Plen
Ședința Senatului din 25 aprilie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.65/05-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
24-02-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 25-04-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 25 aprilie 2006

  1. Declarații politice prezentate de senatori:

 

Ședința începe la ora 15,30.

Lucrările sunt conduse de domnul senator Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnii senatori Ilie Sârbu și Puskas Valentin Zoltan, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi, vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Vom începe cu declarațiile politice, ca după aceea să aprobăm ordinea de zi.

 
Varujan Vosganian - 24 aprilie 1915 - ziua comemorării genocidului împotriva poporului armean.

Invit la microfon pe domnul Varujan Vosganian pentru a susține declarația politică, din partea Grupului parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Urmează domnul senator Mircea Geoană.

 

Domnul Varujan Vosganian:

Mulțumesc, domnule președinte.

24 aprilie este ziua comemorării primului genocid al secolului al XX-lea, când armenii din întreaga lume și toți cei care-i prețuiesc, își amintesc cu pioșenie de victimele masacrelor săvârșite cu 91 de ani în urmă în Imperiul Otoman. În 24 aprilie 1915, în Istanbul, capitala imperiului, sute de intelectuali armeni au fost arestați. Cei mai mulți dintre ei, printre care Daniel Varujan, cel mai mare poet al armenilor, atunci în vârstă de 31 de ani, cei doi reprezentanți în Parlamentul de la Istanbul, deputatul Krikor Zohrab și deputatul Vartkes Seringhilian laolaltă cu alți reprezentanți de seamă ai elitei culturale și politice ai comunității armene, au fost uciși în urma unei execuții sumare. În aceeași zi, autoritățile otomane au dat ordinul de deportare a armenilor din ținuturile de baștină. În urma masacrelor și deportărilor în masă au pierit peste un milion și jumătate de persoane, în cea mai mare parte femei și copii. În câțiva ani, în Anatolia Răsăriteană, comunitățile armene au fost complet nimicite lăsând în urmă biserici, lăcașuri de cultură și locuințe părăsite, trupuri înghițite de apele Eufratului, ori acoperite de gropi comune și de nisipul deșertului. În timpul masacrelor și deportărilor din anii 1915-1916, poporul armean a fost, practic, înjumătățit. Cei care s-au salvat și urmașii lor se află răspândiți pe toate meridianele lumii. Ei își duc, acolo unde se găsesc, o viață demnă, așa cum se cuvine tuturor celor care s-au purificat prin suferință. România a fost una din primele țări, care, în timpul guvernării lui Ion I. C. Brătianu, s-a oferit să primească refugiați armeni. Este pentru mine o nespusă mândrie, în numele Uniunii Armenilor din România, sub cupola Senatului, să exprim adânca recunoștință a armenilor, locuitori ai acestui pământ, ospitalierului popor frate român și patriei comune - România, de la care noi nu revendicăm decât dreptul de a contribui la prosperitatea ei. Solidaritatea României față de soarta poporului armean s-a manifestat permanent. România s-a numărat printre statele care au primit pe reprezentanții guvernului tinerei Republici Armene, exilați în 1920, după ocuparea țării de bolșevici, și tot statul român, peste ani, a fost cel dintâi dintre statele lumii, din spațiul ex-sovietic, care a recunoscut în decembrie 1991 existența noului stat armean. Amintirea acestor martiri trebuie cinstită așa cum se cuvine și așa cum o cer normele dreptului internațional. Ignorarea în vâltoarea evenimentelor primei jumătăți a secolului XX a acestui genocid a permis repetarea unor asemenea acțiuni îndreptate, de această dată, împotriva poporului evreu, dar și împotriva altor popoare. Prin Rezoluția din 18 iunie 1987, Parlamentul Europei recunoaște că: "Parlamentul consideră că evenimentele tragice care s-au derulat între 1915 și 1917 împotriva armenilor de pe teritoriul Imperiului Otoman constituie un genocid în sensul Convenției pentru Prevenirea și Reprimarea Crimei de Genocid, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948. În ultimele decenii, un mare număr de parlamente, printre care menționez Franța, Italia, Canada, Rusia, Belgia, Uruguay, Argentina, Grecia, Suedia, Cetatea Vaticanului, Polonia etc., au recunoscut prin declarații oficiale genocidul din 1915. Ca un gest cu valoare simbolică, Olanda a recunoscut genocidul în decembrie 2004, în timp ce se afla la președinția Uniunii Europene. Considerăm că în această perspectivă umanistă și de democratizare a dreptului internațional, urmând exemplul altor parlamente din statele membre ale Uniunii Europene, Parlamentul României ar putea proceda la recunoașterea oficială a genocidului din 1915. Fie ca această zi să fie pentru întreaga omenire un prilej de a înțelege că asemenea fapte nu trebuie să se mai repete, că nimănui, nicăieri, nu trebuie să-i fie dat să sufere pentru singura vină a semnului nașterii sale. Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

 
Mircea Geoană - Inundațiile catastrofale provocate de Dunăre.

Invit la microfon pe domnul senator Mircea Geoană. Domnule președinte, aveți cuvântul. Urmează doamna senator Verginia Vedinaș.

 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aș vrea să ne întoarcem la problema poporului român și declarația noastră politică este legată de tragedia miilor de români, victime ale inundațiilor din ultima perioadă, mulți dintre ei condamnați să petreacă sub cerul liber sau în situații improvizate luni bune în perioada următoare, ceea ce demonstrează încă o dată că România a devenit o țară nesigură pentru proprii cetățeni. În ciuda avertizărilor repetate, în ciuda faptului că spre deosebire de situația de anul trecut, în acest an s-a știut cu ceva timp înainte de viitura de pe Dunăre, Guvernul României se dovedește încă o dată nepregătit să ia măsuri de fond pentru a-i ajuta pe cei aflați în dificultate, pentru reducerea efectelor pe termen scurt, mediu și lung al acestor fenomene naturale. Conduita guvernanților arată nu numai iresponsabilitate, indolență, dar, mai ales, lipsă de expertiză în tratarea acestor situații. Încă o dată constatăm că numirea pe algoritm politic a experților din sistemul de specialitate, pe care l-am semnalat și anul trecut, aduce în continuare daune importante cetățenilor și intereselor generale ale României. România nu-și mai poate permite măsuri pompieristice și comitete de criză, și nu mai poate să privească cu indiferență cum la televizor, președinți de țară, premieri de țară, mai degrabă se războiesc, prin intermediul opiniei publice și a presei, decât să ia măsuri pentru cei sinistrați.

Partidul Social Democrat a avansat și anul trecut, și au fost voci și din arcul guvernamental care au fost de acord cu noi, că este nevoie de un set de soluții și de resurse, dublate de un pachet financiar, pentru a putea acoperi atât nevoile materiale imediate ale sinistraților, cât și sume necesare investițiilor în infrastructură în problema inundațiilor în România.

Ne aducem aminte, stimați colegi senatori, că primul-ministru Tăriceanu a fost în fața noastră acum un an de zile și a prezentat o informare cu privire la situația inundațiilor și a planului de măsuri, inclusiv măsurile financiare, precum și promisiunile pe care Guvernul le-a făcut pentru a nu se mai repeta această situație.

Venim astăzi la aceeași tribună, a Senatului României, solicitând următoarele măsuri din partea Guvernului:

  1. Modificarea de urgență a pachetului de rectificare a bugetului care a fost transmis Parlamentului, cu includerea sumelor aferente remedierii situației sinistraților din județele dunărene. Știți bine că în comitete de specialitate din Camera Deputaților și din Senat va fi dezbătută în această săptămână propunerea de rectificare de buget a Guvernului. Solicităm primului-ministru, ministrului finanțelor și a miniștrilor de resort includerea în mod expres, explicit, în acest proiect de rectificare bugetară a sumelor aferente cetățenilor aflați în situații dificile.
  2. Revenind la propunerea pe care am făcut-o anul trecut de modificare a Planului Național de Dezvoltare trimis la Bruxelles cu sumele și prioritățile dedicate unor investiții pe termen mediu pentru a face față acestor probleme de calamități naturale.
  3. Susținem ca acel efort de solidaritate care a fost făcut în condiții bune anul trecut și faptul că presa nu a mai făcut teledonuri, în această perioadă, nu scutește de obligații de solidaritate parlamentarii români, senatorii români, cetățenii acestei țări. De aceea Grupul parlamentar din Senat al Partidului Social Democrat a inițiat, astăzi, adunarea de fonduri pentru victimele acestor calamități și facem un apel la toți colegii și colegele noastre din Senat și din Parlament să se alăture acestui efort de solidaritate. Nu este normal ca atunci când televiziunile nu mai prezintă teledonuri, oamenii politici și oamenii responsabili să nu mai răspundă cu compasiune, cu milostivenie și cu frică de Dumnezeu. Nu este o atitudine normală să ne conducem ca oameni politici numai după ceea ce face sau nu face un post de televiziune sau altul.
  4. În al patrulea rând, astăzi, mâine și poimâine vor fi în București importanți lideri europeni. Astăzi este Grupul Socialist European, vineri vor fi Popularii Europeni, sunt alți lideri importanți. Premierul Tăriceanu se va afla într-o deplasare în străinătate, în următoarele câteva zile. Fac un apel către Guvern și către Parlamentul României: să facem un apel cât mai puternic către guvernele statelor Uniunii Europene, către Comisia Europeană și către Parlamentul European pentru un ajutor de urgență pentru victimele acestor calamități. S-au refăcut pungile din Lunca Dunării și, probabil, că pentru multe comunități și sate din lunca dunăreană va fi imposibil să se mai revină pe vechile aliniamente. Este nevoie de sprijin, este nevoie de resurse, care, probabil, depășesc posibilitățile României, o solicitare imediată către Uniunea Europeană trebuie făcută și partidul nostru va face demersurile aferente către familia socialistă europeană și încurajez de la această înaltă tribună și celelalte familii politice să facă la fel cu partenerii din Parlamentul European și parlamentele naționale afiliate la aceste foruri.

Avem cu toții, indiferent de culoarea de partid, obligația de a ne arăta solidaritatea. Din nefericire, România este nepregătită structural să facă față unor astfel de probleme. E nevoie de un plan național dedicat acestui subiect. Este obligatoriu ca Parlamentul României să fie mai implicat și, repet, ceea ce cu ocazia prezenței domnului ministru Blaga, în urmă cu câteva săptămâni în Senatul României, am făcut-o, solicităm prezența primului-ministru în fața Parlamentului României, așa cum stă bine unui prim-ministru responsabil în fața Parlamentului, care îl menține în funcție, cu un raport privind modul în care s-au cheltuit banii promiși, alocați și cheltuiți de anul trecut până acum și pachetul financiar de sprijin pentru sinistrații din Bazinul dunărean. Vă mulțumesc foarte mult. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Verginia Vedinaș - Inițiativele legislative ale PRM, având ca obiect problema apărării împotriva inundațiilor și protecția sinistraților.

Invit la microfon pe doamna senator Verginia Vedinaș, din partea Grupului parlamentar PRM și urmează domnul senator Ioan Chelaru.

 

Doamna Verginia Vedinaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Distinși colegi,

Mai întâi vreau să vă adresez dumneavoastră și tuturor românilor, un creștinesc "Cristos a înviat!" și să ne dea Dumnezeu puterea să trecem peste toate nenorocirile care continuă să se abată asupra mult încercatului popor român. Și această primăvară este presărată cu lacrimi, cu disperare pentru o foarte mare parte din conaționalii noștri, ale căror case, agoniseli de-o viață, sunt luate de ape. Ce durere mai mare poate fi decât aceea de a vedea cum tot ce ai adunat cu trudă în toți anii este înecat de ape, că autoritățile statului vin și-ți ordonă să-ți părăsești casa, ca să-ți salvezi viața. Este firesc că viețile oamenilor trebuie salvate, dar, oare, guvernanții au făcut destul pentru a le apăra și averile? Numai cine cunoaște zbaterea și sacrificiul omului simplu, al țăranului care a frământat pământul ca să-și crească pruncii și să facă o brumă de avere, poate înțelege ce simt cei care refuză acum să plece din casă, care spun că preferă să dispară odată cu casele lor decât să le părăsească. În opinia noastră, nici pe departe, nu putem spune că Guvernul și-a demonstrat capacitatea de a face față inundațiilor, că a învățat prea puțin sau deloc din experiența tragică a anului trecut, că s-a încăpățânat să creadă că are puterea de a gestiona de unul singur astfel de fenomene, când realitatea contrazice o asemenea opinie. Aș vrea să amintesc inițiativele noastre legislative, având ca obiect de reglementare problema apărării împotriva inundațiilor, protecția sinistraților, diminuarea efectelor. Una dintre ele viza preluarea spațiilor unor foste unități militare dezafectate și pregătirea lor ca spații de cazare pentru sinistrați. A fost tratată cu un dispreț suveran de către putere. Ce util ar fi fost ca ea să fie votată, Guvernul să elaboreze o hotărâre de punere în aplicare, să se fi trecut la acțiune și acum să nu mai stea oamenii pe câmpuri, ca în vremuri de război. Guvernanții puteau din timp în liniște să pregătească spații corespunzătoare care să ofere condiții cât de cât normale până când se reconstruiesc casele distruse.

Tot partidul nostru a inițiat o moțiune privind incompetența demonstrată în ceea ce privește inundațiile din 2005. Și aceasta a fost respinsă, în același stil, superficial, politicianist, ca și când ne-am putea permite vreunul dintre noi, de la Putere sau din Opoziție, să ne batem joc de destinele oamenilor și de soarta acestui popor, în ultimă instanță! La cârma Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor se află o distinsă absolventă de geologie și geofizică. Nu era, oare, necesară o reorientare a Guvernului către o persoană a cărei pregătire și experiență să ofere premisele unei mai mari capacități de a face față unor asemenea dezastre naturale, așa cum am cerut noi? Am putut urmări, acum câteva zile în urmă, pe toate posturile de televiziune cum doamna ministru inspecta un dig, să vadă dacă va rezista inundațiilor. De ce abia acum ne întrebăm? Ce s-a făcut în ultimele luni de zile de după inundațiile de anul trecut? Este cu atât mai greu de explicat neputința actualului Guvern, cu cât la cârma lui se află un absolvent al Facultății de hidrotehnică! Partidul nostru cere pe această cale, și o va face și în scris, Biroului permanent, constituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind situația inundațiilor, care să cuprindă reprezentanți ai ambelor Camere și care să analizeze cauzele inundațiilor, efectele produse, măsurile de întreprins și stabilirea responsabilităților. Vă mulțumesc.

 
Ioan Chelaru - Apel pentru salvarea catedralei Sf. Iosif.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Ion Chelaru din partea Grupului parlamentar Social-Democrat. Urmează domnul senator Valentin Zoltan Puskas.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică am intitulat-o "Apel pentru salvarea Catedralei Sf.Iosif". Abia trecutele Sărbători Pascale au fost, cred, un bun prilej pentru fiecare dintre noi ca să ne întrebăm în ce măsură mai rezonăm cu învățăturile creștine și ce loc îi mai acordăm, astăzi, sacrului în viața noastră. Har Domnului, trăim într-o societate democratică și una din valorile fundamentale consfințite de Constituție, art.29 este "libertatea credințelor religioase". Nimic nu poate permite, însă, unora, lipsiți de credință să-i jignească și să-i sfideze pe toți cei care aparțin unei religii, fie ea și minoritară, așa cum este cea catolică, în România. Stimați colegi, folosesc această înaltă tribună, cea a Senatului României, pentru a da glas indignării de care suntem cuprinși, atât eu, cât și toți creștinii din întreaga țară. În disprețul tuturor protestelor făcute pe toate căile de către Excelențele lor, Monseniorul dr.Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit romano-catolic de București și Monseniorul Cornel Damian, episcopul austriac de București, o firmă de construcții pune în pericol, prin lucrările pe care le efectuează, Catedrala Sf.Iosif, Palatul Episcopal, Facultatea de Teologie și celelalte clădiri din incinta arhiepiscopiei. Proprietarii terenului, situat în imediata apropiere a Catedralei, intenționează ridicarea pe acel loc a unui imobil de 19 etaje, 75 de metri și 3 niveluri subterane pentru parcaje, punând în primejdie monumente de o inestimabilă valoare istorică și arhitecturală, precum și de o deosebită importanță pentru comunitatea catolică românească și internațională. Catedrala Sf.Iosif a fost construită între anii 1873 și 1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt, din Viena, stilul construcției fiind cel romanic, având, însă, îmbinate și elemente gotice. Interiorul ei adăpostește, la rându-i, alte opere de artă, inestimabile ca valoare, precum și una din cele mai bune orgi de concert, din țară. Pentru informarea domniilor-voastre, voi trece în revistă evenimentele care au dus la o astfel de situație intolerabilă. Problemele au început în 1996, când pe terenul învecinat Catedralei, s-a încercat promovarea unui proiect pentru un imobil de 50 metri înălțime. După aceea, însă, așa cum semnala presa, în 1998, un oarecare domn Peter Braun a cumpărat aici, în numele firmei Negulici Construct, două terenuri de la foștii proprietari, repuși în posesia de Primăria Capitalei. Tot presa descoperea că firma a fost înființată cu exact o zi, înainte de cumpărarea celor două terenuri. În toamna anului 2002, primarul de atunci, Traian Băsescu, a semnat cu Milenium Business Development SRL concesionarea terenului alăturat, de 70 mp, care aparținea Primăriei și care întregea suprafața necesară pentru construcție. Mai mult, planul de urbanism, în detaliu, emis în anul 2004, a aprobat 19 etaje și 3 niveluri subterane pentru parcaje. Așadar, o construcție mamut față de vechiul plan, unde erau aprobate doar parter plus 3 etaje. Supus presiunilor celor interesați, care i-au transmis pe diverse căi că până la urmă tot se va realiza pe acel teren o astfel de construcție, arhiepiscopului i s-a sugerat că un eventual acord ar putea aduce, pe lângă o viitoare relație de bună-vecinătate, și garanții sporite, suplimentare asupra siguranței Catedralei. Drept urmare, Monseniorul Robu a semnat un acord de principiu în 19.11.1999, constând însă, atenție, numai într-o scrisoare destinată autorităților implicate în avizarea proiectului. Or, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991, un astfel de acord al vecinilor trebuie exprimat în formă autentică, pentru construcții noi. Realizând ce implicații va avea prezența unei astfel de construcții în imediata vecinătate a Catedralei și arătând că între beneficiar și Arhiepiscopie nu a fost semnat nici un protocol care să precizeze obligațiile sau vreun mod de remediere a eventualelor daune provocate Catedralei, în anul 2001 a fost luată decizia de retragere a acordului de principiu, dat inițial. Din nefericire, în București, a mai fost efectuat deja un experiment de rău-augur pentru un monument istoric - cazul Bisericii armenești. Datorită studierii superficiale a implicațiilor pe care le-ar putea avea asupra ei ridicarea unui imens bloc de oțel și sticlă, demarat în 2000, în imediata apropiere, a fost afectată grav structura de rezistență a monumentului arhitectonic, care s-a rupt în trei bucăți, într-o singură noapte. În anul 2002, pe fondul acestui incident, și inspirat, probabil, și de presimțiri sumbre, Monseniorul dr.Ioan Robu a revenit cu noi adrese, reamintind autorităților că acordul inițial a fost retras. De aici și până în prezent s-a tot menționat, în permanență, că Arhiepiscopia nu este de acord cu realizarea unei astfel de construcții în vecinătatea sa. Când a ajuns primar general al Capitalei, Adriean Videanu a sesizat că la această construcție ar exista unele reguli și a cerut arhitectului șef, Adrian Bold, blocarea dosarului până la clarificarea situației existente. Asta, inițial, pentru că, mai apoi, pe 24.02.2006 a fost emisă autorizația de construcție a noului mamut, în ciuda protestelor venite din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Aflarea acestui fapt a produs o mare durere și îngrijorare în sânul comunității catolice, al bucureștenilor, în general. Lucrările de săpături au fost declanșate grabnic pe șantier, chiar mai înainte de o adresă trimisă Episcopiei în 9.03.2006, prin care aceasta era notificată și somată să asigure accesul specialiștilor angajați de Milenium, în Catedrală. Întrucât Episcopia nu-și dăduse acordul în forma cerută de lege, niciodată până atunci, s-a procedat la solicitarea, în scris, la 14.03.2006 sus-numitei firme, să pună la dispoziția Arhiepiscopiei copii ale documentelor ce au stat la baza autorizării. Acestei cereri, firești și pe deplin motivate, de altfel, li s-a răspuns cu o acțiune în instanță, Arhiepiscopia fiind citată pe 7.04.2006 la Judecătoria Sectorului 1. Consider că reprezintă o gravă insultă și o provocare la adresa comunității creștine din București și din întreaga țară, modul lipsit de eleganță, cu care a fost tratată o instituție de talia arhidiecezei de București și ușurința cu care s-a trecut peste protestele celor mai înalte fețe bisericești ale catolicismului românesc.

Doamnelor și domnilor senatori, vorbim aici despre clădiri cu valoare de simbol și absolut sacre creștinilor din România. Este vorba de centrul în jurul căruia gravitează viața spirituală a unui milion și jumătate dintre dânșii. Excelența-sa, Monseniorul Robu, s-a considerat îndreptățit să afirme, cu toată convingerea că "s-au strecurat grave erori și greșeli în procesul îndelungat de avizare și apoi de autorizare a acestui proiect". De aceste lucruri nu este străină nici Primăria Sectorului 1, emitentă, în numai 3 luni a autorizației. În scrisorile de protest adresate autorităților se cerea dispunerea, de urgență, a opririi lucrărilor în șantierul de lângă incinta Catedralei, analizarea în amănunt a modului în care instituțiile statului au avizat și autorizat o astfel de lucrare în imediata vecinătate a unor obiective culturale de patrimoniu, precum și anularea acestei autorizații, obținute după părerea arhiepiscopului, "pe căi obscure, cu mare răbdare, viclenie umană și rea-credință". Este de-a dreptul condamnabilă graba de a face rău, ca răul să fie iremediabil și ireversibil în acest caz. Martori oculari au afirmat că pe acest șantier s-a lucrat chiar și în noaptea de Înviere. Dacă pe timpul comuniștilor bisericile deranjau viziunea ateistă a partidului unic și necredinței, propovăduite de el, și dacă, vechi ctitorii religioase puteau fi amputate și sacrificate de dragul unei sistematizări absurde, concepute de minți bolnave, iată că tradiția este continuată și în zilele noastre, cu o și mai mare îndârjire, parcă. Motivația de astăzi, care stă la baza încorsetării, distrugerii și ascunderii lăcașurilor de cult în spatele unor coloși de oțel, beton și sticlă este la fel de oripilantă. Banul, obținut pe orice căi, chiar și ilegale sau la limita legii, sacrificarea fără nici o remușcare a oricărui lucru, indiferent de valoarea artistică și spirituală! Dacă stă în calea unor mega-businessuri, se pot umple rapid buzunarele hrăpărețe. Vă cer, stimați colegi, ca, indiferent de forța și de numele care stau în spatele aceste monstruozități, să oprim dezastrul, cât încă nu este prea târziu. Așa cum spunea Giovanni Bapini într-al său "Un uomo finito" "nu există forță care să nu fie învinsă de una mai mare! Nu există dușman care să nu poată fi pus la pământ de către unul mai puternic ca el".

Să ne amintim, așadar, că împreună suntem cea mai puternică forță a poporului român, aleasă de acesta, pentru a exercita în numele său suveranitatea națională și că, prin pârghiile puse la îndemâna noastră de Constituție, avem puterea de a opri la timp astfel de crime ce se comit împotriva celor ce ne-au desemnat. Cer înființarea unei comisii de anchetă, care să ne poată prezenta cât mai curând concluziile sale în ceea ce privește larghețea și lejeritatea cu care au fost acordate autorizațiile de construcție în acest caz, cine stă în spatele acestor mașinațiuni provocatoare și cine trebuie pedepsit, pentru îngrozirea, chiar în timpul sărbătorilor pascale, a atâtor creștini. Cer, de asemenea, primului-ministru să folosească acel corp de control pus la dispoziția sa pentru a face lumină în acest caz, pentru a pedepsi persoanele vinovate din administrație și pentru a stopa, cât timp nu este prea târziu, distrugerea unor bunuri care aparțin domeniului public de interes național. Că Dumnezeu și-a întors fața de la noi este evident! Suntem loviți zilnic de noi și noi grozăvii: gripa aviară, inundații, alunecări de teren. La urma urmei, domnilor guvernanți, stimați colegi senatori, este treaba fiecăruia cum își trăiește credința, dar vă conjur să opriți ofensele care ne sunt adresate prin astfel de acte, celor care încă mai credem în Dumnezeu și care nu vrem să fim părtași la crucificarea zilnică, de dragul unui pumn de arginți! Vă mulțumesc. (Aplauze în sală)

 
Puskas Valentin Zoltan - Declarația doamnei ministru al justiției din Evenimentul zilei.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Îl invit la microfon pe domnul senator Valentin Zoltan Puskas de la UDMR. Se pregătește domnul senator Aurel Ardelean. Aveți cuvântul!

 

Domnul Puskas Valentin Zoltan:

Vă mulțumesc, domnule președinte!

Distins Senat, Cristos a Înviat!

Fiind în a treia zi de Paști, ar trebui să avem în sufletul nostru o împăcare sufletească dar, din păcate, viața nu ne lasă să trăim această împăcare, această pace sufletească. Ne-a surprins foarte mult declarația doamnei ministru al justiției, Monica Macovei care, într-un interviu acordat cotidianului "Evenimentul Zilei", se referă la UDMR "ca o frână în calea luptei împotriva corupției". Ne surprinde aceste lucru, în primul rând, pentru faptul că, de-a lungul anilor, în cei 16 ani de existență a democrației noastre, UDMR-ul întotdeauna a militat pentru reducerea, pentru eradicarea corupției și vom milita și în continuare pentru acest fapt. Bineînțeles, această luptă este o luptă complexă și este nevoie de o organizare deosebit de eficientă pentru a putea avea și eficiență în cadrul acestei acțiuni, dar, în opinia noastră, aceste măsuri trebuie să fie nu numai ferme și constante, dar trebuie să fie și nepărtinitoare și trebuie să respecte anumite principii, în primul rând, cele legate de drepturile și libertățile omului. Aici trebuie să fac o remarcă: doamna ministru, la un moment dat spunea că "Constituția noastră este proastă", pentru că prevede "că averile sunt prezumate a fi licite". Deci, din discuția cu o doamnă ministrul al justiției este cam ciudat să auzi așa ceva! Da, într-adevăr, Constituția noastră prevede că "averile sunt prezumate a fi ilicite" și legile trebuie să fie conform acestei Constituții, ceea ce o deranjează pe distinsa doamnă ministru. De aici încep neînțelegerile între UDMR și distinsa doamnă ministru al justiției, pentru că noi, UDMR-ul, nu putem fi de acord cu ignorarea, nici chiar sub cupola luptei anticorupție, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Noi considerăm că nu putem readuce teama și teroarea în această țară. Nu putem să fim de acord cu denunțurile anonime care, după aceea, să fie urmate de anumite procedee. Nu putem fi de acord cu crearea unor instituții paralele, de control și de urmărire. Avem instituțiile noastre. Acestea trebuie să-și facă datoria, dar nu trebuie să creăm alte instituții suprapuse care, așa cum a spus și Partidul Comunist, ce să facă justiția, ce să facă procuratura! Vor face acest lucru. Deci, noi nu vom fi niciodată de acord cu un asemenea lucru.

Nu putem fi de acord nici cu oficializarea agenților provocatori și nici cu anumiți "spioni" infiltrați în rândurile populației. Au trecut vremurile în care poporul român a avut o asemenea soartă. Nu vrem să ne reîntoarcem la așa ceva.

Nu putem fi de acord cu controlul locuințelor domiciliilor cetățenilor români de către unii agenții, fără să aibă acordul instanțelor judecătorești. Știm foarte bine că asta se urmărește prin anumite proiecte legislative și noi, nici cu acest lucru, niciodată nu vom putea fi de acord.

Trebuie să urmărim depolitizarea instituțiilor statului, dar acest lucru înseamnă ca acei conducători care sunt în fruntea acestor instituții să fie numiți de anumite foruri, nu de o persoană. Doamna ministru dorește ca dânsa să-i numească pe șefii acestor instituții și acest lucru nu este binevenit și nici cu acest fapt nu suntem de acord.

Nu putem fi de acord cu măsuri de intimidare și de amenințare care sunt cuprinse în proiectele de legi care vor fi promovate, adică vrea doamna ministru să fie promovate de Parlament.

Nu putem fi de acord nici cu subordonarea unor instituții ale statului care au fost create constituțional unor alte organe care vor fi create acum, pe baza anumitor interese de stânga sau de dreapta. Nu contează!

UDMR spune da luptei anticorupție, dar spune un hotărât nu readucerii nesiguranței și neîncrederii, readucerii teroarei în rândurile populației din România.

Noi trebuie să întărim rolul instituțiilor de stat existente, trebuie să facem eforturi ca puterea legii să fie respectată de toată lumea și, nu în ultimul rând, trebuie să aducem și Parlamentul la nivelul pe care îl merită în acest stat, acela de a fi un Parlament respectat, un Parlament care este singurul for legislativ în această țară. Sperăm că, prin contribuția tuturor partidelor politice din Parlament, vom reuși acest lucru. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Aurel Ardelean - Neaplicarea de către Guvernul României a Acordului Coridorul Verde al Dunării de Jos.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul senator Aurel Ardelean, din partea Grupului România Mare. Se pregătește domnul senator Radu Cătălin Mardare.

 

Domnul Aurel Ardelean:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, prin declarația mea politică de astăzi doresc să abordez aspecte privind aplicarea acordului, încheiat în anul 2000, între România, Bulgaria, Ucraina și Moldova, care ar fi permis preîntâmpinarea inundațiilor care au loc de-a lungul Dunării și i-ar fi scutit pe români de furia apelor. Inundațiile de acum ar fi putut fi prevenite de Guvernul României, dacă ar fi fost puse în practică Acordul privind lărgirea albiei Dunării, încheiat încă din anul 2000.

Intervențiile umane în zonele inundate de-a lungul Dunării și afluenților ei au dus la o situație dezastruoasă. Organizațiile internaționale au sugerat recent Guvernelor României, Bulgariei, Ucrainei și Moldovei să pună în practică soluțiile convenite unanim în anul 2000, prin Declarația asupra cooperării pentru crearea unui coridor verde al Dunării de Jos.

Acordul stabilit pentru crearea acestui coridor verde are ca scop revitalizarea zonei prin reconectarea cu ariile sale naturale inundabile și cu mlaștinile, reducând astfel riscul inundațiilor majore în zonele populate și care oferă beneficii pentru economiile locale, în special pentru crescătorii de pește, turism, cât și pentru zonele protejate de-a lungul Dunării.

Câmpiile inundabile permit ca o cantitate mare de apă să fie depozitată încet și siguranță în josul râurilor, ca mai apoi să ajungă în apele subterane. Dacă distrugem aceste arii despărțindu-le de râul principal și drenându-le pentru agricultură, cum s-a întâmplat cu Dunărea de Jos de-a lungul Europei, potențialul acestor zone de retenție a inundațiilor este pierdut și riscul de inundații majore este foarte ridicat, după cum s-a văzut recent.

În 2000, țările aflate de-a lungul Dunării de Jos s-au angajat să restaureze 223.608 ha din fostele arii aflate de-a lungul râului prin Convenția Coridorului Verde al Dunării de Jos. Numai 6% din acest Acord a fost respectat de Guvernul României până acum și majoritatea ariilor mlăștinoase care au fost cultivate așteaptă încă să fie reconectate la râu.

Inundațiile controlate în anumite arii aflate în administrarea Guvernul României au arătat că este crucial să dai mai mult spațiu râului, pentru a reduce presiunea apelor provenite din inundații, asupra așezărilor umane. Lucru care s-a constatat și în prezent. Păcat însă că programul nu s-a putut aplica în mod științific și coordonat.

Este important ca aceste zone inundabile să fie păstrate ca zonă de retenție a apei în viitor, zone care pot reduce riscul unor viitoare inundații. Marea majoritate a mlaștinilor Dunării s-au pierdut în ultimii 40 de ani din cauza intervențiilor umane și multe din suprafețele redate agriculturii pun astăzi probleme. Preocuparea noastră actuală trebuie să fie orientată spre amenajarea teritoriului, astfel încât populația și orașele noastre situate pe Dunăre să nu mai fie puse în pericol.

În acest moment, tot ceea ce putem face este să încercăm să rezolvăm situația apărută, să consolidăm digurile, să refacem localitățile afectate.

Pe termen lung însă, Guvernul României trebuie să se concentreze asupra aplicării acordului din anul 2000. Consider că acum, după ce am văzut ce se poate petrece prin neglijența noastră, și celelalte state trebuie mobilizate pentru a manifesta deschidere spre implementarea Coridorului Verde al Dunării de Jos. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
Radu Cătălin Mardare - Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

Invit la microfon pe domnul senator Cătălin Mardare din partea PSD. Urmează domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu.

 

Domnul Radu Cătălin Mardare:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Reducerea sărăciei a fost și este un obiectiv major al Guvernului cuprins în programul de guvernare, fiind puse în practică mai multe măsuri care să conducă la prevenirea marginalizării sociale.

În acest sens, în anul 2001 a fost adoptată Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002, înlocuind programul anterior de acordare a ajutoarelor sociale, care intrase în declin datorită, pe de o parte, imperfecțiunilor de aplicare, iar pe de altă parte, lipsei de susținere financiară.

În perioada 2002-2004, impactul implementării Legii nr.416/2001 în ansamblu a fost pozitiv, contribuind la reducerea sărăciei și, în special, a sărăciei extreme. Din analizele efectuate s-a ajuns la concluzia că programul venitului minim garantat a condus la reducerea ratei sărăciei de la 35,9% în anul 2000 la 25,1% în anul 2003 și a ratei sărăciei severe de la 13,8% în 2000 la 8,6% în anul 2003.

Acest fapt a fost confirmat și de Raportul privind sărăcia în România, realizat de Banca Mondială, precum și de evaluarea realizată de specialiștii Departamentului pentru Dezvoltare Internațională din Marea Britanie, în cadrul programului "Asistență pentru Dezvoltarea Sectorului Social din România".

În perioada 2002-2004, de acest program a beneficiat un număr mediu de 1.036.000 persoane, ceea ce reprezintă circa 5% din populația țării, segment de populație aflată în zona sărăciei sau sărăciei extreme.

Ajutorul social mediu, lunar, pe familie în această perioadă a fost de circa 1.017.000 lei și a reprezentat un sprijin real pentru categoriile cele mai vulnerabile.

Doamnelor și domnilor senatori, dacă vă imaginați că v-am citit dintr-un bilanț al guvernării PSD vă înșelați. Nu am făcut altceva decât să reproduc pasaje din expunerea de motive la proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, semnată de nimeni altul decât primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu.

Proiectul de lege aduce unele clarificări și completări Legii privind venitul minim garantat, fără a-i afecta în vreun fel spiritul sau substanța. Vă reamintesc că liderii Alianței D.A. au criticat vehement, în mod repetat, această lege numind-o ba "mită electorală", ba "pomană electorală" cu care PSD ar fi încercat să cumpere voturile românilor și amenințau tunător că vor desființa această lege care încurajează nemunca deîndată ce vor ajunge la guvernare.

Iată că, odată ajunși la guvernare, legea nu mai e de aruncat la coș, ci trebuie chiar îmbunătățită pentru a putea fi aplicată în continuare, întrucât supraviețuirea a sute de mii de români depinde încă de această formă de sprijin.

Nu este vorba de altceva decât de o nouă pagină din Tratatul de demagogie aplicată scris cu atâta sârg de Alianța D.A. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
Dan Claudiu Tănăsescu - Trădarea, un gest al lașilor și al doritorilor de a parveni (senatorul Duca Viorel Senior); - Situația economică dramatică a județului Dâmbovița.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul ultimului vorbitor domnului senator Dan Claudiu Tănăsescu, din partea Grupului PRM.

 

Domnul Dan Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, declarația mea aș putea-o intitula: "Trădarea, un gest al lașilor și a doritorilor de a parveni".

Întrucât suntem încă sub aura sfântă creată de Învierea lui Isus, cea mai miraculoasă și cea mai de seamă întâmplare din istoria omenirii, rostesc astăzi, în a treia zi de Paști, această declarație care este stârnită de obrăznicia și fățărnicia unui ins care se laudă că este un exemplu între creștini și care a venit în urmă cu mai multe zile la microfonul aflat la tribuna Senatului, pe care, altfel, l-a ocolit mai bine de un an, cerând ascultare pentru a-și explica lipsa lui de credință, de loialitate și - de ce nu? - de bărbăție politică?

Acest om, pe numele lui Duca Viorel, care în mod sigur confirmă prin comportament că Darwin a avut dreptate, uită mâna întinsă pe care a pupat-o cu smerenie și se aruncă în cristelnița în care și-a turnat apa trădării.

Am fost de față la discuția cu președintele Vadim, când șeful PRM i-a reproșat acestuia că a plecat din PRM la alt partid. Ce-i lipsește acestui ins ca să sară dintr-o barcă în care a fost instalat prin bunăvoință pentru a prelua o plută găurită? Oare banii sunt pentru un asemenea "credincios" singura înălțare?

Distinsul traseist a luat-o spre unul din partidele puterii, uitând de toate perceptele și de toate învățămintele din înțeleapta carte a existenței omenirii, uitând de binele primit atunci când s-a gudurat pe lângă președintele Vadim, rugându-l să-l aducă, într-un fel, înapoi în țara lui, din îndepărtata Americă, unde nu și-a găsit un rost ca lumea.

A fost crezut, doar era un credincios, un pastor adevărat.

Lingușindu-se precum o mâță flămândă, pastorul care a bătut preeriile americane l-a convins pe președintele Vadim să-l numească în grupul observatorilor parlamentari europeni, profitând de această postură mai altfel decât ceilalți; el huzurind prin frumoasa Europă însoțit de fiul său și de gândurile sale trădătoare.

Așadar, stimați senatori, ne aflăm în fața unui mincinos, a unui trădător, a unui farsor.

Îl îndemn pe domnul Duca să arate că este cu adevărat creștin și atunci să solicite acum, în fața noastră și a lui Dumnezeu, demisia din Senatul României.

Aș vrea în continuare, stimați colegi, să vă spun că în urmă cu aproximativ o lună spunem de la această tribună că în județul Dâmbovița dezastrul economic a ajuns să nască o adevărată disperare în rândul populației acestui important județ.

Jaf, corupție și indiferență, pe fondul unei sărăcii fără margini, unde toate relele pământului s-au abătut asupra oamenilor de pe aceste meleaguri.

Spuneam atunci, referindu-mă la Combinatul de oțeluri speciale din Târgoviște, o unitate de referință a României, că a fost măcinat de cei care au guvernat, apoi, tot ei au dat marele combinat pe mâna unor ruși, care îi pregătesc sinistrul sfârșit.

Mai ziceam despre județul Dâmbovița, extrem de puternic în anul 1989, că din punct de vedere industrial - însuma aproximativ 200.000 de salariați, dintr-o populație de 500.000 de persoane - acum au mai rămas câteva zeci de mii, după ce, unitate cu unitate, a fost redusă și rasă de pe harta industrială.

Spuneam că Țesătoriile din Pucioasa, care exportau în zeci de țări, au fost crunt lovite și îngenunchiate, că la Moreni, la Fabrica de Armament, s-a redus totul până aproape de lichidare, că schela de foraj a fost desființată, că la Titu a amuțit aproape totul, că la Găești, la Fabrica de frigidere, s-a redus activitatea, că la Uzina de Utilaj Petrolier din Târgoviște, care exporta, în 1989, în 35 de țări, de pe cinci continente, și aducea valută cu nemiluita, avea peste 11.000 de salariați, iar privatizarea a redus numărul salariaților la numai 3000.

Mai spuneam că ar fi bine să se lase orgoliile de partid, pentru că acest județ nu este nici al fostului Guvern, nici al actualului Guvern.

Spuneam să se renunțe o dată la tot soiul de ambiții care sunt în detrimentul oamenilor și poate că a sosit momentul ca guvernarea să pună poporul la muncă, fiindcă numai așa putem scăpa de sărăcie și de dezastrul creat în ultima vreme.

Dar ce a înțeles puterea din această declarație? Mai nimic. Nu a tras nici o concluzie, nici un învățământ. Ba, mai mult, un reprezentant al puterii s-a cocoțat la tribuna Senatului și mi-a reproșat că tot acest dezastru din Dâmbovița ar fi creat de PSD.

În parte, așa este, nu zic că nu este așa, dar pentru faptul că lucrurile merg din ce în ce mai prost, că oamenii se afundă tot mai mult în sărăcie, în mizerie, cine este de vină, ținând cont de faptul că noua guvernare guvernează de foarte mult timp. Așadar, ar fi cazul să ne gândim că această guvernare trece printr-o eclipsă care ne-ar putea duce într-o noapte nesfârșită.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi, am încheiat declarațiile politice.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 8 martie 2021, 17:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro