Plen
Ședința Senatului din 8 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.74/18-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-10-2021
26-10-2021
25-10-2021
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 08-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 8 mai 2006

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.20.

Lucrările ședinței sunt conduse de domnul senator Doru Ioan Tărăcilă - vicepreședinte al Senatului, asistat de domnul senator Gavrilă Vasilescu și domnul senator Gheorghe Funar - secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamnelor și domnilor senatori,

Declar deschisă ședința noastră de astăzi, 8 mai 2006.

Ședința de astăzi este condusă de subsemnatul, în calitate de vice-președinte al Senatului, asistat de domnii senatori Gheorghe Funar și Gavrilă Vasilescu, secretari ai Senatului.

De la lucrările Senatului, absentează motivat un număr de 24 colegi senatori, 6 colegi senatori sunt membri ai Guvernului, 12 colegi senatori sunt observatori în Parlamentul European, 5 colegi senatori sunt plecați în delegație și un coleg senator este învoit.

Cvorumul de ședință, în momentul în care vom trece la dezbateri legislative, este de 69 parlamentari.

Programul de lucru al zilei de astăzi, lucrări în plen, până la orele 19.30, având înscris în ordinea de zi declarații politice, dezbaterea proiectelor de lege, de la orele 16.30 la 18.00, iar de la orele 18.00, întrebări, interpelări și răspunsuri, transmisiunea fiind realizată și la radio.

Programul de lucru și ordinea de zi o voi supune votului la orele 16.30, în momentul în care începem dezbaterea proiectelor de lege.

Primul punct, declarații politice.

Sunt înscriși un număr de 11 colegi senatori.

 
Mihai Țâbuleac - Participarea la Conferința privind dezvoltarea Coridorului de transport Vest-Est, prin Nordul României (Iași - 2006); - Decalaje în dezvoltarea economică a județelor din Nordul și Sudul României.

Îl invit pe reprezentantul Grupului parlamentar al Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD, domnul senator Mihai Țâbuleac.

Vă invit la tribună, domnule senator, pentru a prezenta declarația politică.

Aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Mihai Țâbuleac:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am participat recent, în ziua de 30 aprilie 2006, la un eveniment care s-a desfășurat la Iași și care s-a constituit într-o conferință zonală privind dezvoltarea Coridorului de transport Vest - Est, prin Nordul României.

Această conferință a reunit un număr semnificativ de parlamentari, miniștri, prefecți, președinți de consilii județene și primari, din județele Moldovei și a beneficiat de susținerea de excepție a domnului Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților.

Pe scurt, coordonatele acestui eveniment sunt următoarele:

Scopul: De a trage un semnal de alarmă asupra faptului că între Nord - Estul României, regiunea cu cele mai mari probleme social-economice, și celelalte zone ale țării noastre există un dezechilibru major care tinde să se adâncească datorită izolării infrastructurale.

Rezultat: S-a semnat un Memorandum pentru susținerea realizării Coridorului rutier Budapesta - Odessa de importanță paneuropeană care să deservească zona izolată reprezentată de Nord - Estul României și Republica Moldova, dar și să întărească poziția strategică a României în zona Mării Negre.

Perspective pe termen scurt: Elaborarea unui proiect pentru stabilirea traseului și estimarea costurilor.

Perspective pe termen mediu: Includerea acestui obiectiv în planurile naționale și europene de dezvoltare a infrastructurii de transport.

Oarecum dezamăgit de lipsa de impact a conferinței la care am făcut referire, am venit astăzi la tribuna Senatului pentru a încerca, înainte de toate, includerea proiectului în conștiința dumneavoastră, membrii forului reprezentativ suprem al poporului român.

Ca reprezentant al celui mai sărac județ, din cea mai izolată și oropsită zonă a țării, consider că sunt cel mai îndreptățit pentru a pleda pentru nevoia de dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu al României.

Ce credeți că este în sufletul nostru atunci când aflăm, bunăoară, că Fondurile ISPA utilizate pentru transporturi în România, în perioada 2000-2006 au fost distribuie astfel: 876 milioane euro pentru jumătatea sudică și 0 euro pentru jumătatea nordică.

Eu cred că acest exemplu, alături de multe altele, reprezintă un adevărat atentat asupra patriotismului din noi și asupra bunei noastre credințe.

Prilejul aceasta mă determină să aduc în discuție elemente asupra cărora trebuie să ne aplecăm mai îndelung, integrare și globalizare, egalitate de șanse, drepturile constituționale ale cetățeanului.

Astfel, vorbim deseori despre integrarea europeană și recunoaștem că trebuie să facem totul pentru a realiza acest deziderat, deopotrivă, și cei din Nord și cei din Sud, pentru că aceasta va determina recuperarea decalajelor economice și sociale care despart țara noastră de țările occidentale, dar nu recunoaștem că exact aceleași motive pentru care susținem cu ardoare integrarea europeană, ar trebui să ne determine să vorbim și despre integrarea românească, adică despre recuperarea decalajelor dintre județele rămase în urmă și celelalte zone ale țării.

Motivele sunt la fel de obiective și într-un caz, și în celălalt.

Dacă Europa înțelege să aloce fonduri pentru aderarea europeană a României, atunci și România trebuie să înțeleagă că trebuie să aloce fonduri pentru aderarea românească a județului Botoșani. Mă refer aici, nu la măsuri de genul declarării ca zone defavorizate a unor localități, nu tocmai sărace, și a acordării de facilități fiscale unor investitori destul de bogați, măsuri care, oricum, nu mai sunt de actualitate, ci la o justă distribuire atât a fondurilor guvernamentale, cât și europene.

Apoi vreau să invoc principiul egalității de șanse prevăzut și de Constituția României dar, cu regret, trebuie să spun că, până în prezent, nu am inclus aici și lupta împotriva discriminării cetățenilor în funcție de locul nașterii, decât ca temă pentru simpozioane și campanii electorale.

Tot în Constituția noastră este prevăzut că statul are obligația de a asigura un nivel decent al traiului pentru toți cetățenii, și iarăși trebuie să-mi exprim regretul în legătură cu faptul că practica de până acum a demonstrat că prin aceasta s-a înțeles doar nevoia de protecție socială.

Consider că noua etapă în care se află evoluția societății românești, luând în considerare și greutățile întâmpinate în această prea lungă tranziție, ne obligă și la satisfacerea nevoii de dezvoltare a tuturor comunităților de cetățeni români.

Vreau să atrag atenția asupra faptului că art.47 din Constituția României prevede că "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială", ceea ce nicidecum nu înseamnă că dezvoltarea economică trebuie să se înfăptuiască într-un județ și protecția socială în altul, adică o anumită zonă geografică să se descurce muncind și alta stând mereu cu mâna întinsă.

În fine, vorbind despre dezvoltare, doresc să ne întoarcem la Proiectul privind realizarea Coridorului rutier Budapesta - Odessa, prin nordul României, și vă propun următoarea temă de meditație:

De ce să nu fim noi cei care realizează un obiectiv care, necesar fiind, mai devreme sau mai târziu, se va realiza oricum?

Cu alte cuvinte, parafrazând după un text specific locului, de noi depinde să nu ajungem în situația de a spune: autostrada nu este a noastră și nici măcar a urmașilor noștri, ci a vecinilor noștri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Adriana Țicău - 9 mai - Ziua Europei și integrarea României în U.E.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar PSD, doamna senator Adriana Țicău.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Doamna Adriana Țicău:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

La 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței a prezentat propunerea sa de a realiza o Europă unită, element indispensabil pentru menținerea relațiilor de pace între statele europene.

Declarația sa, rămasă în istorie, ca "Declarația Schuman" a marcat începutul creării Uniunii Europene.

Ziua de 9 mai a devenit un simbol, care alături de steag, imn, motto și moneda euro sunt elementele de identificare ale Uniunii Europene, ca entitate politică.

În anul 2006, Uniunea Europeană va sărbători "Ziua Europei", dând o nouă identitate UE, instituțiilor europene.

Începând cu 9 mai 2006, toate informațiile despre Uniunea Europeană vor putea fi accesate pe Web la adresa "EUROPA.EU" care devine astfel singurul punct oficial pentru accesul electronic la instituțiile europene.

Toate adresele Web ale instituțiilor europene vor face parte din familia "EUROPA.EU" și se vor termina cu sufixul "EUROPA.EU".

Ziua de 9 mai este sărbătorită prin activități și festivități dedicate să aducă Europa mai aproape de cetățenii săi și, mai ales, popoarele Uniunii Europene mai aproape unele de celelalte.

Mulți cetățeni ai Uniunii Europene nu cunosc însă oportunitățile pe care le oferă apartenența la Uniunea Europeană.

După extinderea din 2004, prin care s-au integrat în Uniunea Europeană Republica Cehă, Estonia, Cipru, Lituania, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia, și așteptata extindere de la 1 ianuarie 2007, când România și Bulgaria se vor integra în Uniunea Europeană, populația Uniunii va ajunge la 500 milioane de locuitori, reprezentând o imensă bogăție culturală, socială și de diversitate lingvistică.

Pentru a dezvolta spiritul civic european și pentru ca cetățenii Uniunii Europene să cunoască oportunitățile oferite de apartenența la Uniune, Comisia Europeană a propus pentru perioada 2007 - 2013 mai multe programe dedicate implicării active a resortisanților europeni în procesul de integrare europeană.

Aceste programe sunt dedicate tinerilor, culturii, mass-media și participării civice.

Astfel Programul "Tineri în acțiune" este dedicat tinerilor, cu scopul de a le dezvolta spiritul de solidaritate, spiritul de inițiativă, creativitatea și spiritul antreprenorial.

Prin propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 14 iulie 2004, acest program va avea pentru perioada 2007 - 2013 un buget de 915 milioane euro.

De asemenea, prin propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului Europei din 6 aprilie 2005, programul "Cetățeni pentru Europa" va avea pentru perioada 2007 - 2013, un buget de 235 milioane euro.

Pentru a putea participa la aceste programe, România trebuie să trimită proiecte.

Este important ca cetățenii, societatea civilă, mass-media să cunoască aceste programe.

Proiectele eligibile vor primi finanțare și vor permite astfel implicarea cetățenilor, a tinerilor, a societății civile și a mass-mediei din România la îmbogățirea culturii și diversității europene.

"Uniți în diversitate!" este motto-ul Uniunii Europene, așa cum este stipulat în Tratatul de stabilire a Constituției Europene, semnat în 2004.

România trebuie să devină, începând cu momentul aderării sale, un membru activ al Uniunii Europene și să se implice în susținerea adoptării Constituției Europene.

Ziua de 9 mai va intra în conștiința poporului român care, conform proiectului de Constituție Europeană, va serba, alături de celelalte state membre, Ziua Europei.

Mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Ungheanu - Despre Vladimir Tismăneanu și scrierile sale.

Invit la tribună pe domnul senator Mihai Ungheanu, din partea Grupului parlamentar PRM.

 

Domnul Mihai Ungheanu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Se știe că în cazul inundațiilor, la cererea repetată a partidelor politice și a opiniei publice, președintele Traian Băsescu a refuzat să instituie starea de urgență. A fost însă mai ascultător atunci când circa 300 semnatari i-au cerut să condamne comunismul.

Președintele Traian Băsescu consideră, desigur, această acțiune, o urgență!

A condamna o idee este, însă, absurd!

Modul în care o idee este coborâtă pe pământ, felul în care este transformată în realitate este, însă, altceva!

Se pot condamna fapte și nu idei!

Președintele Traian Băsescu a stabilit și persoana care va înfăptui condamnarea. Un tânăr născut în România, în 1951, care avea 20 de ani, în 1971 a absolvit facultatea în țară, după care s-a expatriat, transmițând pe unde scurte ascultătorilor din lume și din România opiniile lui despre marxism și adevăr.

În cei 45 ani de regim comunist în România, tânărul comentator a cunoscut, ca fiu al burgheziei roșii postbelice, în direct, etapa comunismului postdejist, completând-o cu amintirile unei familii de comuniști moscoviți transplantați în România.

Președintele României, Traian Băsescu, va fi ținut seamă, probabil, de reclama insistentă pe care un corp de voci o face lui Vladimir Tismăneanu, despre el este vorba, ca istoric al comunismului în România.

Să-i vedem însă, lucrările!

Trei cărți ar putea fi luate în discuție în acest caz, "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Reinventarea politicului", "Stalinism pentru eternitate" sub titlul "O istorie a comunismului românesc", cărți care conțin aceeași materie informativă și aceleași teze. Autorul lor nu a intrat niciodată în arhive. Cartea pe care o scrie, urmând cercetările Institutului de istorie a PCR de la București și o "Istorie a comunismului românesc" de Gheorghe Ionescu. "Stalinismul pentru eternitate" este, mai ales, o istorie de ecouri, receptaculul unei istorii orale de familie sau de clan bolșevic, fascinat de ceea ce se petrece la centru.

Subiectivismul, fie și involuntar, anecdotica, atenția pentru intrigă, pentru senzațional, deplasează "Stalinismul pentru eternitate" din sfera științifică în aceea a literaturii. Accentul se pune peste tot pe psihologie. Autorul ne prezintă, ca un romancier, sentimentele pe care le atribuie personajelor de care se ocupă, de obicei, în dezavantajul acestora. În istorie, contează însă documentele și nu impresiile autorului.

Istoriografia modernă, care refuză să se ocupe exclusiv de marile figuri politice și de evenimentele însoțitoare, caută să descopere viața cotidiană a oamenilor: ce produc, cum se hrănesc, ce edifică, care este sufletul și mentalitatea societății. Nimic din toate acestea în cartea pomenită sau în cărțile pomenite, din ele lipsind tocmai societatea, oamenii de zi cu zi și experiența lor. Nu este o istorie, ci un comentariu la ce ar fi putut fi o istorie, este o bârfă subțire în care recunoaștem exigențele COMINTERN-ului față de partidele comuniste din țările satelite Moscovei.

În loc să fie o expunere de fapte, o istorie a societății românești în comunism și o critică a sistemului, cartea se ocupă de figuri politice de vârf și caută țapi ispășitori. Istoria stalinismului vrea să disculpe sistemul instituit de COMINTERN și să arunce vina pe seama unor persoane, fie ele Stalin, Mao, Ceaușescu și altele.

Cartea lui Vladimir Tismăneanu, "Stalinism pentru eternitate - o istorie a comunismului românesc", este o subtilă deculpabilizare a revoluționarilor de profesie, a faptelor COMINTERN-ului.

În plus, expunerea este adesea lacunară. Deși acordă lui Lucrețiu Pătrășcanu o atenție specială în această carte, autorul ocolește criza politică din 1946 de la Cluj și conflictul intern din PCR în legătură cu pozițiile autonomiste ale regionalei comuniste de la Cluj, prioritar ungurească.

Dintr-o listă finală a elitei conducătoare a PCR, doar 25 de persoane, lipsesc figuri ca Teoharie Georgescu, Goldberg, Moghioroș, Chivu Stoica, Silviu Brucan și atâția alții.

Din 21 de fotografii care ilustrează, după autor, istoria celor 45 de ani de comunism în România, 17 sunt cu Nicolae Ceaușescu și doar 4 cu Gheorghiu-Dej. Echilibrul și echidistanța lipsesc autorului cărții.

Nu intenționăm să facem o recenzie a ei, ci semnalăm absența fundamentelor științifice și caracterul utezist al lucrării.

Autorul este fascinat de o serie de mitologii ale comunismului internațional și mai puțin de adevăr.

Cartea rămâne o șuetă confortabilă pe marginea unei istorii politice, schițată după ureche.

Într-o altă lucrare - "Reinventarea politicului" din 1997 - care face istoria politică din țările Europei centrale în secolul XX, autorul uită campania românilor împotriva revoluției comuniste de la Budapesta din 1919 și uită și rezistența românească anticomunistă din munți, după 1944, deși era obligatoriu să le expună, cu atât mai mult cu cât erau avantajoase pentru o corectă imagine politică a românilor față de vecinii lor.

Aceasta este cariera științifică a persoanei pe care Traian Băsescu a desemnat-o pentru a alcătui un documentar de condamnare a regimului comunist din România. Este evident că cel ales nu este recomandat nici de vârstă, nici de lucrările lui pentru această misiune. Nu mai este recomandat nici din alte puncte de vedere.

Domnule președinte, aici se impun câteva întrebări, fie ele și retorice:

  1. Este obligatoriu ca autorul sau girantul unui document fundamental pentru istoria României postbelice să fie o persoană care a emigrat din România ? Milioanele de români care n-au emigrat și n-au vorbit la posturile de radio străine nu merită încredere ?
  2. Este obligatoriu ca omul de concepție al condamnării regimului politic postbelic comunist să fie atât de tânăr, fără marea experiență a dramei, a tragediei naționale românești ?
  3. Este obligatoriu ca autorul care girează un document atât de important să fie neapărat recrutat din clanul cominterniștilor cu state de plate la Moscova, clan mutat astăzi în Occident ?
  4. Este obligatoriu să fie evreu ?
  5. Este obligatoriu să fie ales dintre gazetarii care scriu cărți din cărți și nu dintre cercetătorii din țară care sunt mai aproape de fapte și care cercetează arhivele chiar în acele institute de cercetare istorică înființate în ultimii 15 ani ?

Întrebările pot continua. Fapt este că persoana desemnată de președintele Traian Băsescu rămâne autorul unei pseudoistorii a comunismului din România, rămânând fidel viziunii COMINTERN-ului. Prin astfel de cărți și persoane, COMINTERN-ul își prelungește metamorfotic existența.

Conform Constituției României, președintele republicii are, ca mijloc esențial de lucru, dialogul cu partidele, cu alte instituții publice, cu Academia, de pildă, cu institutele Academiei, vechi și noi, în cazul de față. O asemenea consultare se impunea și în acest caz, altfel totul poate deveni un viraj periculos.

Amintesc că președintele României își planificase niște întâlniri de regularitate cu partidele politice. De ce a uitat să le facă ?

România a fost judecată, în anii '50, '60, '70, '80, de oamenii COMINTERN-ului. Societatea din România a fost greu traumatizată de NKVD-iștii aduși în 1944, pe tancuri, de la Moscova.

A instala în chip de judecător al regimului comunist, din cei 45 de ani postbelici, pe fiul unui astfel de bolșevic exportat de Moscova, înseamnă a traumatiza din nou această societate, ceea ce trebuie să-i dea de gândit chiar și președintelui Traian Băsescu. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Szabo Karoly Ferenc - Neaplicarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Invit la tribună reprezentantul Grupului parlamentar UDMR, domnul senator Szabo Karoly.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Szabó Károly-Ferenc:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Măsura funcționării statului de drept este dată, printre altele, de consecințele pe care o declarație politică o are în forul legiuitor al țării, de faptul că anumite instituții trebuie să reacționeze la ele, mai mult decât numărul de persoane care-l ascultă pe cel - dacă-l ascultă - pe cel care, la un anumit moment, se adresează sălii, unui for, și, mai mult decât măsura în care presa reflectă conținutul celor pe care o să le spun acum. Prezența mea, astăzi, aici, se datorează tocmai acestui fapt și se vrea a fi un test - să vedem dacă ceea ce o să spun aici este luat în considerare de către cei care trebuie.

Țara noastră a făcut pași imenși în direcția consolidării edificiului legislativ și instituțional care să protejeze drepturile cetățenilor. Aceasta este o chestiune fundamentală și se cheltuie bani pentru ea.

Iată, există câteva legi la noi care reglementează protecția cetățeanului față de prelucrarea datelor cu caracter personal. Legea nr. 677/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care parcă are ceva slab în ea, în sensul că mai întâi vorbește de conducerea asociației, de felul în care se numesc directorii sau președinții autorității, iertați-mă, și poate tratează cu mai puțin grijă față de detalii atribuțiunile. De fapt, aceasta este Legea nr.102/2005 despre care am vorbit. Legea nr. 677/2001 se referă la protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

De ce m-am gândit să încerc să vă rețin atenția ? La tragerea Loto de la Paști, din 23 aprilie trecut, cetățenii care participă la acest joc, altminteri aducător de venituri, au putut să mai participe și la o așa-zisă tombolă care ar fi urmat, probabil că s-a și petrecut acest lucru, să aibă efecte în săptămâna următoare și, în mod curios, participanții la această tombolă - condiția de participare era să fi jucat la tragerea normală Loto - au fost nevoiți să completeze un act în care li se cerea, în afară de nume, prenume, adresă, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate și această hârtie s-o arunce într-o urnă. În afara lipsei de logică - este o logică, dar nu vreau să o spun, ea este - în afara lipsei de logică în care ... cine a câștigat, acela trebuie, în mod firesc, să se prezinte să-și ridice premiul și atunci, evident, trebuie să dea niște date personale, că altminteri nu poate avea loc actul juridic prin care i se înmânează premiul acela, s-a făcut o colectare de date, mi se pare absolut ilegală, în chestiunea unui număr oarecare, dar destul de mare de cetățeni, despre care nu există nici o garanție în legătură cu protecția lor și, mai ales, nu există nici o explicație în legătură cu oportunitatea, utilitatea și - am spus mai înainte - legalitatea lor.

Cine, ce nevoie are să cunoască aceste date aruncate într-o așa-zisă urnă, la o agenție din aceasta, Loto-Prono, cum există multe în țara asta, în care să-și completeze datele personale și să le ofere nu știm cui - altminteri, aceste bilete nici nu aveau regim special, dar nu aceasta este important - și să le ofere acolo, pentru cine ?

Aceasta este o chestiune la care m-aș fi așteptat, dar mă aștept chiar ca această autoritate, care este ordonator principal de credite - cum scrie aici, în lege - și are o sumedenie de atribuții și, aș zice, într-un limbaj neglijent, o grămadă de angajați, să aplice legea. Mie mi se pare că acest lucru n-ar fi avut voie să se petreacă. Aici, și Ministerul Finanțelor, ca fiind totuși un supervizor, cel puțin deocamdată, al acestui business, care este Compania națională Loto-Pronosport sau cum i-o fi spunând, să se sesizeze că se face un lucru ilegal.

Vă rog să agreați ideea că a colecta astfel de informații despre cetățeni, în care respectivii, cei vizați, nu au nici o informație în legătură cu destinația lor și, mă rog, posibila utilizare a acestor date este o chestiune, în afară de ilegalitatea vădită pentru care cineva ar trebui din oficiu - nu persoana care se simte lezată... Eu nici măcar nu aș putea să probez că am fost victima unui asemenea delict pentru că nimeni nu mi-a dat o chitanță, cum că eu aș fi predat acolo această fișă, căreia îi zice bilet de tombolă. Deci ceva-ceva scârțâie pe la noi în legătură cu această chestiune.

Notta bene, și la Bruxelles este un comisar european pentru protecția datelor cu caracter personal.

Nu știu ce vrem noi să raportăm, atunci, acolo, dar ce vrea să raporteze președintele Autorității - nu-l cunosc personal, aș vrea să-l cunosc - cum va raporta el că s-a preocupat de apărarea drepturilor cetățenilor atunci când se pot petrece, fără nici un fel de sancțiune, astfel de grozăvenii, în 2006, într-o țară care tocmai așteaptă raportul care va fi prezentat în Parlamentul European, luni sau marți.

Vă mulțumesc pentru atenție. (aplauze din partea UDMR)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Câmpeanu - Vizita domnului Poul Nyrup Rasmussen, președintele Partidului Socialiștilor Europeni (PES) și sfaturile sale.

Invit la tribună pe domnul senator Radu Câmpeanu, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Radu-Anton Câmpeanu:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Eu voi avea o intervenție destul de scurtă într-o dublă calitate, ca, de altfel, și dumneavoastră, de cetățean român, cetățean al acestei țări libere, și de parlamentar român.

Mă refer la o vizită care a avut loc, acum câteva zile, în România, o vizită a unei personalități politice europene importante, un om simpatic, domnul Poul Nyrup Rasmussen, care este președintele Partidului Socialiștilor Europeni (PES). Dumnealui ne-a vizitat și poporul român, ca întotdeauna, își primește oaspeții cu toată grija și cu onoarea ce i se cuvine acestui domn. Însă, poporul român mai știe un lucru, că vizitatorii trebuie să respecte anumite conduite, anumite linii de manifestare. Or, dintr-o nebăgare de seamă, dintr-o grabă, domnul Rasmussen și-a permis să ne dea o lecție și să ne spună că trebuie să înlocuim Guvernul actual, pentru că starea economică a României este în regres. Dă și niște cifre dumnealui.

Nu este dreptul domnului Rasmussen și al nici unui vizitator străin, de unde ar veni el și orice ar fi el, ca să înlocuiască drepturile exclusive ale poporului român. Numai poporul român, el singur este în drept să modifice instituțiile sau conducătorii lui. Nimeni altcineva nu are dreptul să se subroge acestui drept.

Prin urmare, doresc foarte mult să precizez acest lucru, pentru că am impresia că nu s-a precizat deloc în lumea noastră politică și nici presa nu a văzut destul de bine acest lucru. Poporul român vrea să intre în Europa, dar țin să v-o spun, domnilor - cum am spus-o nu de-acum, ci de 15 ani, am fost între primii care în țara asta am vorbit de Uniunea Europeană -, poporul român trebuie să intre cu capul sus în Europa. Și, pentru ca să intre cu capul sus, trebuie să știe să spună atunci când i se încalcă drepturile lui suverane.

Refuz să cred, însă, că domnul Rasmussen a fost influențat de prieteni de-ai domniei sale din țară, fruntași ai Partidului-Social Democrat. Refuz să cred acest lucru, pentru că refuz să cred că acești conducători ai Partidului Social-Democrat vor să încalce reguli elementare de demnitate națională. Cred numai că a fost o nebăgare de seamă din partea domnului Rasmussen și cred că era normal ca un cetățean român liber - așa cum sunt și eu și cum sunteți și dumneavoastră - și un parlamentar român să precizeze acest lucru de la înălțimea acestei tribune.

Vă mulțumesc foarte mult. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Petre Daea - Structura importurilor în România.

Invit la tribună pe domnul senator Petre Daea, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Petre Daea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori.

Declarația mea politică își are obârșia în interpretarea - zic eu - destul de atentă a structurii importurilor în România și, de aici, o îngrijorare privind ponderea importurilor de carne în balanța de consum intern. Am dorit, doresc și voi dori cât voi fi în Senatului României să pun pe agenda dezbaterilor probleme care izvorăsc din realitatea și preocuparea noastră pentru bunul mers al societății.

Analizând o parte din datele care măsoară activitatea din agricultură și performanța acesteia, vă rog, doamnelor și domnilor colegi, să-mi permiteți să vă rețin atenția cu unele considerații, cu nuanța analizei momentului și cu îngrijorarea pe care o poate da o asemenea stare de fapt.

Dacă, până acum, am putut asista la diverse păreri privind politica agricolă, unele dintre acestea fără susținere, altele cu susținerea legată de dorințe, căi, mijloace și obiective, astăzi, avem datele care comensurează în răceala lor rezultatele politicilor agricole practicate în domeniul agriculturii în ultimii doi ani. Iată că acestea au căpătat glas. Vorbesc în șoapta zgomotoasă a acelora care nu doresc să le prezinte și să le interpreteze. Îmi asum acest minim risc de a le supune atenției Senatului României, în speranța că ele nu vor supăra atât de tare încât să nu fie măcar ascultate, dacă nu interpretate, analizate și apreciate ca fiind un semnal al preocupărilor noastre, ale tuturor, într-un domeniu dificil al existenței noastre. În prezentarea datelor folosesc metoda comparației, nu pentru a vedea cât de bine a fost altădată, dar, mai ales, cât de rău ne va fi, dacă nu intervenim în cel de-al 13-lea ceas.

Balanța producției de carne în România are, pe primele trei luni, date absolut îngrijorătoare. Permiteți-mi să vă prezint ponderea importului în consumul intern de carne pe primele trei luni, în comparație cu aceeași perioada, perioada 2003-2006:

  • Carne de vită - Importul în consumul intern, în anul 2003 - 2%; în anul 2004 - 2%; în anul 2005 - 8%, iar în 2006 - 16%.
  • Carne de porc - Importul în consumul intern, anul 2003 - 24%; anul 2004 - 22%; anul 2005 - 40%; anul 2006 - 44%.
  • Carne de pasăre - Importul în consumul intern, anul 2003 - 25%; anul 2004 - 26%; anul 2005 - 38%; anul 2006 - 34%.

Dacă vom continua în acest ritm, ar însemna ca în România, într-o perspectivă nu prea îndepărtată, să se importe majoritatea cantității de carne necesară consumului intern, în condițiile în care România ca țară este recunoscută ca fiind cerealieră și dispune de o bază furajeră impresionantă. Suprafața de pajiști și cea cultivată cu furaje în România este cât suprafața agricolă a Belgiei, Olandei și Elveției luate la un loc. Deci, condiții avem, dar, din păcate, nu știm să le valorificăm.

Acest indicator demonstrează fără echivoc că suntem pe un drum greșit, iar intervenția mea - a câta oară? - nu poate fi o rețetă a succesului, ci o dorință de a fi înțeles că trebuie să ne oprim din sarabanda vorbelor și trecerea la fapte bune pentru țara, în care trăim și o reprezentăm în forul legislativ.

Vă rog, stimați colegi de la Putere, analizați și dumneavoastră unde ne aflăm în agricultură și o să constatați că, cu cât ne apropiem ca timp de integrarea în Uniunea Europeană, cu atât ne îndepărtăm ca performanță de țările membre ale Uniunii Europene.

Eu cred că aici a fost nuanța intervenției celor care ne-au călcat țara. Prețuiesc extraordinar de mult pe omul politic Câmpeanu, pe omul care, poate, prin atitudine, prin ceea ce a făcut, să fie un reper al echilibrului, al manifestării politice, al înțelegerii fenomenului. Doresc numai, pentru că am vorbit după domnia-sa, să precizez acest crâmpei al analizei mele care poate, în perioada în care a fost în România vestitul oaspete al României, să manifeste îngrijorare față de situația stării de fapt. Nu cred și nu putem să fim de acord că cineva ia dreptul constituțional al poporului român, dar, în același timp, este de datoria noastră și de datoria oricărui altcuiva să înțeleagă ce se petrece în fiecare celulă a societății, mai cu seamă când această celulă, la scară națională, va face parte din fagurele economic al Uniunii Europene.

Vă mulțumesc pentru atenție! (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ilie Petrescu - Catastrofa din satul Seciuri, comuna Roșia de Amaradia, județul Gorj.

Invit la tribună pe domnul senator Ilie Petrescu, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator!

 

Domnul Ilie Petrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Catastrofa din satul Seciuri, comuna Roșia de Amaradia, județul Gorj, nu vă este necunoscută. În noaptea de joi spre vineri, 4 - 5 mai 2006, în jurul orei 22.00, viața unei comunități locale, cu proprietăți, tradiții, drepturi și obligații s-a încheiat. Un sat întreg a fost șters de pe suprafața pământului, 280 de case au fost distruse, 544 de oameni au rămas fără agoniseala de o viață. Oamenii din Seciuri trebuie să plece, deocamdată, la rude, în corturi ori în alte localități. Presiunea amintirilor și legăturile cu pământul natal le induce, probabil, o stare de apăsare, pe care nu cred că ar putea-o suporta vreunul dintre noi.

Analize științifice, proiecte îndelung finisate ale exploatării cărbunelui nu au preconizat asemenea întâmplări. Nu se poate imputa proiectanților sau inginerilor executanți de proiect acest dezastru, pentru că, încă o dată, natura s-a dovedit superioară nouă. A fost o vreme când s-a cerut, pentru țară, cât mai mult cărbune, însă, atunci nu au fost dezastre, pentru că a fost secetă și sterilul avea stabilitate.

De la înalta tribună a Senatului României, solicit domnului ministru Vasile Blaga să efectueze o deplasare în satul Seciuri, pentru a analiza și a evalua pagubele produse de alunecările de teren și scufundările de case. De asemenea, pentru a se analiza strămutarea comunei Roșia de Amaradia în altă zonă a județului.

Solicit autorităților locale, atât Consiliului județean, Prefecturii, cât și consiliilor locale, Guvernului României să grăbească localizarea viitoarei vetre a satului într-o zonă unde să fie trecută utilitate publică, în așa fel încât, cel mai târziu, la data de 1 iunie 2006 să înceapă lucrările la case.

Senator PRM: Ilie Petrescu.

Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Arion - Presiunile la care este supus PNL-ul și realizările Guvernului Tăriceanu.

Invit la tribună pe domnul senator Viorel Arion, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Viorel Arion:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Se împlinește un an și aproape 5 luni de când coaliția PNL-PD-UDMR și PC se află la guvernare. Criticile cele mai dure ale societății civile și mass-media, nemulțumirile

sărăcimii de la sate și din orașe cu privire la nivelul de trai și politica guvernamentală se îndreaptă către partidul politic considerat vinovat de toate greșelile Executivului - Partidul Național Liberal.

În schimb, acțiunile pozitive ale guvernării și rolul liberalilor în politica de integrare europeană sunt minimalizate de cei care se doresc formatori de opinie în România, sau redirecționate spre alți actori politici care se impun prin limbaj populist și cărora li se aduc omagii.

Interesant este că, în momentul de față, cel care duce efectiv greul guvernării și depune toate eforturile pentru a-i convinge pe europeni că se fac reforme în România și se respectă cerințele de aderare, este, în principal, primul-ministru liberal Călin Popescu Tăriceanu ajutat și de Guvernul său.

În schimb, în mentalitatea oamenilor amărâți și afectați de inundații, în rândul opiniei publice și media românească, precum și la nivelul clasei politice românești, premierul, împreună cu partidul pe care îl conduce sunt cei mai stigmatizați.

Tăriceanu este supus unor presiuni constante, din toate părțile, în special din partea unei opoziții care s-a obișnuit doar să vorbească demagogic și populist, fără să vină cu o inițiativă concretă, pragmatică, de reconstruire a țării.

În loc să fie ajutat, Guvernul este criticat din toate părțile și, în loc să își vadă de treabă, este silit să răspundă acuzațiilor sau să piardă timp inutil în discuții sterile pe marginea unor subiecte obositoare de can-can politic și bârfă dâmbovițeană.

La fel se întâmplă și cu partidul care este arătat cu degetul pentru orice eșec al guvernării, mă refer la Partidul Național Liberal.

De la începutul acestei legislaturi am auzit tot felul de declarații politice care criticau acțiunile și strategiile Guvernului, ale primului-ministru, ale partidelor din coaliție, dar, în 60% din cazuri, premierul, demnitarii liberali și formațiunea din care fac parte au fost cei puși la stâlpul infamiei.

Motivul îl reprezintă încercarea liberalilor de a aduce modernism și reformă în politica românească și teama unora că această încercare poate avea succes.

Interesant este că, în marea lor majoritate, în aceste declarații politice se prezintă, cu lux de amănunte, nerezolvarea unor probleme sociale de care se fac, însă, vinovați cei care au preluat puterea din 1990 încoace și care au condus această țară prin grupurile de interese ascunse, până în 2004.

Nu doresc să blamez acele guvernări pentru că au avut și ele rolul lor benefic în evoluția societății românești și încerc să evidențiez slăbiciunea respectivelor regimuri în a denunța anumiți factori negativi pentru această țară: corupția, refuzul de a condamna comunismul, promovarea centralismului economic și a centrelor de hegemonie sectorială în justiție, sănătate, comerț și așa mai departe.

Diferența între aceste guvernări și cea condusă de un prim-ministru liberal, cu riscul de a mă repeta, este că acest Executiv a închis toate capitolele de negociere, în ciuda deficiențelor normative lăsate de predecesori, în special cel al justiției. Iar ceea ce este mai important, este că PNL-ul, împreună cu partenerul său, PD și partidele din coaliție, a realizat, prin acest Guvern, cea mai importantă modificare de 16 ani încoace: transformarea corupției dintr-o noțiune empirică, teoretică, în ceva pragmatic, concret și care poate fi văzut și auzit de toată lumea.

Stimați colegi,

Am făcut această declarație, nu cu rolul de a lăuda cu surle și trâmbițe Cabinetul Tăriceanu sau partidul din care fac parte, ci pentru a diminua importanța acelor atacuri și hărțuiri incisive care folosesc ca pretext anumite atitudini, declarații, opinii sau gesturi democratice ori nedemocratice, dar care sunt nimicuri comparativ cu altele, ce este drept, mai puțin mediatizate, ale altor actori politici, parlamentari sau neparlamentari.

Peste ani și ani de zile, din toate frământările politice actuale, cele mai multe vor intra în uitare. Va rămâne, însă, peste timp, performanța actualului Guvern și a primului-ministru liberal, domnul Tăriceanu, integrarea României în Uniunea Europeană. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Otilian Neagoe - Seminarul pe problemele mediului de afaceri, organizat la Brașov; - Deteriorarea accentuată a nivelului de trai în România; - Ioan Gavrilă Ogăranu.

Îl invit la tribună pe domnul senator Otilian Neagoe, Grupul parlamentar PSD. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Otilian Neagoe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Aș dori să mă refer în declarația politică de astăzi, la un eveniment care s-a derulat la Brașov, zilele trecute. A fost un dialog social-democrat pe problemele mediului de afaceri și aș dori să vă împărtășesc câteva din ideile care s-au spus la acest seminar: faptul că situația se arată tot mai îngrijorătoare pentru oamenii de afaceri, că reprezentanți ai patronatelor, agenți economici care au fost prezenți la aceste seminar, au subliniat deteriorarea foarte gravă din domeniul economic.

Pe acest fond are loc o deteriorare fără precedent în zona socială. Tot mai mulți oameni sunt la limita sărăciei extreme.

Practic, astăzi, în România, este tot mai greu să trăiești. De altfel, mâine, la București, se va desfășura un mare miting la care vor participa mii de pensionari din toată țara care își vor exprima protestul față de modul în care actuala guvernare se ocupă de problemele românilor.

În acest context trebuie privit, până la urmă, și gestul domnului Rasmussen care ne-a avertizat cu prietenie că avem foarte multe probleme în zona socială.

Nu trebuie să fim supărați atunci când un prieten ne atrage atenția. Europa este constituită pe acest principiu al solidarității. Trebuie să înțelegem că, dacă intrăm în Europa, trebuie să acceptăm și critici și atenționări din partea celor cu care colaborăm.

De altfel, Partidul Social Democrat a primit nenumărate avertismente, atunci când era la guvernare, din partea liberalilor și nu ne-am arătat foarte supărați. Era aici doamna Emma Nicholson care ne critica vehement. Unde or fi fost domnii de la liberali în acea perioadă, să își arate indignarea de modul în care doamna Emma Nicholson ne critica ?!

Dar vă spuneam că în țară este o situație extrem de grea. Niște prieteni îmi relatau zilele trecute, că s-a ajuns în situația în care cineva, o bătrână, a venit în vizită la o prietenă și a băut o cafea, prietena i-a oferit cu generozitate o cafea. La plecare, bătrâna i-a spus: "te rog, să-mi dai zațul, ca să pot să-mi mai fac mâine o cafea".

De asemenea, în Brașov mi s-au relatat nenumărate situații în care oamenii, în special cei în vârstă, dar sunt și oamenii de vârstă mijlocie care sunt săraci, la orele de seară, se adună la câte un vecin să urmărească știrile. Nu își mai permit să dea drumul la televizor, din cauza facturilor la energie care sunt foarte mari.

Domnilor, este timpul să luăm în serios toate aceste lucruri. Uneori am senzația că actualul Guvern conduce o altă țară și este pe o altă planetă.

Lucrurile sunt grave și în domeniul sănătății și în domeniul învățământului și în toată zona socială, dar cauza este economică, în primul rând, pentru că aici, actualul Guvenr a reușit să dea o lovitură mortală exportatorilor, în primul rând, care au negociat contractele la 39.000 lei pentru 1 euro și ca urmare aprecierii forțate a leului, iată că, sunt obligați să vândă la un curs de 34.000 lei pentru 1 euro. Pierderile sunt imense, șomaj și societăți care își închid porțile.

Sunt teme de reflecție pe care actualii guvernanți trebuie să le ia în considerare.

De asemenea, mai trebuie să ne respectăm cuvântul și cuvântul trebuie, totdeauna, să fie urmat și de fapte.

De foarte multe ori am auzit, în această sală, vorbindu-se despre comunism și despre anticomunism, vorbindu-se despre nedreptățile care s-au întâmplat în perioada comunistă.

A trecut, cu greu, un proiect de lege care viza creșterea indemnizației pentru foștii luptători anticomuniști, dar, săptămâna trecută a plecat dintre noi unul dintre marii oamenii ai Rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului - Ioan Gavrilă Ogăranu.

Din păcate, la moartea lui Ioan Gavrilă Ogăranu, de la București au fost două coroane: una de la CNSAS și una de la Grupul senatorial PSD.

Este, poate, timpul să atragem atenția unora care vorbesc, uneori, poate, în stil demagogic și nu iau în seamă lucruri care sunt importante pentru istoria poporului român.

Ioan Gavrilă Ogăranu a scris o carte monumentală: "Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc niciodată". Este o carte monumentală, o carte din care avem de învățat pentru comportamentul nostru de astăzi și în viitor.

În final, v-aș cere îngăduința să ținem un moment de reculegere în memoria lui Ioan Gavrilă Ogăranu.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă rog, stimați colegi.

Se păstrează un moment de reculegere în memoria lui Ioan Gavrilă Ogăranu.

 
 

Domnul Otilian Neagoe:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

 
Constantin Găucan - Corupția din justiție - județul Prahova.

Invit la tribună pe domnul senator Constantin Găucan, Grupul parlamentar PRM.

 

Domnul Constantin Găucan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Justiția prahoveană era cunoscută și înainte de 1989, ca deținând locul I în ce privește corupția în justiția din România.

Lucrurile nu au stagnat, după 1989, ci, din contră, au cunoscut nuanțări din ce în ce mai perfide, să spunem, în modul în care se acordă actul de justiție în județul Prahova.

Vin în fața dumneavoastră cu un caz care, la prima vedere, ar fi rizibil și ar trebui să râdem în hohote, dar, din păcate, s-a ajuns la o stare de dramă, omul despre care vorbesc fiind amenințat, în fiecare zi, cu moartea, datorită unui proces pe care l-a câștigat în legătură cu un loc moștenit.

Președintele Tribunalului din Vălenii de Munte l-a plimbat nouă luni cu expertize, cu foarte mulți bani consumați, până când hotărârea definitivă trebuia să îi fie remisă, iar omul să intre în posesia moștenirii.

Nu a fost să fie așa, pentru că, de fiecare dată, președintele nu îi dădea această hotărâre și i-a sugerat, în nenumărate cazuri, să îi umple măcar rezervorul de benzină al mașinii, dacă nu, să îi dea 1.000.000 lei.

Disperat, omul se duce la PNA Prahova care încearcă să îl descurajeze. El a vrut să îl pună în flagrant cu dare de mită - milionul cerut de un președinte de tribunal.

Deci, iată la ce găinării s-a ajuns, noi fiind învățați cu sume mari cerute de justiție de la mari corupți, să spunem, din țara românească. Numai că, de data aceasta, era un amărât și, sigur, judecătorul și-a nuanțat solicitarea, reducând-o la 1.000.000 lei.

La PNA Prahova s-a încercat să fie demoralizat și să i se spună "domnule, nu cumva vrei să îți retragi plângerea, nu vrei, cumva... să îți retragi ?! Vezi că o să ai necazuri!"

Omul a ținut-o pe a lui, a fost adus în București, la PNA București a fost instruit, i s-au pus microfoane, i s-au dat banii marcați, pentru că în Prahova nu aveau aparatura necesară, și se organizează flagrantul, omul fiind disperat după atâta hărțuială - aproape un an de zile - pentru cea mai banală hotărâre care trebuia să i se dea.

Judecătorul este prins în flagrant, i se înscenează flagrantul, este prins, sunt duși la Ploiești, urmează confruntarea cu PNA-ul, se culeg declarațiile din partea ambelor părți.

Au loc patru chemări la Curtea de Apel Prahova, omul, de bună credință, se duce, judecătorul nu se prezintă, iar la a cincia citație i se spune, cu foarte mare veselie de către judecătorul de la Curtea de Apel: "Știți, v-am ușurat sarcina, am mutat procesul la Cluj, ca să vă vină mai aproape, în vederea finalizării procesului de mită". Lucrurile nu s-au sfârșit aici, omul despre care vă vorbesc a început să primească, în fiecare zi, telefoane de amenințare: "Crezi că vei mai ajunge viu la Cluj?", "Crezi că te vei mai întoarce viu de la Cluj?" Deci, domnilor, în fața dumneavoastră am vrut să prezint un caz în care, într-adevăr, justiția a ajuns la nivel de găinărie și nu la sumele cu care eram noi învățați, ca, într-un județ, ca Prahova, să le solicite judecătorii pentru a finaliza un caz. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mario-Ovidiu Oprea - In memoriam - Ioan Gavrilă Ogăranu.

Îl invit la tribună pe domnul senator Mario Oprea, Grupul parlamentar Dreptate și Adevăr PNL-PD. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mario-Ovidiu Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Distinși colegi participanți,

Mă bucur că subiectul declarației mele politice a fost deja deschis de un antevorbitor, de distinsul senator Otilian Neagoe. Într-adevăr, acum câteva zile se stingea din viață un om, pentru mulți un necunoscut, dar un mare om, un mare român, un mare luptător în războiul anticomunist: Ioan Gavrilă Ogăranu. Prea puțin s-a vorbit, în opinia mea, de activitatea sa ca partizan în munți împotriva regimului comunist din anii 1950-1960, dar așa cum s-a afirmat, însă, în mass-media, și trebuie să-i mulțumim, Ion Gavrilă Ogăranu a reprezentat, vreme de aproape 30 de ani, coșmarul securității. Student la agronomie, la Cluj, și la științe economice, la Brașov, Gavrilă a intrat în lupta anticomunistă încă din 1946. A fost unul dintre liderii grevei studențești de la Cluj, din 1946. Apoi, a lucrat la constituirea unor nuclee de rezistență împotriva regimului de ocupație sovietică. Înainte de a-și lua licența în agronomie, în primăvara lui 1948, când au început marile arestări, Gavrilă s-a refugiat în Munții Făgărașului împreună cu alți câțiva camarazi. Ei au constituit Grupul Carpatin de Rezistență Națională Armată, condus de Gavrilă, grup care s-a impus, ca și Grupul Vatamaniuc, din Bucovina, într-un adevărat război cu trupele miliției, ale armatei sovietice dislocate în anumite întreprinderi montane și în zone de exploatare minieră, precum și cu detașamentele securității. Grupul Gavrilă, care era în general format din maxim 30 de bărbați, a avut zeci de lupte cu unitățile menționate ale regimului, până în 1955, când grupul a fost lichidat. După cum arată documentele securității, împotriva "Bandei Gavrilă" au fost declanșate peste o sută de atacuri. Soldații securității nu au dat, însă, piept cu partizanii, de fiecare dată, căci aceștia reușeau să se retragă din zonă la timp. Condamnat la moarte în lipsă, în 1951, Tribunalul Militar din orașul Stalin (Brașov) l-a condamnat la moarte pe Ioan Gavrilă în lipsă. În speranța că va fi sprijinit de Statele Unite ale Americii, prin finanțarea activităților de guerilă împotriva trupelor sovietice și ale regimurilor-satelit din statele de după Cortina de Fier, Ioan Gavrilă Ogăranu trăia cu iluzia că războiul său anticomunist va reuși. Din păcate, visul său avea să fie spulberat. Americanii n-au venit, iar grupul lui Gavrilă a fost distrus. Unii dintre membri au fost uciși în luptă, alții au fost prinși și condamnați la moarte. Gavrilă a scăpat miraculos, iar în 1956 a coborât din munți și s-a ascuns în Galciu, județul Alba, la văduva unui fost coleg de liceu, Ana Sabăduș, cu care s-a și căsătorit. Securitatea l-a prins abia în 1976, în urma unei trădări, pe când se afla la Cluj. Anchetat și torturat 6 luni de securitate, Gavrilă a fost eliberat, la intervenția președintelui american Richard Nixon, beneficiind și de prescrierea faptelor sale. Gavrilă a continuat lupta, la revoluția din decembrie 1989, dar nu a solicitat certificat de revoluționar, pentru că nu a vrut vreun avantaj din asta. După 1989, Ioan Gavrilă s-a dedicat, așa cum afirma chiar el, datoriei de a mărturisi despre răul comunist. A condus Fundația "Luptătorii din rezistența armată anticomunistă din România", a făcut parte din Academia Civică și din Asociația Foștilor Deținuți Politici din România.

Stimați colegi, am schițat o scurtă bibliografie, apărută și în media românească, despre unul dintre puținii partizani anticomuniști din România. Aceștia, așa puțini cum au fost, nu au uitat crezul lor de libertate și luptă pentru un ideal, iar noi beneficiem de urmările luptei lor împotriva unui sistem totalitar. În acest sens, aduc un pios omagiu, celui care a fost Ioan Gavrilă Ogăranu. Dumnezeu să-l ierte, iar Ioan Gavrilă Ogăranu să ne ierte pe noi, dacă am putea vreodată să uităm adevărații eroi postbelici ai României. Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Arcaș - Lipsa unei strategii în domeniul turismului.

Îl invit la tribună pe domnul senator Arcaș Viorel, Grupul parlamentar PSD. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Ridic, astăzi, în fața dumneavoastră o problemă extrem de gravă, cu consecințe dezastruoase pe termen scurt, mediu și lung. Este vorba despre lipsa unei strategii într-unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei românești, și anume - turismul. Nu am zis nimic anul trecut, pentru că la cârma turismului românesc se afla Marius Cristonencu, un fost dealer-auto din Brașov, care nu avea nici o legătură cu acest domeniu și nu puteai să-i ceri prea multe, deși, având în vedere lipsa lui de experiență în turism, nu ar fi trebuit să fie numit într-o asemenea funcție. De la sfârșitul anului 2005, în fruntea Autorității Naționale pentru Turism, a fost numit Ovidiu Iuliu Marian, prezentat de Alianța aflată la putere, drept un mare specialist în piața serviciilor turistice, persoană promovată din interiorul industriei. Ce a reușit să facă acest personaj în mai bine de o jumătate de an? Absolut nimic. Lucrurile nu s-au îmbunătățit, ba, dimpotrivă, s-au înrăutățit, dat fiind că vom bifa cu brio un alt an pierdut pentru turismul românesc, iar cu atâtea tinichele atârnate de coadă și cu o imagine atât de prăfuită, devine imposibil ca turismul românesc să mai iasă din gaura neagră în care a intrat. Am urmărit cu atenție evoluția sau mai bine zis involuția acestui domeniu. Am primit și semnale din piață, de la agențiile de turism și sunt absolut șocat de cele aflate și constatate. Reprezentanții agențiilor de turism ne-au comunicat că s-au săturat atât de mult să propună Autorității Naționale pentru Turism discuții, întâlniri, proiecte, care niciodată nu sunt ascultate și luate în considerare, încât au decis să nu-și mai pună nici o speranță în instituțiile statului și să acționeze fiecare după cum îl taie capul, iar cum este mult mai ușor și mai puțin costisitor să promoveze piețele externe, pentru că, oricum, românii sunt sătui până în gât de România. Exact, asta și fac, nu-i mai interesează să aducă străini în țara noastră, pentru că aceasta presupune să întreprindă pe banii lor acțiuni de promovare a României, să construiască un brand pentru turismul autohton, să participe la târguri, să ducă muncă de lămurire cu străinii, să-și spargă capul cu strategii de marketing, să-și cheltuie toate economiile. Cine pierde? Bugetul de stat, Produsul Intern Brut, în a cărui pondere, turismul, abia reprezintă 1%, în timp ce în Bulgaria reprezintă 13%, economia românească, în general, dar pe nimeni nu interesează acest lucru. O dovadă, în plus, a lipsei de interes, de profesionalism și de strategie stă marea acțiune anunțată de șeful Autorității Naționale pentru Turism, cu ocazia Târgului Național de Turism, de la începutul lunii aprilie, numită "Campania de promovare a litoralului Mării Negre". Spunem că această campanie dovedește lipsă de interes și de profesionalism a celor care conduc destinele turismului românesc, deoarece cu doar câteva zile înainte de începerea acestei campanii, la București, una dintre cele mai cunoscute organizații profesionale din domeniul turismului atrăgea atenția că trebuie să trecem în plan secund litoralul Mării Negre și să ne concentrăm pe alte programe care să reducă dependența României de sezonalitate. Mai mult, cu aceiași ocazie, președintele respectivei organizații spunea un lucru menit să ne pe pună în gardă: "Vă rog să faceți ceea ce trebuie. Ar fi păcat ca raportul și recomandările noastre să rămână pe un raft și să nu beneficiați de potențialul fantastic pe care-l aveți". Or, președintele Autorității Naționale pentru Turism a făcut exact ceea ce oficialul amintit ne ruga să nu facem: nu a dat nici doi bani pe strategia străinilor, ținând-o cu aceleași teorii și sloganuri complet depășite. Bineînțeles, la sfârșitul anului, la bilanț se va spune că nu am avut turiști străini din cauza gripei aviare, o explicație simplă și la îndemână. Nimeni nu va sta atunci să se uite în graficele de vacanță ale altor țări, precum Franța, Italia, China, Rusia, și ele atinse de aripa virusului fatidic, dar care vor înregistra cereri la fel de mari ca întotdeauna. Nu se vor uita nici la statisticile de anul trecut, care arătau o scădere a numărului turiștilor străini cu 25%, deși Marea Neagră nu a fost devastată de tsunami, Palatul Parlamentului nu a fost amenințat de teroriști, și toate zburătoarele au murit de moarte bună sau de necesități culinare. Nu se vor obosi nici măcar să citească explicațiile date de TUI, cel mai mare tur operator european, care la sfârșitul lunii martie anunța că nu mai vinde România în Germania și Țările Scandinave, din cauza întârzierii adoptării plafoanelor taxelor fiscale, ceea ce face incert tariful, și din cauza condițiilor precare de cazare. Or fi păsări aviare și pe alte meleaguri, dar, cu siguranță, acolo nu găsești problemele de aici: prețuri care se modifică de la o zi la alta, hoteluri de 2 stele declarate de 3 stele, cearșafuri schimbate numai cu șpaga, prosoape curate primite numai cu înjurături, alge, hârtii, pungi amestecate cu nisipul care ți se aruncă pe saltea, vânzători ambulanți, manele date la maxim, recepționeri sictiriți, vânzătoare de boutique și femei de serviciu transformate în chelnerițe sezoniere. Vă sună familiar? Atunci, știți că nu găinile aviare fugăresc turiștii, ci chelnerițele îngălate. Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Prin intervenția domnului senator Viorel Arcaș, practic, cei 12 colegi înscriși la declarații politice au prezentat în plenul Senatului, în nume propriu sau în numele grupurilor parlamentare, declarațiile politice, epuizând în felul acesta, și la timp, primul punct din ordinea de zi.

Invit colegii senatori în sală.

 
   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti miercuri, 27 octombrie 2021, 22:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro