Dan Claudiu Tănăsescu
Dan Claudiu Tănăsescu
Ședința Senatului din 15 mai 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.79/25-05-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
08-03-2021
03-03-2021
02-03-2021 (comună)
24-02-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 15-05-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 15 mai 2006

2. Declarații politice prezentate de domnii senatori:
  2.3 Claudiu Tănăsescu - "Apa nu-i ca focul".

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Îl invit la tribună pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul senator Claudiu Tănăsescu.

Poftiți, aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică aș intitula-o "Apa nu-i ca focul". Este o cugetare pe care aș atribui-o celor de la putere, pentru a le îmbogăți galeria cu panseuri de tipul "Iarna nu-i ca vara" și invers, ori "Să trăiți bine, dar păziți, că vine apa!", ultima fiind o perlă deosebit de rară a distinsei doamne ministru Sulfina Barbu, persoană care gospodărește apele și ne ține curat mediul în care respirăm.

Copil fiind, îmi amintesc de vorbele mamei, care spunea că apa este mai rea decât focul.

Eu nu înțelegeam la vremea aceea de ce, atâta vreme cât apa o beam cu plăcere, atunci când mă zgândărea setea ori atunci când, vara, scăldându-mă, mă răcoream în apele râului din marginea satului sau atunci când auzeam țăranii că așteptau ploaia roditoare să cadă peste pământurile avide de apa ce avea să hrănească semințele aruncate din pumnii lor înfierbântați. Dar mă întreb. Oare ce-i mai bun decât o baie cu apă caldă, după o zi de muncă istovitoare?! Așadar, de ce spunea mama așa-ceva despre apa?! De ce credea ea că apa e mai rea decât focul!?

Ce-i drept, acest foc, acest miraj trimis prima oară pe pământ din ceruri ne ajută să ne preparăm hrana, să ne încălzim mădularele în timpul iernilor, să modelăm sub flacăra lui metalele, să schimbăm viața ascunsă a substanțelor chimice și așa mai departe. El ucide, distruge totul în calea lui atunci când e dezlănțuit, însoțește războaiele și destule nenorociri.

Dar, iată că, acum, la această vârstă, am ajuns să înțeleg spusele mamei care zicea mai mereu că apa e mai rea decât focul, pentru că inundațiile de anul trecut și de anul acesta, mai ales, cele produse de umflarea marelui fluviu european au adus suferințe grele multor oameni.

Este destul să mergi pe malul stâng al acestei ape, care-și adună apele din mai multe țări, și vezi ce se întâmplă. Nenorocire, spunem noi, mare nenorocire.

Oamenii strămutați, animale moarte, gospodării prădate de furia lichidului mâlos și neînduplecat, care ne-a obligat să ne distrugem digurile de protecție și să ne inundăm de bună-voie satele și câmpiile mănoase în încercarea de a ostoi răutatea apelor.

Cine e de vină că apa ne-a lovit cu atâta furie și încăpățânare, că ea nu vrea să se scurgă mai departe în Marea Neagră, că stă pe plaiurile noastre și tot crește de parcă ar dospi, spre disperarea celor loviți de ea care au rămas cu ce au avut pe ei, părăsindu-și casele cu lacrimi în ochi, zdrobiți de pierderea agoniselii de o viață și astfel obligați să-și caute un alt loc sub soare?!

E inutil să arăt aici ce se vede pe la posturile de televiziune, dar poate ar fi bine să reamintesc bunului Guvern că nu a făcut mai nimic după ce a fost avertizat cu aproape un an în urmă, când a primit semnul, poate divin, că vor veni peste noi alte nenorociri, în afara celor ce distruseseră destule localități, în anul 2005.

Guvernul a contemplat trecerea anotimpurilor și a anului dinaintea acestuia în care trăim și s-a ocupat de cu totul altceva. Adică, privatizări de bănci, de fabrici, de gaze și de petrol, precum și de lupte intestine în abdomenul ajuns mare prin intervenția cu silicon a coaliției pusă pe o guvernare falimentară.

Când spui că "iarna nu ne-a lăsat să reparăm digurile" ori "fugiți că vine apa" înseamnă că nu ești pregătit să conduci, să răspunzi de ce ți s-a încredințat să faci, că ești mulțumit să stai într-un fotoliu al puterii și că toate nevoile poporului năpăstuit nu te mișcă nici un pic.

Mai înseamnă că nu știi nimic despre acele întâmplări grave și că de fapt confirmi faptul că programul de guvernare tipărit între coperte portocalii este o minciună, ba, chiar o batjocură.

Dar trebuie să spun că din acest Guvern, Guvernul Tăriceanu, fac parte totuși doi miniștri, este vorba de domnul ministrul Vasile Blaga și de domnul ministru Gheorghe Flutur, care, într-adevăr, și-au dovedit calități organizatorice și, mai ales, osârdia de a face eforturi deosebite pentru a găsi acolo soluțiile cele mai bune în scopul de a ameliora cât de cât efectele produse de apele nestăpânite. Domniile-lor, însă, pot fi considerați acea floare singulară care nu face primăvară, spun asta fiindcă, în rest, din păcate, atât primul-ministru, cât și președintele patriei noastre împodobită de ape s-au plimbat protejați de cizme înalte și și-au dat cu părerea de tipul "am văzut ape și mai mari" sau cam așa ceva. Nimeni nu spune că dânșii trebuia să-și pună pieptul stăvilar în fața urgiei, dar, repet, ce au făcut aproape un an de zile, timp în care puteau să se preocupe de consolidarea digurilor, de studierea și păstrarea de rezervă a unor soluții de deturnare a apelor. Nu au făcut nimic pentru că au fost ocupați cu meciuri de fotbal, cârciumi, expoziții și tot felul de concursuri de unde nu au lipsit.

Păi, e bine?! Nu e bine, ar fi răspuns marele actor de revistă, Constantin Tănase. Probabil că puterea așteaptă retragerea apelor și apoi se va bate cu cărămida în piept că a făcut și a dres, că a mai născut un amplu program de redresare.

Bine, bine, spunem noi, dar ce face cu zecile de mii de sinistrați, ce facem cu satele distruse, cu culturile compromise, cu lipsa animalelor ce s-au dus pe apele ucigașe.

Răspunsul este clar. Nimic. Fiindcă totul este o paradă și un circ de care puterea nu se poate lipsi, fiindcă așa cum spuneam la început, apa e mai rea decât focul, motiv care ne face să credem că ea, în revărsarea ei nemiloasă, poate lua nu numai averile oamenilor, dar și actualul Guvern.

Vă mulțumesc. (aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 8 martie 2021, 18:51
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro