Valentin Adrian Iliescu
Valentin Adrian Iliescu
Ședința Camerei Deputaților din 28 martie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.43/07-04-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 28-03-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 28 martie 2006

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.52 Valentin Adrian Iliescu - intervenție cu titlul "Vinovații fără vină cer să se facă lumină - dreptate și adevăr pentru salariații de la S.C. ARO câmpulung";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

"Vinovații fără vină cer să se facă lumină - dreptate și adevăr pentru salariații de la S.C. ARO Câmpulung"

Una dintre ideile care a impus alianța D.A. PNL-PD la alegerile din noiembrie 2004 a fost ideea de dreptate și adevăr pentru cetățenii României, idee extrem de necesară pe fondul jafului, hoției și corupției care definea România la acea dată.

Suntem la mai mult de 14 luni de la preluarea puterii de către reprezentanții Alianței D.A. PNL-PD și încă există multe cazuri grave de corupție care nu au fost soluționate și care își așteaptă rezolvarea. Unul dintre ele, care a produs o adevărată dramă socială este privatizarea S.C. ARO S.A. Câmpulung.

În anul 2003, după ce mai mulți ani la rând mafia PSD locală a căpușat sistematic această societate, s-a trecut la atacul final: vânzarea pe mai nimic a cunoscutei societăți argeșene. Autori morali ai acestei afaceri păguboase pentru statul român sunt: Nicolae Văcăroiu, senator PSD de Argeș și președinte al Senatului, Constantin Nicolescu, senator PSD de Argeș și vicepreședinte al Senatului, Adrian Năstase, senator PSD și prim ministru al României, Ovidiu Mușetescu, deputat PSD și președintele APAPS, Dan Ioan Popescu, deputat PSD și ministrul industriei și resurselor, Mihai Tănăsescu, deputat PSD și ministrul finanțelor publice.

Cine era beneficiarul acestei uriașe escrocherii: firma Cross Lander USA Inc., care provine dintr-o firmă de apartament, Lacaro Auto Distributors Inc., cu un singur angajat. Firma are cel mai ridicat grad de risc posibil în SUA din moment ce cel mai mare credit pe care a fost în stare să-l obțină vreodată de la o bancă din America a fost de 5.000 de dolari, o sumă pe care în România o poți obține lejer printr-un credit doar cu buletinul.

Direcția de Corporații Florida susține că firma Cross Lander USA Inc. a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2003, cu doar o săptămână înainte de semnarea contractului de privatizare a ARO S.A. cu APAPS, firma mamă - Lacaro Auto Distributors Inc. încadrându-se în grupa 5 de risc în SUA, adică cea mai mare.

În ciuda faptului că încă de la început, sindicatul de la ARO și-a manifestat suspiciunea față de capacitatea și potențialul financiar ale așa-zisului investitor american, John Perez, și ale firmei sale, Cross Lander USA Inc., salariații APAPS, sub presiunea politică a liderilor PSD care au nășit această megaescrocherie, nici măcar nu au verificat bonitatea firmei.

Dar iată cum văd angajații societății ce s-a întâmplat la ARO.

Sindicaliștii de la ARO afirmă că există dubii în privința modalității de privatizare. Totul a fost făcut în mare grabă pentru a se primi o singură ofertă, declară liderul de sindicat, domnul Apostu. El spune că dosarul de privatizare nu trebuia acceptat deoarece lipsea proba bonității investitorului. Prețul tranzacției este năucitor: 150.000 de dolari pentru un patrimoniu de circa 20 de milioane de dolari. Aceasta în condițiile în care sunt șterse societății, în vederea privatizării, datorii de peste 1.500 miliarde lei vechi, adică 50 milioane de dolari.

Contractul de privatizare întocmit ca pentru prieteni și, evident, în defavoarea statului român, nu prevede decât o singură clauză de reziliere și aceasta se referă la neplata sumei de 150.000 de dolari. Un rol important în favorizarea Cross Lander USA Inc. l-a jucat doamna Cerasela Barbone, salariat al APAPS, membră a comisiei de negociere a contractului care, la două săptămâni după parafarea actelor, a devenit membră a Consiliului de Administrație al ARO, numită de noul proprietar.

În ciuda angajamentelor de a efectua investiții, de a moderniza producția fabricii și de a promova produsele acesteia, inclusiv în SUA, investitorul Perez a trecut la vânzarea activelor societății și la dezmembrarea ei și la vânzarea ca fier vechi. Fabrica de matrițe, vândută cu 2,7 milioane de dolari, fără evaluare și fără licitație, în condițiile în care aceasta valora 6-7 milioane de dolari, o hală vândută cu 200.000 de euro, în condițiile în care aceasta valora 1-2 milioane de euro, peste 3.000 de tone de fier vechi la prețul de 1.500 lei/kg., un preț de trei ori mai mic decât prețul de piață. Au fost vândute o mulțime de utilaje la prețuri infime, evident toate ascunzând marile matrapazlâcuri ale investitorului Perez, ales de capii PSD pentru privatizarea acestei societăți.

Cum s-a realizat, în fapt, această megaescrocherie (suveica ARO - Perez - PSD) susținută de importante personalități ale fostei puteri?

Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 45/26.09.2003, firma Cross Lander USA Inc. a lui Perez a cumpărat inițial 68,7% din acțiunile ARO la prețul de 133.000 de dolari (prețul echivalent a 8 autoturisme marca ARO). Contractul de privatizare a fost, în mod intenționat, făcut cu rea credință de partea română permițându-i lui John Perez să mai cumpere, în martie 2005, când procurorii noștri îl suspectau de înșelăciune, alte 14,47% din acțiuni la prețul de 46.283 de dolari.

Perez și firma sa au ajuns practic stăpâni la ARO pentru colosala sumă de 180.000 de dolari. Această tranzacție acoperea o și mai mare fraudă guvernamentală. Având de recuperat de la ARO suma de 45,307 miliarde lei vechi pentru facturile neachitate, în 2004, Electrica SA a primit directive de la fostul ministru al industriei și resurselor, Dan Ioan Popescu să convertească această datorie în acțiuni la ARO. Electrica SA s-a trezit peste noapte posesoarea unui pachet de acțiuni de 14,16% la ARO. Aceeași dispoziție a primit-o și Distrigaz Sud S.A., care a convertit o datorie de 10,5 miliarde lei vechi în acțiuni ARO.

Un calcul matematic arată clar, fără dubii, hoția decidenților PSD în detrimentul statului român: pentru 68% din acțiunile ARO Perez a plătit 4,5 miliarde lei, pentru 14% din acțiunile ARO Electrica SA a plătit 45 miliarde lei. Escrocheria nu s-a oprit aici, acțiunile ARO deținute de Electrica SA și Distrigaz Sud SA, cumpărate cu aproximativ 55 miliarde lei, au fost preluate de APAPS și vândute lui John Perez în martie 2005 cu 46.283 dolari, adică 1,5 miliarde lei vechi.

De menționat că anterior Perez mai primise un cadou important de la statul român de 1.566 miliarde lei vechi, datorii la stat, șterse de ministrul Mihai Tănăsescu prin Decizia nr. 408/2004, pe ultima sută de metri ai guvernării Adrian Năstase.

Toate aceste favoruri făcute lui John Perez reprezintă, în opinia mea, cea mai elocventă dovadă de corupție la cel mai înalt nivel, cu grave consecințe împotriva intereselor statului român și cu consecințe dezastruoase în plan social pentru salariații acestei societăți.

Se impun câteva întrebări:

  1. Cine se face vinovat de această situație?
  2. Ce măsuri s-au luat împotriva celor vinovați?
  3. Ce se poate face pentru cei aproximativ 1200 de angajați de la ARO Câmpulung, lăsați de izbeliște de investitorul american, care în absența unei conduceri legitime (nu mai există director și nici consiliu de administrație de câteva luni), nu și-au mai încasat salariile din luna octombrie 2004.

Sunt întrebări la care Guvernul României și instituțiile abilitate ale statului trebuie să răspundă de urgență.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 20 august 2019, 12:59
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro