Plen
Ședința Senatului din 3 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.47/13-04-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
01-03-2021 (comună)
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 03-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 3 aprilie 2006

2. Declarații politice formulate de senatori:

Mircea Mereuță - sondajul INSOMAR - maxima prudență și respingerea riscului la români;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Onaca pentru declarația domniei-sale și îl invit la microfon pe domnul senator Mihai Mereuță, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Mereuță:

Mircea Mereuță, domnule președinte, îmi dați un miel!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

De aceea mi-ați spus de miel? Domnul senator Mircea Mereuță, mielul îl dau de Paști!

 
 

Domnul Mircea Mereuță:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Noi, politicienii, în disputele pe care le avem la nivelul parlamentar, uităm adesea de repercusiunile acțiunilor noastre asupra psihologiei colective românești. Astfel, rezultatele unui recent sondaj INSOMAR scot în evidență că nostalgia stabilității, a protecției etapice și a ordinii sociale sunt dominantele comportamentale ale celor mai mulți dintre intervievați. Ținând cont că de 15 ani încoace trăim într-o economie de piață, ce-i drept nu la nivelul celui din Uniunea Europeană, dar care este apropiată de Uniune prin piața liberă de produse și servicii, în România există, încă, frica excesivă de risc financiar și nostalgia spre trecutul de stabilitate comunistă, caracterizat prin bani puțini și impunerea unui trai modest. Aflați în situația de a opta între diferite moduri de gestionare a situațiilor de incertitudine în privința propriilor acțiuni, românii, în marea lor majoritate, au conduite bazate pe maximă prudență și pe respingerea riscului, fie că vorbim de aspectul economic, social sau politic al acestuia. Potrivit sondajului amintit, 75% dintre români preferă o viață modestă, într-o lume stabilă, chiar și cu o condiție economică joasă, comparativ cu 25% dintre ei, în marea lor majoritate tineri, care sunt deschiși spre șansă, oportunitate de a-și deschide afaceri sau a investi în bursă sau fonduri financiare. Dacă la mijlocul anilor 1990, optimismul și speranța de a începe o afacere pe cont propriu reprezenta o alternativă pentru mulți dintre cetățenii acestei țări, corupția în rândul politicienilor, birocrația administrației locale și centrale au redus simțitor numărul celor care speră că pot reconstrui economic această țară, muncind aici și nu peste hotare. Frica față de ziua de mâine, faptul de a vedea zilnic cum lupta pentru rămânerea în fruntea puterii a urmașilor securității comuniste depășește orice scrupul, cum reformele structurale sunt boicotate de jocuri din culisele politicii românești, toate acestea au tăiat elanul multor tineri și persoane, cu spirit antreprenorial, că au trăit cu speranța că vor fi realizate până la urmă și în România acele programe politico-economice, în urma cărora să rezulte o stare de bunăstare națională. Stimați colegi, vreau să vă atrag atenția că acest sondaj, la fel ca altele anterioare, care se ocupă de viața socială a românilor, prezintă o realitate cruntă și deloc încurajatoare. Din ce în ce mai mulți dintre concetățenii noștri devin pesimiști la schimbările actuale și cedează neputincioși în fața vicisitudinilor vieții care, de la zi la zi, de la oră la oră, devin mai complexe. Panica și frica privind nivelul de trai înlocuiesc, din cauza lipsei de implicare a factorilor politici în problemele concrete ale cetățeanului, optimismul și asumarea riscului în materializarea unor oportunități financiare, creionând în mentalul societății românești deznădejdea! Această declarație politică este un semnal de alarmă asupra căruia s-ar cuveni să reflectăm cu toții! Vă mulțumesc.

 
Angel Tîlvăr - violența îngrijorătoare din unitățile de învățământ;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Mircea Mereuță pentru declarația politică prezentată și-l invit la microfon, din partea Grupului parlamentar PSD, pe domnul senator Angel Tîlvăr. Se pregătește domnul senator Mihai Ungheanu, din partea Grupului parlamentar PRM.

 

Domnul Angel Tîlvăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte!

Stimați colegi,

În România, nivelul fenomenului de violență în unitățile de învățământ preuniversitar a devenit îngrijorător. Concluziile unui studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației "Violența în școli" au arătat că violența este mai mare în unitățile de învățământ postgimnazial - 80%, și mai reduse în cazul școlilor generale - 73%, mai ales tinerii din mediul urban - 82%, față de tinerii din mediul rural - 71%. Și în mediul urban violența este mai pronunțată în școlile din zonele periferice - aproximativ 82%. Din păcate, în acest moment în care, practic, toată lumea, de la primul ministru până la inspectorii din inspectoratele școlare județene, exprimă diverse opinii despre reforma din educație, despre noile metode de predare sau de susținere a examenelor, sistemul de învățământ din România se confruntă cu probleme care se agravează continuu. Violențele fizice, traficul și consumul de droguri, injuriile, agresiuni asupra profesorilor, care au devenit, practic, ingrediente cotidiene ale jurnalelor de știri. Dincolo, însă, de acest lucru, violența reprezintă o amenințare reală și din ce în ce mai gravă la adresa modului în care se desfășoară procesul de învățământ în școlile României. Iată auspiciile sub care simularea examenului de bacalaureat începe astăzi. În fața acestui fenomen, atitudinea oficialilor din Ministerul Educației și Cercetării ne lasă uneori fără replică. Astfel, într-o declarație făcută presei la finele anului trecut, un reprezentant al ministerului declara: "Există situații de acest gen dar nu trebuie să generalizăm. În aceste cazuri, copiii vin la școală cu proastă educație de acasă, iar profesorii nu au cum să schimbe acest lucru în 6 ore". Este o declarație stupefiantă, în totală contradicție cu realitatea și care pune sub semnul întrebării chiar și rolul școlii în societate, acela de a forma oameni și caractere. Este o declarație care mă face să mă întreb dacă oficialii Ministerului Educației și Cercetării au știut vreodată ce se întâmplă în școlile din România! Pentru a le da o mână de ajutor, am să fac o scurtă trecere în revistă a unora dintre cele mai grave evenimente de acest gen, petrecute în ultimul an: Brașov - un elev de 13 ani, de la Școala nr.4 din municipiu, a ajuns la spital după ce a fost bătut crunt de un coleg. Imediat după eveniment, directoarea adjunctă a instituției a fost întrebată cine se ocupa de paza școlii. Răspunsul ei a fost următorul: "Se ocupa elevul și profesorul de serviciu, care mai mănâncă uneori câte o bătaie, și femeia de serviciu, care a luat un pumn ieri!"; Vâlcea - o elevă de 14 ani din comuna Berislavești și-a tăiat venele la școală; Galați - un elev de 14 de la Grupul școlar "Traian Vuia" a fost înțepat de către un coleg, în spate, cu briceagul. Incidentul a avut loc la două zile după un eveniment similar, petrecut în alt liceu gălățean; Constanța - o profesoară de la Liceul energetic a fost amenințată cu bătaia într-o sală de clasă. Și cum să nu fie, când profesorii au fost batjocoriți de către Guvern în anul 2004, iar disprețul cu care sunt tratați nu le oferă un statut care să impună! În prezent este în vigoare un ordin comun al ministrului administrației și internelor și ministrului educației și cercetării, privind intensificarea activităților de ordine publică și creșterea siguranței civice în zona unităților de învățământ. Rezultatele sunt, însă, sub așteptări. Toate aceste evenimente reprezintă semnale de alarmă care ar fi trebuit să-i facă pe oficialii din învățământ să înțeleagă un lucru: violența din școli nu poate să fie combătută numai prin diverse luări de poziție sau numai prin organizarea a diferite ședințe și simpozioane pe această temă. În sprijinul acestei afirmații vine și un recent sondaj de opinie care arată că numai în școlile din București, 70% dintre elevi spun că există manifestări violente chiar în clasa în care învață. Toate aceste elemente mă fac să solicit, cu toată fermitatea, Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Administrației și Internelor să trateze cu o mult mai multă responsabilitate acest fenomen, pentru că este, practic, de netolerat ca tâlhăriile, hoțiile, agresiunile fizice, drogurile și alcoolul să ajungă să facă ravagii în școlile din România. Totodată, aștept, împreună cu dumneavoastră, ca Ministerul Educației și Cercetării să prezinte o strategie coerentă vizavi de combaterea violenței în școli. Pentru că este momentul ca măcar acum, în ceasul al 12-lea, oficialitățile cu responsabilități în acest domeniu să facă tot ce este posibil pentru a restabili prestigiul sistemului de învățământ din România care, decenii întregi, s-a mândrit cu rezultatele obținute de elevii și studenții români la competițiile științifice internaționale, precum și prin faptul că numeroși specialiști români cu studii în țară și care lucrează în străinătate sunt foarte bine apreciați în munca lor. În încheiere, vreau doar să-l mai citez pe marele filozof Erasmus care, încă din secolul al XVII-lea, afirma: "Viitorul unei națiuni este hotărât de modul în care aceasta își pregătește tineretul!". Vă mulțumesc foarte mult.

 
Mihai Ungheanu - contestarea de către PNL a alegerii președintelui CNSAS.;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu, domnului senator Angel Tîlvăr pentru declarația politică prezentată și-l invit la microfon pe domnul senator Ungheanu Mihai, din partea Grupului parlamentar PRM. Se pregătește domnul senator Ștefan Mihai Antonie, din partea independenților.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Vreau să încep prin a observa că acest mod de a citi declarațiile politice în fața unei săli goale nu este cea mai bună soluție și că declarațiile politice trebuie să-și aibă importanța lor. Stimați colegi, de câteva zile neputința de a guverna și, mai ales, încurcătura jocurilor de interese din Alianța DA a atins cote paroxistice. Parlamentul i-a stabilit prin vot pe cei 11 membri ai Colegiului CNSAS, iar aceștia au ales un președinte. Dar Partidul Național Liberal nu este de acord cu rezultatul alegerilor pentru conducerea colegiului, alegeri care s-au desfășurat, după cum se pare, în mod normal și au stabilit un președinte. Partidul Național Liberal contestă alegerile desfășurate, după toate semnele, corect și face zarvă pe toate televiziunile și în presa scrisă, contestând președintele ales și acuzând PRM de necredință. Este supus unei presiuni brutale acest președinte ales! Toate acestea viciază viața politică românească. Este vorba aici de o mentalitate de sforari, să mi se ierte cuvântul, care disprețuiesc democrația și se întorc mereu la combinațiile de culise! Sunt, după câte se vede, unele interese ascunse, interese politice care cad, se pare, o dată cu rezultatul votului și răstoarnă unele aranjamente. Acest partid, este vorba de PNL, a contestat tot timpul votul din alegerile din 2004, în diverse forme, susținând mereu aranjamente pe lângă lege, împotriva legii, contra Constituției, chiar în scopul atingerii unor obiective de partid. Partidul România Mare este în complet dezacord cu astfel de procedee de lucru, indiferent de la ce partid vin. Ele nu fac parte din mijloacele statului de drept. Concluzia este că cele două părți în conflict, PNL contra PD, vor să folosească dosarele politice de la CNSAS într-o luptă de partide. Faptul este, cel puțin, incorect. În mod normal, CNSAS trebuie să-și înceapă, totuși, activitatea, trecând peste pretențiile care sunt afișate și care sunt peste normele prevăzute. Trebuie, însă, să observăm că în această chestiune a răscolirii dosarelor și a problemei CNSAS, premierul Tăriceanu a depășit orice măsură. Acesta a dat, împotriva Constituției României, în noiembrie 2005, o ordonanță de urgență pentru prelungirea cu 6 ani a CNSAS. O astfel de decizie revenea Parlamentului României, care hotărâse ca în 2005 CNSAS să devină institut de cercetare. Același premier a mai încălcat o dată Constituția, substituindu-se Parlamentului României printr-o altă ordonanță de urgență, din februarie 2006, prin care completa o mai veche ordonanță de urgență, aceea din 1999, zisă Legea Ticu, aceea care înființase CNSAS, oferindu-i acestuia o nouă rază de acțiune. De ce era urgentă această reactivare a CNSAS? Premierul Tăriceanu nu a explicat nimănui, acționând pe cont propriu, contra legilor țării. În prezent, premierul Tăriceanu se distinge printr-o presiune brutală, cerându-i președintelui ales în mod normal de colegiu să-și dea demisia în favoarea unui membru al colegiului, propus de Guvern. Acțiunea contravine Constituției, legilor, statului de drept. Este bine să se știe că în chestiunea CNSAS, controlul asupra acestei instituții, de altfel, autonomă, îl are doar Parlamentul României, care poate interveni prin proceduri legale, când este cazul. Prin ceea ce face, prim-ministrul Tăriceanu se situează deasupra Constituției și a legilor statului român, deci în afara misiunii de guvernare într-un stat de drept. Parlamentul avea și are datoria de a chema la ordine legală atât pe primul-ministru, cât și pe membrii CNSAS și angajații acestuia. Mai mulți membri PNL, cât și unii PD se ilustrează, așadar, ca factor de dezordine în disprețul legilor, deși sunt la guvernare. Vreau să precizez că premierul Tăriceanu trebuie să fie chemat în fața Parlamentului pentru a-și explica conduita. PRM cere intervenția Parlamentului României în această chestiune.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului Ungheanu pentru declarația politică pe care a făcut-o și aș vrea să mă asociez apelului pe care dânsul l-a adresat, legat de importanța declarațiilor politice, de prezența noastră în sală. Cred că cel mai bun exemplu pe care puteți să-l dați, domnule Ungheanu, este să vă asigurați că la ora 15,00, lunea, grupul pe care cu onoare și cu competență îl conduceți, este prezent în sală. Același lucru, același apel vreau să-l adresez și președinților celorlalte grupuri pentru ca, într-adevăr, la declarațiile politice să fie o prezență cât mai importantă în sală. Vă dau dreptul la replică.

 
 

Domnul Mihai Ungheanu:

Deci, dreptul meu la replică privește intervenția dumneavoastră, care trebuie să aibă, în primul rând, în vedere zona de centru. Am început cu 30-35 de oameni aici, grupul fiind prezent, al Partidului România Mare. Modul acesta de a face intervenții care nu sunt de scaunul acela, ci de locul de aici, nu este bun! Deci, vă rog să țineți seamă când faceți intervenții ca președinte de ședință și când ca om de partid.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Ungheanu pentru importanta declarație pe care a făcut-o și, din punctul meu de vedere, fac încă o dată un apel, la toți președinții de grupuri, să asigurăm la declarațiile politice, la ora 15,00, o prezență cât mai importantă în sală. Vă mulțumesc.

 
Ștefan Mihail Antonie - alegerea conducerii CNSAS și rolul acestei instituții;

Invit la microfon pe domnul senator Mihail Ștefan Antonie. Se pregătește, din cadrul Grupului independent, domnul senator Cismaru Ion.

 

Domnul Ștefan-Mihail Antonie:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am asistat de vreo săptămână, încoace, la o serie de evenimente ce mi-au provocat dezamăgirea.

Dacă mai credeam că există în clasa politică românească respect și un dram de onoare față de popor și față de suferințele pe care le-a îndurat în 50 de ani de comunism, m-am înșelat.

Revoluția din 22 decembrie 1989 a reprezentat pentru cei care au murit, studenți, intelectuali, muncitori, bătrâni, copii, schimbarea radicală a unui regim cu altul, ceea ce nici până acum nu s-a realizat. De ce? Pentru că aparatul de bază, de opresiune al regimului comunist, securitatea, se află în continuare într-o formă mai democratică, mai cizelată, cu îmbrăcăminte europeană, în fruntea statului. Ea este în spatele marilor falimente industriale din țară, în spatele găurilor negre financiare și chiar pot spune, a sărăciei naționale, care devine cruntă de la an la an.

Lupta cu această instituție sau sistem sau, dacă vreți, grup de interese a devenit în timp un război cu morile de vânt.

Dovadă este chiar incidentul privind alegerea CNSAS când, de frica deconspirării foștilor securiști, care se află în continuare în structurile publice naționale, s-a constrâns decizia membrilor CNSAS de a nu-l vota pe luptătorul anticomunist Ticu Dumitrescu.

Nu critic aici profesionalismul de jurist al domnului Turianu, ci modul în care domnia-sa se consideră potrivit într-o funcție de asemenea răspundere, funcție în care trebuie să ai totuși coloană vertebrală dreaptă, și nu flexibilă, în spatele votului secret - și nu a unuia deschis și cinstit - fiindcă vorbim despre oameni care zic că sunt de onoare a apărut frica de responsabilitate și lașitatea reprezentanților care nu au decis obiectiv și neutru politic. Aceste atitudini se datorează concepțiilor mentale înrădăcinate de totalitarism: și anume de a nu supăra anumiți șefi, de a fi supus absolut conducerii și a nu supăra liderii de facto.

Dacă nu se vor lua măsurile necesare pentru a consolida credibilitatea CNSAS, nu se vor lăsa jocurile de culise de o parte, nu se va pune umărul la stoparea jafurilor din economia națională, nu se va sprijini sectorul privat prin crearea de locuri de muncă și de companii românești ce pot deveni profitabile pe plan internațional, atunci putem să spunem adio standardelor de viață și de civilizație europeană, putem să legăm de gâtul acestui popor un bolovan care să-l ducă în prăpastia istoriei și a existenței mondiale.

Nu prin declarații populiste, trasee în zone inundate și plânsete la televizor privind nivelul de trai al românilor putem să realizăm practic speranțele românilor, ci prin constructivism politic, asumarea responsabilității în luarea deciziilor și, nu în ultimul rând, parteneriat în conducerea țării.

Alegerea conducerii CNSAS a arătat încă o dată lipsa de comunicare și de parteneriat pentru a aduce un beneficiu acestei amărâte de națiuni. Dacă nu am reușit aici, cum vom dovedi poporului român atunci când va fi vorba de aprobarea unei legi a lustrației care ar trebui să înlăture oamenii sistemului ticăloșit?

Totul este doar de fațadă și o astfel de lege va fi răstălmăcită și în avantajul celor care prezintă un sistem, sistem ce nu vrea să moară, ce preferă să sugrume un popor.

 
Ivan Cismaru - energia termică - problemă națională; folosirea resturilor ligno-celulozice;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Ștefan Mihai Antonie pentru declarația politică prezentată și-l invit la microfon pe domnul senator Cismaru Ivan, din partea Grupului parlamentar D.A. - PNL-PD. Se pregătește domnul senator Ovidiu Crețu, din partea Grupului parlamentar PSD.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ivan Cismaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi, supun atenției dumneavoastră, pentru a ști dacă merită sau nu să insist la forurile responsabile asupra unui subiect de mare importanță și actualitate: energia termică - surse, consumuri, prețuri etc.

Așa cum bine știm, prețul gazului metan a crescut și va mai crește datorită diverselor motive mai mult și mai puțin justificate. Așa cum bine știm, consumul masiv de gaz metan în România este pentru încălzirea locuințelor oamenilor, direct sau prin intermediul sistemelor centralizate.

Așa cum bine știm, administrația publică locală și, implicit, Guvernele României au cheltuit sume însemnate pentru realizarea sistemelor de distribuție atât în zonele urbane, cât și în cele rurale. Și tot așa cum bine știm, foarte mulți oameni nu sunt sau nu vor fi capabili să-și plătească aceste cheltuieli în special pe durata sezonului rece.

În aceste condiții definite clar și verificate în timp, ce este de făcut? Cum vom putea asigura energia termică necesară oamenilor aceste țări, știind că țările Europei, în special cele dezvoltate, care au și consumuri industriale mari și-au pus acut această întrebare. S-au întâlnit și se vor mai întâlni de multe ori pe această cale, văzând că devin din ce în ce mai dependente Rusiei?

De la microfonul Senatului României vin să spun că la noi nu s-a făcut aproape nimic în acest sens. A, ba da! S-au înființat agenții, autorități etc. care se ocupă de strategii care nu aduc nimic real și concret în rezolvarea problemei.

O echipă de specialiști de înalt nivel în domeniu a prezentat un proiect care ar rezolva, parțial, această mare problemă națională, simultan cu rezolvarea problemei de mediu, prin valorificarea arderii resturilor ligno-celulozice rezultate din creșterile anuale regenerabile ale pădurilor și culturilor agricole după o prealabilă prelucrare industrială.

Iată câteva date importante.

În România se exploatează anual aproximativ 16 milioane m3 de lemn pe picior. La tăiere, în pădure rămân minim 20%, adică 3,2 milioane m3 adică aproximativ 2,5 milioane tone lemn. Acest lemn fie că se depreciază și infectează pădurea, fie că este colectat în anumite puncte depozit din pădure, din care o parte este preluat de fabricile de panourile.

La procesarea prin transformare în cherestea, aproximativ 40-45% din lemn se pierde în rumeguș și margini, adică alți aproximativ 5,5 milioane m3, adică 3,5 milioane tone lemn. O parte din acesta, adică din margini, este preluat de fabricile de panouri în continuare. De aici mai rămân minim 3 milioane m3 de lemn care se aruncă la marginea pădurilor, a râurilor și chiar în albia lor. Restul se folosește atât pentru consum tehnologic, arderile în sistemele proprii, cât și preluarea de fabricile de panouri.

La fabricile de mobile, randamentul mediu de utilizare volumic este de aproximativ 30%, adică mai putem spune că rezultă și de aici 4,5 milioane m3, adică aproximativ 2,5 milioane tone.

Cumulând posibilele cantități de lemn care rămân în diverse puncte ale prelucrării ca un deșeu care încurcă, ar rezulta la nivel național aproximativ 6-7,5 milioane tone lemn care poate constitui o importantă sursă de energie termică regenerabilă care, dacă ar fi bine gestionată, ar putea constitui la nivel național o pedală importantă de acționat.

Dacă am lua în calcul faptul că în țări din Europa - precum Austria, Italia, Germania, Franța, Suedia și altele - s-au pus la punct tehnologii și instalații de valorificare a arderii resturilor ligno-celulozice și că acestea ar fi posibile partenere de afaceri pe lângă foamea internă de energie termică, apreciem că ar fi bine să ne aplecăm cu mai multă atenție asupra acestor resurse.

Dacă am lua în calcul resturile ligno-celulozice rezultate din agricultură - paiele, cocenii, lujerii - putem spune că România deține o importantă resursă energetică regenerabilă pe care nu o folosește. Pentru că nu se știe sau pentru că nu se vrea?

De altfel, am mai atras atenția de la microfonul Senatului asupra altor resurse de materii prime care ne trec printre degete și le vom răscumpăra cu cheltuieli mai mari ceva mai încolo. Am vorbit despre exportul de fier vechi în urmă cu 3-4 luni și abia acum au început să apară efecte, dar nu în sensul valorificării și tezaurizării, ci al taxării suplimentare.

Să revenim la subiectul enunțat anterior și să presupunem că numai 6 milioane tone lemn, deșeuri - nu 7,5 milioane, care este cifra mai apropiată - se depreciază în păduri sau în alte locuri. Dar s-ar avea în vedere puterea calorică a lemnului de aproximativ 4.500 Kcal/ kg, rezultă în final o valoare uriașă de energie termică. Dacă se mai are în vedere puterea calorică a gazului metan, de aproximativ 8.600 Kcal/m3 sau a motorinei de aproximativ 9000 Kcal/kg, în final, prin echivalare valorică a cantităților de căldură, prin valorificarea lemnului, se poate spune că se asigură o economie de substituire de aproximativ 2,9 milioane tone de motorină sau aproximativ 3,5 miliarde m3 gaz metan. Nu analizez mai departe valoric, ci las numai la acest nivel fizic al economiei care anunță valori semnificative la nivel național.

Memoriul pe care l-au depus specialiștii la Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, Ministerul Economiei cuprind aceste date, care ar putea sta la baza unui program național de cercetare în vederea creării de resurse energetice care, pe bază de proiecte public private sau private, să susțină valorificarea tehnologiilor deja aplicate în Europa de aproximativ 5 ani, cu foarte mult succes.

Este vorba de valorificarea tehnicii de brichetare a lemnului, fără valoare de utilizare tehnologică, punându-se la punct tehnologii specifice de mare randament. Aceste brichete pot fi mai mari sau mai mici și înglobează, aproximativ, în ele tot volumul de lemn, inclusiv coaja și chiar resturile celulozice din pădure.

Inițial m-am gândit la ROMSILVA, dar am găsit mai puțină înțelegere și un răspuns corect: că nu are în domeniul de activitate și posibilitatea de prelucrare industrială a lemnului, apoi m-am gândit la ministerele amintite și am încercat să ducem tratative cu ele. Poate că aceste tehnologii vor veni pe alte căi în România, dar până atunci va trebui să plătim mai departe prețul nejustificat al gazului metan, în timp ce această sursă de energie se depreciază.

Din calcule a rezultat că investițiile în acest domeniu se pot recupera în maximum 2 ani, după care aceste investiții rămân o mină de profit.

Vă mai reamintesc încă o dată cifra de reducere a importului de gaz metan sau motorină care este fie de 2,9 milioane tone de motorină, fie 3,5 miliarde m3 de gaz, numai prin valorificarea resturilor lemnoase. Pentru resturile ligno-celulozice din agricultură nu am date, dar cred că valoarea este tot atât de impresionantă.

Intrarea în posesia acestei energii depinde numai de noi și găsesc de cuviință că trebuie să înfăptuim acest lucru. Cheltuim bani pe diverse lucruri și acțiuni. Investiția în acest domeniu aduce avantaje multiple, printre care: reducerea acestui import, valorificăm o materie primă care crește anual și nu ne solicită nimic deosebit, ci numai să o preluăm.

Gigacaloria produsă prin arderea lemnului este cu cel puțin 40% mai ieftină și rezolvăm importantele problemele de mediu. În Europa sunt țări care au trecut deja la culturi intensive ligno-celulozice de specii repede crescătoare, cu exploatare anuală. Este timpul să ne gândim și noi mai bine la acest lucru. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului Cismaru Ivan pentru declarația politică pe care a prezentat-o.

 
Ovidiu Teodor Crețu - jocul politic al deputatului Ioan Oltean în cadrul Consiliului județean Bistrița-Năsăud;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ovidiu Crețu, din partea Grupului parlamentar PSD. Se pregătește domnul senator Claudiu Tănăsescu din partea Grupului parlamentar PRM.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ovidiu Teodor Crețu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, despre județul Bistrița-Năsăud în presa centrală se scrie, se vede, se aude, de obicei, în lunile ianuarie și februarie, când pasul Tihuța este blocat din cauza zăpezii. Probabil că atunci își amintește și domnul ministru Laszlo Borbely de județul în care există prefect UDMR și, probabil, că își promite că va rezolva drumul prin pasul Grădinița, dar vine vara, se topește zăpada, nu se mai blochează drumul și până iarna uită iar.

Va apărea în zilele următoare o știre de cu totul altă natură despre județul Bistrița-Năsăud. Este vorba de situația din Consiliul județean Bistrița-Năsăud, condus de o coaliție formată din PSD, PRM și PC, care a obținut 17 dintre cei 33 consilieri.

Pe parcursul timpului, un deputat, pe nume Ioan Oltean, a făcut câteva încercări - aș spune chiar disperate - de schimbare a conducerii alese, rezultat al alegerilor locale din 2004. S-a încercat prin racolarea unor consilieri județeni de la partidele care conduc consiliul județean, de la PSD, PRM și PC. S-a reușit numai cu doi consilieri. Numai cu doi consilieri în plus a reușit să formeze o majoritate, dar nu a reușit să schimbe conducerea Consiliului județean.

Apoi au fost alte încercări de modificare a Legii nr.215/23 aprilie 2001, lege care a trecut - aș putea spune din nebăgare de seamă - la Camera Deputaților. Din fericire, Senatul României a respins legea respectivă și astfel a eșuat și încercarea de schimbare a respectivei conduceri.

Scopul și cauzele care îl motivează pe domnul deputat Ioan Oltean nu-l lasă să se oprească aici. Scopul și cauza reprezintă o răzbunare personală, o răzbunare personală împotriva fostului coleg de partid Gheorghe Marinescu, care, actualmente, este președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud din partea PSD. I-a jurat răzbunare și lupta se duce pe toate căile.

În prezent, se desfășoară în județul Bistrița-Năsăud, în municipiul Bistrița, o acțiune de demisionare în bloc. La presiunile domnului deputat Oltean, toți consilierii județeni de la Alianța D.A., respectiv, de la Partidul Democrat și de la Partidul Național Liberal, demisionează. Nu numai ei, ci și supleanții.

Sigur, prin aceste demisii se va realiza o scădere a numărului de consilieri județeni sub două treimi, astfel încât se pot declanșa alegeri anticipate la Consiliul Județean Bistrița-Năsăud. Acest lucru va rezolva, pe de o parte, răzbunarea personală a deputatului Ioan Oltean și va rezolva și partea cealaltă, liberală, adică i se va găsi și o funcție de conducere președintelui Organizației județene a PNL, domnul Sabin Ilieș, care a rămas fără funcție, în urma aplicării algoritmului și trebuie să-și găsească un rost.

Sigur că efectele sunt cutremurătoare pentru județul Bistrița-Năsăud, pentru că, vă dați seama, în perioadă de primăvară, să intri în alegeri la consiliul județean înseamnă suspendarea activității până după alegeri, stoparea proiectelor care sunt în derulare - și mă refer, în special, la proiectele de drumuri, drumuri județene, care arată mai rău decât în oricare alt județ din țară.

Stimați colegi de la putere, nu suntem frați și, probabil, prieteni nu putem fi. Haideți să fim, cel puțin, oameni de onoare și să practicăm jocul politic la limita decenței, nu a demenței. Să ne întoarcem privirile către cei asupra cărora gesturile noastre au efect direct și, uneori, efecte dramatice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Ovidiu Crețu pentru declarația politică prezentată.

 
Claudiu Tănăsescu - veniturile unor miniștri și secretari de stat care au fost membri în comisia de privatizare a B.C.R.;

Îl invit la microfon pe domnul senator Claudiu Tănăsescu, din partea Grupului parlamentar România Mare.

Se pregătește domnul senator Valentin Zoltan Puskas, din partea Grupului U.D.M.R.

Aveți cuvântul, domnule senator Tănăsescu.

 

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, este o declarație politică scurtă, pe care am conceput-o, să spun așa, în urmă cu câteva minute, în urma primirii unui răspuns din partea primului-ministru.

Această declarație politică aș denumi-o după un cântec vechi lăutăresc "Banii mei, banii mei, eu sunt mort fără de ei".

Dar să vă spun despre ce este vorba.

Zilele trecute, văzând cu câtă ardoare și vitejie o serie de miniștri ai actualului Guvern apără - vezi, Doamne! - interesele poporului și sărăcia națiunii, m-am gândit că ar fi bine să pătrundem până la capătul tunelului, pentru a vedea cât de miloși și inimoși sunt aceștia, cât de grijulii sunt dânșii față de banii unor instituții ale statului și cum sunt bătuți de gândul renunțării, pentru ca banul public să nu se risipească și să nu ajungă în buzunarele unor șmecheri.

Așa că am adresat o simplă întrebare primului-ministru. Întrebarea punea în discuție câți bani au primit miniștrii și secretarii de stat care au avut calitatea de membru într-o comisie de privatizare, cum ar fi în cazul Băncii Comerciale Române.

Și iată ce mi-a fost dat să văd. Am primit acest răspuns chiar astăzi și am să vă citesc, în câteva cuvinte, răspunsul la această întrebare.

"În anul 2005, miniștrii și secretarii de stat care au avut calitatea de membru într-o comisie de privatizare sunt cei care au făcut parte din Comisia de privatizare a Băncii Comerciale Române."

În continuare, sunt numele și prenumele, funcția și suma:

  • Ciorteanu Giliola, vicepreședinte și președinte interimar A.V.A.S. a luat 541.181.000 lei.
  • Zbârcea Gabriel - 484.000.000 lei.
  • Cazan Gheorghe - 33.000.000 lei. Acesta a luat mai puțin.
  • Mușetescu Ovidiu - 67.000.000 lei. Mai puțin.
  • Videanu Adriean - 541.181.000 lei.
  • Popescu Ionel - 243.181.000 lei.
  • Olteanu Bogdan, ministru delegat pentru Relația cu Parlamentul, 541.810.000 milioane lei.
  • Bodu Sebastian, secretar de stat la A.N.A.F., 541.880.000 lei.
  • Vlădescu Sebastian, ministrul finanțelor, 1.083.790.000 lei.
  • Barbu Gheorghe - 225.000.000 lei.
  • Bichel Roxana - 339.000.000 lei.
  • Tiplică Gheorghe - 33.000.000 lei.

Vedeți și dumneavoastră ce sume au putut să ridice acești oameni, care s-au dus o dată pe lună sau poate nici atunci, ca să stea de vorbă și să bea cafele.

Dar asta nu-i nimic, pentru că acest rod al domnilor, cules de la Banca Comercială Română, nu este singurul. Știm cu toții că domnii de mai sus și-au întins greblele și spre C.E.C., și spre alte instituții, în care urmează demolarea...Pardon, privatizarea am vrut să spun.

Așadar, observați și dumneavoastră, vă rog, câtă minciună, câtă aroganță, câtă înșelătorie față de acest popor, care se poate plânge că are peste 10 milioane de săraci și care poate să se fudulească cu faptul că are câțiva bogați, care nu se mai satură și cu care nu poate să facă deloc casă bună.

Ne întrebăm: e bine? Noi, cei de la Partidul România Mare spunem că nu este bine.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Claudiu Tănăsescu pentru declarația politică prezentată.

 
Puskas Valentin Zoltan - firmele hoteliere din județul Covasna nu plătesc organelor locale impozitul pe salarii;

Îl invit la microfon pe domnul senator Valentin Zoltan Puskas, din partea Grupului parlamentar UDMR.

Se pregătește domnul senator Mihai Lupoi, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Domnule senator Puskas, aveți microfonul.

 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Mulțumesc, domnule președinte.

În Programul de guvernare al actualului Guvern, dar și al altora, a figurat întotdeauna o anumită descentralizare, care să dea organelor administrației publice locale mai multe atribuții. Și este un lucru foarte bun, pentru că, fiind în pragul intrării în Uniunea Europeană, este un lucru cerut și firesc, ca aceste organe ale administrației publice locale să aibă atribuții cât mai multe în domeniul rezolvării problemelor locale, așa cum s-a înființat poliția locală, învățământul este, în mare parte, plătit de organele locale, sănătatea are o serie de cheltuieli suportate din fondurile organelor locale și așa mai departe. Toate acestea sunt binevenite, dar și resursele financiare ar trebui să urmeze aceeași cale, adică organele administrației publice locale să aibă resurse cât mai mari, pentru a face față cheltuielilor care apar odată cu transferarea acestor atribuții către organele locale.

Există și în acest sens anumite prevederi legale, care măresc resursele rămase la îndemâna acestor organe locale, dar s-ar părea că nu toată lumea cunoaște, chiar dacă respectivii fac parte din Guvern.

Aici amintesc o problemă a orașului Covasna, o stațiune balneoclimaterică foarte importantă, nu numai pentru boli cardiovasculare, dar și pentru alte tratamente, având în vedere că are resurse naturale deosebite privind tratamentul diferitelor afecțiuni, Covasna, unde vin bolnavi din toate județele țării, chiar și din mai multe țări europene, o stațiune balneoclimaterică, care ar trebui să se dezvolte cât mai bine, să aibă condiții cât mai bune, pentru a face față valului de turiști și de oameni veniți la tratament.

Dar constat, cu stupoare, că în acest oraș, unde există foarte multe hoteluri, 12-14 hoteluri, majoritatea hotelurilor, care aparțin unor firme sau instituții centrale, nu plătesc impozitul pe salarii pentru organele locale din orașul respectiv, deși Codul fiscal, legile fiscale prevăd acest lucru, și banii rămân la acele instituții.

Singura firmă care plătește în mod legal este S.C. "Oltul" Covasna, care aparține S.I.F. Transilvania, deci este particulară, iar celelalte, care aparțin statului, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu toate că au peste 200 de angajați, nu plătesc aceste impozite pe salarii la organele locale.

De aceea am ridicat această problemă, pentru că, dacă în ceea ce spune Guvernul există o atitudine foarte deosebită a autonomiei locale, atunci ar trebui și în fapte să existe această atitudine, pentru a asigura resursele financiare pentru organele locale și pentru a atrage atenția Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei - și voi adresa și o întrebare domnului ministru - să respecte legalitatea și să ajute, cel puțin în partea legală a problemei, organele locale din orașul Covasna, care au nevoie de bani pentru a asigura un sejur plăcut atât turiștilor care vin în oraș, cât și oamenilor care intră în bazele de tratament ale acestui oraș.

Sper că prin intervenția mea orașul Covasna va beneficia lunar de cel puțin 150 - 200 milioane lei în plus, care se pot folosi și în beneficiul turiștilor care vin în stațiunea respectivă.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Valentin Zoltan Puskas pentru intervenția dânsului.

 
Mihai Lupoi - sesizarea DNA pentru anchetarea deputatului Ovidiu Mușetescu în legătură cu privatizarea ARO Câmpulung; - punerea în aplicare a Legii insolvenței imediat după promulgare; - agresiunile fizice la care sunt supuși cetățenii, inclusiv parlamentarii;

Îl invit la microfon pe domnul senator Mihail Lupoi, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Se pregătește domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Domnule senator Lupoi, aveți microfonul.

 

Domnul Mihail Lupoi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Tema inițială a declarației mele politice era legată de rezultatele activității Comisiei parlamentare de anchetă a situației post-privatizare de la ARO Câmpulung.

Iată, însă, că viața bate filmul și mă văd nevoit să-mi împart în două timpul alocat. Și veți vedea că ambele părți se află sub spectrul celebrei ziceri, conform căreia "Hoțul strigă: Hoții!"

La ARO Câmpulung avem celebra deja situație în care vedem rezultatele vinovăției celor care au făcut privatizarea, dar nimeni nu e vinovat. Miniștrii, președinții diverselor organisme guvernamentale sau directorii plătiți uneori cu sume de ordinul miilor de euro lunar pentru a apăra interesele statului român se ascund în spatele faptului că ei, personal, nu au semnat nimic, ca și cum nu aveau nici o răspundere, ei fiind acolo doar pentru a încasa lefuri generoase.

Astfel. ministrul transporturilor nu este vinovat de ce se întâmpla în minister, deja celebrul Necolaiciuc trăind și operând pe altă planetă. Tot așa, și fostul președinte al A.P.A.P.S., azi, A.V.A.S., domnul Ovidiu Mușetescu, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

Sesizez, ca membru al Senatului României, ca membru al Comisiei pentru privatizare și administrarea activelor statului a Senatului și al Comisiei parlamentare desemnată să analizeze situația de la ARO, Departamentul Național Anticorupție cu rugămintea de a ancheta și a lua măsurile ce se impun împotriva deputatului Ovidiu Mușetescu, în legătură cu vinovăția acestuia privind privatizarea ARO, așa cum rezultă din Raportul Curții de Conturi, din investigațiile noastre și din documentele existente.

Este momentul să trecem de la glume cu termopane la anchetarea marii corupții, a marelui furt la nivel național, patronat de cei cărora le-a revenit privatizarea economiei românești.

După cum spuneam, tupeul diverșilor escroci, cu protecție la nivel guvernamental, atinge cote nebănuite. Așa-zisul investitor strategic Perez, după ce și-a umplut buzunarele goale, cu care sosise în România, cu milioane de euro obținute din vânzarea a ceea ce nu-i aparținea încă pe deplin, lăsând pe drumuri aproape o jumătate din orașul Câmpulung, nu găsește altceva mai bun de făcut decât să dea în judecată statul român. Cu alte cuvinte - crede el - vom rămâne și păcăliți, și cu banii luați.

Toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla, dacă contractul de privatizare nu ar fi fost secret, iar cei din fruntea A.P.A.P.S. și-ar fi făcut treaba cu onestitate.

Am fost stupefiat la discuțiile cu direcția fabricii și reprezentanții sindicatelor să constat că parlamentarii erau considerați ca fiind ultimii oameni, în urma deselor campanii de denigrare, dar când s-a văzut că noua Lege a insolvenței, recent votată în Senat și în Camera Deputaților, este plecată la promulgare, rezolva favorabil situația angajaților, s-a spus că i-a ajutat Dumnezeu cu această lege, ca și cum nu aceeași parlamentari ar fi propus-o și votat-o, ci Dumnezeu.

Legat de această lege, cer Executivului să analizeze posibilitatea punerii în aplicare imediată după promulgare, și nu la 90 de zile, cum a fost prevăzut în lege, și spun aceasta pentru că pe data de 27 se va pronunța falimentul Fabricii ARO și acest faliment trebuie să se producă sub auspiciile noii legi, astfel ca salariații să fie favorizați.

Totodată, cer Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei să găsească, împreună cu primăria locală, posibilitatea susținerii financiare a locuitorilor din Câmpulung care au lucrat la această uzină, timp de două luni, până la declararea falimentului, când urmează să-și capete drepturile legale care rezultă din contractul colectiv de muncă.

Acum, ajung la cea de-a două temă și foarte gravă a declarației mele.

Permanenta campanie de denigrare a parlamentarilor români a ajuns la paroxism și are efecte de o violență care va da de gândit oricui va voi să mai intre în politică.

Ieri, în jurul orei 18.00, mă întorceam acasă, împreună cu soția și fiica mea, din Parcul Herestrău. În dreptul Hotelului Helvetia are loc un blocaj în trafic din cauza mașinilor numeroase parcate pe dreapta și pe stânga străzii, cât și a celor aflate imediat în spatele meu și a celui care venea din sens contrar. Cum mașina care se deplasa din sens contrar, un Mercedes 500, nu accepta cu nici un chip să facă o manevră care ne-ar fi deblocat, iar eu nu puteam să mai dau cu spatele din cauza celor aflați imediat după mine, s-a ajuns la o stare tensionată. Până aici, un banal incident de trafic. Nu avea să rămână însă așa. Din Mercedes a coborât șoferul bodyguard, tipic pentru gen, masiv și tuns scurt, care m-a tras jos din mașina Senatului și a început să mă lovească împreună cu celălalt ocupant al mașinii. La intervenția soției mele a lovit-o și ea. După un sfert de oră a sosit poliția care nu a mai putut constata decât că agresorul dispăruse. Ce v-am relatat până acum nu ar fi fost extrem de grav dacă agresorul nu m-ar fi înjurat în calitatea mea de senator, recunoscându-mă, și făcând referiri la tot ceea ce se spune și se scrie la adresa noastră.

Pe de altă parte, din cauza numărului de Dolj al mașinii, am fost gratulat cu expresii de genul "Ce cauți, bă, țărane, aici, în București? Stați, dracului, la voi, la Craiova, că miroși a praz"?

Aș întreba și eu, dacă oltenii trebuie să-și pună vreo stea pe piept, eventual, roșie, atunci când vin în București. Dar surprizele nu se opresc aici.

Cui credeți că aparținea limuzina!? Nici mai mult, nici mai puțin, decât unui candidat la Președinția România, domnul Eduard Manole.

Ca să vezi cine vrea să ne reprezinte ca popor!

I-ați fi reprezentat și pe olteni sau numai pe posesorii de Mercedes, domnule Manole?

Tortul nu era însă complet, dacă nu aș fi descoperit în presă că domnul Manole dă statul, pe care vroia să-l reprezinte, în judecată, la Strasbourg, pentru privatizarea Solventul.

Ce o să faceți, domnule Manole, dacă nu vi se va da dreptate acolo?

Veți trimite bodyguarzii să-i facă arșice pe judecători, așa cum mă amenințau pe mine?

Probabil că nu aș fi adus în fața Senatului problema, dacă nu era a doua oară când sunt agresat în trafic din cauza numărului de Dolj al mașinii. Știți la ce l-a condamnat justiția pe primul agresor? La o amendă de zece milioane de lei. Domnul senator Dumitrescu, care m-a asistat în proces, vă este martor.

Atât vă costă să înjurați, să scuipați, și, eventual, să bateți un senator român.

Merită, nu-i așa? După care puteți candida liniștit la Președinție, de unde, eventual, să vă bateți joc de un popor întreg de țărani, pentru că media vă va fi alături în a ne linșa. Ei, mediatic, și voi, fizic.

Dacă cineva va îndrăzni să vă tragă de urechi, dați fuga la Strasbourg și reclamați că parlamentarii și-au arogat privilegiul de a nu se lăsa umiliți, ca oameni.

Parafrazând o lozincă din timpul Revoluției, "Azi, în București, mâine, în toată țara", voi spune, domnilor, că umilirea celor din alte regiuni poate duce la incidente ca cele de pe stadioane care pot ușor scăpa de sub control.

Vom ajunge la o enclavizare de tip iugoslav, culmea este că e vorba de oameni certați cu legea, care conduc mașini puternice, furate și încredințate lor în custodie de poliție. Așa se face că mărimea mașinii și numărul de cai putere stabilesc ierarhii în societate. Asta ne dorim?...

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule senator, o să vă rog să concluzionați...

 
 

Domnul Mihail Lupoi:

Da, imediat, domnule președinte.

Dacă da, atunci regret enorm participarea mea la ceea ce s-a numit Revoluția română. Nu astfel de libertăți ne-am dorit, nu o democrație transformată în anarhie.

Ieri, am fost eu, domnilor, mâine, s-ar putea să fiți dumneavoastră sau familiile dumneavoastră.

Ca o coincidență, tot ieri și tot în trafic, am aflat de la poliție că a fost agresat și deputatul PC, Florea Damian.

Ne aducem aminte și de agresarea doamnei ministru Ecaterina Andronescu, și a domnului deputat Duțu, și a familiei domnului Marko Bela.

Până când și până unde, domnule ministru Blaga!

Până când și până unde, domnilor colegi.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Mihai Lupoi.

 
Puiu Hașotti - solicitare către președintele României pentru condamnarea comunismului în întregul său.

Îl invit la microfon pe domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Se pregătește domnul senator Corodan Ioan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Popular România Mare.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

De la această tribună, pe 13 martie 2006, salutam înființarea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, dar și raportul pentru condamnarea regimului politic comunist, ca nelegitim și criminal, raport reprezentând sinteza cercetărilor documentar științifice, întreprinse în ultimii 12 ani, sub egida Centrului internațional de studii asupra comunismului din cadrul Fundației "Academia Civică".

Acest raport, exemplar prin temeinicia argumentelor și prin claritatea exprimării, a fost propus președintelui României, domnului Traian Băsescu, în două rânduri, în octombrie 2005 și ianuarie 2006, cu speranța că, astfel, șeful statului va avea la dispoziție un material obiectiv, riguros științific, elaborat de o echipă de istorici supervizată de personalități recunoscute, incontestabile, specialiști în istoria comunismului mondial și românesc, material în baza căruia se poate condamna criminalitatea comunismului din România, în deplină cunoștință de cauză.

Îmi exprimam atunci nădejdea că președintele Băsescu va sprijini inițiativa venită dinspre societatea civilă și va curs astfel dezideratului de condamnare morală a comunismului din România, subliniez, a comunismului, în toate articulațiile sale, economice, sociale, politice, represive, culturale, morale și așa mai departe, întrucât am ferma convingere că sistemul, ca atare, în ansamblul său, a fost profund nociv de la un cap la altul pentru poporul român, ca de altfel pentru oricare alt popor care a avut nefericirea de a cunoaște comunismului pe propria-i piele.

Dar, surpriză. Joia trecută, pe 30 martie, la Cotroceni, într-o declarație, domnul președinte Traian Băsescu a spus, textual, următoarele. Citez: "Nu-mi este clar dacă trebuie condamnată toată perioada comunistă de 50 de ani sau numai crimele comunismului", după care domnul președinte a adăugat că neclaritățile pe care le are în privința culpelor comunismului îi pot fi risipe numai în urma unei documentații științifice fără cusur.

Poate că domnul președinte încă nu a aflat că această documentație științifică este deja la îndemâna tuturor, că este materializată în mii de colecții de documente, sinteze, monografii, studii și articole de specialitate, toate publicate în limba română, în ultimii 16 ani.

Dacă așa stau lucrurile, îmi permit eu, cu tot respectul, de a-i da șefului statului o mână de ajutor, recomandându-i doar o bibliografie minimală și rugându-l respectuos să o consulte în vederea luării unei decizii judicioase cu privire la condamnarea fără drept de apel a sistemului pe care românii l-au îndurat cu mari și dureroase sacrificii, timp de patru decenii și jumătate.

Am în fața dumneavoastră, distinse doamne și distinși domni senatori, o listă din câteva zeci de lucrări științifice elaborate de prestigioși savanți din România și din străinătate referitoare la comunismul din România. Voi menționa doar numele a câtorva pe care, cu siguranță, îi cunoașteți.

Gheorghe Buzatu - volumul "Agresiunea comunismului în România"; Pavel Câmpeanu, Radu Ciuceanu, acad. Florin Constantiniu, Stephan Pourtois "Cartea neagră a comunismului"; Dennis Deletant "România sub regimul comunist"; Virgil Ierunca "Fenomenul Pitești"; Marius Oprea "Securiștii partidului"; cinci volume care se intitulează "Cartea albă a Securității"; Stelian Tănase "Anatomia mistificării"; Vladimir Tismăneanu, am să vă dau doar câteva titluri din volumele publicate de acesta: "Noaptea totalitară", "Arheologia terorii", "Stalinism pentru eternitate", "Prigoana", "Teroarea"; acad. Dinu Giurăscu "Distrugerea trecutului României; Cicerone Ioanițoiu "Rezistența armată anticomunistă în munții României"; Cristian Troncotă, cel mai bun specialist pe care-l avem în istoria Securității, "Istoria Securității regimului comunist din România" și așa mai departe, și mai sunt și altele.

Iată doar 44 de lucrări datorate unor iluștri specialiști români și străini care ne pun la îndemână o cantitate impresionantă de documente, mărturii și interpretări despre ceea ce a fost cu adevărat sistemul comunist din România.

Alte sute și sute de studii și articole au apărut mai bine de 16 ani încoace în publicații periodice ca "Arhivele totalitarismului" - 50 numere, "Studii și materiale de istorie contemporană" - Revista Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" - patru volume, "Arhivele Securității" - trei volume, "Dosarele Istoriei" - 114 numere, "Document" - publicația Arhivelor Militare Române, sunt doar câteva din miile și miile de enumerări ce pot fi făcute.

Lista de cărți și publicații poate continua la nesfârșit. Fiecare în parte și toate la un loc oferă o bază științifică indiscutabilă pentru condamnarea fără echivoc a comunismului în întregul său. Aceasta am făcut eu acum și aceasta vă rog, domnule președinte, să faceți și dumneavoastră, cu tot respectul și deferența.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului Hașotti pentru declarația politică.

 
Ioan Corodan - dezvoltarea pieței de capital pusă sub semnul ingineriilor financiare.

Îl invit la microfon pe domnul senator Corodan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Popular România Mare.

În mod respectuos, vă rog să luați în considerare faptul că Grupului parlamentar PRM i-au mai rămas doar trei minute, deci, v-aș ruga respectuos să încercați să prezentați o declarație cât mai scurtă, întrucât există încă un coleg, domnul senator Ardelean, din partea grupului, care s-a înscris la declarații politice.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Se pregătește domnul senator Tiberiu Prodan, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

 

Domnul Ioan Corodan:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

În Programul de guvernare al Alianței D.A. la loc de cinste stă problema dezvoltării pieței de capital. Și aceasta este, într-adevăr, o problemă, câtă vreme o piață de capital dezvoltată este una din condițiile sine-que-non ale mediului economic sănătos și elitist. Ne bucură atenția pe care Guvernul o arată acestui segment al sistemului economic. Totuși, cu creșterea impozitului pe câștigul din investițiile de capital și cu brambureala legislativă din domeniu nu vom ajunge acolo unde ne dorim cu toții să ajungem.

Stimați colegi,

Permiteți-mi să mă refer în continuare la ultima găselniță legislativă a Alianței, și anume amendamentul la Capitolul II, votat în plenul Camerei Deputaților, în 28 martie a.c., creat pentru a împiedica preluarea controlului asupra societăților de investiții financiare de către grupurile de interese, acest articol este profund anticonstituțional.

Pe lângă faptul că încalcă principiul neretroactivității legii, articolul mai propune încă o aberație, obligarea anumitor categorii de investitori să-și vândă participațiunile. Cum rămâne cu garantarea proprietății private, domnilor guvernanți?

În aceste condiții, cum consideră Bursa de Valori București că trebuie să acționeze?

Deși se știe că nu era programat votul final pentru această lege, împotriva propriului Regulament, Bursa de Valori București a omis să suspende de la tranzacționare acțiunile S.I.F.

Mai mult, deși votul final s-a dat la ora 12.40, conducerea Bursei de Valori București a aflat și a procedat la suspendarea de la tranzacționare a acestor titluri, abia la 12.59.

Problema este că mai mulți băieți deștepți au aflat înaintea domnului Stere Farmache, directorul general al Bursei de Valori București, și au vândut pachete importante de acțiuni, ducând la o scădere medie de 9% a cotațiilor acestora.

Cine a câștigat din această neatenție?

Câte persoane informate, mai informate chiar decât cei plătiți să afle primii?

Cine a pierdut?

Zeci de mii de investitori ale căror interese se pare că nu le mai apără nimeni. Este vorba de furt. Furt cu mănuși, dar furt în toată puterea cuvântului. Un furt care se ridică la aproximativ 200 milioane de euro.

Ce zice Departamentul Național Anticorupție? Ce zice Ministerul Public? Pentru că în România nu este vorba doar despre corupție, ci de jaf. O operațiune care a golit buzunarele acționarilor de 200 milioane euro se încadrează la jaf.

Partidul România Mare a fost consternat de cele întâmplate și a decis să ia atitudine. În data de 29 martie 2006, Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Senat a înaintat o adresă către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare prin care a cerut o anchetă în această direcție și în cazul în care neregulile pe care le-am semnalat se vor dovedi, să se dispună măsuri în consecință.

Am considerat de datoria noastră să semnalăm aceste mașinațiuni făcute în dauna investitorilor de rând.

De asemenea fapte, cei din Alianța Dreptate și Adevăr PNL-PD își amintesc doar în campanii electorale.

Am considerat de datoria noastră să le arătăm, o dată în plus, că Partidul România Mare este alături de domniile-lor, pe durata întregului mandat.

Aș dori să închei cu o întrebare adresată primilor investitori ai țării:

Domnilor, nu cumva știți cine a pus la cale această inginerie financiară?

E chiar așa de greu de știut? Noi credem că e foarte simplu!

Vă mulțumesc! (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Corodan pentru intervenția dânsului.

 
Tiberiu Aurelian Prodan - asanarea morală a societății românești

Îl invit la microfon pe domnul senator Tiberiu Aurelian Prodan, după care se pregătește domnul senator Aurel Ardelean.

 

Domnul Tiberiu Aurelian Prodan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu aș fi crezut că după 16 ani de la Revoluție, ne vom confrunta cu aceeași rezistență, deloc surprinzătoare, de altfel, față de ceea ce înseamnă asanarea morală a societății românești.

Timp de zeci de ani, generații întregi de români au fost traumatizate fizic și psihic de către regimul comunist și brațul său înarmat, securitatea. Indiferent de etnie, de stare socială, de la personalități politice și culturale, la țărani care se opuneau colectivizării, toți, fără discriminare, au fost victime ale regimului comunist.

După 1990 toate tentativele de a face, cât de cât, curățenie, au eșuat lamentabil.

În mod deliberat s-a introdus, în rândul populației, un mesaj cât se poate de fals, acela că o acțiune de asanare a societății românești ar însemna pedepsirea celor peste patru milioane de posesori ai carnetului de membri ai fostului Partid Comunist Român și a rudelor acestora. Nimic mai absurd!

Din păcate, iată că de 16 ani, ne zbatem să trecem de la stadiul de vorbe și intenții, la fapte.

Cu alte cuvinte, susținem ca cei care au reprezentat "vârful de lance" al comunismului, să nu mai fie protejați și numiți în funcții importante, adică tocmai aceia care, după revoluție, au fost principala frână în calea reformei și au dat marile tunuri economiei românești, pentru că tocmai aceștia sunt deranjați de acest subiect.

Ei vorbesc despre răzbunare, de plata unor polițe și așa mai departe. Ei sunt cei care se opun deconspirării securității, ca poliție politică, și deschiderii dosarelor.

Cu alte cuvinte, ei sunt cei care se tem că-și vor pierde funcțiile importante în care sunt instalați.

Oare cât de mult ar deranja afirmația pe care o să o fac în fața dumneavoastră? Ea pornește de la un adevăr de necontestat, fără curaj politic, competiția pentru adevăr în care ne-am înscris în urma votului din 2004, va eșua.

Stimați colegi,

Se vor găsi, desigur, foarte mulți care vor exclama: "Ce mai veniți domnule, iar cu temele acestea: securitate, condamnare, comunism, lustrație?

Ele aparțin trecutului! Să vorbim despre prezent și despre viitor!

La aceste posibile replici, eu dau următorul răspuns: nu poate fi vorba despre reforma societății românești și a clasei politice fără a spune adevărul și fără promovarea unor oameni necompromiși, deschiși spre interesul național.

Ca om al Bucovinei, zonă care a suportat, mai mult ca altele, din plin traumele comuniste bolșevice, consider că nu putem aspira să ne integrăm în familia statelor Uniunii Europene, cu aceiași actori politici, îmbrăcați astăzi în haine ale democrației. Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Prodan pentru intervenția dânsului și pentru declarația politică prezentată.

 
Aurel Ardelean - renta viageră pentru terenurile agricole.

Îl invit la microfon pe domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului parlamentar PRM, se pregătește domnul senator Ion Mihai Dumitrescu din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Domnule senator, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Subiectul declarației mele politice de astăzi abordează situația rentei viagere pentru terenurile agricole.

Mulți dintre români nu-și pot arenda terenurile agricole pentru că nu au resurse financiare suficiente pentru a achita taxele notariale și cadastrale.

Costurile notariale și cadastrale sunt extrem de ridicate, desele deplasări pe care sunt nevoiți să le facă proprietarii de terenuri agricole la instituțiile abilitate ale statului pentru a strânge toate actele necesare primirii rentei viagere îngreunează soluționarea rapidă a dosarelor și, adesea, costurile îi determină pe mulți dintre români să se lipsească de cei 100 euro/an pe hectarul vândut sau de cei 50 euro/an în cazul arendării pământului.

Cea mai mare problemă rămân costurile taxelor notariale și de cadastru, fără a include onorariul notarului.

Pentru toate acestea, cetățeanul achită sume ce pot depăși 2000 RON, în funcție de suprafața deținută.

Există o serie de taxe de autentificare, de intabulare, onorariul unui notar, în cazul ieșirii din indiviziune pentru un teren de 10 hectare, de exemplu, poate depăși 300 RON.

Pentru efectuarea cadastrului, sumele achitate sunt echivalente cu 120 euro/dosar plus taxele de avizare.

Pentru o parcelă de 800 m2, costul unei dezmembrări poate ajunge la 270 RON, inclusiv taxe, având patru parcele, costul dezmembrării celor patru loturi ajunge la 1040 RON.

Oficiul Național de Rentă Viageră Agricolă din cadrul Agenției Domeniului Statului a aprobat, până în prezent, doar 1.200 dosare pentru acordarea rentei viagere, la nivelul întregii țări.

Birocrația este alarmantă! Există, cu siguranță numeroase persoane care au renunțat pur și simplu la a mai solicita soluționarea dosarelor, atât din cauza multitudinii de acte necesare, cât și a costurilor ridicate.

Iată cum o inițiativă legislativă cu caracter pozitiv și care-și propunea ajutorarea celor care locuiesc în mediul rural, se poate transforma într-un veritabil coșmar.

Este încă o dovadă, dacă mai este cazul, că de la crearea legii și până la aplicarea ei, în condiții optime, este o cale lungă.

Mulțumesc, domnule președinte. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Ardelean pentru declarația politică prezentată și îl invit la microfon pe ultimul vorbitor de astăzi, la declarațiile politice, domnul senator Dumitrescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD.

 
Ion Mihai Dumitrescu - starea dezastruoasă din punct de vedere economic a județului Dâmbovița;

Domnule senator Dumitrescu, aveți cuvântul.

 

Domnul Ion Mihai Dumitrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

La ultima sesiune a declarațiilor politice a Senatului României, distinsul meu colegi din Partidul România Mare, domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu, deplângea starea jalnică în care se află județul Dâmbovița, din punct de vedere economic.

Este lesne de înțeles că acest lucru nu are cum să mă bucure, însă vreau să punctez faptul că este extrem de interesant de urmărit zona din care vin aceste observații.

Analiza celor din Partidul România Mare se dorește a fi una rece, obiectivă, detașată de conținut politic. Acest conținut politic lipsește, poate, și datorită faptului că domnii din Partidul România Mare sunt camarazi de opoziție, alături de domnii din Partidul Social Democrat, cei care, practic, au distrus, din punct de vedere economic, județul Dâmbovița.

Mie, sincer, mi-ar fi făcut plăcere ca distinsul meu coleg, domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu să recunoască un singur lucru, acela că timp de patru ani, au făcut opoziție cu PSD-ul, că timp de patru ani au țipat de fiecare dată când era pusă în discuție soarta economică a județului Dâmbovița și, practic, nimeni nu-i băga în seamă.

Ei, bine, stimați colegi, acum lucrurile s-au schimbat pentru că cei care conduc acum România sunt chiar preocupați de nevoile cetățeanului, indiferent de zona din care se află.

Le recomand însă, celor din Partidul România Mare să nu ne mai spună ceea ce știm, în legătură cu dezastrul lăsat în urmă de actualii lor colegi de opoziție, și anume domnii din Partidul Social Democrat, le recomand să vină cu soluții și să susțină toate programele și toate ideile constructive ale Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD, pentru că numai așa putem remedia situația.

Începând cu acest an, județului Dâmbovița i se va acorda o mare atenție și, implicit, în această zonă se vor desfășura mai multe programe menite să repare tot ce s-a stricat în patru ani de guvernare PSD-istă.

Să știți, stimați colegi, că nu trec cu vederea ceea ce s-a făcut bun, însă aceste lucruri se înscriu în zona firescului, pentru orice partid care-și respectă electorii.

În această categorie a partidelor responsabile se înscrie și Partidul Național Liberal, un partid care va susține orice proiect cu finalitate în îmbunătățirea standardului de viață al cetățeanului.

În final, îi reamintesc domnului senator Dan Claudiu Tănăsescu, ca de altfel tuturor celor interesați, faptul că, în județul Dâmbovița, vor începe o serie de investiți importante în infrastructură, în sistemul sanitar, în educație, precum și în turism.

Așteptăm cu interes și alte observații pertinente și orice fel de propunere care să ajute la îndeplinirea unor programe extrem de importate pentru integrarea în Uniunea Europeană.

În încheiere, revin și spun: motivul pentru care am venit astăzi, la tribuna Senatului, e acela de a spune adevărul până la capăt, colegii din Partidul România Mare au analizat situația economică a județului Dâmbovița, dar au uitat să-i amintească pe autorii dezastrului.

Nu mă întrebați însă, pe mine, a cui e vina pentru faptul că acum aceste partide, anume Partidul Social-Democrat și Partidul România Mare sunt nevoite să facă front comun, să fie în opoziție și să facă observații lipsite însă de elemente importante care să ne lămurească în legătură cu greșelile făcute de fosta guvernare.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului senator Dumitrescu.

 
Nicolae Iorga - replică: adevărații vinovați de dezastrul țării.

Stimați colegi,

Cu aceasta am încheiat primul punct înscris în ordinea de zi de astăzi.

Din sală: Procedură! (Discuții în sală)

 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Numai un moment, vă rog.

Vă numiți Dan Claudiu Tănăsescu?

Din sală: Nu, e o problemă de procedură, domnule președinte!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

E problemă de procedură?

Vă rog, aveți cuvântul la microfon, pe problema de procedură.

Microfonul nr.2, vă rog.

 
 

Domnul Nicolae Iorga:

Domnule președinte și stimați colegi,

Într-adevăr, nu mă numesc, și îmi pare rău, pe de-o parte, că nu mă numesc Dan Claudiu Tănăsescu, dar asta este situația. Însă, domnule președinte, dumneavoastră și noi, toți, am auzit aici declarația distinsului nostru coleg, din Dâmbovița, că a pronunțat numele PRM—ului. Or, deocamdată, sunt vicelider al acestui grup parlamentar și doresc să-i transmit distinsului meu coleg că e prima dată când aud un partid acuzat de a fi coleg de opoziție cu cineva.

Păi, noi criticăm din opoziție puterea, asta este menirea opoziției într-un stat democratic! În anii care au trecut, domnia-sa nu era senator, am criticat PSD-ul care era la guvernare, nu era cu noi la guvernare, era cu UDMR-ul și cu actualii lor colegi de la PUR, actualmente Partidul Conservator, iar noi, PRM-ul, atât de hulit de colegul nostru, eram în opoziție, domnule senator, cu dumneavoastră și cu colegii dumneavoastră din alianță.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Domnule senator,

Nu este pe procedură, este o declarație politică, domnule senator!

Eu vă propun ca pentru săptămâna viitoare...

 
 

Domnul Nicolae Iorga:

Vă mulțumesc pentru atenție.

Nu opoziția sau PRM-ul sunt vinovați de dezastrul țării, vinovați sunt guvernanții din 1990 încoace, să fie foarte clară povestea!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc. (Discuții în sală)

Am luat notă.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 5 martie 2021, 19:36
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro