rândul celor care se declară mari reformatori și susținători ai proprietății private sentimente de invidie și destulă avariție încât să refuze predarea lor către adevărații proprietari ai pădurilor. Ele au fost transferate către un ocol de stat din altă comună, motivându-se într-un mod bizar că dispozițiile Legii nr.247/2005 nu pot acționa retroactiv, astfel că nici clădirile în care a funcționat ocolul silvic de stat până în 2003 nu pot fi restituite.

Este cert că avem de-a face cu o crasă contradicție între vorbe și fapte, că interpretarea legii este forțată, subiectivă și chiar fără logică; avem de-a face în definitiv cu un abuz din partea Regiei Naționale a Pădurilor, care a formulat refuzul, dar nici ministerul nu este străin de aceasta, de vreme ce amână mult peste termen răspunsul la petiția înaintată de conducerea ocolului "Codrii Iancului" pe această problemă.

Este și rațiunea pentru care prezint această declarație politică, cu convingerea că dezvălui o ipoteză și, poate, previn o fărădelege.

  Claudiu Adrian Pop - declarație privind demiterile operate în sistemul sanitar;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declarație politică privind demiterile operate în sistemul sanitar.

În ultimele săptămâni, am asistat cu stupefacție la epurările declanșate de către domnul ministru Nicolăescu, în rândul directorilor de spitale. Așa-zisa reformă a sistemului de sănătate este de fapt o tristă reeditare a celebrelor epurări pe care Stalin le făcea în fosta Uniune Sovietică.

Faptul că sistemul de sănătate românesc este într-o criză profundă nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni. Soluția pe care a aplicat-o domnul ministru dovedește însă un cinism și o inconștiență ieșite din comun.

În viziunea ministrului, vendeta politică ține loc de programe și soluții reale, singura preocupare a dumnealui fiind aceea de a oferi poporului "țapi ispășitori". Stilul consacrat al actualei puteri, pentru care circul ține loc de performanță, face încă o dată victime colaterale. Pe lângă directorii de spitale demiși, marele perdant al acestei vânători de vrăjitoare este națiunea română.

Principala vină a directorilor demiși este faptul că nu aparțin grupurilor de interese atât de dragi actualei guvernări. Și tot ei sunt scoși vinovați pentru incapacitatea cronică a Guvernului de a colecta și gestiona de o manieră corectă și eficientă banul public.

Nu cu mult timp în urmă, de la această tribună, atrăgeam atenția asupra abuzurilor la care se dedă actuala coaliție pentru a-și aservi întreaga țară și pentru a reînvia coșmarul de care ne-am eliberat în urmă cu 16 ani: acela de a sta toți drepți și de a spune: "D.A., să trăiți!"

Cu acea ocazie, o parte dintre colegii mei din arcul guvernamental s-au simțit lezați de afirmațiile mele, pe care domnul Nicolăescu nu face acum decât să le reconfirme. Este trist faptul că la 16 ani de la Revoluție, la conducerea Ministerului Sănătății, avem de-a face cu un personaj care manifestă vădite tendințe dictatoriale; vă mai lipsește vestita șuviță rebelă, domnule ministru!

Un exemplu clar al orgoliului și egocentrismului de care dă dovadă domnul Nicolăescu este faptul că încă de la lansarea așa-zisului pachet de reformă a sistemului sanitar, acesta a fost puternic contestat, chiar de către colegii de partid. În ciuda tuturor criticilor pe care specialiștii din domeniu le-au adus, "reforma" a ajuns azi la etapa epurărilor. Ultimul pas care vă mai rămâne de făcut, domnule ministru, este inițierea unui proiect de lege prin care să interziceți poporului să se îmbolnăvească.

În goana nebună după putere ați mizat de la început pe o "soluție imorală", după cum chiar Traian Băsescu recunoștea. Văd că procedați la fel și în continuare. Într-un an de zile, ați transformat sloganul "Să trăiți bine" într-un monstruos "Bine că mai trăiți!"

  Mirela Elena Adomnicăi - intervenție cu titlul Păcatele tinereții politice;

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

"Păcatele tinereții politice"

Aflat într-o vizită la Kiev, șeful statului s-a folosit de întrebarea pusă de o studentă ucraineancă pentru a strecura și răspunsul la acuzația fostului șef al corpului de control în Guvernul Ciorbea, Valerian Stan, potrivit căreia Traian Băsescu a refuzat să aplice decizia instanței de a reangaja un director pe care l-a demis pe vremea când era ministru al transporturilor. "Mentalitatea oamenilor se va schimba și dau un exemplu în ceea ce mă privește. În 1993, eram unul din acei politicieni care aveau rezerve legate de retrocedarea proprietăților. Azi nu concep altfel. Când eram ministru, am destituit un director, a contestat în instanță și a câștigat, iar eu am refuzat să îl repun pe funcție. Azi nu mai concep ca un ministru să nu pună în aplicare o hotărâre judecătorească", s-a justificat domnul Băsescu.

Acesta este un prim păcat săvârșit în 1996 de junele politician Băsescu. Dar se pare că maturizarea sa politică mai avea de așteptat. În 1999, când un apropiat al său, Ioan Nicolae Opriș, prefect PD de Brașov, a fost arestat pentru corupție, Traian Băsescu, ministru al transporturilor pe atunci, declara că: "Este de necrezut că fie poliția, fie parchetul să nu-și informeze ministrul de resort: "Domnule ministru, arestăm prefectul".

Actualul președinte declara în mai multe rânduri "îngrozit" că "nimeni din actuala Putere" nu a știut că prefectul PD va fi arestat, că "nimeni nu mai controlează ce se întâmplă în țara asta" și că prefectul a fost arestat "fără știrea celor care, teoretic, ar fi trebuit să controleze pârghiile".

Traian Băsescu spunea că pediștii trebuiau să fie "avertizați că va fi arestat prefectul", cu atât mai mult cu cât este vorba despre "un prefect al PD-ului, care, mă rog, e și el la guvernare".

Retoric, ne punem următoarea întrebare: având în vedere principiul separației puterilor în stat, de ce se aștepta Băsescu ca parchetul să-i informeze dinainte pe membrii Guvernului asupra intenției de a aresta un prefect?

Rolul cavalerului justițiar nu-l mai prinde pe Traian Băsescu, ba, dimpotrivă, devine grotesc, când se revarsă secretele murdare din trecut. Ar fi momentul să-și asume, odată cu greșelile, o ipostază mai realistă, dovadă a maturizării politice pe care o invocă.

"Și politicienii se schimbă." E adevărat, domnule președinte, dar, în ceea ce vă privește, a trebuit să treacă un deceniu și să ajungeți șeful statului, pentru a se produce schimbarea. Și, tot retoric, ne întrebăm: chiar s-a produs această schimbare?

  Aurel Vlădoiu - declarație intitulată Actuala Putere oferă românilor circ și foamete;

Domnul Aurel Vlădoiu:

Declarație politică: "Actuala Putere oferă românilor circ și foamete".

Nu mai există vreo îndoială că 2005 a fost un an pierdut pentru România, anul marilor minciuni și promisiuni deșarte. Bilanțul guvernului condus de Tăriceanu este unul al eșecurilor in linie. Nu cunosc un guvern post-decembrist căruia să i se potrivească mai bine decât actualului cabinet sintagma "Guvernul Faliment".

Nu știu ce ne așteaptă în 2006. Cert e că trăim într-o țară care nu merge nicăieri, cu o conducere fără busolă, fără hartă și fără echipaj. Într-o țară în care bilanțul puterii la un an de guvernare înseamnă strict dezlănțuirea împotriva PSD. Niciodată în viața mea n-am văzut, auzit, trăit sau asistat la o înverșunare, la o atât de înverșunată prigoană politică, chiar și la un an de la alegeri. Pesediștii sunt vânați, hăituiți, căutați și cotonogiți până-n gaură de șarpe, de la nivel central până la nivel local.

Alianța Portocalie a promovat în funcțiile de conducere, în multe dintre cazuri, oameni mărunți profitori, neprofesioniști, cadre specializate mai degrabă în lipirea afișelor și uneltiri lipsite de demnitate. Alianța știe toate aceste lucruri, de aici și lupta sa aprigă împotriva unei Opoziții solide.

Teama revenirii PSD la guvernare i-a făcut pur și simplu pe portocalii lui Băsescu s-o ia razna. Las' să crească prețurile (la energie, gaze, întreținere, medicamente), să moară industria, că e mult mai importantă distrugerea definitivă a dușmanului pregătit să preia puterea!

Pentru a distrage atenția de la adevăratele probleme ale țării, Alianța Neputinței generează continuu tot felul de conflicte. Asistăm la grave imixtiuni ale politicienilor în justiție. Astăzi funcționează telejustiția, - mai întâi, dăm în presă persoanele anchetate și abia după aceea le trimitem acasă citația.

Pentru anul 2006, se preconizează cea mai gravă criză pentru agricultura românească. Au fost însămânțate sub un milion de hectare de grâu. Mai mult de jumătate din suprafața agricolă a țării nu este arată. Țăranii au ajuns în sapă de lemn, nu mai primesc nici măcar subvențiile pentru principalele culturi.

Creșterea p.i.b. s-a redus la mai puțin de jumătate față de 2004, avem cel mai mare deficit comercial de după 1989, un deficit de cont curent mai ridicat cu 18%, o rată a inflației care a depășit cu 1,5% ținta oficială, o datorie externă care a crescut cu 5 miliarde de euro. Politica șantajului practicată de fiecare partid al coaliției aflate la guvernare, conflictele permanente, chiar interne, abuzurile de putere ale președintelui au dărâmat însăși autoritatea statului. Așa am ajuns să avem un stat incapabil să facă față situațiilor de criză - inundații, epidemiei de rujeolă, gripei aviare, violențelor din școli -, paralizat de un președinte imprudent, care tropăie cu bocancii pe firul sensibil al politicii externe sau un prim-ministru decorativ, atacat de partidele din coaliție și contestat în propriul partid.

  Claudius Mihail Zaharia - declarație politică despre Legea referitoare la protecția drepturilor copilului, nr.272/2004;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Declarație politică despre Legea referitoare la protecția drepturilor copilului, nr. 272/2004

Pe lângă problemele pe care țara noastră le mai are de rezolvat în vederea alinierii la cerințele europene, prin acțiunile sale, Guvernul Tăriceanu a mai reușit închiderea unei probleme, îndelung dezbătute pe vremea în care PSD-ul era la guvernare, și anume protecția copilului.

Astfel, conform celor afirmate de baroana Emma Nicholson la începutul anului, "România a devenit un model în domeniul protectiei copilului". Pentru frumoasele cuvinte adresate țării noastre și autorităților responsabile de acest domeniu îi mulțumim doamnei Nicholson.

Țin totuși să precizez că, deși oficialitățile europene au apreciat situația României, legea care reglementează protecția drepturilor copilului, Legea 272/2004, cuprinde prevederi care creează un cadru greoi de implementare a sancțiunilor față de încălcarea drepturilor copilului.

De exemplu, numai în București, oraș care trebuie să se pregătească să devină o capitală europeană, există aproximativ 500 de copii care cerșesc, îndemnați fiind de părinți sau de alte persoane care vor să obțină profituri ilicite de pe urma lor.

Cu toate că, prin articolul 133, legea prevede: "Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, se pedepșeste cu închisoare de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi", procedurile foarte greoaie care presupun o strânsă colaborare între Direcțiile de asistență socială și Poliție, au făcut ca la nivelul capitalei să fie date doar 52 de amenzi.

Un alt aspect care împiedică aplicarea la o eficiență maximă a legii îl reprezintă cazul părinților cu situație financiară precară care își trimit copilul la cerșit, dar care mai au și alți copii pe care trebuie să-i întrețină. Întrebarea pe care o ridică această situație este: arestăm părintele și lăsăm copiii fără tată, mamă sau fără ambii părinți; dăm o amendă unei persoane care oricum nu are capacitatea financiară de a o plăti sau trecem mai departe?

Cu toate că Prim-Ministrul României, domnul Călin Popescu Tăriceanu a solicitat tuturor instituțiilor de resort implementarea imediată a prevederilor legislative, iar la nivelul Agenției Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului au fost lansate programe care să accelereze procesul de implementare a legislației, pentru că respectarea drepturilor copilului reprezintă o caracteristică de bază a oricărui stat democratic și pentru că laudele acordate de oficialii europeni trebuie să ne motiveze să căutăm progresul, solicit reprezentanților Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei să identifice soluțiile administrative, în funcție de resursele de care țara noastră dispune în momentul de față, și pe cele procedurale, de implementare a sancțiunilor pentru abuzurile săvârșite asupra copiilor, pentru ca în România, cazurile în care drepturile copilului sunt încălcate să fie tot mai puține și cât mai aspru pedepsite.

Să nu uităm că toți copiii sunt nevinovați și că un stat democratic are obligația de a le asigura un cadru care să le permită să învețe să citească, să scrie și care să le confere egalitatea de șanse tuturor copiilor români.

Vă mulțumesc,

  Cornelia Ardelean - atenționare asupra situației fabricii ARIS din Arad;

Doamna Cornelia Ardelean:

Opinia publică arădeană este șocată de situația în care a ajuns fabrica de tradiție în orașul nostru, ARIS. Sute de muncitori, disperați în perspectiva șomajului, au protestat de mai multe ori pe străzile orașului. Motivul: din cauza unor încurcături birocratice, managerii care au privatizat societatea s-au trezit cu o notificare din partea Consiliului Concurenței potrivit căreia trebuie să restituie statului suma de 300 de miliarde de lei! O sumă care, dacă instituțiile abilitate nu vor interveni, înseamnă închiderea fabricii! Suma ar proveni de la acordarea ilegală a unor ajutoarele de stat pentru restructurare, ajutor acordat anterior privatizării, de care actualii proprietari nu au fost anunțați. În mod bizar, notificarea a apărut la trei ani de la privatizare!

Documentația depusă la adresa tuturor ministerelor și instituțiilor publice relevante arată că mii de oameni suferă dintr-o eroare care nu le poate fi imputată nici lor, nici proprietarilor ARIS. În realitate, cei care au cumpărat ARIS s-au dovedit cumpărători de bună-credință, care nu au fost notificați în legătură cu situația reală în care se afla fabrica.

În contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni se stipula că se vor eșalona datoriile istorice, fără majorările și penalitățile aferente acestora. Cumpărătorul s-a angajat contractual la anumite obligații pe care le-a respectat. Oferta de cumpărare a fost însoțită de un plan de investiții care a fost îndeplinit în avans, fapt care a permis societății să se dezvolte, în interesul său, al angajaților și al comunității. Nici un document nu a evidențiat vreun ajutor de stat. Mai mult, contrar unor principii elementare, AVAS se grăbește să treacă la executarea silită, deși litigiul cu Consiliul Concurenței face obiectul unui proces pe rol!

Închiderea fabricii ARIS ar avea grave implicații sociale și economice la Arad. Mii de oameni riscă să rămână fără un loc de muncă, în condițiile în care o altă fabrică, Astra Trinity, are probleme serioase și a făcut în ultimul timp restructurări masive. Dacă este de înțeles ca atunci când afacerile neprofitabile să fie închise, iar forța de muncă disponibilizată să fie absorbită de structurile profitabile, este de neînțeles ca structurile viabile să fie distruse. Ceea ce putem deja numi "cazul ARIS" aruncă serioase semne de îndoială asupra seriozității și transparenței procesului de privatizare din Arad, din România. Cine va mai dori să devină partenerul statului român, pentru ca apoi să i se arunce în spate datorii imense? Ministerul de Finanțe, la adresa căruia am depus o interpelare, și ANAF, instituție pe care am sesizat-o personal, au datoria să facă dreptate și să rezolve gravele probleme apărute la ARIS.

  Cristian Stănescu - declarație politică cu titlul Becaliada;

Domnul Cristian Stănescu:

"Becaliada"

La acest început de sesiune parlamentară se cuvine să facem o retrospectivă a evenimentelor politice din România. Avem de toate în politica dâmbovițeană: avem gaz metan de la ruși pe filieră extra-guvernamentală, avem declarații acide ale miniștrilor despre președintele țării, avem declarații deocheate ale președintelui statului despre miniștrii etc., cu repercusiuni grave asupra imaginii externe a României.

Însă, un lucru grav care se întâmplă prin politica românească este așa-zisul "război" Gigi Becali vs. Corneliu Vadim Tudor. Nu erau destule probleme de rezolvat în țara asta, că se găsesc unii să inventeze și să alimenteze războaie, care să abată atenția opiniei publice de la adevăratele probleme care afectează cetățenii.

M-am simțit dator să țin această declarație politică la început de sesiune ca să atrag atenția celor care manevrează această marionetă că vor avea de luptat cu un partid parlamentar de multe ori mai puternic decât sinistra persoană Gigi Becali.

Noi știm că el este împins de la spate de cei care îl au la mână cu afacerile murdare pe care le face, dar nu ne permitem să fim atacați fără să ripostăm.

Jenantă este și atitudinea lui Dan Diaconescu de la OTV, care îi permite acestuia să își verse lăturile în emisiunea lui, aproape seară de seară. În acest context, cer CNA-ului să se autosesizeze și să ia masurile care se impun.

Nu este normal ca un post de televiziune, care a beneficiat de sprijinul a mii de membri ai PRM, care s-au alăturat postului OTV într-un marș de protest față de închiderea abuziva a postului de către PSD, să uite și să își facă audiență din mahalagismele lui Becali.

Partidul România Mare este în creștere în preferințele electoratului, de fapt este singurul partid în creștere! Restul, atât Alianța D.A. cât și PSD sunt în cădere liberă. Este normal să încerce și unii și alții să ne obstrucționeze.

Păpușarilor le atragem atenția că nu vor reuși cu personaje care nu reprezintă pe nimeni și nimic. Încercați altfel. Rezolvați problemele țării, pentru asta ați fost puși la putere și învestiți cu încredere de electorat.

Murdara "Becaliadă" la care este supus PRM în această perioadă nu va avea succes din simplul motiv că oamenii au încredere în noi și știu acest scenariu de mult timp. El se repetă ciclic. Cum se schimbă puterea, cum trebuie dat cu noroi în singurul partid justițiar care-și elimină singur pe cei bănuiți de corupție și nu-i protejează, cum știm că se întâmplă pe la alții.

Asta este diferența. Și ar mai fi ceva: n-am văzut lup mâncat de-o oaie!

  Daniel Buda - declarație intitulată E corupt, dar e coruptul nostru!;

Domnul Daniel Buda:

"E corupt, dar e coruptul nostru!"

În cursul acestei săptămâni am fost martorii unui joc de-a v-ați ascunselea cu retragerea de către PSD a sprijinului pentru rămânerea lui Adrian Năstase la Președinția Camerei Deputaților. După ce liderii PSD - minus Năstase și Iliescu- s-au întâlnit la Poiana Brașov pentru a gestiona criza de imagine generată de «scandalulMătușa», au început să apară voci din partid care luau în calcul o posibilă retragere a spijinului pentru ca Năstase să rămână la Președinția Camerei Deputaților. În timp ce Antonie Iorgovan nu se ferea public să accepte acest lucru, Miron Mitrea purta discuții de culise cu însuși împricinatul Năstase pentru a-l convinge să renunțe la funcția de la Cameră. Mai mult, se zvonea că Năstase era gata să-și dea demisia din fruntea Camerei pentru ca partidul să nu-l lase în ofsaid și să-i retragă susținerea. La fel a procedat și cu autosuspendarea din funcția de președinte executiv.

Rezultatul însă nu s-a lăsat mult așteptat și «colegii» - pentru a folosi formula lui Năstase - au făcut public faptul că își susțin în continuare liderul la șefia Camerei. Decizia aceasta nu face decât să prelungească o agonie, care cel mai probabil se va sfârși prost, atât pentru Năstase cât și pentru «colegi». Susținere lungă, compromitere sigură! Conjunctural, această decizie se explică prin faptul că atenția mass-media și a opiniei publice era îndreptată spre așa-numita «scrisoare pierdută» a ministrului Macovei către Băsescu și Tăriceanu cu privire la dosarul Patriciu. Din nefericire pentru PSD, existența acestei «scrisori» nu a putut fi dovedită, ba mai mult presa a adresat scuze ministrului Macovei.

Pe fond, decizia poate avea motive și de altă natură. Presa a relatat faptul că Năstase și-ar fi amenințat voalat «colegii» că va divulga «informațiile» despre ei adunate în perioada cât era premier. Pare verosimil. În fond, nu acuza el faptul că în scandalul «Mătușa» a fost lucrat de serviciile care au livrat informații presei? Cunoaște metoda.

Dincolo de aspectul ei politic, decizia de menținere a susținerii lui Adrian Năstase pune în evidență încă o dată injustețea deciziei Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea acelor prevederi din noul Regulament al Camerei care faceau posibilă schimbarea președintelui ei la propunerea altora decât cea a propriului partid. În actuala formă, Regulamentul Camerei nu permite revocarea președintelui ei decât la propunerea partidului care l-a propus, indiferent de conduita acestui președinte. În consecință, revocarea este practic imposibilă pentru că PSD-ul nu va propune revocarea lui Năstase, indiferent ce face sau ce a făcut, tocmai pentru că partidul ar pierde șefia Camerei. Nu are importanță că asupra lui Năstase planează grave suspiciuni de corupție și imoralitate, interesul PSD de a avea un om în fruntea Camerei este mai mare ca interesul Camerei de a fi condusă de o persoană necompromisă.

Mai mult, menținerea lui Adrian Năstase în fruntea Camerei compromite chiar procesul de aderare la UE. Scandalul «Mătușa» și corupția din PSD au ajuns să fie invocate ca un argument pentru neratificarea Tratatului de aderare al României în Parlamentul Olandei.

E corupt, dar e coruptul nostru! Aceasta este logica după care s-au ghidat «colegii» când și-au afirmat susținerea pentru Năstase. În mod cert, mulți dintre ei au altă convingere, considerând că partidul trebuie să se scape de figurile compromise. Acest lucru l-a spus și ultimul sondaj INSOMAR, potrivit căruia românii cred că cei mai mulți corupți se află în PSD. Vox populi, vox dei! Gura alegătorului adevăr grăiește!

Ca și cum nu ar fi fost destul de ridicoli, cei din PSD au anunțat pentru noua sesiune parlamentară câteva inițiative legislative menite a reforma clasa politică: votul uninominal, o lege privind conflictul de interese care să separe și mai mult afacerile de politică etc. Se pare că opoziția priește PSD-ului sau că «scandalul Mătușa» a fost și el bun la ceva. O întrebare se naște însă în mod legitim: de ce PSD-ul nu a promovat aceste inițiative pe vremea când se găsea la putere, pentru că avea majoritatea parlamentară necesară? Pentru că nu murise încă Mătușa Tamara? Dacă PSD-ul de acum crede cu adevărat în necesitatea acestor inițiative, înseamnă că vinovat de nepromovarea lor înainte de 2004 este însuși Adrian Năstase. Și atunci, de ce acesta mai este susținut la Președinția Camerei? Pentru că e «de-al nostru».

Sunt sceptic în ceea ce privește acest exces de bună credință a PSD-ului referitor la reforma clasei politice. Cât de credibil poate fi un asemenea demers câtă vreme PSD-ul n-a reușit să se reformeze pe sine? În fond, PSD-ul este astăzi condus, cu mici excepții, de persoane compromise moral, de «dinozauri politici» de rasă. Geoană are și el o avere destul de mare în comparație cu bursa din Franța și salariul de ambasador și, în plus, are și o soacră cu năbădăi. Despre Hrebenciuc s-au scris numai presa știe câte. Dan Ioan Popescu e în vizorul Parchetului pentru venituri nejustificate și privatizări dubioase. Mitrea nu e nici el mai bun. Văcăroiu, acest «Hagi al finanțelor» a avut o colaborare dubioasă cu controversatul Sorin Ovidiu Vântu, părintele FNI. Despre restul- Oprișan, Vanghelie, Mazăre etc.- nici nu mai are rost să vorbim. Când a izbucnit «scandalul Mătușa», unii vorbeau despre soluția salvatoare Ion Iliescu, tocmai pentru că e «sărac și cinstit». Dar atunci cum rămâne cu controversele ce-l privesc în legătură cu Revoluția și mineriadele? Cum rămâne cu proprietatea considerată un "moft", retrocedarea pădurilor o "prostie istorică", iar alternanța democratică la putere o "meteahnă de care românii nu s-au lecuit"? Rămâne cum a stabilit: reformarea PSD s-a rezolvat! Nu se poate!

  Daniela Popa - declarație politică privind dezbaterea Programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2006 în cadrul Parlamentului României;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind dezbaterea Programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2006 în cadrul Parlamentului României.

Dezbaterea Programului legislativ și de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2006 în cadrul Parlamentului României relevă importanța noului rol ce îi va reveni din momentul în care vom fi membrii ai Uniunii Europene. Forul legislativ al țării va trebui să asigure legătura între cetățenii României și deciziile politice de la nivelul Uniunii Europene, acordând, prin votul său, legitimitate deciziilor politice de la nivel european.

Pentru îndeplinirea acestui nou rol sunt necesare o serie de măsuri precum: punerea la punct a unui nou sistem de control parlamentar al afacerilor europene (având ca obiectiv asigurarea participării active a Parlamentului României la pregătirea poziției naționale pentru întâlnirile din Consiliul de miniștrii european), creșterea conștientizării parlamentarilor români în domeniul politicilor europene, asigurarea unui staff specializat în scopul îmbunătățirii expertizei parlamentare în afaceri europene, și realizarea unei baze de date care să permită un schimb prompt și eficient de informații și consultare reciprocă parlament - guvern, parlament - societate civilă.

După intrarea României în Uniunea Europeană, majoritatea legislației ce se va aplica pe teritoriul țării noastre va fi adoptată la nivel european. Pentru Parlamentul României acest lucru înseamnă o provocare, dar și o oportunitate. Spre deosebire de prezent, când preluăm norme europene fără a avea o voce în elaborarea lor, din momentul intrării în UE, vom avea un cuvânt de spus. Eficacitatea și influența noastră vor depinde însă de modul în care ne vom organiza, de performanța sistemului național de consultare și luare a deciziilor. Realizarea optimă a controlului parlamentar în domeniul afacerilor europene va presupune și schimbări în legislația națională: un nou statut al parlamentarului, precum și o nouă bază juridică pentru cooperarea între parlament și guvern. Parlamentul României trebuie să studieze procedurile celorlalte parlamente din Uniunea Europeană și să adopte o procedură proprie, potrivită pentru sistemul constituțional românesc.

Acum, mai mult ca niciodată, Parlamentul European, Comisia Europeană împreună cu parlamentele naționale trebuie să lucreze împreună pentru a salva proiectul european.

Programul legislativ și de lucru pentru anul 2006 al Comisiei Europene reprezintă un instrument indispensabil pentru ca UE să-și atingă obiectivele strategice: creșterea prosperității, a solidarității și securității în interiorul Europei și consolidarea rolului Europei pe scena internațională.

Partidul Conservator este pe deplin de acord că cel mai bun mod ca Europa să-și atingă obiectivele strategice și să răspundă provocărilor globalizării este să-și pună mai bine în valoare întregul său potențial și să promoveze valorile sale comune atât în interiorul Europei cât și în afara ei.

Cetățenii europeni, ca și cetățenii români, așteaptă de la UE locuri de muncă mai multe și mai bine plătite, competitivitate și dezvoltare economică. Se impune totodată implementarea politicilor și măsurilor de dezvoltare a resurselor umane, a inovației și cercetării.

În același timp, în opinia noastră, este de maximă importanță ca Europa unită să-și stabilească domeniile în care deține un avantaj competitiv relativ la nivel mondial și să aplice politicile adecvate pentru dezvoltarea lor. În această direcție, Uniunea Europeană trebuie să acorde o atenție specială potențialului existent în noile state membre, ca și în țările în curs de aderare, România și Bulgaria, ale căror particularități și în special capacități de cunoaștere pot conduce la redefinirea profilului Europei și pot oferi posibilități mari pentru avantajele competitive astfel identificate.

Dorim să ne exprimăm speranța că simplificarea și consolidarea legislației europene, precum și măsurile și politicile ce vor fi implementate de UE în anul 2006 vor asigura în continuare creșterea competitivității economice și vor întări coeziunea socială la nivelul întregii Europe.

Nu voi încheia fără a saluta acordul asupra bugetului european, încheiat după o serie de negocieri dure, cu ocazia summit-ului recent de la Bruxelles. Liderii europeni au dat dovadă de flexibilitate și au demonstrat în mod solidar dorința reală de a se ajunge la un rezultat pozitiv, spre binele întregii Europe. Bugetul stabilit oferă o perspectivă financiară sigură pentru noii membri și pentru România, aflată în pragul aderării.

Doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit pe care Parlamentul României îl va avea, începând cu momentul aderării, în procesul de elaborare a legislației comunitare și îmi exprim convingerea că fiecare dintre noi va conștientiza responsabiliatea ce ne revine din acel moment.

  Titus Corlățean - declarație politică referitoare la proiectul Legii privind statutul minorităților naționale;

Domnul Titus Corlățean:

Declarație politică referitoare la proiectul Legii privind statutul minorităților naționale.

Proiectul de lege privind statutul minorităților naționale din România ridică o serie de probleme complexe și delicate, care necesită o abordare rațională, bazată pe o expertiză adecvată și nu o abordare superficială și politicianistă.

Pe scurt, acest proiect de lege presupune confruntarea a două filozofii, a două reflecții diferite asupra problematicii minorităților.

Prima vizează integrarea în societate a unei minorități sau a alteia, pe baza prezervării identității culturale, a garantării drepturilor individuale. Această concepție promovează drepturile subiective individuale.

Cea de-a doua teorie, cea etnicistă, pune pe primul plan promovarea unor politici și instituții care duc mai degrabă spre o separare, o "interiorizare" a etnicului. Această din ultimă abordare conduce la structuri separate și forme de autonomie pe criterii etnice, nu spre integrare în cadrul societății a minorităților naționale.

Aș dori să menționez două articole din Legea nr. 86 din 6 februarie 1945 privind statutul naționalităților minoritare, semnată de Regele Mihai și publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 7 februarie 1945. Această lege statuează următoarele la articolul 1: "Toți cetățenii români sunt egali în fața legii și se bucură de aceleași drepturi civile și politice fără deosebire de rasă, naționalitate, limbă sau religie". La articolul 4 se afirmă că: "Toți cetățenii români aparținând unei naționalități de altă limbă, rasă sau religie decât cea română se vor bucura de aceleași tratament și de aceleași garanții în drept și în fapt ca și ceilalți cetățeni români."

Aceasta este esența fundamentului statului român, a statului național unitar român, esență care se regăsește în legea din 1945, și, iată, în Constituția României actualmente în vigoare.

Proiectul de lege privind statutul minorităților repune în discuție până la urmă filosofia statală pe care clasa politică, societatea românească în ansamblul său, doresc să o conserve sau eventual să o modifice. Este o opțiune politică pe care, în definitiv, cei aflați la guvernare pot să și-o asume, aceea a schimbării acestei filozofii constituționale românești.

Guvernanții trebuie însă să își asume acest proiect în mod clar și public, fără subterfugii și, pe această cale, să își asume responsabilitatea politică pentru toate consecințele care pot decurge din aceasta!

Partidul Social Democrat este împotriva acestei alternative!

S-a vorbit de foarte multe chestiuni care ar fi conforme sau neconforme normelor europene, începând cu definiția minorității naționale. Nu există o definiție a minorității.

Dificultățile pentru a defini acest concept până acum au fost insurmontabile și au plecat de la experiențele diferite, de la specificul diferit al statelor din Europa. Într-adevăr, există și unele modele de autonomie pe criteriu etnic, cum ar fi situația Tirolului de Sud, pe care UDMR le invocă adesea.

Este adevărat, există aceste realități, dar ele sunt excepții care se află la o extremă, la extrema cealaltă situându-se filozofia constituțională franceză sau constituțională bulgară, care nu admit nici măcar conceptul de minoritate națională.

Undeva la mijloc se situează ceea ce la nivel european a fost consacrat ca standard european, este vorba de Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, este vorba de prezervarea identității naționale din perspectiva drepturilor individuale. Această filozofie a fost aplicată, respectată în statul român începând cu anii '90, este cea în vigoare în aceast moment.

Dorim să schimbăm această filozofie? În mod clar opinia publică românească nu dorește o schimbare a acestei abordări și nici la nivelul clasei politice românești nu există această voință și nu poate exista în acest moment.

Afirmația potrivit căreia ar exista norme europene care consacră drepturile colective și autonomia culturală este o inepție! Aș fi extrem de încântat, după 12 ani de muncă în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului și minorităților naționale, să aflu care este acea normă europeană, acel standard european care consacră drepturile colective sau autonomia culturală.

Nu există nici măcar în jurisprudența Curții Europene un singur caz care să consacre o astfel de chestiune!

Mai mult, chiar dacă la nivelul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, de exemplu, s-a încercat în mai multe rânduri promovarea la nivel politic, nu juridic obligatoriu, a unor concepte de acest gen, niciodată această chestiune nu a putut fi dusă mai departe.

La Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la care senatorul Gyorgy Frunda este raportor pe tema "națiunii", s-a încercat promovarea conceptului de autonomie culturală. Formulele propuse de raportor au primit un vot de respingere.

Parlamentarii olandezi, germani etc au respins conceptul de autonomie culturală, soluția alternativă acceptată fiind acordarea de drepturi culturale.

Drepturile culturale sunt drepturi individuale, sunt consacrate în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, preluată în dreptul intern românesc și aplicate ca standard european. Aceasta este limita maximă pe care PSD o ia în considerare, pentru că ceea ce este general european acceptat este valabil și valoros și la noi. Dacă altcineva dorește să treacă de această linie trebuie să își asume această responsabilitate politică.

România respectă criteriile politice de aderare, deci și protecția minorităților naționale.

PSD a discutat, discută și va discuta fără nici un fel de complexe pe tema protecției minorităților naționale.

Filozofia integratoare este cea care trebuie să definească politica statului român și cea a clasei politice. Filozofia separatistă este o abordare etnicistă care nu este specifică statului român și sunt convins că această chestiune nu poate fi acceptată!

  Filip Georgescu - pledoarie în favoarea gestionării durabile a pădurilor;

Domnul Filip Georgescu:

Nu știu dacă toți semenii noștri s-au convins, măcar acum, după inundațiile devastatoare din acest an, că pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei, că de existența acestui neprețuit dar al naturii este strict legată dezvoltarea societății și civilizației românești. Din păcate, așa cum am semnalat și cu alte prilejuri, trebuie să spun și astăzi că în țara noastră jaful pădurii întrece prin proporții măsurile de refacere a ei. Ridic din nou această problemă întrucât, în condițiile acțiunilor generale declanșate la scară planetară după reuniunea de la Rio de Janeiro din 1992, România a adoptat o strategie națională pentru dezvoltarea fondului său forestier. În concordanță cu această strategie de dezvoltare durabilă, credem că pădurile în general, și cele de stat în special, trebuie gospodărite de o așa manieră încât pe lângă funcția de producție să se realizeze integral o serie de alte funcții, cum sunt acelea de protecție, care capătă astăzi o însemnătate tot mai mare. În acest sens, întreb autoritățile de resort, rugându-le să ne spună ce măsuri a promovat Guvernul pentru ca în anii următori, când expiră actuala etapă a programului din silvicultură, să fie atins țelul general al politicii noastre forestiere, acela de ridicare a calității vieții, pe baza gestionării durabile a pădurilor.

Deocamdată asistăm la tot felul de acțiuni ilegale împotriva fondului forestier. Tăieri clandestine pe care autoritățile le depistează în mică măsură, exploatarea prădalnică a unor perimetre forestiere obținute prin licitații scandaloase, lipsa de preocupare pentru împădurirea suprafețelor prevăzute în planurile anuale, pierderi însemnate de pe urma exportului de masă lemnoasă, întrucât prețul lemnului nu este întotdeauna cel de piață, stabilit în cadrul raportului dintre cerere și ofertă. Pe de altă parte, asistăm la un nou val de cereri pentru retrocedarea unor întinse suprafețe de păduri, venite din partea fostului rege, a urmașilor unor prinți și grofi, a unor instituții bisericești și a multor cetățeni. După pretențiile unora dintre solicitanți, probabil că dreptul de moștenire va trebui coborât până la Traian și Decebal.

Țin însă să precizez că fondul nostru forestier a scăzut la mai puțin de șase milioane hectare. Or, cu o asemenea suprafață și cu procentul redus de împăduriri, România nu mai poate figura în rândul țărilor cu potențial forestier. Înainte de soluționarea unor asemenea cereri, Guvernul trebuie să perfecționeze managementul specific al schimbărilor intervenite în regimul proprietății asupra terenurilor forestiere, având în vedere că mulți dintre proprietarii privați de păduri au trecut imediat la tăieri masive, fie din cauza nevoii de bani, fie pentru a evita furturile. O asemenea atitudine nefastă față de pădure nu se mai manifestă, astăzi, nicăieri în lume. Așa cum arăta marele nostru înaintaș Marin Drăcea, Anglia, care sub imperiul doctrinelor liberaliste, totdeauna funeste economiei silvice, și-a sacrificat domeniul său forestier în secolul al XIX-lea, purcede acum, de bune decenii, cu mare impetuozitate, la reconstituirea pădurilor sale. În Statele Unite, țara tuturor risipelor, s-a dezlănțuit de la începutul veacului trecut cea mai violentă reacție contra păcatelor forestiere ale trecutului, iar în Franța și Germania, țări care de mai bine de un mileniu ocrotesc vegetația forestieră prin legi, s-a format un adevărat cult al pădurii. Până și Turcia, cu un relief eminamente de stepă, sub imperiul căreia s-au distrus pădurile din sud-estul Europei în decursul a șase secole, reacționează astăzi cu stăruință împotriva barbariilor din trecut. Se pare însă că pe noi, românii, renașterea forestieră a lumii ne lasă indiferenți. În loc să refacem și să conservăm fondul forestier, noi doborâm la pământ codri întregi, neînțelegând că despădurirea înseamnă sărăcie, nesiguranță și lipsă de perspectivă.

În contextul acțiunilor inițiate de comunitatea internațională sub patronajul ONU, însăși integrarea europeană impune silviculturii noastre, așa cum a impus și altor sectoare (economie, finanțe, administrație, mediu, justiție) o serie de prevederi pe care trebuie să le atingem. Pe de altă parte, tendințele schimbărilor care au loc pe plan mondial în cadrul globalizării și regionalizării, precum și măsurile de redresare a mediului ambiant, mai presante ca oricând, vor face din pădure, astăzi, o bogăție națională, un bun universal, menit să asigure omenirii nu numai resurse economice, dar mai presus să salveze Planeta de la pieire, în fața furiei dezlănțuite a naturii. Vrem, nu vrem, pădurea trebuie să devină un mare panteon al omenirii.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Domnul Daniel Morar sfidează Constituția;

Domnul Florin Iordache:

"Domnul Daniel Morar sfidează Constituția".

Ca urmare a declarațiilor Procurorului șef al D.N.A., domnul Daniel Morar, făcute în Conferința de presă din data de 25 ianuarie 2006, consider că trebuie făcute câteva precizări.

Afirmația "percheziția este ineficientă în cazul parlamentarilor" demonstrează intenția actualei puteri de a subordona parlamentarii puterii executive.

Astfel, cele trei măsuri care nu pot fi dispuse fără acordul Parlamentului, respectiv percheziția, reținerea sau arestarea, sunt măsuri grave care afectează nu numai parlamentarii ca persoane fizice, ci însăși instituția fundamentală a țării.

A da posibilitatea reprezentanților Parchetului de a efectua aceste proceduri, fără ca membrii Comisiilor juridice ale Parlamentului să aprecieze asupra legalității unor asemenea acte și să stopeze posibilitatea unor abuzuri, ar însemna, practic, încălcarea principiului separației puterilor în stat.

Nu trebuie omis faptul că ordonanța de reținere și ordonanța de arestare sunt publice și chiar dacă ulterior se constată că nu reprezentau o necesitate, ele aduc grave prejudicii instituției reprezentative în stat.

Prin modificările aduse Legii nr.317/2004 privind organizarea C.S.M. prin Legea nr.247/2005, s-a creat posibilitatea unei imixtiuni a politicului și a Executivului.

Numirea Procurorului general, a Procurorului șef al D.N.A. de către Președintele României, la propunerea ministrului justiției, reprezentant al puterii executive, demonstrează presiunea care se exercită asupra procurorilor privind efectuarea unor cercetări pentru anumite persoane și cu o anume soluție.

Modificările aduse prin O.U.G. nr.134 din 29.09.2005 la O.U.G. nr.43/2002, instituie o subordonare a D.N.A. față de Procurorul general.

Dreptul Procurorului general și a Procurorului șef al D.N.A. de a efectua urmărirea penală și a dispune trimiterea în judecată a parlamentarilor, fără a exista o procedură de control din partea Comisiei juridice și a plenului Parlamentului, deschide calea unor abuzuri.

Domnul Morar se pare că nu cunoaște Constituția României și în mod deosebit articolul 1 alin.5, care prevede că: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".

  Gheorghe Dragomir - intervenție politică intitulată Bugetul județului Constanța, la cheremul președintelui Consiliului Județean;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Bugetul județului Constanța, la cheremul președintelui Consiliului Județean"

În cadrul ședinței Consiliului Județean Constanța din data de 31.01.2006, principala problemă dezbătută a fost cea a bugetului. Conducerea Consiliului Județean a trimis proiectele de hotărâri foarte târziu, așa cum a obișnuit deja consilierii Alianței, iar în cadrul ședinței, consilierii noștri nu au fost lasați să își exprime punctul de vedere.

La repartizarea sumelor defalcate petru echilibrarea bugetelor locale există o formulă care cuprinde diferiți indicatori socio-economici. Pe baza acestei formule se repartizează 85% din totalul sumei ce revine județului Constanța, restul de 15% se repartizează conform OUG nr.45/2003, pe baza unor criterii ce trebuie stabilite de comisia special înființată, din care fac parte: președintele Consiliului Județean, Prefectul, reprezentanți ai Administrației Finanțelor Publice, reprezentanți ai structurilor asociative la nivelul administrației publice locale, OUG nr.45/2003, art. 29 alin (3) și alin (4): "Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale aprobate anual prin legea bugetului de stat și din cota de 17% (modificată la 22% după introducerea cotei unice de 16%) prevăzută la art 28 alin 2 o cotă de 25% se alocă bugetului propriu al județului iar diferența se repartizează pe comune, orașe și municipii, prin hotărâre a consiliului județean, după consultarea primarilor și cu asistență tehnică de specialitate a Direcției Generale a Finanțelor Publice".

Totodată, ordonanța menționată precizează că în repartizarea acestor sume se ține cont de faptul că prioritare sunt localitățile care au diverse programe sau proiecte în derulare.

La nivelul județului Constanța, pe măsura 2.1 sunt în derulare 21 de proiecte. Cum se face că nici una din primăriile conduse de primari ai Alianței nu au primit fonduri suplimentare necesare achitării dobânzilor bancare?

Nu s-a ținut cont de solicitările reprezentanților administrației locale ce provin din cadrul Alianței; astfel, în cazul primăriei Hârșova, deși s-a solicitat în anul 2005 în mod repetat alocarea sumelor pentru anul 2006 pe criteriile enunțate mai sus, acest fapt nu s-a produs, banii fiind repartizați pe criterii clientelare, direcționat către primăriile PSD, indiferent de capacitatea financiară, suprafață sau populație.

De asemenea, județul Constanța a beneficiat de o sumă de peste 10.000 RON alocată de Guvernul României din TVA pentru finanțarea drumurilor publice. Aceste sume s-au repartizat numai primăriilor conduse de reprezentanții PSD.

Din 58 de comune din județul Constanța, 11 primari aparțin Partidului Național Liberal, 4 Partidului Democrat, reprezentând 25%, procent ce trebuia respectat și la repartizarea sumelor pentru finanțarea drumurillor publice, lucru care evident nu s-a întâmplat, și aceste sume fiind direcționate către primăriile PSD.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Cum a învins-o Bunicuța pe Mătușa Tamara;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Cum a învins-o Bunicuța pe Mătușa Tamara"

Viața s-a dovedit generoasă cu omul Adrian Năstase: din păcate, jungla politicii a demonstrat că de la prădător la victimă drumul nu este chiar așa îndepărtat, iar zicala cum că "precum semeni, așa culegi" s-a mai adeverit o dată. Departe de mine intenția de a mă bucura de răul altuia, dincolo de mine susținerea mitului politicianului cinstit pentru simpul motiv că e sărac, pentru că nu a agonisit nimic într-o viață de om.

Politica este menită, fără îndoială, oamenilor constructivi, care nu au grija zilei de mâine, care nu depind de o funcție politică trecătoare, care au știut să își gestioneze la începuturi propria viață, propria afacere și, de ce nu, propriul imperiu. Nu cred în oameni săraci care fac politică din altruism, însa cred cu îndârjire în oameni înstăriți care văd politica precum un hobby de care trebuie să se țină cu seriozitate.

Raportat la cele două categorii de politicieni, Adrian Năstase nu se încadrează în nici una dintre cele doua tipologii. A fost bogat, după care s-a făcut politician, a devenit și mai bogat, s-a făcut și mai influent, a devenit nașul bogaților din partid și idolul jurnalelor de știri, numai că acest balon creat artificial și imoral nu avea cum să se mai umfle, la un moment dat era cazul să explodeze. O cerea legea naturii, o solicita populația, o striga presa. Chiar de este acoperit de acte și hârțoage prin care își justifică "depozitul Tamara", Năstase nu se mai poate ridica: a devenit ridicol cu fiecare explicație. În plus, privirea de vulpe i s-a transformat în aceea a unui "cățeluș cu părul creț" prins cu "rața-n gura".

Adrian Năstase este, fără îndoială, tipul politicianului fără scrupule: a călcat în picioare o bunicuță, s-a folosit de mătușile din dotarea soției, a nimicit opoziția pe vremea cât a fost la putere, a pierdut alegerile în 2004 și sprijinul membrilor de partid un an mai târziu... Totul a culminat cu o refulată vânatoare a sute de mistreți și cu o moștenire imorală despre care unii spun că i-au ruinat destinul politic.

Pe lângă abordarea aceasta, opinia publica evita o problemă de fond a clasei politice românești în acest moment: soarta PSD nu este nicidecum de invidiat. Ceea ce îmi pare de neacceptat este că Ion Iliescu iese câstigator de această dată, o dată cu decesul politic al celui care se dorea continuatorul politicianului cu priză la mase - o culme a ironiei, un proces ce părea ireversibil. Dintr-o dată, acum fără să fi provocat el criza, Iliescu se trezește în mijlocul unor evenimente din mijlocul cărora principalii actori vin pe ascuns în vizita pentru a-i cere sfatul, sprijinul, pentru a-i cunoaște "valoroasa" parere și "prețioasele" indicații.

PSD se află într-un moment critic, într-o stare de război care îmi amintește de perioada de conflicte intestine care au culminat cu moartea de pe scena politică a PNȚCD. Este, înainte de toate, o situație critică a vieții politice românești: PSD are, chiar dacă merită sau nu, susținerea unei bune părți din electoratul român. PSD are ca tip de elector alegătorul cu tenta naționalistă, nostalgicii comuniști, asigurând un echilibru al energiilor populare extremiste. Or, dintr-un partid al VIP-urilor, PSD devine, de la o zi la alta, un partid al nimănui: cine mai are credibilitate în fața electoratului? Liderii social-democrați au devenit, rând pe rând, personaje ale bancurilor cu prostănaci sau cu mătuși. Opozitia pe care o pot face acești lideri nu poate fi decât una total neconstructivă, bazată pe atacuri sub centură fără substanță, or această abordare nu poate fi benefică pentru procesul demoratic din România.

Din cauza felului în care unii au amestecat afacerile cu politica, folosindu-se de pârghiile puterii pentru a-și spori numărul de case, PSD se întoarce la momentul alegerilor interne de anul trecut: Ion Iliescu are înca o data șansa de a se reașeza în fotoliul de lider, pe postura de tătucă al tuturor corupților. Cercul vicios al social-democraților români pare că devine o roată. Care se tot întoarce...

  Ioan Aurel Rus - intervenție politică intitulată Ne caută oamenii;

Domnul Ioan Aurel Rus:

"Ne caută oamenii"

Cu sau fără voie, executanții sondajelor de opinie, recunosc salturile pozitive făcute de PRM în preferințele electoratului. Deteriorarea pe zi ce trece a situației materiale, sărăcirea până la pragul mizeriei generalizate a omului de rând, abdicarea de la dezideratele urmărite prin ceea ce s-a numit revoluția din Decembrie 1989, îl depărtează tot mai mult de cei care au luat în mână frâiele țării. Aceștia, îmbogățiți pe căi mai mult sau mai puțin cinstite, au o atitudine de sfidare față de cei cu ajutorul cărora s-au cocoțat în funcțiile ce le au, dar se comportă ca în zicala populară, cu țiganul care a ajuns împărat.

Se pare că pe cei din "patrulaterul negru" îi împinge ceva, poate necuratul, spre pierzanie, cum i-a împins și pe Ceaușești. Se văd cu "ochiul liber"și de la distanță nemulțumirile poporului, o radicalizare a celor defavorizați, o stare de spirit potrivnică actualilor conducători, în permanentă creștere. Scumpirile aplicate, cât și cele anunțate au un impact cât se poate de nefavorabil în marea masă a oamenilor.

Deunăzi, un om oarecare, cetățean onest, dar sătul de mizeria socială și morală în care a ajuns țara, prezentându-se ca nealiniat politic, ne-a întrebat: "Dacă PRM ar ajunge la putere, conducătorii lui ar proceda la fel ca cei care ne-au condus și ne conduc din 1989, la început cu promisiuni numai de bine, apoi ce-o da Domnul?

Ne-a spus apoi o scurtă istorioară: Pe când era copil de 10-12 ani, pe la începutul anilor '50, a auzit o poezioară, un catren lansat probabil de anticomuniști, care suna astfel:

Vino Doamne pe pământ
Să vezi Stalin ce-a făcut:
Toți țiganii sunt primari,
Ceferiștii generali.

Nu era departe de realitate, a continuat omul. Cam așa era cu primarii, iar ceferiștii primiseră uniforme destul de bătătoare la ochi, de ziceai că sunt generali adevărați. A găsit de cuviință că acest catren trebuia completat cu realitățile pe care le-am trăit după 1989. Deși fără talent, după afirmația sa, a încercat el acest lucru "Continuarea catrenului este:

Și mai vino, Doamne, iară,
Să vezi azi, ce este-n țară:
Țiganii sunt mari patroni,
Hoții și tâlharii, domni

Neamul prost, când s-a ajuns
Privește totul de sus.
Cioflingarii OTC-iști (e vorba de activiști)
Sunt azi mari afaceriști.

Au uitat ce-au fost mai ieri
Ei și acoliții lor...
Azi conduc această țară
Spre rușine și ocară.

Coteriști săraci cu duhul
Li s-a dus în lume buhul
Că se țin mari democrați
Dar, în fond, sunt ..."MARI RATAȚI"

Vorba fostului premier "Să fie clar" Mult adevăr exprimă cele câteva rime, chiar dacă sunt fără prea mult talent, sau har poetic, dar cu mare încărcătură de tragică realitate cu privire la cei care au ajuns să diriguiască destinele bietei noastre țări.

Ca să nu plece nelămurit a fost făcut să înțeleagă că PRM este cu totul altfel. Dragostea și grija față de țară și oamenii săi sunt în primul plan al politicii acestuia, scopul de bază a însăși existenței partidului. Apoi urmează, când va ajunge la guvernare, măsuri de eradicare a corupției, confiscarea bunurilor furate și redarea lor proprietarului de drept: poporul român. Nu în ultimul rând se va marșa pe crearea unui climat de stabilitate și încredere între oameni, între aceștia și aleșii lor; ieșirea din starea de frică de a mai părăsi casa, de a-ți trimite copilul la școală, sau de a fi agresat pe stradă sau acasă de tot felul de scursori ale noii societăți neocapitaliste; pedepsirea după lege a răufăcătorilor, extirparea mafiei și crearea de anticorpi care să însănătoșească trupul bolnav al societății românești post-decembriste.

Numai poporul, toți cei ce vor o Românie demnă în rândul statelor lumii și nu una îngenunchiată, dar și o demnitate a individului, a persoanei, care au fost destul de șifonate în ultimii ani, pot decide viitorul țări.

După, să le zicem, clarificări de esență asupra politicii PRM, omul a conchis: "Am făcut parte dintr-un partid și îmi ajunge (se referea la fostul PCR), dar voi fi alături de PRM la alegerile care vor veni, anticipate sau nu. Și nu sunt singurul care gândește astfel.

  Ioan Munteanu - declarație politică cu tema «Programul Fermierul - simplă fantezie fluturistă»;

Domnul Ioan Munteanu:

Tema: Programul "Fermierul" - simplă fantezie fluturistă

Programul "Fermierul", lansat cu promisiuni nemaipomenite de către ministrul agriculturii, extrem de mediatizat, era așteptat, fără îndoială, de către țăranii români care sperau de multă vreme într-o schimbare.

Domnul ministru a insistat în numeroasele sale intervenții asupra faptului că agricultura din România va deveni - în scurt timp - una performantă, la nivelul exigențelor impuse de către Uniunea Europeană.

Ce-i drept, acest program este în fond foarte bun, dar greu de aplicat în actualele condiții. De aceea el devine nerealist și profitabil doar pentru un număr extrem de redus de cetățeni.

Ca om care cunoaște foarte bine realitatea satelor, voi demonstra cu argumente destul de convingătoare de ce acest proiect ambițios nu-i decât demagogie și înșelătorie. Dacă am fost sceptic încă de la lansarea lui, apariția normelor metodologice de aplicare m-au convins că am avut dreptate.

Considerând că Programul "Fermierul" va rezolva problemele din agricultură, ministerul de resort a eliminat pentru anul 2006 sprijinul financiar, primele și subvențiile pentru produsele agricole tradiționale: grâu, porumb, floarea-soarelui, soia, ovăz, plante furajere, lapte. Drept urmare, toți producătorii vor avea de suferit, iar consecințele vor fi destul de grave: terenurile vor rămâne nelucrate, numărul vacilor de lapte va scădea, iar România va deveni nu doar un mare importator, ci și un consumator al produselor de pe piața europeană. Și asta în condițiile în care țara noastră ar fi putut asigura fără probleme, atât producția pentru propriile nevoi, cât și pentru export.

Aplicarea programului a debutat cu o altă prevedere greșită: suma de 7.000 miliarde lei de la bugetul de stat nu este acordată direct agricultorilor, ci băncilor, mai precis unei singure bănci, B.C.R., care a primit fără licitație exclusivitatea privind implementarea acestui proiect. Deci, Legea nr.231/2005 prevede că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale acordă acești bani cu titlu gratuit băncii, iar agricultorul solicită credit de la B.C.R., urmând să depună garanții, să demonstreze că deține bunuri imobile de valoare, să achite dobânzile și comisionul.

Obținerea creditului este extrem de anevoioasă, ținând seama de faptul că dosarul pentru contractarea lui prevede nu mai puțin de 26 de documente (!) care mai de care mai greu de obținut. Dacă totuși reușeșete să obțină creditul, beneficiarul trebuie să returneze suma în 10 ani, iar la un împrumut de 10 miliarde lei trebuie să achite la B.C.R. 14 miliarde lei. Până când nu-și achită creditul, agricultorul nu este proprietarul investițiilor realizate.

Ca garanție la creditele solicitate nu se acceptă construcțiile viitoare; de asemenea, nu se acceptă construirea de imobile în regie proprie. Chiar și la investiții mici, de 10.000-20.000 euro, este obligatorie existența autorizațiilor de funcționare (mediu, sanitar-veterinare etc.), care sunt destul de costisitoare și greu de procurat.

Pentru că Legea nr.231/2005 nu prevede în mod expres exceptarea de la achitarea dobânzilor pentru perioada de grație - așa cum susține cu seninătate ministrul Flutur - împrumutații vor achita în această perioadă atât dobânzile, cât și comisioanele și taxele aferente.

Că acest program este o simplă promisiune fantezistă, mincinoasă și nerealistă, o dovedește și faptul că nu poți realiza ferma-model cu ceea ce-ți oferă banca după ce-ți achiți aceste datorii. Din cele 10 miliarde inițiale poți să-ți cumperi un tractor de 210-240 CP, prevăzut cu plug, disc și semănătoare sau, o altă variantă, poți înființa o plantație de 10 ha de viță-de-vie nobilă. Cu ce-ți susții afacerea după ce banii s-au terminat într-o primă etapă a investiției? Până la obținerea profitului sunt atâtea alte cheltuieli de făcut, imposibile chiar și pentru cel mai destoinic întreprinzător.

O altă mare păcăleală fluturistă ține de promisiunea că un credit prin Programul "Fermierul" se acoperă prin Agenția SAPARD în proporție de 50%, iar diferența de 50% prin B.C.R. Dar, conform normelor metodologice, B.C.R. asigură doar 85% din valoarea totală, ceea ce înseamnă că aportul propriu trebuie să fie de 15% din valoarea proiectului.

În altă ordine de idei: nici până astăzi Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu a stabilit care este formatul-standard al avizului ce trebuie emis de către direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, iar B.C.R. nu cunoaște, încă, detaliile referitoare la modalitatea de utilizare a fondului care va fi alocat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru anul 2006.

În aceste condiții, numărul posibililor beneficiari ai acestui program va fi cu mult mai mic decât cel pe care-l anunța lăudărosul ministru, adică peste 6.000 de fermieri din bugetul lui 2006. Dacă nu sunt luați în calcul agricultorii de peste 60 de ani și nici cei care n-au împlinit 18 ani (adică cei care nu se pot obliga față de bancă), dacă se ține seama că documentația necesară contractării unui credit de investiții este extrem de greu de întocmit, dacă cei care dețin bunuri imobiliare cu care să garanteze împrumutul sunt extrem de puțini în lumea sărăcită a satelor, se ajunge la concluzia că "Fermierul" are șanse extrem de scăzute de implementare.

Astfel, acest program atât de mediatizat se dovedește aproape inaccesibil pentru cei mai mulți dintre românii care și-ar fi dorit cu adevărat o astfel de afacere, atât din lipsa fondurilor, cât și din cauza birocrației excesive. Mai adaug faptul că obligativitatea subvenției pe unitatea de suprafață și pe cap de animal intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007, în condițiile în care pentru agricultorii români acordarea ei în 2006 ar fi contat foarte mult.

În acest context, mă gândesc dacă n-ar fi fost mai bine ca cele 7.000 miliarde lei vechi cu care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale subvenționează B.C.R. să fi fost utilizate pentru sprijinirea producătorilor și susținerea eficientă a agriculturii, începând chiar din 2006. Cred că acesta ar fi fost adevăratul ajutor de care au nevoie țăranii în acest moment.

P.S. Documente care dovedesc extrema dificultate de întocmire a dosarului de obținere a unui credit: planul de afaceri; lista garanțiilor propuse; lista garanțiilor aferente creditelor contractate la alți creditori; fluxul de lichidități (cash-flow); studiul de fezabilitate; avize, acorduri pentru ocuparea terenurilor agricole, asigurarea cu combustibil, energie electrică, energie termică, protecția apelor, pădurilor și mediului înconjurător, urbanism și sistematizare etc.; situația contractelor încheiate (copii după contracte cu furnizori și clienți); situația surselor de finanțare (proprii); intabularea ipotecii; asigurări; memorii justificative privind necesitatea acestor investiții; liste de utilaje și alte dotări care se vor atașa planului de afaceri etc., etc.

Destul de simplu pentru țăranul de rând care vrea să devină fermier european, nu-i așa?

  Horia Victor Toma - despre apariția pe scena politică românească a două noi capitole ale democrației;

Domnul Horia Victor Toma:

Anul 2006 a deschis pe scena politică românească două noi capitole ale democrației.

Unul din ele este libertatea presei care, pentru prima dată, există și se manifestă nestingherită și necenzurată de instituțiile statului.

Cel de-al doilea capitol se referă la investigarea averilor oamenilor politici.

Și, astfel, constatăm astăzi, după 15 ani de la Revoluție, că presa, împreună cu instituțiile statului, reușesc să deconspire modul în care mai marii P.S.D. au ajuns la averi fabuloase.

În acest fel, în foarte scurt timp, se ajunge la mitul "mătușii Tamara".

Ca urmare a acestor anchete, doi dintre cei suspectați că și-au făcut averi ilicite - Dan Ioan Popescu și Adrian Năstase - distrag atenția publică, din dorința de a salva partidul care i-a promovat, cu ajutorul autosuspendărilor.

Consider că acest demers reprezintă o sfidare a populației, în condițiile în care fostul prim-ministru al României deține o funcție publică, cea de Președinte al Camerei Deputaților, din care nu a intenționat nici un moment să demisioneze sau măcar să se autosuspende, din respect față de concetățenii săi.

Astfel, există o mare grijă în menajarea unui partid, dar este total ignorată imaginea Parlamentului în țară și în afara ei, într-un moment în care toți românii se sacrifică și se pregătesc să intre în marea familie europeană.

  Ioan Țundrea - declarație politică intitulată Dacă stare de urgență Nu, stare de normalitate Nu, atunci stare de asediu, nu-i așa?;

Domnul Ioan Țundrea:

"Dacă stare de urgență Nu, stare de normalitate Nu, atunci stare de asediu, nu-i așa?"

Albert Camus, autorul "Starii de asediu" și al "Ciumei", spunea că "luciditatea este suferința cea mai apropiată de cer".

Cu mult înaintea acestor zile cumplite în care suferința a atins limitele insuportabilului, am avut un "déjà vu" al reacției conducătorilor noștri în fața oricăror stări dramatice care s-ar mai putea abate asupra românilor "

Această lipsă de reacție în fața suferințelor reale ale concetățenilor nostri, manifestate de cei care dețin comanda, puteau fi previzionate analizând comportamentul politic al acestora din 1996 pâna acum.

Domnilor care dețineți comanda, suntem din ce în ce mai mulți oameni lucizi în această țară care simțim ca "numai bine nu trăim" și că starea de urgență nu o puteți decreta pentru că aceasta este starea permanenta pe care ne-o oferiți.

Să încercăm să ne imaginăm că cei care refuză acum declararea stării de urgență minimalizând inconștient situația tragică a sinistraților din Moldova, iar în urmă cu câteva luni a celor din Banat, s-ar fi aflat în opoziție.

Cu certitudine aceste inundații ar fi căpătat dimensiuni apocaliptitice, iar lacrimile domniilor lor ar fi umplut toate ecranele televiziunilor.

Refuz categoric să accept că unii politicini se contaminează de luciditate doar din patru în patru ani, și că aceiași domni rapoteza lugubru numărul cetățenilor la numărul decedaților, pentru a ne convinge că nu se impune starea de urgență.

Am sentimentul că "absurdul lui Camus" a pus stăpânire pe ai nostri comandanți și că în România noțiunea de normalitate a devenit o noțiune utopică.

De 6 luni suntem asediați, de tot felul de crize, una mai prefabricată ca alta, iar atunci când natura ne loveste atât de crunt, comandanții nostri se hlizesc grotesc în fața unor cetățeni care numai au decât speranța în Dumnezeu.

Așa dar dragi comandanți declanșați anticipatele! In absența lucidității, este cert că suferința românilor vă este acum atât de străină încat doar niște "anticipate" v-ar lecui de indiferență!

  Ionela Bruchental-Pop - comentarii cu privire la Statutul minorităților;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Crearea unui cadru legal privind statutul minorităților reprezintă fără doar și poate o necesitate, prevăzută de altfel și în Constituția Romaniei, care însă în momentul actual a devenit un subiect exploatat din toate punctele de vedere de către partidele aflate în opoziție, respectiv Partidul Social Democrat și Partidul România Mare. Esența tapajelor perpetuate cu asiduitate este conferită de către demagogicele porniri lipsite de substanță și care vizează în fapt doar atragerea de capital electoral.

Rolul reprezentanților poporului român în forul legislativ nu este acela de a crea dezechilibre și instabilitate politică, prin afirmații exagerate exploatându-se sentimentul național, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre partidele politice aflate la guvernare, cum e de altfel și Partidul Democrat, nu dorește să aducă atingere în nici un fel nici Constituției României, si nici intereselor naționale.

Stimați colegi,

Este evident faptul că orice propunere legislativă este perfectibilă, dovadă fiind numeroasele amendamente propuse de către partidele politice prin intermediul cărora se dorește găsirea unui format viabil și conform legii fundamentale. Insă modalitațile uzitate de către P.S.D și P.R.M nu fac altceva decât să dezgroape securea, în loc să-si propuna să gaseasca de comun acord soluțiile care să stabilizeze climatul politic autohton, într-o perioadă în care ar trebui să primeze solidaritatea, si nu crasul individualism.

Totodată, trebuie subliniat și faptul că în această ecuație intră și UDMR-ul, care prin presiunile constante pe care le exercită își urmarește doar propriul interes, și nu interesul colectiv al tuturor minorităților, așa cum ar fi firesc. Promovând o astfel de politică, UDMR-ul nu face altceva decât să creeze și să perpetueze în mod gratuit o atmosferă încărcată, plină de animozități, prin care dorește în mod vizibil să-și aloce o parte cât mai semnificativă de avantaje în raport cu celelalte minorități conlocuitoare, aspect care în opinia mea ar trebui reanalizat de către reprezentanții UDMR, pentru a demonstra că urmăresc binele comun al tuturor minorităților, și nu doar cel propriu.

Reglementarea acestui statut al minorităților ar trebui în mod normal să demonstreze existența maturității politice în rândul aleșilor deoarece ignorarea sine die a acestei probleme nu va duce la rezolvarea ei, dar nici amplificarea artificială a unei chestiuni sensibile nu este metoda cea mai ințeleaptă de a gasi formula optimă soluționarii acesteia.

Trebuie să conștientizăm totodată faptul că legiferarea statutului minoritaților nu reprezintă un joc de suma nulă, în care unul iese câștigător și altul învins, ci dimpotrivă, scopul acestor demersuri ar trebui sa vizeze definirea unor raporturi echilibrate, normale, de bună și pașnică conviețuire în relațiile interetnice.

Această viziune este împărtășită și de către Partidul Democrat, care nu-și va da acceptul promovării unor acte normative indiferent de tematica lor, atâta timp cât acestea contravin Constituției României și intereselor romanilor. Ceea ce trebuie subliniat în această privință este faptul că promovarea oricaror initiative care contravin prevederilor constituționale, nu fac altceva decât să confere o amploare nocivă, desuetă pentru societate, avînd ca scop în mod indubitabil doar atragerea de voturi, de aceea sunt ferm convinsă că în astfel de situații, baloanele de săpun articial create se vor sparge repede stropindu-i pe cei care le-au creat și lansat.

România este și va rămâne, în conformitate cu articolul 1 paragraful 1 din Constituția României, un "stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil", care va ști, fără doar și poate, să demonstreze că este și un stat democratic, prin capacitatea legislativului de a conferi o formă finală și totodată constituțională Statutului minorităților, care să reglementeze finalmente într-o manieră viabilă raportul de drepturi și obligații al acestora.

  Liviu Câmpanu - reacție la interviul cu Victor Ponta publicat în Monitorul de Botoșani din 16 ianuarie 2006;

Domnul Liviu Câmpanu:

Reacție la interviul cu Victor Ponta publicat în "Monitorul de Botoșani" din 16 ianuarie 2006

Mi-am propus să nu răspund la nimicniciile depresivo-anxioase ale imaturului Victor Ponta. Dar pentru că este a doua oară când acest "Dl. Goe" al politicii românești își permite să facă afirmații despre un om pe care nici măcar nu îl cunoaște și, din respect pentru electoratul meu și al Alianței D.A. (articolul apărând într-un cotidian botoșănean), vreau doar să îi citez câteva cuvinte din Nicolae Iorga:

"Porcul trecând pe lângă tine, te va murdări neapărat. Dar cât despre aceea, el nu va fi mai curat."

Bunul simț și buna creștere nu pot fi moștenite de la nici o mătușă Tamara.

  Liviu Timar - intervenție politică intitulată Producătorul agricol în anul 2006 este lăsat de izbeliște;

Domnul Liviu Timar:

"Producătorul agricol în anul 2006 este lăsat de izbeliște"

Anul 2005 a fost un an agricol greu pentru producătorii agricoli, datorită producțiilor obținute și prețurilor de valorificare foarte mici a producției la principalele culturi, exemplu: grâu 2500-3500 lei/Kg, ceea ce ca făcut foarte mulți producători să nu-și recupereze nici măcar investiția efectuată, dar să mai și înființeze alte culturi în toamnă.

Plecând de la această realitate tristă, actualul Guvern ar fi trebuit să intervină în sistemul de subvenționare pentru anul 2006, dar din păcate subvențiile din sectorul vegetal sunt aproape inexistente.

Astfel, nu se mai acordă subvenție pentru grâu, orz, orzoaică, porumb și floarea-soarelui, culturi furajere și alte culturi, subvențiile fiind îndreptate în acest an către plantele tehnice: sfeclă de zahăr, in, cânepă, tutun și legume.

În urma unui calcul, culturile ce urmează a fi subvenționate reprezintă doar aproximativ 6% din suprafața arabilă a țării (Exemplu: județul Mureș: suprafața arabilă = 214.000 ha, iar suprafața raportată cu plante tehnice, sfeclă de zahăr, in, cânepă, tutun, legume fiind de aproximativ 11.160 ha, ceea ce reprezintă 5,2%).

De asemenea, un cultivator de sfeclă de zahăr ce a obținut în anul 2005 50 t/ha x 500 lei/Kg a primit 25 milioane, iar în anul 2006 va primi 18 milioane, deci mai puțin cu 7 milioane lei/ha, deși reprezentanții Guvernului susțin că subvențiile acordate agricultorilor în 2006 vor fi mai mari cu 30%.

Nici sectorul zootehnic nu a fost mai privilegiat. Hotărârea Guvernului nr. 1853/22 decembrie 2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții în anul 2006 producătorilor agricoli din sectorul animalier are foarte multe lacune.

După cum știm cu toții, anul 2006 este un an foarte important în vederea integrării în Uniunea Europeană, dar consider că acordarea subvențiilor de la bugetul de stat sub această formă nu va încuraja obiectivele cele mai importante din sectorul zootehnic, și mă refer la atingerea cotei de lapte negociată cu Uniunea Europeană și îmbunătățirea calității laptelui.

Noul sistem de subvenții "pe cap de animal", termenul ce se uzitează, nu face nici o diferență între destinația finală a produsului obținut în fermă, lapte sau carne, și nici nu încurajează valorificarea laptelui în unitățile de prelucrare. În aceste condiții, nu vom fi în stare să realizăm nici cele 3 milioane de hectolitri lapte, cota negociată în dosarul de aderare la Uniunea Europeană: 1,2 milioane hectolitri lapte procesat și 1,8 milioane de hectolitri lapte pentru consum de piață.

Dacă nu vom putea asigura cota stabilită prin acordul de aderare, aceasta va fi atribuită altor state, iar România va ajunge în situația în care nu va mai produce nici pentru asigurarea necesarului de consum intern.

După ce că valoarea subvenției este mai mică cu aproape 35% față de anii trecuți subvenția se dă în două tranșe, astfel: vor primi 2 milioane lei la fătare, 2 milioane lei după înțărcarea vițelului la 6 luni, 3 milioane lei pentru efectivele înscrise în COP și 1 milion de lei pentru efectivele din fondul genetic. Din păcate, numărul animalelor înscrise în COP (controlul eficial al producției) este de aproximativ 6%, iar fondul genetic practic este inexistent, la această dată în registrele genealogice nu este înscris nici un animal. Practic, singurii fermieri care vor beneficia de două încasări în 2006 sunt cei ale căror vaci fată între 1 ianuarie și 1 mai, pentru că cei ale căror vaci vor făta după 1 iunie ar trebui să-și încaseze a doua tranșă de subvenție în 2007, când riscă să nu o mai primească, fiind alt sistem de subvenționare.

În aceste condiții, nu cred că mai putem vorbi de apariția de ferme noi și chiar nici de dezvoltarea celor existente, nefiind stimulată performanța și competitivitatea.

De asemenea, acest sistem de subvenționare va diminua și veniturile fermierilor, având repercusiuni în special pentru cei care au credite bancare și fonduri SAPARD care au avut la bază un plan de afaceri întocmit pe venituri constante din partea statului.

În condițiile în care aceste subvenții nu sunt încurajatoare, potențialii fermieri vor fi descurajați să mai angajeze o afacere în baza programelor cu susținere guvernamentală precum SAPARD sau "Fermierul".

În aceste condiții, producătorii nu vor avea resurse financiare pentru a-și pregăti fermele de producție, iar unităție de prelucrare lapte sau carne nu vor avea materia primă necesară desfășurării procesului de producție.

De asemenea, și în cazul porcilor sunt prevăzute subvenții numai pentru animalele livrate la abatoarele care practică sistemul de clasificare a carcaselor EUROP, sistem neimplementat în practică. Momentan nu sunt crescători și nici abatoare în măsură să spună ce tip de carcasă este. În același timp, nu sunt clasificatori autorizați, care ar trebui să fie neutri, să nu aparțină nici crescătorului, nici abatorului, așa că, mă întreb câți dintre crescătorii de porci vor beneficia de subvenția dată?

În ceea ce privește subvenția la ovine, ea se acordă doar crescătorilor de oi care au peste 50 de capete în exploatație. Acest lucru va determina ca doar 2,5-3,0% din crescătorii actuali să benenficieze de această subvenție. (Exemplu: în județul Mureș există aproximativ 28.450 crescători, iar cei care au peste 50 de capete sunt doar 768).

Anul 2006 este și primul an când fermierii încep să plătească impozitul pe terenul agricol din extravilan, sume care se ridică la 200.000-600.000 lei/ha. Dar ce este mai trist este că aceste sume, în loc să rămână la localitățile de unde se colectează, se duc la bugetul centralizat al statului.

Cred că există o lipsă de comunicare din partea reprezentanților ministernului și producătorii agricoli, reeprezentanții asociațiilor profesonale, în vederea consultării înainte de adoptarea unor acte legislative de importanță maximă asupra restructurării și dezvoltării agriculturii.

Momentan, actualul Guvern nu are o politică de stat în agricultură și nu este interesat de respectarea și atingerea obiectivelor negociate cu Uniunea Europeană.

Fac apel la factorii de decizie, să conștientizeze importanța anului 2006, an de preaderea la Uniunea Europeană, în vederea sprijinirii producătorilor agricoli, deoarece varianta de subvenționare aleasă în agricultură pentru anul în curs este una total greșită.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică intitulată Să dăm istoricilor ce-i al istoricilor;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Să dăm istoricilor ce-i al istoricilor"

Că experiența comunisă este una de tristă amintire, sunt sigur că nici unul dintre dumneavoastră nu neagă asta. România a fost aruncată 50 de ani înapoi în istorie de acest regim care a călcat în picioare totul și care a sfidat orice reguli ale unei bune guvernări. Comuniștii au nenorocit economia, educația, intelectualitatea și procesul politic. Acești patru factori cheie s-au refăcut foarte greu după momentul 1989. Corupția, iresponsabilitatea și incompetența au dus România la coada țărilor ieșite în 1989 din spațiul sovietic. Suntem în anul de grație 2006 și mai avem foarte puțin până la acceptarea noastră în Uniunea Europeană.

La o analiză profundă și sinceră, România nu este deloc pregătită pentru acest pas imens. Fiecare dintre dumneavoastră știe acest lucru, deși puțini sunt cei care spun asta în mod deschis. Uniunea Europeană a decis să ne ofere o șansă, pe care nu trebuie să o ratăm.

Dacă unii dintre dumneavoastră cred că mai există o altă cale de modernizare și împlinire a României, ei bine, vă înșelați. Revenind la experiența tristă a comunismului aș vrea să vă rog să o lăsăm în urma noastră.

Am dezvoltat un reflex teribil de a blama comunismul pentru orice rău din țara asta. Așa este! Dar blamarea comunismului nu doar că nu rezolvă nimic, dar ne blochează în retorică. Comunismul e de vină. De acord! Dar de aici înainte ce avem de făcut? Eu cred sincer, domnilor, că a venit vremea să îngropăm trecutul. Avem nevoie de o lege a lustrației și avem nevoie de CNSAS. Să sprijinim aceste proiecte, pentru că ne vor ajuta să ne debarasăm cât mai repede de comunism. Dar să ne oprim aici.

De acum înainte este treaba istoricilor să blameze comunismul, nu a clasei politice. Aș vrea ca printr-o metaforă să evidențiez diferența fundamentală dintre istorie și știința politică. Istoria lucrează ca un medic legist. Ia cadavrul, îl studiază și dă un verdict. Ce a produs boala, cum a murit sau de ce s-a însănătoșit?

De cealaltă parte, știința politică lucrează cu corpurii vii. Ea trebuie să prescrie soluții pentru a salva corpul politic și pentru a-l îngriji.

Desigur, lecțiile pe care ni le predau istoricii sunt necesre pentru a nu repeta tot mereu greșelile trecutului. Dar un om politic care se ocupă de cadavre nu este de nici un folos unei națiuni.

Așadar, vă rog, încetați a mai căuta vinovați și începeți să prescrieți soluții. Acesta este motivul pentru care ați fost aleși ca membri ai acestui Parlament.

Nu uitați că finalmente cetățenii sunt cei care v-au trimis aici. În fața lor răspundeți! Iar cetățenii nu vă vor întreba cine este de vină pentru starea actuală a României.

Îmi amintesc că Petre Țuțea spunea: "Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că măsa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot și totul pute".

Românii vă vor întreba, domnilor, ce este de făcut de acum înainte. Și asta vă îndemn să faceți. Priviți spre viitor, și nu spre trecutul regretabil. Să dăm istoricilor ce-i al istoricilor!

  Marius Iriza - despre mentalitatea unor funcționari aflați în slujba cetățeanului;

Domnul Marius Iriza:

De mult timp, cetățeanul care se prezintă cu probleme la una din instituțiile publice, fie primărie, poliție, spital sau banala poștă, se lovește de nepăsarea, indiferența și impertinența funcționarilor care sunt plătiți pentru a fi în slujba sa. De multe ori se ajunge ca pentru o semnătură sau o hârtie pe care în mod normal ar fi dobândit-o în câteva minute, un om normal să petreacă ore, chiar zile întregi perindându-se de la ghișeu la ghișeu, expediat de o față acră, ascunsă în spatele unui geam, către una plictisită, care, la rândul ei, îi arată un alt ghișeu, în spatele căruia o femeie pe jumătate adormită, preocupată de orice altceva, mai puțin nevoile cetățeanului, îl trimite din nou la ghișeul de unde a plecat. Și dacă pentru a ajunge la fiecare dintre fețele acelea acre și plictisite trebuie stat la rând câteva zeci de minute, atunci ziua este iremediabil pierdută.

În sistemul de sănătate, problemele sunt mult mai grave, deși nu cu mult diferite, deoarece în numeroase cazuri este în joc sănătatea sau chiar viața cetățeanului, datorită indiferenței sau pasivității personalului medical. Aici, la proastele servicii oferite pacienților, intervin și lipsurile majore de fonduri. În unele spitale din România, pacienții sunt nevoiți să aducă seringi, spirt și vată de acasă, ca să nu mai vorbim de faptul că, pentru o radiografie, ei trebuie să vină la analize cu sticluța de bariu în buzunar.

Aceasta este țara în care anormalul a devenit firesc, iar românul deja s-a obișnuit cu această situație. Când mentalitatea angajaților din instituțiile publice va fi schimbată, sau vor fi schimbați angajații cu această mentalitate, iar cei rămași își vor da seama că trăiesc din banii cetățeanului de rând și sunt nevoiți să îl respecte, indiferent de poziția sa socială, atunci putem spune că România a făcut un pas mare spre Europa.

  Mihai Sandu Capră - intervenție politică intitulată Semne bune anul are;

Domnul Mihai Sandu Capră:

Declarație politică intitulată "Semne bune anul are"

Noul an ce se adaugă istoriei recente democratice a Romaniei a început destul de radical, promițând clarificarea multor probleme ce au trenat timp de mai bine de un deceniu. Astfel, partidul roșu se federalizează, fiind confruntat cu o imagine a unui partid al corupților, imagine de care păturile inferioare încearca să se detașeze. Cu un Geoană care "desfide" pe cei care încearcă să strice construcția de "poze curate" în timp ce tranzactionează "perfect legal" terenuri de zeci de milioane de euro, cu un Năstase care brusc a devenit cel mai timid om politic, fugind de presa ca vampirii de lumina dimineții, în timp ce arată publicului sticluța de aghiasmă purtată la piept, partidul social democrației este o scenă sângerie, în care victimizarea nu-și mai are sensul, iar autocritica te bagă în gura lupului...sau a bunicuței care stă și arată cu degetul către epoca luminoasă a conducerii sale.

Asistăm la congrese, trâmbițate furios în gura mare, care se încheie cu o mare fâsâială lipsind mesajul, asistăm la declarații războinice, de genul aceluia ca PSD se lanseaza în procesul de cucerire a segmentelor noi de electorat, uitându-se însă punctul de plecare, adică mesajul populist că este un partid al tuturor segmentelor sociale, un partid al întregii Romanii, totul reducându-se, privind la rece, la o mare furtună într-un pahar de apa. Realitatea este că Dan Ioan Popescu tot dă cu subsemnatul pe la D.N.A, însoțit de Ion Iliescu și de Adrian Năstase și... probabil că am cam epuizat toți vectorii de imagine, toți liderii de opinie ai acestui mare organism, al celui mai mare partid din România.

Astfel, încercările de structurare sau mai bine spus de concentrare a factorilor de decizie politică și doctrinară a PSD nu fac decât să-mi aducă aminte de minunatul concert pe care artiștii Titanicului l-au interpretat înainte de a fi înghițiți de valuri.

Mult succes!

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică intitulată Imaginea PSD, mai importantă decât cea a României?;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

"Imaginea PSD, mai importantă decât cea a României?"

Dorind să-și protejeze partidul, domnul Adrian Năstase s-a suspendat din funcția de conducere pe care o deținea... Nume importante ale Pardidului Social Democrat au salutat și apreciat gestul acestuia, considerându-l mai mult decât necesar! Grija față de imaginea propriului partid, teama de a nu înregistra o noua și dureroasă scădere a încrederii și, implicit, a intenției de vot, sunt motivele reale care au stat la originea gestului, dar și la acceptarea cu bucurie a autosuspendării. "Nimic nou sub soare!", a spus filosoful, și (vai!) câtă dreptate a avut! Aceeași "politică" a jumătăților de măsură... Dacă ar fi dat dovadă de un real spirit responsabil, domnul Adrian Năstase ar fi recurs la gesturi similare pentru a proteja și alte instituții: Parlamentul României, Camera Deputaților și, în ultimă instanță, dar cel mai important, România însăși! Să fi scăpat din vedere domnul Adrian Năstase că este co-președinte al Parlamentului, alături de domnul Nicolae Văcăroiu, că este președintele Camerei Deputaților și nu în ultimul rând, conform prevederilor constituționale, în situația deloc dorită a vacantării funcției de Președinte al statului și incapacității Președintelui Senatului de a prelua interimatul, devine Președinte al României? Eu nu cred că a putut uita ceva atât de important! Așadar, legitimitatea întrebării din titlu devine evidentă, iar răspunsul îl vom afla curând.

Va accepta domnul Adrian Năstase să-și dea demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților, urmare a solicitării făcute de prim-ministrul Călin Popescu-Tăriceanu? Iată, în fapt, care este acum provocarea la care trebuie să răspundă, în egală măsură, domnul Adrian Năstase și Partidul Social Democrat... Dacă asumarea demisiei va fi refuzată, nu ne rămâne decât să constatăm, din nou, că soarta României, imaginea ei, eventualele prejudicii etc. sunt prea puțin importante în optica proaspătului autosuspendat și al partidului pe care-l reprezintă.

Aș aplauda și aprecia ca pe un gest de normalitate demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților a domnului Adrian Năstase. Cu atât mai mult cu cât, de o bună bucată de vreme, și-a pierdut sprijinul majorității membrilor acesteia, iar încăpățânarea de a rămâne pe post, în dispreț față de voința majorității, a adus suficiente prejudicii sistemului democratic. Mai mult decât propria-i voință și ambiție, acum este vorba și de interesul național... Dacă demisia întârzie, eu sper ca Partidul Social Democrat, prin membrii săi investiți cu rol și responsabilitate în funcțiile de decizie, să-i impună un astfel de gest! Cu siguranță, ceea ce dăunează - ca imagine - PSD-ului, nu poate să nu dăuneze imaginii Parlamentului, Camerei Deputaților și nu în ultimul rând României. Așadar, atât domnul Adrian Năstase, cât și PSD-ul, se află în fața unui examen obligatoriu de dat. Singura problemă este dacă "nota" va fi una de trecere sau dacă vor rămâne repetenți...

  Ovidiu Ioan Silaghi - prezentarea unui caz de favorizare a unui contract de executare a unor lucrări la Eforie Sud;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Săptămâna trecută o declarație a președintelui Băsescu a făcut vâlvă. "Vreau să aveți curaj să luați actele normative emise în ultimii 10 ani și să constatăm care au fost acte normative corect emise, cu o bună justificare economică, și care au fost acte normative emise în favoarea unor grupuri de interese nelegitime, cărora o să le spun de acum grupuri de tip mafiot", este ceea ce a spus președintele. Prin această declarație, Traian Băsescu sugera actualei puteri să verifice actele normative din ultimii zece ani prin care unele persoane sau societăți comerciale au fost direct favorizate, în dauna interesului general.

Este posibil ca în aceste zile, amatorii de dezvăluiri să stea cu ochii ațintiți spre Palatul Victoria. Eu vreau să atrag atenția că nu trebuie verificate doar actele normative elaborate de guvernele care s-au perindat pe la acest palat. Trebuie verificate - recunosc, este ceva mai dificil - și numeroasele contracte de care a beneficiat clientela politică a diferitelor formațiuni care s-au aflat la putere.

Am să vă prezint acum un caz tipic din guvernarea trecută. Avem o triadă: ministru, prefect, ginerele prefectului. Ministrul și prefectul sunt evident din același partid politic, și, cum reprezintă politic același județ, sunt, de ce nu, și prieteni. Ministerul condus de ministrul respectiv are de executat o lucrare. Ca din întâmplare, una dintre societățile care primesc contractul, foarte consistent, evident, este una controlată de ginerele prefectului. Și astfel se închide triunghiul. Personajele acestei deloc imaginare relatări sunt: Ioan Mircea Pașcu -fost ministru al apărării, actualmente deputat PSD de Satu Mare; Gheorghe Ciocan - fost prefect de Satu Mare, actualmente vicepreședinte al Consiliului Județean Satu Mare; Ioan Ciocan - patron al firmei SC Lescaci Com SRL, ginerele lui Gheorghe Ciocan.

Firma lui Ioan Ciocan a primit în perioada 2002-2003 un contract de executare a unor lucrări la Eforie Sud (Carmen Sylva) plătite de către MApN. Suma se ridica la 41 miliarde lei vechi. Poate părea ciudat că o firmă din Satu Mare a fost selecționată să efectueze lucrări pe litoral. Dar trecem peste acest aspect. La fel de ciudat este că MApN a refuzat în 2004 să răspundă unei solicitări venite din partea presei și să prezinte numele firmelor cu care a avut contract pentru lucrările de la Eforie Sud. După căderea PSD, s-a aflat numele acestor firme. Aceasta este pe scurt filmul unei acțiuni tipice de favorizare a unui client sau amic politic al puterii. Mai multe amănunte au apărut în Jurnalul Național. Consider că se poate porni în descoperirea "tenebrelor" trecutului politico-economic și de la acest caz, care este mai mult decât edificator.

  Petru Andea - comentarii cu privire la necesitatea suplimentării fondului de salarii din învățământ;

Domnul Petru Andea:

Dezbaterile în Parlament referitoare la Legea bugetului de stat pe anul 2006, desfășurate concomitent cu o grevă de amploare a cadrelor didactice din învățământul românesc, au evidențiat fără echivoc înrăutățirea în acest an a finanțării sistemului educațional.

Drept consecință, Guvernul a promis pentru acest domeniu o alocate suplimentară de peste 1 miliard de euro, operabilă pe parcursul anului 2006. Deși Guvernul insistă ca această sumă să fie destinată exclusiv finanțării unor programe din învățământ, sunt cât se poate de actuale, pertinente și obiective solicitările privind alocarea unei părți din această sumă și pentru creșterea salariilor cadrelor didactice.

Subliniem că în actualul Program de guvernare se prevede o "creștere substanțială" a acestor salarii, susținute financiar prin norma legală de acordare, până în 2007, a 6% din p.i.b. pentru finanțarea învățământului.

Reamintim că procesul de creștere, până la dublare, a salariilor cadrelor didactice a consemnat cea mai viguroasă acțiune în anul 2004, an în care salariile profesorilor universitari au crescut practic cu 100%, iar ale celorlalte cadre didactice au crescut în medie cu 35%.

Din păcate, anul 2005 a consemnat doar o creștere modestă a salariilor din învățământ, de 13,5% în termeni nominali, ceea ce înseamnă o creștere de sub 5% în termeni reali.

Anul 2006 este și mai "zgârcit" cu dascălii, prevăzând o creștere nominală de 11,5%, ceea ce practic stopează creșterea reală a salariilor acestora.

Doresc să dau crezare afirmațiilor Guvernului potrivit cărora la ora actuală există suplimentar disponibili pentru învățământ circa 1,1 miliarde euro, deci circa 40.000 milioane lei vechi. Apreciez necesară și posibilă alocarea a jumătate din aceste fonduri pentru infrastructură și dotări în învățământ, iar a celeilalte jumătăți pentru un spor semnificativ al salariilor cadrelor didactice.

Conform bugetului aprobat pentru anul 2006, fondul actual de salarizare în învățământ este de circa 50.000 miliarde lei. Suplimentarea acestuia cu 20.000 miliarde lei face posibilă o creștere a salariilor cu încă 40%, ceea ce ar asigura în acest an un nivel satisfăcător al salariilor cadrelor didactice.

Desigur, Guvernul poate rămâne inflexibil la nevoile salariale ale cadrelor didactice, refuzându-le aceste creșteri. Ar demonstra însă din nou că programul de guvernare și promisiunile electorale ale Alianței D.A. nu au avut și nu au valoare, că dascălii au fost deliberat înșelați, iar sintagma "Să trăiți bine!" este lăsată pentru mai târziu, sau mai bine zis pentru mult prea târziu.

  Liviu Alexandru Miroșeanu - apel pentru reanalizarea deciziei de desființare a Policlinicii militare din Bacău;

Domnul Liviu Alexandru Miroșeanu:

Policlinica militară de pe strada Mihai Eminescu se va desființa de la data de 1 martie 2006. Decizia a fost luată la începutul acestui an de către șefii Direcției medicale din cadrul Ministerului Apărării Naționale și are la bază procesul de reorganizare a serviciilor medicale ale armatei române.

Conducerea ministerului justifică desființarea unității militare din garnizoana Bacău prin faptul că "unitățile militare din armată au servicii medicale proprii, care acordă asistență medicală pentru cadrele militare și familiile acestora. În Municipiul Bacău există structuri medicale ale Ministerului Sănătății suficiente, la care au accesibilitate atât cadrele militare, familiile acestora, precum și rezerviștii și veteranii de război".

În plus, M.Ap.N. consideră că adresabilitatea bolnavilor la policlinica militară a scăzut progresiv, astfel încât indicatorii medicali de performanță și de calitate nu mai justifică cheltuielile administrative și de personal pentru funcționarea ei.

Practic, după aproape 50 de ani de existență, Policlinica militară de la Bacău nu mai este rentabilă din punct de vedere economic, de vreme ce Direcția Medicală a Armatei a conchis că decontările serviciilor de sănătate de către Casa de sănătate a armatei nu acoperă nici cheltuielile de personal din unitatea medicală băcăuană.

Chiar dacă mare parte din cei peste 1500 de militari activi din Bacău n-au mai trecut de mult pragul Policlinicii militare, cei mai afectați de restructurarea serviciilor medicale militare sunt rezerviștii și veteranii de război. Este vorba despre aproape 9000 de foști ofițeri și subofițeri, care, lună de lună, au apelat la serviciile doctorilor și farmaciștilor din policlinică.

Filiala Bacău a Asociației Naționale a Veteranilor de Război susține că această reorganizare nu are în vedere necesitățile membrilor săi și nu ține cont nici de prevederile statutului cadrelor militare privind drepturile la gratuitatea asistenței medicale și a medicamentelor.

În același context, Organizația Bacău a Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere a explicat conducerii M.Ap.N. că sălile de așteptare pentru pacienți, laboratoarele de analiză, stomatologie și de farmacie și cabinetele medicale de specialitate din centrul de sănătate militară nu justifică desființarea policlinicii.

Sărăcia, frigul și dotarea precară fac din Policlinica militară o unitate sanitară ce trebuie restructurată. Doctorii nu au aparate de investigații medicale moderne, farmaciștii, nu de mult, se deplasau cu autoturismele proprietate personală la Iași după necesarul de medicamente, ca să nu mai vorbim de lucrările de igienizare curente, neexecutate probabil din lipsă de fonduri. Cu alte cuvinte, Centrul de sănătate militar de la Bacău a fost lăsat să moară încet și sigur.

Având în vedere aceste considerente vom cere Ministerului Sănătății să reanalizeze decizia de desființare a Policlinicii militare din Bacău sau să fie luată în considerare propunerea noastră de închiriere a spațiilor de către medicii de aici, lucru care atrage după sine păstrarea pacienților cu condiția încheierii unui contract cu Casa județeană de asigurări de sănătate potrivit OU 124/1998.

  Petru Movilă - declarație politică: «Sindromul Mătușa, Verișorul Octavian și social-democrația»;

Domnul Petru Movilă:

«Sindromul "Mătușa", "Verișorul Octavian" și social-democrația"»

Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la un fenomen care a devenit caracteristic pentru PSD, partidul care sub o denumire sau alta a condus România timp de un deceniu. Acest fenomen botezat de presă "Sindromul Mătușa" cu varianta sa "Verișorul Octavian" ilustrează, cu o forță de nerespins, distanța uriașă dintre vorbă și faptă, adică dintre doctrina și practica politică a acestui partid. Fără îndoială, nu este vorba de marea masă a membrilor PSD care, în majoritatea ei, este alcătuită din oameni cinstiți, muncitori și chiar săraci, ci de liderii acestuia, de la nivel central și județean - așa numiții baroni.

Nu este necesar să descriu faptele, ele au fost povestite de presă. Eu vreau doar să subliniez aici, în fața dumneavoastră, a parlamentarilor acestei țări, semnificațiile principale - politice și morale ale acestor fapte.

Voi începe cu o chestiune dezarmant de simpla: un prim-ministru, în România ultimilor ani, a avut un salariu ceva mai mare ca indemnizația unui parlamentar. Să admitem că ar obține un oarecare venit din activitatea de profesor la o universitate de stat sau privată. Vă rog să calculați și să vedeți că venitul său lunar nu depășește 70-80 milioane de lei vechi. Să presupunem că nu cheltuiește nimic pe mâncare, îl scutim și de orice alte cheltuieli și obținem un total de aproximativ 1 miliard de lei anual; asta înseamnă cam 33.000 $ la cursul de azi. În patru ani ar fi 132.000 de dolari.

Domnul Adrian Năstase - pentru că despre el este vorba - nu a declarat că ar avea și alte surse de venit cum ar fi o societate comercială, vreo afacere oarecare, legală, care să îi aducă venituri. Și, totuși, are o avere impresionantă; colac peste pupăză, apar și mătuși sărace, dar care lasă averi impresionante drept moștenire. Oricâte circumstanțe atenuante am găsi, oricâte argumente ingenioase ar aduce domnia-sa, oricât sprijin i-ar acorda partidul său, nu mai poate convinge pe nimeni.

Dar domnul Adrian Năstase nu este un membru oarecare al PSD, ci unul din liderii de frunte, unul din întemeietorii și conducătorii lui, încât la un moment dat cine zicea PSD, zicea Adrian Năstase și viceversa. Nici acum numele lui nu poate fi disociat de PSD și dacă Adrian Năstase cel real este cel caracterizat de "Sindromul Mătușa" în sens larg atunci - bună logica natură - ne obligă să tragem concluzia că și partidul pe care l-a condus (în special pătura de sus a acestuia) este bolnav de acest sindrom.

Respectând proporțiile, cam aceleași lucruri le putem spune și despre Dan I. Popescu, Miron Mitrea, Victor Hrebenciuc și alții. Însuși Președintele PSD, domnul Mircea Geoană, care clamează mereu nevoia unei reforme morale în PSD, a dovedit că are relații proaste cu unele din valorile mari ale moralei, cum ar fi sinceritatea, adevărul, acordul dintre vorbă și faptă.

Stimați colegi,

Știți foarte bine că ceea ce am spus până aici nu este decât o descriere succintă a unor fapte incontestabile, cunoscute deja de toată lumea. În mod necesar au intrat în acțiune și organele de drept ale statului; și acest lucru este, de asemenea, cunoscut de toată lumea.

Dar noi, cei din această sală, nu suntem nici procurori, nici judecători și nici măcar avocați; noi suntem oameni politici, trimiși aici de poporul acestei țări pentru a face legi care să îl apere și să îi păstreze valorile economice, politice și morale.

Mă întreb pe mine și vă întreb și pe dumneavoastră, cum ar putea un partid condus de oameni ca cei de mai sus, să apere și să promoveze marile valori ale democrației și ale moralei, când ei sunt primii care le încalcă grav?

Doctrina social-democrată este una nobilă, bazată pe dreptate, solidaritate și grija pentru cel neajutorat. Cum ar putea să apere aceste valori oameni bolnavi de "Sindromul Mătușa" și, mai general, dominați de o sete de îmbogățire dincolo de limitele normalului?

Cu câțiva ani în urmă, liderii PSD proclamau cu aroganță necesitatea destructurării PD. Azi, PSD nu se află în faza destructurării și asta nu pentru că ar fi victima vreunui complot sau scenariu tenebros al adresărilor politice, ci din propria sa vină, din vina conducerii sale în primul rând. S-a ajuns până acolo încât o mare parte a populației acestei țări se întreabă dacă PSD mai este necesar României. Cât despre mine, răspuns: nu mai este necesar!

  Eugen Bejinariu - intervenție cu tema Preocupări colaterale într-o guvernare de dreapta;

Domnul Eugen Bejinariu:

"Preocupări colaterale într-o guvernare de dreapta"

Am intitulat declarația politic de astăzi "Preocupări colaterale într-o guvernare de dreapta". Dacă punem față în față programul de guvernare, respectiv și preocupările concrete și curente ale Guvernului Alianței D.A., vom constata cât de mult s-a îndepărtat guvernarea de agenda cetățeanului român. Iată și faptele.

Alianța D.A. și-a propus să lichideze corupția din România. Pentru aceasta a trecut la "descoperirea" a tot felul de bănuieli, presupuneri și acuzații la adresa PSD, de la președintele social-democrației din România, cea mai mare și mai puternică formațiune politică, la primarul și consilierul PSD din cea mai mică sau îndepărtată comună din țară. Un distins lideri PNL din Suceava a și declarat că oamenii PSD trebuie hăituiți și a spus-o în calitatea domniei sale "de om al pădurii"! Să înțelegem că o parte din viața pădurii a fost adusă în viața politică? Și are dreptate.

Liderii PSD, Adrian Năstase și Dan Ioan Popescu sunt acuzați în toate felurile. În cazurile liderilor PSD nu funcționează prezumția de nevinovăție. Aceasta a fost repartizată în întregime către Guvernul liderilor PNL, PD și UDMR și n-a mai rămas și pentru alte formațiuni politice parlamentare!

Firma Cazacu din Urlați, a distinsei doamne de peste 70 de ani, asfaltează de zor străzile și bulevardele capitalei, cu un contract pe durata a două mandate, fără nici un conflict de interese, ne asigură domnul primar general al Capitalei. Domnul vicepremier George Copos face afaceri de miliarde cu statul român, este urmărit penal, dar est nevinovat pentru că a făcut ilegalitățile înainte de a fi membru al Guvernului.

După ce printr-o "inspirație de moment" domnul prim-ministru călin Popescu Tăriceanu dădea foarte mulți bani la bursă, vine în apărarea domnului Dinu Patriciu, lider de marcă în PNL și urmărit penal, patronând la Guvern mai multe întâlniri cu prietenul domniei sale și doamna ministru Monica Macovei cu scopul de a face o mai bună "reformă a justiției" din România. Recent s-a mai aflat că din lipsă de atenție lucrări de miliarde lei de la hidrocentrale au fost contractate, fără licitație, cu o firmă elvețiană.

Acum se merge pe calea unei și mai grave ignorări a separației puterilor în stat, separare realizată în România odată cu Regulamentul organic. Se propune oficializarea comunicării între Justiție și Executiv pentru mai "buna guvernare", deoarece această separare a puterilor creează în ultima vreme mari greutăți Executivului.

Un ultim domeniu în preocupările Alianței D.A., "în folosul populației", este fuzionarea dintre PNL și PD. Mai recent a venit și o altă "binefacere" pentru populației, și anume mișcarea "Dialogul Liberal" din cadrul PNL, care își propune unirea cu PNȚCD, un alt partid cu "succese" la guvernarea țării!

UDMR luptă, pe baza strategiei pașilor mărunți. Acum, fiind la guvernare, pretinde pași mari pentru obținerea autonomiei cultural-teritoriale pe care o are, dar nu-i legiferată. Vrea să creeze modele pentru Europa! Credem că adoptarea Legii minorităților în forma redactată de UDMR și adoptată fără cutremurare de Guvern reprezintă un demers anticonstiuțional și cu urmări greu de evaluat acum.

De problemele guvernării se ocupă, când mai au timp între două plecări în străinătate, domnii secretari de stat și secretarele din ministere, care mai și greșesc în transmiterea convocărilor domnului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

În vremea aceasta, populația o duce din ce în ce mai greu, iar domnul președinte Traian Băsescu ne asigură că va fi și mai greu la integrare. Până acum, toate greutățile populației erau datorate guvernării PSD. După un an - doi de guvernare portocalie, greutățile se datorează integrării. Guvernarea PNL, PD, UDMR, Partidul Conservator este cea mai bună de la revoluție până astăzi. Dar cea mai mare parte a populației din județul Suceava are însă, din păcate, o altă părere și o veți constata la alegerile viitoare, anticipate sau la sfârșit de mandat.

  Relu Fenechiu - atitudine față de atacurile la adresa partidului din care face parte;

Domnul Relu Fenechiu:

Nu sunt adeptul imixtiunii în problemele interne ale unui alt partid politic. Nu m-au interesat și nu mă interesează frământările din interiorul altui partid decât cel din care fac parte. De asemenea, nu contest dreptul Opoziției de a ataca justificat, când are argumente, Puterea. Dar nu pot sta cu mîinile încrucișate și să nu răspund atunci când partidul din care fac parte este atacat pe nedrept. Zilele trecute, când în PSD a ieșit la iveală și afacerea "verișorul", care îl viza pe președintele Mircea Geoană, s-au întețit acuzațiile la adresa actualei puteri, în special cele la adresa PNL, susținându-se că ar fi la originea scandalurilor care au cutremurat și cutremură în continuare fostul partid de guvernământ. Lucrurile nu stau deloc așa. Nici PNL și nici partenerii săi de la guvernare nu au avut și nu au nici vreun amestec în dezvăluirile privind scandalurile "Mătușa Tamara", "Verișorul Barba" ș.a. Și domnii Geoană, Năstase și ceilalți o știu foarte bine, dar vor să politizeze chiar și faptele de care numai ei sunt vinovați. Făcând o paranteză, nu pot să mă abțin și să nu remarc că PSD nu a învățat nimic din lecția pierderii puterii. Aroganța este la ea acasă în acest partid. Culmea, foștii chiriași de la Palatul Victoria nu consideră grav faptul că unii dintre liderii lor au căzut în păcatul greșelii, ci faptul că aceste greșeli au ajuns la cunoștința opiniei publice. Deci, nu faptul - la figurat vorbind - că ai furat este grav, ci descoperirea furtului. Este adevărat, pentru profesioniștii din lumea interlopă, deconspirarea este un lucru grav.

Se pare însă că liderii PSD vor să mascheze - stângaci, totuși - războiul civil din partid și aruncă pisica în curtea Puterii. Nu am să mă mir dacă peste scurt timp vom afla că recentele scandaluri din PSD nici măcar nu au existat și că vor fi catalogate ca fiind invenții ale Puterii.

Tocmai din această cauză nu voi avea pretenția să mă aștept la un comportament corect al liderilor PSD, lideri care și la recentul Consiliu Național au atacat adversarul politic cu fraze copiate de la comuniștii din negura anilor '50: "Traian Băsescu și guvernul marionetă se poartă ca în Evul Mediu, declanșând o vânătoare de vrăjitoare" sau "PNL se îndreaptă cu pași repezi spre haosul țărănist" - l-am citat aici pe Mircea Geoană. Și dacă mă gîndesc că mulți dintre cei prezenți la această reuniune de vîrf a PSD au participat sub culorile FSN, în 28 ianuarie 1990 la reeditarea tragicului 8 noiembrie 1945, nu mai sunt multe de spus despre "noul" PSD.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică: Speranța moare ultima;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Speranța moare ultima"

Un alt început pentru PSD. Dacă de la Congresul din aprilie anul trecut nu au reușit mare lucru, vineri, Mircea Geoană a dat startul, pentru a nu știu câta oară în 15 ani, la modernizarea și reconstrucția partidului. Însă, în loc să se ia o decizie tranșantă, care să spele imaginea partidului greu încercat în ultima lună, cei prezenți în sală au asistat siderați la un discurs de o oră al domnului Geoană, în care se înghesuiau de-a valma: ocări la adresa actualei puteri care prigonește cinstiții PSD-iști, un apel către unitate adresat membrilor, strategii de redresare a României și strategii electorale. De fapt, un discurs patetico-liric, prin care actorul amator Geoană a reușit ceea ce a și declarat de altfel: să nu vorbească despre scandalurile care au afectat imaginea partidului și, în consecință, să dezamăgească.

Electoratul PSD, opinia publică și cei strânși acolo pentru marele eveniment au aflat acum, dacă nu s-au convins de-a lungul acestor ani, căcine vrea să dea sfaturi în partid să se abțină și că partidul are o singură conducere, «un comandament unic».

Și totuși, după cum declară domnul Geoană, la ei e «cea mai consistentă și vizibilă democrație internă», pe când ceilalți au «dictatură băsesciană» și haos.

De notorietate rămân și referirile la un așa-zis proces de primenire a liderilor din PSD, sau îndemnul adresat celor foarte bogați care au «o obligație de solidaritate, nu doar de profit», prin instituirea unei taxe de solidaritate. Foarte constructiv apelul, mai ales că cei foarte bogați despre care vorbește se află chiar în ograda PSD-ului, aceasta fiind soluția salvatoare găsită la recentele scandaluri din sânul partidului. Cât despre tinerii PSD care aduc un suflu nou partidului și de care depinde procesul de primenire, cred că sunt aproape inexistenți, iar cei vizibili și activi sunt construiți după chipul și asemănarea seniorilor.

S-a vorbit mult, dar fără rezultat, și nu mă refer aici doar la discursul domnului Geoană; cert este că problemele interne ale partidului nu s-au rezolvat, iar reforma morală se lasă în continuare așteptată. Sunt aproape sigur că această reformă va împărtăși soarta Comisiei de integritate morală a PSD-ului, care a murit înainte de a-și face datoria.

  Tudor Mohora - intervenție referitoare la lozinca Să trăiți bine a Alianței D.A. și la rezultatele obținute de Guvernul Tăriceanu;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Tema intervenției mele de astăzi se referă la lozinca "Să trăiți bine" a Alianței D.A. și la rezultatele obținute de Guvernul Tăriceanu.

După un an de activitate a Guvernului Tăriceanu este firesc ca românii să-și pună întrebarea dacă trăiesc într-adevăr mai bine față de anul precedent. În fond, pentru majoritatea covârșitoare a cetățenilor României sunt esențiale două cerințe : asigurarea unui loc de muncă, pe cât posibil stabil, și, totodată, creșterea puterii de cumpărare a veniturilor lor bănești, respectiv a nivelului de trai.

În cursul anului 2005, numărul total de salariați pe economie, evidențiat în statistica oficială, a stagnat în jurul cifrei de 4,5 milioane, cu numai cca 100.000 de salariați în plus față de anul 2004. Acest rezultat este deosebit de negativ, întrucât Programul de guvernare al Alianței D.A. avea în vedere realizarea unui număr de 4,75 milioane salariați, respectiv transferul unui număr de cca un sfert de milion de persoane care lucrează în economia subterană, în rândul salariaților cu contract de muncă, plătitori de impozite și taxe pe venituri, precum și de contribuții pentru asigurările sociale de stat. Totodată, eșecul realizării acestui obiectiv evidențiază faptul că locurile noi de muncă care au fost create nu au reușit să le acopere pe cele desființate prin licențierile colective sau prin falimentarea unui număr important de întreprinderi.

Acest eșec este datorat pe de o parte reducerii ratei creșterii economice la mai puțin de jumătate în anul 2005 față de anul 2004, respectiv la cca 4 % față de 8,3% realizat în anul precedent, și față de 5,5% prevăzut de Guvernul Tăriceanu. Pe de altă parte, eșecul a fost cauzat de întârzierea reformelor în economia reală și proasta gospodărire a resurselor. Ca urmare nu s-a reușit nici pe departe să se satisfacă cerința cetățenilor români pentru crearea de noi locuri de muncă și creșterea, în ansamblu, a numărului total de salariați pe economie.

Faptul că, în prezent, peste două milioane de români lucrează în străinătate temporar, demonstrează eșecul politicii economice, contribuind, totodată, la menținerea unei rate relativ reduse, însă deformate, a șomajului în țara noastră.

Un alt rezultat negativ al politicii economice în anul 2005 s-a manifestat prin realizarea celui mai ridicat nivel al inflației din rândul țărilor europene. Rata inflației în decembrie 2005 a fost de 8,6% față de decembrie 2004, depășindu-se sensibil previziunea inițială de 7,5% a Guvernului Tăriceanu.

Creșterea inflației a fost și este favorizată, în continuare, de avalanșa de noi taxe și impozite, precum și de creșterea accelerată a prețurilor și tarifelor la gazele naturale, la energia electrică și termică, la carburanți, în transportul public etc. În consecință, sunt create toate premisele pentru scumpirea în primele luni ale anului 2006 a prețurilor la carne, pâine, zahăr, ulei și în general la toate produsele alimentare și nealimentare.

Cea mai vulnerabilă parte a populației, datorită politicilor economice promovate în ultimul an de Guvernul Tăriceanu, a fost cea cu venituri mici și modeste.

Semnificativ în această privință apare discrepanța între veniturile pensionarilor de asigurări sociale de stat și cele ale salariaților. Astfel, cu toate că pensiile au fost indexate cu 3% încă de la începutul anului 2005, iar în cursul anului au fost finalizate 4 etape de recalculare a pensiilor, în luna noiembrie 2005, pensia medie nominală de asigurări sociale de stat a fost de numai 274 lei noi, în creștere cu 8,7% față de noiembrie 2004. Pensia medie reală datorită inflației nu a înregistrat însă nici o creștere. Pensia medie realădin luna noiembrie 2005reprezintă numai 57,3% față de nivelul avut în octombrie 1990, ceea ce evidențiază sărăcirea acestui segment important al populației. Această tendință rezultă și din raportul între pensia medie și câștigul salarial mediu brut pe economie de 51,6% în octombrie 1990, care în noiembrie 2005 s-a redus aproape la jumătate, respectiv la numai 26,9%.

Câștigul salarial mediu net pe economie în noiembrie 2005 a fost de 774 lei noi, în creștere cu 23,8% față de noiembrie 2004. Ținând seama de inflație, creșterea reală a fost de numai 13,9%. Cu toate acestea, nivelul câștigului salarial mediu real pe economie reprezintă numai 83,5% față de octombrie 1990. Totodată, ținând seama de faptul că cca. 80% din numărul total de salariați pe economie se află la sau sub nivelul câștigului salarial mediu net pe economie, se produce o puternică polarizare în rândul salariaților în favoarea celor cu salarii mari.

Ridicarea nivelului salariului minim brut pe țară la 330 lei noi începând cu luna ianuarie 2006, respectiv cu numai 6,5%, ceea ce probabil nu va acoperi nici rata inflației pe anul în curs, va contribui, de asemenea, la accentuarea fenomenului de polarizare a întregii societăți românești. De altfel, acest nou nivel al salariului minim reprezintă numai 58% din nivelul unui trai minim decent pentru o persoană adultă activă din mediul urban, care în prezent este evaluat la 570 lei noi.

Discrepanța din ce în ce mai mare între cei bogați și opulența pe care aceștia o afișează față de cei mulți și săraci caracterizează polarizarea societății românești în această etapă. Ea evidențiază, de asemenea, lipsa unei pături de mijloc cât de cât consistente, în măsură să asigure un anumit echilibru între extreme. Adâncirea acestui fenomen poate conduce la dezechilibre, în măsură să stopeze sau chiar să compromită aplicarea unor reforme economice.

La începutul noului an 2006, lipsa de perspective privind crearea de noi locuri de muncă și de creștere în ansamblu a numărului total de salariați pe economie, eșecul scoaterii la suprafață a celor ce lucrează în economia subterană, inflația și declinul puterii de cumpărare a veniturilor bănești ale populației pe fondul încetinirii semnificative a creșterii economice, toate la un loc sunt de natură să dea un răspuns negativ la rezultatele obținute prin aplicarea lozincii Alianței D.A. "Să trăiți bine".

Guvernul Tăriceanu ar trebui să prezinte în fața Parlamentului României modalitățile concrete de soluționare a gravelor probleme pe care le ridică insuccesul aplicării în practică a lozincii "Să trăiți bine", precum și a politicilor sale economice și sociale.

Dezbaterea unor astfel de probleme de majoră importanță pentru cetățenii României ar putea contribui la găsirea unor soluții viabile.

  Ioan Țundrea - declarație politică având ca obiect Cazul Teo Peter semnalat și la Reșița;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Cazul Teo Peter semnalat și la Reșița"

In mass media locală din Caraș Severin, de căteva zile este în prim plan o știre despre o posibilă eroare a justiției. Cazul, extrem de mediatizat, se referă la aplicarea unei sancțiuni minime unei persoane care, aflată în stare de ebrietate, a produs acccidentarea mortală a unui tânăr de 25 de ani. Adresa referitoare la posibila eroare judiciară mi-a fost prezentată și la cabinetul parlamentar, aceasta fiind motivația pentru care analizând logica unui număr mare de asemenea situații m-am transpus în mentalul colectiv al cetățeanului obișnuit. De ani buni, auzim despre nenumarate situații in care un șofer beat este achitat după ce omoară un om. S-a instalat în mentalul colectiv în mod dramatic ideea extrem de periculoasă că verdictul justiției în astfel de cazuri este invariabil același, achitarea vinovatului.

Despre aceste verdicte absurde se aude atât la Reșița, cât și în oricare altă localitate din țară. Ințelegem că Justiția română este extrem de preocupată cu marile cazuri de corupție și că prioritățile cetățeanului obișnuit sunt lăsate mai la urma, dar suma aceasta de cazuri similare cu cea a lui Teo Peter ar trebui să constitue un motiv real de îngrijorare. Nu ne mai miră atitudinea taximetristului din cazul invocat, care a raționat românește prin neparticipare la proces. Obișnuit cu scepticismul din România, și anume că procesele de acest tip au acealași verdict, acesta și-a văzut liniștit de problemele lui. Atragem atenția celor care sunt plătiți să împartă dreptatea, că de ani buni balanța justiției are talerele înclinate. Partidul Conservator, deține formula prin care acest mecanism poate fi îndreptat și aceasta este atât Legea Voiculescu, cât și balanța din siglă.

Sperăm într-o aplicare cât mai rapidă a acestei legi, care ar curăți acest mecanism, care în mentalul cetățeanului este murdar de foarte multe ori. Partidul Conservator atrage atenția despre fenomenul dramatic al pierderii credibilității cetățeanului în cele mai importante institutii ale statului, Parlament, Guvern, mass media și Justiție. Să fie oare vreun interes obscur pentru a-și consolida altă instituție credibilitatea?

Vă mulțumesc.

  Vasile Mocanu - declarație politică: Premierul Călin Popescu Tăriceanu se joacă;

Domnul Vasile Mocanu:

"Premierul Călin Popescu Tăriceanu se joacă".

N-am avea nimic împotriva acestui lucru dacă noua pasiune a șefului Executivului n-ar fi joaca de-a justiția, partenerul de joc n-ar fi Dinu Patriciu, iar printre spectatori nu s-ar afla o mulțime de procurori, ba chiar și un ministru al justiției.

Grav este și faptul că primul-ministru recidivează. A fost mai întâi un telefon dat procurorului general, Ilie Botoș. Motivul? Primul ministru dorea să afle neîntârziat amănunte despre acuzațiile care i se aduc lui Dinu Patriciu, luat în vizor de către procurorii anticorupție. A urmat, nu mult după aceea, o întâlnire față-n față cu Dinu Patriciu, chiar la Palatul Victoria, la care a fost invitată și Monica Macovei, ministrul justiției.

Ambele cazuri denotă imixtiunea periculoasă a politicului în actul de justiție. În ultimul an, am asistat la prea multe momente de acest fel pentru a nu înțelege că justiția este pe cale să-și piardă bruma de independență pe care a câștigat-o, cu greu, în ultimii 16 ani.

Ca situația să capete accente suprarealiste, acum, premierul Tăriceanu vorbește de instituirea unor reguli originale de comunicare pe relația justiție - Executiv. Cu alte cuvinte, pentru a-și acoperi greșelile anterioare, șeful Executivului propune, nici mai mult nici mai puțin, decât ca procurorii să-i dea raportul în fiecare dimineață. Din păcate, primul-ministru nu a aflat că o democrație este cu atât mai sănătoasă cu cât între cele trei puteri fundamentale ale sale există o linie de demarcație severă.

De un an de zile, oficialii Uniunii Europene ne avertizează că Justiția din România are probleme și că tocmai aici s-ar putea ascunde cauza activării clauzei de salvgardare. Cum este posibil ca un premier, conștient de vulnerabilitatea Justiției din țara noastră să intervină atât de grosolan în treburile acesteia? La ce să ne așteptăm în viitor? Poate că șeful Executivului va comanda el însuși arestările sau eliberările, în funcție de antipatiile și simpatiile personale. Nu ne putem permite așa ceva.

În aceste condiții, premierului Călin Popescu Tăriceanu nu-i mai rămâne decât un singur lucru de făcut pentru a arăta că dorește, cu adevărat, intrarea României în lumea bună a țărilor civilizate. După atâtea scandaluri, primul-ministru ar trebui să-și dea demisia. Nu să se joace de-a demisia, cum a mai făcut-o, ci să-și dea demisia. Pur și simplu.

  Valentin Adrian Iliescu - despre alunecările pe lângă lege ale unor reprezentanți ai UDMR;

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

De mai bine de 16 ani, autoritățile române, indiferent care au fost ele, au închis ochii față de toate alunecările pe lângă lege ale unor reprezentanți ai Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

Sugerând că fac acest lucru din motive de stabilitate politică și armonie în România, autoritățile statului s-au făcut că nu văd că UDMR-ul nu îndeplinește criteriile de a fi construit legal ca partid politic, dar de dragul susținerii politice a guvernelor au contribuit din banul public la susținerea financiară a acestuia. Pe banii contribuabililor români, reprezentanții UDMR au făcut numeroase deplasări în străinătate și, de multe ori, prin punctul de vedere exprimat au adus grave prejudicii imaginii României. Pe fondul presiunilor și șantajului politic, autoritățile române au promovat o multitudine de acte normative prin care maghiarii din România au ajuns să aibă, în unele cazuri, mai multe drepturi decât românii din județele cu populație preponderent maghiară.

Unii dintre reprezentanții UDMR au devenit chiar difuzorii, pe teritoriul țării, ai unor filme documentare care deformau, în mod evident, adevărul istoric despre Transilvania, sugerând și încercând legitimarea ideii de segregare etnică și sfârtecarea Statului național unitar român. Împotriva prevederilor Constituției României și a jurământului de credință față de țară și popor, unii parlamentari UDMR au promovat proiecte legislative care lezau profund ordinea constituțională și loialitatea față de Statul român.

Ignorând toate aceste aspecte, profund îngrijorătoare, la începutul acestei legislaturi, Parlamentul României, în plenul Camerelor reunite, a decis desemnarea senatorului UDMR Gyorgy Frunda ca președinte al delegației române la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Din această poziție, senatorul Frunda a promovat, prin demersurile sale, adoptarea unor recomandări în A.P.C.E. care aduc atingere intereselor României și ordinii constituționale, putând genera grave convulsii interetnice pe teritoriul României.

Și mai grav decât atât este că senatorul Frunda a recunoscut că nu reprezintă România și, implicit, nici interesele sale pe plan internațional chiar dacă, oficial, îndeplinește calitatea de lider al delegației române la A.P.C.E. Faptele nu pot fi puse la îndoială.

Dacă în această țară, vreun parlamentar român mai are un strop de demnitate, de respect față de Constituția României și față de legile acestei țări, dacă mai ține la ideea de dreptate și adevăr, atunci senatorul Frunda trebuie să răspundă pentru faptele sale în fața Comisiei juridice, pentru disciplină și imunități a Senatului.

  Vasile Pușcaș - câteva considerente privind reforma sistemului sănătății;

Domnul Vasile Pușcaș:

Recenta dezbatere publică, încărcată de nervozitate, asupra a ceea ce ministrul sănătății consideră a fi reforma sistemului sănătății publice, a generat analize și atitudini la nivelul Colegiului Medicilor din România, organizație profesioinală cu statut autonom, dar și în rândul colegiilor județene ale acestei asociații.

Este știut că Ministerul Sănătății nu a inclus Colegiul Medicilor în procesul de elaborare a acestei inițiative legislative, demonstrând că nu-i pasă de actorii principali implicați în activitatea acestui serviciu public, medicii și bolnavii arătând o fățișă preferință pentru stilul nomenclaturist de guvernare.

Dar dacă, domnului ministru al sănătății i s-a părut că vocea Colegiului Medicilor din România exprimă doar o opoziție de fațadă la așa-zisul proiect de reformă a sistemului sănătății, noi dorim să-l asigurăm că medicii din colegiile județene s-au raportat critic-constructiv la demersul respectiv. Exemplificăm prin concluziile Colegiului Medicilor din Județul Cluj, poate așa vor înțelege pretorienii domnului ministru al sănătății și domnia sa cum se vede așa-zisa preconizată reformă a sănătății din țară.

Iată ce cred medicii din țară:

Prin reforma sănătății, anunțată de Ministrul Sănătății, se urmărește:

  • subordonarea sistemului sanitar și a organizațiilor profesionale față de factorul politic;
  • introducerea unor privilegii (existente doar îniante de 1989) pentru anumite categorii sociale, și anume pentru demnitari (art.218, alin 2 - persoanele cu statut de demnitar primesc asistență medicală în unități nominalizate prin ordin al ministrului sănătății) și pentru funcționarii publici din Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări;
  • excluderea procedurilor prevăzute de legea achizițiilor publice, respectiv licitația, atunci când secțiile private în spitalele publice se înființează prin ordin de ministru;
  • recentralizarea sistemului de decizie în domeniul sanitar, subordonarea tuturor spitalelor față de Ministrul Sănătății;
  • încălcarea principiului autonomiei corpurilor profesionale.

Este inutil să mai spunem că, parcurgând legile prin care ministrul sănătății dorește să realizeze "reforma sistemului sanitar", nu găsim criterii de performanță medicală, nu vedem nimic despre condițiile de asigurare a serviciilor medicale într-un spital și, cel mai important, nu vedem nimic despre beneficiile reformei asupra principalilor vizați de acest domeniu - bolnavii.

Sperăm ca ministrul sănătății să înțeleagă că o reformă a sistemului sănătății este așteptată să fie făcută în folosul populației și nu al nomenclaturii oligarhice care guvernează țara astăzi.

  Vasile Soporan - declarație politică cu tema Legea prefectului - între profesionalism și politizare;

Domnul Vasile Soporan:

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația politică pe care doresc să o supun atenției dvs este următoarea: "Legea prefectului - între profesionalism și politizare"

Legea privind instituția prefectului a apărut ca o necesitate, în urma dorinței cabinetului Năstase de a asigura depolitizarea și profesionalizarea instituției reprezentantului teritorial al statului.

Această opțiune nu a putut fi impusă ca necesitate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, deoarece din studiul aceastei instituții, care funcționează la nivel european, se constată că nu există un singur model de reprezentare și funcșionare.

Situațiile, prezente la nivel european, variază de la situarea în această poziție a unor reprezentanți politici desemnați pe criterii politice până la eliminarea reprezentantului teritorial al statului din structura administrativă existentă la nivel local.

Luând cazul țărilor care au fost acceptate în primul val în Uniunea Europeană, constatăm că, în Polonia, reprezentantul teritorial al statului (voievodul) este desemnat pe criterii politice și are atribuții importante în coordonarea serviciilor deconcentrate, verificarea legalității actelor administrative, reprezentarea autorității statului și în gestionarea resurselor financiare care sunt atribuite de la nivel central, în Ungaria funcționează oficii pentru verificarea legalității actelor administrative, cu grad de competență pentru mai multe județe, șeful oficiului fiind un funcționar de carieră, desemnat în urma unui concurs, iar în Cehia a fost desființată această instituție a reprezentantului teritorial al statului.

Prin urmare, nu se poate discuta de un model unic, funcțional, de nivel european, care, obligatoriu, în condiții de criză, ar trebui preluat și introdus în termen record, după o așteptare de clarificare record de peste un an de zile.

Pentru a realiza obiectivul profesionalizării și depolitizării, în perioada premergătoare apariției acestei legi, în cadrul Unității Centrale pentru Reforma Administrației Publice, prin "Proiectul de înfrățire instituțională între Ministerul Administrației Publice din România și Ministerul Funcției Publice, Reformei Statului și Amenajării Teritoriului din Franța și Președenția Consiliului de Miniștrii din Italia" ( proiect finanțat de PHARE ), s-a constituit grupa de lucru privind reforma instituției Prefectului, în care Guvernul României a beneficiat de consultanța Uniunii Europene prin reprezentanții Franței și Italiei.

La momentul respectiv, atribuțiile prefectului erau reglemenentate de Constituția României și Legea 215/2001.

După o perioadă pregătitoare, situată în intervalul 2001-2004, intensă în activitate și prin asigurarea expertizei reprezentanților Uniunii Europene, Parlamentul României a adoptat, pe data de 12 iulie 2004, Legea privind instituția prefectului, Legea nr.340/2004, care a stabilit trecerea acestei poziții din categoria demnitarilor în categoria înalților funcționari publici, creându-se Corpul prefecților și Corpul subprefecților. Prin urmare, conform legii, prefectul și subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sub sancțiunea eliberării lor din funcție.

În lege sunt precizate, în conformitate cu normele care funcționează în țările membre ale Uniunii Europene, atribuțiile prefectului, principiile pe care se întemeiază activitatea prefectului, modul de finanțare a activităților din cadrul instituției prefectului.

Statistic, legea la care facem referire cuprinde 7 capitole, care grupează 44 de articole. Conform Ordonanței de urgență, Proiectul de Lege privind prefectul și instituția prefectului, prezentat pe 4 noiembrie 2005 de Ministerul Administrației și Internelor, se abrogă în întregime un capitol și 15 articole, se modifică 19 articole și se introduc 7 noi articole. Practic, ce s-a schimbat în România și la nivelul Uniunii Europene pentru ca o lege europeană, realizată cu expertiză europeană, să fie schimbată în întregime?

S-au schimbat obiectivele? S-au schimbat cerințele Uniunii Europene? Un singur lucru s-a schimbat în România, s-a schimbat puterea executivă care dorește, fără consultanșă europeană, să transforme Legea prefectului în Legea privind deprofesionalizarea și politizarea institușiei prefectului sau Legea pentru oficializarea clientelei politice sau în Legea pentru onorarea durabilă a rudelor nepolitizate. Toate aceste lucruri s-au întâmplat la sfârșitul anului 2005.

Toți prefecții și subprefecții prezenți la post au fost numiți pe criterii politice în baza algoritmului negociat de formațiunile prezente la guvernare. Astfel, 21 de poziții au reprezentanții PNL, 17 poziții au reprezentanții PD, 4 poziții au reprezentanții UDMR. Mai nou, Partidul Conservator (fost PUR și aripă fluctuantă a viitoarei puteri) afirmă că dorește 5 pozișii de prefect, dorind să-și mulșumească, pe bună dreptate, militanții de bază ai partidului.

Primul ministru și ministrul de interne, în loc să pregătească condițiile punerii în aplicare a Legii prefectului, au făcut o solicitare călduroasă militanților de partid ca, după 1 ianuarie 2006, să devină nemembri de partid și să rămână, în continuare, militanși de partid activi, sub acoperirea de înalți funcționari publici, iar pentru ca lucrurile să se întâmple după o lege europeană, vajnicii apăratori ai dreptății și adevărului și-au suflecat mânecile și și-au activat neuronii pentru a modifica, după propria voinșă, dorință și interes, prevederile Legii prefectului. Neuronii nu au fost suficienți pentru că nu au găsit o formă modificată, subtilă și elegantă și au pus în operă cea mai democratică formă de manifestare, aceea a eliminării articolelor care privesc recrutarea, selecșia, dezvoltarea carierei, evaluarea și formarea continuă a prefecților și subprefecților, deci partea din lege care-i deranja.

Într-o democrație, dacă cineva sau ceva te deranjează, încerci o negociere, în care lupta este cea a argumentelor. În lipsa democrației, dacă cineva deranjează, se încearcă cu o amenințare, se dau lecții corective și dacă acestea nu funcționează se trece la suprimare (eliminare).

Unde așezăm procedura propusă de guvernanși? Vă las să răspundeți cu sinceritate, în liniște, pentru dumneavoastră.

Ce lucruri i-au deranjat pe actualii guvernanți?

În primul rând, condițiile pentru ocuparea funcției de prefect și subprefect au devenit neacceptabile și în primul rând art.9 al. 2, lit. d) "a absolvit programe de formare și perfecționare în administrația publică, organizate, după caz, de Institutul Național de Administrație sau de alte instituții specializate, din țară sau din străinătate, și a dobândit titlul științific de doctor în științe juridice sau administrative ori a exercitat cel puțin un mandat complet de parlamentar."

Deranjant pentru actualii guvernanți este și Corpul prefecților și Corpul subprefecților. Nu i-a deranjat această structură, ci condiția prezentă în art.13 alin.2: "Intrarea în Corpul prefecților, respectiv al subprefecților, se face la numirea în funcție de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condițiile legii".

Periculoasă pentru actuala putere este și precizarea de la art. 31, alin.2: "Evaluarea performanțelor profesionale și individuale ale prefecților se face de către o comisie constituită în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici."

Pentru că nu au putut să prevadă clar în Legea prefectului, în condiții specifice europene, că nu este necesară o pregătire de specializare, că nu este necesar un concurs și nu este nevoie de evaluarea performanțelor personale, se aduc modificările dorite într-o nouă formă a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Să vedem cum și de ce au reușit?

Se stabilesc condițiile cumulative pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici ( art. 15, alin.2, alin.3) în care se prevede la punctul d): "a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici" și la punctul e) "a promovat concursul național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici."

În ceea ce privește procedura de intrare în categoria înalților funcționari publici, art. 17 prevede :

Intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național. Recrutarea se face de către o comisie independentă, numită prin decizie a primului ministru.

Persoanele care au promovat concursul național prevăzut la alin. 1 pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare înalților funcționari publici.

Structura, componența și criteriile de desemnare a membrilor, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale comisiei prevăzute la aliniatul (1) se stabilesc prin Hotărâre de Guvern".

Înainte de a trece la analiza modului în care aceste prevederi în întregul legii sunt respectate, doresc să fac o discuție de principiu asupra art. 17.

Referirea din articol se face la categoria și nu la Corpul înalților funcționari publici, deoarece apartenența la o categorie nu dă stabilitatea și competența profesională pe care o are apartenența la un corp. Existența unui corp definit impune și un statut corespunzător, care ar trebui stabilit tot prin lege. Dacă intrarea în corp se face prin concurs național, părăsirea corpului (categoria) înalților funcționari publici nu se face odată cu părăsirea funcției publice specifică categoriei înalților funcționari publici.

Deoarece prefectul, potrivit Legii prefectului, "este garantul respectării la nivel local a legii și a ordinii publice", el nu poate face parte strict numai din această categorie. Prin atribuții, el reprezintă o categorie specială a înalților funcționari publici, care ar trebui definită ca atare.

O discuție pe fond, arată faptul că intrarea în categoria înalților funcționari publici, dacă se face prin concurs național, nu se poate face prin intermediul unei comisii numite prin decizie a primului ministru. Motivația este dată de două motive: primul, pentru faptul că primul ministru, prin calitatea pe care o are, nu poate să facă numirea unei comisii independente, al doilea motiv, fiind legat de faptul că primul ministru nu poate lua decizii acolo unde numirea este stabilită prin Hotărâre de Guvern (Numirea prefecților se face de Guvern - proiect Lege privind prefectul și instituția prefectului art.1 alin.2).

Chiar și cu imperfecțiunile voite arătate, prevederile legii nu corespund cerințelor actualilor guvernanți și, din acest motiv, spre sfârșitul acesteia, se aduc următoarele precizări lămuritoare în articolul 916:

  • prefecții în funcție la data de 1 decembrie pot fi numiți în funcții publice de prefect prin examen de atestare pe post, organizat până la data de 31 decembrie 2005;
  • pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 50, lit.g;
  • condițiile de participare la examenul de atestare pe post, precum și condițiile de organizare și desfășurare a examenului de atestare pe post se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului, fără a se preciza, așa cum ar trebui făcut acest lucru la nivelul fiecărui concurs, termenul până la care se aduce la cunoștință posibililor participanți înaintea concursului.

Prin urmare, concursul nu este deschis, este ca o licitație cu "un caiet de sarcini" în care stabilirea unor condiții se face nu în funcție de obiective (profesionalizare, depolitizare), ci în funcție de candidații doriți.

Procedura de concurs la nivelul prefecților și subprefecților, după forma proiectului, este sub nivelul celui organizat pentru ocuparea postului de secretar al consiliului local și nu respectă procedurile stabilite prin lege pentru orice concurs:

Art.51 alin.2, lit.c: "Concursul are la bază principiul competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale."

Art.51 alin.4: "Condițiile de desfășurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-A, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării concursului."

Fiind conștienți de faptul că prin examenul de atestare nu vor rezolva toate cazurile, se propune un alt set de derogări prevăzute la Art. 917. Astfel : "Prin derogare de la dispozițiile prezentei legi, în cursul anilor 2005 și 2006, pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc următoarea condiție legală, adică "a absolvit programele de formare specializate pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici".

Ce puteau să facă în locul schimbării a două legi?

Puteau să realizeze, conform dorinței pe care o au, o singură lege cu un singur articol și cu trei alineate:

"Articol unic: Indiferent de condițiile legi, pentru perioada când Alianța D.A. se află la guvernare, posturile depolitizate de prefect și subprefect pot să fie ocupate de militanși ai partidelor componente ale coaliției, de rude apropiate sau dobândite prin cununie, botez și alte forme de clientelă politică avută sau dobândită, în urma unui concurs cu puncte obligatorii și liber prestabilite în funcșie de candidați.

Dobândită, această calitate, ea rămâne veșnică, indiferent de prestația oferită și rezultatele obținute, posesorul ei neputând fi înlocuit, deoarece actul va fi definit ca un act cu puternice conotații politice, un atentat la statutul european, profesionalizat și depolitizat al înaltului funcționar public.

Cu ducerea la îndeplinire a acestor prevederi se desemnează cea mai apolitică funcție din sistemul administrativ, aceea de prim-ministru.

Acesta va ataca, va centra, va șuta, va apăra și într-un interval demn de întrecerile stahanoviste, va unge după un ceremonial fastuos pe cei pe care istoria i-a desemnat să fie structurați după șablonul profesionalizării și depolitizării europene.

Dacă acest sistem, propus ca fiind european, ar fi aplicat la alte structuri, am asista la scenarii hazlii; spre exemplu, dacă pentru corpul ofițerilor și al generalilor, Parlamentul ar da o lege asupra funcționării acestui corp, după care ar introduce pentru o perioadă de doi ani excepții și derogari, în așa fel încât cei care îndeplinesc atribuțiile unui post, care se echivalează, prin lege, la general, ar putea, în baza legii, să ocupe poziția de general, în urma unui atestat pe post și să intre victorios în corpul generalilor, intrarea făcându-se pe viașă.

Nu este importantă pregătirea, nu este importantă vechimea, nu este importantă experiența, importantă este doar construcția politică".

Asemenea scenarii sunt posibile în perioade revoluționare, în timpul confruntărilor, unde apelul de seară poate să rezolve unele situații meritoase pentru acele vremuri. Suntem, în România, într-o asemenea situație? Vă las să dați singuri răspunsul.

Prin urmare, în momentul de față, criteriul politic este predominant criteriului profesional.

În concluzie, proiectele de legi care vizează prefectul și institușia prefectului și cea referitoare la statutul funcționarilor publici nu vizează "dezvoltarea unui corp al funcționarilor publici profesionist, stabil și neutru", așa după cum se spune în expunerea de motive.

În același timp, regulile generale privind condițiile de ocupare a unei funcții publice din categoria înalților funcționari publici, modul de organizare a concursului de recrutare, evaluarea, perfecționarea profesională și mobilitatea funcționarilor publici distrug prevederile europene ale legilor in vigoare, realizându-se condiții pentru numirea pe criterii politice a unor persoane, care, prin procedura propusă, devin de a doua zi profesoiniști și lipsiți de interes și militantism politic.

De altfel, din toate pozițiile, actualii guvernanți solicită, în toate posturile, numirea unor lideri activiști de partid, capabili să înțeleagă și să pună în operă programul de guvernare.

Construcția legislativă este o dovadă a materializării acestei mentalități păguboase pentru România prin scăderea eficienței, stabilității și durabilității prevederilor care reglementează sistemul administrativ.

Consider, cu argumentele arătate anterior, că ordonanța de urgență privind instituția prefectului nu clarifică aspectele legate de profesionalizarea funcției prefectului, ci dimpotrivă realizează proceduri nejustificate la nivel european, care permit o politizare excesivă a întregului sistem administrativ.

Prin urmare, consider că argumentele actualei puteri nu sunt în concordanță cu efectele pe care le creează textul de lege, iar legea poate fi denumită fără greșeală "Legea privind deprofesionalizarea și politizarea prefectului și a instituției prefectului".

Chiar dacă democrația votului va da câștig de cauză acestei legi, consider că acestă construcție nu este durabilă, se încearcă o intrare prin ușa din dos, pe nevăzute, pe neauzite a celor care mâine vor să se prevaleze de statutul de înalt funcționar public. România, în perspectiva integrării în UE, nu are nevoie de o asemenea construcție, construcție care nu poate fi acceptată decât ca una de conjunctură, forțată politic.

Dorințele de putere politică nemăsurată v-au împiedicat, stimați guvernanți, să gândiți în perspectivă, să acționați în baza prioritaților și să duceți mai departe o construcție modernă europeană a sistemului administrativ, care a fost aprobată, într-o prima etapă în 2001, ca Strategie pentru accelerarea reformei în administrația publică, urmată de Strategia actualizată a Guvernului privind accelerarea reformei administrației publice din mai 2004, care a definit urmatoarele priorități:

  • reforma funcției publice, care va asigura crearea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic prin implementarea unui cadru legislativ unitar și coerent și dezvoltarea coeziunii strategiilor de management al resurselor umane și de instruire profesională, prin deplinul angajament al ministerelor, agențiilor și al altor organisme guvernamentale;
  • reforma administrației publice locale prin care se va continua procesul de descentralizare și de deconcentrare a serviciilor publice;
  • îmbunătățirea procesului de formulare a politicilor publice

Prin ceea ce ați făcut ați mimat reforma, ați folosit cu energie ambalaje și nu conținutul și ați compromis pentru o bună perioadă de timp reforma administrației publice, prin politizare și deprofesionalizare.

Luarea în discuție a pachetului de legi reprezintă primul examen de după raportul de țară pe 2005. Pentru a cunoaște modul în care trebuie tratate prevederile cuprinse în pachetul de legi este important să cunoaștem aprecierile făcute în cadrul raportului.

Acestea se transformă într-un ghid de reală utilitate pentru modul în care trebuie să arate viitoarele legi care vizează administrația publică locală. Cu justificarea facută, prezint, în cele ce urmează, sintetic, aprecierile cuprinse în cadrul raportului de țară pe 2005:

I. Accelerarea procesului de descentralizare

  1. Lipsa de claritate în ceea ce privește alocarea responsabilitășilor și a resurselor financiare între diferitele niveluri de guvernare.
  2. Procesul de transferare a puterilor la nivelurile inferioare este departe de a fi finalizat (competențele diferitelor niveluri de guvernare nu au fost clarificate, nu există transferuri corespunzătoare de resurse financiare, dreptul de luare a deciziilor, de oportunitate nu există suficient clarificat).
  3. Autonomia locală financiară este limitată de capacitatea inadecvată a autoritățile locale de a-și genera propriile venituri.
  4. Autoritățile locale se află în imposibilitatea de a-și gestiona angajașii.

II. În aprecierea reformei pentru funcția publică.

Progres scăzut cu privire la conceptul, ritmul de implementare și eficacitatea reformei publice;

Lipsa de coerență și claritate în activitatea actorilor principali.

Lipsa de angajament politic real, de determinare și susținere dincolo de declarațiile de sprijin pentru conceptul de reformă a funcției publice.

Lipsa de angajament politic real pentru separarea rolului politicului de cel al administrației. În acest sens, funcția publică mai are de parcurs un drum până va putea fi considerată apolitică și profesionistă.

Propunerea realizării unui sistem unitar de salarizare nu a progresat dincolo de stabilirea unei comisii interministeriale pe această tematică.

În ceea ce privește structura carierei, promovarea și procedurile de evaluare nu pot fi semnalate progrese. Se înregistrează o lipsă de claritate și transparenșă privind protecția asigurată funcționarilor publici prin reducerea naturii discreționare a întregului proces.

Mobilitatea funcționarilor publici rămâne o problemă încă nerezolvată.

Situația este gravă și prin faptul că în Raportul de țară pe anul 2005 aprecierile nu sunt pozitive și relevă necesitatea de continuare a eforturilor. În mod concret este necesar să se facă o analiză în detaliu a recomandărilor prevăzute în cadrul raportului pentru a realiza reforma administrației publice, în special pentru continuarea profesionalizării funcției publice și ocuparea cu personal adecvat și remunerat corespunzător în cadrul administrației, elemente considerate necesare pentru a aplica și a pune în executare reglementările UE.

Concluzile raportului apreciază necesitatea realizării reformei administrației publice, în mod special pentru continuarea profesionalizării funcției publice și ocuparea cu personal adecvat și remunerarea corespunzătoare în cadrul administrației, elemente considerate necesare pentru a aplica și a pune în executare reglementările Uniunii Europene.

Stimați guvernanți, vă invităm să țineți seama de aceste aprecieri.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică despre Jocurile puterii, dincolo de justiție și de cadrul legal;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Jocurile puterii dincolo de justiție și de cadrul legal"

La sfârșitul anului 2005 am sperat că reprezentanții actualei puteri își vor schimba atitudinea și vor încerca să rezolve problemele cu care ne confruntăm pentru a adera la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Am sperat că reprezentanții coaliției se vor apleca mai mult asupra problemelor cu care se confruntă în fiecare zi oamenii simpli. Cu părere de rău, ne-am dat seama că aceste speranțe ale noastre nu au cum să se realizeze, pentru că dumnealor au afaceri importante de rezolvat, iar problemele oamenilor simpli sunt mult prea nesemnificative pentru domniile lor.

Lupta actualei puteri cu opoziția s-a transformat pentru ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu, într-o confruntare personală. Din dorința nebună de a acapara întregul sistem sanitar și de a numi în posturile cheie clientela politică a partidului, Eugen Nicolăescu ar fi fost pregătit să treacă și peste deciziile instanțelor judecătorești pentru a-și duce planul la îndeplinire.

Dorind să intre în grațiile Președintelui Traian Băsescu și totodată preluând încăpățânarea acestuia, a gafat etapă după etapă. Pe fondul dorinței unei schimbări în posturile cheie ale spitalelor din București, ilustrul ministru a trecut peste deciziile instanțelor judecătorești, fără să-și dea seama de repercursiunile unui astfel de gest.

Sorin Oprescu, după ce a fost revocat din funcția de Director al spitalelor Universitar și Elias, a avut câștig de cauză în justiție datorită faptului că motivele acestei revocări erau practic inexistente.

Neputând accepta înfrângerea, domnul ministru l-a revocat pentru a doua oară pe Sorin Oprescu, făcând abstracție de legile din țara noastră și de existența unei instanțe care este îndreptățită să analizeze astfel de situații. Domnul Eugen Nicolăescu a uitat se pare de principiul potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege''.

Fiind evidentă incompetența ministrului sănătății, Eugen Nicolăescu, de a rezolva problemele sistemului sanitar, Sorin Oprescu a apelat încă o dată la justiția română și a avut din nou câștig de cauză. Văzându-se înfrânt, domnul ministru și-a asumat în sfârșit greșeala și a afirmat că "spitalul să-l conducă cine o fi, sau cine va decide instanța să o facă''. Cât sarcasm și câtă lipsă a asumării obligațiilor din partea domnului ministru!

Cred că actuala guvernare nu face distincție între puterea reprezentativă și puterea absolută. Dacă este așa cum credem, ne-am putea aduce aminte că electoratul i-a trimis în Parlament nu pentru "a ne disprețui'' pe noi, ci pentru a guverna această țară pe baza unor principii obligatorii pentru toți.

Înverșunarea cu care se luptă să arunce cu noroi în opoziție îi fac mai inumani decât sunt și lasă să se întrevadă de departe lipsa de profesionalism. Nu cu ambiții politice trebuie să ne ocupăm noi timpul, ci cu ambiția de a dovedi că suntem profesioniști și că electoratul ne-a trimis acolo unde meritam să fim.

Acum depinde de fiecare dintre noi ce înțelege prin profesionalism și cum interpretăm adevăratul motiv pentru care electoratul ne-a trimis aici.

Vă mulțumesc,

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică cu titlul România portocalie;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"România portocalie"

Românii se bucură din nou de manele și de dansuri televizate, după imaginile apocaliptice ale inundașiilor și defilarea alternativă a Guvernului de sub ape și a Președintelui Portocaliu pe podul de la Mărăcineni, pe cale să-și schimbe numele în "Podul lui Băsescu".

Micile agape în barurile și pe terasele de pe litoral..., cu jandarmi în față, jandarmi în coadă și - mă rog - jandarmi în toate părțile, vorba coanei Chirița, care îl au ca protagonist pe năbădăiosul președinte, înconjurat de SPP-iști și de lumea multicoloră a etniei rromilor, semnifică abandonul vinovat al treburilor șării în vremuri de restriște.

Amenințările dintre două chermeze la adresa partidelor aliate urmăresc cu obstinație consolidarea poziției și imaginii sale publice și a falangei politice care i-a dat viată, Partidul Democrat, anexarea și controlul total al actului politic, erodarea și subordonarea liberalilor, lipsiți de nerv și de picioare solide pe care să se sprijine, scoaterea din joc a conservatorilor, instabili și duplicitari, ținerea în șah etern a UDMR-ului și a reprezentanților minorităților, compromiterea Opoziției prin fabricarea de scenarii apocaliptice și stenograme, folosind ca armă de bază Noua Polișie Politică - Alianța Civică și Societatea Civilă, mutate din Piașa Universității la Justiție, Televiziune și în presa scrisă, controlată și aservită. Deasupra tuturor plutește Sabia lui Băsescu, noul tăietor de capete al momentului, după ce și-a tăiat Moșul Prezidențial.

În mare măsură el are dreptate și spune adevărul ( D.A ) în ce privesșe ineficiența forțelor politice instalate cu tam-tam și ilegitim la guvernare. Formarea majorității parlamentare dintr-un mozaic de doctrine și interese de partid și de grup este o creație bolnavă, contra naturii. În acest experiment importat de la forțele portocalii ale continentului, s-au folosit mercenari și trădători de profesie.

Pe lângă "Societatea Civilă", deosebit de violentă și de gălăgioasă în acșiuni de stradă (...la țepe...la țepe) asemănătoare manifestărilor paramilitare legionare, UDMR și Conservele constituie forșele negre, de sprijin ale oricărei guvernări ori alianțe de dreapta și, la nevoie, de stânga. Acestea lucrează la două capete cu slogane PUR-itane și secesioniste care determină pragul critic necesar pentru urcarea sau coborârea de pe tron. Din acest motiv, ele practică șantajul politic și ascut permanent muchia de cuțit pentru execuția lapidării. Adevărul este că UDMR are cele mai calificate și profesioniste cadre, instruite permanent în Ungaria.

PRM, captiv liderului său, care domină militărește întregul partid și un electorat tot mai deznădăjduit și derutat, începe să crească în opțiunile românilor, chiar dacă aceștia nu-i iartă slăbiciunile de a se lăsa manipulate de niște mercenari electorali externi, din dorinșa de a ajunge înaintea tuturor în rândul partidelor populare europene. Partidul a pierdut și oameni de valoare, îndepărtați datorită faptului că aveau alte păreri și nu practicau meditașia metafizică.

UDMR își continuă dansul în ritm de ceardaș pe harta Transilvaniei, punând stăpânire pe ținuturile pe care și-a pus pleoapa sosia lui Lenin, în complicitate tacită cu episcopul radical Tokes Laszlo, agent cu acte în regulă al Ungariei Mari a Sf. Stefan.

Vom trăi deci momentele sublime ale unor confruntări politice spectaculoase, premisă a falimentului național și a întoarcerii spre feudalism.

  Manuela Mitrea - intervenție cu tema Învățământul românesc - între promisiuni și realizări.

Doamna Manuela Mitrea:

"Învățământul românesc - între promisiuni și realizări"

Phaedrus considera că "Omul învățat are întotdeauna averea cu el". În toate țările civilizate, învățământul constituie o prioritate națională. Din păcate, în România, educația a fost pentru guvernele de dreapta doar la nivel declarativ o prioritate națională. Ea a fost, alături de sănătate și cercetare, "Cenușăreasa bugetului".

Recenta grevă a salariaților din învățământ, de altfel cea mai gravă din 1990 și până în prezent, a readus sectorul educațional în centrul atenției opiniei publice. Protestele dascălilor au atras atenția asupra disprețului manifestat de actualii guvernanți față de întregul sistem educațional, asupra salariilor jignitoare ale cadrelor didactice.

În campania electorală, Alianța D.A. a promis o reformă radicală, care să vină în sprijinul acestei categorii socio-profesionale, dar, ca și alte promisiuni, nu a fost decât praf în ochii oamenilor. Din păcate, temerile noastre s-au adeverit și guvernul Tăriceanu nu a mai construit nici măcar o sală de sport, nu a dotat școlile de la sate cu calculatoare așa cum decisese fostul guvern social-democrat, dar nici nu a alocat învățământului cei 6 % din PIB și nici nu a dublat salariile profesorilor și învățătorilor.

Iată că și pentru învățământ, primul an de guvernare portocalie a adus doar dezastru!

Ca sistemul educațional românesc să se ridice la nivelul celor din Uniunea Europeană, consider că se impune luare de măsuri urgente pentru o îmbunătățire substanțială a salariilor, care să-i atragă spre pedagogie pe tinerii apți și talentați. Pentru că salariile cadrelor didactice nu oferă nici măcar posibilitatea supraviețuirii zilnice. Faimoasa indexare de 11,83 % obținută de către salariații din învățământ în urma ultimelor proteste sindicale nu acoperă nici inflația și creșterile de prețuri la utilități, ce să mai vorbim de creșterea puterii de cumpărare.

În concluzie, creșterea salarială este cel mult egală cu 0, dacă este să ținem cont de faptul că a doua tranșă de 6% ar trebui să vină la 1 septembrie 2006. Aceasta în condițiile în care, până atunci actualul guvern nu este înlocuit sau bugetul mai găsește resurse la rectificare.

Spiru Haret, cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea, s-ar răsuci în mormânt văzând că urmașii săi liberali desființează liceele pedagogice, așa cum rezultă și din Comunicatul Ministerului Educației și Cercetării din 26 ianuarie 2006. Punctul de vedere al M.E.C. este că "dacă un profesor care predă la nivel gimnazial este pregătit prin studii de licență cu durata de 3 ani și pregătirea unui cadru didactic pentru învățământul preșcolar și primar se poate realiza pe același tip de traseu".

L-am și interpelat pe actualul ministru al educațieiîn această problemă, întrebându-l dacă, atunci când a proiectat o asemenea strategie, s-a gândit și la miile de absolvenți ai Colegiilor Universitare de Institutori care, după absolvire cu diplomă de licență, nu sunt în stare să ocupe un post de titular în învățământ!

La aceasta se adaugă și studiile realizate privind ineficiența acestor Colegii Universitare de Institutori, comparativ cu liceele pedagogice atât în ceea ce privește dobândirea și însușirea cunoștințelor generale și de specialitate, cât și efectuarea practicii pedagogice corespunzătoare.

Nu poți compara cinci ani de liceu pedagogic cu trei ani de colegiu! De asemenea, un absolvent al unui asemenea Colegiu poate preda și o limbă străină la nivel gimnazial. Se poate învăța o limbă străină atât de bine doar în trei ani de studiu, încât să o poți transmite mai departe elevilor?

Invocarea unor instituții europene precum Grupul de lucru A al Comisiei Europene sau Cadrul European al Calificărilor nu justifică în totalitate necesitatea desființării liceelor pedagogice în țara noastră.

În țările Uniunii Europene nu există licee pedagogice, însă școlarizarea viitoarelor cadre didactice pentru învățământul primar și preprimar se realizează astfel încât, la sfârșit, absolvenții să se poată integra în sistem.

Ca parlamentar, consider, domnule ministru, că ar trebui regândită politica educațională privind formarea inițială a personalului didactic din învățământul primar și preprimar astfel încât România să aibă un învățământ pedagogic de calitate, cu învățători și educatoare foarte bine pregătiți atât științific, cât și metodic deoarece, în prezent, acest fapt nu există și nici nu reiese din strategia propusă de dumneavoastră. Politica educațională trebuie să fie în concordanță și cu piața muncii. Nu pregătim viitori șomeri, domnule ministru!

Și iată încă o gogoașă electorală din coșul actualilor guvernanți! Executivul a mărit cu 7 bani valoarea programului "Cornul și laptele", program înființat de guvernul PSD, prin OUG nr. 96, din 16 august 2002. Astfel, prin grija profundă a guvernării portocalii, școlarii și preșcolarii vor primi produse lactate și de panificație în valoare de 0,97 RON, începând cu anul școlar 2005 - 2006. Numai că, guvernul PSD hotărâse în 2004, atunci când a extins programul "Cornul și laptele", la învățământul preșcolar, ca începând cu anul școlar 2004 - 2005 toți elevii până în clasa a X-a să beneficieze de o masă caldă (gustare).

Iată încă o dovadă în ceea ce privește politica pe care o promovează actuala putere în "folosul" cetățeanului!

Ce oferă, azi, elevilor din România, școala ? Mass-media oferă zilnic informații de senzație despre bătăi, corupție, huliganism, consumuri de alcool sau droguri încă din clasele primare...

Cu un asemenea sistem de învățământ ne vom integra în lumea a III-a, domnilor guvernanți!

Politica educațională prezintă prea multe lacune, iar dumneavoastră aveți datoria morală să le îndreptați sau să lăsați pe altul să o facă, pentru că elevul român trebuie să conștientizeze ceea ce spunea Seneca: "Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață!"

Iar dumneavoastră, domnilor guvernanți, nu uitați cine v-a pus stiloul în mână și datorită cui sunteți azi ceea ce credeți că sunteți!

  Daniela Popa - declarație politică privind necesitatea inițierii unui Program Național Lisabona

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind necesitatea inițierii unui Program Național Lisabona

Strategia Lisabona este un proiect lansat în 2000, pe 10 ani, având ca obiectiv să facă din UE cea mai competitivă și mai dinamică arie economică din lume. Este un obiectiv care urmarește revitalizarea economică, socială și de mediu a UE. O economie mai puternică, bazată pe cunoaștere, va stimula crearea de noi locuri de muncă și inițierea unor politici de mediu care să asigure dezvoltarea susținută și solidaritatea socială.

Obiectivele Strategiei Lisabona pot părea un lux pentru România în momentul de față. Cu toate acestea, efortul trebuie făcut:

  • în primul rând, pentru că Agenda Lisabona este cotată foarte sus pe lista priorităților UE;
  • în al doilea rând, deoarece o economie bazată pe cunoaștere reprezintă șansa României de a adăuga mai multă valoare produselor și serviciilor sale pe termen mediu și lung.

Cu toate că nu este obligatorie, Agenda Lisabona este complementară evoluției necesare economiei românești și se referă la majoritatea sferelor politicii publice.

Agenda Lisabona este foarte complexă și prioritățile sale pot fi interpretate în mod diferit de către fiecare țară: în timp ce UE este în prezent foarte preocupată de coeziunea socială, crearea de locuri de muncă și de prioritatea pentru cercetare și inovare, aceasta pare să se aplice mai puțin României pe termen scurt, unde restructurarea (ce implică desființarea locurilor de muncă), limitarea salariilor, controlul inflației și îmbunătățirea mediului de afaceri sunt prioritățile cele mai importante.

După cum sugerează raportul lui Wim Kok, obiectivul central, stabilit la Lisabona în 2000, de a transforma UE în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere în decurs de zece ani, s-a dovedit a fi ambițios.

În timp ce state membre au realizat mai mult decât s-a propus la Lisabona (de exemplu țările nordice), altele rămân considerabil în urmă. Cauza unor asemenea dezvoltări diferite poate fi găsită în combinația de reforme orientate către piață și de măsuri de politică publică, neexistând o formulă miraculoasă care poate fi aplicată pentru a ajunge la un echilibru optim. Cu toate acestea, se consideră, în general, că principiile agendei Lisabona, de a investi în capitalul uman și în cercetare, de a promova inovarea, de a consolida piața internă etc sunt linii directoare importante pentru creșterea prosperității economice europene.

România, ca stat în curs de aderare, se ghidează în primul rând după criteriile Copenhaga care au ca obiectiv "stabilirea unei economii de piață funcționale având capacitatea de a face față presiunilor competitive și forțelor pieții din cadrul Uniunii". În timp ce integrarea în cadrul Pieței Comune fără o economie de piață nu este posibilă, lipsa pregătirii adecvate a capacității de a face față presiunilor competitive ar prejudicia poziția României pe termen lung.

Atingerea obiectivelor agendei Lisabona ar întări, printre alți factori, bazele economiei și ar diminua riscurile, deoarece ar duce România într-un stadiu diferit de dezvoltare economică - de la o economie intensivă în factori la o economie intensivă în inovare. Până atunci, România trebuie să-și consolideze economia de piață și să creeze un mediu de afaceri prietenos care să promoveze cercetarea, dezvoltarea și inovarea.

Obiectivele stabilite la Lisabona și în cadrul Consiliilor europene ce au urmat nu sunt obligatorii în sensul că neîndeplinirea lor nu atrage consecințe directe negative de natură administrativă. Data de aderare a României la UE (2007) nu este amenințată de performanța în raport cu obiectivele Lisabona, chiar în condițiile revizuirii acestora. Totuși, ignorarea agendei Lisabona ar putea aduce un grad de risc considerabil, pe termen mediu și lung, în ceea ce privește dezvoltarea coerentă a României în cadrul unei UE lărgite.

Pentru Romania, investițiile în educație, transfer de tehnologie, cercetare-dezvoltare și inovare sunt factori complementari ai stabilității macro-economice. Într-o economie în tranziție, ca cea a României, acestea pot reprezenta pilonii pentru realizarea unei creșteri economice susținute și durabile în viitor, pentru reducerea decalajelor economice.

Perspectiva integrării în Uniunea Europeană impune României o abordare diferită a problemelor economice, sociale și politice. Apartenența la UE implică deschidere, colaborare, coordonare, interacțiune permanentă, coerență decizională și instituțională între membrii Uniunii.

În contextul dezbaterilor lansate în plan european privind posibilitatea revitalizării Strategiei Lisabona, cu aportul mai susținut al Parlamentelor Naționale, este necesară evaluarea posibilităților României de a-și stabili obiective pe termen mediu și lung în raport cu agenda Lisabona și de a le atinge.

Propuneri

Parlamentul României poate să își aducă contribuția prin inițierea Programul Național Lisabona, pe trei coordonate:

  1. Dezbaterea publică - Parlamentul României poate fi un catalizator al dezbaterilor publice privind Agenda Lisabona. Propun ca Parlamentul României sa fie locul de întâlnire pentru analiză și evaluare a Strategiei Lisabona, cu participarea mai multor parteneri cu potențial de implicare în atingerea obiectivelor: oameni politici, oameni de afaceri, reprezentanți ai organizațiilor non-guvernamentale, reprezentanți ai societății civile, specialiști din instituțiile de cercetare-dezvoltare.
  2. Stabilirea bugetului național - propunere de perspectivă. Atingerea obiectivelor Agendei Lisabona presupune o abordare diferită în elaborarea bugetului național care trebuie să prevadă cheltuieli mai mari pentru dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și să prevadă o reformă reală a sistemului de educație și de sănătate.
  3. În plan instituțional este oportună și necesară crearea unei subcomisii în cadrul Comisiei pentru Integrare Europeană din Parlamentul României, subcomisie care, în colaborare cu instituțiile specifice de cercetare-dezvoltare, să analizeze prioritățile aplicării Strategiei Lisabona în România și impactul pe termen mediu și lung.
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 19 iulie 2019, 15:43
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro