Plen
Ședința Camerei Deputaților din 21 martie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.37/31-03-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-10-2019
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 21-03-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 21 martie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,35.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în doua parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Gheorghe Albu și Eserghep Gelil, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi.

 
Ioan Ghișe - intervenție cu titlul Apel către tinerii din România - semnificația unei alegeri;

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice cu Grupul parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghișe.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Cuvântul meu se intitulează "Apel către tinerii din România - semnificația unei alegeri".

Până ieri seară, media de vârstă a președinților de Cameră a Deputaților era de 57 de ani. Media de vârstă a președinților Senatului este, încă, de 63 de ani.

Ieri seară, într-un moment important, Camera Deputaților a avut de făcut o alegere de președinte dintre trei persoane cât se poate de respectabile: un fost președinte al Camerei Deputaților, jurist de marcă, o distinsă doamnă și un tânăr de 34 de ani, jurist. În mod semnificativ, tânărul jurist a fost ales președinte al Camerei Deputaților, a treia funcție în statul român.

Valoarea de semnificație a acestei alegeri constă în aceea că, în 1989, acest tânăr era încă elev de liceu.

Valoarea de semnificație a acestei alegeri constă în aceea că tinerii din România au șansă de a construi aici, pentru ei și pentru viitor.

Plecăm de la premisa că drumul pe care îl va avea de parcurs în postura de președinte al Camerei Deputaților domnul Bogdan Olteanu va fi plin și cu greutăți, ca și cu reușite. Datoria noastră morală, a membrilor Camerei Deputaților, este să sprijinim pe noul președinte al Camerei, pentru ca reușita lui să reprezinte reușita tinerilor din România.

Nu întâmplător Partidul Național Liberal, în cei 16 ani parcurși după '89, și-a schimbat cel mai des conducerea, a avut nu mai puțin de 5 președinți.

Nu întâmplător Partidul Național Liberal a propus pentru a treia funcție în stat un tânăr. Înseamnă că se poate.

Apelul meu se adresează tinerilor din România, specialiști în oricare domeniu ar fi, de a dezvolta speranța că aici, cu ajutorul nostru, al Parlamentului, în particular, al Camerei Deputaților, se creează și se vor crea condițiile de afirmare a valorii autentice pentru un viitor mai bun al României.

Fie ca această alegere în funcția de președinte al Camerei Deputaților a domnului deputat Bogdan Olteanu să fie un semn de normalitate și civilitate.

Fie ca să vină cât mai curând vremea când, fără nici un fel de complexe, vom alege ca președinți de Cameră sau șefi de state, indiferent de condiție, femei, tineri, maturi, bărbați, dar să fie valori care să servească țara, pe cetățenii României.

Dorim domnului președinte al Camerei Deputaților Bogdan Olteanu un mandat plin de reușite, vom fi alături de el și sperăm ca să câștige Camera Deputaților prestigiul pe care l-a mai avut, pentru binele țării românești.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Vânătorii au și obligații;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ioan Munteanu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Vânătorii au și obligații"

Proiectul legii protecției fondului cinegetic și a vânătorii vizează armonizarea legislației din țara noastră cu cea comunitară, reglementarea noilor raporturi juridice dintre proprietarii de terenuri și gestionarii fondurilor de vânătoare, dar, în același timp, protejarea factorilor de mediu și a faunei cinegetice.

Deși nu practic vânătoarea, pot spune că în județul Neamț există o puternică asociație a vânătorilor și un foarte bun fond cinegetic, care trebuie conservat și exploatat cu grijă. Din păcate, la nivel național, sunt multe asociații private de vânătoare care nu urmăresc decât profitul material și care gestionează după bunul lor plac fondul de vânătoare, ignorând prevederile legale. De aceea, aș dori ca legea ce va fi adoptată în Parlamentul României să fie una a vânătorii ca activitate de recreere și ca indicator al nivelului de civilizație și nu una care creează avantaje doar pentru un grup restrâns de persoane, în speță, vânătorii.

Pentru o mai bună cunoaștere a fondului acestei prevederi, am studiat unele dintre legile cinegetice din țările Uniunii Europene și am reținut diverse aspecte, care duc spre ceea ce ne interesează pe noi, românii. Consider că principalele aspecte de care trebuie să se țină seama în elaborarea acestei legi sunt următoarele: dreptul de proprietate a vânatului, dreptul la vânătoare, gestionarea fondului cinegetic, autoritatea de coordonare și control în ceea ce privește reglementarea dreptului la vânătoare, condițiile de drept al exercitării vânătorii, normele privind deținerea armelor, legătura dintre vânătoare și alte domenii, evaluarea și compensarea pagubelor produse de către vânat.

România deține cea mai bogată biodiversitate faunistică din Europa, conservată destul de bine, chiar și prin aceste legi care nu sunt atât de bune, mă refer la cele anterioare, iar veniturile obținute nu sunt neglijabile (în 2005 au fost de aproximativ 6 milioane euro, puțin, față de ceea ce putem avea).

Avem în jur de 60.000 de vânători, putem ajunge la 80.000 - 100.000, în condițiile în care în Europa sunt aproape 7 milioane. Deosebirea constă în faptul că în țările europene vânatul este protejat ca un bun de mare preț și exploatat cu grijă, iar, în cea mai mare parte a timpului, vânătorii ochesc talere și nu orice fel de animal. E un exemplu de urmat pentru conservarea diversității speciilor și pentru a nu se ajunge la regrete târzii (spre exemplu, în Elveția, unde lupii au ajuns exemplare extrem de rare).

De asemenea, va trebui să stabilim exact raportul dintre proprietar și gestionar, ținând seama de faptul că peste 70% din fondul de vânătoare arendat pe 10 ani a fost distrus ca urmare a nepriceperii, a lăcomiei, a abuzurilor de tot felul. De aceea, propun ca statul să-și exercite controlul și paza și asupra gestionarilor privați, aplicând măsuri drastice în cazul încălcării legii.

Doresc să ne implicăm cu responsabilitate și seriozitate în elaborarea acestei legi de care depinde echilibrul în natură și, în același timp, să răspundem în mod convenabil nevilor și solicitărilor celor pasionați de vânătoare.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - intervenție cu titlul Grofii Markó Béla și Frunda György să-și dea demisia!;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Adrian Moisoiu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi are titul: "Grofii Markó Béla și Frunda György să-și dea demisia!"

Perioada pe care o trăim este o perioadă deosebită în ceea ce privește clarificările. În sfârșit, Markó Béla a recunoscut că este un politician cu convingeri radicale, care poate să-și permită să fie moderat și care și-a propus obiective clare: obținerea diverselor forme de autonomie, autonomia economică, obținută prin retrocedarea bunurilor către culte, fiind un pas important în eforturile pentru dobândirea autonomiei viitoare. Și odată cu el, de fapt prin modul cum a acționat în ultima săptămână, UDMR, în tot întregul său, a recunoscut tot ceea ce noi o spunem de șaisprezece ani: indiferent de felul sau natura ambalajului, indiferent de mărimea pașilor, țelul final al UDMR-ului este sfârtecarea României și crearea unui stat unguresc autonom.

Întrebarea care se pune imediat este: într-un stat european membru NATO și pe cale de aderare la Uniunea Europeană, un grup de fanatici, animați de visuri anacronice medievale de dominație în pământ străin, este posibil ca să tulbure viața unei națiuni? Și cine anume? Niște bieți oameni, care în fapt nici nu știu ce sunt: în majoritate foști români, care își zic secui, acționează ca unguri și care vor să fie considerați maghiari. În timp ce pentru viceprim-ministrul Guvernului României, domnul Markó Béla, intrarea în Uniunea Europeană are o singură semnificație, aceea că vor fi din nou împreună cu Ungaria.

Acesta să fie prețul eforturilor - de multe ori dramatice - ale poporului român pentru intrarea în Uniunea Europeană?

În același context, afirmația făcută în 15 martie a.c. la Târgu Secuiesc, "Desigur, pe cei care vin ca musafiri, îi primim cu dragă inimă ...", ne face să apreciem că viceprim-ministrul Guvernului României (?!) îi pregătește pe români să accepte cu seninătate că nu va trece mult și vor ajunge să fie musafiri în propria lor țară.

De fapt, prin întreg otrăvitorul său discurs, Markó Béla a somat oficialitățile statului român, pe un ton de grof care poruncește slugilor, să accepte ca în mult doritul Ținut Secuiesc (județele Harghita, Covasna și jumătate din județul Mureș) să se vorbească ungurește, fiindcă acolo se mănâncă pâinea maghiarilor. Și, în același timp, nu ezită să amintească că, "Am redobândit multe școli și clădiri, dar mai avem multe de reprimit", uitând însă faptul că toate acestea au fost clădite de săracii români oprimați.

Pentru Markó Béla, istoria începe cu ocuparea teritoriilor de către secui și maghiari în urmă cu 1000 de ani, nedorind să știe că, pe aceste teritorii, strămoșii noștri dacii, și înaintea lor tracii și mai înaintea lor pelasgii, trăiau de mii de ani, iar națiunea română s-a născut creștină aici, și nu ca ungurii, care au venit din fundul Asiei și au fost creștinați de un rege român!

Obrăznicia viceprimministrului nu cunoaște însă margini, fiindcă a doua zi a declarat: "În județele secuiești cred că ar fi normal ca toți funcționarii, pentru că toți au relații cu populația, să cunoască limba maghiară, inclusiv prefecții. În Mureș, prefectul va decide dacă are nevoie să cunoască limba maghiară. După părerea mea, ar avea nevoie." Se aude, domnule prefect de Mureș, Ciprian Dobre?

Un mare adevăr l-a rostit Szász Jenö, primarul municipiului Odorheiu Secuiesc și lider UCM: "Între noi, maghiarii, nu sunt radicali și moderați. Suntem noi, moderații, și oportuniștii care au intrat la guvernare pentru o universitate în limba maghiară și au ieșit cu licența de export pentru lemne". Cu alte cuvinte, adevăratele acțiuni ale liderilor maghiari sunt de natură economică, slujind unele grupuri de interese (a se vedea în special senatorul Verestoy), care vor să aibă, printr-un monopol politic, un monopol economic, care să transforme masa secuilor într-o masă de sclavi aserviți lor.

Este foarte important de amintit aici distincțiile pe care Budapesta le-a acordat, la 20 august 2004, senatorului Frunda György, șeful delegației române la Consiliul Europei, "Ordinul Marea Cruce a Republicii Ungare", pentru recunoașterea activității deosebite desfășurate în interesul maghiarilor din România și, respectiv, la 17 noiembrie 2005, vice-premierului român Markó Béla, "Marea Cruce a Ordinului Fidelitate pentru Patrie", pentru acțiunile ce atestă fidelitatea sa față de patrie și exemplarul său sentiment național. Având în vedere pozițiile pe care aceștia le ocupă în cele mai înalte structuri ale statutului român, este cazul să ne mai îndoim de fidelitatea lor față interesele României?

Dar, 15 martie 2006 trebuia să aibă și un capac! Acesta i-a aparținut lui Csapó Joszef, președintele Consiliului Național Secuiesc, care a declarat că: "România, definită ca stat național unitar, trebuie să dispară. Sintagma aceasta nu își mai are acoperire în realitate. Nu a avut niciodată. Această expresie trebuie scoasă din Constituție".

Fapt pentru care, în 16 martie, președintele Traian Băsescu, într-o vizită fulger făcută tot la Odorheiu Secuiesc, i-a răspuns într-o formă ironică: "Dar, vedeți, este un cuvânt în Constituție - "unitar", care definește statul român".

Față de toate acestea, vice-premierul Markó Béla, cât și senatorul Frunda György, este necesar să se prezinte în fața Parlamentului pentru a da socoteală pentru gravele jigniri pe care le-a adus întregului popor român, a cărui pâine o mănâncă, și să facă un gest care a început să fie la modă: demisia!

Este inadmisibil ca România să fie reprezentat la vârf de trădători. Curățenia de primăvară!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Sergiu Andon - declarație politică intitulată Mâine va fi prea târziu!;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Sergiu Andon:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea este intitulată "Mâine va fi prea târziu!"

În circumscripția pe care o reprezint, nr.16, Dâmbovița, am participat, de un an încoace, la trei întâlniri între reprezentanții sindicatelor, pe de o parte, și prefect și conducerea consiliului județean, pe de alta. Au asistat și câte 2-3 parlamentari, dintr-un total de 11, câți și-au găsit timp să vină.

La fiecare întâlnire mi-a fost dat să aud un adevărat strigăt de deznădejde din partea reprezentanților muncitorimii și să observ o anumită stare placidă, o incapacitate de a da răspuns din partea reprezentanților puterii. De la o întâlnire la alta, strigătul salariaților a devenit tot mai disperat, iar fâstâceala oamenilor politici tot mai jenantă.

Acum, evoluțiile par să ajungă într-un punct de ruptură. Dramatica demonstrație a pensionarilor de la Galați, murmurele sociale pe marginea costului vieții, tot mai amenințătoare, anunță o primăvară cu posibile ample mișcări sociale. Parcă se aude vuietul mâniei crescânde. Județul Dâmbovița, Târgoviște și Moreni se înroșesc ca posibil focare de revoltă. Este posibil ca această stare de spirit să se manifeste și în alte foste centre industriale ruinate în tranziție. Pentru că adevărata specificitate de pericol, endemică în județul Dâmbovița, e faptul că un județ, fost industrial, a ajuns în ruină.

La sfârșitul săptămânii trecute, liderii Alianței Intersindicale Dâmbovița au abandonat căile tradiționale de comunicare cu oficialitățile și cu patronatul și s-au adresat presei. Iată, țin în mână principalul cotidian local, "Jurnal de Dâmbovița", ce reproduce integral scrisoarea deschisă a Alianței Intersindicale. Titlul spune totul: "Jaf, corupție și indiferență". Un sever, tăios, necruțător rechizitoriu la adresa întregii clase politice de după 1990 și a întregului management economic "asigurat" de politicieni. Cuvintele celor ce suferă, cuvintele celor ce asigurau odinioară viața economiei românești, iar acum tremură de frica zilei de mâine sunt adevărate lovituri de bici. Le merităm.

Acest mesaj crispat din partea sărăciei conține trei idei principale: privatizarea a fost un jaf general și programat; industria națională, câtă mai e, este supusă, în continuare, concurenței neloiale, cu concursul unor oficiali; sărăcirea va fi ca o reacție în lanț, puterea de cumpărare și bugetul trăgându-se în jos reciproc.

Declinul și mizeria pot compromite bucuria integrării. Lucrurile pot degenera într-atât încât să nu le mai putem cuprinde. Întorsul privirii, astuparea urechilor nu constituie o soluție. Să începem prin a ne curăța zgura nepăsării. Să ieșim din placiditate și resemnare. Ca membri ai acestui Parlament compromis, și pe drept și pe nedrept, să ne dovedim capacitatea de revigorare, să renunțăm la interesele meschine și la orgoliile mărunte, să ne aplecăm urechea la murmurul celor mulți și necăjiți.

Cuprinsul scrisorii deschise a sindicaliștilor din județul Dâmbovița nu se referă la un partid sau la altul. Toate sunt considerate vinovate. Și toți suntem sau, dacă nu am fost, devenim vinovați.

Încă nu știu cu ce să începem. Poate vom iniția întocmirea unei ample Cărți negre a privatizării, ca să avem sub ochi harta dezastrului și vinovățiilor. Dar, până vom lua o hotărâre strategică, să ne îndreptăm imediat, în mod real și receptiv, privirea și auzul spre oamenii năpăstuiți. Să nu refuzăm nici un dialog, oricât de incomod, să nu parăm nici o critică și să nu căutăm scuze și explicații, ci remedii. Să considerăm că am intrat în campanie și să luăm aminte la rechizitoriul populației. Mâine va fi prea târziu!

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezsö-Kalman - referire la necesitatea stopării fenomenului infracțional în domeniul silvic;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezső-Kalman:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

În toamna anului 2005, am solicitat domnului ministru Gheorghe Flutur stoparea fenomenului infracțional, controale, prin indicarea precisă a unor ilegalități ale personalului silvic care a încălcat grav legislația în vigoare. Echipa de control, condusă de către domnul Biro Karoly, datorită unor presiuni din partea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vănătoare Brașov, în special prin persoana domnului Constantin Iordache, care răspunde pentru modul de aplicare a regimului silvic, a inițiat un control formal, protejând pe infractori.

Cu toate acesta, nu s-au putut trece în vedere unele infracțiuni, cum ar fi: modul de vânzare a Uscătoriei de semințe din Borzont, comuna Joseni, depășirea cotelor de către inginerul Mihăilă Florin, din cadrul Partizei nr. 2760, 2707, și angajarea personalului silvic cu activitate intermediară de comerț cu material lemnos. Cu această ocazie, s-a constatat neexecutarea unor lucrări de plantații din UP I. u.a. 21c, 22d, de către șeful de district, Gal Pal Laszlo, ale cărui lucrări au fost decontate.

Totodată, la Composesoratul Ciumani, având contract de administrare cu Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni, documentele de însoțire au fost folosite în mod ilegal de către președintele Composesoratului Ciumani, Benedek Imre. Totodată, Direcția Teritorială de Regim Silvic și Vănâtoare Brașov a emis în mod ilegal autorizație cu referire la confecționarea dispozitivului dreptunghiular de marcat. În continuare, aș aminti modul de eliberare a documentelor de însoțire pentru persoane fizice, fără autorizație de exploatare, de către șeful de district Benedek Arpad.

O altă infracțiune o reprezintă masa lemnoasă pusă în valoare în UP VII. Remetea, u.a. 134a, Partida nr. 1407, tratament progresiv de racordare pentru Firma SC Blumen SRL din Joseni, fără licitație, de către fostul șef de ocol Melles Elod și fosta directoarea tehnică Laczko Terezia. Masa lemnoasă a fost vândută cu mult sub prețul real, în valoare de 468.000 lei m.c., când prețul pieței erau de 1.200.000 lei m.c.

Stimate domnule ministru Gheorghe Flutur,

Cum puteți afirma că în urma acestui control au fost constatate deficiențe nesemnificative? Eu înțeleg tendința de mușamalizare a ilegalităților silvice din partea reprezentanților "promoției de aur" și a altor funcționari publici implicați în susținerea mafiei lemnului. Totuși, cred că ar trebui să voi uitați la materialele pe care le semnați, pentru că altfel dumneavoastră veți purta răspunderea pentru generalizarea fenomenului infracțional, susținut oficial de către Departamentul Pădurilor și unii angajați ai direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu tema O victorie a democrației;

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Vasile Mocanu. Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are tema: "O victorie a democrației".

Recent, domnul Bogan Olteanu a promis că Guvernul nu va mai recurge la ordonanțe de urgență pentru a-și exercita actul de guvernare. Considerăm acest anunț o mare victorie a democrației românești.

De luni de zile, atragem atenția guvernanților și opiniei publice că rolul Parlamentului este desconsiderat de către actuala Putere. În loc să elaborăm legi, noi, parlamentarii, am devenit simple mașini de vot, buni doar la ridicat mâna, în opinia Guvernului. Așa au fost promovate legi dintre cele mai importante, deși tocmai însemnătatea lor presupunea dezbateri din partea celor pe care cetățenii i-au trimis în forul legislativ să le apere interesele.

Acum, o dată cu declarația domnului Bogdan Olteanu, se pare că guvernanții au înțeles, în sfârșit, că au greșit. E foarte bine că-și recunosc una dintre multele greșeli comise de când sunt la guvernare. Numai că apare o problemă. Când domnul Olteanu a afirmat că epoca ordonanțelor de urgență s-a terminat, era ministru pentru relația cu Parlamentului. Azi, nu mai îndeplinește această funcție și, în locul său, PNL se pregătește să nominalizeze alt politician.

Ar fi culmea ca noul ministru, care mediază relația Executivului cu Parlamentul, să o ia de la capăt! Pentru că, nu-i așa?, intrăm într-o altă epocă. Pentru o ordonanță de urgență este întotdeauna nevoie de semnătura acestuia, dar și de docilitatea sa.

Cerem viitorului ministru pentru relația cu Parlamentul să respecte promisiunile Guvernului din care face parte. În oferta electorală portocalie a Alianței DA se spunea clar: Guvernul își ia angajamentul să consolideze statul de drept și democrația în România.

E bine că guvernanții au recunoscut că au greșit. A greși este omenește, dar a persevera în greșeală este diavolesc. Respectați-ne, domnilor guvernanți, și veți fi respectați!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Ioan Puchianu - intervenție cu tema Tractorul Brașov pierde milioane de euro și produce lunar sute de disponibilizați;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Dumitru Ioan Puchianu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Tractorul Brașov pierde milioane de euro și produce lunar sute de disponibilizați".

Anunțata încă de vara trecută de însuși primul ministru, drept "finalizarea privatizării până cel târziu în liuna septembrie", privatizarea Uzinei Tractorul Brașov în favoarea Companiei indiene Mahindra & Mahindra bate și acum pasul pe loc și nu se întrevăd semne ca situația să fie rezolvată prea curând. Mai mult chiar, reprezentanții firmei indiene au intrat de câteva luni bune într-o așteptare pasivă, negocierile fiind practic sistate până la decizia Comisiei Europene privind legalitatea gestului Guvernului de a șterge datoriile societății.

Între timp, conducerea societății, beneficiind de girul AVAS, a început un nou program de restructurare a activității, primul pas al acestei strategii fiind disponibilizarea a circa 40% din numărul angajaților. Metaforic vorbind, Tractorul Brașov a început să producă, în loc de tractoare, șomeri, primii 800 de disponibilizați fiind deja "livrați" și alți 150 urmând a avea aceeași soartă în cel mai scurt timp.

Oficial, uzina are comenzi ferme pentru acest an de 5.000 de tractoare, dar la acest nivel al producției nu poate suporta cheltuielile de producție și, fără o restructurare tehnologică, continuă să înregistreze pierderi lunare de aproximativ 2.000.000 euro.

Având în vedere importanța societății Tractorul, precum și impactul economic și social asupra întregii regiuni, solicit AVAS-ului să dispună măsuri concrete pentru obținerea celei mai bune soluții pentru societatea brașoveană și salariații acesteia.

Actualii și foștii salariați ai uzinei, locuitorii Brașovului, nu vor accepta ca o uzină cu tradiție de zeci de ani, nu numai la nivel național, dar și internațional, să fie, practic, vândută pe bucăți, demolată și ștearsă de pe harta orașului. Este vorba de specialiști, de oameni calificați și, nu în ultimul rând, de tehnologie în care au fost investite sume importante.

Termenul este scurt, privatizarea bate pasul pe loc, salariații sunt disponibilizați iar cei rămași trăiesc cu sentimentul nesiguranței. Este momentul ca Guvernul și AVAS-ul să treacă la măsuri ferme și concrete, până nu va fi prea târziu și, din nou, o altă uzină simbol a industriei românești să fie ștearsă de pe hartă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Pentru o Românie puternic culturală;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul Aledin Amet.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Pentru o Românie puternic culturală".

O națiune își definește existența, în primul rând, prin harul și puterea de a-și crea o cultură care să conteze, prin raportarea la spiritualitatea universală. La baza ființei unui popor, un loc aparte îl ocupă cartea și preocuparea pentru lectură. În acest sens, biblioteca, muzeul, școala, teatrul reprezintă instituții fundamentale, pe care orice autoritate statală are datoria de a le sprijini constant.

România este o țară cu o bogată tradiție culturală. Aderarea la Uniunea Europeană va însemna, într-o primă etapă, cea mai importantă, impunerea cunoașterii, mult mai bune, din partea altor națiuni, a valorilor și tradițiilor culturii românești. Pentru acest fapt, trebuie aplicată, însă, o mai conturată strategie, care să ofere instituțiilor de cultură, sistemului cultural, posibilități de dezvoltare.

În condițiile în care, astăzi, cartea este atât de scumpă, biblioteca a căpătat un rol esențial. Sălile de lectură au devenit neîncăpătoare, iar, din păcate, numărul personalului de specialitate, care lucrează într-o bibliotecă, este mult prea mic.

Situația muzeelor, teatrelor nu poate fi îndepărtată prea mult de cea a bibliotecilor. Consolidarea monumentelor istorice, dezvoltarea colecțiilor, renovarea clădirilor constituie teme pe care autoritățile responsabile sunt menite să le rezolve.

În aceeași ordine de idei, trebuie acordate facilități pentru apariția revistelor de cultură și a cărților de valoare, dar și pentru sprijinirea actului teatral. Numai astfel, aspirațiile ne vor fi pe deplin justificate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție politică intitulată Reforma justiției în anul preaderării României;

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Ștefan Baban.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ștefan Baban:

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Reforma justiției în anul preaderării României"

Diluarea autorității instituțiilor statului, în condițiile schimbărilor politice la patru ani sau chiar mai repede, scot la suprafață indivizi care au o singură calitate: flexibilitatea fizică, morală și psihică, persoane care identifică și detectează, într-un ritm alert, pârghiile ilicite de îmbogățire dar, în același timp, și căile optime de cățărare pe scara socială, politică, economică etc. Până când opinia publică se trezește la realitatea cotidiană, aceste persoane deja și-au vândut sufletul pentru ceva arginți, setea de îmbogățire și preamărire aducându-i în pragul renegării celor apropiați sau, mai rău, chiar a celor care le-au stat de multe ori alături și i-au ajutat din plin.

Mass-media, dar și omul de rând, descoperă treptat ilegalitățile flagrante, înșelăciunile, speculațiile și încurcăturile de clan mafiot și le caracterizează printr-o singură expresie "grup de interese".

Față de aceste grupuri de interese, prejudiciații se revoltă mai mult sau mai puțin dar, în ultimul timp, numărul nemulțumiților este din ce în ce mai mare. și cred că au dreptate, în condițiile în care neajunsurile cotidiene tind să atingă limita maximă a suportabilității pentru cei mai mulți români, în timp ce doar o mică parte dintre cetățenii acestei țări afișează o opulență patriciană, explicând, cu o supremă satisfacție, celor mulți și proști - din punctul lor de vedere, că reușita lor se datorează fie unei munci susținute și laborioase, fie unor moșteniri neașteptate sau a unor înrudiri cu persoane foarte avute (soție, socri, cumnați etc.). Nimeni nu are curajul să recunoască că totul se datorează informațiilor confidențiale, bine știute de împricinați și de fisurile sistemului democratic și, mai ales, a celui fost comunist.

În aceste condiții, nu este de mirare că tot mai mulți dintre noi dorim aflarea adevărului, și anume: cum au reușit doar o mână de oameni să devină putrezi de bogați în doar patru-cinci ani, în timp ce majoritatea populației, și aici mă refer doar la cei ce muncesc și-și folosesc inteligența, cât și cunoștințele în domeniu, să trăiască la nivel mediu sau puțin peste mediu. Și cea mai ușoară cale de aflare a adevărului o reprezintă justiția, mă refer din punct de vedere teoretic.

Unul din principiile fundamentale ce stă la baza desfășurării procesului penal îl reprezintă aflarea adevărului, pentru ca orice persoană vinovată să fie trasă la răspundere pentru faptele comise, în timp ce orice persoană nevinovată să fie exonerată de răspunderea penală. Acest principiu este înfăptuit de către una dintre cele mai controversate puteri ale statului român de drept: justiția.

Să nu uităm că procesul justițiar îl realizează pentru oameni, semeni de ai noștri, care pot greși voluntar sau involuntar. Magistrații, bine pregătiți profesional și intangibili, nu prea își găsesc locul în acest sistem, chiar dacă la momentul judecării unor reprezentanți ai grupurilor de interese sunt supuși unor presiuni imense, atât din partea clasei politice, cât și a mass-mediei. Orice cuvânt, gest sau chiar tăcerea le sunt interpretabile, le sunt disecate, astfel încât bieții oameni nu mai pot reda concis ceea ce au gândit la vremea respectivă.

De partea cealaltă, magistrații, care au doar un scop în viață, și anume îmbogățirea rapidă, nu vor face altceva decât să judece conform intereselor proprii și culmea, chiar a celor de grup.

Nu este de mirare, deci, că încrederea românilor în actul de justiție autohton este aproape zero, sau chiar mai rău, începe să nu mai existe. Așadar, triumfătoare iese din nou clasa politică, clanul mafiot, grupul de interese, care privesc cu satisfacție cum poporul are și pâine și circ dar, în același timp, au reușit să infesteze atât cu imagini, cât și cu declarații incendiare care au otrăvit imaginea și așa destul de șifonată a justiției românești.

Cum poate percepe Europa că în țara noastră actul de justiție este corect și legal, atunci când apar imagini cu descinderile mascaților în casele unor proxeneți mărunți, descinderi filmate și comentare la ore de audiență maximă, ale alaiurilor de însoțitori la sediile Parchetului General sau DNA pentru a constata nevinovăția nedemonstrată a celor care se consideră intangibili sau, mai rău, a celor care, indiferent de argumentele aduse și verificate, se consideră mai presus de orice lege.

Și nu este de mirare că reforma justiției se poticnește de la o zi la alta, atâta timp cât tocmai cei care trebuie să judece și să împartă dreptatea nu pot trece de un test psihologic care să le confere atestarea aptitudinilor de magistrat. Cum este posibil ca trei justițiari, cu vechi state de serviciu în sistem, să nu poată trece un examen psihologic, motivând că vina aparține calculatorului. Cum pot fi cetățenii din județul Botoșani convinși că sentințele sunt corecte și legale, atâta timp cât cei puși să coordoneze și să conducă actul justițiar au căzut cu brio la un concurs de atestare pe post și asta după ce, ani îndelungați, au fost judecători importanți în viața comunității.

Pentru ca justiția să se poată integra în Uniunea Europeană, este nevoie de profesioniști. Aceștia nu sunt cei care au absolvit o facultate pe bani, care au obținut posturi cheie prin favoruri politice sau intervenții pe linia rudelor, ci acei puțini, este adevărat, care pun mai presus de orice interese perfecționarea profesională și interesul societății, alături de speranța că, într-o zi, dreptatea se va împărți, în mod egal, atât pentru bogați, cât și pentru cei de rând.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Strungă - declarație politică intitulată Poligonul de tir;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Emil Strungă.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, doamnă președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației politice pe care o susțin în fața dumneavoastră este "Poligonul de tir."

Companiile denigratoare dezvoltate cu asiduitate la adresa Parlamentului, Guvernului și mai recent asupra Justiției, produc impresia că România a devenit un imens poligon de tir, în care țintele sunt puterile statului. Pe lângă mai vechile ținte fixe, identificate și lovite cu precizie de către mass-media și Președinție, putem adăuga a doua categorie, mai greu de lovit, dar la fel de vulnerabilă, cea a grupurilor de interese: partide politice, sindicate, patronate, asociații socio-profesionale, cam tot ce mișcă într-un stat democratic.

În bună parte, acest "campionat național de tir" a fost determinat de evoluția lentă și cu sincope a societății și economiei românești, dar flacăra denigratoare este autoîntreținută din goana după senzațional a presei, de a banaliza și ridiculiza, pe de o parte, și din tendința Președintelui de a deveni un lider maxim.

Presa nu constituie o amenințare, pentru că reprezintă o pseudoputere extrem de vulnerabilă, a cărei gură poate fi închisă cu ușurință, și istoria a demonstrat cu prisosință acest lucru.

Președinția, care, din punct de vedere constituțional nu reprezintă o putere în stat, tinde să devină o instituție dominantă și consistentă. Acel "tătuc" atotputernic în care Iliescu a încercat să se identifice, dar nu a reușit decât în foarte mică măsură, a devenit, acum, obsesia actualului președinte.

Astfel, președintele se implică în acțiuni care nu țin de competența sa, negociază conflicte care nu ar fi existat dacă nu le-ar fi generat, manipulează informațiile cele mai confidențiale (de aici derivă probabil slăbiciunea domniei sale pentru CSAT și servicii secrete), știut fiind că între caracterul secret al unei informații și valoarea ei politică sau economică există un raport de directă proporționalitate. Concentrarea informațiilor secrete poate aduce avantaje considerabile în lupta pentru influență și putere, pentru că, nu-i așa, în lumea de azi, controlul informației înseamnă putere.

Tendințele dominatoare pot fi controlate numai de puterile statului, și aceasta este una din cauzele pentru care ele sunt criticate și contestate din ce în ce mai vehement. Într-o societate în care interesele sunt atât de difuze, cu atât mai mult ar fi necesar ca puterile statului să fie instituții solide și credibile.

Diferența dintre un sistem coordonat și unul în care se trage din toate pozițiile marchează raportul dintre progres și regres. În astfel de situații, când ești pus în situația de a răspunde monosilabic, prin "da" sau "nu" la întrebarea: "Sunt oare într-adevăr puse în dificultate în România timpurilor noastre fundamentele democrației?" - prima variantă este cea care se impune.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Andrian-Sirojea Mihei - intervenție politică intitulată Criminalitatea economică la Marea Neagră;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Zilele acestea, Parlamentul României găzduiește Comitetul Afacerilor Economice, Comerciale, Tehnologice și Mediu al Adunării Parlamentare de Cooperare Economică a Mării Negre, având o temă de foarte mare actualitate: cooperarea în combaterea criminalității economice în regiunea Mării Negre.

De aceea, titlul declarației mele politice de astăzi este: "Criminalitatea economică la Marea Neagră."

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi parlamentari,

Criminalitatea financiar-economică la Marea Neagră a devenit, în ultimii ani, un fenomen complex, de o severitate extremă, ale cărui valențe negative contribuie la fraude economice cu o soluționare dificilă și creează, în final, un dezechilibru macroeconomic care conduce la destabilizarea țării noastre și, implicit, la scăderea nivelului de trai al românilor.

Promovarea colaborării regionale și subregionale, strategiile de politică externă și cooperarea în combaterea amenințărilor neconvenționale la adresa securității trebuie să reflecte premisele luptei împotriva criminalității economice la Marea Neagră!

Astăzi există amenințări demne de luat în considerare, amenințări care vin dinspre zona Mării Negre. Nu doresc să enumăr decât câteva: traficul de droguri, arme și ființe umane afectează stabilitatea României și a vecinilor ei, aceste probleme subminând direct securitatea Europei Occidentale.

Consider că, în anul preaderării țării noastre la Uniunea Europeană, aceste handicapuri majore trebuie să dispară. Se estimează de către specialiștii în domeniu, spre exemplu, că 80% din heroina care ajunge astăzi pe străzile din Marea Britanie este traficată prin zona Mării Negre.

Nu doresc să mă repet, însă doresc să fie foarte clar pentru toată lumea că sinonimul perfect al criminalității financiar-economice la Marea Neagră este instabilitatea, ce determină o gaură neagră, care atrage după sine dezinteresul Uniunii Europene, și nu numai de a lucra cu o țară iresponsabilă, în care crima organizată, traficul de droguri, arme și ființe umane se regăsesc într-un proces prolific și continuu.

România lucrează deja pentru dezvoltarea relațiilor bilaterale cu vecinii săi, fiind angajată activ, politic, economic și militar în Sud-Estul Europei în general și în Sudul Balcanilor în special, și având un rol important în menținerea stabilității regiunii.

Date fiind aceste afirmații, consider că este impetuos necesar ca țara noastră să joace un rol stabilizator în ceea ce privește atragerea investițiilor străine, găsirea de parteneri strategici de dezvoltare economică și practicarea comerțului legal, nu ilicit. Toate acestea vor fi, însă, realități, o dată cu demararea unei politici pozitive care să stopeze criminalitatea economică, indiferent de forma pe care o îmbracă.

În România de azi, criminalitatea financiar-economică a atins un nivel îngrijorător din cauza multiplilor factori socio-economico-politici, care determină un factor crescut de risc nu doar pentru aderarea României la Uniunea Europeană, ci și pentru dezvoltarea economică a țării noastre și creșterea nivelului de trai al românilor.

Relațiile ineficiente ale instituțiilor statului în fața acutizării fenomenelor de proliferare a corupției, traficului de droguri și de ființe umane, criminalitate economică și electronică anticipează o destabilizare majoră pe care România la ora actuală nu și-o poate permite!

Toate acestea sunt premise pentru care, doamnelor și domnilor, în calitate de aleși în Parlamentul României, trebuie să gândim un cadru legislativ eficient, de combatere a criminalității financiar-economice, responsabilitate care ne aparține în totalitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Mehedinți - un județ afectat de inundații, lăsat baltă de prefect!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Manuela Mitrea.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Manuela Mitrea:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Mehedinți - un județ afectat de inundații, lăsat baltă de prefect!"

Mehedinți-ul este unul dintre județele României, care, în ultima perioadă, s-a confruntat cu mai multe valuri de inundații și alunecări de teren - consecință a fenomenelor meteorologice extreme.

Datorită inundațiilor, numeroase alunecări de teren au afectat o serie de gospodării din mediul rural, apa care sapă la temelia caselor din chirpici mărind dezastrul din zonele calamitate.

În prezent, există riscul ca pământul să cunoască noi transformări în momentul încălzirii vremii, iar situația se complică cu fiecare zi.

Din păcate, sprijinul pentru cei sinistrați se mai lasă așteptat!

Conform statisticilor autorităților locale, situația a cuprins 37 de localități, 502 gospodării fiind inundate; aceeași soartă au avut-o anexele și fântânile, ca să nu mai vorbim de animalele și păsările moarte.

În 26 de localități din județ, pământul a luat-o la vale, agoniseala de-o viață a mehedințenilor dispărând în câteva clipe.

Pe lângă gospodării, au fost afectate rețelele electrice, 2664 de hectare de terenuri agricole, trei poduri, 37 de drumuri comunale, 11 drumuri județene și două naționale. În plus, trei sate, Menții din Față, Budănești și Bâlvăneștiul de Jos, au rămas izolate, o stație CFR a fost inundată, iar conducta ce alimenta cu apă satul Peri din comuna Hușnicioara a fost distrusă. Pompierii și jandarmii au evacuat sute de persoane, care au rămas fără un acoperiș deasupra capului, furia apelor luându-le totul.

Contrar celor afirmate de reprezentanții guvernului în teritoriu, la Mehedinți mai întâi s-a mobilizat Crucea Roșie, apoi Prefectura; în timp ce conducerea Apelor Române Mehedinți caută vinovații acolo unde nu există, susținând că primarii nu și-au făcut datoria și nu au consolidat digurile.

În timp ce inundațiile fac ravagii în Mehedinți, prefectul e plecat în concediu. Criza generată de inundațiile catastrofale de la Recea, Corlățel, Cujmir, Broșteni și Butoiești l-au prins încă o dată plecat pe Lazar Madaras, prefectul județului, care nu a putut fi contactat nici măcar telefonic.

Mai contează pentru un prefect UDMR-ist că Dunărea a inundat localitățile Căzănești, Ghelmegioaia și Salcia? Probabil că nici nu știe unde se află toate acestea pe hartă!

Debitul Dunării a ajuns la 13.280 mc/s, afectând suprafețe mari de pe raza județului Mehedinți. În consecință, pe DN 67D, tronsonul rutier Orșova-Șvinița, și pe DN 57, tronsonul rutier Băile Herculane - Baia de Aramă, circulația a fost întreruptă ca urmare a căderilor de pietre și copaci de pe versanți.

Locuitorii din sud-vestul țării trebuie să fie ajutați de stat pentru cel puțin două-trei luni, din cauză că viitura le-a distrus, pe lângă case, și culturile.

De vină pentru această situație este tot sărăcia românilor, domnilor guvernanți! Majoritatea nu-și asigură bunurile și culturile, din lipsa banilor, astfel încât, după inundații, aceștia nu beneficiază decât de ajutoarele de la stat.

Pagubele sunt imense, iar fără sprijin guvernamental, șansele ca aceștia să-și poată reface gospodăriile sunt minime, cu atât mai mult cu cât reconstrucția acestor gospodării nu mai poate avea loc pe aceleași amplasamente, ele aflându-se în zone cu risc ridicat.

Este nespus de greu să lupți contra naturii dezlănțuite!

În astfel de situații nu ar mai trebui să conteze culoarea politică, deoarece sinistrații se confruntă toți cu aceeași problemă: necazurile provocate de inundații.

Cu toate acestea, de cele mai multe ori, unii politicieni uită să fie și oameni, transformând durerea românilor în capital de imagine.

Să nu uităm că fiecare dintre noi ar fi putut fi în situația mehedințenilor și nu numai, și nu e deloc ușor ca în câteva ore să rămâi fără nimic!

Azi, mai mult ca oricând, consider că sentimentul de solidaritate trebuie să primeze!

Acum, trebuie să demonstrăm cu toții că ne pasă cu adevărat de suferințele oamenilor și că numai alături de ei putem să reconstruim ceea ce natura a distrus.

Trebuie să ne ajutăm cu adevărat semenii aflați în suferință! mehedințenii au nevoie de ajutor!

Va veni timpul și pentru "promisiuni"...electorale!

Dar, până atunci, solicit Guvernului României să declare aceste localități zone calamitate și să aloce fondurile necesare pentru înlăturarea efectelor inundațiilor din județul Mehedinți.

Mulțumesc.

 
Gheorghe Firczak - intervenție politică intitulată Revoluție și politică;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Gheorghe Firczak.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Mulțumesc.

Doamnă președintă,

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică se intitulează "Revoluție și politică."

În anul 1990, Parlamentul României a considerat că ar fi bine să emită o lege prin care societatea românească să recunoască meritele celor care au participat la înlăturarea dictaturii comuniste, a cuplului conducător, a tuturor structurilor care asigurau supremația acestora. Ca o consecință a acesteia, s-au constituit asociații, ligi și fundații ale celor care au participat direct la Revoluția Română Anticomunistă din Decembrie 1989. Pentru că democrația are ca formă de exprimare și libertatea de asociere, timp de un deceniu și jumătate aceste entități ale revoluționarilor s-au constituit în blocuri, uniuni, federații etc.

Și acum urmează partea negativă a situației. De-a lungul timpului, acestea, direct sau indirect, au fost la remorca a diverse forțe sau personalități politice. Nu au fost lăsate să fie ceea ce ar fi trebuit să fie: o voce a societății civile care să promoveze permanent și cu consecvență concretizarea idealurilor Revoluției Române Anticomuniste din Decembrie 1989.

La Brașov, la 3 martie 2006, a avut loc Congresul Extraordinar al Blocului Național al Revoluționarilor 1989, care a afirmat ca principiu de existență al acestuia continuarea promovării idealurilor de atunci, pentru a contribui în România la consolidarea valorilor democrației, a unei egalități de șanse pentru toți cetățenii țării noastre. Orice acțiune, credem noi, în favoarea sau în defavoarea unor forțe politice, este contrară valorilor pe care trebuie să le promovăm. În același timp, ar fi minunat dacă și partidele politice, oricare ar fi ele, ar ajunge la concluzia că nu ar mai trebui să intervină în viața acestor asociații. Societatea românească nu ar avea decât de câștigat dacă Blocul Național al Revoluționarilor 1989 se manifestă ca o voce fermă și distinctă a societății civile.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Roberta Alma Anastase - declarație politică intitulată Ziua Internațională a copiilor străzii;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, dacă este cineva în sală pentru declarație? Nu. Grupul parlamentar al PD, doamna deputat Roberta Anastase.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică se referă la "Ziua internațională a copiilor străzii."

Începând cu anul 1998, la data de 21 martie se marchează (pentru că, în acest caz nu se poate spune "se sărbătorește") ziua internațională a copiilor străzii, la inițiativa Federației Internaționale a Comunităților Educative.

Ce înseamnă, de fapt, această zi? Este o întrebare asupra căreia avem datoria să reflectăm fiecare dintre noi.

Instituirea unei astfel de zile a apărut, probabil, ca un demers necesar pentru a readuce, an de an, în conștiința comunității internaționale, responsabilitatea fiecărei națiuni și, în ultimă instanță, a fiecăruia dintre noi de a respecta și promova drepturile fundamentale ale copiilor și, mai ales, ale copiilor străzii. Chiar dacă, de multe ori, discriminarea pozitivă este privită ca fiind la fel de inacceptabilă ca orice discriminare, în cazul copiilor străzii, chiar se impune o astfel de atitudine, datorită gravității situației în care se găsesc aceștia atât din punct de vedere material, cât și medical și psihologic.

În România, copii străzii fac parte din realitatea noastră de zi cu zi, reprezentând o nefericită carte de vizită în Europa și în întreaga lume. Din păcate, ne-am obișnuit cu ei ca parte a peisajului citadin, spălând parbrize în intersecții sau cerșind la metrou. În prezent, se apreciază că, în România, sunt aproximativ 2000 de copii ai străzii, provenind din familii dezorganizate, caracterizate prin sărăcie, violență și alcoolism, a căror stare de sănătate este serios periclitată de condițiile în care trăiesc, fiind totodată potențiale victime ale exploatării sexuale și traficului de ființe umane.

Deși există o strategie guvernamentală de reformare a sistemului de protecție a copilului, implementată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, și au fost inițiate și desfășurate o serie de proiecte atât de către instituțiile statului, cât și de organizații non-guvernamentale, problema copiilor străzii este încă departe de a fi soluționată, fenomenul luând chiar amploare, din cauza sărăciei, șomajului, lipsei de educație înregistrate la nivelul unei largi categorii a populației.

În aceste condiții, ziua de 21 martie ar trebui să reprezinte, pentru noi toți, un moment de reflecție asupra realității dramatice reprezentată de "copiii străzii", care să conducă la o atitudine responsabilă și constructivă a actorilor politici și sociali, transpusă în eforturi concertate în vederea recuperării sociale a acestor copii, precum și în vederea limitării fenomenului în sine.

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - declarație politică numită Cloaca maxima;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PRM, domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, doamna președintă.

Doamnelor colege,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Cloaca maxima" și se referă la inițiativa Guvernului României, despre care aflăm din presa ultimelor zile că intenționează să-l propună pentru funcția de președinte al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pe Ticu Dumitrescu.

Ticu Dumitrescu care, abordat de presă, susține că deocamdată nu vrea să scoată nici un cuvânt despre ce va face când va ajunge șef al CNSAS, pentru că asta ar însemna să le dea apă la moară celor care se tem de venirea lui acolo. Probabil că el știe că unii chiar se tem de acela care atunci când a avut acces în arhivele Securității le-a folosit în modul cel mai ordinar și barbar.

Așa se face că gura păcătosului, cum se spune, adevăr grăiește, că dacă n-ar fi fost el un șantajist ordinar și dacă n-ar fi folosit arhivele Securității în folos propriu și dacă n-ar fi sustras documente secrete și dacă nu le-ar fi xerocopiat, nu ar fi avut cu ce să-i șantajeze pe actualii membri ai Guvernului României, să-l propună pe acest personaj ridicol și meschin, de un comic irezistibil, Ticu Dumitrescu, în fruntea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Punctul meu de vedere despre non-viabilitatea CNSAS, instituție parazitară și bugetivoră care nu-și mai justifică existența în societatea românească la aproape două decenii de la revoluție, l-am exprimat tranșant, în repetate rânduri, de la tribuna Camerei Deputaților.

Mai mult, am în pregătire două propuneri legislative referitoare la acest subiect:

1. Pentru desființarea CNSAS.

2. În caz că primul va fi respins la vot, pentru trecerea CNSAS în subordinea Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului. doar așa, dând arhivele Securității pe mâna unor cercetători, oameni de știință autentici, putem contribui la asanarea societății românești și la construirea unui viitor mai sigur în care întoarcerea la ororile trecutului să fie imposibilă.

A da însă această arhivă pe mâna unui Nichipercea șantajist și șantajat la rândul său, ca Ticu Dumitrescu, înseamnă a face un act iresponsabil cu urmări dintre cele mai grave pentru români.

Am o dovadă că Ticu Dumitrescu a sustras deja documente din arhivele securității, folosindu-le pentru a-și elimina mai întâi contracandidații la conducerea Asociației foștilor deținuți politici și mai apoi pentru a șantaja diverse persoane în folos propriu și, pentru edificare, am să citesc o notă din care rezultă cum a folosit el arhivele secrete împotriva venerabilului Radu Ciuceanu, profesor universitar, arheolog, fost deputat, fost deținut politic cu 15 ani de pușcărie, și nu numai cu Radu Ciuceanu ci și cu Ion Puiu și cu foarte mulți alți oameni, unii dintre ei forțați astăzi să-l impună în fruntea CNSAS nu din partea vreunui partid, nu din partea societății civile, ci chiar din partea Guvernului României.

Se înțelege că personajul îi are la mână pe mulți din perioada când avea acces liber în arhivele Securității și, având în vedere aceste stări de lucruri, mai credeți, oameni buni, că acest Guvern, așa zis anticorupție, e compus cumva din oameni curați și neșantajați dacă-l propun pe analfabetul Ticu Dumitrescu președinte al CNSAS? Când și cum credeți, stimați cetățeni, că se va mai însănătoși atmosfera de minimă solidaritate și coeziune socială în această țară? Rău a mai ajuns România dacă e condusă de oameni șantajați cu dosare din arhivele secrete de către niște personaje ridicole, meschine și dureros de comice, precum șantieristul turnător Ticu Dumitrescu.

Și iată cum arată o notă de la Serviciile speciale, bineînțeles, după caracterul cu care este redactată se poate repede înțelege de unde provine:

Cu adresa nr. 416 din 25 iunie 1993, Direcția Instanțelor Militare din Ministerul Justiției ne-a solicitat pentru consultare dosarele FP 27464 și FP 4214 privind pe Cârlonț Iancu, în care se află și o serie de materiale referitoare la domnul Radu Ciuceanu.

La data de 9 iulie 1993, dosarele au fost predate căpitanului Tănase Jan din Direcția instanțelor militare care mi le-a restituit pe 30 iunie a.c.

Acțiunea se înscrie în prevederile protocolului 136 din 4 decembrie 1991, încheiat între Serviciul Român de Informații, Procuratura României și Ministerul Justiției.

Ulterior am aflat că aceste dosare au fost solicitate pentru a fi consultate de domnul senator Ticu Dumitrescu și nu pentru nevoile de serviciu ale Direcției Instanțelor Militare.

Procedând în acest mod, Direcția Instanțelor Militare a încălcat prevederile articolului din protocol în care se stipulează că pentru dosarele penale menținute în conservare de S.R.I., darea spre consultare se realizează prin Ministerul Justiției sau Procuratura României în urma acordului scris al Serviciului Român de Informații.

Întrebând pe domnul general maior de justiție, George Mihail Șerbănescu, de ce a dat dosarele în cauză spre consultare fără avizul nostru, domnia sa mi-a spus că nu a putut proceda altfel deoarece, cu ani în urmă, a făcut parte din completul de judecată care l-a condamnat pe domnul senator Ticu Dumitrescu și, din această cauză, nu l-a putut refuza.

Și ultima frază, și cea mai importantă. Totodată, mi-a spus că i-a dat voie domnului senator Ticu Dumitrescu să facă copii xerox după unele documente aflate în dosare.

Așa ajung oamenii să-și piardă libertatea și chiar membri ai Guvernului României să propună un personaj vetust, anacronic și în afară de orice chestiune privind moralitatea, să fie propus pentru zilele următoare la funcția de președinte al CNSAS.

Deșteaptă-te române!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Clinicile de medicina muncii au rămas fără finanțare de 3 luni;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Clinicile de medicina muncii au rămas fără finanțare de 3 luni."

Ca urmare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 171/2005, finanțarea unităților de medicina muncii se face începând cu 1 ianuarie 2006 din fondul de boli profesionale și accidente de muncă, gestionat de către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei pentru cazurile confirmate cu boli profesionale.

Nici până la această dată, deși au trecut 3 luni, Casa județeană pentru Asigurări de Sănătate Cluj nu a încheiat contract de furnizare de servicii medicale cu Secția clinică de medicina muncii din cadrul Spitalului clinic județean de urgență Cluj, având în vedere faptul că în această secție, până la stabilirea diagnosticului sunt internați și pacienți cu suspiciuni de boli profesionale sau boli legate de profesie. Iată, așadar, un fapt care se petrece în întreaga țară.

Cu toate că există un act normativ, au trecut mai bine de trei luni, iar Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Sănătății nu au ajuns la un acord pentru a găsi și a pune în aplicare o ordonanță de urgență a Guvernului și ca urmare clinicile de medicina muncii din întreaga țară nu sunt nici în acest moment finanțate. atât bolnavii pacienți, cât și salariații de acolo suferă, nu mai au nici materiale pentru a funcționa în cele mai bune condiții, dar nu există nici un ban nici pentru salarii.

Solicit celor două ministere, al sănătății și muncii, solidarității sociale și familiei, să facă cât mai urgent un protocol, să-l încheie și să pună în aplicare o prevedere legală.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Pensionarii și guvernarea portocalie;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Dumitriu.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În spiritul unei opoziții constructive consider să vă aduc în atenție felul cum guvernarea Alianței D.A. traduce în practică principiile mincinoase cu care și-a atras electoratul, cu referire la cei peste 5 milioane de pensionari.

Drama pensionarilor a început după 1990 cu o bulversare teribilă a întregii economii naționale, cu inflații galopante, cu falimentare de bănci, cu apariția societăților private, cu disponibilizări, cu șomeri care au îngroșat rândul pensionarilor, cu dublări, triplări, cvatriplări de salarii, deteriorând complet raportul dintre pensii și salarii.

S-a produs în domeniul pensiilor un haos de nedescris, dezvoltându-se inechități grave între pensionari.

Recalcularea pensiilor în baza Legii 18/2000, a H.G. 1550 din 2004 și OUG nr. 4 din 2005 a creat în sistem mari nedreptăți, necazuri și nemulțumiri.

În primul rând, vechea lege a pensiilor prevedea că se iau în calcul primii sau ultimii 5 ani din ultima decadă a activității persoanei, reglementare care a avut drept urmare că la întocmirea cărților de muncă să nu se treacă în coloana salar tarifar retribuția avută pentru anumite perioade.

În al doilea rând, în baza actelor normative eliberate la recalcularea și calcularea pensiilor se ia întreaga perioadă de activitate a pensionarului încorporând în ea și anii de facultate, situație care a generat multe nemulțumiri, nedreptăți.

Astfel:

  • aplicarea Legii 19/2000 s-a făcut inițial numai celor pensionați după 1 aprilie 2001;
  • recalcularea pensiilor celor pensionați înainte de 2001 în baza aceleiași legi s-a făcut cu 4 ani mai târziu în anul 2005, aspect ce a determinat noi decalaje între pensii. Deci este pură demagogie portocalie principiul enunțat în OUG nr. 4 din 2005 după care la "condiții egale de pensionare", pensii egale indiferent de anul de pensionare;
  • referitor la anii de facultate, un absolvent cu 4 ani din 1951-1955 a primit în plus 132.000 lei, iar altul care a asolvit mai târziu, 250.000 lei, ceea ce este absurd;
  • sunt pensionari care nu au reușit să-și întregească cartea de muncă deoarece multe intreprinderi, instituții au dispărut sau au fost restructurate și reorganizate fără a transmite actele la arhivele naționale;
  • nu sunt luate în calcul de către Casa de Pensii documentele autentice oficiale (care există): decizii, ordine, adrese de înștiințare prin care se atestă salarizarea pe economie, pe motiv că nu sunt stipulate în lege;
  • salariul tarifar pe economie dezavantajează pensionarii care au avut calificări superioare și pe cei care au avut funcții de răspundere (inginer, inginer-șef, medic-șef de secție, muncitor cu înaltă calificare, etc) atribuindu-li-se pensia unui necalificat;
  • sunt persoane care au beneficiat de 2, 3, 5, 6 sporuri pentru anumite condiții de muncă, depășind de 2-4 salariul minim și pentru care nu există acte.

Stimați colegi parlamentari,

Consider că cele câteva aspecte grave semnalate de pensionari, cunoscute de guvernarea PNL-PD și trimiterea la salariul minim pe economie pentru ultimii 50 ani sunt grave erori care au adâncit inechitățile și au produs discrepanțe în rândul pensionarilor și vin în contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și Constituția României.

De asemenea, complexitatea excesivă a algoritmului de calcul a pensiilor, generalitatea lui a condus la o marjă de eroare foarte mare în aprecierea pensiei și a produs o inadmisibilă decădere privind specificul categoriilor de pensionari (funcție, rol, responsabilități sociale).

Peste 60% din pensionari după un efort deosebit în colectarea documentelor au fost dezamăgiți și frustrați când au constatat că nu au primit nimic în plus, ba li s-a redus pensia sau au primit o sumă ce nu merita efortul și speranța. Foarte mulți au fost contrariați de valoarea acordată punctului de pensie.

Dacă în anul 2003, majoritatea pensionarilor puteau plăti din pensie întreținerea pe luna ianuarie de 4 ori, în ianuarie 2006 pot plăti întreținerea de 1,5 ori.

Nimeni din conducerea țării, președinte și Guvern Portocaliu nu-și pun întrebarea ce manâncă, ce îmbracă, ce încalță un pensionar după ce își plătește datoriile la întreținere, gaze, energie electrică, încălzire termică.

Cazul Galați este elocvent privind "întoarcerea la popor" pentru rezolvarea problemelor fundamentale sociale.

Pensionările "privilegiate" sfidează Legea 19/2000, ajungându-se pentru anumite categorii sociale la pensii de zeci de milioane. Exemplu: un șef de protocol de la Ministerul Justiției are o pensie de 15 milioane lei vechi, iar procurorii și magistrații de peste 60 milioane lei vechi, iar cei în activitate indemnizații lunare de ședințe de 300-400 milioane.

Domnilor colegi, de la Puterea Portocalie sau din Opoziție, după cele de mai sus vă cer amendarea legii 19/2000 și a Normelor metodologice de aplicare a ei, cu următoarele prevederi:

  • casele județene de pensii, la recalcularea pensiilor, vor lua în considerare actele doveditoare prezentate de pensionari, în care se specifică încadrarea salarială avută pe economie în perioada prevăzută în cartea de muncă;
  • salariul tarifar neprevăzut în coloana salarii din cartea de muncă va fi cel din actele autentice prezentate (decizii, ordine, adrese de comunicare) cu încadrarea avută pe economie, inclusiv sporurile avute;
  • pentru perioadele din cartea de muncă în care lipsesc acte din arhivă (conf. pct. 2-3) se va lua la recalcularea pensiilor salariul mediu pe economie, inclusiv sporurile, ținând seama de funcția prevăzută în cartea de muncă;
  • pentru personalul, indiferent de ramură sau instituție, la pensionare, calculul pensiilor se va face conform prevederilor Legii 19/2000, amendată.

Având în vedere că recalcularea pensiilor s-a încheiat, iar pentru actele de recalculare se prevede o perioadă de 3 ani necesară completării de acte și cum din cele arătate rezultă numeroase inechități, nereguli, abuzuri, etc., prin amendarea Legii 19/2000 și a Normelor metodologice de aplicare a ei, se vor crea posibilități de rezolvare dreaptă a recalculării pensiilor astfel ca toți pensionarii să poată beneficia de drepturile câștigate prin muncă cinstită.

De asemenea, cer să insistați ca pensiile tuturor pensionarilor cu o valoare sub 10 milioane lei vechi să fie indexate în anul 2006 cu cel puțin 30%. În speranța că veți sprijini doleanțele pensionarilor, vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al PNL nu mai este nimeni cu declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD, nu.

 
Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Educația, temă electorală și atât;

Din partea Grupului parlamentar al PSD domnul deputat Emil Radu Moldovan.

 

Domnul Emil Radu Moldovan:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Educația, temă electorală și atât."

Se vorbește tot mai puțin în România despre educație și se pare că a ieșit total de pe agenda guvernanților acest subiect.

În timpul grevei ați ignorat săptămâni în șir cererile pertinente ale profesorilor fără a vă gândi la consecințele acestui tip de comportament asupra elevilor și performanțelor școlare ale acestora.

Învățământul românesc a fost unul dintre cele mai performante în Europa și am ajuns acum, în 2006, să avem, conform rezultatelor simulării la testele naționale, cea mai slab pregătită generație a ultimilor zece ani.

Ați pus în fruntea ministerului un pion care nu deranjează, nu face gălăgie și asta vă face să vă simțiți confortabili față de un domeniu tras tot mai mult pe linie moartă.

Mai nou, am aflat că nici nu există banii promiși pentru proiecte și salariile profesorilor, situație care nu îl deranjează pe ministrul de paie care conduce Ministerul Educației.

Mă întreb cine va plăti pentru o generație compromisă sub indiferența unor guvernanți lipsiți de perspectivă.

Nu am auzit nici o poziție oficială care să își exprime îngrijorarea față de rezultatele dezastruoase pe care le-au avut elevii la simularea testelor naționale, nici soluții de remediere ale acestei situații.

Pe umerii acestei generații se va construi societatea, educația fiind cea care deschide orizonturi sau lipsa ei va pune bariere în dezvoltare. Nu vreau ca peste ani să vină specialiști din Uniunea Europeană să lucreze pentru noi, când avem o generație de tineri cu mult potențial care pot fi pregătiți pentru a ne reprezenta cu cinste.

Voi, care vă lăudați în campania electorală că veți reforma sistemul, vă dovediți astăzi indiferenți și lăsați la voia întâmplării un domeniu crucial pentru viitorul României.

Dacă, într-adevăr, vă pasă, vreau să ieșiți cu proiecte constructive și o soluție prin care să ridicați procentul de promovare al elevilor de clasa a VIII-a care, repet, în acest an au avut la simulare cele mai mici note din ultimii zece ani.

Mă îndoiesc că e vina lor sau a profesorilor care de ani de zile pregătesc elevii pentru examene și singura explicație pentru eșecul din acest an sunt cele trei săptămâni în care ați obligat profesorii la grevă.

Nu cred că e normal să vă jucați cu viitorul elevilor, ci e momentul să veniți în fața lor cu proiecte prin care să faceți învățământul mai atractiv și implicit performant.

Când voi auzi că aveți o soluție pentru asta, voi crede cu adevărat în intențiile de reformare, dar mă îndoiesc că prinși în vâltoarea jocurilor de culise veți reuși să vă amintiți de adevăratele priorități ale românilor.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Antal Árpad-András - declarație politică intitulată Nu aduce anul ce aduce ceasul;

Din partea grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Antal Árpád-András.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Antal Árpád-András:

Mulțumesc, doamnă președintă.

Declarația mea politică de azi se intitulează "Nu aduce anul ce aduce ceasul."

Doamnelor și domnilor deputați,

Ieri am ales noul președinte al Camerei Deputaților. Eu cred că am reușit să schimbăm ceva în mersul istoriei, am votat pentru reformarea clasei politice. Cred astăzi - și sper că nu mă va dezamăgi - că Bogdan Olteanu reprezintă vârful nostru de lance, al tinerilor care vrem să-i reprezentăm pe cei născuți liberi după 1989. Sper să devină pe lângă un bun președinte al Camerei Deputaților și un lider al noii clase politice. Pentru că înainte de toate, noi, cei tineri, avem nevoie de o schimbare a percepției asupra faptului cum se conduce această țară.

Contez de azi încolo pe al treilea om în stat, pentru a da semnalul către generația ce astăzi nu știe nimic despre viața dinainte de '89, că există câțiva oameni, chiar și în huiduitul Parlament al României, care cred în viitorul lor, în viitorul nostru.

Contez pe tinerețea și curajul lui, curajul de a fi un formator de opinie, un om care nu se lasă luat de valul extremiștilor, comuniștilor, securiștilor.

Dar, totodată, țin să îl și avertizez pe noul președinte că, odată cu susținerea noastră, îi transferăm și o parte din responsabilitatea schimbării percepției asupra a ceea ce este în stare Parlamentul acestei țări, respectiv Camera Deputaților.

Nu trebuie să uităm că, în 16 ani, mulți s-au săturat de democrație și de instituțiile ei. De aceea, unii ar dori să desființeze o Cameră a Parlamentului sau, poate, pe amândouă, lăsând țara pe mâna unui singur om.

Nu trebuie să uităm că mulți tineri pleacă din țară pentru că nu mai cred în "Să trăiți bine!" și în șansa de a avea un cuvânt de spus în ceea ce privește viitorul acestei țări.

Nu trebuie să uităm că sunt prea mulți cei care încă mai profită de structurile vechiului regim și care ne sunt dușmani.

Stimați colegi,

Noi, tinerii, nu suntem neapărat mai buni sau mai răi, ci suntem diferiți și poate un pic mai norocoși decât părinții și bunicii noștri. Avem capacitatea de a ne raporta nu la mărețele realizări ale epocii ceaușiste, ci la viața semenilor noștri din Occident.

Domnule președinte, Bogdane, noi avem încredere în tine. Ai tot sprijinul nostru pentru a demonstra că această Cameră nu este o adunare de corupți cu interese personale. Și, ai grijă, cea mai mică greșeală va fi o dezamăgire uriașă pentru noi, dar mai ales pentru tinerii care poate ieri seară și-au golit bagajele și au decis să mai rămână în această țară.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică: Odorheiul Secuiesc - un carnaval cu măști grotești;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

   

Domnul Petru Călian (din sală):

Am depus în scris declarația mea.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Ați depus în scris.

 
 

Din partea Grupului parlamentar al PNL nu mai e nimeni cu declarație politică.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Ion Mocioalcă. Nu este.

Domnul deputat Florin Iordache. Nu.

 
Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Munciți bine, cu bani puțini!;

Din partea Grupului parlamentar al PSD mai e cineva cu declarație politică? Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, doamnă președinte.

Bună dimineața, stimați colegi.

Declarația mea politică se intitulează "Munciți bine, cu bani puțini!"

În ultima vreme s-a tot vehiculat faptul că românii muncesc puțin și prost. Cei care nu știu că românii muncesc peste 40 de ore săptămânal (locul doi în Europa) spun aberații despre lenea muncitorilor români. Același muncitor trebuie să fie supus, fără probleme personale și familiale, fără pretenții de a urma cursuri de perfecționare profesională, mereu disponibil pentru o muncă suplimentară voluntară. Românii muncesc anual cu aproximativ 500 de ore mai mult decât angajații din țările membre ale Uniunii Europene. Și asta nu pentru că noi am avea o poftă de muncă mai mare decât în alte țări, ci pentru că avem o industrie slab dezvoltată, iar România este codașă la capitolul productivitatea muncii. Angajații români trebuie să compenseze, prin ore de muncă, lipsa tehnologiilor și a capitalului. La noi, încă nu s-a înțeles că munca bine făcută este cel mai mare avantaj competitiv pe care îl poate avea o națiune.

Deși se spune că muncim mult, nu se prea vede, iar salariile sunt mici. Este al doilea motiv al emigrării forței de muncă din România spre Uniunea Europeană. Cetățenii de rând au un venit net situat între 270 și 800 de lei și constată că, de la o zi la alta, acest salariu nu mai ajunge pentru acoperirea cheltuielilor curente: întreținerea casei, masă și serviciile de bază (școală și sănătate). Și dacă nici nu-i plătim pe români, nici nu-i respectăm. Trei sferturi dintre românii care au plecat la muncă în Uniunea Europeană au făcut acest lucru pentru că în țară nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, se arată într-un studiu recent realizat.

Toate speranțele celor care muncesc în România sunt în integrarea europeană. Românii așteaptă ca, după 1 ianuarie 2007, salariul mediu să se dubleze. Sondajul Agenției pentru studii guvernamentale arată că românii speră ca venitul lunar net să fie de 482 de euro după ce România va deveni membră a Uniunii Europene.

Marea familie europeană a fost prezentată într-o tentă atât de roz încât românii nu realizează că planurile de la București nu se potrivesc cu cele de la Bruxelles.

Domnilor guvernanți, pe când o campanie publică serioasă care să lămurească pe tot cetățeanul ce se va întâmpla cu adevărat după 1 ianuarie 2007?

În paralel, dacă tot v-ați asumat o guvernare mult prea mare pe umerii portocalii, căutați soluții pentru că nu se poate intra în Europa doar cu munca prost plătită. Trebuie ca salariile să se apropie de cele din Uniunea Europeană prin creșterea competitivității, a eficienței, a gradului de pregătire, a calității. În ultimii ani, învățământul a produs prea mulți specialiști în științele sociale și prea puțini tehnicieni, de care este mare nevoie.

La mai puțin de un an de momentul integrării, România se confruntă cu o situație extrem de gravă. Aproximativ jumătate din populația activă desfășoară activități doar în așa numitele gospodării agricole de subzistență, iar muncitorimea, atât cât a mai rămas, câștigă doar pentru supraviețuire.

Domnilor guvernanți, introduceți pe lista de priorități a anului 2006 și problema muncii decente, urmărind, în primul rând, dezvoltarea economică care poate asigura un loc de muncă pentru fiecare cetățean și un trai decent pentru fiecare familie. Munca decentă nu este decupată doar din social-democrație. Acest apel nu vine doar din partea cetățenilor ce v-au dat un vot de încredere, el a fost întărit recent și de directorul Biroului Internațional al Muncii.

Domnilor guvernanți, gândiți și munciți bine, ca și românilor să le fie bine.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Vă anunț că din partea Grupului parlamentar al PSD au depus în scris declarațiile politice domnii deputați Mihai Apostolache, Costică Macaleți, Claudiu Pop, Dumitru Bentu, Aurel Gubandru, Vasile Pușcaș, Gheorghe Chiper, Nicolae Bădălău, Vasile Filip Soporan, Aurel Vlădoiu și domnul deputat Tărniceru.

Din partea Grupului parlamentar PNL, domnul deputat Claudiu Zaharia.

Din partea Grupului parlamentar PD au depus în scris declarațiile politice domnii deputați Aurel Olărean, doamna deputat Anca Constantinescu, Traian Constantin Igaș, Marius Rogin și Daniel Buda.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Bogdan Liviu Ciucă.

Cu aceasta am încheiat primul tronson al ședinței noastre de astăzi.

În 5 minute, maximum, cred că va începe și ședința în plen.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Aurel Gubandru - marcarea a 100 ani de la primul zbor din lume datorat românului Traian Vuia;

Domnul Aurel Gubandru:

În finalul săptămânii care s-a încheiat, în județul Buzău, la Școala de Aplicație pentru Maiștri Militari "Traian Vuia" au avut loc o serie de manifestări cultural-educative, dedicate marelui savant.

La 18 martie sărbătorim 100 de ani de când, la Montesson, în Franța, Traian Vuia a efectuat primul zbor din lume realizat exclusiv cu mijloacele proprii de bord ale aparatului.

Născut în comuna Surducu Mic din judetul Timiș, Traian Vuia a absolvit studiile liceale în 1892 la Lugoj, remarcându-se în studiul științelor exacte: Matematica, Fizica, Tehnici. Acest lucru l-a determinat să urmeze studiile la Facultatea de Mecanică a Universității din Budapesta, pe care, însă, datorită problemelor financiare, nu a reușit să o continue. Se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta, având și posibilitatea să lucreze în același timp, pentru a se întreține. Termină studiile juridice și obține doctoratul în Drept în anul 1901 cu teza "Militarism și industrialism, regimul de Stat și de Contract".

În anul 1903, prezintă în fața Academiei de Științe din Paris, un memoriu asupra invenției sale, "Proiect de aeroplan-automobil", care reușește să atragă atenția specialiștilor vremii. Obține brevetul francez de invenție pentru aeroplanul-automobil. În anul 1906, Traian Vuia realizează primul zbor autonom, cu avionul 'Vuia I', la Montesson, lângă Paris, decolând și aterizând folosind doar mijloacele proprii de bord, grupul motor propulsor și trenul de aterizare cu roți. Era vorba despre un avion monoplan cu cadru din țevi de oțel, cu aripi din pânză de in impermeabilă, întinsă pe un schelet metalic și având forma aripilor liliacului, echipat cu motor cu anhidridă carbonică, cu o singură elice și cu tren de aterizare prevăzut cu roți pneumatice.

Au urmat apoi o serie de invenții și realizări deosebite în domeniul aviației. La 30 aprilie 1918 a constituit Comitetul Național al Românilor din Transilvania, fiind președinte de onoare. Între anii 1918 - 1921 realizează două elicoptere experimentale, aducând o contributie majoră la zborul vertical.

Putem afirma cu mândrie că o vocație providențială a românilor a determinat producerea unor evenimente, apariția unor nume de care sunt legate soluții tehnice remarcabile în istoria locomoției aeriene, printre aceștia numărându-se și românul Traian Vuia.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Pentru curățenia morală a clasei politice românești;

Domnul Aurel Olărean:

"Pentru curățenia morală a clasei politice românești"

Prezenta declarație politică reprezintă un apel la curățirea clasei politice românești de anumite năravuri și apucături formate în timpul guvernării pesediste. Ieșirea lui Adrian Năstase de pe scena politică românească reprezintă un moment important pentru viitorul nostru politic. În orașele și localitățile mici au rămas o serie de lideri, formați după chipul și asemănarea lui Adrian Năstase. Printre aceștia se numără și Mihai Frunză, primarul municipiului Rădăuți, personaj provenit din fosta nomenclatură comunistă, unul dintre aprigii susținători ai lui Adrian Năstase.

În timpul campaniei pentru alegerile locale din 2004, Mihai Frunză s-a folosit intens de relația sa cu Adrian Năstase, fotografia zâmbitoare a președintelui PSD fiind strategic plasată în vitrinelor instituțiilor publice aflate în subordinea directă a Primăriei municipiului Rădăuți. Faptul că legea interzicea acest lucru a contat atunci mai puțin, la putere aflându-se PSD-ul. În 2004 imaginea lui Adrian Năstase a contribuit la un plus de voturi pentru Mihai Frunză, înscris în cursa pentru fotoliul de primar al municipiului Rădăuți. În toamna anului 2005, Mihai Frunză s-a afișat în public cu Adrian Năstase, acesta din urmă purtând chiar o jachetă portocalie. Astăzi lucrurile s-au schimbat radical, iar opinia publică a aflat că Adrian Năstase reprezintă un personaj politic corupt, compromis.

Prin urmare, Mihai Frunză, primarul PSD al municipiului Rădăuți, ar trebui să le explice public alegătorilor săi că, în 2004, s-a folosit de imaginea unui lider politic corupt. Românul are o vorbă:"spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești", care funcționează foarte bine în cazul lui Mihai Frunză. Plasarea în structurile aflate în subordinea Primăriei Rădăuți a oamenilor săi, plătiți din banii rădăuțenilor, reprezintă doar o parte, a unui mic aisberg care, sperăm, într-o zi se va sparge. În fond, dacă a căzut Adrian Năstase, va trebui să cadă și Mihai Frunză. În felul acesta, rădăuțenii vor afla că, de fapt, PSD le-a manipulat voturile și înșelat așteptările.

Asemenea lucruri se întâmplă, din păcate, și în alte localități, unde cetățenii, fiind dezinformați, au ales oameni înscriși pe listele PSD-ului, tocmai în virtutea unor promisiuni, care, în realitate, s-au dovedit a fi vorbe goale. Prin urmare, cum afirmam la început, este nevoie de o reformă morală a clasei politice românești, corespunzător așteptărilor alegătorilor noștri. Cazul Adrian Năstase reprezintă doar începutul.

  Daniel Buda - comentariu legat de eficiența luptei împotriva corupției;

Domnul Daniel Buda:

Recenta vizită la București a Comisarului european pentru probleme de justiție, Franco Frattini, a confirmat încă o dată - dacă mai era nevoie - faptul că lupta anticorupție depinde de voința Parlamentului și a clasei politice, care trebuie să dea dovadă de responsabilitate și să fie conștientă că soarta țării se află în mâinile ei.

Declarațiile Comisarului European sunt un adevărat duș rece pentru cei care au trântit în Senat Ordonanța DNA, dar și pentru cei care au respins la vot cererea de percheziție a locuințelor lui Adrian Năstase. Declarațiile lui Franco Frattini nu fac decât să confirme justețea demersurilor Alianței și a ministrului justiției Monica Macovei și cred că oficialul european nu poate fi acuzat de partizanat politic, nici că ar fi membru al PNL sau al PD.

Referitor la rolul DNA, Comisarul a fost explicit, arătând că această instituție trebuie lăsată să lucreze în mod transparent și să continue să deschidă cazuri de corupție acolo unde se justifică. Asta am spus și noi în permanență și a spus-o și ministrul Macovei. Pe de altă parte, același comisar a subliniat că este important să se evite schimbarea regulilor DNA, fapt care este de natură să-i sune doamnei Rodica Stănoiu et comp.

Argumentul suprem al lui Adrian Năstase și al colegilor săi din PSD a fost acela că ancheta în dosarul Zambaccian este una politică, iar percheziția locuințelor președintelui Camerei ar fi un abuz. Iată că -din păcate pentru Dl. Adrian Năstase- percheziția și blocul din Zambaccian s-au văzut de la Bruxelles cu totul altfel. Domnul Adrian Năstase nu a înțeles că nici DNA-ul și nici oficialii de la Bruxelles nu au nimic cu persoana sa, ci cu prezumtivele sale fapte de corupție, care trebuiesc cercetate de procurori în deplină libertate, adică fără piedici procedurale.

Declarațiile Comisarului Frattini n-au făcut decât să mute greutatea reformelor pe umerii Parlamentului. Și nu sunt declarații singulare. Aproape simultan cu acestea, șeful grupului Partidului Popular European din Parlamentul European, Hans Gert Pottering nu s-a sfiit să afirme că reprezentanții unor partide din Parlamentul României, mai ales ex-comuniștii joacă un rol important în blocarea reformei justiției. Nici că se putea mai corect.

Coroborând declarațiile lui Frattini cu cele ale lui Pottering ne putem pune întrebarea firească dacă actualul Parlament al României se poate ridica la dimensiune misiunii care-i stă în față. Greu de crezut. În primul rând, pentru că instituția Parlamentului nu se bucură de prea multă încredere în ochii electoratului și aceasta nu din motive subiective. De fiecare dată când s-a pus problema votării salariilor sau a privilegiilor, Parlamentul a uitat de țară și de nevoile ei. De fiecare dată când a fost vorba de judecarea corupților din rândurile lor, aleșii s-au ascuns după proceduri ori i-au însoțit pe cei cercetați la Parchet.

În al doilea rând, pentru că în calitate de fost președinte al Camerei Deputaților, domnul Adrian Năstase a pus piedici justiției. Declarațiile oficialilor europeni au risipit și bruma de legitimitate pe care o mai avea Adrian Năstase pentru șefia Camerei și au contribuit la demisia acestuia. Ce credibilitate mai putea avea Parlamentul în ochii cetățenilor și a oficialilor de la Bruxelles că ar fi capabil să lupte împotriva corupției, din moment ce președintele uneia dintre Camere a băgat bețe în roate justiției într-un caz de corupție care-l privea tocmai pe el? «Grație» Mătușii Tamara -Dumnezeu să o ierte!- și a scandalului omonim, rușinea României și a Parlamentului ei au făcut ocolul Pământului, din Parlamentul olandez până în ziarul Washington Post. La început a existat demersul Alianței de revocare a domnului Năstase, apoi demisia i-a fost sugerată de declarațiile oficialilor de la Bruxelles, iar în cele din urmă problema demisiei i-a fost pusă chiar de colegii din PSD. Inclusiv membri ca Vanghelie și Oprișan, până mai ieri «oile negre» ale partidului și etalon pentru matrapazlâcurile în funcțiile publice, i-au cerut și ei același lucru. Iată că acești oameni ajunseseră să aibă mai multă demnitate și mai mult bun simț decât fostul lor lider. Fusese totuși prea de tot! La început, răspunsul domnului Năstase a fost că nu va demisiona. Apoi, după ce a văzut că i-a fugit pământul de sub picioare, că filialele nu-l mai susțin, n-a avut încotro și-a anunțat demisia atât din funcția de președinte executiv al PSD cât și de președinte al Camerei Deputaților.

Gestul PSD a fost salutar, atât pentru sine, dar, de ce să nu recunoaștem, și pentru imaginea Camerei Deputaților. Altminteri, cum ar mai fi putut spune PSD-ul că dorește integrarea României la 1 ianuarie 2007, când unul dintre liderii săi -în cârdășie cu deputații partidului- punea bețe în roate justiției și luptei anticorupție? Cum s-ar mai fi putut lăuda PSD-ul că este un partid european, membru al Internaționalei Socialiste, când în acest partid corupția este la vârf ?

Demisia lui Adrian Năstase este un semn că reforma justiției și lupta anticorupție au început să funcționeze și am convingerea că ele vor merge mai departe. În fond asta îi spuneau, răutăcios, și aleșii PSD ministrului Macovei: "Monica, keep walking !".

Pentru a fi în ton cu sloganurile publicitare, atitudinea de «onoare» a lui Adrian Năstase de a-și fi dat demisia mă face să-i spunacestuia : «Ești genial, Ursule!».

  Claudiu Adrian Pop - solicitarea demisiei ministrului transporturilor în urma situației dezastruoase create;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Prin prezenta declarație politică solicit ministrului Gheorghe Dobre să-și dea demisia de onoare de la conducerea Ministerului Transporturilor, atât i-a mai rămas de făcut.

De la instalarea sa ca ministru, domnul Dobre a reușit incredibila performanță să construiască zero kilometri de autostradă.

Cu toții ne aducem bine aminte de vociferările Alianței Bada Banu din campania electorală în legătură cu contractul pe care Guvernul României l-a încheiat cu firma Bechtel pentru construirea autostrăzii Borș-Brașov.

s-a spus atunci că prețul pe care urma să-l plătim era prea mare. În urma unui raport finanțat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare și realizat de către compania de consultanță Hyder Consulting Ltd, s-a dovedit contrariul. Urmarea o știm cu toții.

Orice persoană responsabilă ar fi demarat lucrările, dar în acest caz nu discutăm despre o persoană responsabilă. Domnul ministru a început renegocierea contractului, pe motiv că anexele nu sunt corect făcute. După un an de "renegocieri intense" însă, surpriză: contractul și toate clauzele au fost secretizate.

După ce s-au lăudat pe toate gardurile cu deschiderea și transparența pe care o vor promova când vor ajunge la guvernare, portocalii și-au dat în petec - opacitate totală.

Dar la ce altceva te poți aștepta din partea unor oameni al căror lider declara sus și tare că România nu are nevoie de autostrăzi.

Pe tot parcursul acestei pseudo-comedii, ministrul Dobre se face remarcat printr-un singur lucru: continuă tradiția miniștrilor P.D. pentru care prioritară este refacerea autostrăzii București-Pitești. Traian Băsescu a refăcut-o, Anca Boagiu a refăcut-o, iar ministrul Dobre continuă tradiția.

Cu atâtea refaceri inutile, nu ar mai trebui să ne mire faptul că actualul guvern nu a reușit să construiască nici măcar un kilometru de autostradă.

Revenind la problema secretizării contractului cu Bechetel, de ce îi este frică domnului ministru? Că vom afla imensele sume de bani pe care Guvernul trebuie să le plătească firmei Bechtel pentru conservarea punctelor de lucru? Bani de la buget care, în mod normal, ar fi trebuit alocați pentru executarea lucrărilor. Sau despre ajutoarele de șomaj pe care statul român a fost nevoit să le plătească persoanelor care au rămas fără loc de muncă mulțumită tergiversării lucrărilor?

Datorită acestor lucruri, cer de aici, de la tribuna Camerei Deputaților, demisia domnului ministru Dobre.

  Mircea Ciopraga - însemnări despre reuniunea Comisiei Economice a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră;

Domnul Mircea Ciopraga:

"Reuniunea Comisiei Economice, Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră."

Stimați colegi,

În calitate de președinte al Delegației române la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, vă aduc la cunoștință un important eveniment legat de problematica Mării Negre care se va desfășura mâine, 22 martie 2006, și a cărui gazdă este Parlamentul României.

Este vorba de cea de-a 26-a Reuniune a Comisiei Comerciale, Tehnologice și de Mediu a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, care are pe agenda de lucru două importante subiecte de actualitate, respectiv "Combaterea criminalității economice în zona Mării Negre" și "Măsuri de prevenire a unei posibile pandemii de gripă aviară".

Pentru cele două tematici în discuție vor participa la reuniune reprezentanți ai unora dintre cele mai relevante instituții internaționale, alături de reprezentanți ai Președinției României, ai Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Administrației și Internelor, Poliției de Frontieră, Ministerului Economiei și Comerțului, Ministerului Justiției, Ministerului Agriculturii, Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor.

Precizez că această conferință de la București are loc în perioada în care România deține președinția Organizației Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN, 1 septembrie 2005-30 aprilie 2006), organizație din care fac parte 12 state din zona Mării Negre.

Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră APCEMN (APCEMN) a fost creată în 1993 ca dimensiune parlamentară a OCEMN și are ca scop promovarea cooperării economice, politice și culturale între popoarele din zonă, contribuind la transformarea Mării Negre într-o zonă de stabilitate, prosperitate și pace, ca parte a noii arhitecturi europene.

Prin urmare, Parlamentul României a avut nu numai plăcerea dar și interesul obiectiv de a fi gazda acestei întruniri, dată fiind mai ales apropierea dintre subiectele aflate pe agenda acestui eveniment, respectiv criminalitatea economică și pericolele gripei aviare - și prioritățile de actualitate și pentru politica internă și externă a României. Mă refer aici în primul rând la aderarea României la Uniunea Europeană, obiectiv fundamental pentru care țara noastră a trebuit să depună un îndelungat efort de reformă politică, economică și socială.

Este deja binecunoscut faptul că, ajunsă la acest prag al dezvoltării politice și economice, România și-a făcut publică intenția, atât pe plan intern cât și internațional, de a-și valorifica regional experiența și realizările acumulate pe parcursul eforturilor de aderare la Uniunea Europeană și la Organizația Atlanticului de Nord.

În acest sens, și-a asumat o implicare mult mai hotărâtă și mai activă în procesul de dezvoltare politică și economică a regiunii Mării Negre, care să aducă mai multă stabilitate și prosperitate în această zonă.

Date fiind aceste condiții, desigur că disponibilitatea politică, economică și chiar financiară a României de cooperare și susținere a țărilor vecine din regiunea Mării Negre a devenit superioară.

Prin urmare, evenimente ca această reuniune a Comisiei Economice a Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră nu pot constitui decât oportunități de concretizare a interesului țării noastre față de dezvoltarea regiunii Mării Negre.

  Mihai Cristian Apostolache - despre politica funciară a anului 2006;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Stimați colegi,

În goana sa nebună după bani, Guvernul Tăriceanu nu uită și nu iartă nimic. Iată, acum a venit și rândul terenurilor din extravilan! Sub pretextul realizării reformei în agricultură, Guvernul a aprobat o ordonanță de urgență care modifică procedura de impozitare a suprafețelor extravilane.

În fapt, măsura dublează impozitele pe care românii le datorează statului pentru proprietățile deținute.

Potrivit acesteia, impozitele pentru suprafețele din extravilan se calculează în funcție de zona și de rangul localității pe raza căreia se află terenul.

Astfel, impozitul pe terenul arabil va urca de la 15 lei pe hectar la 36 de lei, iar impozitul pentru pășuni se majorează de la 25 la 40 de lei pe hectar.

"O nimica toată" își vor fi spus mai marii Palatului Victoria, obișnuiți, se vede treaba, cu milioane de dolari când e vorba de "valorificat oportunitățile" agriculturii.

"Vai de viața noastră!" le-ar răspunde amărâții de țărani, care încă își mai ară ogorul cu plugul tras de cal și îl îngrașă cu bălegar, nu pentru că ar fi auzit de agricultura ecologică europeană, ci pentru că nu au bani de utilaje și îngrășăminte...

Cu respect, le amintesc guvernanților noștri că anul 2005 a fost unul îngrozitor pentru țăranul român.

Că au fost ploi și inundații, că virusul gripei aviare le-a golit ogrăzile de orătănii, că prețul grâului a fost prea mic, iar toate, dar absolut toate cheltuielile obligatorii au crescut incredibil: de la litrul de ulei și kilul de zahăr, la prețul aratului și al semințelor, de la caietul de școală al copilului...și până la perechea de gumari...

Cum s-au scumpit și curentul electric, butelia, lemnul de foc...și toate câte mai fac viața omului de la țară, de la care politicienii cer voturi la schimb pe frumoase minciuni...

"În 2005, în agricultura românească, profitul mediu pe hectar în cazul producției vegetale a fost de 100.000-200.000 lei (vechi). Doar atât. Pe de altă parte, este adevărat că a fost și un an agricol foarte prost din cauza inundațiilor", a declarat recent Adrian Rădulescu, președintele Ligii Asociațiilor Producătorilor din Agricultura Românească". "În 2006, va trebui să ne așteptăm la inundații mai importante chiar decât cele din 2005", sună prognozele meteorologice.

Oare Guvernul care a decis majorarea impozitelor vede alt film? Trăiește în altă țară?

Iar dacă nu, atunci de ce atâta grabă și atâta foame de bani?

Ori poate să fi rămas Programul Renta Viageră fără finanțare?

  Claudius Mihail Zaharia - despre necesitatea prevenirii calamităților naturale;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

"Despre necesitatea prevenirii calamităților naturale"

Iată că prognozele meteorologice din ultima perioadă ne anunță că în scurt timp un val important de precipitații se va abate asupra țării noastre aducând cu el amenințarea producerii unei noi runde de daune materiale însemnate atât domeniului public cât și celui privat.

Cu toate că anul trecut criza a fost gestionată profesionist - conform aprecierilor liderilor Uniunii Europene - de Guvern, sub permanenta coordonare a primului-ministru, consider că anul acesta este important ca lupta împotriva calamităților să treacă într-o fază avansată și anume completarea acțiunilor de combatere cu cele de prevenire.

În urma catastrofelor naturale de anul trecut, Ministerul Mediului a elaborat strategii și măsuri de combatere și prevenire a calamităților naturale, domnul prim ministru Tăriceanu a asigurat transmiterea acestor directive către prefecți, iar aceștia le-au transmis mai departe către autoritățile locale. Ca urmare, din punct de vedere instituțional, toate măsurile au fost cu siguranță luate la nivel teoretic și, într-un procent ridicat, și implementate la nivel practic.

Aceste directive referitoare la implementarea strategiei naționale de management al riscului la inundații transmise de Guvern conțin și două capitole care nu se rezolvă la nivel instituțional și anume: atribuțiile și responsabilitățile comunităților locale și ale cetățenilor în implementarea acestei strategii naționale.

Cu siguranță, autoritățile publice au obligația de a se ocupa de informarea cetățenilor, iar datoria fiecărui român este de a-și cunoaște atât drepturile cât și obligațiile, însă bugetele locale insuficiente, reformele inițiate de Guvernul Tăriceanu și numărul mare de proiecte care sunt în atenția autorităților locale și centrale determină poziționarea acestor acțiuni de informare pe locuri codașe în lista de priorități ale instituțiilor publice.

De asemenea, conform rezultatelor cercetărilor sociologice, românii sunt destul de puțin interesați de problema inundațiilor și consideră că numai autoritățile au responsabilități în combaterea calamităților naturale. Această percepție greșită a românilor a fost dovedită și de imaginile surprinse de mass-media din timpul inundațiilor de anul trecut - imagini care prezentau situații în care armata și jandarmeria nu erau ajutate de localnici în înlăturarea efectelor acestora.

Pentru că situația prezentată anterior este una reală, consider că:

  • în primul rând, este de datoria noastră, a parlamentarilor, în activitatea pe care o desfășurăm în teritoriu să urmărim activitatea autorităților în prevenirea calamităților naturale și să ne asigurăm de faptul că fiecare român cunoaște care sunt îndatoririle lui în aceste situații;
  • iar în al doilea rând, solicit Guvernului să ceară reprezentanților în teritoriu realizarea unui număr minim de proiecte privind îmbunătățirea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și a proiectelor care să asigure minimalizarea sau chiar înlăturarea efectelor nefaste produse de eventualele calamități naturale.

Consider că este important ca fiecare ales și fiecare înalt funcționar public să fie preocupat de identificarea celor mai bune soluții prin care banul public să fie investit în construcții și nu în reconstrucții, în dezvoltare și nu în refacere, iar pentru aceasta este nevoie de o acțiune unitară a tuturor cetățenilor și instituțiilor României; cadru normativ există.

  Cornelia Ardelean - apel pentru echilibru și discernământ în UDMR;

Doamna Cornelia Ardelean:

Am luat act cu surprindere și îngrijorare de declarațiile total deplasate și amenințătoare ale liderului UDMR, Marko Bela. Ignorând cu desăvârșire calitatea sa de viceprim-ministru al României, liderul maghiar și-a schimbat radical discursul dinainte de 15 martie, înlocuind apelurile la calm și moderație adresate reprezentanților Consiliului Național Secuiesc, care cereau autonomia teritorială a județelor Covasna, Harghita și Mureș, cu un mesaj ultranaționalist, de natură să arunce în aer buna conviețuire dintre români și maghiari din așa-zisul Ținut Secuiesc.

Consider că, prin mesajul transmis de ziua maghiarilor, Marko Bela a făcut deliberat și conștient o serie de greșeli de neiertat pentru întreaga societate românească. În primul rând, s-a dezis de apelul inițial la organizarea liniștită a manifestărilor de la 15 martie, lansându-se total nejustificat în atacuri la adresa românilor și la îndemnuri extrem de transparente pro-autonomie.

Solicit public domnului Marko Bela să explice sensul expresiei-îndemn lansate la Târgul Secuiesc pentru autonomia secuilor. Vicepremierul Marko trebuie să facă lumină în această privință, pentru a nu exista îndoieli și a risipi semnele de întrebare pe care și le pune acum opinia publică și clasa politică, inclusiv în interiorul coaliției de guvernământ din care Uniunea face parte. Partidul Conservator cere imperativ UDMR să prezinte în mod explicit care sunt "mijloacele politice" ce vor fi folosite de Uniune pentru declararea autonomiei Ținutului Secuiesc.

Nu aș dori ca declarația pe care o susțin astăzi să fie etichetată ca o reacție naționalistă, exagerată. Dimpotrivă, doresc să treacă drept un apel la deschidere și comunicare rațională cu minoritățile naționale. Susținerea proiectelor de autonomie pe bază etnică sunt anacronice, depășite. România se află în pragul integrării în Uniunea Europeană, un spațiu deschis, care susține unitatea în diversitate, nu izolarea pe criterii etnice. Declarațiile au fost făcute într-un context sensibil, care putea să genereze tensiuni sociale. Sunt total surprinsă de faptul că liderii UDMR se întorc la un discurs pe care îl credeam demult depășit, pentru că am văzut în partenerii noștri de guvernare ca pe un partid modern, serios, european. Consider că UDMR, ca participant la guvernare, trebuie să dea dovadă de mai mult echilibru și discernământ. Îl invităm cu tot respectul față de marea majoritate a cetățenilor români pe domnul președinte MARKO BELA să reflecteze asupra declarațiilor făcute la Târgul Secuiesc și să iasă public să dea explicațiile de rigoare. În caz contrar, nu are decât șansa unei demisii de onoare.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție cu titlul Marginalizarea persoanelor cu dizabilități;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Marginalizarea persoanelor cu dizabilități"

După 1990, în România, au fost adoptate mai multe acte normative care reglementează cadrul legal privind protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități, printre acestea amintim Legea nr.53/1992 și Legea 57/1992, care au avut un impact pozitiv asupra subiecților cărora li se adresează.

Legislația actuală nu este comprehensivă, ea nu intervine în toate etapele de la apariția și depistarea deficienței și nici în domeniile vieții sociale, pentru a favoriza egalitatea șanselor pentru persoanelor cu dizabilități și includerea lor în societate. Măsurile de protecție specială: prevenirea, tratamentul, readaptarea, învățământul, instruirea și integrarea socială sunt doar enunțate și nu se creează mecanismele necesare pentru ca acestea să devină funcționale. Politica în domeniu handicapului nu este coerentă, fiind bazată încă pe un model medical al handicapului și nu se concentrează asupra egalității șanselor prin crearea independenței și autodeterminării persoanelor cu handicap.

Opțiunea politică fundamentală pentru aderarea la Uniunea Europeană, precum și procesul complex pentru îndeplinirea acestui obiectiv se bucură de sprijinul marii majorități a societății românești.

În această perspectivă, este necesară o nouă legislație, care să sprijine persoanele cu dizabilități să beneficieze de oportunitățile care se ivesc ca urmare a acestor schimbări.

În acest moment, în România, au loc de muncă doar 3-4% din totalul persoanelor cu dizabilități, situație care este foarte gravă și se datorează mai multor condiții, inclusiv faptului că în Capitolul "Încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap" din Legea nr.519/2002 nu există referiri în orientare și formare profesională, la educație incluzivă, care să implice o susținere educativă, ajutor tehnic și sprijin individualizat, pentru ca persoanele cu dizabilități să poată cere o meserie. Legea actuală nu-l face interesat pe angajator, ci-l determină să plătească o amendă și să refuze angajarea.

Trebuie intervenit imediat în stoparea marginalizării persoanelor cu dizabilități și susținerea acestora în dorința lor de a fi egali cu toți cetățenii acestei țări.

  Petru Lakatos - declarație politică dedicată zilei de 15 martie, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni;

Domnul Petru Lakatos:

"15 martie, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni"

Am utilizat această sintagmă care în sfârșit apare și în majoritatea mijloacelor de comunicare în masă din România în locul expresiei "Ziua națională a Ungariei", întrucât atât din punct de vedere istoric cât și al realității contemporane este mai atotcuprinzătoare.

15 Martie, ziua izbucnirii revoluției din 1848 la Pesta a devenit simbolul libertății. Maghiarimea de la Los Angeles la Sidney, de la Stokholm la Cape Town consideră și trăiește această zi ca sărbătoare națională începând cu anul 1860, dar numai din 1991, în baza Hotărârii Parlamentului Ungar devine oficial Ziua Națională a Republicii Ungare. În regimurile comuniste din Ungaria și din România, de multe ori, istoria a fost trunchiată, falsificată, iar sfintele idealuri ale zilei de 15 martie denaturate sau utilizate în scopuri politicianiste.

Din păcate, în anul de grație 2006, asistăm din nou la încercări de acest gen, care seamănă cu practica des utilizată în regimul ceaușist. Atunci mulți care doreau să călătorească în occident au fost obligați să semneze un angajament la securitate sau ca să poată cumpăra un kilogram de carne de porc trebuiau să plătească un o borcan cu ghiveci.

Recunosc, pentru traseiștii politici, pentru așa-zișii lideri ai partidelor de buzunar, fără o doctrină coerentă sau pentru unicul conducător al PRM, Ziua națională a maghiarilor de pretutindeni este un prilej minunat de a ieși în public în speranța acumulării de capital politic. Dacă la această categorie a demagogilor s-ar face nominalizări ca la premiile Oscar, de la József la Cosmin, de la Jenö la Vadim, mulți ar aștepta cu sufletul la gură premierea.

Așa cum oameni cu bun simț din această țară nu ar fi de acord ca la slujba de înviere o înaltă față bisericească să revendice un imobil neretrocedat, sau ca la 1 Decembrie sindicatele să organizeze marșuri de protest pentru majorări de salarii, altminteri necesare și îndreptățite, eu nu pot fi de acord nici cu următoarele: transformarea sărbătorii Zilei naționale a maghiarilor de pretutindeni în acțiuni revendicative; amenințarea cu contrademonstrații; răspândirea de zvonuri alarmiste privind concentrarea de tancuri și blindate, pe de o parte, și fluturarea pericolului iminent la adresa integrității statale, de pe altă parte; expresii de genul: "să-și serbeze Ziua națională maghiari, sârbii, șvabii în casele lor, cu homosexualii, nu în locuri publice.

În schimb, sunt de acord cum se respectă între ei românii și maghiarii în Bihor și pe 15 martie îl invit, ca să se convingă, pe președintele țării Traian Băsescu, mâine, la Oradea. Sunt de acord și voi milita în Parlamentul României pentru legiferarea dreptului minorităților la autonomie culturală, pentru o reală autonomie a administrațiilor publice locale, pentru șanse egale tuturor cetățenilor acestei țări.

Așa să mă ajute Dumnezeu!

  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul Vânătoarea de primari din județul Vâlcea;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Vânătoarea de primari în județul Vâlcea"

La Vâlcea, la fel ca în întreaga țară, partidele aflate la putere au declanșat o acțiune de-a dreptul diabolică de racolare a primarilor P.S.D. Liderii P.D., P.N.L. și P.C. au declanșat o adevărată vânătoare de primari. Cât e ziulica de mare, oamenii Alianței și conservatorii aleargă prin tot județul pentru a-și mări artificial numărul de edili și de membri. Competiția este acerbă, pe primul loc aflându-se momentan Partidul Democrat, urmat de Partidul Național Liberal și de Partidul Conservator.

Oamenii sunt îmbrobodiți de cei trei președinți de partide, că dacă vor sări în barca lor, va începe să curgă numai lapte și miere în respectivele localități. Pentru a-și atinge scopurile, le promit câte-n lună și-n stele: de la fonduri pentru comunitățile sărace, până la avantaje de natură personală. Nebunia este totală, oamenii Puterii de la Vâlcea au mers până acolo, încât se faultează între ei în teritoriu, în dorința de a racola cât mai mulți primari. Până acum, prin presiuni de orice natură și promisiuni irealizabile, în cea mai mare parte, Coaliția P.D.-P.N.L.-P.C. a reușit să-i înregimenteze pe primarii P.S.D. mai "slabi de înger" din localitățile: Berislăvești, Berbești, Roești, Sălătrucel, ca să dau doar câteva exemple.

Coaliția Dezastru și Amar nu se oprește aici! Și-a îndreptat privirile "hămesite" și către consilierii locali și județeni, pe care-i ademenește cu funcții și favoruri de tot felul. Grav este faptul că, în această acțiune de racolare a aleșilor locali ai P.S.D., sunt implicate și anumite instituții ale statului, care joacă după cum le cântă mai-marii politici. Fiecare conducător de instituție descentralizată își susține, în această campanie furibundă, președintele de partid și joacă un rol esențial în acțiunea de intimidare a aleșilor noștri.

Conducerea P.S.D. Vâlcea i-a avertizat pe primari și pe ceilalți aleși ai săi din teritoriu să se gândească de două ori înainte de a face pasul spre un alt partid, deoarece s-ar putea să nu mai existe cale de întors!

  Gheorghe Dragomir - aprecieri legate de schimbarea președintelui Camerei Deputaților;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Schimbarea președintelui Camerei Deputaților a fost un deziderat al nostru încă de la formarea actualei majorități parlamentare.

Atunci, datorită unor circumstanțe ce țin de componența politică a Camerei, dar și de prevederile regulamentului, opoziția a obținut postul de președinte al Camerei Deputaților.

Prin demisia domnului Adrian Năstase, postul de președinte a rămas vacant, din partea Alianței P.N.L.-P.D. existând candidatura domnului ministru delegat cu relația cu Parlamentul, Bogdan Olteanu.

Victoria sa a reprezentat nu numai o revenire la normalitate, dar mai ales o întinerire absolut necesară vieții politice românești.

Tinerețea lui Bogdan Olteanu poate reprezenta pentru unii dintre colegii mei un dezavantaj, dar credem că tocmai acesta este atuul care va duce la descongestionarea lucrărilor din Cameră, atât de necesară înaintea aderării. În schimb, în privința experinței politice, atât la nivelul Legislativului, cât și al Executivului, nu cred să existe obiecții.

Bogdan Olteanu a dovedit că tinerii implicați în viața politică, și aici mă refer în special la colegii mei din Partidul Național Liberal, reprezintă o alt fel de gândire politică, o gândire europeană care poate face mai ușoară tranziția către instituțiile europene și - de ce nu? - poate schimba chiar percepția electoratului român despre clasa politică actuală.

  Florin Iordache - declarație cu titlul Minoritățile naționale, parte componentă a poporului român;

Domnul Florin Iordache:

"Minoritățile naționale, parte componentă a poporului român".

De-a lungul istoriei sale, statul național a luat ființă din participarea comună la toate evenimentele a cetățenilor care conviețuiau pe teritoriul său.

Minoritățile naționale, parte componentă a poporului român, au dreptul la păstratarea identității lor etno-culturale la standardele Uniunii Europene. Acest lucru este evidențiat și în Recomandarea APCE 1735/2006, potrivit căreia "minoritățile sau comunitățile naționale sunt părți constitutive și entități cofondatoare ale statelor naționale ai căror cetățeni membrii lor sunt".

Trebuie continuat procesul care vizează descentralizarea administrativă și autonomia locală, dar fără ca acest proces să se facă pe criterii etnice.

Orice cetățean român are dreptul să-și exprime liber opțiunile și aspirațiile, dar cu respectarea ordinii constituționale în vigoare.

În România există în problema minorităților naționale un cadru legislativ coerent, care permite dezvoltarea activității politice, culturale și economice a minorităților.

De aceea, statutul minorităților naționale care se află în dezbaterea comisiilor din Camera Deputaților trebuie să reprezinte un pas înainte în legislația noasrtă, dar trebuie să fie în concordanță cu etapa actuală în care ne aflăm foarte aproape de intrarea în Uniunea Europeană.

  Ioan Oltean - declarație cu titlul Adrian Năstase trebuie să renunțe la calitatea de deputat;

Domnul Ioan Oltean:

"Adrian Năstase trebuie să renunțe la calitatea de deputat"

Nu este suficient faptul că domnul Adrian Năstase a demisionat, de altfel obligat și nu de bună voie, din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Adrian Năstase trebuie să renunțe, totodată, și la calitatea de deputat, dovedind astfel că nu dorește să obstrucționeze justiția, ci, din contră, că dorește să-și demonstreze nevinovăția.

Demisia sa ar contribui substanțial la refacerea imaginii, deja șifonate a Parlamentului României, astfel încât aceasta din urmă să nu fie, în continuare, umbrită de suspiciuni ce planează asupra onestității, moralității, corectitudinii și decenței, calități pe care un parlamentar trebuie să le întrunească pentru a-și îndeplini corespunzător atribuțiile ce-i revin, ca urmare a votului obținut din partea electoratului.

Electoratul este cel care, în urma voturilor acordate demnitarilor, are dreptul de a fi reprezentat de oameni integri, a căror imagine publică să nu fie afectată de existența unor anchete, cu atât mai puțin de natură penală, de cercetări referitoare la implicații în activități de corupție la nivel înalt.

Demisia reprezintă un gest onorabil, în astfel de circumstațe, cu atât mai mult cu cât aceasta survine din proprie inițiativă, și nu în urma presiunilor exercitate în acest sens.

Când o demisie este prezentată în condiții de presiune justificate, ea este binevenită dar în nici un caz onorabilă.

Onorabil a fost gestul actualului președinte al României, Traian Băsescu, care, pentru a-și dovedi nevinovăția, și-a dat demisia, de bună voie și nesilit de nimeni, din funcția de ministru și a renunțat la calitatea de demnitar pentru a putea fi cercetat de justiție, gest unic între demnitarii istoriei postdecembriste a României.

Nu numai Adrian Năstase, ci și toți acei parlamentari care se află sau se vor afla pe viitor într-o situație similară trebuie să-și prezinte demisia din calitatea pe care o dețin și să-și demonstreze în fața justiției nevinovăția.

  Niculae Bădălău - intervenție cu titlul Cabala bigoților;

Domnul Niculae Bădălău:

"Cabala bigoților"

E greu de spus cine a vrut ca Adrian Năstase să fie înlăturat din funcția de președinte executiv al PSD și președinte al Camerei Deputaților.

În mod clar, cineva din afara social-democrației, deoarece este limpede, ex-premierul a reprezentat multă vreme farul călăuzitor nu numai al PSD-ului, dar și al României. Un politicianism ieftin a făcut ca, amplificând nefast declarația de avere, cineva să-l ponegrească pe conducătorul celui mai performant Guvern postdecembrist.

Este normal ca un om inteligent să fie bogat. Talleyrand spunea că politicianul ce nu își poate îmbogăți familia, nu va reuși să își îmbogățească țara. Ne este greu să acceptăm că Adrian Năstase are o soție bogată, Dana Năstase.

Există oameni cu pedigree financiar, oameni care, cum spune britanicul, se nasc pentru a fi botezați cu lingurița de aur.

Într-o țară sfârtecată vreme de decenii de comunism, sentința lui Antoine de Saint-Exupery e greu de acceptat. "Oamenii nu trebuie să fie egali. Dacă perla s-ar împărți la toți, nu ar mai coborî nimeni în adâncuri pentru a o culege".

Egalitate nu înseamnă prosperitate.

Era normal ca unul dintre cei mai importanți oameni ai istoriei recente a României să fie deținătorul unei averi importante.

Nimeni, însă, nu și-a pus întrebarea: oare Adrian Năstase nu ar fi putut să-și depoziteze averile în conturi secrete în străinătate? Faptul că nu a realizat acest demers, dezvăluie sinceritatea lui Adrian Năstase. Nu s-a temut de presă, Parchet, autosuspendare din funcție.

Suntem suspicioși când cineva moștenește averi colosale, dar ne plac romanele în care Dickens descrie această practică în Anglia altor secole.

Prin sinceritate am ajuns să înțelegem doar etalarea fesului și a cizmelor de cauciuc de către actualul președinte. Nu cumva aceasta este adevărata manipulare a opiniei publice, pozarea în cumătru de Galați, șantierist pe Valea Oltului și de(z)gustător în capitală de revelion?

Din nou avem președintele pe care îl merităm. Iar un adevărat om politic, Adrian Năstase, este ostracizat fiindcă este prea bogat și nu corespunde standardelor unei societăți în tranziție.

Dar reprezentarea diplomatică de excepție la nivel internațional, realizarea dezideratelor aderării în U.E. și NATO, desființarea vizelor, revitalizarea politicilor sociale, toate purtând amprenta Adrian Năstase, pot fi decapate ca o plagă de pe un trup al României ce va sângera etern?

Ne permitem riscul de a pierde un om politic providențial doar pentru a face prin intermediul mass-media jocul celor ce vor a se eterniza la conducerea țării?

Adrian Năstase a făcut un pas înapoi.

Ceea ce nu știe Alianța D.A. este că acesta este gestul firesc pentru a-și lua elan și a-i depăși astfel pe toți bigoții unei cabale demne de Moliere și Bulgakov.

  Romeo Marius Raicu - intrvenție despre Necesitatea corelării politicilor privitoare la securitatea energetică națională cu cele ale Uniunii Europene;

Domnul Romeo Marius Raicu:

"Necesitatea corelării politicilor privitoare la securitatea energetică națională cu cele ale Uniunii Europene"

Energia și politicile energetice ale unui stat reprezintă o componentă strategică a securității naționale. Orice tip de disfuncționalitate afectează grav toate mecanismele vitale ale statului și, derulate pe o perioadă mai lungă de timp, pot să arunce statul în colaps. Recentele evenimente pe plan regional au provocat grave disfuncționalități statelor europene și din zona bazinului Mării Negre, forțându-le să recurgă la resurse alternative de energie, mult mai costisitoare și dezavantajoase în plan politico-diplomatic.

Politica energetică este vitală din perspectiva securității naționale a unui stat. Sectorul energetic reprezintă infrastructura strategică de bază a economiei naționale, pe care se bazează întreaga dezvoltare a țării. În acest context, securitatea energetică este indubitabil o componentă strategică a securității naționale. Nu trebuie însă să ignorăm cele trei dimensiuni ale securității energetice: asigurarea unor surse alternative de energie, identificarea unor trasee energetice alternative și securizarea traseelor deja existente.

Avertizările emise la nivel european arată că noile zone de manifestare a terorismului se vor concretiza prin atacuri asupra infrastructurii energetice, în special asupra celei de susținere a unor sisteme vitale. Nu trebuie să ignorăm nici avertizările recente, când prin acte de sabotaj asupra rețelelor de energie electrică concomitente cu scurtcircuitări ale furnizării de gaz, state vecine au fost aduse în pragul colapsului. Aceste tipuri de atacuri pot prejudicia grav activitățile economice din România, dar și încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a-i proteja.

În contextul recentei crize energetice, declanșată de refuzul Ucrainei de a plăti prețul cerut de companiile rusești, Uniunea Europeană a adoptat, la data de 8 martie o nouă strategie energetică europeană, respectiv Strategia Europeană pentru Energie Sustenabilă, Competitivă și Sigură.

Cele șase direcții de acțiune vizate de Uniunea Europeană în vederea asigurării sustenabilității, competitivității și securității energetice sunt:

  • asigurarea integrității pieței interne de gaz și curent electric, prin adoptarea unor standarde și reguli comune, dar prin construirea unor rețele comune sau interconectarea celor deja existente;
  • garantarea securității fluxului energetic și consolidarea în acest sens a solidarității între statele membre, prin revizuirea legislației privitoare la stocurile naționale de gaz și petrol;
  • diversificarea surselor de energie;
  • protecția mediului și promovarea unor politici de economisire a acesteia, într-o manieră compatibilă cu obiectivele de la Lisabona;
  • crearea unui plan tehnologic strategic în privința energiei;
  • formularea unei politici externe comune pentru toate statele Uniunii Europene care să identifice prioritățile Uniunii Europene pentru construirea unei noi infrastructuri de protecție a sistemului energetic, adoptarea unui Tratat Energetic European, adoptarea unui nou parteneriat energetic cu Rusia, crearea unui mecanism de reacție în cazul unor crize determinate de scurtcircuitări ale aprovizionării energetice a Europei.

În acest context, consider că este necesară o ajustare a strategiilor în domeniul securității naționale, în componenta securității energetice, care să țină seama de politicile Uniunii Europene, prin implicarea României în eforturile de formulare a unei politici energetice a Uniunii Europene, astfel încât să reprezentăm o verigă viabilă a unei structuri unitare.

Inițiativa României și respectiv a președintelui Traian Băsescu, de a organiza la București Forumul Mării Negre, ar putea reprezenta un cadru mai mult decât prolific, în vederea conturării unor politici de securitate energetică regională care să respecte liniile trasate de Uniunea Europeană, dar care să vină și cu soluții concrete, în vederea implementării politicilor și strategiilor formulate.

  Dan Horațiu Buzatu - comentariu legat de recentele evenimente ce au implicat PSD și conducerea Camerei Deputaților;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Duminică seara, am asistat pe toate posturile de televiziune la văicărelile unui oficial al unui club de fotbal care, supărat că echipa sa nu a câștigat meciul, aducea acuzații tuturor. Respectivul nu găsea însă nici o vină propriilor jucători. La fel se întâmplă și în politică. Cei care pierd - și mă refer la cei care pierd pe mâna lor - acuză adversarii politici, presa, societatea civilă etc.

PSD se află la ora actuală într-o situație extrem de critică. În nici un caz din vina PNL sau a Alianței DA. Ci din vina exclusivă a propriilor cadre. Și a structurii de partid clientelar, structură extrem de eterogenă. Dar, liderii PSD - nu chiar toți, este adevărat - aduc acuzații partidelor aflate la Putere.

Iată, ieri, domnul Mircea Geoană a afirmat într-o conferință de presă că îi va comunica astăzi comisarului european pentru extindere, Oli Rehn, ceea ce a calificat ca fiind hărțuirea social-democraților la nivel central și local. Ce înseamnă hărțuire în opinia domnului Geoană? Audierea ca martori a unor foști ministri într-unul din dosarele aflate pe rolul Parchetului General. Mai înseamnă și presiunile asupra aleșilor locali ai PSD. " Niciodată nu s-a exercitat un plan mai diabolic de presiune și șantaj asupra aleșilor PSD", a mai spus ieri domnul Geoană. Aici liderul PSD are parțial dreptate, pentru că în perioadele în care PSD s-a aflat la putere, nimeni nu s-a atins de aleșii locali ai acestui partid. S-a atins însă, prin PRESIUNI și ȘANTAJ, în special în anii 2001 și 2002, PSD de aleșii locali ai PNL și PD. Mai mult, liderii PSD îi solicită președintelui Traian Băsescu să intervină și să-și exprime mai rapid un punct de vedere cu privire la Legea aleșilor locali, care reglementează migrația politică. Și aici PSD a cam dat-o în bară. Timp de patru ani, PNL, PD și reprezentanți ai societății civile au cerut o lege împotriva migrației politice. S-a mai încercat în 2003 stoparea migrației printr-un articol plasat în Legea alegerilor locale. Toate aceste tentative au fost sortite eșecului. Cine a spus NU, evident că PSD-ul autovictimizat acum de către Mircea Geoană & Co. Și, la urma urmei, nici acum parlamentarii PSD nu se numără printre autorii Legii aleșilor locali.

Tot luni, s-a făcut dreptate și funcția de președinte al Camerei Deputaților, obținută în decembrie 2004 de Adrian Năstase în urma circului provocat de votul secret la vedere, a fost câștigată de PNL. S-a găsit însă o voce a unui coleg din PSD, domnul Ion Stan, care a afirmat în fața camerelor de luat vederi că "am făcut un cadou actualei puteri (...) Nu știu dacă motivele acestui cadou sunt unele ascunse, pe care le vom afla în viitor, sau unele la vedere, ca urmare a unei înțelegeri de care încă nu avem cunoștință". Iată cum justifică PSD o altă înfrângere. Nici un cuvânt privind păcatele domnului Adrian Năstase, nici un cuvânt la deficitul de imagine adus Camerei Deputaților, tot din cauza fostului președinte. Credeam că în ceasul al 12-lea, PSD va trage învățăminte din eșecurile repetate din ultima vreme. Se pare însă că m-am înșelat.

PS. Am aflat că în timp ce noului președinte al Camerei i s-a adus în cabinet mobilierul vechi și nefuncțional din perioada 1996 -2000 a președinției venerabilului Ion Diaconescu, domnul Adrian Năstase beneficiază de un birou personal al său.

Solicit să se verifice informațiile apărute anul trecut în presă, care afirmau că domnului Adrian Năstase i s-au alocat pe la diferite etaje ale Camerei Deputaților mai multe birouri decât ar fi avut dreptul pentru o serie de consilieri personali.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație cu titlul Un semnal de intrare în normalitate;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Un semnal de intrare în normalitate"

Deși nu vreau să fiu patetic, consider că în aceste zile trecem printr-un moment istoric al Parlamentului României. Știm cu toții că această instituție este, în mentalul colectiv al românului anului 2006, o instituție a degradării, a cheltuirii cu nesăbuință a banului public; un loc în care se doarme, se călătorește și se pierde vremea. Dincolo de sondajele de opinie care relevă opiniile oamenilor despre noi, mai sunt și reacțiile pe care le primim cu toții, sunt convins, de la persoanele cu care ne întâlnim în teritoriu, în județele pe care le reprezentăm aici. Episodul Zambaccian din acest film realist a fost, fără îndoială, picătura care a umplut paharul. Ne-am trezit că însuși șeful Camerei Deputaților duce o viață de huzur care sfidează orice noțiune a moralei și a social-democrației al cărei exponent se considera și orice argument cum că nu toți suntem corupți și dezinteresați a pierit. Am fost, astfel, victimele zicalei conform căreia "peștele de la cap se-mpute".

În urmă cu un an și două luni, Partidul Național Liberal alegea să desemneze pentru fotoliul de ministru pentru relația cu Parlamentul pe tânărul și neexperimentatul (după părerea unor cârcotași) Bogdan Olteanu. În ciuda neîncrederii afișate de cei care condiționează profesionalismul de vârsta înaintată, ministrul Olteanu și-a dovedit în scurt timp eficiența în îndeplinirea prerogativelor ce i-au impus eficientizarea contactului dintre Guvern și Parlament. A demonstrat că discursul politic nu trebuie neapărat să fie sforăitor pentru a ocupa un rang înalt, ci din contră - scurt, hotărât, energic și la obiect.

Majoritatea partidelor aflate astăzi în Parlamentul României și-au arătat disponibilitatea și susținerea, cel puțin la nivel declarativ, pentru înnoirea și întinerirea clasei politice. Simțim cu toții că, pentru a redeveni legitimi, trebuie să avem credibilitate. Iar pentru a dobândi credibilitate, trebuie să ne onorăm promisiunile. E o ecuație simplă, cu puține variabile, dar greu de pus în practică.

Prin alegerea lui Bogdan Olteanu în fruntea Camerei Deputaților, am dat un semn de normalizare a instituției Parlamentului. Am demonstrat că și noi ne dorim să fim mai energici, mai receptivi și, de ce nu, mai tineri. Am acceptat că pe scena politică trebuie să apară figuri noi, personalități echilibrate și, mai ales, nepătate. Pot spune cu siguranță că trăim cu toții un nou început nu numai pentru Camera Deputaților, ci pentru întreaga clasă politică.

  Mircea Valer Pușcă - despre respect în practica politică;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Dacă tu nu te respecți, poți să te aștepți să te respecte alții? Iată o întrebare la care răspunsul de bun simț ar fi: nu!

Pe fondul lipsei de încredere al cetățenilor în clasa politică, în Parlament, în particular, a contribui cu bună știință la erodarea și mai mult a imaginii Parlamentului este un demers cel puțin condamnabil. Ieri, am asistat la o situație inedită: Camera Deputaților s-a exprimat prin vot într-o chestiune care n-ar fi trebuit să fie supusă votului. Dar despre ce este vorba? Așa cum aminteam anterior, ieri în Camera Deputaților, pe fondul discuțiilor privind alegerea președintelui Camerei, reprezentanții Partidului Social Democrat, invocând "drepturi" doar de ei știute, au pretins ocuparea postului doar de către un reprezentant propus de grupul lor parlamentar... În ciuda faptului că prevederile Regulamentului sunt cât se poate de clare, în ciuda faptului că pe parcursul luărilor de cuvânt chiar și președintele de ședință a constatat ca nelegitimă și neregulamentară pretenția PSD-ului, totuși a supus la vot pretenția acestora ca pentru alegerea președintelui să existe o singură propunere, anume aceea a grupului parlamentar PSD. Cu alte cuvinte, s-a supus la vot dacă alegerea președintelui se va face conform procedurilor prevăzute în Regulament sau se va adopta o cale "originală", la fel de originală precum democrația pe care o dorea domnul Ion Iliescu pentru România. Simptomatic, este și modul în care s-a votat: adepții soluției neregulamentare fiind reprezentanții PSD și PC, în majoritate... Nu mă miră! Și spun că nu mă miră pentru că de-a lungul timpului cele două partide au dat măsura gradului în care sunt adepți ai sistemului de principii și valori ale democrației... Practica lor politică ne-a convins că sistemul democratic nu intră în preocupările dumnealor, principiile și valorile democrației fiindu-le, dacă nu străine, cel puțin neimportante... Alte comentarii sunt de prisos, atâta vreme cât răul a fost deja făcut!

  Ovidiu Ioan Silaghi - despre demagogia din viața politică românească;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Dacă demagogia ar avea o unitate de măsură, ea ar trebui să se numească Geoană. De la numele actualului președinte al PSD. De ce? Răspunsul este simplu. Numărul unul din PSD, în loc să-și vadă de problemele interne din formațiunea pe care o conduce, nu are altceva de făcut decât să atace Puterea. Este dreptul Opoziției să cenzureze activitatea Puterii. Dar, din păcate, domnul Geoană și alți colegi de-ai săi de partid o atacă în mod gratuit pe probleme de care nu aceasta este responsabilă.

În cadrul unui așa-zis program denumit "Turul României" - nu știu dacă PSD a obținut încuviințarea din partea Federației Române de Ciclism pentru a utiliza acest nume - în municipiul Bârlad, după ce a acuzat lipsa locurilor de muncă, prețurile mari la medicamente, creșterea tarifelor la energie electrică, gaze naturale și alte utilități, domnul Geoană a afirmat: "Actuala putere portocalie apelează la toate mijloacele posibile, inclusiv prin intermediul mass-media, pentru a ne ține departe de problemele reale ale oamenilor".

În fața unor astfel de afirmații, orice român rămâne siderat. Lipsa locurilor de muncă, prețurile mari la medicamente și la utilități, reprezintă o stare de ieri sau de azi? Sau mai precis de când PSD a pierdut guvernarea? Nu, domnilor. Aceste probleme datează din perioada guvernării PSD. Numai că reprezentanții social-democrației românești au uitat acest lucru. Dacă în timpul guvernării PSD ar fi curs laptele și mierea, partidul domnului Geoană nu ar fi pierdut primării importante în Moldova, cum ar fi Suceava sau Botoșaniul și ar fi obținut mult mai multe procente la alegerile parlamentare din noiembrie 2004. Dar, parcă este mai ușor să-i acuzi pe alții pentru ceea ce tu nu ai fost în stare să faci.

În ceea ce privește împiedicarea PSD, inclusiv prin mass-media, de a se apropia de "problemele reale ale oamenilor", ne aflăm în fața unei aberații de zile mari. Trecând peste faptul că despre aceste declarații am aflat chiar din mass-media, ce vină are "puterea portocalie" pentru faptul că ziarele sunt pline de dezvăluiri privind diverse mătuși și soacre de partid în loc să publice soluțiile pentru cetățeni propuse de social-democrații din Kiseleff. Soluții care nu au existat, nu există și nu vor exista.

PS. Afirmația domnului Geoană "PSD are puterea să redevină acea forță de stânga care să apere interesele românilor", este de asemenea pur demagogică. PSD a avut timp de patru ani posibilitatea să apere interesele românilor. De ce nu a făcut-o? Nu cred că domnul Geoană sau altcineva din PSD va putea da un răspuns la această întrebare.

Vă mulțumesc,

  Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată A înnebunit lupul...;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declarație politică intitulată "A înnebunit lupul..."

Mi-a fost dat să aud și să văd în țara în care m-am născut că un vicepremier încalcă Constituția, disprețuind poporul român.

Prezentă la Târgul Secuiesc, "stafia lui Lenin" varsă foc iredentist șovin, atentând la Constituție, în speță la art. 13, care spune: "În România, limba oficiala este limba română"

Iată încă o dată se dovedește, dacă mai era nevoie, că noi, cei de la P.R.M, am avut dreptate și n-am votat nenorocita de Lege nr.215/2001, a administrației publice locale, care acordă un privilegiu ungurilor ce depașesc nenorocitul procent de 20% din populație, prin folosirea limbii materne în justiție și administrație.

Plecând de la acest lucru, iată marea nesimțire a președintelui formațiunii de tip terorist, U.D.M.R, Marko Bela, care spunea: "Funcționarii de la ghișee care nu cunosc limba maghiară trebuie să-i punem să învețe. Și polițistul și poștașul, toți cei ce mănâncă pâinea noastră. Fiindcă de acum așa trebuie sa vedem lucrurile. Cel care e funcționar aici, in ținutul secuiesc, mănâncă pâinea noastră. Își ia salariul din impozitul nostru, al secuilor, atunci ar trebui sa invețe limba noastră sfântă maghiară, dacă nu, să părăsească ținutul nostru. Trebuie să trecem la fapte pentru a ne câștiga libertatea și pământul nostru".

Pentru această parte a discursului, cer procurorului general al României să se sesizeze și să demareze acțiunea de punere sub urmărire și cercetare penală a vicepremierului, pe care-l acuz de înaltă trădare, de instigare la revoltă și ură națională, precum și pentru tentativă de sfârtecare a teritoriului sfânt al României.

Acest ungur uită sau nu vrea să recunoască țara în care trăiește. Din contribuția cetățenilor României este retribuit. El mănâncă pâine românească, nu "Kener" din pusta ungară. Acest intrus trebuie băgat urgent după gratii. El și celălalt șovin, Csapa Iosif.

Ce face acum doamna ministru de justiție? Ce lege apară? Pe a cui constituție a depus jurământul la învestitură? Halal justiție!

P.R.M iși exprimă regretul că autoritățile române au favorizat astfel de manifestări. Președintele Traian Băsescu, mai bine renunța la paharul de țuică băut cu primarul șovin din Odorheiul Secuiesc și aplica legea.

Cărui popor ii sunteți dator a-i apăra drepturile domnule președinte al României? De ce sfidați constituția si populația României?

Pentru a nu crea tensiuni interetnice, noi nu am organizat miting de protest în 15 martie. Am crezut că Statul român este apărat de cei ce vremelnic îl conduc. Ne-am înșelat! Honvezii în căruțe, pe cai sau pe jos au sfidat Sfânta Țară, România.

"O rugăciune către ceruri zboară" din piepturile milioanelor de români care-și doresc liniștea și prosperitatea mult promisă dar neînfăptuită. Trăind zilnic cu mincinosul slogan "să traiți bine!", românii așteaptă schimbarea adevarată a României, prin venirea la putere a singurului partid naționalist curat, P.R.M.

  Cristian Stănescu - intervenție politică intitulată Extremă urgență. Indexarea și majorarea pensiilor!;

Doamne ocrotește-i pe români!

   

Domnul Cristian Stănescu:

Declarație politică intitulată "Extremă urgență. Indexarea și majorarea pensiilor !"

Recent, trecând peste culoarea politică, am susținut, alături de alți 7 parlamentari brașoveni, indiferent de partid, o audiență comună în scopul preluării problemelor locuitorilor Brașovului. Majoritatea cetățenilor care au venit la această întâlnire au fost persoane vârstnice care au dorit să atragă atenția asupra multor aspecte ce îi afectează. Cea mai des semnalată a fost problema nivelului mult prea scăzut de trai al acestei categorii, poate cea mai oropsită dintre români, după o viață de muncă în condițiile grele ale regimului comunist.

Ascultându-le plângerile, mi-a trecut din nou prin fața ochilor ceea ce se întâmplase nu demult la Galați, când am văzut transmise pe micile ecrane, scenele confruntării dintre pensionari și jandarmi, scene care ar trebui să provoace insomnii guvernanților, foști și actuali. Și aici doleanța cea mai puternică a bătrânilor manifestanți este majorarea urgentă a pensiilor, incapabile să asigure uneori nici supraviețuirea.

Preluând cererile insistente ale pensionarilor și aducându-le în atenția dumneavoastră, dar mai ales a Guvernului, doresc ca mai întâi să scot în evidență modul cum în ultimii doi ani Puterea de ieri și de azi a declanșat și a continuat o adevărată ofensivă împotriva pensiilor și așa mult prea scăzute ale părinților și bunicilor noștri, aducându-i în starea intolerabilă de astăzi și forțându-i să iasă în stradă și să se lupte cu forțele de ordine. Astfel:

1. În a doua parte a anului 2004, Guvernul de atunci a emis, mai mult sau mai puțin pe "șest", două ordonanțe cu implicații deosebite asupra veniturilor pensionarilor.

În primul rând este vorba de Ordonanța de urgență nr. 99 din 26 august 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.804 din 31 august 2004, prin care se modifică articolele 80 și 81 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Modificarea constă, în principal, la renunțarea la indexarea tridimensională a pensiilor și trecerea la o nouă procedură de indexare, respective la cea "o dată pe an", prin care valoarea punctului de pensie este stabilită anual, între limitele 30-50% din salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prin adăugarea la valoarea punctului de pensie din luna decembrie a ratei inflației prognoze pentru anul următor, de referință. Alineatul (2), modificat, al art.80 dădea posibilitatea - spun "dădea posibilitatea" și o să explic mai departe de ce - ca valoarea punctului de pensie astfel stabilită, să fie majorată, la rectificările bugetului de asigurări sociale de stat.

Se părea că noua reglementare va fi favorabilă pensionarilor, înrucât procentele de indexare cuvenite pentru întregul an urmau să fie acordate nu cu țârâita, ca până acum, ci toate odată, încă de la începutul anului, urmând ca pe parcurs să fie majorate, la rectificările bugetare, în funcție de rata inflației realizată în mod real.

Nu trec însă nici trei săptămâni și Guvernul de atunci emite cu aceeași mare discreție o nouă ordonanță de urgență, respective OUG nr. 67 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr.855/2004, prin care alineatul (2) al art.80 din Legea pensiilor este din nou modificat. Se elimină dispoziția cu privire la majorarea valorii punctului de pensie la rectificările bugetare și în locul ei se introduce reglementarea potrivit căreia valoarea punctului de pensie pentru anul 2005(pentru tot anul !!) va fi de 295592 lei !?!. Această măsură a spulberat orice urmă de încredere în bunele intenții ale guvernanților, deoarece la o analiză cât de sumară se constată că în ultima parte a anului 2004 și în cursul anului 2005 pensiile nu au mai ținut pasul cu inflația, ci au scăzut în valori reale. Pensionarii care s-au bucurat că, în sfârșit, vor primi toți banii în avans, și nu cu țârâita, după ce au suportat deja creșterea prețurilor, au rămas cu buzele umflate și iată cum:

  • în primul rând, prin OUG nr.67/2004 Puterea de atunci a legiferat să nu mai dea indexarea din decembrie 2004, respectiv cea aferentă trimestrului IV 2004, ceea ce constituie o primă diminuare a puterii de cumpărare a pensiilor;
  • în al doilea rând indexarea pentru anul 2005 a fost de doar 3%!? cu toate că inflația raportată statistic a fost de 8,6%, deci iată o nouă diminuare a valorii reale a pensiilor, de 5,6%. Speranța că Puterea actuală va face ceva și va indexa pensiile cel puțin cu rata inflației a fost spulberată, deoarece în cursul anului trecut pensionarii nu au mai primit alți bani în afară de procentul de 3% deja încasat în luna decembrie.

2. Ca și cum neindexarea pensiilor cu rata inflației nu ar fi de ajuns, și măsurile fiscale luate de Puterea actuală au înrăutățit și mai mult viața grea a pensionarilor.

Dacă reducerea cotei de impozitare pe venit și pe profit aduce beneficii mai mari sau mai mici populației active (salariați, liber profesioniști, patroni etc.), pensionarilor nu le aduce nici un beneficiu. În schimb, majorarea impozitelor indirecte, chiar și de zece ori, este de natură să-i afecteze cel puțin în aceeași măsură ca și pe cei ce beneficiază de majorarea veniturilor prin introducerea cotei unice de impozitare. Cu alte cuvinte, imensa majoritate a pensionarilor nu-și văd pensia cu nimic mărită ca urmare a reducerii cotei de impozitare, dar sunt obligați să contribuie, fără nici o compensație, la acoperirea găurilor din buget create prin noua politică fiscală.

3. S-a vehiculat ideea că pensionarii vor fi compensați prin recalcularea pensiilor. Dar cei mai mulți, la terminarea acestei operațiuni au constatat că nu au primit nimic sau au primit doar câțiva lei în plus.

Nici indexarea punctului de pensie cu 9,3% de la 1 ianuarie 2006 nu este acoperitoare a deficitelor astfel create și a creșterilor continue de prețuri, mai ales la utilități.

Cei vârstnici, astăzi nu au nevoie de explicații pentru neputința celor ce guvernează de a face ceva pentru ameliorarea bătrâneților lor nenorocite.

Iată de ce susțin cu tărie ca fiind de maximă urgență revenirea la indexarea tridimensională a pensiilor și majorarea punctului de pensie la o valoare care să reprezinte cel puțin 45% din salariul mediu brut pe economie, așa cum cer cu disperare pensionarii, nu numai de la Galați și Brașov, ci și cei din toată țara, care încă nu au ieșit în stradă.

Este imperios necesar ca cei responsabili de soarta României să le ofere niște decizii rapide și coerente, menite să le îmbunătățească situația, să corecteze erorile guvernărilor anterioare.

 
  Relu Fenechiu - comentariu în legătură cu o declarație a domnului Mircea Geoană, președintele PSD;

Domnul Relu Fenechiu:

Nu de puține ori, unii acuză gratuit de populism actuala Putere, atunci când ia o măsură normală și necesară pentru populație. La sfârșitul săptămânii trecute însă românii au putut să facă diferența și să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat populismul. Campion absolut, PSD și președintele acestui partid, domnul Mircea Geoană. Domnia sa a declarat, fără să clipească, cu ocazia unei vizite având caracter electoral în Moldova că: "PSD va introduce un program de reformare totală a sistemului de pensii din România. Printre măsurile care vor fi luate se numără introducerea unei pensii minim garantate, sau transferul pensiei unei persoane care decedează către soțul supraviețuitor, astfel încât pensionarul care rămâne în viață să poată să-și achite facturile și să nu fie nevoit să depindă de copiii săi. Conform calculului nostru, pentru coșul zilnic al unui pensionar e nevoie de șapte-opt milioane de lei", a mai afirmat domnul Geoană.

Nu mai vreau să-mi pun întrebarea de ce PSD nu a avut un program de reformă a sistemului de pensii în perioada cât s-a aflat la guvernare. Foarte mulți colegi de-ai mei au pus, pentru diferite domenii, astfel de întrebări. Presa a taxat imediat puseul de populism al PSD și al domnului Geoană. Un ziar central a calculat că domnul Geoană ar vrea ca pensia minimă să crească, pentru cei din sistemul de asigurări sociale de stat, o dată și jumătate, și pentru agricultori, de aproape opt ori, și a ajuns la concluzia că bugetul Casei de Pensii ar trebui suplimentat cu 276.000 de miliarde de lei vechi, pentru prima categorie de pensionari, iar la agricultori ar fi nevoie în plus de 84.000 de miliarde de lei vechi, ceea ce ar fi echivalentul a 13% din PIB-ul Romaniei. Ziarul respectiv demonstrează că "în cazul, extrem de puțin probabil, în care această promisiune populistă s-ar și materializa, efortul ar trebui suportat de cei patru milioane de salariați - cam 2.500 de euro anual pentru fiecare". Numai și numai din aceste calcule rezultă caracterul aberant al declarațiilor populiste proferate de liderul PSD. Declarații care descalifică orice politician și orice partid politic. În mod normal, ar fi trebuit să nu fiu îngrijorat de autogolurile pe care și le dau unii dintre adversarii noștri politici. Sunt îngrijorat însă de faptul că un număr infim de români ar putea să fie amăgiți de acest exces de populism. Și este mare păcat că mai există politicieni care își bat joc de speranțele oamenilor.

  Dan Mihai Marian - declarație politică intitulată Alegerea noului președinte al Camerei Deputaților este legată de speranța relansării imaginii Parlamentului;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Alegerea noului președinte al Camerei Deputaților este legată de speranța relansării imaginii Parlamentului"

În declarația de săptămâna trecută m-am referit la cât de hulită a ajuns instituția Parlamentului, argumentând cu datele sondajelor de opinie cu privire la "încrederea cetățenilor în Parlament" și cu modul în care se reflectă activitatea parlamentarilor în mass-media. Un lucru era evident pentru toată lumea: cu Adrian Năstase la conducerea Camerei Deputaților nu se mai putea continua decât cu riscul decredibilizării definitive a imaginii Parlamentului în opinia publică.

Alegerea noului președinte al Camerei Deputaților, cu o largă majoritate parlamentară, în persoana tânărului Bogdan Olteanu, ex-ministru pentru relația cu Parlamentul, este legată de speranța tuturor celor care l-au votat în posibilitatea relansării imaginii Parlamentului și creșterea încrederii cetățenilor în această instituție fundamentală pentru funcționare oricărei democrații.

Bogdan Olteanu s-a lansat în politica de vârf din România pe valul noii generații de tineri liberali de performanța căreia depinde nu numai buna guvernare a acestei țări, ci și un nou mod de a face politică.

Am certitudinea că președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, va genera un nou model de președinte al acestei instituții. Orice deputat și orice grup parlamentar va descoperi în noul președinte un interlocutor agreabil și echilibrat.

Pe parcursul mandatului său de președinte al Camerei, Bogdan Olteanu și-a propus implementarea unei adevărate reforme instituționale și morale a Parlamentului. La baza reformei instituționale va sta promovarea unui cod electoral care să reglementeze corect și transparent desfășurarea alegerilor locale, generale, prezidențiale și cele pentru Parlamentul European. De asemenea, pentru noul președinte, votul uninominal reprezintă singura cale prin care parlamentarul și cetățeanul pot să împartă în egală măsură responsabilitatea guvernării acestei țări.

Președintele Bogdan Olteanu are dreptate când susține că reforma morală a Parlamentului trebuie să pornească de la Legea lustrației, deoarece generația de tineri care s-au afirmat acum în politica românească nu mai poate purta povara trecutului comunist și neo-comunist fără a delegitima viitorul generațiilor care ne urmează.

Imaginea Parlamentului nu este un concept abstract și, deși depinde de imaginea fiecăruia dintre noi, este mai mult decât atât. Am speranța că, în perioada următoare, președintele Camerei Deputaților va demara un proiect de relansare a imaginii Parlamentului la care să achieseze majoritatea deputaților.

Sunt convins că domnul Bogdan Olteanu va aduce instituția Parlamentului în mijlocul cetățenilor și va avea un dialog permanent cu societatea civilă. Împreună va trebui să lucrăm pentru a aduce Parlamentul în mijlocul cetățenilor.

  Gabriel Sandu - salutarea alegerii domnului Bogdan Olteanu în funcția de președinte al Camerei Deputaților;

Domnul Gabriel Sandu:

De mai multe ori am atras atenția, pe parcursul acestei legislaturi, asupra necesității reformării instituției Parlamentului, ca o condiție a eficientizării vieții politice și a sistemului democratic românesc, în contextul integrării în Uniunea Europeană.

De la această tribună am subliniat faptul că Parlamentul trebuie să-și recâștige rolul și forța legiuitoare în sistemul politic românesc, ceea ce s-a și întâmplat, începând din februarie 2005.

Din păcate însă, procesul de reformă internă a Camerei Deputaților a întâmpinat serioase probleme prin alegerea președintelui Adrian Năstase, situată la limita regulamentului, și prin modul arbitrar în care Adrian Năstase a condus de nenumărate ori ședințele din plen.

Mai mult, Adrian Năstase s-a folosit de instituția legislativă și de procedurile parlamentare pentru a-și apăra funcțiile și averea atunci când DNA a cerut percheziționarea unor imobile aflate în proprietatea sa. Imaginea sa - șifonată de scandalurile de corupție și de cele de partid - s-a transpus negativ asupra imaginii Parlamentului și au trebuit să treacă luni bune ca Adrian Năstase să-și prezinte demisia, în urma unor răfuieli de partid cu Mircea Geoană. Disputele de partid din cadrul PSD și lupta de putere dintre liderii și baronii PSD au afectat imaginea și funcționarea normală a celor două Camere ale Parlamentului.

Iată de ce, desemnarea prin vot a domnului Bogdan Olteanu în fruntea acestei instituții reprezintă o gură de oxigen pentru instituția noastră, aflată ani buni la cheremul PSD. Faptul că fostul ministru pentru relația cu Parlamentul a renunțat de bunăvoie la o funcție guvernamentală, pentru a nu antrena Guvernul într-o dispută aflată pe rolul Parlamentului, este dovada modului în care noul șef al deputaților înțelege și aplică principiul separației puterilor în stat și este dovada respectului fostului ministru față de instituția legislativă.

Am convingerea că prin tinerețea, experiența, profesionalismul și competența dovedite în funcția de ministru pentru relația cu Parlamentul, domnul Bogdan Olteanu este alegerea potrivită pentru șefia Camerei Deputaților. Noi, deputații, instituția ca atare, și nu în ultimul rând, alegătorii noștri, am câștigat cu toții un președinte al cărui program ambițios va da transparență și eficiență Camerei Deputaților.

  Iulian Iancu - declarație politică intitulată Protestele sindicale - ultimatum dat actualului executiv pentru falimentarea industriei producătoare de îngrășăminte chimice;

Domnul Iulian Iancu:

"Protestele sindicale - ultimatum dat actualului executiv pentru falimentarea industriei producătoare de îngrășaminte chimice"

Producătorii de îngrășăminte chimice din România utilizează gazul natural ca materie primă pentru producția de amoniac. Aceștia sunt aprovizionați fie de cei doi mari distribuitori, Distrigaz Sud - Gaz de France și Distrigaz Nord - Ruhr Gas, fie au încheiat contract direct cu unul din furnizorii autorizați la nivelul anului 2005.

Aceste unități industriale sunt deosebit de importante pentru economia națională, în primul rând, pentru că sunt furnizorii de îngrășăminte pentru agricultura românească, și în al doilea rând, pentru că mare parte din producția acestora este exportată, în sumă totală de peste 150 milioane dolari S.U.A. anual. În contextul actual, când la nivelul anului 2005, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, deficitul de balanță comercială a României se ridică la un nivel record de circa 10 miliarde Euro, încetarea exportului producției acestor fabrici ar greva în plus acest deficit, cu consecințe grave asupra economiei, implicit asupra populației.

La începutul anilor '90, industria de îngrășăminte chimice putea să asigure o fertilizare de peste 200 kg substanță activă la hectar. Astăzi, consumul de îngrășăminte este de aproximativ 30 kg la hectar, ceea ce obligă combinatele chimice să exporte o bună parte din producție. Din păcate însă, atât pentru agricultura națională, cât și pentru producătorii români de îngrășăminte, prețul la export este mai mic decât la intern. Practic, în condițiile în care un combinat plătea circa 110 dolari la 1.000 de metri cubi de gaz consumat și vindea tona de uree la circa 200 dolari, reușea să-și acopere costurile de producție și să mai ramână și cu un profit. În condițiile în care prețul la gazul metan s-a majorat din nou, începând cu 01 ianuarie 2006, urmând să se mai majoreze, producția înseamnă pierdere.

Atunci când s-a negociat cu Uniunea Europeană Capitolul 14- "Energie", s-a avut în vedere în mod expres gradul de suportabilitate al populației și un preț la consumatorul final de 180 USD/1000 Nmc la 01 ianuarie 2007.

Datele luate în calcul, inclusiv în documentul complementar de poziție, au fost: un preț al gazelor din producția internă de 60 USD/1000 Nmc; un preț estimat al gazelor naturale din import de 160 USD/1000 Nmc (în 2004, media prețului gazelor naturale din import a fost 140 USD/1000Nmc).

Prețul gazului de pe piața internă este aproape la jumatatea celui din import, ceea ce lasă furnizorilor o anumită marjă de manevră. Din această marjă s-a reușit, în urma negocierilor, o creștere ponderată a tarifelor, astfel încât combinatele să mai poată fi rentabile.

În condițiile actuale, prețul la acești consumatori depășește în prezent 200 USD/1000 Nmc, cu mult peste obiectivul țintă de 180 USD/1000 Nmc, asumat în cadrul negocierilor. Nici una din condițiile inițiale nu se mai respectă în prezent, cu alte cuvinte, combinatele de îngrășăminte sunt amenințate cu falimentul.

Industria de îngrășăminte se bucura în țările Uniunii Europene de protecție din partea guvernelor, necesarul agriculturii fiind asigurat în proporție de 80% de către producătorii locali. La noi, după cum evoluează lucrurile, agricultorii români vor fi in curând aprovizionați cu îngrășăminte chimice provenite în principal din import, contribuind astfel la majorarea deficitului comercial al României.

Situația în care au ajuns producătorii de îngrășăminte chimice nu poate fi pusă exclusiv pe seama jocului pieței libere, atâta timp cât vorbim de prețuri stabilite administrativ.

Producătorii români solicită o abordare similară cu a majorității țărilor din Uniunea Europeană, în care tarifarea la utilități se face în funcție de consum, ceea ce înseamnă că societățile mari consumatoare de gaz natural au o poziție privilegiată în comparație cu alți consumatori.

Guvernul susține că liberalizarea pieței a ajuns la 50%, fiind acreditați până în momentul de față 125 de consumatori eligibili. Cu toate acestea, gradul de liberalizare este discutabil, în prezența unui relativ monopol al furnizorilor, deoarece marja de negociere la care au dreptul consumatorii eligibili este infimă și de aici și șansa de a-și schimba furnizorii este egală cu zero.

Consecințele acestei situații nu se regăsesc doar în amenințarea cu falimentul a acestei industrii. Marele perdant este și sectorul agricol, ale cărui "producții-record" au concurat în anul 2005 recoltele din Evul Mediu.

Fertilizarea agriculturii la nivelul anilor '90 ar duce la situația în care capacitățile actuale de producție să nu poată face față cererii consumului. Farâmițarea terenurilor agricole, lipsa de cunoștințe a noilor proprietari în domeniul tehnologiilor agricole, lipsa banilor au facut însă ca nivelul de fertilizare să se reducă cu peste 80%. Cererea de îngrășăminte pentru agricultură, în perspectiva anilor 2004-2010, ar fi astfel de 2,1 milioane tone/an, necesar care ar putea fi importat în totalitate, în condițiile politicii actuale privind prețul gazelor naturale.

O altă problemă în prespectiva integrării în Europa o reprezintă ecologizarea instalațiilor la cele opt combinate de îngrășăminte, operațiune care necesită și ea sume de ordinul a zeci de milioane de dolari. Astfel, spre deosebire de utilizarea gazelor la încalzire și la producția de energie, unde bioxidul de carbon rezultat din procesul de ardere contribuie la poluare, prin chimizare, atât hidrogenul, cât și carbonul din gazele naturale, se consumă. Faptul că acestea sunt procese nepoluante ar trebui să aibă un cuvânt de spus în formarea prețului. Unele tehnologii de chimizare pot folosi, de asemenea, gaze sărace, având putere calorică mică, improprii pentru încălzire.

Din păcate, în momentul de față, actualul executiv nu are nici o strategie în domeniul energetic, și cu atât mai puțin în industria îngrășămintelor chimice.

În consecință, creșterea spre "zero" a producției industriale, precum și scăderea dramatică a producției agricole sunt factorii principali ai căderii economice din anul 2005.

Faptul că în cursul anului 2005 am importat de 4 ori mai multe produse agroalimentare decât în 2004 și că vom ajunge să importăm de la îngrășăminte chimice până la carne de porc nu mai poate fi o surpriză. Surpriza însă va fi seria de manifestări sindicale și protestele cetățenilor, care au început deja, iată, astăzi pensionarii din Galați și producătorii de îngrășăminte chimice la Târgu Mureș, Bacău și Făgăraș, precum și cei de la Victoria, care nu mai sunt dispuși și nu mai pot suporta neprofesionalismul și iresponsabilitatea actualului executiv.

Solicităm primului-ministru, ministrului economiei și comerțului, precum și ministrului agriculturii să-și facă datoria și să intervină pentru a salva, până nu e prea târziu, industria îngrășămintelor chimice din Romania și implicit agricultura romanească, prin: protecția producției proprii în același mod și cu aceleași mijloace ca și cele utilizate de țările membre ale U.E.; aplicarea unui sistem de subvenții pentru agricultori identic cu cel din țarile U.E..

  George Adrian Scutaru - marcarea împlinirii a șase ani de la înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității;

Domnul George Adrian Scutaru:

În această perioadă se împlinesc șase ani de la înființarea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, organism autonom, supus controlului Parlamentului.

Așteptările și eforturile susținute de societatea civilă de la acea vreme în asanarea mediului politic și economic din punct de vedere moral s-au dovedit doar parțial împlinite, pe de o parte, din cauza inconsecvenței manifestate în gestionarea arhivelor fostei Securități de către Guvernarea 2000-2004, în consonanță cu serviciile deținătoare ale acestor arhive, și, pe de altă parte, de permanentele contradicții între membrii Colegiului C.N.S.A.S.

Astfel, nu s-a putut realiza obiectivul major al acestei instituții, precursor necesar al unui mediu legislativ adecvat lustrației, de acces la propriul dosar și deconspirare a securității ca poliție politică, fapt evidențiat atât de ineficiența activității C.N.S.A.S., cât și de desele interpelări ale membrilor Parlamentului.

Efortul PNL, concretizat în modificarea și completarea legii ce reglementează activitatea C.N.S.A.S., a condus la o efervescență deosebită în societatea civilă, materializată prin observații pertinente la textul de lege propus, ajungându-se astfel la o congruență cu forma inițială.

Prin implicarea, în numele Guvernului și al primului-ministru, a inițiatorului legii privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, coroborată cu o nouă formă, mult îmbunătățită, a legii și susținerea acestuia pentru funcția de președinte al Colegiului C.N.S.A.S., se dovedește atât dorința de eficientizare a actului managerial în sine, cât și importanța pe care actuala putere o acordă activității acestei instituții aflate în serviciul public.

Față de noua componență a Colegiului C.N.S.A.S., ce urmează a funcționa pe un mandat de șase ani, cu un cadru legislativ adecvat momentului actual, înțeleg să solicit sprijinirea pe mai departe a Alianței D.A. în promovarea unui climat și unei clase politice la standarde europene, în deplină concordanță cu valorile și idealurile statuate de Revoluția din 1989.

  Ion Luchian - afirmarea necesității ca relațiile dintre etnicii maghiari și români să fie unele normale;

Domnul Ion Luchian:

Urmare a acțiunilor și declarațiilor unor grupuri și partide politice din ultima perioadă, pe subiectul autonomiei unor anumite regiuni, s-a creat o anumită reticență la nivel public în ceea ce privește ideea de autonomie administrativă în România.

Eu nu pot fi de acord cu ideea unei autonomii administrative pe criterii etnice, pentru că, o asemenea inițiativă separatistă din partea unei etnii, nu poate decât să dea naștere la tensiuni, însă susțin ideea creșterii nivelului de descentralizare, așa încât principalele decizii care privesc administrarea unei anumite comunități să revină membrilor comunității respective.

Nu mă refer aici neapărat la sporirea atribuțiilor autorităților politice locale, ci mai mult la crearea unor structuri comunitare care să ducă la o implicare directă a cât mai multor cetățeni din respectivele comunități în luarea deciziilor.

Numai așa putem progresa în mod real pe calea democrației, educându-ne cetățenii în sensul implicării lor în rezolvarea problemelor societății, și nu în așteptarea de soluții venite de undeva de la centru - indiferent cine reprezintă acel centru-, acest lucru nefăcând decât să perpetueze la infinit situația civică a românilor de dinainte de 1989.

Este evident faptul că acest lucru nu se poate realiza decât în timp, fiind nevoie de legi bune - așa cum încearcă actualul guvern prin legile administrației locale -, fiind nevoie de o educație civică în acest sens și poate chiar de o reformare a sistemului electoral la nivel local.

De asemenea, așa cum o demonstrează și experiența unor țări europene, precum Marea Britanie, Belgia, Elveția, în care există diferite clivaje etnice, religioase sau lingvistice, o autonomie sporită acordată comunităților locale nu duce la separatism ci, dimpotrivă, duce la întărirea sentimentului apartenenței la o națiune tolerantă.

În acest sens, vreau să remarc faptul că, așa cum au demonstrat-o evenimentele prilejuite de sărbătoarea națională a maghiarilor, relațiile dintre etnicii maghiari și români sunt unele normale, de respect și toleranță a culturii și simbolurilor fiecăruia, în ciuda retoricii provocatoare pe care o proliferează anumite grupuri, și de-o parte și de alta.

  Ionel Palăr - declarație politică intitulată De la podul de flori la certitudini europene;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică intitulată "De la podul de flori la certitudini europene"

În urmă cu 16 ani, Republica Moldova era legată de România printr-un "pod de flori", rămas, de atunci, antologic în conștiința ambelor nații. Cei 16 ani au însemnat multiple transformări politice, economice și structurale atât pentru Republica Moldova, cât și pentru România. Acum, în pragul aderării țării noastre la Uniunea Europeană, a venit momentul ca România să privească înspre Republica Moldova cu pragmatism, depășind limitele emoționale între care ne-am manifestat până acum față de vecinul nostru. Republica Moldova poate deveni un partener solid al României în proiecte economice de anvergură, asigurându-se, astfel, stabilitate întregului mediu economic regional.

Săptămâna trecută a avut loc la Chișinău, Forumul de Afaceri Moldo-Român, la inițiativa Alteței Sale, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen, la care am participat, alături de oameni de afaceri și alți reprezentanți ai administrației române. Întâlnirile cu omologii moldoveni și cu potențialii parteneri de afaceri de peste Prut au confirmat necesitatea consolidării unor relații economice dintre cele două țări.

Am putut observa determinarea moldovenilor de a deveni partenerii noștri de afaceri, posibilitate care ar trebui analizată cu atenție de oficialii români și de cei în măsură să inițieze astfel de colaborări. Este de datoria clasei politice să susțină asemenea proiecte, iar Ministerul Comerțului român, în parteneriat cu Ministerul omolog din Republica Moldova trebuie, de asmenea, să continue demersul Alteței Sale, Principele Radu de Hohenzollern-Veringen.

Ca o notă personală, vreau să adaug un fapt care mi-a atras atenția în timpul vizitei la Chișinău. Acela că, deopotrivă oficialii moldoveni, cât și oamenii de afaceri din Moldova își pun toate speranțele în dezvoltarea acestor relații, cu atât mai mult cu cât România va deveni, în scurt timp, membru al Uniunii Europene. Sunt așteptări pe care vecinii noștri le au de la noi, așteptări pe care trebuie să le concretizăm, inclusiv în beneficiul nostru.

Vreme de 16 ani, România și Republica Moldova au crescut în paralel, fiecare croindu-și drumul propriu. Dacă, în 1990, cele două țări erau legate mai curând de sentimente, printr-un pod de flori, decât de necesități economice și politice pragmatice, a venit momentul ca România să privească obiectiv înspre Republica Moldova și să depășească stadiul declarațiilor pur afective vizavi de țara vecină. Va găsi, peste Prut, un partener viabil și de încredere.

  Anca Constantinescu - intervenție politică intitulată Simptomele unui partid mincinos care se destramă;

Doamna Anca Constantinescu:

Declarație politică intitulată "Simptomele unui partid mincinos care se destramă"

Asistăm astăzi, pentru a nu știu câta oară, la o nouă demonstrație de ipocrizie și cinism cu care ne-au obișnuit deja colegii noștri din opoziția distructivă. De mai bine de un an se folosesc de orice prilej fie pentru a bloca lucrările Parlamentului, fie pentru a distrage atenția opiniei publice de la adevăratele probleme ale economiei și societății românești, fie pentru a acoperi criza de imagine pe care o traversează propriul partid.

Cine nu ar cunoaște realitatea românească, ar crede că semnatarii acestei moțiuni au condus România pe culmile prosperității cât timp au fost domniile lor la guvernare, în vreme ce actuala putere ar avea ca principal obiectiv distrugerea economiei naționale și degradarea nivelului de trai al populației.

Stimați colegi din opoziție, îmi pare rau că trebuie să vă amintesc însă că v-ați pierdut de mult timp credibilitatea în ochii oricărui cetățean din țara aceasta. Este și firesc să se întâmple așa, atâta timp cât fiecare dintre noi își dorește acum mai mult ca niciodată să scape cât mai repede de termeni precum: mită, șpagă, corupție, trafic de influență și minciună, care sub guvernarea domniilor voastre au devenit cultură națională. Prin moțiunea dezbătută astăzi nu faceți decât să ne reconfirmați că obiceiurile se pierd greu și că sunteți într-o criză totală de idei, iar ca lumea să știe că mai existați faceți apel la moțiuni mincinoase și care dezinformează.

Acuzați actuala putere că ar fi responbilă de regresul relativ al creșterii economice pe anul 2005 în România, în comparație cu anul 2004. Stimați colegi, aveați în rândurile partidului dumneavoastră reputați economiști, care, dacă nu cumva i-ați exclus deja din partid sau au demisionat de bunăvoie, v-ar fi explicat imediat că o creștere economică dintr-un an este influențată în mod decisiv de măsurile întreprinse cu unul, doi sau chiar trei ani înainte ca aceasta să se producă. V-ar mai fi explicat domniile lor că inundațiile devastatoare de anul trecut, care au afectat cea mai mare parte a producției agricole și nu numai, nu aveau cum să nu influențeze negativ procesul creșterii economice. În plus, dacă tot citați în textul moțiunii dumneavostră Raportul din toamnă al Comisiei Europene în privința creșterii economice, vă rog să o faceți corect și să nu rupeți propozițiile din context. Raportul afirmă clar că deși în anul 2004 s-a raportat o creștere de 8,3 %, variațiile mai multor indicatori economici au demonstrat că nu a fost nicidecum o creștere economică sănătoasă, stabilă și pe termen lung.

Doamnelor și domnilor, reforma fiscală fără precedent demarată anul trecut de Alianța "Dreptate și Adevăr", a urmărit și urmărește ca scop să scoată la suprafață acea parte a economiei subterane condamnată de fosta guvenare la neplata taxelor și impozitelor și, pe de altă parte, aceste reforme sunt menite să stimuleze real munca și investițiile private în economie. Vă dezamăgesc și de această dată, stimați colegi, informându-vă că aceaste măsuri sunt un adevărat succes. A fost greu să ducem la capăt o astfel de reformă, modernă și ambițioasă, deși la tot pasul am întâmpinat rezistența "caracatiței" PSD. Vremurile în care se lua de la boieri și se împărțea la săraci au apus de mult, așa că, vă recomand să vă adaptați și să țineți pasul cu secolul XXI.

Stimați semnatari ai moțiunii "Simptomele unui partid mincinos care se destramă", vă întreb pentru a nu știu câta oară, sub ce guvernare au fost conduse și negociate capitolele de aderare la Uniunea Europeană? Cine a stabilit nivelul angajamentelor și calendarul de implementare al acestora?

Știu! Adevărul doare. Însă, sper să fie pentru ultima dată când utilizați forul legislativ al țării ca loc de propagare a minciunii și a dezinformării.

  Vasile Pușcaș - reiterarea unor priorități aflate pe Agenda Lisabona;

Domnul Vasile Pușcaș:

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Datorită contextului general european, precum și a multiplelor semnale externe alarmante privind pregătirea internă pentru aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, mă văd nevoit să reiterez - pentru a câta oară?! - necesitatea și urgența realizării și adoptării Principiilor Agendei Lisabona.

Deși am atenționat actualul Executiv, că, o dată preluate frâiele guvernării, accentul trebuie pus pe implementarea calitativă a angajamentelor asumate în cursul negocierilor de aderare, patrulaterul portocaliu a preferat întârzierea procesului de pregătire pentru aderare - punând astfel sub semnul întrebării însăși aderarea României la Uniunea Europeană la termenul stabilit.

O nouă dovadă în acest sens - de parcă ar mai fi fost nevoie de încă una! - este și concluzia cercetării Centrului pentru Reforme Europene (CER, Marea Britanie) privind stadiul în care se află statele membre UE și cele candidate în procesul de implementare a reformelor stabilite în cadrul Agendei Lisabona.

Astfel, conform acestui studiu recent, România se află pe locul 25 din 27 în ceea ce privește implementarea reformelor prevăzute de Agenda Lisabona.

Desigur, unii sceptici ar spune că prioritățile stabilite prin Agenda Lisabona constituie un lux pentru România, în condițiile în care economia românească se află în regres, datorită măsurilor populiste ale Guvernului - dar, din păcate, dezastruoase pentru populație.

Agenda Lisabona este foarte complexă și prioritățile sale pot fi interpretate în mod diferit de fiecare țară: în timp ce Uniunea Europeană este mai preocupată de coeziunea socială, crearea de locuri de muncă, în condițiile necesității atenuării efectelor globalizării, sprijin pentru cercetare-dezvoltare, România mai are de lucru la capitolul desființare de locuri de muncă (prin așa-zisa restructurare), scăderea inflației, ridicarea indicatorului PIB etc.

În condițiile în care tot mai multe voci de la Bruxelles (Comisia Europeană, Parlamentul European, membri ai partidelor politice europene etc.) semnalează calitatea scăzută și în scădere constantă a nivelului de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană, este necesară reiterarea accentului și, mai ales, a priorității elaborării unui Plan Național realist de transpunere a obiectivelor Agendei Lisabona, chiar și acum, la peste un an de la exercitarea guvernării de către actuala coaliție, când constatăm că mai mult ne îndepărtăm de standardele spre care se îndreaptă Uniunea Europeană.

  Gheorghe Firczak - declarație politică intitulată Visul;

Domnul Gheorghe Firczak:

De obicei, la reuniunea consacrată declarațiilor politice, parlamentarii își exprimă nemulțumirea față de ceva, atunci când sunt în opoziție, critică instituțiile statului că nu își fac datoria.

Cred că ar trebui să venim aici, la tribună, să prezentăm și realizări, nu ale noastre, ci ale cetățenilor. Ale acelora care se străduiesc să scoată apă din piatră seacă.

La Orăștie, în 19 martie a.c., o asociația culturală, Florema Design, a organizat o ceremonie deosebită de înmânare a unor premii pentru un concurs de beletristică. Nimic mai banal, ar spune mulți. Poate au dreptate. Dar viața noastră este compusă dintr-un șir infinit de "banalități" care, de multe ori, au darul de a bucura eforturile unor oameni care sunt talentați și, pe deasupra, se și străduiesc.

Concursul a avut ecou. Datele lui au fost făcute cunoscute prin internet. Au trimis plicuri 113 autori dintr-un număr impresionant de localități, chiar din Republica Moldova. Asociația culturală, condusă de doamna Ileana Floran, a constituit un juriu prezidat de binecunoscuta poetă din Deva, Mariana Pândaru. S-au acordat premii și mențiuni speciale pentru: epigrame, eseuri, poezii, povestiri și teatru. S-a acordat și un mare premiu. Orăștia, un oraș cu totul provincial, și-a depășit condiția anonimă prin această manifestare, onorată și de primarul urbei, domnul Veniamin Blaga. Autorii, de vârste diferite, de la 12 la 82 de ani, s-au bucurat de atenție, efortul tuturor fiind răsplătit. A surprins plăcut prezența numeroasă a tinerilor liceeni, din rândul cărora, cu siguranță, se va forma unul sau mai mulți scriitori consacrați.

Totul a fost frumos, minunat, mai ales că întregul concurs a avut un generic superb: "Visul".

  Mihaela Adriana Rusu - intervenție politică intitulată Fondul Proprietatea, nepregătit;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

Deocamdată, listarea la bursă a Fondului "Proprietatea" nu funcționează. În cea mai bună situație, listarea se va face în al doilea semestru al anului acesta, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale; deocamdată se așteaptă modificarea legislației privitoare la înființarea fondului. Se vorbește cu trâmbițe despre acest fond, s-au înmânat certificate de acționar dar, trebuie să mai așteptăm modificarea legislației. Deocamdată distribuirea, cu atât de mare fast, a certificatelor de acționar, reprezintă doar o hârtie pentru acei oameni care au fost atât de încântați de înmânarea acestora chiar de primul-ministru al României.

Fondul "Proprietatea" reunește, printre altele, active ale societăților comerciale încă neprivatizate. Alături de companii profitabile se regăsesc pe listă și întreprinderi care nu vor putea niciodată să obțină profit.

Pe lângă aceasta, deși s-a înființat doar de două luni, Fondul "Proprietatea" este deja în instanță, în procese cu acționarii majoritari ai unor societăți ale căror acțiuni intră în componența fondului. Aceștia sunt nemulțumiți de faptul că o parte din titlurile deținute de stat au fost transferate la fond, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aceștia nu sunt de acord să li se auditeze întreprinderile.

Până se vor rezolva aceste probleme, timpul "tace și trece", că doar oamenii interesați, odată și odată tot vor beneficia de strategia politicii portocalii în această privință.

  Filonaș Chiș - declarație politică intitulată Opriți procesul de degradare a vieții pensionarilor;

Domnul Filonaș Chiș:

Prin declarația mea politică de astăzi, de la tribuna Parlamentului, doresc să atrag atenția Guvernului României că poartă principala responsabilitate în legătură cu viața românilor și, în mod deosebit, a celor peste 6 milioane de pensionari cărora le-a promis pensii mai mari și o viață decentă.

Ceea ce constată marea majoritate a românilor, la un an și trei luni de la preluarea guvernării de către alianța portocalie, este că viața lor nu numai că nu s-a îmbunătățit, dar s-a deteriorat continuu. Prețurile, în mod deosebi în sfera utilităților, gaze, energie, medicamente și produse de consum au crescut semnificativ, iar nivelul pensiilor a scăzut, ajungându-se la o situație greu de imaginat și de acceptat, aceea că puterea de cumpărare cu o pensie medie să reprezinte numai 58,5 % față de decembrie 1990.

Este îngrijorător faptul că peste 3 milioane de pensionari din sistemul asigurărilor sociale de stat au pensii mai mici decât salariul minim pe economie, în tip ce valoarea "coșului minim de consum" pentru o familie de doi pensionari din mediul urban depășește 650 lei (ron) - deci cu mult peste nivelul pensiilor pe care aceștia le primesc.

Așa cum se cunoaște, procesul de recalculare a pensiilor n-a rezolvat problemele de fond care privesc viața pensionarilor, aproape 50% din aceștia necâștigând nimic în urma acestei operațiuni mult trâmbițate și, mai mult de atât, nu s-a făcut nimic în acest an pentru creșterea reală a punctului de pensie, măcar ca acesta să acopere rata inflației, renunțându-se, de asemenea, la indexările trimestriale care erau atât de bine primite de pensionari.

Cer Guvernului României să analizeze de urgență situația creată în sistemul de pensii și asigurări sociale, dar și situația dramatică cu care pensionarii se confruntă pentru procurarea medicamentelor compensate și gratuite.

Propun Guvernului României ca tratarea problemelor pensionarilor să fie declarată prioritate națională și să fie identificate resurse pentru creșterea reală a pensiilor și rezolvarea marilor dificultăți cu care se confruntă în plan social - altfel se prevăd la orizont noi și noi episoade gen Galați, care vor tensiona și mai mult climatul general din țară și vor crea noi și noi probleme și dificultăți în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Personal, sunt de părere că Bruxelles-ul și, în general, țările Uniunii Europene ne cer, desigur, performanțe în domeniul justiției, combaterii corupției, securizării frontierelor, dar, mai presus de toate, ne cer să gestionăm bine problemele economice și sociale ale românilor, așa cum se întâmplă în toate țările civilizate ale Europei.

Dacă Guvernul României va uita de români și problemele lor, așa cum a demonstrat în această perioadă de timp scursă de la preluarea puterii, vom spune și noi, tot mai clar, oamenilor, tuturor românilor, iar ei vor înțelege, desigur, că sloganul "să trăiți bine!" a fost o minciună sfruntată cu care au câștigat niște voturi și care a fost adresat, în esență, "oligarhiei portocalii" și, poate, cercurilor de interese care stau la masa Guvernului, așa cum recunoaște președintele Traian Băsescu.

  Florin Aurelian Popescu - despre implementarea Proiectului Poduri și podețe;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

În momentul de față, infrastrucutura din mediul rural lasă încă de dorit. România se află la poarta Uniunii Europene, fapt pentru care toți reprezentanții actualei clase politice ar trebui sa își unească forțele pentru ca statul nostru să se ridice la standarde occidentale. În aceste condiții, proiectul "Poduri și podețe", care, precizez, a fost lansat la inițiativa mea, va contribui decisiv la dezvoltarea infrastructurii în mediul rural. Nu puține sunt cazurile în care numeroase persoane din diferite localități ale țării au fost și încă mai sunt nevoite sa ocolescă zeci de kilometri, atunci când vremea este nefavorabila, pentru a ajunge la școală, serviciu, spital sau chiar la biserică. Proiectul "Poduri și podețe" reprezintă un program pe termen lung, iar efectele investițiilor de acum se vor face simțite cel puțin 40-50 de ani de acum înainte.

De asemenea, vreau să vă precizez și faptul că acesta este doar primul proiect dintr-un șir de alte inițiative legislative pe care le voi avea, ce vor viza dezvoltarea infrastructurii la sate și orașe.

Programul "Poduri și podețe" se derulează cu fonduri de la buget, dar și cu finanțare de la Uniunea Europeană. Iată așadar că Uniunea Europeană este interesată să ne acorde importante resurse financiare, pentru dezvoltarea întrgii infrastructuri din România. Aceasta reprezinta de altfel și una dintre condițiile esențiale pe care statul român trebuie să le îndeplinească pentru a se integra în cadrul Uniunii Europene, în termenele stabilite.

Am mai spus-o în nenumărate rânduri, beneficiarii acestui proiect vor fi locuitorii din mediul rural, care au dreptul să se bucure de o infrastructură demnă de anul în care ne aflăm. De aceea, suntem datori să facem tot ce ne stă în putință pentru a dezvolta întreaga infrastructura din România. Prin programul "Poduri și podețe" s-a făcut deja un important pas în materializarea acestui demers.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Despre agricultură și creșterea noastră economică...;

Domnul Gheorghe Chiper:

Declarație politică: "Despre agricultură și creșterea noastră economică ...".

S-au finalizat în aceste zile calculele privind bilanțul economiei noastre naționale pe anul 2005, și situația definitivă reconfirmă ceea ce se știa de mult, chiar înainte de sfârșitul anului, și anume că: avem o creștere economică slabă, că suntem într-un regres evident la acest indicator și că o serie de efecte negative ale acestui fenomen se vor resimți în acest an și în continuare.

Sunt și comentarii optimiste, mai ales cele venite din partea propagandiștilor guvernamentali, ale purtătorilor de imagine și ale simbriașilor din presa aservită, care se întrec în autoaprecieri: "Avem o creștere peste așteptări; a crescut comerțul exterior (pe seama importurilor, bineînțeles); sunt mai multe locuri de muncă; a scăzut șomajul, au crescut investițiile".

Cei mai inventivi au găsit, însă, un indicator și mai original de ilustrare a "mărețelor" realizări din primul an portocaliu. Au recalculat creșterea economică fără să țină seama de rezultatele din agricultură, concluzionând că dinamica economică față de anul 2004 s-ar apropia de șase procente.

Ca o ironie, aș spune că au procedat corect. În anul trecut, chiar că nu s-a ținut seama de problemele din agricultură, așa că, de ce s-ar include în calculul creșterilor economice? De ce să ne mai preocupe rezultatele din acest sector, când avem tot mai multe produse alimentare din import (circa. 70% din totalul consumului de bază)?

De ce să mai punem accent (a se citi: subvenții, ajutoare) pe agricultură, când acest sector este slab performant, când obținem totul cu costuri mari și la prețuri necompetitive?

Sunt, toate acestea, supoziții - sau chiar considerații certe - care exprimă situații reale din agricultură, care sunt puse, într-un fel, firesc și cu justificare.

Ce nu este firesc este faptul că ele se constituie ca o premisă, ca un punct de plecare în stabilirea programelor și măsurilor ce le însoțesc. Mai grav este și faptul că ele sunt folosite ca motivații pentru eșecurile din sector, pentru abandonarea unor forme de sprijin financiar și material. Și aceasta este foarte grav. Pentru că nu inundațiile au fost determinante în scăderea producției agricole (au fost afectate doar 7% din suprafețe), cât mai ales lipsa subvențiilor și ignorarea reorganizării sistemului de preluare a produselor agricole. Probleme care, din păcate, nu se arată a fi rezolvate nici în acest an.

  Gelil Eserghep - declarație politică intitulată 8 Aprilie - Ziua Internațională a Etniei Rome;

Domnul Gelil Eserghep:

Nu trebuie să fii expert pentru a realiza un lucru elementar: cultura romani este o "cultură a supraviețuirii". Un întreg arsenal de argumente istorice te poate strivi într-o clipită, dacă ai încerca să susții contrariul. Tolerați sau izgoniți, mutilați sau prigoniți, romii au supraviețuit propriei lor istorii.

Cu siguranță, determinarea istorică face posibilă punerea semnului egalității între cultura romani și voluptatea infinită de a supraviețui. Cred, în același timp, că nu trebuie uitat nici faptul că istoria romilor este, totodată, o "sub-istorie" a multora dintre popoarele cu care aceștia au conviețuit.

În mod normal, când cineva face o relatare, începe cu începutul. Într-adevăr, tentația de a proceda în acest fel este mare, de asemenea, când vorbim despre istoria oamenilor. Pentru popoarele sedentare, pentru cei care deținerea pământului este o valoare centrală a culturii lor, este foarte important să știe de unde vin și ce pământ au stăpânit la origini.

Romii au fost - și o dovedesc și astăzi că sunt - un popor nomad, fără un teritoriu la care să viseze, fără un teritoriu originar pe care să-l reclame. Ce îi face atât de speciali este faptul ca ei se împacă destul de bine cu această idee. Același lucru nu poate fi spus despre aceia care îi studiază. Este un lucru destul de curios faptul că, observatorii neromi au fost interesați, cel puțin începând cu secolul al XVIII- lea, în cea mai mare măsura de originea "obscură" a romilor.

În 1753, un teolog ungur, Istvan Wali, a descoperit că vocabularul a trei studenți indieni din Malabar, pe care i-a întâlnit în Leiden, era comprehensibil nativilor romi. Dar abia în 1783, când H.M. Grellmann a publicat cartea "Țiganii", descoperirea teologului ungur a devenit cunoscută.

Încă din perioada feudală, de la primele atestări ale romilor în România, ei erau servitori și aparțineau moșierilor, mânăstirilor și curților domnești. Mulți erau ținuți din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Până la abolirea sclaviei, în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Este cunoscută deja o perspectivă asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în funcție de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau să îl plătească stăpânilor lor, și în funcție de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii trăiau în sferturi fixe de iarnă, iar vara călătoreau pe aceleași drumuri, vizitând aceleași locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar și protecție: a le face lor rău însemna a îi face rău puternicului lor proprietar. Fără asemenea documente ei ar fi fost priviți ca sclavi fugiți, iar aceasta era privită ca o crimă. Acesta era un sistem bine controlat și, în zile determinate ale anului, ei trebuiau să plătească tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greșeli și deprecieri au intervenit în relația dintre nomazi și sedentari. Pentru sedentari, pământul și clădirile erau și sunt bunurile cele mai importante, în care investesc și pe care vor să le lase generației viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poți lua cu tine". Ei au preferat să investească în lucruri cum ar fi: căruțe, aur, cirezi mari de vite.

Mai mult decât atât, în acele vremuri nimeni nu era egal față de altcineva. Această egalitate este un principiu destul de recent al dreptății. Fiecare grup, în concordanță cu clasa, religia, limba, descendența, chiar și din același imperiu sau provincie, avea statutul său, era guvernat de un set de legi diferit și cădea sub jurisdicția unor judecători diferiți. Din cauza acestor statute diferite, culturile, cu seturile lor de norme și valori, activitățile economice tipice, limbile s-au menținut pentru secole.

Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligați să se căsătorească între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost Legea proclamată în 1783 de Joseph al II-lea, împăratul Imperiului Austriac, care organiza viața romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligați la asimilare totală cu cei din jur: nu aveau voie să vorbească în propria limbă sau să îmbrace portul tradițional, li se interzicea căsătoria în cadrul etniei, nu erau lăsați să dreseze cai, iar numărul lăutarilor a fost redus pe cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiți să meargă la școală, fiind sub responsabilitatea preotului local. Moșierul trebuia să le acorde terenuri mici de pământ, astfel încât aceștia să fie implicați în agricultură. Oricine își abandona casa sau locul de muncă era tratat ca vagabond și era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de condițiile locale și de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.

Abolirea sclaviei s-a produs sub influența mișcării internaționale, în ciuda rezistenței dârze opuse de nobilime. La mijlocul secolului al XIX-lea, grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia și în Moldova. Aceste măsuri au avut ca obiectiv obligația ca romii să fie legați de satele în care urmau să lucreze în agricultură pe aceleași baze ca și alți țărani.

Mulți romi au refuzat loturile de pământ ce li se acordaseră și au ales să își mențină profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatării lor. O mare parte dintre ei s-au mutat la marginea orașelor sau satelor, ocupându-se cu prelucrarea de metale și lemn, precum și de alte mesteșugării.

În timpul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte părți ale Europei și spre America.

Perioada dintre cele două războaie mondiale se caracterizează pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor, iar pe de altă parte prin apariția unei mișcări proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizații cum ar fi Uniunea Generală a Romilor din România. După instalarea dictaturii regale și izbucnirea celui de-al doilea război mondial, aceste organizații au fost dizolvate. În acea perioadă, progresul industrial a făcut ca multe din bunurile lor manufacturiere să devină demodate și non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au dispărut pur și simplu.

Primul război mondial și tratatele de pace încheiate în urma lui au dus la creșterea populației minoritare din România cu peste 18% (de la 10% înainte de război la peste 28% după), dintre acestia, 133.000 erau de etnie romă, reprezentând 0,8% din populația totală a țării.

În schimb a apărut rasismul în perioada interbelică. Pentru că este știut faptul că rasismul nu a fost inventat de către germani. Istoria lumii este, din păcate, plină de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetățenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnică și genocid total. În 1942, cam 25000 de romi au fost deportați în Transnistria unde au fost lasați pe bancurile râului Bug, fără a avea unde să muncească și fără suficiente mijloace de subzistență. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.

Sub regimul comunist, toți erau egali în fața legii. Însă acest regim nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnică și, ca o consecință, nu li s-a acordat o educație în limba lor maternă și nu s-a ținut cont de specificul lor cultural. În acele timpuri, datorită politicii angajării totale, fiecare avea un loc de muncă și un câștig, care îi asigura persoanei îngrijire medicală gratuită, un număr de zile de concediu și dreptul la pensie.

Mulți romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari sau în cooperativele agricole de producție. O dată cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea forței de muncă la un nivel mai competitiv, și cu retrocedarea terenurilor cooperativelor către proprietarii originari, majoritatea romilor și-au pierdut slujbele. Mulți dintre ei și-au reluat modul de viață tradițional, incluzând reîntoarcerea la nomadism, iar alții s-au adaptat la noua situație. Unii dintre ei s-au integrat, făcându-și o profesie și prietenii, în timp ce alții au rămas victime ale discriminării, neavând nici un mijloc de supravietuire.

În România, minoritatea romă este recunoscută și beneficiază de protecție prin Constituție și prin legislația domestică adoptată cu privire la minoritățile naționale. De asemenea, le sunt garantate o serie de drepturi prin acordurile internaționale pe care le-a semnat România. În plus, din 1990 au fost înființate un număr semnificativ de organizații ale romilor. Teritoriul în care locuiesc este foarte dispersat. Există comunități de romi în toată țara, iar conform recensământului din 2002, numărul acestora este de 535.250 romi, adică 2,5% din populația României. Alte estimări, conform unor organizații internaționale, susțin că numărul lor atinge aproape 2,5 milioane. Majoritatea romilor din România sunt ortodocși. Trebuie menționat și faptul că mulți care își zic "români" își au originea, de fapt, în etnia romă, mulți fiind "romanitați" mai mult decât "românizați". De asemenea, în numeroase familii mixte ambii soți s-au declarat cetățeni români.

Până în 1966, printre romi se înregistra cel mai ridicat nivel de analfabetism. Ei nu frecventau liceul și cu atât mai puțin învățământul superior. În urma politicilor de asimilare promovate de statul comunist, familiile de romi erau obligate să își înscrie copiii la școală. Acesta a fost un lucru bun, pe de o parte, deoarece li se ofereau copiilor romi aceleași oportunități ca și celorlalți - din 1966 încoace mulți romi beneficiind de o educație elementară, unii dintre ei începând să frecventeze școli profesionale și tehnice. Pe de altă parte, acest lucru a avut și consecințe negative, deoarece mulți dintre ei au început să-și nege apartenența etnică, temându-se de discriminare și dorind să obțină poziții mai înalte în structura socială.

Așa se întâmplă că, sărind câteva secole de robiri, dezrobiri, prigoniri, bulversări și asimilări, unii novici încearcă anumite sentimente prin contemplarea "exotismului" culturii romani, un exotism al unei "existețe libere", al unui spirit transcendental neîncătușabil și non-sedentar, al unei căutări interminabile...

Lungul drum al pribegiei romilor prin lume (inclusiv prin Europa) are o motivație mult prea dramatică pentru a invoca un boemism atavic (culmea, romii chiar erau identificati etnic ca "boemi" într-un stat european). Migrația romilor nu poate fi concepută ca o miscare hippy avant-la-lettre, astfel încât te și întrebi, la un moment dat, dacă nu este mai respectabilă ignoranța multora, decât superficialitatea unor astfel de pretinși cunoscători. La urma urmelor, doar romii înșiși cunosc cu exactitate prețul plătit pentru "libertatea" lor.

Nu ne rămâne decât să salutăm faptul că la 20 februarie s-au împlinit 150 de ani de la abolirea sclaviei romilor, iar de curând Parlamentul României a fost de acord cu declararea zilei de 8 aprilie ca zi internațională a etniei romă.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Migrația forțată a aleșilor locali către Partidul Democrat;

Domnul Costică Macaleți:

"Migrația forțată a aleșilor locali către Partidul Democrat"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la un aspect deloc de neglijat în viața politică românească. Este vorba de efortul fără precedent pe care îl duce Partidul Democrat, membru de bază al coaliției guvernamentale, de a racola cu forța primari ale celorlalte formațiuni politice.

Astfel, dacă ar fi să vorbesc numai despre județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament (deși fenomenul este generalizat la nivelul întregii țări), am constatat că se exercită presiuni fără precedent asupra primarilor și consilierilor membri ai Partidului Social Democrat pentru a demisiona din partid și de a se înscrie în Partidul Democrat. Aceste eforturi se materializează după o strategie bine definită ce implică șantaje, amenințări cu dosare fabricate și nu în ultimul rând oferirea de bani și avantaje materiale pentru cei care ar trece la PD.

Există două aspecte ce privesc acest tip de acțiuni: unul legal și unul moral. Din punct de vedere legal poate că responsabilii puterii se vor dovedi destul de abili încât să "dribleze" la limita legii și să-și acopere ilegalitățile cu aceeași pricepere pe care au mai dovedit-o și cu alte ocazii. Dar din punct de vedere al moralității și al eticii democratice este evident că nu există nici o acoperire pentru gestul mai mult decât neelegant al adversarilor noștri politici. Și culmea, toate aceste acțiuni sunt conduse de aceeași oameni care prin vocea lui Emil Boc strigau ca din gură de șarpe că are loc pesedizarea României!

Dar, domnilor din Partidul Democrat, îmi puteți spune ce e democratic în comportamentul dumneavoastră? Să șantajezi un om, să încerci să-l tăvălești prin noroi și să-i știrbești credibilitatea atacându-l cu dosare fabricate, să-i tai din resursele financiare destinate comunității care l-a ales, doar-doar l-ai convinge să se înscrie în Partidul Democrat? Așa înțelegeți dumneavoastră să faceți politică?

Ca reprezentant al cetățenilor care m-au votat în alegeri libere și democratice denunț aceste constrângeri cu caracter totalitar și anti-democratic pe care Partidul Democrat le face în scopul migrației forțate a aleșilor locali ai opoziției înspre putere. Și, de asemenea, adresez un mesaj de sprijin tuturor colegilor mei care sunt hărțuiți, amenințați și presați de reprezentații puterii să nu renunțe la demnitatea lor și să-și îndeplinească până la capăt mandatul care le-a fost încredințat în alegerile în care au candidat sub semnul scocial-democrației, ale căror valori noi nu le vom trăda așa cum au făcut membrii Partidului Democrat.

  Marius Iriza - despre corectitudinea procesului de privatizare în cazul C.M. Bocșa S.A.;

Domnul Marius Iriza:

După o primă privatizare nereușită la C.M. Bocșa S.A. anulată în anul 2004, în prezent societatea se află în plin proces de lichidare coordonat de Maestro S.R.L. Constanța.

În același an, 2004, în mod cel puțin curios Comodi S.R.L. Oradea (fabrică de pantofi) cumpără tot feluri de terenuri și hale în contul datoriilor pe care C.M. Bocșa S.A. le avea de plătit la stat, pentru a vinde mai apoi o parte din hale. Tot acest proces de privatizare și mai apoi lichidarea intreprinderii au fost făcute în totalul dispreț al legii, "grupurile de interese" colaborând perfect cu instituțiile statului.

Dacă la C.M. Bocșa S.A. în 1990 cei 5.200 de angajați produceau peste 4.000 de tone construcții metalice pe lună, în toamna anului 2005, cei 260 de angajați ce mai rămăseseră în intreprindere și care după aceea au fost și ei disponibilizați, produceau nu mai mult de 40 de tone construcții metalice pe lună. În acest moment se taie fabrica bucată cu "bucată "Acesta este exportat ulterior prin mafia fierului din Portul Constanța.

Cum e posibil ca ing. Florentin Creangă, director general într-o anumită perioadă, să deconteze peste 1 miliard de lei după o singură deplasare la București? Din spusele unora, ar exista și deconturi de aproape 2 miliarde de lei la o deplasare.

A existat un control al Curții de Conturi? Dacă da, care sunt concluziile și ce măsuri s-au luat?

Cum s-au implicat instituțiile statului pentru a verifica și supraveghea corectitudinea procesului de privatizare (A.V.A.S. ...) ?

Care sunt legăturiile dintre fosta conducere a C.M. Bocșa S.A. (ing. Florentin Creangă), fostul A.P.A.P.S. ( director Musliu) și mafia fierului vechi din Portul Constanța, patronată se pare, de un anume Sorescu, care între timp a cumpărat aproape jumătate din intreprindere numai pentru a o tăia și vinde la fier vechi?

Trebuie verificat de urgență modul cum s-a desfășurat întregul proces de privatizare la C.M. Bocșa S.A. și în special după anularea privatizării.

  Marius Rogin - declarație politică: Poliția Română, la ceas aniversar;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "Poliția Română la ceas aniversar"

Doamnelor și domnilor deputați,

Ziua de 24 martie este ziua în care sărbătorim Poliția Română. Se cuvine deci să aruncăm o privire asupra activității ei de până acum și să exprimăm câteva gânduri care nu sunt altele decât cele ale oricărui cetățean. La fel ca și în Armata Română, o bună parte și deloc de neglijat, din încrederea românilor se îndreaptă și spre poliție. Nu cred că există vreun cetățean care să nu-și dorească o siguranță mai mare atât pentru el, pentru cei apropiați, sau pentru bunurile pe care de-a lungul timpului le agonisește, de cele mai multe ori cu greu. Cu toții ne dorim ca această siguranță să vină din partea Poliției Române. Așa după cum exprima și premierul Tăriceanu, ne dorim cu toții o poliție în slujba cetățeanului și nicidecum invers.

Deși sunt multe laturile sociale în care se impune intervenția poliției, în ultima vreme au apărut câteva noutăți care trebuie să fie pentru noi toți un semnal de alarmă. Combaterea criminalității juvenile și în special a criminalității din școli, sunt doar două dintre sectoarele care au în ultimul timp un număr din ce în ce mai îngrijorător de cazuri. Sunt doar două dintre sectoarele unde se impune din partea poliției un plan bine pus la punct prin care să se poată interveni astfel încât numărul îngrijorător de cazuri care apar, să nu mai ia amploare.

La o primă evaluare a activității Poliției Române pentru anul 2005, trebuie remarcați pașii făcuți de aceasta în vederea alinierii acesteia la cerințele Uniunii Europene. S-au făcut pași deosebit de importanți în ceea ce privește combaterea marii criminalități, a criminalității economico-financiare, pentru combaterea rețelelor de crimă organizată, a traficului de droguri și a traficului de ființe umane. Pentru aceasta se cuvine să aducem mulțumirile noastre domnului ministru al administrațiilor și internelor, Vasile Blaga, a cărui activitate ne-o dorim în continuare la fel de eficientă.

Strategia de modernizare s-a implementat prin promovarea unei alte politici manageriale ce a vizat cu precădere: euroconformizarea legislativă, eficientizarea și modernizarea managementului polițienesc, reorganizarea instituțională, modernizarea managementului resurselor umane, dezvoltarea cooperării tehnico-operative, transparență și apropiere de comunitate.

Pașii făcuți de către Poliția Română n-au trecut neobservați nici de către experții Uniunii Europene care au afirmat că "aceasta a introdus un proces de selecție democratic pentru funcțiile de conducere, care a dus la alegerea unor manageri independenți și mai tineri".

Trebuie salutată și acțiunea îndreptată în vederea combaterii corupției interne. Pentru aceasta s-au făcut reevaluări ale tuturor șefilor care aveau o vechime mai mare de 5 ani pe același post. În urma acestei evaluări nu mai puțin de 681 de posturi au fost eliberate, cu precădere datorită unui management defectuos. Nu putem să nu salutăm respectarea de către minister a întregului parcurs pentru aderare. Se poate afirma cu certitudine că din cele 265 de măsuri incluse pe segmentul afacerilor interne și cele 58 de măsuri din segmentul administrației publice, au fost realizate integral, și chiar mai mult decât atât, au fost realizate în avans o serie de alte măsuri.

Pași importanți au fost făcuți și pentru serviciile de eliberare a pașapoartelor, permiselor auto și înmatriculărilor auto, timpul pentru eliberarea acestora devenind mai scurt, iar aceste servicii și-au ridicat nivelul de operativitate. Sunt lucruri făcute în interesul cetățenilor și nu putem să nu le remarcăm. Alte rezultate, nu lipsite de importanță, au fost obținute și în ce privește marea criminalitate. Nu mai puțin de 4 700 de dosare penale au fost soluționate în perioada anului anterior. În ce privește crima organizată, și aici s-a muncit la modul serios. Au fost constatate peste 5 500 de infracțiuni, 3 758 de persoane au fost invinuite și 470 arestate preventiv, ceea ce reprezintă un procent cu 29% mai mare decât cel al anului premergător.

Trebuie remarcați însă și pașii făcuți de Poliția de Frontieră, care anul trecut a suplimentat cu 3 100 numărul locurilor la concursurile de admitere în instituțiile de învățământ și a angajat personal suplimentar.

Reforma Poliției Române trebuie însă să continue, toți cetățenii își doresc un număr cât mai mic de polițiști care să stea în birouri și unul cât mai mare pe stradă, în mijlocul cetățenilor și cât mai aproape de aceștia. Această reformă însă trebuie să continue și cu acțiuni asupra legislației. Cea actuală impune unele modificări și completări cu acte normative, multe dintre cele existente nemaifiind de actualitate sau chiar depășite.

Raportul comprehensiv de monitorizare a României pe anul 2005 apreciază în mod pozitiv evoluțiile înregistrate la nivelul Poliției Române, concluziile fiind similare cu cele prezentate în Raportul de progrese și Addendum-ul la acesta: "România îndeplinește, în general, angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare și se așteaptă să fie capabilă să implementeze până la aderare acquis-ul în domeniu."

Nu poate decât să ne bucure aceste aprecieri, dorim ca ele să nu se oprească aici, să continue, iar pentru că suntem la ceas aniversar, dorim Poliției Române să aibă parte de cât mai puține probleme, cât mai puțini infractori, felicităm ministerul și conducerea acestuia pentru toate reușitele și dorim tuturor polițiștilor români putere de discernământ și sănătate pentru a-și îndeplini cât se poate de bine responsabilitățile.

"La mulți ani, Poliției Române!"

Vă mulțumesc frumos!

  Tudor Mohora - intervenție cu tema Câteva argumente pentru susținerea moțiunii depuse de PSD, Simptomele unei economii îmbolnăvite;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi are tema "Câteva argumente pentru susținerea moțiunii depuse de P.S.D., "Simptomele unei economii îmbolnăvite"

Fără îndoială, după un an de guvernare a Alianței D.A., un mare eșec s-a concretizat în scăderea creșterii economice de la 8,3% în 2004 la 4,1% în 2005.

Consecințele acestui eșec se reflectă atât în menținerea unui nivel redus al puterii de cumpărare a salariilor și pensiilor, precum și în general a veniturilor bănești ale populației, cât și în stagnarea gradului de ocupare a populației active.

Cu un câștig salarial mediu net pe economie în ianuarie 2006 de 228 euro, un salariu minim brut pe țară de 91 euro și o pensie medie de asigurări sociale de stat de numai 83 euro, populația României se poziționează cu claritate în coada țărilor membre ale Uniunii Europene în privința nivelului de trai.

Câștigul salarial mediu pe economie în România este mai mic decât salariul minim din Ungaria ( 232 euro în ianuarie 2005 ).

Cu astfel de "realizări" ale politicilor economice și sociale ale Alianței D.A., au fost create premisele pentru accelerarea polarizării societății românești, cu toate consecințele legate de deteriorarea, în continuare, a nivelului de trai al celor mulți.

Stagnarea gradului de ocupare s-a reflectat prin menținerea numărului total de salariați pe economie în cursul anului 2005 la cca 4,5 milioane, deși Programul de guvernare al Alianței D.A. prevedea realizarea unui număr total de salariați de 4,75 milioane. Menținerea acestui fenomen creează mari greutăți în găsirea unui loc de muncă, îndeosebi pentru tineri, cu consecințele negative legate de nivelul de trai.

Înlăturarea acestor fenomene negative, datorate proastei gospodăriri a resurselor materiale și umane ale economiei noastre de către actuala guvernare a Alianței D.A., nu poate fi concepută fără măsuri hotărâte pentru accelerarea creșterii economice, cu imprimarea unei rate mai ridicate față de cele realizate de țările membre ale U.E., în scopul reducerii sau eliminării, pe această cale, a decalajelor economice și de nivel de trai existente față de țările comunității europene. Altfel, decalajele economice nu se vor înlătura ci, dimpotrivă, ele se vor adânci în continuare.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anul 2004 România avea o pondere de 4,5% din totalul populației țărilor membre și candidate la U.E., însă numai de 0,5% din totalul venitului național brut, realizat de aceste țări. Toate țările membre ale U.E. au realizat rate ale creșterii economice în perioada 2003-2004 între 1,1% (Portugalia) și 2,6% (Belgia și Spania), 3,8% (Grecia), 4,6% (Ungaria), 5,4% (Polonia), 5,5% (Rep.Slovacă) sau 6,1% (Bulgaria), nivelul venitului național pe locuitor, cu excepția Bulgariei, fiind de 2-4 ori mai ridicat față de România, calculat în parități ale puterii de cumpărare.

Ținând seama de rata creșterii economice realizată de celelalte țări membre ale U.E., eliminarea decalajelor economice față de România ar necesita 50-100 ani în cazul realizării unei rate medii anuale a creșterii economice de 5% și chiar 170 de ani în cazul Ungariei care a realizat o rată de 4,6% sau niciodată în cazul Republicii Slovace și Poloniei, care au realizat rate de creștere economică superioare (5,5%, respectiv 5,4%).

A aștepta 2-3 generații pentru eliminarea decalajelor economice existente, inclusiv a celor privind nivelul de trai, nu pare nici rezonabilă și nici suportabilă. De aceea, este necesară conjugarea eforturilor tuturor factorilor din țara noastră pentru realizarea unei creșteri economice medii anuale de 8%, mai ridicată chiar și față de 6-7% preconizată în moțiunea PSD. Chiar și în aceste condiții, eliminarea decalajelor existente necesită 20-30 de ani.

Realizarea unei astfel de creșteri economice presupune :

Stimularea dezvoltării producției industriale la un nivel tehnologic, calitativ și de prețuri competitive, în scopul reducerii pe această cale a importurilor de produse alimentare și nealimentare care au invadat piața românească, producând importante deficite ale balanței comerciale și ale contului curent al balanței de plăți.

Amplificarea maximă a volumului de investiții prin folosirea integrală a alocațiilor financiare oferite de Uniunea Europene, precum și prin eforturi sporite pentru atragerea capitalului autohton și străin.

Trecerea accelerată la realizarea uriașelor lucrări de infrastructură, în scopul recuperării pierderii inutile de peste 1,5 ani, datorită unor decizii eronate de suspendare a lucrărilor contractate la principalele autostrăzi.

Valorificarea cu mai multă celeritate al uriașului potențial al agriculturii noastre și satisfacerea pe această cale a cerințelor, în creștere, ale pieței interne și a celei externe.

Prin punerea în aplicare a unor astfel de măsuri se va crea posibilitatea apariției unor noi locuri de muncă ( 100- 200 mii pe an ) și pentru o mai bună ocupare a forței de muncă active. Crearea de noi locuri de muncă și asigurarea unor condiții stabile de muncă reprezintă, totodată, cea mai bună protecție socială.

În măsura în care actualii guvernanți nu se consideră capabili să răspundă și să soluționeze astfel de probleme fundamentale ale politicii economice și sociale, este cazul să lase altor forțe mai credibile să asigure un viitor mai bun pentru toți românii prin solidarizarea acestora pentru o creștere economică sănătoasă și nu prin polarizarea din ce în ce mai mare a societății.

  Petru Călian - declarație politică: Odorheiul Secuiesc - un carnaval cu măști grotești;

Domnul Petru Călian:

Declarație politică: "Odorheiul Secuiesc - un carnaval cu măști grotești"

Săptămâna trecută s-a desfășurat un adevărat carnaval politic. Mă refer la manifestația de la Odorheiul Secuiesc din data de 15 martie, prilejuită de sărbătorirea zilei naționale a Ungariei.

De ce carnaval? Pentru că am asistat la o paradă a măștilor extremist naționaliste, cu tente șovine pe alocuri și garnisite cu incitări care numai datorită bunului simț al participanților la manifestare nu au degenerat într-un al doilea Târgu Mureș 1990. Actorii principali ai desfășurării mascate au fost, și de această dată, Laszlo Tokes, Marko Bela, Consiliul Național al Secuilor. Marko Bela însă s-a remarcat de departe și ar fi câștigat cu siguranță un premiu pentru cea mai incendiară mască. UDMR, o uniune ce se declară democratică, inovatoare și europeană și-a pus masca feudală a autonomiei pentru Ținutul Secuiesc, mască cu accente grotești tocmai prin falsitatea tonului și argumentelor folosite. De subliniat și rapiditatea cu care măștile au fost schimbate: ba secui pur sânge, ba maghiar aflat de secole în Transilvania, Marko Bela s-a aflat când de-o parte, când de cealaltă a baricadei a două popoare net distincte - secuii și maghiarii - pe scena unei istorii devenită marionetă în mâna unui păpușar maestru.

Dincolo de ridicolul acestei situații, ridicol punctat pe alocuri chiar de participanții la manifestare, care fie nu știau ce presupunea autonomia invocată de lideri, fie nu erau de acord cu deschiderea acestei cutii a Pandorei, Marko Bela a făcut niște declarații extrem de grave. Conform opiniei sale ce denotă o mentalitate care nu a depășit feudalismul statelor fărâmițate în numele unor orgolii de grofi mărunți, funcționarii din așa numitele județe secuiești ar trebui să învețe obligatoriu limba maghiară, pentru că mănâncă "pâinea noastră, a secuilor".

Afirmațiile sale sunt cu atât mai grave cu cât Marko Bela este vicepremier al României și nicidecum vicepremier al Ținutului Secuiesc. La învestire, a jurat cu mâna pe Constituția României și nu pe Declarația de Autonomie a Ținutului Secuiesc. A jurat să apere interesele României și ale tuturor cetățenilor ei și nu pe cele ale vreunei minorități naționale, fie aceasta maghiară, secuiască sau de altă etnie.

Dacă acțiunile și declarațiile domnului Marko Bela contrazic flagrant jurământul pe care l-a depus, câtă credibilitate mai poate avea el în fața electoratului său? Pe de altă parte, dacă interesul său este atât de puternic pentru minoritatea secuiască, de ce nu a candidat din partea unei formațiuni politice a acestei minorități?

Ca o replică la aceste declarații pe care noi le catalogăm șovine, iraționale și fără un fundament de drept, duminică am organizat împreună cu filiale PC din Transilvania o adunare la Alba-Iulia. Scopul declarat a fost repunerea într-o ordine normală a valorilor pe care cetățenii acestei țări ar trebui să le aibă. Rezoluția semnată cu această ocazie este o concluzie la toate discursurile care au avut loc cu acest prilej.

Limba română este un garant al libertății și egalității tuturor cetățenilor români, un mijloc de difuzare a gândirii, culturii și valorilor tradiționale, un drept și o obligație în același timp pentru toți locuitorii acestui pământ. Dincolo de limba română, orice altă limbă este considerată limbă străină în România, și oricărei persoane îi este recunoscut dreptul de a învăța limbi străine. Dar nu și obligația de a învăța în România limba maghiară.

Vă multumesc.

  Petru Movilă - atenționare în privința situației cu care se confruntă Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi;

Domnul Petru Movilă:

În calitatea mea de parlamentar de Iași vreau să atrag atenția asupra situației cu care se confruntă Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi".

În ultimii doi ani, peste 40 de cadre de valoare de la Universitatea Tehnica "Gheorghe Asachi" din Iasi au părăsit țara. Alte zeci de dascăli au renunțat la catedră în favoarea unor posturi mult mai bine remunerate din zona firmelor private.

Motivele acestui exod sunt salariile extrem de mici de la Universitate, mai ales pentru tinerii universitari, precum și absența unor perspective profesionale.

De 16 ani, nu s-a făcut nimic în această privință. În spatele autonomiei universitare s-au ascuns atît neputința guvernanților de a întinde o mînă de ajutor specialiștilor de la Universitățile tehnice, cît și impostura unor dascăli care, în locurile lăsate libere de tinerii valoroși, și-au adus odrasle incompetente și agramate.

La Universitatea tehnică ieșeană funcționează și un centru de inventică - cel mai puternic din țară. Este încă o carte de vizită ce dovedește calitatea învățămîntului ieșean. Totuși, această școală inventată de marele dascăl Gheorghe Asachi are încă nevoie de un minim ajutor din partea statului.

Sperăm că există soluții pentru ieșirea din criză a învățămîntului tehnic ieșean și românesc.

Vă mulțumesc,

  Rareș Șerban Mănescu - propuneri privind organizarea alegerilor pentru Parlamentul European;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Potrivit prevederilor art. 24 alin (2) din Tratatul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană, România s-a obligat să organizeze alegeri pentru Parlamentul European înainte de 31 decembrie 2007.

Astfel, Partidul Național Liberal a finalizat propunerea legislativă privind alegerile pentru Parlamentul European, aceasta urmând să fie discutată la nivelul Alianței D.A., pentru ca, până la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare, proiectul să fie adoptat de Legislativ.

PNL propune ca alegerea celor 35 de euro-parlamentari să fie prin vot pe liste la nivel național, cu repartizarea proporțională a mandatelor, iar pragul electoral să fie de 5 %. De asemenea, proiectul PNL prevede înființarea unei singure circumscripții electorale la nivel național.

PNL consideră că este foarte importantă asigurarea transparenței și a corectitudinii procesului electoral.

În plus, este necesar ca românii din diasporă să aibă un acces facil și neîngrădit la votul pentru Parlamentul European. Astfel vor fi luate măsuri speciale pentru populația românească din state precum Spania, Italia și Israel, astfel încât acești cetățeni să aibă acces la vot.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică cu titlul Cum se compromite o instituție de dragul propriei persoane;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Cum se compromite o instituție de dragul propriei persoane"

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceste zile, agitate din punct de vedere politic, Parlamentul României are, în afara atribuțiilor sale clar stabilite, o sarcină ce trebuie tratată cu mare seriozitate: aceea de refacere a propriei imagini.

În România, modul în care în ultimii 16 ani unii au înțeles să facă politică, a dat șansa unor așa-ziși oameni politici să urce foarte repede în funcții foarte importante în stat. Cum orice urcare rapidă este datorată unor practici mai mult sau mai puțin "ortodoxe", este absolut previzibil că, pentru aceștia, la fel de rapidă va fi și coborârea. Această teorie ne-a fost demonstrată, dacă mai era cazul, chiar în cursul zilelor trecute. Cu toții am asistat la întreg circul pe care domnul Adrian Năstase a ținut cu dinții să ni-l susțină, încercând prin orice mijloace să se sustragă din fața unor acțiuni juridice de la care nici un cetățean, indiferent cine ar fi acesta, nu are dreptul.

Orice cetățean al acestei țări știe că "nimeni nu e mai presus de lege" și mai știe un lucru: nimeni nu are dreptul la tratamente preferențiale, indiferent pe ce poziție s-ar afla sau ce funcție ocupă în stat. Sunt două lucruri pe care juristul Adrian Năstase le cunoaște, dar pe care niciodată nu s-a obosit să le ia în considerare. N-a făcut acest lucru pentru că atât domnia sa, cât și mulți alții asemeni lui, au înțeles să facă politică în România altfel decât după canoanele democrației.

Pentru el și pentru cei pe care a reușit să și-i strângă în juru-i, democrația n-a fost altceva decât o posibilitate de a perpetua oligarhia, un mod de a-i conduce pe ceilalți doar pentru scopuri personale și o posibilitate de a subjuga toate puterile statului în propriile mâini.

Dacă privim puțin în urmă îl vom regăsi pe Adrian Năstase, imediat după revoluția din Ž89, în unele dintre cele mai importante funcții ale statului: ministru de externe, prim-ministru, președinte al partidului care din nefericire s-a aflat la guvernare atâția ani, iar apoi președinte al Camerei Deputaților. Ne-a ferit Dumnezeu să-l vedem în cea mai înaltă funcție, aceea de președinte al țării.

În toți acești ani a fost unul dintre cele mai înalte capete din viața politică românească, dar pe cât de rapidă i-a fost urcarea, tot așa a fost și prăbușirea. Cu toate acestea a încercat până în ultimul moment să pună piedici justiției care, din toamna anului 2004, începuse în sfârșit să-și facă datoria. A avut pretenția, datorită funcției pe care o ocupa, să creadă că are dreptul la tratamente preferențiale, uitând de faptul că, în fața legii, cu toții suntem egali.

Deși asupra sa planau acuzații deosebit de grave, până în ultimul moment pune pe primul loc interesul propriu, nicidecum al partidului la șefia căruia se număra, și, ceea ce este mai grav, cu atât mai puțin al Camerei Deputaților pe care, din păcate, o conducea. A ținut cu dinții de scaunul de președinte al uneia dintre camerele Parlamentului, reușind să aducă acestei instituții o umbră de îndoială, o palmă de noroi în fața Uniunii Europene sub lupa căreia ne aflăm. Ce credibilitate ar mai fi putut avea Parlamentul când la cârma uneia dintre camere se află un om corupt, un om care a reușit să se înconjoare de alți oameni corupți, care n-ar trebui să se afle aici sau în orice altă instituție? Sunt, iată, câteva aspecte care nu ne fac deloc să fim mândri și care atunci când ni se vor pune în față de către reprezentanți ai unor democrații autentice și cu tradiție de pe mapamond, ne vor pune din nou în spatele altor țări.

Drumul pe care l-a început justiția română este unul bun, în sfârșit, salutat de toți reprezentanții marilor puteri. Sperăm ca el să continue, să nu fie oprit, să nu se oprească aici pentru că, asemeni domnului Năstase, mai sunt încă mulți "pești", unii mai mari, alții mai mici, care sperăm noi să nu rupă năvodul aruncat în calea lor de către justiție. Nu trebuie însă să pierdem din vedere faptul că toate aceste ilegalități ce s-au săvârșit n-au fost posibile decât cu sprijinul tacit al acelora asemeni domnului Năstase, pe care acesta i-a sprijinit și protejat la sânu-i cald, care au crescut foarte mult, care s-au jucat cu legea cum au vrut dânșii, și-au umplut conturile și și-au crescut averile, reușind să aducă această țară într-o stare deplorabilă. Sperăm ca justiția să continue lupta începută și cu aceștia pentru că redăcinile corupției sunt multe, adânci și, iată, ajunse până în Parlament.

Revin la comportamentul "politicianului" Năstase. Până în prezent a fost considerat un mare om politic. Un politician cu multă experiență, care a reușit să atragă simpatia unui procent mult prea ridicat. A avut zilele trecute ocazia să-și dovedească "înalta clasă politică" pe care a parcurs-o. În orice altă țară, europeană sau nu, se respectă și se pune accent pe democrație și orice umbră de îndoială ar fi apărut pe fața unui politician ce se respectă l-ar fi determinat să renunțe nu numai la funcțiile politice, cât mai mult la cele publice. Nu poți să pui în pericol imaginea unei instituții, indiferent de importanța acesteia, doar pentru a-ți proteja propria persoană și propriile interese. Dacă știi ce înseamnă demnitatea, ți se oferă posibilitatea să demonstrezi că o ai. N-a folosit-o, a pătat nu numai imaginea sa, ci și pe cea a Parlamentului.

Datorăm acest lucru domnului Adrian Năstase, a cărui viață politică a luat sfârșit. Lăsăm pe cei îndreptățiți, timpul și istoria, să-l judece mai departe.

Vă mulțumesc.

  Ioan Țundrea - declarație politică având ca obiect Pledoarie conservatoare pentru părinți;

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice este "Pledoarie conservatoare pentru părinți"

Unul din cele mai mari eșecuri ale sistemului legislativ postdecembrist, este, fără îndoială, aplicarea diferențiată a sistemului de recorelare a pensiilor.

Aproape că îndrazneam să sperăm, alături de marea majoritate a pensionarilor, că injustetea aplicată parinților noștri, care au contribuit aproximativ egal la bugetul de stat, se va incheia dupa anul 2004.

Dar n-a fost să fie, speranțele portocalii s-au năruit pentru pensionari în acelasi mod ca și în urmă cu alți 4 ani. În dezamagirea lor își amintesc doar de înșelatoarele apariții media ale unor politicieni care le plangeau de milă cu lacrimi de crocodil.

Acești pensionari sunt totuși încă parinții noștri și oricăt cinism ar curge prin sângele celor care i-au mințit, noi, conservatorii, ne simțim datori să-i determinăm pe cei care și-au uitat promisiunile să le ceară cel puțin scuze.

Evident că scuzele politicienilor tv, nu le vor umple plasele goale pe care le plimbă între piață și farmacie și nici nu le vor îndepărta spaima pentru ziua de mâine.

Noi, conservatorii, am încercat, cel puțin ca la produsele alimentare, ca prețurile să fie mai accesibile. N-am reușit, pentru că aceiași politicieni tv, acum ajunși eoroparlamentari sau miniștri, și-au schimbat prioritățile și discursul demagogic.

Vă mulțumesc.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Între adevărul istoric și interesul politic;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică " Între adevărul istoric și interesul politic".

Evenimentele politice se încarcă din când în când cu interpretarea unor evenimente istorice. Nu întotdeauna interpretarea politică se face având la bază adevărul istoric. În multe situații, interesul politic de moment se ridică deasupra istoriei, reușind prin ignoranță și interes meschin să se exprime dorința alinierii istorice la obiectivele puternic definite ale zilei.

În timp, sunt cunoscute asemenea abordări și mă așteptam din partea mai tinerilor istorici și politicieni la o altă abordare, una corectă și adevărată. Nu este așa, punerea în dezbatere a autonomiei Ținutului Secuiesc a determinat luări de poziție care nu au nimic de a face cu noua construcție politică pe care o declară unii.

În argumentația celor afirmate vine emisiunea de pe postul Antena 3 "Știrea zilei" din seara de 10 martie 2006, unde invitații doamnei Gabriela Vrânceanu Firea au fost domnii Adrian Severin și Adrian Cioroianu. Tema dezbaterii a fost legată de iminenta proclamare a autonomiei Ținutului Secuiesc. Cu acest prilej, domnul Adrian Cioroianu, istoric al perioadei contemporane, dar "specialist" în toate și în toată istoria României, inclusiv a Transilvaniei, a emis câteva inepții care trebuiesc corectate pentru a nu mai fi perpetuate.

Astfel, domnul Cioroianu a spus că românii trebuie să le mulțumească secuilor pentru ce au făcut aceștia pentru ei (pentru români) de-a lungul istoriei! După știința noastră, în regiunile locuite de secui numărul românilor s-a diminuat dramatic de-a lungul secolelor, pe alocuri doar toponimia și onomastica, precum și cimitirele vechi mai amintesc de faptul că pe acolo au trăit și români. Nu mai vorbim de faptul că românilor nu le-a fost permisă prezența în structurile administrative locale numite secole la rând scaune (despre care voi vorbi mai jos). Să amintim că distinsul savant clujean I.I. Rusu a elaborat o lucrare, publicată postum în 1990, Românii și secuii, în care a demonstrat cu argumente lingvistice, etnografice, demografice, în baza documentelor istorice, că în secuime românii au fost majoritari cândva, dar că au fost treptat asimilați devenind până azi o minoritate. Această lucrare a fost cumpărată masiv în primăvara tulbure a anului 1990, existând tentativa de trecere în anonimat a unei cărți temeinice, științifice, greu de combătut.

Apoi, domnul Cioroianu a mai greșit atunci când a aruncat pe seama Habsburgilor desființarea autonomiei secuilor. Firește, austriecii au dorit o eliminare a unor particularisme administrative locale care îngreunau administrația Transilvaniei, reușind pentru scurt timp (în timpul împăratului Iosif al II-lea, timp de câțiva ani: 1785-1790, sau între 1850-1861) să desființeze scaunele secuiești, săsești. Dar suprimarea autonomiei scaunelor secuiești (nu ținutului, sau "țării" secuiești) a fost făcută de statul maghiar dualist în 1876!

După încheierea cuceririi Transilvaniei de către regatul Ungariei, în partea de sud-est a Transilvaniei au fost așezați în a doua jumătate a secolului al XII-lea și la începutul secoluluial XIII-lea secuii, pentru consolidarea dominației politice într-o țară românească și pentru apărarea granițelor împotriva ultimilor migratori asiatici.

În spiritul tradiției medievale, această populație colonizată a cărei origine etnică este incertă și discutabilă (hunică, pecenegă, maghiară, avară, gepidă, cumanică etc.), a beneficiat de anumite privilegii administrative, fiscale etc. Începând cu secolul al XIV-lea, în documente apar menționate mai multe scaune, acestea fiind formele de organizare administrativ-teritoriale ale secuilor, asemănătoare cu scaunele sașilor. Numărul scaunelor secuiești a variat în timp, după tradiție erau 7 scaune, apoi numărul lor a crescut la 12, pentru ca după 1562 numărul lor să se stabilească la 5: Odorhei, Mureș, Trei Scaune, Arieș, Ciuc. Acest număr de scaune secuiești s-a menținut până în epoca modernă când au fost desființate de către statul maghiar prin legile XXX și XXXIII din 1876.

În fruntea scaunelor erau câte un jude local cu atribuții judecătorești și câte un jude regesc, numit de regalitate, Un rol important în scaunele secuiești avea căpitanul care comanda oștirea scaunului respectiv, dar avea și atribuții administrative și judecătorești, fiind superior în rang celor doi juzi scăunali. Peste toți se afla comitele supreme al secuilor (comes Siculorum), numit de rege, care avea rol politic, militar, administrativ, judecătoresc asupra tuturor scaunelor. De multe ori, cei mai puternici voievozi ai Transilvaniei erau învestiți și recunoscuți de rege și cu calitatea de comiți supremo ai secuilor, ceea ce arată că așa-zisa autonomie secuiască a fost întotdeauna strâns controlată de către puterea centrală maghiară.

Un document din 1222 de la regele Andrei II amintește de Terra Siculorum, însă această sintagmă nu acoperă de-a lungul secolelor și o zonă unitară cu o autonomie totală, corespunzând mai degrabă perioadei de dinaintea organizării scaunelor. De altfel, după 1321, când încep să fie atestate denumirile scaunelor, nu mai apare menționată Terra Siculorum ca o entitate distinctă. Firește, scaunele s-au bucurat până la 1876 de anumite privilegii și prerogative în materie de viață administrativă, economică, fiscală, militară etc.

Statul maghiar din epoca modernă (din rațiuni precum centralizarea excesivă și sporirea eficienței administrației locale) a dorit suprimarea oricăror forme de autonomie locală ale diverselor naționalități în Transilvania, astfel că cele două districte românești ale Năsăudului și Făgărașului, cele nouă scaune săsești și cinci scaune secuiești au dispărut. În conformitate cu legile XXX și XXXIII din 1876, comitatele, districtele și scaunele care alcătuiseră Transilvania erau desființate, locul lor fiind luat de comitate ca singura formă de organizare administrativ-teritorială admisă pe teritoriul Ungariei.

Prin urmare, nu statul român după 1918 a suprimat autonomia secuilor, ci statul maghiar dualist la 1876, pe acesta să-l blameze cei care astăzi doresc reintroducerea unor forme de organizare administrativ-teritorială care aduc aminte de lumea medievală.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Meniul;

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Meniul".

Cea mai succintă definiție a democrației străbate veacurile și este coborâtoare de la înălțimea Acropolei. Ea se prezintă ca o formă de organizare și conducere politică a societății care proclamă principiul exercitării puterii de către popor și în folosul exclusiv al acestuia.

Transpunerea în practică a respectivului principiu se face prin intermediul unor instituții, una dintre acestea fiind, pentru multe state, președinția. Este și cazul României care, în perioada ultimelor două decenii, a cunoscut translația de la președintele-dictator la președintele jucător (pentru ultimul, atenție și la tendințe și la tentații!)

În ultimă sau în primă instanță, președintele este și el om și domnul Traian Băsescu nu face nici un secret din asta, încercând să ne furnizeze imaginea unui cetățean, ajuns conjuctural în funcția respectivă și care ne demonstrează că strămoșii noștri latini aveau dreptate "sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin" ne repetă inductiv domnia sa.

Așa se explică prestația mai mult neprotocolară decât supusă regulilor stricte a modului său de relaționare. Baleiază cu dezinvoltură între recepții oficiale și prezența pe stadioane, între primirea unor scrisori de acreditare și botezuri rurale, între ședințe de analiză și vizite repetate pe văile unor artere hidrografice (vezi Oltul, Buzăul, Siretul etc.).

Aceluiași cadru nemorganitic îi aparțin și modalitățile de relaxare fie în vacanțe, fie la sfârșitul săptămânilor. Așa s-a întâmplat și în ultima ieșire de sâmbătă, 11 martie 2006, petrecută nu la ultracunoscutul Golden Blitz, ci la restaurantul Jariștea. Nu acest lucru ne-a atras atenția, ci lista bucatelor care au satisfăcut organoleptic și cantitativ apetitul său, neverosimil de dezvoltat. Este posibil să fie atins de ceea ce specialiștii numesc bulimie de stres.

Antreurile au cuprins: mezeluri, ruladă de prapur, învârtitură de somon, mușchi de vițelușă (observați pedanteria culinară cuprinsă la extrem), ficat de gâscă, brânză de oaie, cașcaval macedonean, icre, zacuscă, vinete, roșii, castraveți.

A urmat, firesc, felul doi care, după aceste meandrări ale concretului culinar, s-a relevat sub forma unui piept de pui la grătar, însoțit de ardei copți. Ecourile unei copilării în spațiul dobrogean și poate frustrate în multe cazuri, au fost estompate la desert: sarailie, pepene galben și roșu, iar sucul proaspăt de portocale a lubrefiat actul reflex al deglutiției.

Din acest moment încep însă întrebările, multe dintre ele doar retorice. În timpul festinului, domnul președinte s-o fi gândit la sutele de mii de pensionari care și-or fi început ziua cu un ceai neîndulcit și cu o felie de pâine cu margarină, iar unii au sărit peste micul dejun? S-o fi gândit la sutele de mii de elevi care dimineața mănâncă doar cornul și laptele introduse în hrana lor zilnică de hulitul PSD?

Și-or fi imaginat prânzul altor mii de români compus din supa de cartofi și, în cel mai bun caz, de câteva coaste mucegăite rămase de la Crăciunul-eveniment?

S-o fi gândit la cei care-și caută mâncarea prin tomberoanele și europubelele pline de resturi menajere?

Și-o fi amintit de muncitorii de la Mărăcineni care astă vară nici apă nu aveau, în timp ce domnia sa îi zorea părintește să lucreze neîncetat?

Dacă a făcut-o, chiar și fără a-și strivi între gene o lacrimă prezidențială, e bine.

Dar dacă n-a făcut-o iarăși e bine, pentru domnia sa, pentru anturaj, pentru grupurile de interese.

Poporul se află în postul Paștelui și își leagă speranța de clorofila ce va izbucni în frunzele de urzici, grâușor, ștevie.

Din celebrul spectru ROGVAIV, președintele și ai săi au optat pentru alte culori.

Să le fie de bine!

  Ioan Oltean - intervenție cu tema «Moțiunea Simptomele unei economii îmbolnăvite, un demers inutil al unei opoziții disperate»;

Domnul Ioan Oltean:

«Moțiunea "Simptomele unei economii îmbolnăvite", un demers inutil al unei opoziții disperate»

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Încă de săptămâna trecută, PSD a amenințat cu depunerea unei moțiuni simple, neinspirat intitulată "Simptomele unei economii îmbolnăvite", text redactat în grabă, într-un limbaj din alți ani și în spiritul acelor timpuri.

Nu trebuie să ne mire faptul că exact în aceste momente s-a petrecut acest lucru. Este doar o încercare disperată a celor de la PSD de a ne distrage atenția atât nouă, cât și opiniei publice de la problemele grave care există în acest partid.

Orice critică adresată Guvernului care are pretenția de a se ridica la rang de moțiune parlamentară, trebuie să se bazeze, în primul rând, pe moralitate, iar aceasta trebuie să decurgă din consecvența principiilor și a atitudinilor. Dar pentru PSD, acestea sunt doar vorbe goale.

Semnatarii moțiunii acuză lipsuri în activitatea, dar și în concepția Guvernului privind starea economiei românești. Ei arată cu degetul situația dezastruoasă a României, uitând că dumnealor au fost cei care, în încercarea de a arăta performanțele unei creșteri economice inexistente în timpul guvernării PSD, aplicau așa-numitele rectificări statistice.

Sigur, în planul real al indicatorilor economici, aceste aspecte au o importanță deosebită, dar modul de abordare al celor care se pretind acum a fi critici pertinenți este superficial și nu se bazează pe o analiză documentată și aprofundată. Cu siguranță că doar contraperformanțele economice ale guvernării celor care semnează această moțiune i-au putut determina pe aceștia să realizeze acest demers.

După ce timp îndelungat, printr-o sistematică politică păguboasă, PSD a dus economia românească în pragul dezastrului, foștii guvernanți vin acum și, prin această moțiune, fără nici o jenă, reclamă că economia țării este îmbolnăvită.

Se pune acum întrebarea firească, de ce au descoperit abia acum, cei de la PSD, acest așa-zis adevăr? După tot ce au întreprins în acești ultimi ani, nu dumnealor sunt în măsură să ne dea astfel de lecții! Miniștrii cabinetului Tăriceanu știu ce au de făcut, au sarcini precise și găsesc soluțiile cele mai bune.

Această moțiune este simplă, dar este și prea simplistă și superficială ca să-și producă efecte în plan economic. Este demagogică și, de aceea, nu va avea efecte nici în plan politic și parlamentar.

Noi avem ferma convingere că, dacă nu toți, cel puțin o parte din semnatarii acestei moțiuni, va aprecia reușita acestei guvernări, fie și pentru simplul motiv că există un risc real ca la următoarele alegeri aceștia să nu mai acceadă în Parlament.

  Constantin Tămagă - referire la criza medicamentelor fără rețetă.

Domnul Constantin Tămagă:

Pachetul de legi privind reforma sănătății, intrat în vigoare prin asumarea răspunderii de către Guvernul Tăriceanu și după respingerea moțiunii de cenzură depusă de opoziție în Parlament, a și început să-și arate roadele nefaste. Deși domnul Nicolăescu, ministrul liberal de resort, ne asigură că proiectul domniei sale urmărește realizarea unui sistem de sănătate modern, pus permanent în slujba cetățeanului, iată-ne azi în fața unei noi crize - cea a medicamentelor fără rețetă.

De câteva săptămâni, cea mai mare parte a medicamentelor, inclusiv unele pe care bolnavii le folosesc în mod curent, din propria lor experiență, nu se mai pot procura fără rețetă. Parcă n-ar fi fost de ajuns lipsa unor produse farmaceutice de import, parcă nu era suficientă odiseea medicamentelor compensate, ne mai lipsea strategia rețetelor pentru banalele fiole de algocalmin sau comprimatele de penicilină. În condițiile în care societatea românească este atât de bolnavă la propriu, nu doar la figurat, medicul de familie este extrem de solicitat. Ne întrebăm noi, și nu domnul ministru, ce va fi de aici înainte la ușa unui astfel de cabinet medical? Practic, medicul de familie va trebui să lase deoparte stetoscopul și să stea doar cu pixul și ștampila în mână.

Înțelegem bine gestul farmacistului de a solicita rețete, în cazul unor medicamente de înaltă tehnologie, cum ar fi cele derivate din sânge uman sau plasmă umană, substanțele imunologice sau produsele radiofarmaceutice. Înțelegem, de asemenea, etica și profesionalismul farmacistului de a nu elibera fără rețetă substanțe care nu se pot obține decât în baza prescripțiilor medicale speciale sau restrictive, dar nu pricepem de ce o asemenea rezervă față de produsele care de acum au intrat în uzul tradițional al nostru. Temerile enunțate de Ministerul Sănătății, în fața abuzului de medicamente, a creării de stocuri, la prețurile la care se vând produsele farmaceutice, sunt neîntemeiate. După cum neîntemeiată se dovedește neliniștea care-i încearcă pe unii farmaciști, invocând posibilitatea ca bolnavul să-și curme viața cu ajutorul unor medicamente obținute fără rețetă. La urma urmei, cine vrea să recurgă la un asemenea gest necugetat poate să-și cumpere medicamente pe bază de rețetă, dar să le consume cu ghiotura, împotriva indicațiilor din prospect, de pe ambalajul primar ori secundar sau a indicațiilor pe care le primește, de regulă, de la farmacist. Riscul este al bolnavului, și nu al farmacistului.

Credem că, pe cât de neîntemeiată este exigența farmacistului de a nu elibera medicamente care au neapărată nevoie de prescripție medicală, pe atât de înțelegătoare trebuie să fie atitudinea acestuia față de bolnavul nevoit să piardă, pentru orice medicament, câteva ore, alergând după rețetă.

Să ne gândim că dacă pentru un sfert din cele 1200 de medicamente care se pot obține fără recomandare medicală ni s-ar cere totuși rețete, n-am mai putea vorbi despre o îmbunătățire a ocrotirii sănătății, ci despre un haos în acest domeniu vital.

Noi credem că, așa cum a jurat la absolvirea facultății, farmacistul se va dovedi, în întreaga sa activitate, răbdător și înțelegător față de cel care, datorită bolii, nu-i acordă respectul cuvenit. Medicul, ca și farmacistul, trebuie să-i trateze pe bolnavi cu rațiune, dar și cu căldură sufletească, și nu cu indiferența și răceala funcționarului care nu vede în fața ochilor viața decât prin prisma cifrelor reci.

   

(pauză între orele 10,00 -10,05.)

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 14 octombrie 2019, 23:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro