Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
Ședința Senatului din 2 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.70/12-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-11-2021
25-11-2021 (comună)
24-11-2021 (comună)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 02-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 2 mai 2006

2. Declarații politice prezentate de senatori:
  2.6 Adrian Păunescu - punctul de vedere al domnului senator asupra unor evenimente din ultimele 2 săptămâni.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Îl invit la tribună pe domnul senator Adrian Păunescu, Grupul parlamentar PSD.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Adrian Păunescu:

Grele timpuri a ajuns conștiința noastră, dacă a trebuit să-l ascultăm pe acest adevărat clasic al liberalismului românesc, care este domnul Radu Câmpeanu, luându-i apărarea, într-o chestiune, într-adevăr, neincriminabilă, unei colege, pe care și eu simt exact aceeași nevoie s-o apăr. Mi se pare că trăim vremuri grele, pentru că apăsăm foarte mult asupra celor loviți. Nu e cel mai moral dintre obiceiurile noastre, să apăsăm asupra celor loviți. Cei loviți sunt, și așa, loviți.

Am trecut, în această viață, care, oricând, se poate încheia, cum s-a încheiat viața fostului nostru coleg Ulm Spineanu - Dumnezeu să-l ierte! - prin toate, de la faptul că n-am putut să intru în facultate, ca fiu al unui deținut politic, până la faptul că îmi circulă numele ca lustrabil, în epoca nouă, pentru că am fost utecist și am condus "Flacăra. Le-am îndurat pe toate, mai ales atunci când ele aveau încărcătura de obiectivitate a trăsnetului, lipsa de logică și încărcătura trăsnetului, care alege după logica lui, și nu după a noastră.

Faptul că apăsăm așa de mult și insistăm așa de mult, și însângerăm așa de mult o cicatrice, ca și când datorită doamnei Norica Nicolai și acelei fete, care era în sală, atunci, s-ar fi petrecut ultimele două războaie mondiale, arată cât de puțin știm să punem în ecuație adevărurile cu care ne întâlnim.

Așa se explică faptul că, într-adevăr, pentru cei mai loviți dintre oameni care sunt sclavii sorții, ai mizeriei umane și ai uitării noastre, facem atât de puțin încât ei primesc noile inundații, din 2006, cu casele nepuse pe picioare de la inundațiile din 2005 și mare minune să nu aflăm că, între timp, nici cele din 1970 nu sunt gata. Ne pasă foarte puțin de adevăruri și ne interesează foarte mult poza.

Suntem justițiari. Vrem să o călcăm în picioare pe Norica Nicolai. Am prins-o cu o greșeală și vrem să facem din acea greșeală un mod de a face dreptate pe lume. Nu e nici o dreptate în acest fapt despre care eu cred că trebuie să se termine curând și să trecem și în această privință la lucrurile pe care le avem de făcut. Mă simt, pur și simplu, rușinat. Transpartinic. Nu are nici o legătură ce spun cu apartenența mea la un partid sau altul. Dar nu se poate în felul acesta. Ajungem, pur și simplu, să ne urâm sincer. Ca și căscatul, ura se ia. Ne prefacem la nesfârșit că ne urâm, încât ajungem chiar să ne urâm. Pentru acel lucru care la dimensiune istorică este un fleac. Nu e adevărat că omul care acceptă o cartelă străină, o cartelă lângă el, să funcționeze fără proprietar, e în stare să accepte și o trădare. Astea sunt bancuri proaste. Gata. Îmi cer iertare eu de la doamna Norica Nicolai pentru insistența aceasta pe care nu o observăm că dânsa o resimte în toată rușinea, în toată tristețea, în toată umilința. Nu ne credem unii altora. Cronicarul spunea: "Crede vremii și cumplitelor valuri, gândește-te pe ce vremi am scris și cât am scris". Nu ne credem unii altora și e chemat la Direcția de Cercetări Penale un admirabil om al cetății, fostul țărănist Ulm Spineanu care, ca ministru, (vă spun eu, eram atunci într-o dublă opoziție) ca ministru, s-a purtat de parcă nu a primit niciodată acel titlu și a fost corect și s-a zbătut pentru omenie.

Și e chemat la Direcția de Cercetări Penale Ulm Spineanu și nu mai rezistă. Și nu vor mai rezista mulți în această țară pe care anumite minți bolnave vor să o transforme într-o boxă ca să-și facă ei datoria verbală, datoria demagogică față de un Bruxelles iluzoriu. Nicăieri în lume nu s-a eradicat corupția. Noi vrem să eradicăm și mormintele părinților celor corupți de azi, și nepoții celor care astăzi sunt considerați corupți.

Acest spectacol dizgrațios trebuie să înceteze și trebuie să trecem la faptele esențiale care sunt cele de care suferim - și observăm că suferim - în momentul în care e nevoie ca statul să se înfiripeze și să dea un ajutor celor nenorociți. Acolo se vede cât de slab stat e statul român. Ferească Dumnezeu să-l mai putem vedea și în cealaltă situație, la război. Nu suntem în stare, deși, oameni care să se dedice cauzei sunt destui și, poate, cel mai elocvent caz este ministrul Vasile Blaga, nu suntem în stare să rezolvăm situații care, în orice țară, de pe continentul nostru, se rezolvă de către autoritățile locale.

Nu avem nici o putere și nu avem nici o putere pentru că nu acumulăm la timp nici o putere. Pentru ca să putem exercita puterea noastră trebuie să fim capabili ca, la vreme normală, să muncim, să percepem și să dăm impozite, să dezvoltăm activități pentru care se percep și impozite. O ecuație simplă. Nu ne preocupă economia și consecințele sunt evidente. Suntem un stat slab care nu e în stare să rezolve nici situația comunei Rast, și nici a comunei Bistreț. Am auzit că se pronunță, mai nou, Bis-treț și Bé-chet! nu știu, se pronunță invers, cum mai toate sunt invers.

Ei bine, asta este esența lucrurilor. Și noi suntem, ca parlamentari, atrași în tot felul de diversiuni. Am vrut să vă spun, la un moment dat, apărându-mă pe mine, că suntem atrași în diferite diversiuni, dar nu aș fi fost atât de credibil, cum sper să fiu acum când iau apărarea unui coleg cu care nu am nici o legătură, ne salutăm din trimestru în trimestru, dar pe care simt nevoia să-l apăr pentru că este nedreptățit. Una e să spui că a făcut o eroare și alta e să-l calci în picioare și să-i faci viața imposibilă. (Domnul senator Viorel Arion vorbește la telefonul mobil în primul rând al sălii)

De dragul de a-l auzi pe colegul meu Arion de la Hunedoara(care vorbește la telefon în sală!), trebuie să mă dau mai încet.

Iată, acum, circulă teoria că nu trebuia ca România să aibă diguri.

Numai cine nu a trăit în realitate, și cred că sunt puțini cei care nu au trăit într-o realitate adevărată, ca să mă exprim cât mai pleonastic, numai acela poate spune "nu trebuiau diguri".

Eu am trăit chiar în comuna Cârna. Tatăl meu a fost învățător și acolo. Și, anual, venea Dunărea. Asta e deosebirea între 1950-1960 și 2005-2006. Atunci, venea, anual.

Sigur că schimbarea naturii, schimbarea cu forța a naturii nu este un fapt de dorit. Dar dacă ar fi așa, eu știu o țară în Europa sub nivelul mării. Una, Olanda. Ar însemna că, de mâine, în zori, puterile executive și legislative ale Olandei ar trebui să ia hotărârea de a termina cu digurile, cu ridicarea Olandei la un nivel la care să poată face și cea mai performantă agricultură și să dea drumul apelor. Dar nu e totuși mai bine să profităm de faptul că avem oameni de știință, pe care-i disprețuim, pe care-i lăsăm, undeva, într-un țarc, îi izolăm și să întrebăm, că nu suntem noi deștepți în toate, să stăm de vorbă, să aflăm prin dezbateri adânci și contradictorii ce anume e de făcut? Și aici să contribuim și la iluminarea lumii. Pentru că nu suntem singurii inundabili, dar ceea ce se întâmplă la noi sporește și datorită faptului că ni s-a dat norocul de a primi Dunărea la sfârșitul carierei ei și avem și uriașa șansă că suntem săraci, șansă pe care ne-o dezvoltăm noi înșine cu o extraordinară aplicație.

Slăbiciunea statului român este poate un subiect mai interesant de discutat decât chiar problemele care apar atunci când statul român e slab și se vede că e slab.

Totuși, vă dau și câteva vești bune.

Elevii români au câștigat locul I pe națiuni la Balcaniada de matematică din Cipru, tinerii reușind să obțină șase medalii de aur, trei de argint și una de bronz. Ce va fi cu ei mâine?

Competiția anuală de proiecte de stații spațiale organizate de NASA a fost câștigată, pentru al treilea an consecutiv, de o echipă de elevi ai Centrului de excelență din Constanța, echipă coordonată de profesorul de fizică Ion Băraru. La Congres au participat 95 de lucrări, create de 533 de elevi din Belgia, Hong-Kong, Nepal, Pakistan, România, Turcia, Marea Britanie și Statele Unite. Câștigătorii concursului primesc ca premiu o vizită la NASA, însă administrația americană nu le asigură transportul până în Statele Unite, pentru că administrația americană ține minte că și România are o administrație. Așa circulă pe la Washington zvonul, că România are capitală, imn, granițe, școală și administrație. Ei, acest zvon ne privează de capitolul bani pentru drum. Administrația americană, din acest punct de vedere, e, oarecum, să spunem așa, e prea directă. Nu e bine, să crezi orice zvon. Nu. Căci administrația românească nu există, nu poate face nimic pentru copiii aceștia români supradotați. Și atunci ei rămân acasă. Și pofta de a se remarca a următoarei promoții va fi puțin mai mică și, încet-încet, părinții vor afla că trebuie să-și nască puii direct în străinătate. Să nu mai fie obligați să facă drumul la NASA, că nu-i bagă administrația românească în seamă pe acești amărâți de geniali. Asta e situația reală, situația tristă, situația tristă și reală.

Fac apel de la acest microfon către oamenii care pot arăta că în România există instanțe la fel de productive, de executive și de puternice, ca și guvernul ideal pe care ar trebui să-l aibă această țară: să finanțeze echipa copiilor din Constanța.

În vremea asta, însă, noi, acum, mă rog, trebuie să ne pregătim de noua ediție a Congresului secuilor. Asta e treaba noastră. Trebuie luate toate măsurile. Să meargă și președintele Băsescu pe acolo și să vadă ce mai poate rezolva, să mai convingă pe secuii hotărâți să fie mai puțin hotărâți, să fie mai multă milă față de statul român și față de poporul român și să terminăm cu această gravă neînțelegere a nevoii ca România să fie făcută bucăți. Cu asta ne ocupăm și probabil că la aceasta ne și îndeamnă viitorul. Mai ales că încep să dispară toate sectoarele cercetării, în afară de cele penale. Alea merg înainte. Domnul Flutur a anunțat la Suceava că va face un proiect de lege pentru restructurarea cercetării agricole. Și asta să se ducă. Să mergem înapoi la dudăi, la buruieni. Ele să se exprime în mod liber. Și ce iese printre buruieni și este, eventual, grâu, eventual, secară, să fructificăm. Eu nu zic să nu fructificăm. Dar să credem în condiția naturală a plantelor.

Dacă se desființează și aceste cercetări, dacă sunt dispute în Alianță (fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, spune că acest proiect vizează politizarea cercetării, prin numirea în funcțiile de șefi ai acestor instituții a unor clienți politici) ne-ntrebăm: nu e prea lung drumul clientelismului? Mai bine direct, decât toată această reformă care va duce la dezastru cercetarea, încă un domeniu al cercetării.

Mai sunt multe de spus.

Mai semnalez un fapt. Nu sunt atât de entuziasmat de propunerea domnului Dan Voiculescu făcută, aici, acum, nici nu sunt în poziția de a putea participa, cumva, prin acel impozit nou la intrarea corectă în Europa. Semnalez însă un alt fapt.

Într-o noapte de aprilie am auzit un dialog, Dan Voiculescu - Ion Cristoiu, care mi-a pus deodată în față, un om politic adevărat, care se numește Dan Voiculescu.

Îmi pare rău că dumnealui are 7.435 de trepte, până să îi poți adresa un cuvânt la telefon. Eu vroiam doar să-i spun că este excepțional cum s-a comportat Dan Voiculescu acolo. A avut și norocul unui teleast de superclasă, Ion Cristoiu. Dar el pur și simplu nu a contenit să arate (pentru prima oară fără sfială) că este un personaj politic valabil și că toți cei care cred că îl au în mânecă se înșeală. Este un tip care va face politică în continuare în România. Sunt de acord cu dumnealui și, de data aceasta, cu domnul Boc într-un anumit fel, și cu senatorii democrați care au sprijinit această propunere a lui Dan Voiculescu, pe care PSD și PRM o vântură de mult, dar, iată, până acum, nu s-a putut concretiza, de a se reduce la principalele alimente TVA-ul împovărător și insuportabil. Că este împovărător știm prea bine de multă vreme, dar insuportabil ar trebui să înțelegem că a devenit. Acum 10-12 ani, Ilie Verdeț susținea în numele PSM această idee simplă și corectă: TVA mic la bunurile vitale.

Domnul Boc a spus acum ceva și a sărit toată lumea. "Ce caraghios e!"

Nu a fost deloc caraghios, a spus ceva foarte serios, că TVA-ul trebuie redus la categoriile sărace și asta se poate face înmânându-le categoriilor sărace, om de om, atunci când primesc pensia pentru o anumită sumă un bon de alimente, o anumită dovadă că pot, cu acel bon, să-și ia alimente cu un TVA mai mic. Dar asta este o chestiune urgentă!

Este o chestiune, repet, pe care o salut, o consider foarte demnă, o consider foarte, foarte nimerită și, repet, foarte urgentă!

Mi-am închipuit, până să văd ce s-a întâmplat în Franța săptămânile trecute, că societatea în care am intrat, capitalismul, are multe defecte, dar are o calitate: își rezolvă în sine și la vreme contradicțiile! Din păcate, lucrurile nu stau așa, nimic nu se rezolvă de la sine!

De aceea trebuie să punem umărul pentru a grăbi rezolvarea situațiilor grele prin care trece această țară, situații care conduc la împovărarea nevinovaților sau a unor mici vinovați și despovărarea marilor vinovați.

Din acest punct de vedere, cred că soluția este intrarea noastră, ca oameni ai legislativului, mai adânc în viața reală, în viața punctuală, în viața căreia nu-i putem oferi numai soluții de principiu, ci trebuie să-i oferim și asistență medical-socială, zi de zi.

Trebuie, adică, să nu ne mărginim cu faptul că facem legi, ci să încercăm să-i ajutăm pe colegii din Executiv să și obțină din acele legi profitul uman cel mai înalt.

Încă e timp! (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tăracilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 2 decembrie 2021, 8:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro