Plen
Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.107/30-06-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 20-06-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 20 iunie 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Victor Viorel Ponta și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi!

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

Astăzi, începem cu reprezentanții Puterii. Grupul parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghișe. Parcă era mai devreme în sală. A ieșit.

 
Grigore Crăciunescu - declarație politică cu titlul Cine se teme de legea lustrației?;

Domnul deputat Grigore Crăciunescu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se intitulează "Cine se teme de legea lustrației?"

România este una dintre puținele țări ale Europei de Est care nu au adoptat încă o lege a lustrației, iar acest lucru a avut consecințe vizibile asupra etapelor de dezvoltare în perioada de tranziție.

Adoptarea acestei legi de către Parlamentul României reprezintă un moment important în istoria României, este un semn al maturității clasei politice, un pas important în procesul desprinderii de trecut și în același timp, un omagiu celor care și-au pierdut viața de-a lungul întregii perioade comuniste, inclusiv a celor ce au murit în revoluția din 1989.

O astfel de lege este necesară pentru a clarifica o situație care nu poate fi amânată la nesfârșit. Tergiversările sunt apanajul celor care se simt amenințați, a celor care țin mai mult la funcție decât la interesul național. Prin forma prezentată, se urmărește o sancțiune morală pentru cei care au beneficiat de privilegii și au deținut și au pus în practică politica partidului comunist. Persoanele vizate de această lege trebuie să se retragă din funcțiile de decizie pe care le dețin, dând posibilitatea formării unei noi clase de politicieni care nu au fost influențați în modul lor de a gândi de perioada comunismului.

O altă motivație a necesității aplicării acestei legi este aceea că persoanele care mai sunt încă ancorate în vechea mentalitate comunistă și care dețin funcții importante, fac tot posibilul ca ororile comuniste să nu fie cunoscute de noile generații. Exemplul cel mai concludent este dat de responsabilii din Ministerul Educației și Cercetării care răspund de conținutul manualelor de istorie din clasele a opta și douăsprezecea unde această perioadă neagră de aproximativ 50 de ani este tratată foarte pe scurt și superficial, fără a face cunoscute ororile acestei perioade.

Dacă nici președintele țării nu are cunoștință de ceea ce a reprezentat comunismul pentru România, nu știe de suferințele a mii de români, nu cunoaște nimic despre viețile pierdute la canal, Gherla și Sighetul Marmației și are nevoie de o comisie de specialiști care să lămurească acest lucru, noi trebuie să avem curajul de a spune copiilor noștri întregul adevăr, iar școala trebuie să contribuie la acest proces de cunoaștere acum și nu peste un număr de ani nedefinit, ținând cont că deja au trecut 16 ani de la înlăturarea comunismului în România, nu numai a dictaturii familiei Ceaușescu.

Consider că forma proiectului de lege care a fost aprobat de Senat, poate fi îmbunătățită prin amendamentele pe care le vor face membrii comisiilor de specialitate și deputații sau cu propunerile venite din partea societății civile, în urma dezbaterilor publice ce vor avea loc în perioada următoare. Va trebui să regândim nivelul administrativ până la care va avea efect legea, deoarece în forma actuală se oprește la nivelul municipiilor, va trebui să analizăm foarte bine vârsta la care unii tineri au fost cooptați în organele centrale ale U.T.C.-ului. Trebuie analizat și decis momentul când legea va intra în vigoare.

Trebuie analizate cu multă atenție aceste aspecte și multe altele pentru a nu produce dificultăți și probleme în actul de guvernare și în modul de administrare a țării. Închei prin a afirma că această lege este necesară pentru a se înțelege că dreptatea și adevărul, oricât de târziu, triumfă, iar cei vinovați trebuie să suporte consecințele în fața națiunii.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Confirmare;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Confirmare".

Discursul rostit de către domnul președinte Traian Băsescu în fața Parlamentului României a confirmat unele dintre opiniile pe care le-am exprimat în ultima vreme, legate de situația gravă din domeniul sănătății și din cel al învățământului.

Președintele Băsescu și-a mărturisit nedumerirea față de reticența unor politicieni în ceea ce privește restructurarea Guvernului, poziție "cel puțin greu de înțeles", în condițiile în care acest blocaj este explicat prin cerințele impuse de către Uniunea Europeană. În acest context, Domnul Președinte a apreciat că răspunsul corect la întrebările pe care europenii și le pun în privința capacității României de a deveni membră a Uniunii Europene este unul singur: "scoaterea din mediocritate a instituțiilor statului". El a precizat că, atunci când vorbește de nevoia de performanță a instituțiilor statului, se referă la Guvernul României, la ministere, agenții guvernamentale, administrație locală, servicii descentralizate, Justiție, Președinție, Parlament.

La vremea când mi-am spus părerea despre neregulile din sănătate și din învățământ, mi s-a reproșat - mie, dar și altor social-democrați (a se vedea reacțiile după moțiunea vizând reforma din sănătate) că este ușor să critici atunci când ești în opoziție. Iată, însă, că exact aceleași idei le exprimă acum președintele Traian Băsescu, nemulțumit că "angajamentul ferm din campania electorală privind modernizarea instituțiilor și a sistemului politic intern" a rămas simplă promisiune, fără minimă acoperire.

Deși nu a rostit nume - nici nu era nevoie - principalele domenii vizate erau exact cele conduse de către democratul Hărdău și liberalul Nicolăescu, la care făcusem și eu referire în câteva rânduri. Și poate nu m-aș fi oprit la aceste două sectoare importante dacă n-aș fi fost șocat de gafele ce se țin lanț în conținutul așa-ziselor reforme pe care cei doi le coordonează, de luările de poziție tupeiste, de limbajul prea colorat și obraznic, nepotrivit pentru un demnitar, dar și de numeroasele plângeri și sesizări primite de la cetățenii din Neamț, în cadrul programului de audiențe. Nu înțeleg de ce acești miniștri consideră că a face reformă înseamnă să demolezi tot ceea ce-au făcut cei dinaintea ta și să promovezi măsuri care din start sunt sortite eșecului. E drept că nici guvernarea PSD nu a reușit să rezolve problemele mari, dar lucruri grave și absurde ca în acest an și jumătate de conducere portocalie nu s-au putut măcar imagina.

Ca om și ca politician din mandatul ce a început în anul 2004, venit la București cu gândul de a fi util oamenilor care au crezut în mine, sunt extrem de dezamăgit de antireforma din aceste domenii. Chiar dacă mă aflu în opoziție, m-aș fi bucurat ca oamenii să fie sănătoși, ca școala să fie școală, profesorii - profesori (chiar dacă mă repet) și să nu fiu nevoit să iau cuvântul pentru a critica.

Iată de ce ar fi fost mai bine să nu am dreptate și domnul președinte să fi fost mai mulțumit de activitatea la care m-am referit.

Nu voi relua criticile domnului Băsescu doar pentru a repeta lucruri deja spuse, ci voi adăuga doar faptul că ele sunt juste și cu siguranță i-au fost aduse la cunoștință de către specialiștii din sistem.

Și, pe bună dreptate, aprecierea sa că respingerea restructurării Guvernului reprezintă "o abordare politicianistă" este concluzia logică a eșecurilor constatate și care l-au determinat să susțină acest discurs. Cât despre implicarea și seriozitatea miniștrilor din Guvernul Tăriceanu, e suficient să spun că din cei 23 au fost prezenți doar 11, ceilalți 12, în frunte cu premierul, având, probabil, treburi mai importante decât întâlnirea cu Băsescu. Sigur vom asista în zilele următoare la frământări mari în Alianță.

În concluzie, cred că miniștrii de la învățământ și sănătate trebuie, așa cum sugera președintele Băsescu să ne lase, să plece.

Mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezsö-Kálman - solicitarea unei anchete în cazul unei agresiuni etnice;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Consiliul Național Secuiesc, în ziua de 18 iunie 2006, a organizat o mare adunare în comuna Ditrău, județul Harghita. Cei prezenți la această manifestare au susținut autonomia teritorială a Ținutului secuiesc.

Eu înțeleg că opinia publică românească nu este de acord cu ideile pronunțate de Consiliul Național Secuiesc. Trebuie să afirm însă că marea parte a populației românești este dezinformată despre dezideratele populației maghiare din județele Harghita, Covasna și Mureș. Era însă o adunare pașnică, autorizată de către autorități.

Spaima autorităților față de această manifestare o reprezenta faptul că au fost aduse companii de jandarmi din întreaga țară pentru menținerea ordinii. Acești reprezentanți ai ordinii publice, însă, nu și-au putut stăpâni ura lor față de populația maghiară din municipiul Gheorgheni.

În noaptea zilei de 17 spre 18 iunie 2006, în jurul orelor 1,00, în discoteca aflată în clădirea casei de cultură a orașului harghitean, au provocat un conflict etnic. La început, au dat ordin să se înceteze cu muzica maghiară și au dat ordin să se cânte melodiile impuse de ei. Când însă au fost întrebați despre cauza comportamentului agresiv, au început să bată, în mod bestial, pe cei aflați în discotecă. Numărul răniților era atât de mare încât mașinile salvării erau incapabile să transporte pe cei bătuți la spitalul orășenesc.

Stimate domnule ministru Vasile Blaga,

Am aflat că se încearcă mușamalizarea acestei agresiuni împotriva populației locale de către subalternii dumneavoastră. Eu, totuși, solicit o anchetă imparțială privind atitudinea celor 25 de ofițeri și subofițeri de jandarmi care erau autorii acestor atrocități.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Coma, punctul final al sistemului sanitar;

Din partea Grupul parlamentar Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Coma, punctul final al sistemului sanitar".

Efectele negative ale genialei reforme din sistemul sanitar românesc, implementată prin noul pachet legislativ intrat în vigoare la finele lunii mai nu au întârziat să apară: revolta familiei medicale, care este decimată atât prin pensionări forțate, dar și prin instituirea unei noi perioade de interimat la conducerea spitalelor, ca urmare a înlocuirii actualilor directori cu manageri agreați de domnul ministru. Și agrearea nu se datorează profundelor calități profesionale și manageriale ale acestora, cât partidului din care fac parte, precum și slugărniciei de care dau dovadă.

Pensionarea silită a medicilor la 57, respectiv 62 de ani a fost considerată, în opinia economistului Nicolăescu, de bun augur, atât pentru cei care au ajuns la aceste vârste, cât și pentru personalul medical tânăr care există pe piața forței de muncă în România. Ceea ce a uitat domnul ministru să țină seama la aplicarea fenomenalei sale reforme, este că pentru a ajunge un medic specialist, după 6 ani de facultate, mai urmează și un rezidențiat care mai mănâncă cel puțin 5 ani din vechimea minimă necesară pentru pensionare. Domnul Nicolăescu ar fi trebuit să știe până în acest moment că după terminarea facultății, medicii, spre deosebire de ceilalți specialiști, mai au de învățat. Totodată, dacă dorește să introducă și să aplice o reformă europeană în sistemul sanitar, ar fi trebuit să știe că și în UE, vârsta minimă de pensionare este 65 de ani, iar mărinimia pachetului legislativ care menționează că vârsta de pensionare se poate prelungi până la 70 de ani, pe lângă faptul că este ambiguă, creează și premisele de corupție, dând dreptul ministrului Sănătății să dea avizul de prelungire pentru continuarea activității medicale după niște criterii anormale, în care politicul deține ponderea principală.

Nici din punct de vedere constituțional, aceste pensionări și schimbări din funcție ale directorilor de spitale nu sunt corecte. Dar, deși Alianța încă de la instalare a jurat că va respecta Constituția și legile țării, până acum nu a demonstrat decât că le respectă încălcându-le.

Schimbarea directorilor de spitale cu manageri, în special economiști, este o altă greșeală de percepție a activității medicale de către domnul Nicolăescu. Un spital nu este o fabrică în care să spui că, dacă nu ai ce să le oferi oamenilor de lucru îi poți trimite acasă, pentru că oricum până la sfârșitul lunii vor realiza ceea ce au de făcut. Spitalul poate fi comparat cu organismul uman: de exemplu, dacă inima nu pompează sânge, corpul nu va supraviețui; dacă așa-zisul manager specialist nu va cunoaște și rezolva problemele medicale, nu va fi decât un scrib care va semna documente și care mai mult încurcă activitatea, putând duce chiar și la sucombarea spitalului. Dacă în alte domenii de activitate, mai ales instituții publice, au putut fi numiți oameni din exterior, care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu activitatea lor și care și acum, după un an, nu știu ce se întâmplă acolo, sistemul sanitar din România nu-și poate permite și alte experimente.

Experimente pe care domnul ministru le continuă: chiar zilele trecute propunea niște tarife și servicii foarte dubioase pentru asigurații care-și doresc prea mult după opinia sa, dar care de fapt solicită servicii medicale decente, așa cum se întâmplă de exemplu în Polonia, Ungaria etc. Faptul că ți se pune un diagnostic de care depinde viața ta, iar tu ca pacient mai ceri și o altă părere a unui alt specialist, este taxabil, în condițiile în care ani de-a rândul ai cotizat la asigurările de sănătate și nu ai beneficiat de nici o facilitate până în momentul în care soliciți acest serviciu suplimentar.

Domnule ministru, înțeleg foamea dumneavoastră de bani și faptul că sănătatea este un sac de bani fără fund, pentru că dacă ar fi altfel, ați fi dorit să vă identificați sumele ce vi se cuvin din contribuții și nu le-ați fi lăsat la un loc cu toate celelalte, ca să nu aveți nici un control asupra lor, dar ca să le puteți cheltui fără a răspunde pentru ele. Reforma în sistemul sanitar ar fi trebuit să înceapă cu identificarea contribuabililor corecți, a celor care eludează legea și nu plătesc cu ani buni și apoi cu pensionarea medicilor, pentru a plăti polițe adversarilor politici.

Domnule ministru, în ce constă reforma dumneavoastră în sistemul sanitar, în afară de interimate, destituiri și pensionări? Calitatea actului medical nu s-a îmbunătățit, sistemul sanitar este tot în colaps, medicamentele tot cu cozi se obțin. Măcar știți câți dintre cei ce trebuie să suporte ura și răzbunarea dumneavoastră sunt buni contribuabili și care sunt serviciile de care beneficiază până când veți hotărî să plătească și statul la rând la medicamente?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Construind fără autorizație, demolăm turismul!;

Din partea Grupul parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația politică se intitulează "Construind fără autorizație, demolăm turismul!"

Stimați colegi,

Fac astăzi un apel către domnul președinte Traian Băsescu, constănțean, cunoscător și iubitor al litoralului românesc, un fervent susținător al dialogului cu societatea civilă să nu promulge legea care ar institui Ordonanța 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă și să trimită legea înapoi în Parlament, să ceară celor responsabili o strategie coerentă, astfel încât deciziile să nu fie haotice, să nu fie necesar să schimbăm legile în foarte scurt timp și pentru a salva, măcar în ultimul moment, turismul litoral de la dezastru.

Îl invit pe domnul Băsescu să viziteze plajele precum Cuza cu ocaua, cu ordonanța și anexa în mână, să vadă dacă măcar spiritul legii ar fi respectat (și nu e!) și mai presus de asta, cum vede și percepe turistul, om oarecare, bogat sau sărac, român sau străin ceea ce se întâmplă. Mă ofer să îi fiu ghid, nu pe plaje special aranjate, pentru că se știe că vin autorități înalte, ci pe întregul litoral, pentru a vedea ce anume vede omul de rând.

Voi începe printr-o scurtă analiză a acestei foarte controversate Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă.

În primul rând, faptul că încă discutăm această ordonanță care reglementează utilizarea și activitățile desfășurate pe plajă și care precizează că sezonul începe în mai, la mijlocul lui iunie, ne arată cum știm să ne urmărim interesele. Și mă refer la interesul de a face turismul litoral să meargă cu adevărat. Însă, modificările aduse în ultimul moment ordonanței, respectiv cu o zi înainte de a fi supusă votului în Camera Deputaților, și mai ales controversata modificare care permite chiriașilor să amplaseze pe plajă construcții și dotări fără autorizație de construcție parcă te fac să crezi că aceste întârzieri au fost anume pentru a se ajunge la asta. În orice caz, această disperare de a construi fără autorizație, dacă va fi legiferată, va crea un precedent cel puțin ciudat. Suntem în plin sezon, se va construi oricum cu turiștii de față.

Vreau să vă subliniez câteva aspecte legate de această modificare: se subestimează dreptul fundamental al comunității locale și al societății civile, în general, de implicare în procesul decizional privind zona costieră, excluzându-se etapa dezbaterii publice a investițiilor realizate în zona costieră; dreptul hotelierilor de a le rezerva clienților lor o priveliște și o plajă plăcută, amenajată la nivelul de clasificare al hotelului este încălcat încă de când au fost desconsiderați - fără ca ei (cei mai în măsură să exprime o părere sau soluții) să fie consultați, iar acum, este pur și simplu călcat în picioare, chiriașii plajelor având dreptul să facă absolut ce vor.

Se creează un cadru periculos pentru demararea unor construcții abuzive, pe care ulterior sunt curios cine și cum le va mai descâlci.

Oricine dintre cei care au închiriat plaja, va face după propriul gust și după propriile idei și finanțe diverse construcții care vor transforma plajele într-un adevărat bâlci.

Își asumă doamna ministru (și eventual parlamentarii de Constanța care au votat pentru această ordonanță) răspunderea că acei chiriași nu vor construi decât ce le este permis prin ordonanță? Și nu vi se pare că exprimarea "dotări pentru agrement specific plajei" este destul de evazivă, permițând interpretări care ulterior vor crea controverse?

Vă citesc articolul 3, punctul 2: "Operatorii plajelor cu destinație turistică au obligația ca la începerea sezonului turistic să amenajeze plaja cu destinație turistică și să asigure serviciile turistice necesare, în conformitate cu reglementările în vigoare." Punctul acesta a rămas nemodificat la ultima intervenție, ceea ce, în spiritul legii, dat fiind că sezonul turistic a început la 1 mai, îi pune automat în culpă pe operatori, plajele nefiind amenajate, iar serviciile turistice nefiind asigurate. Punctul 3 al articolului 3 spune "Administrația Națională Apele Române, prin Direcția Apelor Dobrogea-Litoral, realizează lucrările de amenajare a plajelor până la începerea sezonului turistic." Ceea ce evident nu a fost îndeplinit, dat fiind faptul că nici acum acest lucru nu este vizibil pe întreg litoralul. În consecință, conform articolului 8, atât operatorii, cât și DADL sunt pasibili de amenda prevăzută imediat ce această ordonanță este legiferată. Dacă va fi legiferată, sper ca "persoanele anume desemnate" după cum e descris în articolul 8, punctul 2 să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute.

De asemenea, operatorii de plaje au obligația (art. 5) "să întrețină și să igienizeze zilnic suprafața de plajă închiriată" - lucru care de 1 lună și jumătate este în discuția tuturor și încă nu este rezolvat pe toate plajele, bine, pe de o parte și pentru că DADL nu și-a făcut treaba înainte de începerea sezonului, dar de 50 de zile... zilnic, dacă și-ar fi îndeplinit această sarcină operatorii... am fi avut nisipul cel mai curat și fin.

Dacă ajungem la criteriile minime pentru utilizarea plajelor în scop turistic, din anexa la ordonanță, despre care nu se precizează însă clar alte detalii, tragem concluzia că mai nici o plajă nu îndeplinește criteriile, astfel: calitatea nisipului - nisipul să nu conțină obiecte periculoase - în multe zone de plajă sunt cioburi, bucăți și așchii de lemne sau metale de la fostele construcții, care nu vor dispărea până când operatorii sau cei responsabili nu vor face ceea ce trebuie (zilnic, conform ordonanței); zona de îmbăiere să nu prezinte vegetație acvatică sau alte corpuri plutitoare - ce pot să spun? ". plaja la momentul acesta are ea însăși zone pline de alge în putrefacție, cât despre apă ce să mai vorbim "..

Suprafața minimă de plajă asigurată pentru o persoană - 8 metri pătrați - dacă vă uitați la felul în care sunt așezate șezlongurile în unele părți, în fuga după cât mai mulți bani, nu este lăsat nici 1 m - 2 pentru o persoană.

Tot aici sunt descrise și condițiile pe care construcțiile fără avizare ar trebui să le îndeplinească. Sunt sceptic că vor fi construite așa cum este descris acolo.

Iar ultima idee a doamnei ministru chiar că depășește granițele imaginarului. Proiect pilot cu camere video pentru supravegherea plajelor ... transmise prin Internet ... V-ar plăcea să vă vedeți la televizor pentru că stați liniștiți sau "neliniștiți" pe plajă? Deja această idee se înscrie la categoria "no comment".

I-aș sugera doamnei ministru să facă un proiect pilot de supraveghere cu camere video a barajelor cu pericol de inundare sau după cum anunță Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării într-un raport, că poluarea cu hidrocarburi a Dunării a atins cote alarmante, să ia măsuri pentru a evita aceste lucruri și pentru că Dunărea se scurge la noi în mare, pentru a evita să devenim un canal colector al Europei, și să lase turismul în seama celor care au idee de modul în care acesta poate fi făcut să se dezvolte.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată În județul Constanța trebuie dezvoltată industria ușoară;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Aledin Amet.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "În județul Constanța trebuie dezvoltată industria ușoară".

Județul Constanța este, din punct de vedere economic, extrem de important, cu o reală capacitate de a se dezvolta constant. Beneficiind de o așezare geografică favorabilă, cu o deschidere directă către marile porturi, zona respectivă poate căpăta, printr-o strategie bine structurată, un rol primordial. Atragerea investitorilor, mai ales în domeniul industriei ușoare, ar constitui, în acest sens, un prim pas, după modelul din Banat și Transilvania, deja înfăptuit. Prezența unor astfel de fabrici în județul Constanța, ar însemna, fără îndoială, un câștig dublu, de el putând beneficia atât locuitorii, dar și potențialii investitori. Infrastructura județului, chiar dacă mai necesită dezvoltări, este una vizibilă, existând principalele căi de comunicații: aeroport internațional, porturi, gări, canal de legătură între Dunăre și Marea Neagră, viitoarea autostradă.

Această dorință poate fi concretizată doar prin oferirea unor condiții prielnice investițiilor masive. Autoritățile locale ar trebui, însă, să fie mai receptive, pentru că o îmbinare a turismului local cu o orientare către un sector atât de important, cum este cel al industriei ușoare, nu poate fi decât benefică și în interesul locuitorilor județului.

Procedându-se astfel, ar putea progresa orașe tradiționale, cu un potențial uman semnificativ, precum Hârșova, Medgidia, care, din păcate, în ultimii ani, au stagnat în procesul de dezvoltare economică.

Așadar, crearea posibilităților unor astfel de investiții în județul Constanța este foarte necesară, cu consecințe faste.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Mihai Cristian Apostolache - solicitarea recompensării corespunzătoare a valorii sportive;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Astăzi doresc să abordez un subiect privitor la campionii mondiali universitari, și anume la faptul că acești sportivi de performanță nu sunt apreciați la adevărata lor valoare. Din discuțiile purtate cu aceștia a rezultat nemulțumirea că în timp ce toți ceilalți campioni mondiali primesc renta viageră, campionii mondiali universitari nu sunt beneficiarii acestei rente viagere.

Aceștia sunt sportivi de elită, totuși, care au renunțat din planul de pregătire și competițional la competițiile pe obiectiv, campionate europene, campionate mondiale și, în special, grandpriuri, unde știm cu toții că primeau prime, bonusuri de stat care depășesc primele Ministerului Educației și Cercetării și consider că se impune ca atât Ministerul Educației și Cercetării, cât și Agenția pentru Sport să analizeze cu toată seriozitatea problema campionilor mondiali universitari, pentru că nu trebuie să uităm faptul că marii campioni ai lumii provin din universități și că ei trebuie încurajați și sprijiniți, astfel încât performanța să meargă mai departe.

Acesta este motivul pentru care astăzi cer Ministerului Educației și Cercetării, precum și Agenției pentru Sport să acorde acestor campioni mondiali universitari drepturile cuvenite, și anume, renta viageră care se acordă tuturor campionilor mondiali, bineînțeles în funcție de nivelul performanțelor obținute.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - declarație politică întrebare: Ambiguități sau complicități?;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Costache Mircea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Mi-am pus recent o întrebare pe care și-o pun foarte mulți români: "Ambiguități sau complicități?".

Primirea în Uniunea Europeană a unei țări putred de corupte, în care averile s-au făcut prin jefuirea patrimoniului public, prin distrugerea economiei și sărăcirea populației, prin hoții și tâlhării de proporții inimaginabile, nemaiîntâlnite și nemaiîntâmplate, la aceste cote, nicăieri în lume, este, orice s-ar spune, un gest suspect.

În naivitatea lor bonomă, mai sunt oameni simpli dispuși să creadă că stăpânii lumii nu au altă grijă decât să facă binele planetar lucrând în folosul altora. Adică, nu poate magnatul cutare ori puternicul cutărică, din străinătate, să doarmă, să mănânce, să călătorească, să benchetuiască, să huzurească, până nu ne face nouă bine. Cum se scoală dis-de-dimineață, marele boss nu are timp nici să se spele pe dinți până nu face un bine României. Există însă și cetățeni instruiți, înzestrați cu simț civic autentic, pentru care facerea de bine, prin acceptarea integrării noastre în clubul select al bătrânului continent, este decodificată diferit. A da mereu note de trecere, a încuraja și a premia elevul care minte, fură, bate, chiulește, copiază, sparge geamuri, vinde creta și tabla - mai nou calculatorul să facă bani de biliard și de discotecă este un gest suspect de complicitate.

Suspiciunea de complicitate la jefuirea României pare pe deplin întemeiată. Ea se bazează pe notele bune acordate elevului problemă al Europei, guvernărilor mafiote, justiției de paradă mediatică, președinției golănești, oligarhiei apatride și rapace, de către comisarii europeni. Dacă România e aplaudată și premiată pentru că și-a distrus economia, pentru că și-a jefuit întreg sistemul bancar, pentru că și-a înstrăinat pe nimic prețioasele zăcăminte de petrol și gaze, de aur și uraniu, producția de ciment, de oțel, de aluminiu, de autocamioane, tractoare și mașini agricole, atunci au dreptate acei români, nu puțini, care se îndoiesc de seriozitatea construcției europene. Ideea europeană este, fără doar și poate, una valoroasă, dar cei ce au pus-o în operă au degradat-o în timp, îndreptând-o spre faliment. Mărturie stă respingerea prin vot a Proiectului de Tratat Constituțional în Franța și Olanda, după care s-au sistat scrutinurile. Altminteri, e de presupus că lista țărilor care au eșuat în încercarea de a aproba Legea fundamentală a Uniunii ar fi fost mai mare. Dar nemulțumirile altora nu coincid de loc cu acelea ale românilor.

Noi ne întrebăm cum de este curtată și apropriată de țările civilizate o țară ca a noastră în care se falsifică grosolan alegerile, în care satele nu au apă și lumină, iar pe marile șosele nu există un telefon ori o toaletă publică.

Ajungând membri ai Uniunii, cu palate țigănești, cu vilele din furat, cu o țară devastată de corupție, cu alegeri furate, cu televiziuni mafiote, cu instituții maneliste, suspiciunea că edificiul european s-a degradat, iar aderarea noastră e doar perdeaua de fum care ascunde marele jaf național post-decembrist nu va mai fi o simplă prezumție, ci atestarea unui crud adevăr.

Până una-alta, populația rabdă și înghite în sec, cu ochii pe secundarul ceasului aderării. După care, marii strategi ai păcălirii perpetue a electoratului vor striga ca din gură de șarpe: "Înapoi la popor !". Adică, hai, la alegeri handicapate, să ne aleagă aburiții tot pe noi, mafioții, care am tâlhărit țara la înțelegere și cu rândul.

Da, dar dacă se vor trezi cumva din amorțeală goii și flămânzii și se vor revolta la urne mai tare ca în 2000?! Ei, dacă se va întâmpla una ca asta, Direcția Națională, toți membrii și simpatizanții PRM, forțele sănătoase ale națiunii vom deveni adevărații reformatori ai țării noastre.

La bună vedere în U.E. și, după aceea, în România Mare, liberă, demnă și prosperă, sub o guvernare patriotică, dinamică și eficientă!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată Clinicile de medicină a muncii, în moarte clinică?;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este: "Clinicile de medicină a muncii - în moarte clinică?".

Așa cum se știe, sistemul sanitar românesc se pare că se află în pragul falimentului. Lipsa de organizare și de finanțare din sănătate conduc, încet dar sigur, spre colaps. În ciuda promisiunilor ministrului sănătății, fondurile pentru medicamentele compensate nu ajung, iar cozile la farmacii, la începutul fiecărei luni, se întind pe sute de metri.

În această situație și, în plus, există o problemă deosebită cu care se confruntă clinicile de medicină a muncii din țară, eu am pregătit un material mai amplu, eventual o să spun că la sfârșitul anului trecut a fost emisă Ordonanța de urgență nr.171/2005, care suspenda finanțarea de la bugetul de stat a clinicilor de medicină a muncii, și aceasta era trecută la Ministerul Muncii, de la Ministerul Sănătății.

Cu toate că a fost aprobată prin Legea nr.346, această ordonanța de urgență, din păcate, cu toate că reglementează clar cine trebuie să finanțeze clinicile de medicină a muncii, încă nu se pune în aplicare.

Solicit celor doi miniștri, al sănătății și al muncii, solidarității sociale și familiei, să pună cât mai urgent în aplicare legea, atât ordonanța aprobată prin lege, și să finanțeze clinicile de medicină a muncii, altfel riscăm să rămână fără finanțare pacienții, bolnavii care s-au îmbolnăvit la locul de muncă, să nu mai poată să fie tratați.

Clinica de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj se confruntă cu o problemă extrem de gravă, dar care există la nivelul întregii țări. Și anume - lipsa fondurilor, atât pentru salariile angajaților, cât și pentru buna funcționare a instituției. Prin OUG nr. 171/2005 se suspendă finanțarea de la bugetul de stat a Clinicii de Medicina Muncii din Cluj. Astfel, până la 31.12.2005, serviciile medicale acordate în clinici și secții de boli profesionale sau în sistem ambulatoriu, prin cabinetele de medicina muncii aflate în structura spitalelor, persoanelor care suferă de boli profesionale au fost finanțate de la bugetul de stat prin Ministerul Sănătății și, începând cu 1 ianuarie 2006, potrivit OUG nr. 171/2005 privind modificarea și completarea Legii nr. 346/2002, serviciile medicale acordate în clinici și secții de boli profesionale sau în sistem ambulatoriu, prin cabinetele de medicina muncii, aflate în structura spitalelor, persoanelor care suferă de boli profesionale se asigură din Fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale, gestionat de Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale. Pe hârtie, pentru evitarea disfuncționalităților în finanțarea activității acestor unități și servicii, Ministerul Sănătății a propus ca soluție temporară ca plata drepturilor de personal pentru salariații secțiilor de boli profesionale și cabinetelor de medicina muncii, în luna ianuarie 2006, să fie efectuată din sumele aflate la dispoziția spitalului, având în vedere că secțiile și cabinetele respective sunt structuri fără personalitate juridică, urmând ca plățile efectuate să fie reconstituite ulterior, la nivelul spitalului, pe baza contractelor încheiate între Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale cu furnizorii de servicii medicale.

Pentru legiferarea și generalizarea acestei propuneri, în vederea soluționării modalităților de efectuare a plăților și decontării lor, între bugetul asigurărilor sociale de stat, în care este inclus și Fondul Național pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale și bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății au transmis Comisiei pentru muncă și protecție socială de la Camera Deputaților solicitarea de amendare a OUG nr. 171/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 346/2002.

În ciuda tuturor acestor asigurări, la Clinica de Medicina Muncii din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj nu se întâmplă nimic pozitiv, situația fiind, în continuare, din ce în ce mai sumbră. Și întreb: până când sistemul sanitar românesc va fi la același nivel cu cel al țărilor lumii a treia, mai ales că țara noastră speră să devină membră a Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică intitulată Informați-i pe țărani;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Informați-i pe țărani".

La sfârșitul săptămânii trecute, ministrul agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, a dat o fugă până în județul Iași. Reprezentantul Guvernului a vizitat câteva comune, s-a întreținut cu localnicii și a lăudat marile realizări ale Cabinetului Tăriceanu.

Domnul Gheorghe Flutur a avut numai cuvinte frumoase despre programul "Fermierul", despre care a spus - ca să citez o expresie celebră a guvernanților - că "duduie". În viziunea șefului Agriculturii viața la țară este tot mai roz, e adevărat, cu câteva nelipsite și nevinovate pete portocalii, pe la colțuri.

Din păcate, încă o dată, domnul Flutur a trecut sub tăcere marile probleme cu care se confruntă și se va confrunta, în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, agricultura românească.

Ministrul agriculturii era obligat să le spună fermierilor ieșeni și tuturor fermierilor din România ce îi așteaptă după 1 ianuarie 2007, când - o sperăm cu toții - ne vom întoarce în Europa. Nepregătiți de autorități, țăranii români pot pierde competiția integrării încă de la început.

De luni de zile, fermierii din Polonia, Ungaria, Cehia ne atrag atenția că dacă, într-un an de zile maximum de la aderare, țăranii români nu se vor adapta regulilor Uniunii Europene, vor ieși de pe piață.

Concurența și noul sistem de subvenții din agricultură vor aduce zile grele celor nepregătiți. Vor exista pierderi mari - din cauza variației prețurilor - la carne, lapte și anumite cereale. Pentru a contracara aceste efecte negative și pentru a supraviețui, fermierii români vor trebui să-și protejeze propriile piețe și chiar să cucerească altele.

Un sfat necesar, domnilor guvernanți: informați-i pe țărani ori de câte ori discutați despre agricultură! În caz contrar, s-ar putea ca 45% din populația României să rămână în afara Europei.

Vă mulțumesc!

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Mulțumesc, Vadim!;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Mulțumesc, Vadim!".

Aceasta este calea pe care am ales-o pentru a-i spune "Mulțumesc!" domnului Corneliu Vadim Tudor, pentru vina de a fi creat, în urmă cu 15 ani, un partid pentru "un popor frumos, care s-a născut creștin și, după porunca Domnului, a crescut și s-a înmulțit, plăsmuind bijuterii de artă și civilizație care entuziasmează o planetă întreagă", căruia i s-a spus "Partidul România Mare". Pentru că a dat posibilitatea copilului unor învățători simpli, dar cu multă dragoste de țară, care i-au vopsit sufletul și inima în roșu, galben și albastru, să acceadă în Parlamentul României și să aibă parte de un sentimentul suprem: mândria de a fi român.

Am să mă refer la trei momente din viața mea.

Ianuarie 1990, atunci când copii români care învățau la Liceul "Bolyai Farkas" din Târgu-Mureș au fost dați afară de către șovinii unguri, care doreau separarea școlară ca un prim pas spre federalizarea statului unitar român - prin crearea unei noi Regiuni Autonome Maghiare, ceea ce m-a determinat să mă înscriu în rândurile nobilei uniuni a românilor, "Uniunea Vatra Românească";

Februarie 1990, atunci când în fața celor trei adjuncți ai ministrului învățământului, elevii din Târgu-Mureș au demonstrat împotriva separatismului școlar, purtând o lozincă mare pe care scria atât: "Noi suntem de naționalitate copii!"

28 noiembrie 1991, întâmplător ziua de naștere a domnului senator dr. Corneliu Vadim Tudor, ziua în care la Târgu-Mureș s-a înființat Partidul România Mare, și m-am înscris în P.R.M.

Sunt momente care mi-au marcat decisiv și frumos viața, în care am jurat ca din toate puterile mele să veghez și să apăr limba și unitatea statală română.

De aceea, astăzi, ca membru al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților, una din cele trei comisii care participă la dezbaterea Propunerii legislative privind Statutul minorităților naționale, doresc să prezint modul în care deputații români ai altor partide, mă refer la cei democrați și cei liberali, înțeleg să susțină pretențiile și interesele u.d.m.r. - iștilor de a nu învăța limba română, de a se oficializa cunoașterea limbii maghiare pentru ocuparea unor posturi, în așa definitul de ei "Ținut Secuiesc" - adică județele Harghita, Covasna și parțial Mureș, și în fapt străvechi pământ românesc.

În acest fel, se continuă "epurarea etnică" declanșată în 1990, când peste 4.000 de români au fost forțați să părăsească zona, fapt consemnat în vestitul Raport Harghita-Covasna, dezbătut în Parlament în 1992.

Desigur, s-ar putea sugera, conform unui proverb, "Sătulul nu îl crede pe cel flămând", că de vină sunt cei care nu cunosc problematica Ardealului, dar ... ce te faci dacă cei care votează într-o veselie alături de U.D.M.R. sunt tocmai ardeleni clujeni, sălăjeni, bihoreni sau bistrițeni -, demagogi și ahtiați de băi de imagine? Doamne, cât adevăr este în parabola biblică despre securea care nu a putut tăia pădurea până nu a avut coadă ...

Și modul în care se evită orice responsabilitate, fiindcă conform unei maxime citită cu puțin timp în urmă în revista "România Mare": "Crimele colective nu angajează pe nimeni".

Câtă deosebire între noi, p.r.m-iștii, care avem posibilitatea de a fi noi înșine, de a vota după cum ne dictează propria conștiință, și liberalii sau democrații care nu au dreptul la un pic de demnitate și sunt obligați să facă sluj la comanda U.D.M.R.!

Doresc, totodată să fac cunoscut faptul că lucrările comisiilor în care se dezbate Propunerea legislativă privind Statutul minorităților naționale se încearcă să se desfășoare chiar și fără a fi asigurat cvorumul necesar, în condițiile în care președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu - nepot al tovarășei secretare a Comitetului Central al defunctului P.C.R., prezent ca înlocuitor la lucrări, încurajează comiterea neregulilor, faptul că se caută ca Istoria României și Geografia României să nu se mai studieze în limba română, se promovează învățământ separat la toate nivelurile, cât și recunoașterea și garantarea autonomiei culturale - ca prim pas către autonomia teritorială (cu alte cuvinte, federalizarea României)!

Prea ușor se uită că pentru a fi buni europeni, trebuie să fim în primul rând buni români!

Iar pentru aceasta, slujirea interesului național, conform jurământului depus de noi toți parlamentarii, "Prima dintre virtuți este devotamentul față de Patrie"!

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Marian Sorin Paveliu - semnalarea necesității unei legi a asigurărilor voluntare de sănătate;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Marian Sorin Paveliu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Sorin Paveliu:

Stimați colegi,

Am ținut ca astăzi să semnalez public o opinie personală privind una din soluțiile viabile ale crizelor financiare permanente care zguduie în mod cronic sistemul sanitar.

Mulți dintre colegii mei știu că sunt susținătorul și promotorul unei legi a asigurărilor voluntare de sănătate. Această lege a fost inclusă în pachetul privind reforma sănătății.

Elementul esențial al acestei legi este, însă, reprezentat de deductibilitatea acestor asigurări, fără de care legea nu are conținut.

În săptămâna viitoare vom lua în discuție Codul fiscal care, în forma actuală, nu prevede această deductibilitate. Există multiple justificări pentru această formă.

Îmi fac datoria de conștiință să marchez punctul meu de vedere în această problemă, punct de vedere care este divergent față de cel al Guvernului, și să atrag atenția că unui cazan aflat sub o permanentă presiune trebuie să-i creezi un ventil de siguranță.

Un astfel de ventil este reprezentat de asigurările voluntare de sănătate, și deoarece știu și cred în viabilitatea acestui ventil de siguranță, îmi fac o datorie de conștiință de a atrage un semnal de alarmă, ultimul, înainte de a pune definitiv cruce acestui sistem complementar de îngrijire a sănătății.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Sergiu Andon - declarație politică având două teme: Combaterea criminalității prin lege și  Salvarea justiției prin remanierea Guvernului;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Sergiu Andon:

Doamna președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Această declarație politică are două teme: "1. Combaterea criminalității prin lege; 2. Salvarea justiției prin remanierea Guvernului".

Consider orice introducere de prisos. Nu numai întreaga societate românească, ci întregul continent așteaptă de la România pași concludenți în direcția unei bune funcționări a justiției și a întăririi ordinii de drept.

Acești pași depind de două mari direcții de acțiune:

  1. Schimbarea mentalităților
  2. Reformă instituțională autentică

Sunt direcții care nu pot fi urmate decât prin conlucrarea coerentă, conform unui program lucid, bine conturat, a tuturor factorilor puterii: Parlament, Președinția României, Guvern, autoritatea judecătorească.

Din păcate, conlucrarea nu numai că nu s-a realizat, dar s-a instaurat opusul ei. Elementul de discordie, de discordie națională putem spune, îl reprezintă exact veriga cheie a transformărilor necesare: Ministerul Justiției.

Meritele și păcatele acestuia se cunosc. Este posibil ca Partidul Conservator să reia analiza lor într-o moțiune simplă sau de cenzură, în funcție de poziția politică în care ne vom afla în viitorul apropiat.

Deocamdată, timpul ne presează, în sensul că se încheie sesiunea Parlamentului și suntem pe cale să subscriem tacit la un nou și mare pas greșit în domeniul justiției.

Nemulțumirile în acest domeniu subzistă, și ele sunt justificate. Numai că diagnosticul este greșit. Și este greșit pentru că o parte dintre factorii politici mizează, în continuare, în mod greșit, pe cartea Macovei.

Doamna ministru Monica Macovei are meritul incontestabil de a fi sfărâmat o crustă de mentalități nefaste pentru ordinea de drept, încimentate în jurul ideilor de infailibilitate și neputință.

Spargerea acestei cruste reprezintă un mare succes, justifică aprecierile elogioase ale responsabililor europeni, dar atât. Sub aspectul reformării instituțiilor din justiție, sub aspect constructiv nu s-a întreprins nimic coerent.

Ceea ce s-a întreprins a fost haotic, distructiv, animat de răzbunări și lupte personale, ori de dorința formării și întreținerii unei false aureole de haiduc al dreptății.

Reforma Macovei a început prin demonizarea întregului corp al magistraților, a justiției ca sistem, ceea ce nu numai că este greșit, ci este catastrofal. Subminarea încrederii în justiție ca sistem a produs consecințe negative în conștiința populației, care vor dura ani și ani de zile, reprezentând un pericol pentru însăși siguranța națională.

La un moment dat, mi s-a părut că domnul președinte al României s-a distanțat de această strategie periculoasă. Aseară, însă, în mesajul rostit de la tribuna Parlamentului, a fost din nou vizibilă nefasta influență Macovei. Aceasta se manifestă în cel mai nepotrivit moment.

Lupta împotriva criminalității, îmbunătățirea actului de justiție au nevoie, înainte de orice, de legi. Legea este materia primă de bază a justiției.

N-am să reiau numeroasele exemple de proastă activitate a laboratorului legislativ pilot, care ar trebui să fie Ministerul Justiției. Acest minister excelează fie în proiecte întârziate și proaste, impuse Parlamentului în condiții de ultimatum, fie într-o atitudine de delăsare și transfer tacit al competențelor spre alte ministere, cum a fost cazul pachetului de legi privind proprietatea.

Cel mai scandalos caz este, însă, acela al legii fundamentale pentru lupta împotriva corupției și a criminalității, în general, Codul penal.

Revizuirea Codului penal a constituit un obiectiv important al integrării, cu steguleț roșu. Ei, bine, România s-a achitat de această sarcină, încă din anul 2004. Parlamentul a adoptat noul Cod penal; președintele l-a promulgat; textul a fost publicat în Monitorul Oficial al României; s-a dat răgaz un an de zile pentru intrarea lui în vigoare.

Răgazul era necesar pentru buna cunoaștere de către populație, pentru aprofundarea de către specialiști, pentru conturarea prin doctrină a unei practici cât mai unitare și pentru schimbarea treptată a practicii judiciare.

Termenul de un an s-a împlinit, dar Guvernul a amânat cu încă un an și câteva luni intrarea în vigoare. A fost un semnal cât se poate de prost, un factor de derută, de bulversare a sistemului, pregătit în ansamblul său, de la studenții în drept, la magistrații supremi, să aplice noul Cod.

Motivul stupefiant al acestei întârzieri s-a văzut recent, când ministrul justiției, în loc să impulsioneze intrarea în vigoare a Codului penal, eventual să-l îmbunătățească, să completeze legislația cu un nou Cod de procedură penală, a venit cu cârpeli făcute pe legislația din 1968, pe legislația ceaușistă.

Analizând explicațiile acestui comportament straniu, distructiv, constatăm că blocarea aplicării noului Cod penal se asociază cu dezinformarea gravă a Guvernului, iar prin Guvern, a întregului sistem instituțional, a populației și a factorilor europeni.

Vom da două exemple de o gravitate extremă: în expunerea de motive la Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal din 1968, recent dezbătut în Parlament (PL24/2006) se consemna ca justificare pentru a motiva această bizară întoarcere la legislația ceaușistă: "Pentru prima dată în legislația românească este consacrată instituția răspunderii penale a persoanei juridice".

Este un grav neadevăr.

În Codul penal nou, adoptat și promulgat, care așteaptă de doi ani să între în vigoare, Titlul II Cap.VI și Titlul III Cap.II și V reglementează exact răspunderea penală a persoanei juridice.

Al doilea exemplu. În materia confiscării speciale se evocă nevoia de: "acoperire a lacunelor în reglementarea în vigoare" prin prevederea de a se confisca și alte bunuri aparținând altei persoane decât infractorul, care a cunoscut scopul ilicit al folosirii acelor bunuri.

Este, evident, o reglementare de cea mai mare importanță în lupta împotriva marii corupții. Numai că, și această reglementare există ad litteram în Codul penal, art.136 alin.1 lit.b), a cărui intrare în vigoare se întârzie în mod deliberat.

S-ar putea susține că primul-ministru al României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, care a iscălit expunerea de motive, a fost pus în situația de a comite un fals de proporții.

De asemenea, doamna ministru Macovei, ministrul justiției, era susceptibilă de a fi comis infracțiunea de comunicare de informații false, de natură să aducă atingere relațiilor internaționale ale României, prevăzută de art.1681, teza finală din Codul penal.

Am spus "era", deoarece doamna ministru, prin actualizarea forțată a Codului penal vechi și prin nepunerea în vigoare a Codului penal nou, a reușit să dezincrimineze exact această infracțiune.

Nu ne preocupă, însă, răspunderea penală în situațiile arătate, ci blocarea luptei împotriva marii corupții, a criminalității în general, prin lipsirea justiției de principalul ei instrument, Legea penală, armă care există, dar este ținută la rastel. Între timp, populația este instigată să facă vânătoare de vrăjitoare printre magistrați.

În fața unor asemenea "soluții", mai mult decât "imorale", soluții antițară și infracționale, cerem primului-ministru al României, domnului Călin Popescu-Tăriceanu, să deblocheze reforma în justiție, prin înlocuirea ministrului de resort, cu un ministru onest și sincer, indiferent ce partid îl susține.

De asemenea, îi cerem să nu mai întreprindă nimic din ce ar putea să amâne din nou legea penală necesară, pe care țara o are.

Dacă aceste măsuri nu vor fi luate, voi propune Partidului Conservator ieșirea de la guvernare și introducerea unei moțiuni de cenzură.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Monalisa Găleteanu - declarație politică intitulată Actuala putere, bântuită de spectrul alegerilor anticipate;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna deputat Monalisa Găleteanu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulțumesc mult, doamna președinte.

Stimați colegi,

În această dimineață declarația mea politică se intitulează: «Actuala putere, "bântuită" de spectrul alegerilor anticipate».

Fiecare cetățean al României se trezește zilnic cu dezamăgirea că ceea ce se întâmplă în țară nu este un coșmar care se sfârșește o dată cu ivirea zorilor, ci este unul real, în care haosul, dezastrul, sărăcia și umilința poporului sunt la ele acasă.

Trăim într-o Românie care nu mai aparține românilor, și care este la cheremul unor guvernanți derutați, depășiți de situație, care nu își recunosc incapacitatea de a conduce țara.

Partidul Social Democrat nu poate să stea deoparte și să privească cum deznădejdea și dezamăgirea poporului cresc, cum țara se duce de râpă, cum speranța cetățenilor într-o viață mai bună se năruie, cu fiecare zi care trece. Astfel, ca partid de opoziție preocupat în permanență de problemele românilor, Partidul Social Democrat ia atitudine, canalizându-și toată forța către înfăptuirea schimbării reale în bine, în sensul îmbunătățirii vieții de zi cu zi a românilor. Nu este vorba nicidecum de un exercițiu de imagine al P.S.D., ci de înfăptuirea răspunderilor asumate față de electorat.

În acest sens, Partidul Social Democrat a tras nenumărate semnale de alarmă cu privire la incapacitatea actualei puteri, nu numai de a-și duce la îndeplinire promisiunile făcute românilor în campania electorală, dar și de a soluționa corect și prompt problemele apărute pe parcursul guvernării.

Se pare că de incompetența actualului Guvern sunt conștienți și o parte dintre membrii acestuia, fapt dovedit cu ocazia înaintării de către P.S.D. a moțiunii simple cu privire la reforma din domeniul sănătății. Chiar dacă rezultatul voturilor a fost împotriva reformei reale, faptul că votul a fost foarte strâns a dovedit boala gravă de care suferă sistemul în sănătate.

Nici în învățământ lucrurile nu stau mai bine, haosul existent în acest domeniu afectând deopotrivă cadrele didactice și elevii.

Aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, este încă pusă sub semnul întrebării, din cauza proastei gestionări a situațiilor de criză de care actuala Putere a dat dovadă, dar și de faptul că aceasta nu a fost capabilă să răspundă cerințelor impuse de Uniunea Europeană. România are, cu certitudine, un loc de drept în Uniunea Europeană, dar acesta nu trebuie plătit cu prețul umilinței și al degradării unității naționale.

Considerăm că este imperios necesară înlocuirea actualilor guvernanți, acest lucru fiind posibil numai prin organizarea de alegeri anticipate.

Ca atare, PSD își asumă responsabilitatea depunerii unei moțiuni de cenzură prin care să sancționeze dur toate greșelile săvârșite de actuala putere.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Mircea Valer Pușcă - declarație politică cu titlul Când ceea ce a votat poporul, exercitându-și suveranitatea, nu poate fi obținut din cauza celui pe care l-au votat cetățenii, exercitându-și dreptul de a alege;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Mircea Pușcă. Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Mulțumesc, doamnă președintă de ședință.

Doamnelor, domnilor,

Declarația politică de astăzi, pe care o voi susține în fața dumneavoastră, are ca titlu: Când ceea ce a votat poporul, exercitându-și suveranitatea, nu poate fi obținut din cauza celui pe care l-au votat cetățenii, exercitându-și dreptul de a alege. Și are ca moto: "Teoria ca teoria, dar practica ne omoară!"

Sunt, oare, valori ale societății românești: respectul cuvântului dat, respectul "serviciului public" față de cetățean, respectarea drepturilor consacrate de Constituție? Poate teoretic! În practică, "lucrurile" stau de prea multe ori altfel.

Este cuvântul dat mai greu, dacă este sub formă de jurământ, cu mâna pe Constituție și, după caz, pe Biblie? Mulți vor spune că da, sau că, mă rog, ar trebui să-i dea o "greutate" mai mare. Eu spun simplu: respectul față de cuvântul dat, ca și puterea jurământului nu sunt decât expresia valorii omului! Dau un citat: "Valoarea unui om stă în cuvântul său!" Este un citat drag mie, care cuprinde multitudinea sensurilor relației umane, care poate duce la încredere, respect, prețuire etc. Altfel spus, fiecare om valorează exact cât valorează cuvântul său! Cu atât mai mult când este vorba de jurământ! Mai ales în cazul celor pentru care refuzul de a-l depune atrage sancțiunea pierderii demnității sau, după caz, a calității de funcționar public.

Administrația, acest "serviciu public" plătit din taxe și impozite, este concepută pentru a servi interesele cetățeanului. Funcționarii publici, ca de altfel și demnitarii, își desfășoară activitatea în limitele mandatului, mandat pus în serviciul cetățeanului. Nu, nu cred că sunt "cuvinte mari", sunt doar teze consacrate în Constituție și legi. În fapt, nimic n-ar împiedeca să fie chiar așa. Poate doar incompetența, lipsa de cultură civică sau, sper că nu, reaua credință, reaua voință, tentația de a deveni (un mic) dictator, superficialitatea și lipsa de seriozitate, în înțelesul grav al acesteia.

În ceea ce privește respectarea drepturilor consacrate de Constituție, datoria este a tuturora. Fiecare cetățean este liber să-și exercite drepturile, doar în măsura în care este lăsat sau ajutat s-o facă. Că obstrucția poate fi "opera" altui "simplu cetățean" sau a unuia învestit cu putere (demnitar sau funcționar public), efectul este același, chiar dacă gravitatea faptei celei din urmă este mai mare. Cu siguranță mai mare, pentru că demnitarul sau funcționarul public are în plus și atributele autorității de stat. Adică, mai pe înțelesul tuturor: are și pâinea, și cuțitul. Atunci când autoritatea de stat nu respectă drepturile cetățenilor, putem vorbi despre dictatură, autoritarism, stat de "drepți!", dar despre stat de drept, democrație, suveranitatea poporului, cu siguranță nu.

Și acum, cu scuzele de rigoare pentru lunga introducere, să intru în subiect. De câteva zile bune încerc, fără succes, să-mi exercit un drept banal, acela de a solicita și primi un extras de pe propriul meu certificat de naștere. Cu alte cuvinte, doresc să am un document care să cuprindă unele dintre acele informații care, de-a lungul vieții mele, au fost consemnate în Registrul Stării Civile. Nici măcar nu le-am cerut pe toate. Faptul că art. 31 din Constituție sau Legea 544/2001 îmi dau acest drept îi "lasă rece" pe (i)responsabilii din cadrul primăriei Cluj-Napoca. Argumentele mele nu l-au impresionat nici chiar pe domnul primar Emil Boc, care, chiar dacă a recunoscut că nu-i normal să mi se refuze eliberarea actului solicitat, s-a dovedit a fi neputincios în a-mi asigura respectarea unui drept constituțional, drept consacrat și prin amintita Lege 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public. Cei avizați știu că Legea 544/2001 asigură dreptul invocat, prin art. 2, lit. b) care califică toate actele elaborate de o instituție publică în categoria largă a informațiilor de interes public, chiar dacă același articol, la lit. c), acordă unora dintre acestea atributul de "informații cu caracter personal", ferindu-le, atunci când este cazul, prin ceea ce prevede art. 12, alin. 1, lit. d), de "indiscreția" altor cetățeni. Pentru cei neavizați, trebuie spus că art. 12, alin. 1, lit. d) prevede că "se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la date personale".

Consider că refuzul de a-mi fi eliberat extrasul de pe certificatul de naștere este un abuz incalificabil, atâta vreme cât este vorba de informații care sunt despre mine. Motivația șefului de serviciu, din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor de pe lângă Consiliul Municipal Cluj-Napoca, prin care-mi este refuzată solicitarea este stupefiantă: "prin art. 12 alin. 1 lit. d) din Legea 544/2001 se exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile cu privire la datele personale și ca atare invocarea prevederilor Legii 544/2001 nu este posibilă în situația solicitării unor documente de stare civilă". Calificam argumentația refuzului ca fiind stupefiantă pentru că prevederea amintită nu poate fi interpretată ca fiind "normă de conduită". Aceasta din simplu motiv că legea stabilește reguli ale relațiilor cetățeanului cu terții (instituții publice sau alți cetățeni) și nu reguli de comportament ale persoanelor cu ele însele. Nu cred că domnului primar îi sunt străine rațiunile invocatei exceptări, anume de a asigura cetățenilor un alt drept consacrat în Constituție: acela privind viața intimă, familială și privată. Încercarea de a mă proteja de propria-mi imixtiune în propria-mi intimitate, pe lângă absurdul situației, denotă și mari carențe în a înțelege valorile și principiile sistemului democratic. Cu atât mai mult cu cât accesul meu la propriile mele "date personale" nu restrânge drepturile sau libertățile altor cetățeni, nu aduce prejudicii nimănui și nici măcar nu se încadrează între excepțiile prevăzute la art. 31 din Constituție, neputând aduce prejudicii: "măsurilor de protecție a tinerilor sau securității naționale".

Dacă vor fi fiind curioși care să-mi pună întrebarea ce aș fi făcut eu în locul domnului primar, în situația în care m-aș fi confruntat cu un asemenea caz, în care un șef de serviciu ar fi împiedicat un cetățean să-și exercite drepturile, le pot răspunde sincer: l-aș fi dat afară. Nu, nu pe cetățean. Pe șeful de serviciu. Și aș fi făcut-o cu temei legal, pentru că șeful de serviciu și-a încălcat jurământul privind respectarea Constituției și, prin abuz, a împiedicat exercițiul unui drept constituțional. Prin solidarizare cu subalternul său, domnul primar devine, el însuși, sperjur. Trist, trist de tot, pentru: "cel mai bun produs politic de după 1989", cum îl caracteriza domnul Traian Băsescu, Președintele României. Dar a greși este omenesc, spuneau strămoșii noștri latini, iar greșeala domnului președinte trebuie iertată. Nu și greșeala domnului primar Emil Boc. Dacă greșeala domnului președinte este una de apreciere, fără consecințe (altele decât cele de a stimula creșterea de încredere în favoarea celui "lăudat"), cea a domnului primar este o încălcare a "cuvântului dat", anume de a respecta Constituția. Cu alte cuvinte, prima situație este o chestiune de apreciere, aș putea spune "de gust" (care nu se discută, conform a ceea ce ne învățau deja amintiții strămoși ai noștri), dar a doua este o chestiune care dă măsura valorii individului: valoarea cuvântului său ori, mă rog, a jurământului.

Urmare a acestei triste experiențe îmi pun o întrebare, poate retorică: dacă dreptul elementar de a ști ce anume "notează" autoritățile publice despre și în legătură cu propria ta persoană este negat, cum îți sunt respectate celelalte drepturi? Și atunci, noi, "oamenii politici", să ne mai mirăm că încrederea în noi scade, că Parlamentul este văzut ca fiind "o adunătură" de neserioși, că administrația locală este percepută ca fiind mai mult ostilă decât un partener de sprijin și că cetățeanul sfârșește prin a obosi în demersul său de a-și "afla" dreptatea? Păi să nu ne mirăm. Sau, mă rog, dacă o facem, să avem decența de a constata că de multe ori singurii vinovați suntem noi, cei care înșelăm așteptările cetățeanului decent, de a fi respectat el și de a-i fi respectate drepturile consacrate în Constituție, așa cum i-au fost propuse și așa cum le-a validat prin votul său suveran.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică cu titlul Învățământul românesc și guvernarea de dreapta în anul 2006;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Mihai Dumitriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumim frumos, doamna președintă.

Doamna președintă,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația politică se intitulează "Învățământul românesc și guvernarea de dreapta în anul 2006".

În campania electorală din 2004, Alianța D.A., PNL-PD, a fluturat prin fața oamenilor școlii un program de guvernare, care, prin măsurile propuse, a lăsat impresia că în învățământ va curge numai lapte și miere.

Scrisoarea personalizată pusă în cutiuțele poștale a sute de mii de cadre didactice, în timpul campaniei electorale, glăsuia: "Stimate domnule profesor, m-am gândit bine ce responsabilități îmi asum prin candidatura mea la Președinția României. Trebuie să fac România să funcționeze, să devină performantă (câtă minciună și cinism). Însă, nici o țară nu poate progresa dacă educația și învățământul nu sunt considerate, și în fapte, nu numai în vorbe, prioritate națională. Eu doresc să înfăptuiesc acest lucru. Vă asigur că niciodată Educația nu va fi "cenușăreasa" bugetelor de stat. Cu sinceritate, Traian Băsescu".

Acum, la 500 de zile de Guvernare Portocalie, constatăm că Alianța PNL-PD nu își poate ține promisiunile. A mințit cu nerușinare întregul corp profesoral.

Cadrele didactice au fost jignite de repetate ori, desconsiderate, descalificate în fața elevilor și a părinților de actuala Putere PNL-PD, de președintele țării, domnul Băsescu, de premierul portocaliu, Tăriceanu, prin etichetarea lor ca fiind "evazioniști" și "lipitori ai bugetului", de ministrul învățământului, PD-istul Hărdău, că "au creierele prăfuite", îndemnând părinții sa bată cu pumnul în masă pentru a le trezi din beție.

Realitatea este cât se poate de tristă. Alianța PNL-PD a promis dublarea salariilor cadrelor didactice și nu reușesc să o pună în aplicare. Majoritatea profesorilor au crezut și au votat cu Alianța Portocalie. Băsescu a obținut poziția cea mai înaltă în stat numai cu ajutorul intelectualilor.

Profesorii, învățătorii și educatoarele au fost manipulați de promisiuni deșarte, de o guvernare de dreapta, de un președinte care are ca principală grijă conservarea imaginii PD-ului.

Când actualii guvernanți erau în opoziție, au fost de acord și au susținut frenetic ca, prin lege, învățământului să-i fie alocat 5% din p.i.b. în 2006 și în 2007, 6% din PIB.

Prevederile bugetare pentru învățământ pe 2006 reprezintă 88% din bugetul pe 2005 alocat de guvernarea PSD și 3,78% din p.i.b. Iată o dovadă că actuala Coaliție nu era și nu este pregătită să conducă țara și nici să gestioneze realist și profesionist problemele învățământului românesc. Actualii guvernanți, prin cota unică de impozitare a veniturilor de 16%, au adus prejudicii grave politicilor și programelor de finanțare a învățământului.

În negocierile din noiembrie 2005, Guvernul a oferit 5% din p.i.b. pentru educație doar pe hârtie. În realitate, acești bani nu există. Suma promisă de 1,1 miliarde euro pentru infrastructura școlară a fost o minciună, deoarece până la ora actuală s-a alocat doar 100 milioane euro reprezentând partea de finanțare a României în programele finanțate de Banca Mondială, programe puse în practică de guvernarea PSD.

Actualele conduceri ale structurilor din învățământ nu sunt capabile să gestioneze programele începute în timpul guvernării PSD: investițiile noi au fost înghețate; rechizitele școlare reduse; achizițiile de calculatoare reduse; sumele pentru mobilier școlar reduse la jumătate; dotarea cu microbuze școlare sistată; numărul de calculatoare din rețelele pentru școlile gimnaziale reduse de la 15 la 10, fiind redus și numărul de școli care le vor primi.

Protecția și educația copiilor nu reprezintă pentru actualii guvernanți portocalii PNL-PD o prioritate. Este o prioritate politizarea cu performanțe maxime a învățământului de la cea mai înaltă funcție până la femeia de serviciu și portar?

Sunt consternat să văd că legile nu sunt respectate, că se guvernează fără profesionalism, cu foarte multe bâlbâieli, că tragediile sunt tratate cu triumfalism, că nu există ordine și disciplină, respect pentru corpul profesoral.

Violența în școli, în ultimii 2 ani, a luat o amploare deosebită, manifestându-se prin agresiuni fizice între elevi, între elevi și profesori, între părinți și profesori (cazul de la Școala Ion Creangă - Târgu Frumos).

Este incalificabil și inadmisibil ca subiectele de la testele naționale să ajungă la persoane neautorizate, demonstrând o lipsă totală de responsabilitate în organizarea examenelor naționale.

Toate cele de mai sus demonstrează, încă o dată, incompetența și neprofesionalismul guvernanților Alianței Portocalii PNL-PD, aroganța și disprețul total față de cei care le-au dat voturile, față de cei care trudesc la catedră pentru niște salarii de mizerie.

Când totul s-a politizat, când funcțiile cu responsabilități din învățământ au fost ocupate de membrii activi ai PNL-PD, dar, din nefericire, nu sunt profesioniști, concluzionez că învățământul românesc a regresat în cele 500 de zile de guvernare portocalie.

Mai mult, prin acțiunile întreprinse se distruge și ce este mai bun, sufletul și speranța copiilor, viitorul țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Consiliul CNSAS - judecători cu musca pe căciulă;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi are titlul "Consiliul CNSAS - judecători cu musca pe căciulă"

Principalul eveniment de pe scena politică de săptămâna trecută (și care va continua să țină capul de afiș al scandalurilor politice până la soluționarea, într-un fel sau altul, a problemei și poate că încă mult timp după aceea) a fost decizia CNSAS privind solicitarea președintelui Dan Voiculescu de verificare a propriului dosar de securitate. Speculațiile pe această temă au fost multiple, astfel încât nici un cotidian nu s-a abținut să publice articole incendiare, dar neobiective, având în vedere faptul că decizia CNSAS nu a fost dată publicității în mod oficial. Senzaționalul se vinde întotdeauna mai bine decât adevărul obiectiv și crud.

Așadar, alimentate de declarații în coadă de pește ale unor membri din CNSAS, presa a vehiculat tot felul de informații relativ la substanța deciziei Consiliului, rezultatul fiind că opinia publică nici nu are nevoie de o declarație oficială pe această temă, luând de bune speculațiile media.

Nu vreau să cad în aceeași capcană, de aceea nu mă voi referi și nici nu voi comenta, în vreun fel, decizia CNSAS cu privire la faptul că domnul Dan Voiculescu a făcut sau nu poliție politică pe vremea comunismului.

Ceea ce mi se pare ciudat, dacă nu chiar supărător de intrigant, este faptul că nu știu ca vreun membru al CNSAS să-și fi făcut public propriul dosar. Mi se pare incredibil să judeci activitatea trecută a unui om și să o condamni, indiferent de apartenența politică a respectivului, de implicarea acestuia în viața socială și de vizibilitatea de care el se bucură în presă, în momentul în care asupra ta, ca membru al CNSAS, planează aceeași îndoială pe care ești chemat să o clarifici, respectiv a apartenenței sau nu la breasla turnătorilor securiști. Drept pentru care, solicit în mod imperios ca toți membrii CNSAS să dea publicității propriul dosar de securitate, înainte de a judeca și de a emite alte decizii.

CNSAS trebuie să prezinte raportul de activitate pentru perioada 2002-2005. Mă întreb cum este posibil ca un Consiliu cu o asemenea răspundere, care a provocat sau a fost subiectul unor scandaluri de o importanță covârșitoare pentru scena politică, să prezinte un raport în 2006, pentru o perioadă de trei ani și care s-a încheiat anul trecut? Respectiv 2002-2005. Să înțeleg că raportul pentru anul în curs va fi prezentat în 2008? Sau mai târziu? De ce, mă întreb, rigoarea, cu care se laudă acest Consiliu că analizează fiecare dosar în parte, nu se aplică și îndeplinirii propriilor sarcini? De ce anumite persoane din Consiliu dau declarații presei, făcând loc la speculații, după ce au lipsit la marea majoritate a ședințelor CNSAS?

Pentru cine nu a intuit încă, mă refer la domnul Mircea Dinescu, ilustrul absent din CNSAS, care, cu declarația sa în doi peri, a dat frâu liber speculațiilor referitoare la sensul deciziei CNSAS în privința solicitării domnului Dan Voiculescu de verificare a propriului dosar de securitate.

Cred că sunt în asentimentul tuturor cetățenilor de bine din țara asta și care nu cad pradă cu ușurință capcanelor demagogice când afirm că vreau să văd dosarele de securitate ale unor membrilor CNSAS, să mă conving că nu sunt niște judecători cu musca pe căciulă; afirm că vreau să văd un raport anual de activitate al acestui Consiliu, că vreau ca absenții de la ședințele consiliului să returneze banii primiți, că vreau să văd rigoarea cu care se analizează dosarele vizate, vreau să văd o activitate corespunzătoare a CNSAS. În caz contrar, acest consiliu cade în derizoriu și ajunge să fie exact ce a speculat presa: un organism de îndepărtare a persoanelor incomode de pe scena politică sau un alt instrument aflat la îndemâna celui care ne conduce.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

 
Vasile-Filip Soporan - declarație politică intitulată Cât valorează diagnosticul fără terapie?;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Vasile-Filip Soporan.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile-Filip Soporan:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică intitulată: Cât valorează diagnosticul fără terapie?

Președintele Băsescu a făcut o amplă analiză asupra stării națiunii la 500 de zile de la instaurarea Guvernului de dreapta, al cărui artizan principal a fost chiar domnia sa.

Raportul prezentat în fața Parlamentului a scos în evidență deficiențe pentru patru domenii: agricultură, justiție, educație și sănătate, abordarea făcându-se prin prisma integrării României în structurile Uniunii Europene.

În acest moment foarte important, când mobilizarea guvernanților ar trebui să fie exemplară, asistăm, cu neliniște și părere de rău, la reapariția formelor specifice perioadei de tristă amintire 1977-2000, unde guvernarea CDR-UDMR-PD a impus conflictualizarea relațiilor din interiorul Puterii și a legalizat complotul și defăimarea constantă a partenerilor, considerați a fi în război permanent între ei și ei împotriva altora.

Se neglijează modul în care funcționează instituțiile statului, modul în care acestea asigură conlucrarea, buna realizare a obiectivelor propuse și, ceea ce a uitat să amintească președintele în discursul său, realizarea creșterii economiei. Acest ultim obiectiv poate să asigure resurse reale și adevărate pentru educație și sănătate, pentru rezolvarea problemelor sociale și a celor legate de dezvoltarea infrastructurii.

Care este situația economică și financiară a României după 500 de zile de guvernare ineficientă și lipsită de perspectivă? Dacă creșterea economică în anul 2004 a fost de 8 %, în anul 2005, aceasta a ajuns la 4 %. Veniturile bugetare au fost în anul 2005 cu peste un miliard de euro mai mici decât cele din 2004, prin adoptarea cotei unice de impozitare, cu toate că am asistat la o politică guvernamentală de majorare de prețuri, taxe, tarife și accize. Inflația anuală s-a menținut la 9 %, cu mult peste nivelul stabilit în programul guvernamental portocaliu.

Lucrările mari de infrastructură au lipsit în anul 2005 și sunt, în continuare, incerte pentru anul 2006. Practic, cheltuielile pentru calamitățile care au afectat drumurile în anul 2005 (271.499 mii lei) au fost mai mari decât cheltuielile pentru reparații curente (51.827 mii lei) și decât cheltuielile pentru investiții (96.318 mii lei). Situația propusă pentru 2006, în același domeniu, rămâne neschimbată ca structură, dar cu o creștere semnificativă la capitolul calamități (388.310 mii lei).

Ce dovedește acest lucru? În primul rând, lipsa unor programe, în al doilea rând, alocarea unor sume foarte mari în activități în care controlul folosirii resurselor financiare este mai greu de făcut, poate spre binele clientelei politice și nu spre binele României.

Un domeniu în care actualul Guvern a demonstrat neputință, la care președintele României nu a făcut referire, este cel legat de protecția mediului, în general, și de managementul deșeurilor, în particular.

Poluarea industrială, pentru activitățile care au mai rămas, este încă la nivelul anilor 1990, graficul de investiții pentru ameliorarea funcționării instalațiilor tehnologice nu este realizat, existând o amenințare clară de închidere a unor obiective industriale și de eliminare corespunzătoare a locurilor de muncă. Acest lucru se traduce printr-un cartonaș roșu, care este nu numai al Uniunii Europene ci și al dezvoltării economice.

Cum putem, stimați guvernanți, să rezolvăm problemele României fără dezvoltare economică? Aveți o rețetă specială, în curs de brevetare, în care pot fi neglijate concluziile Raportului Comisiei Europene din octombrie 2005 și ale Raportului de monitorizare din mai 2006?

După raportul președintelui Băsescu, așteptăm un raport în detaliu al primului ministru Călin Popescu-Tăriceanu, în care radiografia-diagnostic cu parafă prezidențială să fie urmată de un tratament pentru o situație de urgență. Poate să ofere premierul acest lucru? Mai este posibilă o conlucrare pentru scoaterea din mediocritate a României în procesul de îndeplinire a standardelor integrării în structurile Uniunii Europene, între diagnostician, în cazul nostru președintele, și terapeutul momentului, reprezentat de premier?

Cine și cum poate să declanșeze restructurarea și declanșarea procesului de modernizare a instituțiilor statului? Cine gândește, cu adevărat, în momentul de față, strategia fiscală de care are nevoie România pentru dezvoltarea ei și pentru asigurarea contribuției la bugetul Uniunii Europene și a cofinanțărilor la care este parte?

Cine mai poate gândi și pune în operă o nouă strategie în domeniul sănătății publice, după ce întregul sistem este în criză? Poate actualul ministru al sănătății purtării vorbelor să rezolve problemele din sistem?

Cum poate un ministru agitat, care are plăcerea prezentării mesajelor șoc și nu a rezolvării problemelor complexe și grave, să aducă agricultura și dezvoltarea rurală la nivelul cerințelor impuse de Uniunea Europeană?

Cum pot să apară marile programe de dezvoltare a infrastructurii, dacă proiectele lipsesc și finanțările nu se pot constitui?

Poate actualul ministru Berceanu are o baghetă magică și un suflu constructiv demn de cele mai bune spectacole, în care apariția și dispariția sunt elementele unui joc unde iluzia optică are un rol important.

Aceste întrebări așteaptă răspunsuri din partea unui Guvern capabil, disciplinat și ancorat cu adevărat nu în jocul politic, ci în bătălia pentru integrarea în structurile Uniunii Europene.

Această bătălie se dă contra cronometru în lunile care urmează. Sunt necesare clarificări între președinte și premier, între premier și liderii partidelor din coaliție. Puteți să le faceți, trebuie să dați un răspuns și să porniți motoarele care stau în așteptare începând cu ianuarie 2005, pentru a nu periclita realizarea obiectivului major, acela al integrării, puteți să continuați diagnosticul președintelui Băsescu cu o terapie corespunzătoare, stimați guvernanți.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Nu încheiem această parte a ședinței noastre de astăzi fără să vă anunț că o parte dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile politice, și anume: din partea Grupului parlamentar al PSD: Manuela Mitrea, Ioan Stan, Dumitru Bentu, Aurel Gubandru, Gheorghe Chiper, Mihaela Adriana Rusu, Vasile Pușcaș, Emil Radu Moldovan, Aurel Vlădoiu și Victor Sanda.

De la Grupul parlamentar al PNL au depus în scris declarațiile politice domnii deputați: Rareș Mănescu, Emil Strungă, Valeriu Gheorghe și Claudius Mihail Zaharia.

Din partea Grupului parlamentar al PD domnii deputați: Daniel Buda, Ionela Bruchental Pop, Marius Rogin, Traian Constantin Igaș, Aurel Olărean, Roberta Anastase, Horia Văsioiu, Gabriel Bîrsan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL în plus domnul deputat Gheorghe Gabor.

Din partea Grupului parlamentar al PRM domnii deputați Ilie Merce, Cristian Stănescu și Daniela Buruiană Aprodu.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator Daniela Popa.

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar doamna deputat Leonida Lari Iorga.

Vă mulțumesc pentru prezență.

Închidem această primă parte a ședinței noastre de astăzi.

 
   

(Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Aurel Olărean - declarație politică: Biserica și Guvernul, ireconciliabili când este vorba despre averi;

Domnul Aurel Olărean:

Declarație politică: "Biserica și Guvernul - inconciliabili când este vorba despre averi".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În săptămâna care a trecut, pe lângă mișcările sindicale din învățământ, puțin a lipsit să nu asistăm la o premieră în domeniul protestelor de strada: pichetarea Guvernului de către Biserică. Spun Biserică cu literă mare pentru că, în acest caz, este vorba de biserică ca o entitate și, mai ales, mă refer direct la una dintre instituțiile statului în care românii au mare încredere. Nu vreau sa fiu subiectiv și să folosesc clasamentul făcut de un partid sau altul, dar un fapt este sigur: toate sondajele indică clar că Biserica se află pe unul dintre primele locuri în top-ul credibilității la români. Deci o putere din umbră pe care toate guvernele au ignorat-o tacit, fără să țină cont de forța imensă pe care această instituție o poate avea în a influența populația, mai ales în mediul rural. Din fericire, până acum, Biserica a stat retrasă și a evitat să se implice public în problemele de guvernare.

Iată că a sosit însă momentul în care, considerând că este nedreptățită și furată de actualul Guvern, Biserica s-a hotărât să iasă la atac. Și a ales calea cea mai directă: să picheteze sediul Guvernului. Motivul? Este simplu: Ministerul Agriculturii refuză să retrocedeze Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților o suprafață de 193.000 hectare de pădure. Iată că din nou Guvernul, reprezentat în acest caz de domnul ministru Gheorghe Flutur, reușește să tulbure apele implicând în conflict una dintre puținele instituții ale statului care, până în prezent, nu avusese revendicări sociale sau economice. Este vorba de același ministru Flutur care, din ignoranță și nepricepere, a creat isteria gripei aviare sau a pierdut, din lipsă de proiecte, fondurile europene destinate modernizării agriculturii.

Nu sunt cel în măsură să decid de partea cui este adevărul, dar un fapt este grav: dacă Biserica își adună enoriașii în fața Guvernului înseamnă că până și bruma de pace sufletească pe care o mai avea acest popor s-a risipit. Numai tactul și puterea de convingere a ÎPS Pimen, arhiepiscop de Suceava și Rădăuți, a făcut ca acest conflict să fie amânat. Nu stins, ci amânat pentru că sunt sigur că Biserica a vrut acum să tragă numai un semnal de alarmă asupra abuzului săvârșit contra sa, dar nu cred că va renunța așa ușor la luptă.

În calitate de deputat de Suceava îl voi contacta pe ÎPS Pimen și, în măsura în care domnia sa va fi dispus, îi voi lansa o invitație să vină personal în fața Parlamentului și să susțină punctul de vedere al Bisericii. Atunci poate că și Ministerul Agriculturii va înțelege gravitatea faptului.

  Bogdan Liviu Ciucă - comentarii pe marginea summitului de vară al Consiliului European;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Comentarii privind summit-ul de vară al Consiliului Europei"

Consiliul European s-a reunit în cadrul summit-ului de vară, în perioada 15-16 iunie la Bruxelles, având ca temă centrală viitorul Europei și implicit aderarea României și Bulgariei la UE.

În rezoluție se precizează că, până la 1 ianuarie 2007, România și Bulgaria trebuie să își îndeplinească angajamentele asumate prin Tratatul de Aderare. De asemenea, documentul reafirmă că obiectivul comun al UE este integrarea României și Bulgariei, prin intrarea celor două tari, încheindu-se al cincilea val de extindere. România nu mai are nici un capitol care să ducă la activarea clauzei de salvgardare. În același timp, dacă la anumite capitole, țara noastră va rămâne la un nivel minim de dezvoltare care nu corespunde standardelor comunitare, pot fi acționate clauze de salvgardare sectoriale, ceea ce ar fi dureros, pentru că acest lucru presupune nealocarea fondurilor. În privința României, în concluziile summit-ului se arată că "este obiectivul comun al Uniunii să primească Bulgaria și România în ianuarie 2007 ca membre ale Uniunii, dacă sunt pregatite. Consiliul a recomandat și statelor membre să urgenteze ratificarea aderării României. Consiliul European din decembrie a.c. va fi dezbătut viitorul extinderii Uniunii, urmând să se analizeze foarte clar nu doar posibilitățile de lărgire, ci și capacitatea de absorbție Comisia trebuie să pregatească un raport referitor la capacitatea de absorbție a Uniunii pentru această dezbatere, care să aibă în vedere și percepțiile cetățenilor și nevoia de a explica extinderea opiniei publice din UE.

Cu referire la piața unică, atribut definitoriu al Uniunii Europene, Consiliul apreciază inițiativa Comisiei de evaluare a eficienței acesteia și încurajează prezentarea unui raport interimar înaintea Consiliului din martie, în viziunea liderilor Uniunii Europene, prioritățile trebuie să fie politica industrială, cunoașterea și inovația, siguranța alimentară și protecția consumatorului.

În ceea ce privește politica energetică, domeniu în care România are deja în pregătire proiecte importante, precum Nabucco, Consiliul recomandă continuarea elaborării și implementării unei politici energetice externe. De asemenea, piața internă în domeniul energiei trebuie extinsă și la vecinii Uniunii Europene, iar politica europeană de vecinătate trebuie să fie un mecanism și pentru atingerea obiectivelor politicii energetice a Uniunii Europene.

Un alt subiect extrem de important pentru viitorul Uniunii Europene a fost cel al transparenței activităților Uniunii, astfel încât cetățenii să poată avea acces la lucrările Consiliului. În aceasta direcție, a fost adoptată "Politica Generală privind Transparența", document care să permită Uniunii Europene să devină mai democratică, mai transparentă, mai eficientă, în beneficiul cetățenilor.

În chestiunea Tratatului Constitutional, Consiliul European recomandă ca necesară, după acest an de reflecție, mutarea atenției către transmiterea de rezultate concrete și implementarea de proiecte.

Consiliul propune o abordare duală: în primul rând, utilizarea posibilităților oferite de tratatele în vigoare pentru a oferi cetățenilor rezultatele pe care aceștia le asteapăa; în al doilea rând, Președinția va prezenta un raport Consiliului European în primul semestru din 2007, pe baza consultărilor extensive cu statele membre.

Acest raport va include o evaluare a discuțiilor actuale, dar va explora și posibilele dezvoltări viitoare. De asemenea, pe 25 martie 2007, liderii UE vor adopta o declarație politică care să statueze valorile și ambițiile europene și care să confirme angajamentul lor comun pentru îndeplinirea acestora.

  Claudius Mihail Zaharia - afirmarea necesității schimbării mentalității angajaților instituțiilor publice;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Zilele acestea o nouă problemă cu care țara noastră se confruntă înainte de aderarea la Uniunea Europeană a ieșit în evidență într-un moment extrem de delicat: interesul pe care angajații instituțiilor publice și-l dau în îndeplinirea sarcinilor pe care le presupune demnitatea pe care o dețin.

Ne-a fost dat să vedem cum într-o instituție publică centrală, Ministerul Educației, o persoană neautorizată a reușit să obțină, fără a premedita cu atenție și fără a folosi un plan elaborat, un set de documente cu un serios caracter secret - variantele de subiecte pentru examenul de bacalaureat.

Este o palmă puternică aplicată angajaților din instituțiile publice și o dovadă de necontestat că în administrația publică locală și centrală performanțele și calitatea serviciilor sunt la un nivel sub cel impus de Uniunea Europeană.

Pentru a combate acest fenomen și pentru a îndrepta starea actuală, susțin cu tărie acțiunile drastice de sancționare a celor care, prin funcția pe care o dețin, trebuie să se asigure de coordonarea activității instituțiilor publice. Chiar dacă reforma administrației publice este în plin proces de realizare, reformă care promite să crească stabilitatea funcționarilor publici și recompensarea acestora la un nivel salarial care să asigure o protecție financiară rezonabilă celor care asigură serviciile publice pentru care fiecare român plătește taxe, consider că este foarte important ca cei care sunt la conducerea instituțiilor publice să nu se adăpostească în spatele prerogativelor pe care le au și să răspundă pentru toate nerealizările acțiunilor lor.

Subliniez, conducătorul instituției publice trebuie să învețe să-și asume întreaga responsabilitate pentru toate acțiunile celor pe care îi coordonează. Mentalitatea din administrația publică românească trebuie să se schimbe - din una comunistă, în care munca la stat se caracteriza prin "timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim", în una contemporană, conformă statelor care au căpătat un renume prin calitatea serviciilor pe care le prestează către contractant, cetățeanul.

Această schimbare de mentalitate nu se poate face decât cu măsuri-exemplu de sancționare a celor care nu respectă instituția în care lucrează și nu-și iau în serios atribuțiile pe care le au.

Și pentru că, în acest moment, principalele funcții de conducere din administrație sunt ocupate de persoane numite pe criterii politice, consider că este foarte important ca partidele să își intensifice și să crească gradul de complexitate al criteriilor de selecție a celor ce ocupă aceste funcții. Asta cel puțin până când prin reforma în administrația publică majoritatea acestor funcții nu vor fi ocupate prin concursuri de către funcționari publici de carieră, cu experiență în activitatea din instituțiile publice.

Cu toate că sunt convins că doamna Paloma Petrescu nu este cea care a greșit pentru faptul că portarul nu legitimează pe cei care intră într-o instituție publică centrală, pentru faptul că secretara sau funcționarul public au înmânat un set de documente secrete unei persoane fără a cere un act de identitate, trebuie ca prin măsura premierului de a o demite să înțelegem faptul că, în instituțiile publice din România, conducerea politică a acestora trebuie să fie mult mai vigilentă și mult mai implicată în coordonarea directă a actului administrativ.

Concluzia care se impune în acest caz este următoarea: cu o administrație care persistă în erori la toate nivelurile, încrederea cetățenilor și a statelor membre ale Uniunii Europene în instituțiile publice din România nu poate decât să scadă, iar pentru a combate acest fenomen este nevoie de măsuri ferme, care să revigoreze sistemul administrativ.

Vă mulțumesc.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu titlul Pensionarii gălățeni - așteptări și nemulțumiri;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

"Pensionarii gălățeni - așteptări și nemulțumiri"

Mâine 21 iunie 2006, pensionarii gălățeni vor ieși din nou în stradă pentru a-și manifesta nemulțumirea față de actualul sistem de pensii și de ceea ce decurge din acest lucru, adică sărăcie și cozile din farmacii. Acești oameni au ajuns în pragul disperării, nemaiputând supraviețui în astfel de condiții socio-economice, create prin proasta gestionare a intereselor lor de către cei care-i reprezintă și de indolența guvernelor ce s-au perindat de-a lungul timpului pe scena politică românească.

Situația în care se află pensionarii gălățeni este una foarte dificilă, ea regăsindu-se și la scară națională, asta după ce o viață întreagă, cât au fost activi, au cotizat la sistemul public de pensii, iar când să primească ceea ce li se cuvine de la stat, acesta îi umilește cu pensii foarte mici care nici la nivelul existenței minime necesare nu se situează.

Ținerea acestei categorii de oameni în pragul sărăciei afectează credibilitatea și respectul pe care statul român îl are față de cetățenii săi. Trebuie găsită neapărat o formulă care să permită scoaterea pensionarilor din mizeria socială în care se află, prin politici de protecție socială menite să ducă la majorarea pensiilor, ori prin subvenționarea de către stat a cheltuielilor bătrânilor cu pensii mici, pentru facturile la energia electrică, la gaze și la întreținere. Toate deciziile de recalculare și recorelare a pensiilor luate de guvernele de după 1989, indiferent de partidele care le-au alcătuit, nu au reușit să aducă echitatea dorită între pensionari. Guvernele de până acum nu au reușit să clarifice această problemă într-o manieră clară, de-a lungul timpului luându-se numeroase măsuri, legislația fiind modificată până la punctul în care a bulversat pur și simplu funcționarii de la casele de pensii.

Este nevoie ca legislația în vigoare să reevalueze toate pensiile, în sensul aducerii veniturilor la același nivel pentru pensionarii care au avut aceeași încadrare în muncă și aceeași perioadă de contribuție, dar au ieșit la pensie în ani diferiți. Astfel, după stabilirea cuantumului pensiei în lei se trece la calcularea acestuia în euro. Valoarea rezultată este valabilă pentru toți pensionarii care înregistrează aceleași condiții de muncă și perioade egale de contribuție la sistemul public de pensii, indiferent de anul ieșirii la pensie. Datorită faptului că pensia este stabilită în euro, rezolvăm și problema pe care Guvernul o întâmpină periodic, aceea a indexărilor și majorărilor în funcție de inflație.

O altă măsură se referă la reducerea numărului de pensionari pe caz de boală și a celor care se pensionează anticipat. Până în anul 1995, în România se înregistrau circa 150.000 de pensionari pe caz de boală, după acest an numărul lor ajungând la peste un milion.

Pentru stoparea tendinței de creștere și în cazul pensionării anticipate, propunem menținerea cuantumului pensiei obținute înaintea vârstei de pensionare și după împlinirea vârstei standard de pensionare.

Având convingerea că toate aceste măsuri ar înlătura o serie de inegalități și nedreptăți în sistemul public de pensii și că ar contribui la îmbunătățirea situației pensionarilor din România, Partidul Conservator va iniția o propunere legislativă de modificare și completare a legislației în vigoare. În acest context, facem un apel la colegii noștri din Executiv și din Parlament să ne sprijine în eforturile noastre de a veni cu soluții la dificultățile pe care le întâmpină pensionarii din România.

  Constantin Tămagă - referire la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural;

Domnul Constantin Tămagă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Eu cred că veșnicia s-a născut la sat" spunea, cu deplină îndreptățire, cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, marele poet și filosof Lucian Blaga. Într-adevăr, satul nostru este păstrătorul celui mai autentic grai românesc, al portului, datinilor și obiceiurilor strămoșești. Străduindu-ne să conservăm satul, cu tot ce are el mai caracteristic pentru viața noastră spirituală, nu putem să rămânem tributari, cu orice preț și pentru totdeauna, și a acelor neajunsuri străvechi, care nu ne-au ridicat, ci, dimpotrivă, ne-au coborât în ochii lumii civilizate. Mai cu seamă în condițiile în care țara noastră se pregătește pentru integrarea în Uniunea Europeană.

În acest context major cred că se înscrie și Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.7/2006 privind instituirea "Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural". În cele 98 de articole ale sale, proiectul noii legi își propune să reglementeze protecția mediului, obiectiv de interes public major, accidentele ecologice survenite în urma poluării mediului înconjurător, dar și efectele directe și indirecte sinergice, cumulative, principale și secundare ale acesteia asupra sănătății oamenilor.

În conformitate cu normele stabilite de Uniunea Europeană, noul act normativ stabilește măsurile care se impun pentru înlăturarea poluării acelor așezări rurale aflate în preajma orașelor industriale, stipulează regimul folosirii îngrășămintelor chimice și al produselor chimice destinare protecției plantelor, regimul deșeurilor, care invadează, deopotrivă, și satele, dar și folosirea resurselor naturale ale mediului în activitatea economică și, în același timp, pledează pentru elaborarea unei strategii naționale legate de schimbările climatice și pentru protecția așezărilor umane împotriva acestora. Totodată, legea aflată în dezbatere fixează atribuțiile și răspunderile ce revin autorităților din cadrul administrației publice locale și centrale pentru aplicarea prevederilor sale, precum și sancțiunile ce se impun în cazul ignorării sau nerespectării acestui act normativ.

Fără îndoială, noile măsuri urmăresc să determine în spațiul rural un salt pe cât de uriaș, pe atât de necesar. România nu poate să intre în Uniunea Europeană în condițiile în care, 70% din satele sale, în care trăiește jumătate din populația sa, nu are apă potabilă în casă și nici canalizare, când multe școli stau să se prăbușească, roase de vreme, când dispensarele medicale, acolo unde există, se prezintă sub orice critică din punct de vedere al dotării, ca să nu mai vorbim de lipsa acută de medici în mediul rural. Bibliotecile sătești aproape că au dispărut iar multe cămine culturale au fost transformate în discoteci. Circa 30% din populația țării lucrează într-o agricultură de subzistență, când în țările occidentale doar 2-6% din populație este angajată în producția agricolă. Date fiind aceste realități și cerințele pe care UE le pune în fața noastră, considerăm de datoria noastră să atragem atenția inițiatorilor acestui act normativ, că el trebuie să aibă în vedere, în mod prioritar, problemele capitale de care depinde viitorul satului românesc.

În primul rând, legea trebuie să pună accentul principal pe reorganizarea fundamentală a agriculturii, bazată pe ferme mari, realizate pe seama societăților rurale pe acțiuni și nu prin reînvierea latifundiilor, asigurându-se, astfel, condițiile necesare pentru organizarea pe principii moderne a producției agricole.

În al doilea rând, trăind într-o vreme în care calvarul inundațiilor face parte din canoanele vieții noastre, nu mai putem să ne rezumăm la a ne plânge dramele, ci trebuie să le prevenim, prin colmatarea albiilor unor râuri și pârâuri, prin înălțarea, din vreme, a unor diguri, nu împinși de la spate de furia apelor, prin dotarea primăriilor rurale cu motopompe și ambarcațiuni și prin interzicerea amplasării unor case în zone inundabile. De asemenea, trebuie preîntâmpinate și stopate alunecările de teren prin împăduriri și alte lucrări de consolidare.

Legea trebuie să prevadă măsuri ferme pentru prevenirea gripei aviare, obligându-i pe țărani să-și crească păsările în spații închise, nu pe uliță, instituind norme severe pentru asistență veterinară permanentă, și nu ocazională. De altfel, UE impune numeroase modele de dezvoltare a vieții și activității în spațiul rural, de la tăierea animalelor în abatoare specializate la recoltarea și conservarea laptelui în condiții de maximă igienă. Desigur, orice lege este perfectibilă, dar e bine s-o croim de la bun început cât mai aproape de cerințele societății.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică: Tânăra generație și Europa;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Tânăra generație și Europa"

Tânăra generație, împreună cu vasta și complexa gamă a problemelor cu care se confruntă, constituie o preocupare permanentă la nivel comunitar. În ciuda situațiilor foarte diferite, tinerii împărtășesc valori, ambiții, dar și dificultăți asemănătoare. Tinerii europeni au multe lucruri interesante de spus, ei fiind primii afectați de ulterioarele evoluții din domeniul economic, social și politic. Dezechilibrele demografice, mondializarea, diversitatea culturilor, reprezintă doar câteva probleme care îi implică direct. Ei sunt cei chemați să stabilească noi forme ale relațiilor sociale, noi maniere de exprimare a solidarității, să experimenteze diferențele și să iasă îmbogățiți spiritual din aceste experiențe.

Tinerii fac dovada unei accentuate capacități de adaptare la un context economic, social și politic foarte complex. Responsabilii politici naționali și europeni sunt chemați să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direct implicați în societate, folosind la maximum potențialul lor. Dezbaterea privind viitorul Europei este în curs. Extinderea preconizată va deschide noi perspective, dar vor apărea și noi probleme de rezolvat.

Viața politică europeană a scos în evidență importanța construcției europene împreună cu și pentru europeni. Consultările angajate, reflecțiile privind guvernarea europeană trebuie să-i implice pe toți actorii scenei politice. Proiectul privind construcția europeană are nevoie și de entuziasmul și de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care se fondează. Tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcția Europei, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi privește direct.

Tineretul trebuie privit ca o forță în construcția europeană și nu ca o problemă în plus de gestionat. Pentru aceasta trebuie să i se faciliteze exprimarea ideilor și posibilitatea confruntării cu cele ale altor factori implicați. Într-un Raport al Comisiei Europene, prezentat în martie 2005 și intitulat "Tineretul, o datorie de viitor", se subliniază întrepătrunderea tot mai accentuată a diferitelor status-uri sociale. Cu cât societatea oferă mai puține garanții - de siguranță a locului de muncă, asigurări sociale, etc. - cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Tinerii europeni promovează, în general, democrația, dar manifestă uneori neîncredere în anumite structuri instituționale. Autoritățile publice trebuie să reducă și, dacă se poate, să anuleze distanța care separă voința de participare a tinerilor la viața publică de structurile existente în societate.

Pentru tineri, Europa este un spațiu în care obiectivul este promovarea respectului valorilor fundamentale, spațiul în care ei trăiesc, studiază și lucrează. Instituțiile care gestioanează acest spațiu li se par, în anumite cazuri, departe de realitatea cotidiană. Continuarea proiectului comunitar, perspectiva extinderii UE depind, în mod neechivoc, de adeziunea și implicarea tinerilor.

Tinerii europeni trăiesc în societăți deschise influențelor culturale și economice exterioare. Ei contestă anumite consecințe ale mondializării și își exprimă îndoielile cu privire la anumite instituții internaționale. Aceste raporturi, mai mult sau mai puțin tensionate, sunt dovada unei stări de spirit ce nu trebuie ignorată.

Tinerii doresc aplicarea unor politici adecvate necesităților și așteptărilor lor. Opinia lor este că, uneori, acțiunile întreprinse la nivel local, regional, național sau european nu sunt suficient de adaptate necesităților, manifestându-se și unele decalaje față de preocupările lor cotidiene. În scopul remedierii acestei situații, ei militează pentru o reînnoire a practicilor și solicită o atenție sporită în procesul de elaborare a politicilor, de orice natura ar fi acestea.

  Cristian Alexandru Boureanu - declarație politică: Funcționarea optimă a instituțiilor statului și mobilizarea politică, forțele motrice ale integrării la termen;

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Declarație politică: "Funcționarea optimă a instituțiilor statului și mobilizarea politică, forțele motrice ale integrării la termen"

Integrarea României în Uniunea Europeană reprezintă, înainte de toate, o echivalare a nivelurilor de competență a instituțiilor care deservesc cetățenii, astfel încât să fie înlăturate discrepanțele între modul de acțiune al acestora la nivelul UE și modul de acțiune al acelorași instituții la nivelul României.

Consider că integrarea României la termen reprezintă un deziderat major care ar putea fi atins prin optimizarea funcționării instituțiilor statului, optimizare care ar putea fi făcută prin implementarea corectă a acquis-ului comunitar sau chiar prin preluarea modelelor de organigrame pe care instituțiile statelor UE le dețin.

O acțiune conexă optimizării funcționării instituțiilor o reprezintă mobilizarea clasei politice românești. Politicienii români trebuie să-și asume responsabilitatea ce rezidă în faptul că aderarea la termenul de 1 ianuarie 2007 depinde direct de propriile lor acțiuni.

În acest context, se poate afirma că tema centrală a Consiliului European (Bruxelles, 15-16 iunie 2006), referitoare la Constituția Europeană, a fost însoțită, din punctul meu de vedere, de o altă temă, deosebit de importantă și de interes imediat pentru România.

Astfel, dacă șefii de state și de guverne nu au reușit să identifice o soluție la criza constituțională, mulțumindu-se cu o formulare care să se refere doar la adoptarea unor măsuri până în 2008, nu același lucru s-a întâmplat și în ce privește termenul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Concret, liderii statelor UE au apreciat că aderarea României ar trebui să se producă la termen, dacă România își va îndeplini angajamentele asumate. Aspectul pozitiv al acestei recomandări constă în faptul că, spre deosebire de ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene, referirea la data aderării este una explicită.

În condițiile în care Consiliul European reliefează sprijinul politic pentru aderarea la termen a României, consider că îndeplinirea obligațiilor asumate depinde, în exclusivitate, de noi, de români.

Ca tânăr politician liberal, îmi asum categoric responsabilitatea și obligația, în același timp, de a duce la bun sfârșit procesul dificil al integrării europene. Consider însă că primul pas în acest sens constă în optimizarea funcționării instituțiilor statului și într-o mobilizare rapidă a clasei politice românești.

  Cristian Stănescu - declarație politică cu titlul Autonomia ungurească pe criterii etnice se dezumflă ca un balon de săpun;

Domnul Cristian Stănescu:

"Autonomia ungurească pe criterii etnice se dezumfla ca un balon de săpun"

Săptămâna trecută a fost una plină de evenimente interesante. Voi spicui câteva dintre acestea în declarația politică pe care o susțin azi.

La sfârșitul săptămânii trecute, la Ditrău, în județul Harghita, a avut loc o nouă provocare ungurească la adresa integrității teritoriale a României. Spre marea dezamăgire a conducerii Consiliului Național al Secuilor, acțiunea, ce se dorea de mare răsunet, a fost doar un balon de săpun care s-a dezumflat, demonstrându-se încă o dată, dacă mai era nevoie, faptul că populația nu vrea autonomie pe criterii etnice.

Tot la sfârșitul săptămânii trecute, mai precis sâmbătă, 17 iunie, a fost sărbătorit jubileul a 15 ani de la înființarea Partidului România Mare. Au luat parte la această magnifică manifestare peste 4500 de membri ai partidului, din toate colțurile țării. Patriotismul a fost la el acasă, sărbătorit cu fast și bun gust.

Care este legătura dintre cele două evenimente? Simplu: din 1991, de când a fost înființat Partidul România Mare, degeaba s-au agitat și au încercat capii unor organizații ungurești sau secuiești să rupă din granițele României. N-au reușit. PRM a fost mereu la datorie, nepermițând nimănui să se joace cu integritatea teritorială a statului român.

Adunați pe un stadion, vreo mie de secui, amețiți de mirosul de fasole cu cârnați și de aburii palincii, au cerut, încă o dată, autonomia ținutului secuiesc, stabilind ei că e cazul ca în numele unui milion și jumătate de cetățeni români de etnie maghiară, să pornească discuțiile cu autoritățile statului pentru a obține autonomia mult visată.

E adevărat, cam atât le-a mai rămas celor care doresc autonomie pe criterii etnice: să o viseze! Realitatea este crudă: cât timp Partidul România Mare va exista, și cu siguranță va exista mulți ani de acum în înainte, aceasta nu se va întâmpla!

Crede cineva că a fost uitat Mihăilă Cofariu, medaliat cu aur de către președintele PRM pentru felul cum a înțeles să apere interesul național în anul 1990, pentru ca acum să permitem câtorva secui, adunați pe un stadion să declare, sus și tare, autonima unui ținut așa-zis secuiesc în inima României?

Alt eveniment mediatizat este cel în care liderul PC, senatorul Dan Voiculescu, a fost dovedit de către CNSAS ca fost colaborator al Securității. Problema se pune dacă această instituție a început să-și facă datoria, sau demască, la comandă, un individ care dorește să acceadă la o demnitate înaltă a statului, aceea de vice-prim-ministru al Guvernului. "Soluția imorală" adusă la guvernare de jocurile politice de culise de după alegerile din 2004, se dovedește imorală până la capăt, președintele PC nerecunoscând până acum că a colaborat cu fosta securitate. Evident, acum suntem amenințați cu ieșirea PC-ului de la guvernare. Ceea ce înseamnă alegeri anticipate.

Dacă ne mai luăm și după declarațiile ministrului administrației și internelor, domnul Vasile Blaga, nu mai este mult și acestea chiar vor avea loc. Le așteptăm cu un interes deosebit.

Cu siguranță, în felul acesta se va îndeplini promisiunea făcută sâmbătă de către domnul președinte Corneliu Vadim Tudor, că Partidul România Mare, cel mai curat și justițiar partid din România, o să ajungă la guvernare!

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică: Reforma clasei politice începe cu asumarea responsabilităților;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică: "Reformarea clasei politice începe cu asumarea responsabilităților"

Se vorbește foarte mult, acum când ne aflăm în anticamera Uniunii Europene, de reformarea clasei politice românești. Procesul este unul complex și se derulează în timp și cere adoptarea unor acte normative, cum ar fi legislația electorală cu sistem de vot uninominal, legea finanțării partidelor politice etc. În permanență însă există o componentă a acestui proces și care nu este determinată de adoptarea vreunei legi. Este vorba de responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă omul politic. Această responsabilitate este cu atât mai mare cu cât un om politic deține o anumită funcție în anumite ierarhii, sau, în general funcții care implică răspundere. Întotdeauna, indiferent de domeniu, omul politic care deține o funcție de răspundere este cel care trebuie să-și asume răspunderea pentru activitatea pe care o coordonează. Chiar atunci când greșește un subordonat, răspunderea trebuie să fie asumată de cel care conduce, pentru că subordonatul este doar un executant al proiectelor celui care se află la butoane. Istoria a consemnat că bătălia de la Waterloo a fost pierdută de Napoleon și nu de mareșalul Grouchy care nu a mai ajuns pe câmpul de luptă cu un important corp de armată, sau de mareșalul Ney care a efectuat o serie de manevre greșite atunci când francezii se aflau în avantaj clar.

Principiul asumării responsabilității factorilor de decizie trebuie să fie o lege nescrisă pentru clasa politică românească. Din păcate, această "lege" nu se "aplică". România este cunoscută - nu numai la nivelul clasei politice - ca fiind țara în care demisia reprezintă o raritate. Personal, nu cunosc situații în care persoane care să fi greșit să-și fi dat demisia. În timpul guvernării PSD, presa a semnalat numeroase acte de corupție și activități neperformante, dar nu au existat demisii, iar acum multe fapte au ieșit la lumină. Au fost, pe ici, pe colo, mai mult de ochii organismelor europene câte o demitere - amintesc doar cazul Puwak - dar numai atât. Nici la nivelul actualei guvernări nu s-au înregistrat demisii, ca o formă de autosancțiune, deși în anumite situații se impunea. Am să dau doar un singur exemplu când demiterea a operat în locul demisiei. Anul trecut, fiul unui subprefect liberal, mi se pare în județul Vrancea, a condus fără a avea dreptul mașina instituției, a accidentat-o, dar subprefectul nu a catadicsit să demisioneze, fiind necesar ca premierul Tăriceanu să îl elibereze din funcție.

Sfârșitul săptămânii trecute a fost marcat de un eveniment fără precedent petrecut în "curtea" Ministerului Educației și Cercetării. Nu intenționez să intru în amănunte pentru că până la această oră a fost întors pe toate fețele de către presă. Alte aspecte sunt de menționat: este extrem de grav ceea ce s-a întâmplat. Este extrem de grav faptul că prima reacție a unui secretar de stat - Paloma Petrescu în cazul de față - a fost de a acuza de faptă penală redactorii ziarului Adevărul, care, la urma urmei nu au făcut decât să-și îndeplinească rolul de informare și de câine de pază al democrației. Mă întreb, dacă în locul redactorilor de la cotidianul mai sus amintit erau inspectori de la cine știe ce corp de control aflați în misiune de a verifica vigilența celor de la Ministerul Învățământului îi acuza și pe ei doamna secretar de stat de vreo faptă penală?

Spre surprinderea mea, și a întregii opinii publice, domnul ministru Mihail Hârdău în loc să-și asume răspunderea pentru foarte gravele erori ale subordonaților săi - erori care grevează enorm imaginea ministerului învățământului și chiar a învățământului românesc - și să-și dea demisia, îl acuză pe premierul Tăriceanu că a "îndrăznit", fără să-i ceară voie, să decidă demiterea secretarului de stat Paloma Petrescu. Cu astfel de atitudini, nu vom avea niciodată o clasă politică reformată.

PS Am aflat cu stupoare că duminică, într-o conferință de presă, domnul ministru Hârdău ar fi declarat că tot ce s-a întâmplat sâmbătă, a fost o acțiune regizată - de la Palatul Victoria - împotriva sa. Nu pot să fac decât un singur comentariu: nu am știut până acum două zile că ziariștii de la Adevărul sînt de fapt simbriașii premierului Tăriceanu și că sunt folosiți ca vârfuri de lance pentru desființarea unor colegi din Executiv. Trecând într-un registru serios, atrag atenția oricui susține o astfel de aberație, pentru a-și acoperi propria nonperformanță, că atât premierul, cât și Guvernul în ansamblu nu prea sunt deloc lăudați în paginile respectivului ziar.

  Daniel Buda - declarație politică cu titlul Despre Guvern, numai de bine!;

Domnul Daniel Buda:

Doamnelor și domnilor deputați,

"Despre Guvern, numai de bine!"

Remanierea și restructurarea Guvernului se tot chinuie de câteva săptămâni, devenind aproape un subiect demonetizat. După cum spunea Montesquieu "Tot ce este excesiv, devine insignifiant!", tot astfel eterna temă a restructurării și remanierii riscă să cadă în derizoriu. Dacă nu cumva asta se și urmărește! În fond, dacă este să ne aducem bine aminte, anul trecut pe vremea asta se tot vorbea de demisia lui Tăriceanu din postul de vicepremier și iată că astăzi subiectul este unul diluat și nu mai sensibilizează pe nimeni.

Această discuție îndelungată pune în evidență lipsa de voință politică a unora dintre partenerii din Coaliția guvernamentală. Când e vorba de reducerea propriilor scaune, nici unul dintre partenerii de guvernare nu s-au prea avântat. Dimpotrivă, UDMR-ul și-a făcut cunoscute pretențiile, și anume ca greutatea sa în Guvern să fie rezervată. PC-ul nu numai că nu a arătat disponibilitate pentru a lăsa de la sine ci, dimpotrivă, a aruncat în talerul Guvernului pe însuși greul partidului. PNL, prin vocea lui Bogdan Olteanu, a arătat cu degetul spre remaniabilii PD.

Singurul partid care a trecut de la declarații la fapte a fost Partidul Democrat. Acest partid a vorbit despre necesitatea reducerii portofoliilor din Executiv și despre înlocuirea unor miniștri care ar fi putut avea o activitate mai bună, sau cel puțin mai vizibilă. Zis și făcut, Gheorghe Pogea a demisionat din postul de vicepremier, iar PD a precizat că nu va face o altă nominalizare în locul lui.

Venerabilul Gheorghe Dobre, care s-a luptat din greu cu prăvălirile de stânci și cu renegocierea contractelor încheiate de guvernarea PSD, a plătit cu funcția lipsa de comunicare și de fermitate dovedită uneori în situațiile limită. Am fost dintre puținii parlamentari PD care a avut o relație fără menajamente cu fostul ministru al transporturilor: am fost primul deputat care i-a adresat o interpelare (în legătură cu rovinieta), am fost deputatul care nu l-a slăbit cu întrebări și interpelări în problema Autostrăzii Transilvania. Am făcut toate acestea trecând peste culoarea de partid și având în vedere doar interesele circumscripției pe care o reprezint în Parlamentul României. Poate și datorită pozițiilor mele intransigente, proiectul autostrăzii continuă. Și fostul ministru Dobre și-a avut partea sa de contribuție la continuarea acestui proiect. În fond, renegocierea a condus la punerea contractului cu Bechtel în acord cu legislația românească, iar proiectul are acum finanțarea menită a asigura un ritm susținut al lucrărilor. Am convingerea că noul ministru, Radu Berceanu, a acces în funcție conștientizand importanța acestei autostrăzi pentru Cluj și pentru Ardeal.

Din păcate, exemplul dat de PD nu a fost urmat de ceilalți parteneri de guvernare. Dimpotrivă, există voci care consideră gestul PD ca regretabil. Nimeni altul decât Premierul Tăriceanu a exclamat cu reproș că PD și-a "marcat punctele", precizând că orice schimbare a Guvernului trebuie să aibă loc după raportul de țară din septembrie al Comisiei Europene. Cu restructurarea mai la toamnă, a spus el. Mai mult, Premierul a precizat că discuțiile privind reconfigurarea Guvernului în plin efort de îndeplinire a angajamentelor UE este o gravă eroare. Dar tocmai aici e problema: reconfigurarea Guvernului se face, nu se tot discută. Alibiul Premierului îmi aduce aminte de treaba aceea cu schimbatul cailor. Numai că, din păcate, după cum arată situația, caii au început să rămână de căruță.

Premierul trage însă de timp ca la fotbal, pentru că tot suntem în zilele Campionatului mondial. Tăriceanu știe că o restructurare cu reducere de portofolii este în măsură să-i nemulțumească pe partenerii săi pitici din Guvern, adică pe UDMR și PC, pe care Premierul contează știind că cele două partide nu au voit și nu vor în niciun chip alegeri anticipate. După cum nu a vrut nici el. "Un Guvern pentru postul meu !", pare a fi dictonul după care se ghidează Tăriceanu, fapt care amintește de regele care și-ar fi dat regatul pentru un cal. Așa se explică de ce Tăriceanu nu s-a arătat surprins de nominalizarea lui Dan Voiculescu în locul demisionarului Copos. Așa se explică de ce Tăriceanu și PNL susțin Legea statutului minorităților în forma dorită de UDMR.

Numai că aceste calcule ale Premierului s-ar putea să-i fie infirmate de realitățile politice. Bunăoară, ce se va întâmpla dacă e adevărat că Dom' Profesor a fost găsit "cu musca pe căciulă" de CNSAS? Ce se va întîmpla dacă statutul minorităților nu va trece în forma dorită de UDMR?

Dincolo de problemele venite dinspre acești parteneri, Tăriceanu mai are probleme și în propriul partid, astfel încât o remaniere sau o restructurare ar fi de natură să bage zânzanie și mai mare în PNL. Gura Stolojan-ului adevăr grăiește !

Problema de fond rămâne însă scadența din septembrie. Pentru raportul favorabil al Comisiei, nici un sacrificiu politic nu este prea mare. Dacă, Doamne ferește, nu va fi bine, Premierul a anunțat că își va da demisia. Intrebarea este: cui va folosi această demisie?

  Daniela Popa - declarație politică privind vârsta de pensionare a medicilor;

Doamna Daniela Popa:

"Declarație politică privind vârsta de pensionare a medicilor"

Articolul 16 al Legii nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România, stabilea condițiile de pensionare ale medicilor. Acestea aveau un caracter de excepție față de prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Astfel, medicii se puteau pensiona pentru limita de vârstă la împlinirea vârstei de 60 de ani femeile și 65 de ani bărbații.

În data de 11.03.2005 am înregistrat la Senat, pentru dezbatere, cu nr.B82, Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum și organizarea și funcționarea Colegiului Medicilor din România (L136/20.04.2005 la Senat și PLx nr. 202/25.05.2005 la Camera Deputaților). Aceasta a primit votul favorabil al Parlamentului, devenind Legea nr.221/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 624/2005. Potrivit prevederilor ei, vârsta de pensionare a medicilor era de 65 de ani atât pentru bărbați, cât și pentru femei, iar pentru doctorii în medicină era stabilită la 70 de ani.

Din păcate, recenta Lege nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății a abrogat prevederile Legii 306/2004 și, pe cale de consecință, și pe cele ale Legii 221/2005.

Considerăm că sistemul public de sănătate are de pierdut prin această măsură și că ar fi fost mult mai potrivită menținerea vârstei de pensionare pentru medici la 65 de ani, respectiv 70 de ani pentru medicii ce dețin titlul de doctor. Trebuie să admitem faptul că la aceste vârste, medicii ajung la un nivel de cunoștințe și la o experiență care nu pot fi ignorate.

De asemeni, trebuie să ținem cont de reglementările în materie ale Uniunii Europene care urmăresc respectarea principiilor de egalizare a vârstelor de pensionare între sexe și creșterea graduală a vârstei de pensionare. În acest context, reamintim că în cadrul negocierilor tehnice cu privire la Capitolul II de negociere "Libera circulație a persoanelor", desfășurate la Bruxelles la 6 octombrie 2003, s-a atras atenția părții române asupra necesității înlăturării prevederilor discriminatorii care stabilesc vârste distincte de pensionare pentru bărbați și femei.

Pentru corectarea situației create de abrogarea Legii nr. 221/2005, am înregistrat la Biroul Permanent al Camerei Deputaților o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prin care se stabilește vârsta de pensionare a medicilor la 65 de ani, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Pentru medicii care doresc pensionarea mai devreme aceștia o pot face dacă sunt îndeplinite condițiile din legislația asigurărilor sociale de stat.

Facem un apel la Guvern și la colegii noștri din Parlament de a susține propunerea noastră, convinși fiind de faptul că cetățenii români au nevoie în continuare de expertizele medicilor noștri de valoare.

  Filip Georgescu - despre fondul cinegetic, protecția vânatului și legislația în domeniu;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În condițiile în care jaful s-a instalat de-a binelea în pădurile noastre și, în mod implicit, și în celelalte componente ale ecosistemului forestier (braconaj în domeniul vânătorii, recoltarea ilegală a fructelor de pădure și pescuitul ilegal în apele de munte), o lege bine structurată a fondului cinegetic și a protecției vânatului este mai mult decât necesară. Spun aceasta gândindu-mă că, o dată cu despăduririle masive intervenite în ultimii 15-16 ani, fondul cinegetic s-a depopulat simțitor, fie prin migrarea animalelor spre zone împădurite, dar nu în puține cazuri inaccesibile nu numai vânătorilor, dar și silvicultorilor, fie căzând îngenunchiate sub focul puștilor cu lunetă, al capcanelor clandestine sau, pur și simplu, stingându-se din lipsa unor condiții naturale propice.

Se știe că animalele sălbatice sunt legate de aria de răspândire a unei anumite specii, arii care le asigură sursa de hrană, dar și condițiile de conservare și de înmulțire. Specialiștii afirmă că, potrivit lanțurilor trofice complexe care se stabilesc, într-un moment sau altul, între diversele populații aparținând biocenozei forestiere, la 100 hectare de pădure trăiesc 1-2 cervicide, la 1000 hectare un lup, un râs și mai mulți mistreți, în timp ce ursul este destul de scump la vedere. În multe țări occidentale lupul, ca și ursul, au dispărut și au devenit rarități. Noi avem, încă, un bogat fond cinegetic, dar asta nu ne dă dreptul să-l distrugem. Dimpotrivă, statul trebuie să stabilească, prin acte normative, structura numerică a populațiilor de animale, pe fiecare specie în parte, și ași vrea să cred că noua lege nu va omite o asemenea prevedere capitală.

Legea dezbătută în Camera Deputaților stabilește principalele atribuții ale celor care administrează și gestionează fondul cinegetic, criteriile de atribuire în gestiune a fondurilor de vînătoare scoase la licitație, precum și sarcinile în privința metodologiei și reglementărilor referitoare la organizarea și practicarea vânătorii, stabilește taxele de vânătoare, sprijină programul colaborărilor internaționale în domeniul cinegetic. Legea-i obligă pe gestionari să asigure paza faunei de interes cinegetic, cu cel puțin un paznic pe fiecare fond de vânătoare, lucru care mi se pare greu, dacă nu imposibil de realizat, gândindu-mă că cei care practică braconajul atacă, de obicei, în grup și sunt înarmați. Se preconizează, de asemenea, măsuri în direcția majorării efectivelor, crearea de complexe de vânătoare și crescătorii. Mai puțin explicite apar prevederile legate de sporirea producției în domeniul economiei vânatului.

Viitorul act normativ, care își propune să instituie raporturi noi pentru protecția fondului cinegetic și a vânătorii, cât și a factorilor de mediu, prin responsabilizarea mai accentuată a celor ce gestionează fauna pădurilor, îmi stârnește, însă, și o nedumerire. În textul legii, sintagma "drept de proprietate" a fost înlocuită cu sintagma "drept de preempțiune". Deși "dreptul de preempțiune" este definit de codul civil, cred, totuși, că această modificare legislativă ar putea da naștere unor dispute deloc minore între proprietarii particulari de păduri și gestionarii fondurilor cinegetice și asta în condițiile în care articolul 4 al viitorului act normativ spune că "nimeni nu are dreptul de a vâna pe proprietatea altuia fără a avea asupra sa autorizație de vânătoare". Dar, poate, însăși autorizația în sine va constitui punctul nevralgic.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Florin Iordache - declarație politică: Discurs apoteotic al președintelui Băsescu în Parlament;

Domnul Florin Iordache:

"Discurs apoteotic al președintelui Băsescu în Parlament"

Prezența Președintelui Băsescu, ieri, în Parlament i-a mai adus câteva puncte importante în ochii electoratului. Pe tot parcursul discursului, nu a făcut altceva decât să critice actuala guvernare (căci de opoziție deja s-a săturat și nu prea mai este la modă), venind cu propuneri sigure și eficiente pentru îmbunătățirea întregului sistem public. Întrebarea care se pune aici este de a ști de ce vine cu aceste metode eficiente abia după un an și jumătate de guvernare. Până acum nu a sesizat că actuala guvernare scârție din toate țâțânile? Răspunsul este retoric și cred că îl știm cu toții. Dacă ar fi ieșit în fața electoratului cu un asemenea discurs acum un an, nu ar mai fi putut veni acum în fața oamenilor cu acest discurs impunător și emoționant până la lacrimi.

Este interesant cum domnul Președinte este în stare să își critice și colegii de partid numai pentru a da bine în fața electoratului și a ieși un luptător, cu sabia scoasă, în fața lui. În lungul discurs politic (căci nu se poate vorbi despre un alt gen de discurs), domnul Băsescu a criticat aproape toate domeniile importante, plecând de la sănătate, continuând cu învățământul, agricultura și culminând cu justiția. Nu i-a scăpat nimic!

Ca orice discurs care trebuia să aibă un efect lacrimogen, a scos la rampă pensionarii și drepturile lor. Nu a omis să precizeze pensiile mici pe care le au și care de-abia le ajung de la o lună la alta. Dar, domnul Președinte nu a cunoscut acest aspect atunci când a fost de acord cu reforma în domeniul sănătății? Nu a anticipat faptul că pensionarii bolnavi își vor petrece bătrânețea la cozile de la farmacii așteptând medicamentele compensate care să le prelungească viața de la o lună la alta? A criticat vehement și cu destul de multă aroganță, dublată de o ironie șireată, cele 860 de articole ale legii privind reforma în sănătate, pe motivul că 80% din lege are puține legături cu ceea ce ar fi trebuit să însemne reformă în domeniul sănătății. Dar când s-a promulgat legea nu erau aceleași texte? Bineînțeles că toate rămân întrebări fără răspuns....

În domeniul învățământului a aruncat pisica în ograda Guvernului, pe care l-a făcut răspunzător pentru alocarea unui procent de doar 5% din buget acestui domeniu. Oare în Alianță nu se discută aceste probleme? Sau avem două instituții distincte - Președinția și Guvernul - care nu comunică, nu conlucrează și care au principal scop scufundarea celeilalte? Absența primului- ministru spune multe despre "bunul mers" al Alianței, dar electoratul este încă orbit de masca domnului Băsescu, care face totul pentru a fi decorat cu premiul pentru cel mai bun actor al scenei politice și nu numai.

Domnul Președinte a vorbit despre mediocritatea funcțională a instituțiilor, susținând că dorește flexibilizarea lor. Dar.....toate numai critici la adresa celorlalți. Cum rămâne cu faptul că totuși România are un conducător peste tot, chiar și peste instituțiile Guvernului și Parlamentului? Și cum ar trebui să răspundă Președintele pentru că tolerează prostul mers al lucrurilor? Cred că ar trebui să piardă încrederea cetățenilor, însă avem un președinte care, pentru a câștiga teren ar putea să verse și căteva lacrimi numai pentru a ieși din nou în postura de victimă a unui sistem condus de oameni nepotriviți la locuri potrivite.

Pentru a conchide, vreau să semnalez faptul că afirmația domnului Președinte conform căreia măsurile luate de Guvern sunt mai degrabă ale unui partid de stânga, denotă clara insiguranță și mai ales dorința de a arunca vina pe cei care nu mai sunt implicați de mult în jocul puterii.

Poate că ar trebui să ne fie rușine atunci când greșim față de electorat, chiar și nevoit, dar să joci un dublu rol permanent astfel încât să te transformi mereu în victima sistemului, este de departe o culpă majoră care deja a trecut în sfera conștiinței... dacă la persoanele vizate se mai poate vorbi de așa ceva......

  Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul București nu înseamnă România;

Domnul Gabriel Sandu:

"București nu înseamnă România"

Chiar dacă obiectivul fiecărui politician, indiferent de partid, este, cel putin la nivel declarativ, integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, realitatea este că modul de acțiune pe care fiecare îl vede potrivit pentru realizarea acestui obiectiv este foarte diferit de al celuilalt.

Mă tem că cea mai mare nerealizare pe care o trăim în acest moment, este faptul că în lipsa unei linii de acțiune comune și coerente, nu vom reuși decât să ne neutralizăm unul pe celălalt.

In al doilea rând, mă tem că Bucureștiul a ajuns să fie mult prea departe de cetățean. Ne pierdem în dispute politice, facem declarații publice împotriva celorlalți și criticăm cât putem în stânga și în dreapta. Oferim foarte mult circ și mult prea puțină pâine.

Rezultatul este că cetățeanul s-a imunizat la orice mesaj din partea clasei politice, de orice natură ar fi acesta.

Nu este oare paradoxal faptul că la momentul integrării ni se vor oferi bani iar noi nu vom fi în stare să îi cheltuim?

Mă întreb dacă măcar în cele 6 luni care au mai rămas până la 1 ianuarie 2007 vom fi în stare să ne scuturăm un pic de mult prea puțin importantele dispute politice și să asigurăm măcar calmul politic necesar asigurării unei integrări fără probleme?

Nu este pentru prima oară când fac un apel la solidaritate în cadrul clasei politice. Totuși nu am încetat să cred că măcar o dată vom putea acționa cu adevărat în interesul celor care ne-au ales.

Trebuie să realizăm că Bucureștiul a ajuns să fie mult prea departe de România și că avem nevoie să ne întoarcem iarăși către cetățean.

  George Adrian Scutaru - declarație politică: Magna Cum Incompetentiae;

Domnul George Adrian Scutaru:

Declarație politică. "Magna Cum Incompetentiae"

Domnule președinte, stimați colegi,

Întâmplările petrecute acum câteva zile în curtea Ministerului Educației au venit să probeze, încă o dată, nivelul de incompetență al celor care, prin funcțiile deținute și prin deciziile luate, modelează destinele a mii de tineri, an de an.

Dacă analizăm activitatea acestui minister, prin prisma celui care îl conduce, ministrul Mihail Hărdău, cel mai evidente par a fi întârzierile la întocmirea proiectelor pentru care au fost alocate 100 milioane euro, sumă care va fi suplimentată cu 300-400 de milioane euro, în lunile care urmează. Nu putem să nu ne întrebăm, retoric, cum se va descurca acest minister cu sumele de mai sus, în condițiile în care au fost dificultăți la cheltuirea primei tranșe? Probabil că și atunci, ministrul va acuza lipsa de susținere politică pentru a-și acoperi incompetența.

Nici până în ziua de azi, ministrul Mihail Hărdău nu a prezentat nici un program național de achiziții sau de construcții de imobile cu destinație școlară, mai cu seamă cu cât există numeroase situații în care clădiri de grădinițe sau școli au fost deja supuse retrocedării. Ce soluții prezintă acest ministru în fața unor astfel de situații, când părinții și copiii nu știu ce să facă și încotro s-o apuce? Răspunsul la aceste probleme va fi, probabil, lipsa de susținere politică.

La toate aceste chestiuni punctuale s-a mai adăugat una, care îi provoacă domnului Hărdău un puternic disconfort. Dulcea tihnă a ministrului a fost tulburată de o echipă de reporteri obraznici care a îndrăznit să demaște debandadă instalată comod, pe coridoarele ministerului. În fața evidenței și lipsit de argumente și soluții, ministrul se autovictimizează din nou, declarând că Premierul l-a transformat într-o țintă personală.

Se pare că era nevoie de o criză pentru a se pune în discuție demisia acestui ministru care, de la preluarea frâielor Ministerului Educației nu a făcut nimic concret pentru învățământul românesc. Lamentările sale politice și lipsa de acțiune traduc, de fapt, incapacitatea lui Mihail Hărdău de a rezolva problemele cu care confruntă un minister cu miză pe termen foarte lung. Ironia însă rezidă tocmai în faptul că această susținere politică, a cărei lipsă o reclamă ministrul Hărdău cu atât patos, i-ar trebui retrasă și, într-un ultim gest de onoare, Mihail Hărdău ar trebui să-și dea demisia. S-a dovedit că Ministerul funcționează după legile proprii și în absența domniei sale. Căci inactivitatea înseamnă, pragmatic, absență.

Iar păstrarea lui Mihail Hărdău în fruntea Ministerului Educației nu aduce deservicii de imagine doar Partidului Democrat, ci și Alianței D.A., ai cărei votanți au girat cu încrederea lor și acest minister.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Chiper - despre Recalcularea pensiilor nu exclude indexarea lor generală și periodică;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Recalcularea pensiilor nu exclude indexarea lor generală și periodică"

În deplasările noastre în teritoriu ni se prezintă tot mai frecvent - și mai apăsător - problema indexării pensiilor. Mai exact, ni se solicită să facem tot posibilul ca în Parlament să ne folosim de toate prerogativele care ni le conferă demnitatea de ales al cetățenilor, pentru a veni în sprijinul celor mai nevoiași dintre ei - pensionarii -, pentru a asigura indexarea pensiilor pe măsura și în ritmul creșterilor de prețuri și tarife.

Tot mai mult ni se cere, de asemenea, să intervenim pentru schimbarea metodologiei de majorare periodică a pensiilor, în sensul aplicării creșterilor procentuale preconizate și la cei care, în urma recalculării din anul trecut, au obținut un punctaj mai mic, excluzându-i de la indexarea generală, care se aplică la valoarea punctului de pensie, și nu la cuantumul anterior al acesteia.

Desigur, problema s-a mai ridicat în foarte multe situații, pentru că există foarte multe astfel de cazuri de persoane afectate de această excepție metodologică. Răspunsul oficialilor Guvernului, ai ministerului de resort a fost însă întotdeauna invariabil: indexarea se aplică la valoarea punctului de pensie, ceea ce asigură în timp o uniformizare a nivelului de pensii și a modului de determinare a lor pentru aceleași categorii de salariați, cu aceleași condiții de muncă pe perioada activității și același stagiu de cotizare. Cu alte cuvinte, cei care au ieșit la pensie până la intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor să fie "ținuți" pe loc până când se va face o egalizare valorică cu ceilalți care prezintă condiții și drepturi similare de pensionare.

Trebuie să spun că, din punct de vedere principial, această măsură este corectă și, într-un fel, reparatorie. Cred însă că ea poate fi rezolvată, într-un mod mai practic și mai benefic pentru mulți pensionari, dacă indexarea se face pentru toți, astfel încât pentru cei excluși de la această majorare din cauza punctajului mai mic obținut după recalculare să primească cel puțin echivalentul valoric al inflației raportate, iar celorlalți să li se asigure procente de majorare mai mari, astfel încât să poată fi recuperate inclusiv sumele de care au fost privați în comparație cu colegii lor care au ieșit din activitate în anii 1999-2000 și trim.I 2001.

Cei care, pe seama vechiului sistem de calcul, au beneficiat de o pensie nefiresc de mare (în situația că au avut cinci ani din ultimii zece câștiguri foarte mari) pot fi excluși de la această majorare a pensiilor. În general, însă, indexarea trebuie aplicată tuturor, în proporții diferite, dar astfel încât să se acopere cel puțin scumpirile înregistrate în coșul zilnic de consum.

  Ioan Stan - declarație politică cu titlul: Revenirea Registrului Comerțului la camerele de comerț teritoriale;

Domnul Ioan Stan:

"Revenirea Registrului Comerțului la camerele de comerț teritoriale"

Trecerea administrării și funcționării Registrului Comerțului în competența camerelor de comerț și industrie din fiecare unitate administrativ-teritorială este, în accepția mea, un act de dreptate și chiar, fără intenția de a leza unele sensibilități, un act de justiție.

Legiferând această reașezare pe poziții firești, facem un demers care va situa România, și din acest punct de vedere, în rândul statelor europene care practică sisteme de gestionare ale acestei activități.

Fac această afirmație, pentru că motivația Ministerului Justiției privind trecerea Registrului Comerțului în gestiunea sa ar fi fost cerută în anul 2002 de Uniunea Europeană, pentru eliminarea înscrisurilor fictive de firme și pentru că gestionarea cu personal calificat a problemelor specifice este o invenție.

Registrul Comerțului a funcționat până în anul 2002 pe cheltuiala camerelor de comerț. Ba, a mai funcționat în același mod și o bună bucată de vreme după 2002. Și în prezent, în filialele teritoriale ale camerelor județene lucrează funcționari ai Registrului Comerțului, în condițiile în care acestea nu participă în nici un mod la cheltuielile presupuse de această activitate. M-am informat și am aflat că s-a acceptat acest sistem de lucru numai din dorința manifestată permanent de camerele de comerț de a veni în întâmpinarea solicitărilor agenților economici în modul cel mai rapid cu putință. Pe de altă parte, în ceea ce privește unitățile teritoriale ale Registrului Comerțului, odată cu despărțirea de camere, în anul 2002, acestea și-au închiriat spații, au cumpărat aparatură, și-au mărit numărul de angajați și au încasat salarii de la bugetul statului.

Au făcut toate acestea mărind taxele pentru serviciile prestate și inițiind noi și noi proceduri obligatorii pentru agenții economici, toate contra taxă. Sigur că descriu situația din județul Suceava, pe care o cunosc în amănunt, dar am convingerea că același lucru s-a întâmplat și în celelalte județe.

Dorința de a veni cu adevărat în sprijinul agenților economici și certitudinea că o instituție de competența și reprezentarea camerelor de comerț poate să facă acest lucru la nivelul de calitate presupus de un stat european membru al Uniunii Europene, mă determină să cred că am făcut ceea ce trebuia votând revenirea Registrului Comerțului la camerele de comerț teritoriale.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Blasfemia;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Blasfemia".

Fapt consacrat, Banatul nu priește vizitelor "de lucru" efectuate de actualii guvernanți - târâți de neputință dau frâu liber raporturilor reale dintre gând și vorbe. Așa a procedat premierul Tăriceanu în timpul inundațiilor din 2005, când vorbea ironic despre hotelurile pe care ar fi trebuit să le construiască pentru năpăstuiții din Foieni (a rezolvat problema mult mai prozaic - containere).

La fel de țâfnos a apărut în fața timișorenilor și ministrul sănătății, domnul Nicolăescu. Cei de pe Bega l-au primit cu huiduieli, fluierături și originale "urări" de bun venit în mijlocul harnicului colectiv din cadrul spitalului județean.

Și cum ar fi putut să se întâmple altfel, când neștiința ridicată la rang de reformă girează degringolada acestui sensibil sistem: legi năucitoare, modificate prin ordin de ministru, coliziunea lor cu acte normative emise de alte ministere (vezi Legea descentralizării - autor M.A.I.), numirea aiuritoare a unor așa-ziși debutanți, nevalidați de concursurile de competență manageri, rezidenți cu carnet de partid (P.D.), furnizori de consumabile aflați în conflict de interese cu spitalul respectiv și - culmea deciziei novatoare! - numirea la un spital din Moldova a unui manager calificat în gestionarea restaurantelor!

Adăugăm pensionarea forțată a mii de cadre medicale cu experiență, continuarea calvarului medicamentelor compensate nocturn, crizele de lipotimie declanșate la "cozile lui Nicolăescu" și apariția gesturilor disperării - autoincendierea. Peste toate blasfemia - "Ce vreți să fac eu? Nu puteți să-mi cereți să fac minuni, pentru că nu sunt Dumnezeu. Aș vrea să fiu, dar nu sunt".

Se spune că, atunci când vrea să te piardă, Dumnezeu îți ia mințile. Nu este cazul ministrului Nicolăescu.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Rolul unui partid de Opoziție;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Rolului unui partid de opoziție"

Rolul unui partid de Opoziție conform regulilor democrației parlamentare este acela de a de a oferi o alternativa reală la guvernare, electoratului rămânându-i dreptul suveran de a decide la viitoarele alegeri cui să-i acorde încrederea sa.

Conform proiectului Statutului partidului de opoziție care, de altfel, vă aparține, domnilor deputați PSD, se specifică următoarele:

  1. Opoziția este un factor instituțional și un element esențial al democrației parlamentare;
  2. Opoziția are rolul formal de a exprima în mod oficializat și într-un cadru special instituționalizat și organizat critica de ansamblu și punctuală a programului de guvernare;
  3. Opoziția constituie, prin esența sa, o alternativă politică la majoritatea parlamentară;
  4. Atât majoritatea parlamentară și guvernamentală aflată la putere, cât și Opoziția trebuie să aibă în vedere că spiritul concilierii, al dialogului și compromisului este mult mai productiv și de preferat atitudinilor autoritariste bazate pe puterea votului.

Vreau să mă refer numai la litera d) - spiritul concilierii și al dialogului fiind inexistent în cazul dumneavoastră azi.

Doriți denigrarea Guvernului Tăriceanu prin orice mijloace, și numiți acest guvern incompetent și arogant.

Uitați, domnilor deputați PSD, că termenul de arogant a devenit sinonim unui reprezentant al partidului dumneavoastră iar incompetența este un cuvânt mult prea familiar dumneavoastră.

Ținta actualei moțiuni de cenzură o constituie fără îndoială blocarea aderării României la data de 1 ianuarie 2007, prin căderea Guvernului și provocarea alegerilor anticipate, termen care în timpul Guvernării PSD 2000-2004 era oricum nerealizabil, tocmai datorită incompetenței și aroganței Guvernului Năstase.

  Gheorghe Gabor - prezentarea situației grave existente la S.C. Nitramonia S.A. Făgăraș;

Domnul Gheorghe Gabor:

Combinatul chimic Făgăraș a fost o mare unitate a industriei chimice românești. Aici își aveau locul de muncă peste 12.000 de oameni. Pe porțile lui ieșeau zilnic mii de tone de produse chimice necesare altor uzine sau agriculturii românești.

După 1989 combinatul s-a transformat în societate comercială, luând denumirea de S.C.Nitramonia S.A. Făgăraș.

Fostul FSN l-a îndepărtat din funcție pe omul care a creat un combinat chimic modern și, în locul lui, a adus o echipă sub conducerea căreia a început declinul. Apoi, PDSR-ul și toate guvernările care au urmat au schimbat conducerea societății făgărășene cu oamenii lor, astfel că lucrurile au mers din ce în ce mai rău la respectiva societate. Fiecare schimbare a însemnat un nou dezastru economic, noi furturi de materiale și tăieri de instalații, acestea fiind transformate în fier vechi vândut pe nimic, deși era oțel inoxidabil denumit V2A.

Sub fiecare nouă conducere s-au produs disponibilizări.

Guvernarea trecută, prin fostul ministru Mușetescu, a privatizat societatea Nitramonia vânzând-o turcului Fatih Kesser, cel care ruinase anterior o altă societate din portofoliul APAPS, respectiv Colorom Codlea. Apoi, Nitramonia a fost preluată de firma lui Valeriu Simirică, denumită S&T oil Equipment and Machinery Ltd. și CHEMTRANS GMBh (Austria), care au achitat pentru pachetul de 79,05% din acțiuni suma de 800.000 USD. La această sumă trebuiau adăugați alți 20 de milioane de dolari SUA, din care 7 milioane numai pentru mediu. Angajamentul nu a fost respectat, dar s-a trecut la dezmembrarea instalațiilor din combinat, acestea fiind vândute la fier vechi, deși cea mai mare parte a materialului o reprezenta oțelul inoxidabil (V2A), o adevărată mină de aur.

Este adevărat că acțiunea de tăiere a fierului vechi, a instalațiilor a început cu mult înaintea privatizării. Dar după privatizare a fost angajată pentru tăierea instalațiilor de pe platforma chimică o firmă de apartament, tocmai din Constanța, numită Lacosin SRL, cu un capital social de două milioane lei. Probabil că oțelul inoxidabil trebuia să ia drumul mării, spre alte zări. Au mai fost angajate și alte asemenea firme din Gorj sau Arad.

Noii proprietari au divizat Nitramonia în 8 societăți comerciale, 7 din acestea au preluat numai activele, iar societatea-mamă, Nitramonia, a rămas doar cu datoriile. Aceasta a fost marea inginerie făcută de noii patroni.

Cum Nitramonia nu avea numai active de dezmembrat, ci mai avea și stadion, ștrand, bază sportivă, bloc de locuințe, grădiniță, seră, pe circa 8 hectare, un club, iar la munte un frumos hotel, cu o prosperă păstrăvărie, acestea au fost date sau vândute pe înțelegeri de culise producându-se, în acest fel, un jaf de proporții inimaginabile.

Totuși, s-a făcut și un lucru bun: a fost rechemat să lucreze fostul director general al Combinatului Chimic, ing. Șuteu Theodor. Sub conducerea acestuia, Combinatul a început să dea semne de viață, se părea că va ieși din comă, deoarece producea din nou și chiar exporta. Astfel, în anul 2004 Nitramonia a produs 3.820 tone de îngrășăminte, din care 3.450 de tone au fost livrate la export. Din producția totală, 3.700 tone reprezentau azotatul de amoniu, substanță care și-a dovedit calitățile de dinamită în incidentul de la Mihăilești. Prețul pentru o tonă a fost de 8.300.000 lei, aceasta înseamnă că pentru cantitatea produsă Nitramonia a obținut peste 30,7 miliarde lei, respectiv peste un milion de dolari, și aceasta numai din producția de azotat de amoniu, iar Simirică a plătit pentru 79,05% din întreaga Nitramonie prețul de 800.000 USD. Bună afacere!!!

Dar trezirea din comă a Nitramoniei încurca afacerea cu fierul vechi, așa că s-a renunțat la serviciile fostului director general și s-a continuat tăierea instalațiilor.

Pentru aceste motive, AVAS-ul a anulat contractul de privatizare și a decis instituirea administrației speciale pentru Nitramonia.

Cum societatea nu mai poate produce, datorită faptului că instalațiile au fost tăiate în bună măsură, salariații nu mai pot fi plătiți decât din valorificarea fierului vechi. Salariile acestora nu sunt plătite de câteva luni, astfel că la Făgăraș avem o adevărată bombă socială.

Există însă și pericolul exploziei unei adevărate bombe: S.C. Electrica S.A. va întrerupe furnizarea energiei electrice pentru neplata acesteia, ceea ce poate duce la imposibilitatea menținerii amoniacului din instalații la o temperatură de minus 33 grade Celsius, astfel că acesta își poate schimba starea de agregare iar eliminarea lui în atmosferă poate produce o adevărată catastrofă, curenții de aer ducând gazul letal la distanțe de zeci de km.

În calitate de deputat PNL de Brașov, cu domiciliul în Făgăraș, solicit AVAS să ia măsuri urgente pentru rezolvarea situației.

  Aurel Gubandru - intervenție pe tema organizării în perioada 10-24 iunie a târgului de vară drăgaica în județul Buzău;

Domnul Aurel Gubandru:

În fiecare an, în perioada 10-14 iunie se organizează târgul de vară "Drăgaica", o manifestare emblematică pentru Buzău.

Misterioasă ca figură mitologică, dar și fascinantă ca patroană a bâlciului care-i poartă numele, "Drăgaica" reprezintă un punct de reper foarte important în istoria de ieri și de azi a Buzăului.

"Drăgaica" este, fără îndoială, una din cele mai fascinante sărbători populare românești, și conotațiile ei mitologice trimit la rădăcini milenare, cu mult înainte de creștinism, venind de la greci și chiar mai departe.

Târgul "Drăgaica" este o creație a locuitorilor de la curbura Carpaților, exprimând sărbătoarea întru cinstirea roadelor de peste an și necesitatea alcătuirii unei forme de comerț primar, prin schimburi în natură.

"Drăgaica" a fost prezentă și atestată ca atare, de-a lungul vremii, în Muntenia, în Dobrogea, în sudul și centrul Moldovei, în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureș și Bucovina (cu numele de Sânziana).

În jurul anului 1500 se înființează reședința episcopală, conducând la o dezvoltare a localității Buzău, care începe să joace un rol tot mai important în realizarea schimburilor comerciale între diferiți negustori din târgurile de pe ambii versanți ai Carpaților.

În secolele XIV-XV, târgul se organiza în împrejurimile Penteleului.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Târgul "Drăgaica" este mutat la marginea Buzăului, la Băncești, sat aparținând comunei Simileasca. Conducătorul acelor vremuri, Alexandru Ipsilanti, l-a încredințat, printr-un hrisov domnesc, la data de 26 august 1778, Episcopiei, care obține cu această ocazie și vama târgului.

La 17 iunie 1797, Alexandru Ipsilanti decide ca vornicul Constantin Ghica să se ocupe de îngrijirea târgului. Un element de noutate îl constituie cedarea veniturilor obținute în urma activităților de administrare "Casei copiilor orfani", decizie stabilită în 1799.

Tot în același an, istoria tumultuoasă a târgului buzoian mai întoarce o filă. Divanul emitea o carte de judecată prin care Episcopia era obligată să se ocupe din nou de buna desfășurare a "Drăgăicii".

Evenimentele social-politice și militare din acea perioadă îi determină pe negustori să mute târgul la Nișcov, pentru a-și proteja puținele mărfuri ce au scăpat de prada turcilor. Astfel, între anii 1806-1812, "Drăgaica" va funcționa la Valea Teancului, lângă Nișcov.

După ce viața în oraș revine la o stare de normalitate, negustorii solicită domnitorului "facerea târgului iar la Buzău, unde în vechime a fost un obor de vite, de zacharele, de cherestele...". În ianuarie 1813 s-a luat decizia de a se muta târgul din nou la Buzău, hotărâre care a fost pusă în aplicare abia în 1818, din cauza epidemiei de ciumă.

Următorii ani nu sunt tocmai grozavi pentru "Drăgaică", care-și pierde din potențialul economic și din semnificația tradițională.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Buzăul cunoaște o intensă activitate comercială. În anul 1864, Mihail Kogălniceanu aprobă înființarea "unui târg în urbe, altul decât cel care funcționa la Plaiuri".

În anul 1971 autoritățile locale și județene hotărăsc mutarea târgului "Drăgaica" de la vechiul obor, pe fostul amplasament, în cartierul Poșta, la intrarea pe platforma industrială a municipiului.

Cu mult fast, inaugurarea târgului din 1971 a reprezentat o manifestare cu puternice valențe folclorice.

Pe parcursul identificării sale, "Drăgaica" cunoaște o nouă etapă de transformare, după 1990, când apar "actorii" economiei de piață.

De asemenea, segmentul agrementului s-a diversificat, fiind în prezent o atracție principală a "Drăgăicii".

Comediile se învârt, magazinele și restaurantele vând, aici nimic nu e ca valul, totul e un val, oamenii vin, se duc și iarăși vin cu el, fiindcă vine 24 iunie, ziua cu gongul care bate de atâta amar de ani închiderea. "Drăgaica" se adaptează, se modernizează cu o ușurință uimitoare, fiecare ediție e cea mai frumoasă, aceasta e și cea mai urbană, dar totul până la gongul tradițional.

  Victor Sanda - declarație politică intitulată Să oprim joaca de-a ministrul finanțelor;

Domnul Victor Sanda:

«Să oprim joaca "de-a ministrul finanțelor" »

Iresponsabilitatea politică, în combinație cu impertinența și tupeul, reprezintă un amestec periculos, chiar catastrofal pentru întreaga societate, atunci când se regăsește în acțiunile și atitudinea publică a unor persoane cu funcții cheie în guvernarea unei țări.

Pe această linie comportamentală se înscriu câțiva miniștri ai cabinetului Tăriceanu, tocmai pentru a-și ascunde incompetența în domeniul pe care-l gestionează, evident, prost și cu urmări nefaste pentru populație.

Am văzut cu toții cum ministrul Nicolăescu, încălcând legile cu seninătatea și tupeul unui om nebun, a decapitat conducerile a sute de spitale, bulversînd întreg sistemul de sănătate. Și nimeni nu l-a tras la răspundere.

Am asistat, de asemenea, la decimarea necontrolată a aviculturii românești de către ministrul agriculturii, care a reușit să aducă o țară întreagă în pragul isteriei. Și nimeni nu l-a tras la răspundere.

Și exemplele nu se opresc aici, căci iresponsabilitatea, impertinența și tupeul sunt molipsitoare în cabinetul Tăriceanu.

Recent, ministrul finanțelor publice a bătut recordul, cu o declarație șocantă, putem spune, făcută pe un post de televiziune, la prezentarea noului Cod fiscal. Permiteți-mi să citez: "Abia aștept să nu mai fiu ministru și să devin întreprinzător, în condițiile actualului sistem fiscal din România".

Afirmația sa este cât se poate de gravă, pentru că ea denotă nu numai o crasă iresponsabilitate politică din partea ministrului finanțelor publice, cel care a fost girat să conducă nu un SRL, ci economia țării. Declarația sa mai relevă și tupeul și suficiența omului Sebastian Vlădescu.

Cu alte cuvinte, ministrul Vlădescu ne transmite, ironic, că nu îl interesează câtuși de puțin criticile aduse noului Cod fiscal, considerat de majoritatea celor vizați, dar și de specialiști, un proiect antieconomic, care va conduce țara către un nou colaps financiar, asemenea perioadei 1997-2000. Argumentele domniei sale nu țin de practicile și previziunile economice, ci de calitățile sale de investitor, beneficiar al sistemului fiscal Vlădescu, ce-i va aduce bunăstarea.

Oare primul finanțist al țării pune bazele unui sistem fiscal pentru o economie sănătoasă, solidă, sau pentru a-și testa capacitățile de întreprinzător? Oare cât ne va mai costa și joaca domnului ministru Vlădescu?

Părerea mea este că n-ar trebui să mai așteptăm să vedem efectele devastatoare, așa cum s-a întâmplat în sănătate, când l-am lăsat pe ministrul Nicolăescu să se joace de-a reforma. Sau în cazul gripei aviare, când l-am lăsat pe ministrul Flutur să se joace de-a gestionarul crizei pe care singur a creat-o.

Cred că a venit vremea să oprim, de data aceasta la timpul potrivit, joaca "de-a ministrul finanțelor" a domnului Sebastian Vlădescu.

Consecințele asupra economiei românești nu vor putea fi reparate peste noapte, ci peste ani de chin și de lipsuri ale populației.

În acest context, fac un apel la dumneavoastră, stimați colegi, pentru a nu susține propunerea de lege privind noul Cod fiscal promovat de ministrul "jucător".

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Intoxicarea cu portocaliu;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Intoxicarea cu portocaliu"

S-au prefăcut că sunt frați până au trecut puntea, pardon... au câștigat alegerile.

Ne-au fluturat așa zisa lor alianță drept slogan electoral, ca mai apoi să ne demonstreze, pas cu pas, că totul a fost praf aruncat în ochii electoratului.

Mă întreb dacă se mai salută acum la ședințele comune sau își aruncă doar ironii mascate, de parcă aceasta ar fi agenda populației, să afle care din partidele din coaliție are limbajul mai colorat sau cine e de partea lui Băsescu și cine nu.

Lăsați impresia că nu vă preocupă altceva decât propriile interese, tocmai acum, când Europa e cu ochii pe noi și contabilizează fiecare mișcare.

Uite remanierea..., nu e remanierea, de parcă ne-am întors în anii grădiniței, când joaca de-a v-ați ascunselea părea un joc inofensiv. Dureros e faptul că vă jucați cu populația, tot mai sătulă de mizeriile servite progresiv zi după zi. Ce trebuia să fie eficientizarea Guvernului s-a transformat în lovituri sub centură și aruncarea vinei neîmplinirilor în ograda celuilalt.

Nu ne interesează care partid din coaliție este mai vinovat, din moment ce toți au contribuit la declinul și distrugerea sistematică a României. Cu fiecare zi care trece, conflictele par tot mai mari. Existența suspiciunilor ce planează asupra liderilor Executivului, un prim-ministru ce pare depășit de situația din propriul partid, ca să nu vorbim de situația din țară și de un președinte care practică ca hobby aruncarea cu săgeți în proprii oameni, formează ce se numește astăzi debandada de dreapta din fruntea României.

Aceleași personaje sinistre au creat un blocaj administrativ și decizional ce adâncește și mai mult prăpastia dintre ei și cetățeni. Nu ne bucură faptul că relațiile dintre partenerii de coaliție sunt iremediabil distruse. Țara trebuia guvernată iar dacă oamenii v-au ales în fruntea ei trebuia să dați dovadă de un minim de bun simț și, în locul orgoliilor, să fiți gata să alegeți interesul cetățenilor, dincolo de interesul meschin care caracterizează fiecare zi sub steagul portocaliu.

Oare în cazul unor noi alegeri veți poza din nou în familia unită care plânge soarta țăranului român nedreptățit, veți trimite iar scrisori dascălilor, prin care le veți promite majorări spectaculoase de salarii, veți profita iar de buna-credință a pensionarilor, veți promite din nou lapte și miere pe străzile României?

Cu ce curaj veți apărea în fața populației pe care ați ignorat-o cu atâta cinism?

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată Discursul președintelui Traian Băsescu;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Discursul președintelui Traian Băsescu"

Președintele Traian Băsescu s-a adresat ieri, pentru prima dată, Camerelor reunite ale Parlamentului cu un discurs pe tema integrării România în Uniunea Europeană. Spre surprinderea mea, premierul Tăriceanu a lipsit de la discursul adresat de președinte în fața Parlamentului României. Tăriceanu nu a fost prezent în plen pentru că ar fi primit critici la adresa Guvernului pe care îl conduce. Motivul ar fi fost lipsa invitației de la Cotroceni, dar în calitate de deputat nu ar fi avut motive pentru a nu fi prezent.

Nu m-a surprins faptul că miniștrii liberali, fideli premierului, au lipsit de lângă președintele Traian Băsescu. Dacă ministrul Flutur nu ar fi fost în spatele președintelui se putea considera că PNL nu mai este la guvernare. Lipsa premierului demonstrează, încă o dată, conflictul dintre președintele României și premierul Tăriceanu. Ministrul sănătății, Nicolăescu, probabil că nu se mai consideră șeful sănătății, acesta ocupând locul în bancă, în calitate de deputat.

Băsescu a sancționat ieri dur capitolele educație, sănătate, justiție, agricultură. Prin moțiunile depuse de PSD s-au adus critici dure la adresa educației, a sănătății, a agriculturii din România. Din păcate, Puterea nu a luat în serios această problemă. Președintele Băsescu a remarcat că situația din aceste domenii este drastică. Haosul există atât în educație, sănătate, cât și în justiție. Nu mergem mai departe decât la incidentul de neglijență asupra sustragerii subiectelor destinate admiterii de capacitate a absolvenților claselor a VIII-a.

În sănătate, președintele a remarcat că situația este drastică, demonstrându-se că 80% din pachetul de legi al lui Nicolăescu sunt nefuncționale. Să nu uităm că, la momentul discutării pachetului de legi în sănătate, voci din PSD au criticat aceste legi, dar PSD-ului i s-a băgat pumnul în gură, prin asumarea răspunderii Guvernului asupra proiectului de legi "al lui Nicolăescu".

Și în ceea ce privește justiția Guvernul și-a asumat răspunderea asupra legilor din justiție, fără discutarea lor în Parlamentul României.

În agricultură, președintele a amintit starea deplorabilă în care trăiesc și muncesc aceștia, lipsa capacității de absorbție a fondurilor destinate acestui sector.

Cu alte cuvinte, președintele Traian Băsescu a făcut praf Guvernul condus de Tăriceanu. Putem spune că președintele a depus ieri o "moțiune de cenzură" împotriva actualului Executiv.

  Emil Strungă - comentarii privind cererea de restructurare a Guvernului;

Domnul Emil Strungă:

Recentele propuneri și dezbateri publice referitoare la cererea de restructurare a Guvernului, venite din partea unor colegi de Alianță, sunt de natură să abată atenția de la temele prioritare ale societății românești. În primul rând, astfel de discuții ar trebui purtate în spatele ușilor închise, până își găsesc finalitatea, și nu în spațiul public. Mai mult decât atât, subiectul ar trebui amânat cel puțin până când facem pasul decisiv în ce privește aderarea României la UE.

Sunt de acord că actuala structură a Guvernului, moștenită de la fosta putere, este stufoasă, birocratică, inflexibilă și parțial ineficientă. Sunt de acord, de asemenea, că asupra acestor aspecte negative trebuie acționat cu hotărâre.

Consider însă că ar fi o gravă eroare să operăm acum asupra structurii Guvernului, când suntem în plin efort de îndeplinire a angajamentelor asumate în perspectiva raportului de țară. Până la toamnă, când raportul va fi dat publicității, toate ministerele și agențiile guvernamentale au de lucru, fără rezerve sau pauze, în sensul pregătirii aderării. Prelungirea discuțiilor referitoare la restructurare generează perturbații și dezechilibre majore și, în acest context, reprezintă un act de iresponsabilitate. Cu totul altele sunt așteptările opiniei publice și ale celor care decid aderarea noastră la UE.

Măcar în aceste momente cruciale ar fi cazul să lăsăm deoparte interesele partinice mărunte și mentalitățile politicianiste.

Actualul Guvern, în structura și componența lui, reprezintă singurul instrument de care dispunem în vederea atingerii obiectivelor strategice ale țării. Abia după ce aceste obiective vor fi realizate putem face loc discuțiilor pe tema restructurării, până atunci, să ne suflecăm mânecile și să îndeplinim obiectivul important al programului de guvernare.

  Adrian Emanuil Semcu - declarație politică intitulată Și .. aici sunt banii dumneavoastră!;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

"Și... aici sunt banii dumneavoastră!"

În România orice minune ține trei zile!

Luați cu grijile gripei aviare ne-am șters din memorie, de parcă nici n-ar fi fost vreodată, precedentele griji ale inundațiilor.

Și, uite așa, devenind mult mai important să căutăm și să numărăm găini moarte, să monitorizăm păsări migratoare și să ne isterizăm cu toții la proliferarea focarelor, am cam uitat de miile de gospodării luate de ape, de familii rămase fără adăpost, de culturile agricole compromise și, nu în ultimul rând, de vinovații - rămași încă nedescoperiți - de multe dintre toate aceste pagube.

Iată de ce mă simt obligat să vă amintesc.

România a cheltuit foarte mulți bani pentru realizarea de diguri și amenajări hidrotehnice cu scop de protejare a zonelor inundabile.

An de an s-au cheltuit alți bani pentru întreținerea acestor lucrări.

Ne poate spune cineva, astăzi, cum s-au cheltuit acești bani, dacă respectivele lucrări au cedat la prima viitură mai serioasă?

Și știe cineva și cum s-a cheltuit banul public ulterior inundațiilor, pentru reabilitarea infrastructurii afectate?

Care sunt firmele care au beneficiat de fonduri, după ce criterii au fost alese, la ce prețuri s-au negociat lucrările și dacă au fost prevăzute clauze privind garanții?

Sunt întrebări pe care le pun că ... și aici sunt banii dumneavoastră!

  Mihăiță Calimente - considerații pe marginea problemei avioanelor CIA care ar fi aterizat în România și a existenței unor închisori puse la dispoziția CIA;

Domnul Mihăiță Calimente:

Săptămâna recent încheiată a lămurit, sperăm noi pentru totdeauna, așa numita "problemă a avioanelor CIA care ar fi aterizat în România și existența unor închisori puse la dispoziția aceluiași CIA". Având în vedere importanța deosebită a subiectului pentru ceea ce înseamnă imaginea și credibilitatea României, Parlamentul României a decis constituirea unei comisii speciale de anchetă.

Zilele trecute, comisia respectivă și-a prezentat concluziile anchetei. Astfel, raportul arată că există date clare ce atestă că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile românești exclusiv din motive tehnice și că în România nu există închisori sau prizonieri suspecți de terorism.

În cadrul activității depuse, Comisia parlamentară a investigat peste 3000 de zboruri, documente și date ale operațiunilor aeriene de pe teritoriul românesc. Au fost avute în vedere cu precădere aeroporturile militare din Timișoara, Constanța, București, Tulcea și Fetești.

Atât președintele comisiei, Norica Nicolai, cât și vicepreședintele George Maior (PSD) au negat afirmațiile speculate în presa străină și cele prezentate în cursul săptămânii trecute de parlamentarul elvețian Dick Marty.

Reprezentanții tuturor partidelor politice care compun comisia parlamentară au exprimat că din cele două zboruri amintite în raportul lui Dick Marty, N313P din 25 ianuarie 2004 și N313P din 22 septembrie 2003, despre care acesta susținea că ar fi transportat deținuți, "nu au coborât și nu au urcat pasageri".

Acestea fiind spuse, consider acest subiect ca fiind închis și îl încadrez în categoria încercărilor nereușite de discreditare a României.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Scumpirile de vară, prima de vacanță a guvernanților pentru români;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Scumpirile de vară, prima de vacanță a guvernanților pentru români"

Guvernul continuă valul scumpirilor aberante. De la 1 iulie, democrații și liberalii vor oferi noi surprize milioanelor de români. Energia electrică, motorina, benzina, gazele naturale, apa rece, apa caldă, transporturile, pâinea, alimentele vor fi mai scumpe. Din ce în ce mai scumpe.

Va urma o vară cumplită pentru populație și una de relaxare pentru guvernanții și demnitarii portocalii, care-și vor petrece concediile de odihnă pe plajele românești sau în străinătate, în dispreț total față de cei care cu greu mai pot face față facturilor la utilități.

E sezonul examenelor de bacalaureat și de admitere la facultăți. Alte taxe pentru familiile care doresc să-și vadă copiii cu studii. Toamna îi va găsi fără rezerve pe cei care trebuie să-și pregătească copiii de școală.

Cămările vor rămâne goale, deoarece bani pentru conserve și murături nu vor mai fi. Dar ce-i interesează pe cei care servesc masa la Golden Blitz-uri? Ce-i interesează pe cei care sunt din ce în ce mai bogați, pe măsură ce populația este din ce în ce mai săracă? Ce-i interesează pe cei care cheltuiesc sume imense pentru a lansa atacuri de presă împotriva aliaților lor, orbiți de bătălia pentru ciolan, de lupta furibundă pentru comisioane și peșcheșuri, de orgolii nemotivate? România este acum o țară supusă jefuirii sistematice a populației, care a ajuns prizoniera unui Guvern incompetent și a unui președinte dictator. În timp ce demnitarii partidelor din Alianță se bat pentru posturi de miniștri, mii de români se zbat pentru a pune o pâine pe masă. Locurile de muncă se împuținează, puterea de cumpărare scade și doar banii trimiși acasă de cei care muncesc peste hotare mai susțin o economie bolnavă.

Propaganda actualei puteri nu mai poate minți pe nimeni!

Români, fiți pregătiți pentru tot ce-i mai rău!

Guvernul Tăriceanu vă pregătește noi surprize neplăcute, care vă vor demonstra că acum un an o duceați încă mai bine. Peste un an, mulți dintre români vor fi aduși în pragul unei sărăcii severe de aceste politici imorale și inadmisibile, de decizii luate cu premeditare împotriva unei populații îmbătrânite și îmbolnăvite înainte de vreme!

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Colivia PSD în derivă: păsările-și mută cuibul!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Colivia PSD în derivă: păsările-și mută cuibul!"

Nu putem trece peste încă un moment memorabil din istoria post-2004 a PSD fără a-i acorda atenția de rigoare și fără a-l interpreta așa cum se cuvine. Mă refer la proaspăta rebranduire a Partidului Social Democrat. Pentru început, se impun câteva precizări de natură tehnică.

Prin cuvântul "strategie", în contextul jocului politic, se înțelege o programare bine gândită, scrisă, de obicei, care cuprinde diverse elemente de comunicare prin care sunt planificate acțiuni oportune contextului social actual și sunt evaluate urmările acestora. O strategie politică, pe lângă complexitatea și raționalitatea cu care trebuie elaborată, are ca scop final victoria și trebuie să cuprindă riscuri minime de eșec. De la seriozitatea cu care este elaborată și urmată strategia politică a unui partid se poate deduce cu ușurință strategia sa guvernamentală, adică cât de serios și riguros va lucra partidul respectiv în momentul în care va ajunge la putere. Este simplu, vorbim de coerență în discurs, seriozitate și hotărâre.

PSD a arătat, în cei patru ani de guvernare, că, în materie de comunicare, cea mai bună strategie este cea a pumnului în gură. Se vede cel mai bine acum, când mai descoperim, pe zi ce trece, câte o mare țeapă financiară semnată în spatele ușilor bine închise. (A se vedea autostrada Transilvania și cazul fregatelor). Cât a stat la guvernare, toată lumea a fost de acord că PSD este un partid echilibrat, european și matur. Nimic mai greșit!

În mod normal, un partid nu este un detergent pentru care vânzarea este determinată, în mare parte, de imaginea unei reclame de un minut. Pentru o formațiune politică, imaginea trebuie să fie o extensie a profunzimii mesajului pe care îl transmite societății. Acest deziderat se îndeplinește cu oameni de calitate, cu ceva muncă și respectând unele principii.

Date fiind aceste lucruri, ce pot eu spune despre desele încercări de rebranduire a PSD, dintre care cea mai nouă și uimitoare este cea care aduce pe sigla partidului un soi de păsări greu de distins... Cine își ia zborul, încotro se duce și de ce se duce? Niște întrebări pe care electoratul, printr-un hohot de râs, și le pune... Eu mă întreb, de asemenea, unde este acel PSD unit, care vorbește pe o voce unitară? Unde sunt toate acele proiecte pe care le trâmbițează la fiecare conferință de presă săptămânală?

Observ cu stupoare că PSD a devenit o colivie părăsită de păsări. Probabil strategia de marketing a unui detergent este mai lucrată decât toate aceste schimbări - de culoare, siglă, mesaj, lideri - ale PSD, de la o săptămână la alta. Observ că PSD intră în tot soiul de jocuri de imagine, care mai de care mai prăpăstioase, provocând o coborâre în derizoriu a mesajului politic. A adapta astăzi o strategie a lui Vasile Dâncu și mâine o idee năzărită peste noapte a lui Bogdan Teodorescu este, fără îndoială, o sinucidere din punct de vedere politic. A face din PSD un partid de "finuți" precum Geoană, într-o zi, pentru ca a doua zi purtătorul de vorbe să fie Marian Vanghelie, este o altă catastrofă politică. Această incoerență nu demonstrează decât că PSD nu mai există ca entitate politică bine delimitată și definită în spațiul politicii românești. A devenit o adunătură de păsări care fac gălăgie. Și atât.

  Ilie Merce - despre cererea PRM de deblocare a procesului de redobândire a cetățeniei române pentru românii care au rămas fără dreptul de a fi cetățean român;

Domnul Ilie Merce:

PRM cere deblocarea procesului de redobândire a cetățeniei române pentru românii care au rămas fără dreptul de a fi cetățean român!

Una din consecințele Pactului Ribbentrop-Molotov a fost pierderea cetățeniei române de către locuitorii din regiunile răpite de URSS - Basarabia și Bucovina de Nord. După 1989, foarte mulți români din aceste regiuni au cerut redobândirea cetățeniei. Problema a ajuns în Parlamentul de la București și, prin Legea nr. 21 din 1 martie 1991 - Legea cetățeniei române - au fost create anumite facilități pentru foștii cetățeni români care își pierduseră această calitate. Procedura de redobândire a cetățeniei, însă, este foarte greoaie, din care cauză doar 2,2 % dintre cetățenii româno-basarabeni din Republica Moldova și Ucraina au reușit să redevină cetățeni români.

În acest moment sunt nesoluționate 28.500 dosare. În ritmul de lucru din perioada 2002-2005, câte 400 dosare pe an, ar fi nevoie de 70 de ani pentru rezolvarea celor nesoluționate.

De remarcat faptul că însuși un document al Uniunii Europene - Convenția europeană privind cetățenia - cere rezolvarea cu celeritate a unor asemenea cazuri. Art. 9: "Fiecare stat parte va facilita redobândirea cetățeniei de către foștii cetățeni". Art. 10: "Solicitările vor fi prelucrate într-o perioadă rezonabilă de timp".

România are o datorie istorică față de foștii ei cetățeni și orice piedică în fața aspirației lor de a redeveni cetățeni ai țării pe care ei o cred a fi încă a lor este o ofensă la adresa întregii națiuni române.

La 14 iunie 2005, domnul președinte Traian Băsescu a declarat în fața studenților din București: "Deblocarea procesului de acordare a cetățeniei române...vă asigur că este unul din obiectivele noastre să găsim o formulă de continuare a procesului de acordare a cetățeniei române pentru românii care locuiesc în Republica Moldova. Avem în vedere acest lucru și sper să reușim să-l dezlegăm în perioada imediat următoare și accelerarea acestui proces". La 16 iunie 2005, doamna ministru Monica Macovei scria petiționarilor: "Ministerul Justiției analizează posibilitatea simplificării acestei proceduri".

La 17 februarie 2006, domnul ministru Mihai Răzvan Ungureanu declara: "MAE va solicita Ministerului Justiției modificarea legislației de acordare a cetățeniei române, astfel încât românii din Basarabia să primească mai repede această calitate".

Cu toate aceste promisiuni, pe 21 februarie 2006, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a respins o inițiativă legislativă care viza îmbunătățirea procesului de acordare a cetățeniei pentru românii din Basarabia și Bucovina de Nord.

De asemenea, la 25 aprilie 2006, în numele Ministerului Justiției, doamna secretar de stat Katalin Barbara Kibedi, respingea orice propunere de accelerare a procesului de redare a cetățeniei române, accelerare cerută de mai multe organizații neguvernamentale din Basarabia, nordul Bucovinei și România.

Așadar, se opun unei reparații istorice normale PNL, prin persoana președintelui său, și UDMR. Nu ne miră gestul UDMR-ului. Ne surprinde, însă, trădarea interesului românesc de către un partid ce se numește și "Național" - PNL-ul. Înaintașii actualei conduceri liberale au făurit România Mare, aducându-i în granițele normale ale țării pe românii basarabeni și bucovineni, acordându-le cetățenia română. Domnul Tăriceanu și actualul PNL interzic unor români să devină cetățeni ai României. Istoria îi va taxa așa după cum merită!

  Ion Luchian - comentarii privind proiectul legislativ al UDMR referitor la un nou statut al minorităților din România;

Domnul Ion Luchian:

Proiectul legislativ inițiat de UDMR referitor la un statut al minorităților din România a stârnit numeroase pasiuni "naționaliste" în rândul multor politicieni români.

Pe de-o parte, UDMR, ca inițiator al proiectului, susține necesitatea acestuia din perspectiva respectării drepturilor minorităților, ca parte esențială a unui stat de drept ce dorește integrarea în Uniunea Europeană. Pe de altă parte, cei care se opun total sau parțial acestui proiect scot în evidență problemele de ambiguitate și de încălcare a unor norme juridice pe care acest proiect le ridică.

De exemplu, așa cum a remarcat și Comisia de la Veneția (ce îndeplinește un rol consultativ pentru Consiliul Europei în problematici constituționale și care s-a pronunțat asupra acestui proiect încă de anul trecut) această inițiativă introduce un nou model de autonomie culturală a minorităților, care poate reprezenta o formă folositoare pentru întărirea participării acestor minorități la viața publică, însă atrage atenția asupra faptului că noțiunea de autonomie culturală, fiind o noutate în România, ea ar trebui definită foarte precis, lucru care nu se întâmplă în actualul proiect.

De asemenea, proiectul de lege prevede o serie de cazuri în care numirea conducătorilor unei instituții culturale, de educație sau de presă trebuie să aibă obligatoriu consimțământul noilor consilii ale autonomiei culturale, ce urmează a fi înființate conform proiectului, fapt ce ar intra în conflict cu legile și principiile de competiție și competență care trebuie să guverneze numirea într-un asemenea post vacant.

De asemenea, Comisia de la Veneția recomanda simplificarea condițiilor pentru înregistrarea acelor așa-numite organizații aparținând minorităților naționale, astfel încât să fie respectat principiul libertății de asociere, prevăzut și de actuala noastră Constituție, urmând a se renunța astfel la forma restrictivă pe care o propunea inițiatorul, care ar avantaja numai organizațiile mai mari ale minorităților.

Însă dincolo de toate aceste ambiguități și inadvertențe ale proiectului, care trebuie clarificate de legiuitori, este evident faptul că o lege care urmează să asigure o protecție mai mare și un cadru mai larg de exprimare publică tuturor minorităților naționale reprezintă un lucru pozitiv pentru România, nu numai din perspectiva integrării sale europene, ci mai ales din perspectiva evoluției sale democratice, căci, așa cum remarca un mare gânditor politic italian, "Democrația este domnie a majorității, cu drepturi ale minorității".

Așa încât, în acest context, toate discursurile "inflamate" ale unor oameni politici pe tema statutului minorităților, în opinia mea nu reprezintă decât niște încercări ipocrite și populiste de câștigare a unui cât de mic capital electoral.

  Ionel Palăr - declarație politică intitulată Despre principii și aplicări de principiu;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică intitulată "Despre principii și aplicări de principiu"

La ultima ședință din cadrul Comisiei pentru agricultură, delegatul Executivului a prezentat un proiect de lege care, dacă ar fi fost adoptat acum câțiva ani, ar fi putut opri jaful de proporții prin care a trecut și prin care încă trece România.

În câteva cuvinte, acest proiect de act normativ vizează suspendarea serviciului public cu specific silvic, pentru a reduce presiunea exercitată asupra pădurilor, întrucât prin folosirea "mascată" a serviciilor silvice se realizează, de fapt, tăierea abuzivă a pădurilor.

Principiul care guvernează Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției este restitutio în integrum, principiu care, de altfel, nu a stat la baza adoptării Legii fondului funciar nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000.

Regiunea Valea Trotușului, din județul Bacău, este un exemplu clar de lege dreaptă aplicată strâmb. Au fost semnalate numeroase situații în care au fost împroprietărite cu terenuri forestiere persoane care nu aveau dreptul. În situații similare sunt persoane care au primit proprietăți forestiere pe alt amplasament decât cel pe care au avut proprietatea anterior anului 1948. Rezultatul este terifiant: întreaga Vale a Trotușului este complet distrusă, după defrișările succesive.

Acest proiect de lege ar fi fost și mai util în urmă cu câțiva ani și ar fi reușit, atunci, să împiedice defrișările haotice care s-au făcut pe tot teritoriul României. Din păcate însă, acum nu mai putem decât să sperăm că legea va fi aplicată, că responsabilii acestui dezastru național vor fi demascați și că pădurile țării, atâtea câte au mai rămas, vor rămâne în picioare.

  Ionela Bruchental-Pop - despre riscurile transformării Spitalului clinic de boli infecțioase Oradea dintr-o unitate de sine stătătoare într-o secție a Spitalului județean Oradea;

Doamna Ionela Bruchental-Pop:

Sistemul sanitar public românesc în perioada postdecembristă s-a confruntat și încă se mai confruntă cu repetate și acute crize, care afectează în mod direct cetățeanul, care cu toate că plătește lunar contribuțiile obligatorii către Casa de Asigurări de Sănătate, beneficiază de lipsa medicamentelor, a tratamentului corespunzător, a igienei primare din spitale, a perceperii unor "comisioane" pentru bunavoință a celor care prin jurământului lui Hipocrate ar trebui să-și ofere necondiționat serviciile cetățeanului.

Acest sistem sanitar, aflat într-o perpetuă convalescență, are nevoie fără doar și poate de o asanare, de o reformă gândită și pusă în aplicare de către persoanele specializate în domeniu, și nu de decizii politice de moment, luate subiectiv, cu scop propagandistic și în ideea de a-ți asocia imaginea, numele cu o reformă absolut necesară într-un domeniu vital și de interes național.

Un exemplu concludent al modului artificial în care această reformă a fost gândită și se dorește a fi implementată este conferit de către județul Bihor, prin situația creată la nivelul Spitalului clinic de boli infecțioase Oradea, care se dorește a fi transformat dintr-o unitate sanitară de sine stătătoare într-o secție a Spitalului județean Oradea.

Avându-se în vedere impactul și consecințele unei asemenea comasări s-ar fi impus de exemplu și consultarea specialiștilor de la Centrul de Medicină Preventivă Bihor, Instititul Național de Sănătate Publică, Comisia Națională de Boli Infecțioase, cei care vor trebui să aplice măsurile prevăzute de reforma în sistemul sanitar, situație care nu face decât să sublinieze cele mai sus menționate și să reflecte lipsa profesionalismului, cu care este tratată această reformă la cel mai înalt nivel.

Scopul declarat a fost acela de reducere a numărului de unități spitalicești din județul Bihor și eficientizarea economică, prin scăderea cheltuielilor materiale și de personal, or, acest lucru nu se justifică atâta timp cât Spitalul clinic de boli infecțioase este cea mai mică unitate sanitară cu paturi din municipiul Oradea, cu cheltuieli considerabil mai mici decât celelalte unități sanitare, bugetul anual al acesteia fiind de 3 milioane RON, reprezentând 2,5% din bugetul CAS Bihor.

Pe de altă parte, amplasarea unor secții de boli infecțioase în incinta unui spital cu alt profil impune respectarea unor norme epidemiologice stricte, care constau în realizarea unor circuite funcționale complet separate de restul specialităților, începând cu căile de acces în spital, săli de așteptare, servicii de primire (separate pe categorii de boli infecțioase-boli eruptive, alte boli cu transmitere aerogenă, boli digestive, hepatite), la care se adaugă căi de acces în secție separate, cu scări și lifturi, de asemenea, pe profile, spații de cazare diferențiate pe boli, cu grupuri sanitare aferente folosite numai de bolnavii cu boala infecțioasă respectivă, căi de îndepărtare a deșeurilor contaminate total separate. Spațiile anexe, cum ar fi oficiile și depozitarea deșeurilor menajere cu potențial infecțios, vestiarele pentru personal, circuitele pentru lenjerie curată și lenjerie contaminată nu se pot înființa la Spitalul județean.

Actualul spital județean are o structură prevăzută din construcție bine definită și nepregătită pentru preluarea patologiei de boli infecțioase, costurile necesare restructurării acestuia fiind de nerealizat, putând fi de preferat o construcție nouă, structurată ca atare. De altfel, Spitalul județean nu este nici până în prezent autorizat sanitar pentru funcționare cu patologie neinfecțioasă și totodată este cel mai mare consumator de resurse sanitare al județului Bihor, anual raportând datorii la bugetul de stat de peste 100 de miliarde lei.

Modificarea locației Spitalului clinic de boli infecțioase Oradea este un act de mare responsabilitate, care necesită analiza temeinică, pe baze științifice, cu consultarea tuturor factorilor de specialitate, a consecințelor imediate și pe termen lung, pentru a nu conduce la situații de risc epidemiologic, fără beneficii notabile pentru populație și cu costuri ulterioare mai mari decât economicitatea vizibilă la o analiză primară.

În contextul în care bolile infecțioase reprezintă o problemă de securitate națională și regională, mai ales din momentul alarmelor epidemiologice privind gripa aviară și pandemia de gripă umană, consider ca fiind inoportună transformarea Spitalului de boli infecțioase într-o secție a Spitalului Județean, trebuind să primeze interesul cetățeanului de a beneficia de cele mai optime condiții și îngrijiri medicale, în detrimentul unor decizii fundamentate pe interese clientelare.

  Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată Aici sunt banii dumneavoastră, tot mai aproape de adevăr;

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Declarație politică intitulată: «"Aici sunt banii dumneavoastră", tot mai aproape de adevăr»

Pe vremea când era Ministrul Transporturilor, președintele Băsescu a fost moașa unei invenții lingvistice care a intrat în istoria limbii române: "Aici sunt banii dumneavoastră".

Mediatizarea cugetării anteprezidențiale a fost pe măsură, tot românul uzând de celebrele vorbe. De la vârsta grădiniței și până la nivelul masteratului, de pe centura politică și până pe portativ...

Câți dintre români au văzut adevărul din subteranele acestor cuvinte, prevăzând un viitor sumbru?!

Câți dintre români s-au gândit că ajungem să înotăm prin craterele din asfalt, să facem slalomuri printre capcanele de pe șoselele țării pentru a ne căuta banii atât de des invocați?

"Aici sunt banii dumneavoastră!"... De trei ori adevărat...

Adevărat... pentru că taxele pentru drum nu lipsesc de pe grila anuală de încasat de statul român, pe care cu toții îl reprezentăm.

Adevărat... pentru că sunt necesari bani serioși pentru reparațiile vehiculelor, reparații impuse într-o mare măsură și de starea deplorabilă a părții carosabile...

Prea adevărat și pe măsură de periculos este că licitațiile pentru reabilitarea, întreținerea sau amenajarea drumurilor reprezintă unul dintre domeniile cel mai greu de controlat din punct de vedere economic sau al evaziunii financiare. Banii necesari unui asemenea tip de lucrări vin ori direct de la Guvern, ori de la Consiliile Județene și primării. Se folosesc împrumuturi nerambursabile, prin programe finanțate de Uniunea Europeană, sau emisiuni de obligațiuni.

Teoretic, robinetul curge, însă produsul finit - partea carosabilă de calitate - lipsește cu desăvârșire.

Motivațiile nu pot fi foarte multe. Ori lucrările sunt de o calitate îndoielnică, și atunci comisia de licitație nu și-a făcut pe de-a întregul datoria, selectând firme lipsite de profesionalism. Ori banii preconizați pentru tronsoanele propuse au fost defectuos administrați, și atunci tot autoritățile statului, pe care cu toți îl reprezentăm, ar trebui să aibă un cuvânt cu greutate de spus. Cuvânt care să pună lucrurile la punct și care să atragă după sine conștientizarea, responsabilizarea următoarelor intervenții la starea drumurilor.

Județul Hunedoara, pe care îl reprezint în Parlamentul României, nu stă nici el pe roze la acest capitol.

Guvernul României nu pare prea hotărât în stabilirea planurilor pentru infrastructura rutieră a județului.

După ce construcția autostrăzii pe Culoarul IV european (care trece prin Deva și Orăștie) a fost declarată o prioritate, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (MTCT) a propus reabilitarea drumurilor deja existente pe viitorul tronson al autostrăzii și pe ramificația prin Petroșani a acesteia. Conform unui comunicat al MTCT din 30 martie, investiția se ridică la aproape 542 milioane de euro și o lungime de 232 kilometri, pe raza județelor Hunedoara, Gorj, Arad și Bihor. Lucrările pe tronsonul Hațeg - Baru ar fi trebuit să fi fost finalizate la sfârșitul anului trecut, dar MTCT a continuat să aloce fonduri și pentru anul în curs. Valoarea inițială a contractului era de 12,1 milioane de euro, dar în 2006 investiția a fost suplimentată până la aproximativ 16 milioane de euro.

Organele mass-media din județ avertizează asupra credibilității celor două firme de profil care prestează în această zonă.

Există discrepanțe vizibile și la investițiile pe diferite tronsoane ale DN 66 și DN 7. Pe tronsoanele Baru - Hațeg, în lungime de 25,9 kilometri, și Hațeg-Simeria, în lungime de 30,6 kilometri, MTCT a alocat 15,746 milioane de euro și respectiv 16,823 milioane de euro; adică 0,608 milioane de euro pe kilometru și respectiv 0,55 milioane de euro pe kilometru. Primul tronson străbate terenuri accidentate, iar cel de-al doilea tronson este cel mai degradat drum național din județ. În schimb, pentru tronsonul Deva - Oradea, unde carosabilul este încă de o calitate superioară, MTCT nu a stat prea mult pe gânduri. Investiția se ridică la 181 milioane de euro pentru o lungime de 76 de kilometri. Adică, 2,38 milioane de euro pe kilometru.

Administrațiile locale intenționează, pe de altă parte, să acceseze fonduri care să acopere cheltuielile pentru lucrările de reabilitare. Fonduri suportate, treptat, tot de către comunitatea locală. Astfel de aspecte se află atât în strategia de dezvoltare a municipiului Petroșani, cât și a orașului Petrila.

Fac apel respectuos la organele statului, să aibă în atenție și circuitul banilor destinați unor astfel de lucrări și în egală măsură finalitatea lor, fiindcă nu e indicat să intrăm în Europa călare.

Perioada asfaltării și pavoazării anumitor zone numai când venea convoiul cu oficialitățile ar fi trebuit de mult să fie închisă în cufărul cu amintiri.

Suntem în anul 2006 și avem pretenția că trăim într-un stat democrat. Civilizația trebuie să-și impună parametrii normali, pe care orice om cu simț civic - fie el simplu cetățean sau persoană cu putere decizională - e imperios necesar să și-i însușească.

Fiindcă altfel... o să trăiți bine, căci aici sunt banii dumneavoastră!

  Iulian-Gabriel Bîrsan - intervenție dedicată Zilei refugiaților;

Domnul Iulian Gabriel Bîrsan:

Am consultat DEX-ul pentru a avea o definiție cât mai exactă a cuvintelor "refugia" și "refugiat". Compilând definițiile a rezultat: "a se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din fața unui pericol căutând sprijin, ocrotire la cineva sau undeva, spre a se pune la adăpost".

Cu siguranță aceste cuvinte ne duc cu gândul la stările conflictuale care de-a lungul istoriei au creat premisele necesității unei puneri la adăpost din fața dușmanului.

Conștienți sau nu suntem și azi martorii unor evenimente violente între oameni cu religii diferite, concepții de viață adverse sau interese economice și geopolitice aflate în antiteză. Încruntăm puțin din sprâncene sau avem o ușoară tresărire la auzul unor știri legate de oameni aflați în suferință.

Primul gând care urmează e că fiind la o oarecare distanță de țara noastră, sigur, dar absolut sigur, nouă nu ni se poate întâmpla așa ceva. Aș spune că e omenesc sentimentul. La o analiză mai profundă însă chiar ar trebui să fim îngrijorați pentru nenorocirile care li se întâmplă unor semeni ai noștri, indiferent unde în lume.

Am cunoscut un bătrân armean care a trăit câteva luni, minor fiind, împreună cu mama lui, adăpostiți într-o peșteră. Ceilalți 17 membri ai familiei fuseseră uciși. La câteva zeci de ani de la acele evenimente inima lui continuă să plângă zilnic.

Am avut colegi de facultate ale căror povestiri de acasă includeau crime de o atrocitate ieșită din comun. Puțini considerau că se puteau găsi și alte soluții, mai pașnice, pentru evitarea lor.

Am discutat mult timp cu o doamnă ce avea marcate pe mână însemnele trecerii printr-un lagăr al morții. Am învățat de la dânsa înțelepciunea și echilibrul în luarea unei decizii, dar mai ales nepăsarea în fața morții, considerând viața ca o victorie în lupta cu răul.

Cel mai mult însă m-a pus pe gânduri nepăsarea noastră, a românilor față de români. Dincolo de dramele trăite de alte seminții din lumea largă, noi, românii, am reușit să fim necruțători cu ai noștri. Cu frații, cu părinții, cu tovarășii de joacă, cu prietenii noștri. Asta în numele unei doctrine politice de import, care a dus la distrugerea și negarea trecutului, cu bunele și relele lui.

Așa au ajuns mulți români refugiați în propria țară, foarte mulți plătind cu viața pentru vina de a fi fost mai harnici și mai muncitori decât alții. Satele deportaților din Bărăgan, aproape pustii azi, rămân o rană deschisă pentru cei care simt românește.

Și poate cel mai mult ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că după '89 mulți am uitat de istoria nu foarte îndepărtată a țării, am nesocotit faptul că toți suntem trecători prin viață, am negat nevoia de viitor a românilor aici, la ei acasă. A rezultat un exod continuu al românilor care, paradoxal, s-au refugiat în țări străine, care le-au oferit "sprijin" și "ocrotire".

Ar trebui să fim mai responsabili față de concetățenii noștri, mai îngrijorați de viitorul tinerilor români, pentru a nu ne trezi singuri și fără un sprijin la bătrânețe, refugiați în neputință.

Am putea începe chiar de azi. O să ne doară poate. Niciodată nu e însă prea târziu pentru a-ți iubi țara cu adevărat.

  Horia Văsioiu - declarație politică intitulată Reforma în justiție trebuie să continue;

Domnul Horia Văsioiu:

Declarație politică intitulată "Reforma în Justiție trebuie să continue"

Pe 16 mai, când în Parlamentul European a fost prezentat raportul de țară, oficialii europeni au vorbit, la capitolul justiție și anticorupție, despre "continuarea progreselor deja înregistrate" și consolidarea lor, atestând astfel faptul că în România reforma a avut un succes ce trebuie continuat. Mai mult, comisarul pentru extindere, Olli Rehn, a declarat: "Dacă ne uităm la progresele României în ultimele 14 luni, vom vedea o reformă aproape completă a sistemului judiciar în combaterea corupției și a crimei organizate".

În acest context, consider de o importanță vitală întărirea sprijinului pe care putem să-l acordăm doamnei ministru Macovei în continuarea reformării justiției. Un exemplu în acest sens a fost votul dat în Cameră Codului penal și Codului de procedură penală.

Chiar dacă au fost discuții dure, chiar dacă s-au făcut mici compromisuri, prin adoptarea unor amendamente, am dovedit că, prin seriozitate și responsabilitate, putem pune și noi umărul la așezarea justiției pe un făgaș normal. De reforma în justiție depind atât de multe lucruri încât consider că aceia care încearcă să obstrucționeze acest proces încalcă grosolan mandatul încredințat de alegători și, practic, nu mai au ce căuta în Parlament.

Mai este mult de muncă în acest domeniu, iar raportul prezentat de Consiliul Superior al Magistraturii, cât și observațiile făcute de ministrul justiției pe marginea acestuia dovedesc acest lucru.

Avem nevoie, la nivelul instanțelor, dar și al Consiliului Superior al Magistraturii, de valori morale și manageriale la standarde mai ridicate. Sunt unele instanțe ce cu greu reușesc să-și motiveze sentințele, iar controlul asupra judecătorilor și procurorilor lasă de dorit. Nu mai vorbim de competență și o întreagă rețea de nepotisme și complicități, ce impietează asupra calității actului de justiție. Ne-am săturat cu toții de oamenii obișnuiți care bat pragurile birourilor parlamentare, nemulțumiți de modul în care justiția le-a rezolvat problemele. După cum ne-am săturat de abundența de vicii de procedură ce apar, cel mai ades, în cazul actelor de mare corupție.

În lumina celor declarate, consider că un pas important în reformarea justiției și asanarea vieții publice și politice este adoptarea cât mai grabnică a reglementărilor privind Agenția Națională de Integritate. Acest lucru ar dovedi că România ar mai rezolva o problemă majoră de ordin legislativ și instituțional.

Cine se teme de Agenția Națională de Integritate se teme de o administrație publică și de o viață politică mai curată, pentru că, așa cum arată și opinia societății civile, citez: "Prioritățile României sunt creșterea integrității publice prin prevenirea și combaterea corupției, combaterea conflictelor de interese, consolidarea liberei concurențe și creșterea transparenței".

  Leonida Lari Iorga - pledoarie pentru reîntregirea trupului țării;

Doamna Leonida Lari Iorga:

În Basarabia anului 2006 a început iarăși vânătoarea copiilor care se consideră, pe drept, români. E vorba de evenimentele de la liceul româno-francez, pe care acoliții lui Vladimir Voronin l-au preschimbat peste noapte în moldo-francez. Pesemne, Vladimir Voronin a uitat ori se face a uita anul 1989, pe când era ministru de interne și s-a grăbit să dea dispoziții pentru a fi arestați câțiva tineri care cântau cântece patriotice. De asemenea, nu-și mai aduce aminte revolta populației (peste 300.000 de oameni în fața ministerului) care cereau eliberarea tinerilor și faptul că intelectualii au salvat situația intervenind pentru evitarea unei vărsări de sânge.

Privim cu toții lupta inegală între regimul comunist de la Chișinău și niște copii și ne dăm seama că degeaba se vrea Voronin în UE, când mentalitatea KGB-istă și atitudinea sa sunt un ecou al politicii rusești care ne-a împărțit țara în state și etnii diferite.

Dar care-i vina bieților români basarabeni și bucovineni că au fost rupți de la trupul Țării mamă? Oricare dintre români putea nimeri în această ingrată stare de om fără de țară, de ce nu suntem receptivi la durerile semenilor noștri? Am vorbit de atâtea ori despre românii părăsiți din teritoriile ocupate, în urma pactului comunisto-nazist și despre problemele lor, încât aș putea publica vreo trei volume. Dar autoritățile din Țara-mamă, în loc să-și ajute frații apăsați de jugul străin, dimpotrivă, le știrbesc drepturile:

  • nu li se acordă cetățenia română pe care o au din moși strămoși, e acceptată formula celor două etnii - moldovenească și română;
  • nu e condamnat regimul comunist care ne-a decapitat țara;
  • nu se alocă spațiu în mijloacele mass-media românității ultragiate din afara actualelor hotare ale României;
  • nu se acordă ajutoarele necesare pentru menținerea identității naționale;
  • nu se colaborează cu liderii mișcării de Eliberare și Reunificare, cu societatea civilă, ci cu reprezentanții regimului comunist în frunte cu Vl. Voronin;
  • sunt discreditați în fel și chip intelectualii basarabeni și bucovineni care au făcut istorie națională, nu s-au îmbuibat pe suferințele altora;
  • sunt discriminați pe toate căile românii basarabeni și bucovineni în Țara-mamă, dar cel mai trist e că li se aplică aceleași măsuri și denumiri atât agenților străini cât și luptătorilor pentru cauza națională;
  • nici unul din guvernele post-decembriste din România nu a elaborat un program național de apropiere a teritoriilor înstrăinate, pe domenii: economie, cultură, sănătate, justiție etc.
  • nu se mai spune nimic la Camera Deputaților de Legea Lustrației care ar așeza cât de cât figurile pe tabla de șah a istoriei, să se facă măcar un pic de dreptate pământească și pentru cei suferinzi și acum, din cauza unei mentalități haine, diabolice.

Să ne imaginăm pentru o clipă că în locul românilor chinuiți din zonele ocupate, semiocupate și diaspora, sunteți voi, românii din Țară. Cum ați proceda, ați vorbi altfel de cum vorbesc eu, venită din Imperiul Răului ? Uneori, auzindu-i vorbind pe unii despre chestiuni minore care nu angajează la nimic sau chiar batjocorindu-i pe românii fără de țară (nu din voia lor) îmi zic: acesta să fie rezultatul luptei noastre pentru eliberare și reunificare ? Oare cât îi va răbda Dumnezeu pe fanfaronii care s-au împăunat cu durerile noastre și fac declarații demagogice, trecând cu vederea că atunci când noi luptam cu hidra imperială în anii de foc 1989-1990, ei cam ședeau în tufari.

Se impune tot mai mult o altă abordare a problemei teritoriilor rupte de la trupul Țării.

Dacă tot vorbim de drepturile omului, apoi de ce o parte a unei națiuni are dreptul la o viață civilizată, iar cealaltă parte, dincolo de Prut, nu are dreptul nici măcar la libertate, limbă, istorie, pe care le-a recăpătat în 1989? Dar prin lucrătura spionilor, agenților străini din Republica Moldova și din România, în decurs de 16 ani, toate victoriile s-au prefăcut în pierderi, românii basarabeni fiind lipsiți de sprijinul Țării-mamă în opțiunile lor pentru reunificare.

Destinul ne-a oferit șanse de reîntregire, dar au fost neglijate din cauza altor interese decât cel național. Cât timp și câtă apă va mai trebui să curgă pe Prut, ca să înțelegem că o națiune e puternică prin unitate națională?

  Manuela Mitrea - declarație politică cu titlul Să nu ne batem joc de fondurile de preaderare!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Să nu ne batem joc de fondurile de preaderare!"

Străvechiul proverb "La omul sărac nici boii nu trag" are o tristă aplicare în județul Mehedinți.

În condițiile în care numărul și valoarea proiectelor finanțate din fonduri europene, în acest județ, sunt mici, nici cele care există nu sunt duse la bun sfârșit.

Un trist exemplu este și proiectul "Dezvoltarea zonei Ilovița - Bahna - Cireșu - Marga".

Acest proiect, finanțat cu fonduri PHARE și la care Consiliul Județean Mehedinți este cofinanțator, în valoare de 5,5 milioane de euro - a fost scos la licitație internațională, organizată de către Ministerul Integrării Europene.

Contractul de executare a lucrărilor a fost câștigat de firma SC Balafas SA din Grecia, ce ulterior a devenit SC Balafas Atenaiki SA, cu sediul în București, la un preț de 4,5 milioane de euro. Termenul stabilit pentru începerea modernizării drumului era stabilit la data de 31 decembrie 2004. Autoritățile mehedințene au așteptat trei luni de zile ca grecii să depună scrisoarea de garanție, lucrările începând abia în vara anului 2005.

Peste câteva zile, la 24 iunie 2006 lucrările de modernizare la cei 18 km ai DJ 607 C ar fi trebuit să fie terminate iar drumul să fie dat în folosință. Erau de executat lucrări de asfaltare, de așezat gabioane pe lateralele drumului, apărări de mal și ziduri de sprijin.

În prezent, drumul se află într-o situație jalnică, iar reprezentanții firmei JVC Balafas-Atenaiki Techniki S.A., împreună cu o parte dintre muncitori, au plecat fără a da explicații. Până acum, firma a executat 14% din lucrări și a încasat banii pe 10%, așteptând parcă să treacă termenul de 24 iunie.

Numeroasele scrisori de îngrijorare ale Consiliului Județean Mehedinți către Ministerul Integrării Europene și Delegația Comisiei Europene nu au dus la îmbunătățirea situației, iar DJ 607 C rămâne mai departe impracticabil.

Din informațiile ce le dețin, aceasta nu este o situație unică, o excepție nefericită, de aceea vă spun, domnilor guvernanți, că nu ne putem permite ca fondurile de preaderare să rămână nefolosite sau să ne batem joc de ele!

România vrea să se intre în Uniunea Europeană începând cu data de 1 ianuarie 2007 și va intra, dar cum?

  Marius Iriza - o analiză a situației natalității;

Domnul Marius Iriza:

Este bine știut faptul că populația României se află într-un permanent regres, natalitatea a scăzut cu peste 30 % în ultimii 40 de ani, îmbătrânirea demografică atinge cote periculoase, iar consecințele acestei situații dramatice sunt din ce în ce mai vizibile. Potrivit estimărilor, în anul 2050, România nu va depăși 16 milioane de locuitori. Experiența altor țări, Franța, de exemplu, ne-ar putea ajuta să conștientizăm că pentru a depăși această stare de fapt, pe lângă o economie sănătoasă, ar trebui ca fiecare cuplu să aducă pe lume doi copii, în condițiile în care este nevoie de a susține familia în întregul ei prin stimulente financiare, servicii și facilități.

Există numeroase probleme cauzate de aplicarea Ordonanței de urgență nr.148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului. Plecând de la premisa că numai cine nu muncește, nu greșește, trebuie semnalate erorile care apar în aplicarea ei, dar și câteva articole ce se regăsesc în Ordonanța de urgență precizată mai sus și care contrazic, până la urmă, spiritul în care a fost gândită.

Potrivit art.1 alin (1) al acestei ordonanțe, începând cu data de 1 ianuarie 2006, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de o indemnizație lunară în cuantum de 800 RON și concediu pentru creșterea copilului până la doi ani, sau în cazul copilului cu handicap până la 3 ani.

Aparent, totul pare în ordine, însă ce se întâmplă, de exemplu, când părintele rămâne fără serviciu pentru o scurtă perioadă de timp, fără a fi vina lui ?

O situație ciudată se produce atunci când, în urma unei nașteri, vin pe lume, în același timp, doi sau mai mulți copii (gemeni, tripleți etc). Art.6 alin. (3) subliniază, e drept, faptul că durata concediului "se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept", iar alin.(4) din același articol 6, îl completează: "În cazurile prevăzute de art.3 se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență". Altfel spus, în viziunea legiuitorului, faptul că o femeie dă naștere, odată, la doi sau mai mulți copii, nu înseamnă nimic.

Chiar dacă am accepta că această indemnizație este oferită unuia dintre părinți în vederea creșterii copilului, trebuie spus faptul că acești bani sunt folosiți în cele mai multe cazuri pentru nevoile de zi cu zi ale noului născut, iar cheltuielile pentru întreținerea a doi sau mai mulți copii sunt infinit mai mari decât cele pentru un singur copil.

O altă parte " interesantă" a acestei legi o constituie art. 6 alin (1), care prevede: "concediul și indemnizația lunară prevăzute de art.1, respectiv art.2, se cuvin pentru fiecare din primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii", adică, în cazul în care se întâmplă ca o mamă să nască de două ori la rând gemeni, ca să nu vorbim de tripleți, ce trece peste cifra trei nu există. Până la urmă, trebuie gândită o soluție de bun simț, prin care statul să-și asume responsabilitatea ocrotirii cetățenilor săi.

Pare incredibil că într-o țară ce se confruntă cu o scădere dramatică a natalității, cum este România, să vii să afirmi că este prioritară realizarea obiectivelor înscrise în Programul de guvernare, prin care să asiguri o îmbunătățire a echilibrului social-economic al familiei sau stimularea creșterii natalității, dar, în același timp, să limitezi, în fond, drepturile cetățenilor români garantate prin Constituție!!

  Marius Rogin - intervenție cu titlul Să nu uităm victimele fascismului!;

Domnul Marius Rogin:

"Să nu uităm de victimele fascismului!"

22 iunie a devenit pentru noi un moment deosebit, care ne aduce însă în memorie momente mai puțin plăcute din istoria mondială: ziua în care ar trebui să comemorăm, să păstrăm un moment de reculegere pentru toți cei care au căzut victime ale fascismului.

Ziua comemorării victimelor fascismului este consemnată în lume în memoria martirilor căzuți în timpul răscoalei din ghetoul din Varșovia, în 1945. Atunci, de forțele armatei germane au fost exterminați 56 de mii de oameni. Cel de-al doilea Război Mondial rămâne cea mai pustietoare conflagrație mondială pe care a cunoscut-o omenirea. Ea rămâne mereu în memoria nu doar a celor care au suferit războiul, dar și a urmașilor lor. Nimeni nu mai cunoaște exact numărul evreilor care au căzut victime acestui flagel ce se cheamă fascism. Cifrele pe care le auzim sunt oricum îngrozitoare. Numai în ghetoul din Chișinău, în perioada 1941-1944, au fost exterminați 14 000 de evrei. Însă cifrele sunt cu mult, cu mult peste această cifră. Cei trecuți prin calvarul ghetourilor și al lagărelor de concentrare, dar și urmașii acestora și noi toți vom păstra veșnic în inimi memoria celor peste 6 milioane de evrei exterminați de regimul nazist în anii celui de-al doilea Război Mondial.

Mă întreb și acum care a fost fapta pentru care s-au făcut vinovați acești peste 6 milioane de oameni? Pentru ce au plătit ei? Nu vreau să merg mai departe în a analiza cauzele pentru care ei au fost condamnați. Aș vrea doar să-mi permiteți să vă citez câteva cuvinte doar, din mărturiile unui copil de 6 ani, evreu și el. Numele lui este Lev Bakal, născut însă în România. Cuvintele lui dau glas unei drame.

"Peste 10 000 de evrei din orașul Brican, între care și eu, am fost duși într-un ghetou din centrul Ucrainei. Doar unul din șase au supraviețuit. Singurele surse de apă erau ploile și roua de dimineață. Flămânzi și desculți, mulți dintre deținuți nu erau siguri că mai apucă ziua de mâine. A urmat drumul, cu picioarele goale prin ploaie și noroi, când a rămâne în urma coloanei însemna a rămâne în ghearele morții. Mi-amintesc de bunica, atât de bolnavă încât nu mai putea umbla și care a fost executată pe marginea drumului, pentru că nu putea ține pasul cu restul coloanei. Îmi amintesc cum un ofițer SS a scos un copil din coloană și l-a aruncat la câini, care l-au rupt în bucăți în câteva secunde. Un alt tânăr închis peste noapte într-o celulă a murit devorat de șobolani: scheletul său a fost găsit, de dimineață, curățat de mușchi și de ligamente. Nu voi uita niciodată căruța care venea în urma mea și arma nazistului îndreptată către mine. Încă văd caii cum refuză să mă calce în picioare, mai blânzi decât fascistul care îi mâna".

Nu vreau să merg mai departe pentru că faptele pe care le-am aflat studiind aceste momente, sunt mult prea greu de conștientizat pentru orice ființă umană, oricât de puternică ar vrea să pară. Îmi vin însă în minte câteva cuvinte pe care vreau să le spun cu glas tare: "Cine are urechi de auzit, să audă".

Această dată trebuie să fie pentru întreaga omenire un prilej de conștientizare a consecințelor rasismului și fascismului.

Se cuvine ca în această zi de 22 iunie, să ne descoperim capetele, să le plecăm și să rostim câteva cuvinte pentru toate aceste victime care au plătit cu viața din vina unui singur om, pentru pacea și odihna lor.

Dumnezeu să-i odihnească!

  Mihai Sandu Capră - declarație politică cu titlul PSD se pregătește de atac! La luptă, vitejii mei!;

Domnul Mihai Sandu Capră:

PSD-ul se pregăteste de atac! "La luptă,vitejii mei!"

Preluând parcă din atitudinea războinică a celui mai de seamă luptător român al momentului, Gigi Becali, "principalul" conducător al social-democraților, liderul Mircea Geoană a sunat mobilizarea generală în vederea unor eventuale alegeri anticipate. Astfel, cu mic, cu mare, baronii PSD au răspuns prezent chemării vârfului de lance al partidului.

Principalul scop al acestei întâlniri a fost, se pare, comercializarea de tricouri, șepci și pixuri cu însemnele PSD către liderii locali ai partidului, în vederea strângerii de fonduri pentru campania electorală ce va să vină în viitorul apropiat, bineînțeles, conform "surselor" PSD.

Având aproape profesori iscusiți precum Marian Vanghelie, cel obișnuit cu diverse tehnici promoționale gen: "Trei la 10 mii!, Ia tricou' neamule!!" și alte astfel de modalități de comunicare și atragere a clientelei potențiale, Mircea Geoană a încercat o interpretare diplomatică a celor învățate, însă fără succes.

Păi cum să cumpere Marian Vanghelie tricouri la prețul de 5,65 euro, echivalentul în moneda națională, bineînțeles, când el le ia din en-gross "Europa" cu doar 2 euro și dacă se mai tocmește puțin cred că le "scoate" la 1,5 euro.

Astfel, după cum au mers lucrurile la această întâlnire, nu mare ne-ar fi mirarea să asistăm la alegeri anticipate în sânul PSD, pentru că, invocând la rându-ne "sursele", reacția pesediștilor din teritoriu nu a fost cea scontată.

Să așteptăm să vedem ce ne pregătește, sau mai bine zis, ce îi rezervă domnului Geoană viitorul!

  Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică cu titlul România nu mai este târg de copii!;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

România nu mai este târg de copii!

În ultima perioadă, România a devenit ținta unei presiuni severe care se face mai ales din partea unor organizații internaționale de profil cu privire la reluarea adopțiilor internaționale. În același timp, Oficiul Român pentru Adopții, singurul organism al statului cu atribuții în ceea ce privește adopțiile, anunță că nu au mai primit nici un fel de informații cu privire la aproape 1300 de copii care au fost dați spre adopție unor familii din străinătate în perioada 1997 - 2005. Acestea sunt faptele.

Și dacă e vorba despre fapte, ar mai trebui adăugate câteva: de la începutul anului 2005, România are o legislație a adopțiilor care, pentru prima dată, respectă și spiritul și litera convențiilor internaționale referitoare la drepturile copiilor pe care România le-a semnat încă din anii 1990 sau 1994 (dar pe care nu le-a respectat până anul trecut): Convenția ONU cu privire la drepturile copiilor, Convenția de la Haga privind Protecția Copilului și Cooperarea în Materia Adopției Internaționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Iar prevederile noului cadru legislativ au fost apreciate pozitiv de către observatorii internaționali care consideră că România asigură astfel o protecție adecvată pentru minori, la nivelul statelor europene și chiar superioară unora dintre acestea.

Nu vreau să intru în detaliile acestui cadru legislativ. E suficient doar să spun că, începând cu anul 2005, adopția internațională a devenit, așa cum era și normal, o excepție, ultima variantă care este luată în considerare atunci când este vorba de destinul unui copil, opțiune este luată în calcul doar atunci când absolut toate variantele de reintegrare în familie sau de adopție internă au fost epuizate. Și este foarte bine că este așa. Pentru că în acest fel trebuie privite adopțiile internaționale: ca o excepție, nu ca o regulă. Și doar ca o ultimă variantă pentru a asigura respectarea, înainte de toate, a drepturilor copiilor. Înainte chiar de respectarea dorințelor adulților, indiferent de interesele acestora în această problemă și indiferent de intențiile lor generoase față de destinul unor copii.

Faptul că nu mai știm nimic despre aproape 1300 de copii care au fost dați spre adopție internațională în perioada 1997 - 2005 ar trebui să ne îngrozească. Cifra este monstruos de mare! Vreau să vă gândiți ce înseamnă 1300 de copii dispăruți: înseamnă aproape o școală întreagă, înseamnă toți copiii dintr-un sector al unui oraș cu o populație medie! Iar ideea în sine este la fel de inacceptabilă: pentru un stat democrat și european așa cum se dorește a fi România, pentru un stat a cărui principală rațiune de a exista este de a-și proteja cetățenii, dispariția chiar și a unui singur copil ar trebui să fie o problemă de primă importanță.

Avem acum ocazia de a stopa acest lucru! Avem toate pârghiile legale interne cât și cadrul legal internațional care ne obligă să nu mai permitem dispariția nici unui copil din România.

Vă rețin atenția cu acest subiect dintr-un motiv extrem de clar: presiunile internaționale exercitate asupra noastră, a parlamentarilor în primul rând, cu privire la modificarea legislației actuale în sensul relaxării procedurilor de adopție internațională sunt destul de evidente, mai ales în acest an. Cea mai recentă dovadă a acestei presiuni este scrisoarea semnată de aproape 30 de organizații neguvernamentale care se ocupă de adopțiile internaționale și care a apărut recent în Financial Times. Și aceste presiuni probabil vor continua.

De aceea, trebuie să răspundem acestor presiuni și să facem, la rândul nostru, un lobby pentru respectarea drepturilor copiilor din România, așa cum sunt acestea reglementate prin legislația noastră actuală. Trebuie să ne susținem punctul de vedere în orice ocazie, fie că este vorba de dezbaterile interne fie că este vorba de întâlniri pe care le avem cu politicieni din străinătate. Avem datoria de a susține un mesaj clar: România nu mai este un târg de copii! Și să recunoaștem cu toții: susținerea acestui mesaj ar trebui să vină din partea fiecăruia dintre dumneavoastră. Drepturile copiilor noștri nu trebuie să depindă de o doctrină sau culoare politică!

Singura poziție pe care o putem adopta față de aceste reacții de presiune externă este de a face publice rezultatele pe care le avem în ceea ce privește respectarea drepturilor copiilor. Iar legislația pe care o avem în acest domeniu este un astfel de punct forte în susținerea punctului nostru de vedere în favoarea păstrării poziției actuale a României în ceea ce privește problema adopțiilor.

În activitatea pe care o am ca euro-observator în Parlamentul European, mă confrunt frecvent cu această problemă. De câtva timp, o importantă parte din activitatea mea este orientată spre informarea cât mai completă a parlamentarilor europeni asupra situației reale a copiilor în România care, deși nu se ridică încă la nivelul țărilor occidentale, este totuși departe de imaginea catastrofică care se dorește impusă în rândul parlamentarilor europeni.

Atât eu cât și colegii mei euro-observatori în Parlamentul European ducem de mai mult timp o campanie de informare cu aproape fiecare europarlamentar în parte, cu privire la necesitatea de a respecta poziția actuală a României în ceea ce privește adopțiile internaționale. Ne folosim de orice prilej pentru a le transmite informări sau rapoarte direct de la sursă cu privire la situația reală a copiilor din România care, începe deja să fie un lucru recunoscut, se îmbunătățește în fiecare an. Și avem nevoie de orice sprijin din partea dvs. în acest sens.

Stimați colegi,

În străinătate, adoptarea unui copil costă peste 8.000 de dolari. Cei peste 1300 de copii despre care statul român nu mai știe nimic în acest moment, a însemnat o afacere de peste un milion și jumătate de dolari. Iar pentru noi a însemnat o pată rușinoasă pe care și acum încercăm să o mai ștergem!

Acestea sunt faptele triste ale trecutului. Pentru prezent, ne rămâne în primul rând obligația de a face tot posibilul pentru a afla informații despre fiecare dintre cei 1300 de copii români care fost dați spre adopție și de a ne asigura că sunt bine, alături de familiile lor adoptive. Iar pentru viitor avem de luptat pentru a păstra ceea ce am câștigat cu abia un an în urmă: respectarea drepturilor copiilor noștri!

Așa că avem un anunț de făcut: începând cu anul 2005, România nu mai este târg de copii! Și noi, parlamentarii Partidului Democrat, alături de dumneavoastră sper vom avea grijă în continuare ca acest lucru să fie cunoscut și înțeles de întreaga Europă și de întreaga lume!

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul În 2002, trecerea Registrului Comerțului la Ministerul Justiției era taxată ca neconstituțională de către PD;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

În 2002, trecerea Registrului Comerțului la Ministerul Justiției era taxată ca neconstituțională de către PD

După votarea, joia trecută, în plenul Camerei Deputaților, a articolelor Proiectului de Lege privind Camerele de Comerț și Industrie, citesc cu surprindere declarații bulversante ale partenerilor din Alianță despre acest vot și despre textul legii în sine. Ca de exemplu considerația domnului deputat PD, Augustin Zegrean, despre trecerea Registrului Comerțului de la Ministerul Justiției la camerele de comerț: "Această preluare a Registrului Comerțului de la Ministerul Justiției se face cu încălcarea Constituției. Dacă va fi votată marți, la votul final, în această formă, cu trecerea Registrului Comerțului la camera de comerț, vom sesiza Curtea Constituțională", a spus deputatul.

Este adevărat că a fi consecvent în zilele noastre este un lucru din ce în ce mai rar și să nu îți schimbi opiniile, adică una să spui când ești în Opoziție, și alta când ești la o guvernare, este dificil. Nu mă pot abține să nu vă readuc aminte poziția actualului președinte PD, dl Emil Boc, din anul 2002 despre trecerea Registrului Comerțului de la Camera de Comerț la Ministerul Justiției, așa cum reiese din stenograma ședinței Camerei Deputaților din 5 noiembrie 2002, la dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.129/2002 pentru modificarea Legii nr.26/1990 privind Registrul Comerțului: "Nu avem întrunite condițiile constituționale pentru emiterea unei ordonanțe de urgență, nu avem acea situație excepțională cerută de Constituție și, potrivit practicii Curții Constituționale, acel interes public major aflat într-un pericol iremediabil, nu vedem ce pericol, ce interes public a pus într-un pericol iremediabil de a fost nevoie să trecem Registrul Comerțului, de pe o zi pe alta, la Ministerul Justiției, iar, pe de altă parte, vrem să atragem atenția asupra acestei practici nocive că foarte multe autorități relativ autonome, independente, sunt trecute sub controlul statului; ne referim la Casa Națională de Asigurări de Sănătate care a trecut la Ministerul Sănătății și Familiei, ne referim la Registrul Comerțului care trece la Ministerul Justiției, am văzut că APAPS-ul vrea să se reînființeze sub forma unui Comitet de Stat al Planificării, deci, această practică nocivă de a trece sub controlul statului cât mai multe autorități independente sau autonome, în cazul APAPS-ului, firmele private să intre sub controlul acesta, repet, ar trebui să punem o piedică și să spunem nu."

Ceea ce mă miră este de ce în anul 2002, reprezentanții PD-ului considerau neconstituțională luarea Registrului de către minister de la Camerele de Comerț, că era o măsură ilegală "de pură esență comunistă", iar acum amenință cu sesizarea la Curtea Constituțională proiectul de lege care prevede trecerea înapoi a Registrului la Camere. Mai ales că acest lucru este prevăzut clar în platforma de guvernare a Alianței D.A.

Un alt fapt grav întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute a fost intoxicarea redacțiilor din presa centrală cu un e-mail în care se sugera fraudarea votului electronic la articolul care prevedea trecerea Registului Comerțului la Camerele de Comerț și că în timpul votului, transmisiunea tv online cu circuit închis ar fi fost întreruptă, fiind introdusă ulterior o înregistrare cu rezultatul "dorit" al votului, prefabricată anterior. Nu știu cine este autorul acestei intoxicări, dar faptele prezentate sunt nereale, deoarece numeroși martori care urmăreau live pe internet desfășurarea ședinței Camerei Deputaților nu au sesizat nici o întrerupere a acesteia.

Acestea fiind faptele, la atitudinea celor care consideră că autorii proiectului de lege ar urmări interese personale, să tragă singuri concluziile. Un lucru este cert: este regretabil că avem în acest an, când ne aflăm în anticamera UE, colegi cu opțiuni etatiste. S-a văzut și la votarea ordonanței care reglementa privatizarea Loteriei Naționale.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Ultimele eforturi ale PSD de a compromite imaginea României;

Domnul Relu Fenechiu:

"Ultimele eforturi ale PSD de a compromite imaginea României"

De vineri seara, la Bruxelles se vorbește de Uniunea Europeană cu 27 de membri. "Ne declarăm mulțumiți de discuțiile și concluziile Consiliului European..." a declarat premierul Tăriceanu după terminarea summit-ul UE de la Bruxelles, unde, printre altele, s-a reafirmat că în cazul României nu mai poate fi activată clauza generală de salvgardare.

În timp ce oficiali ai statelor din Uniunea Europeană au făcut aprecieri corecte și mai mult decât încurajatoare la adresa României, la adresa activității autorităților, a Guvernului, în țară, lideri ai Partidului Social Democrat, partid care era foarte aproape să compromită aderarea prin modul în care a condus România între 2001 și 2004, nu a avut altceva mai bun de făcut decât să anunțe opiniei publice că actualul Executiv este în agonie și că în câteva zile - sub o săptămână - va cădea. Este de-a dreptul jenant pentru imaginea clasei politice din România, ca exact în ziua în care guvernanții primeau la Bruxelles aprecieri pozitive, în țară, principala forță de opoziție să anunțe iminenta cădere a guvernului. Mai mult, unii liderii ai PSD și-au exprimat chiar disponibilitatea de a participa la guvernare, în colaborare cu PD.

Astfel de declarații pur și simplu ne fac de râs în fața Europei. Ce ar putea crede cei care trebuie să ne monitorizeze? Că în România nu este deloc stabilitate politică - o cerință expresă a oficialilor europeni pentru perioada de dinainte de aderare; că în România se dorește formarea unei coaliții cu un partid care nu a fost deloc performant pe traseul integrării - unele voci europene au arătat deschis că unii dintre membri fostei guvernări au făcut tot posibilul pentru ca obiectivul aderării să fie cât mai îndepărtat. Dacă mai luăm în calcul și faptul că pe la anumite posturi TV, anumiți autointitulați analiști politici își bazează comentariile de parcă ar fi luat notițe în laboratoarele PSD, vom ajunge efectiv să fim considerați neserioși de către oficialii Uniunii Europene. Și sunt convins că nu o astfel de Românie vor ei să fie primită în Uniunea Europeană. Nu o Românie care în loc de solidaritate politică pe principalul obiectiv, se prezintă ca fiind confruntată cu o permanentă activitate de campanie electorală. Ieftină și demagogică.

Și pentru că tot m-am referit la PSD, din presa de sâmbătă am aflat că liderilor acestui partid le este dor de vechiul cadrist Octav Cozmâncă. Le reamintesc colegilor din PSD că mai pot apela și la vechiul director al Scânteii, Silviu Brucan și că încă se mai află în viață și fosta mână dreaptă a lui Dej, Gheorghe Apostol. De altfel, noul simbol al PSD, "zborul cocorilor" face trimitere la o coproducție româno-sovietică. Visul de aur al PSD.

  Roberta Alma Anastase - declarație politică cu titlul Oportunitatea aderării României la data de 1 ianuarie 2007;

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Oportunitatea aderării României la data de 1 ianuarie 2007"

În data de 14 iunie 2006, deputații europeni au adoptat o rezoluție privind aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeană.

Membrii Parlamentului European au subliniat necesitatea ca Guvernul României să conștientizeze că următoarele luni sunt decisive pentru păstrarea termenului și să acționeze în consecință, în scopul producerii unor rezultate care să întâlnească cerințele impuse în acest context.

Parlamentul European recunoaște progresele pe care România le-a înregistrat în ultimele luni.

Este esențial de subliniat că România trebuie să lupte în continuare în vederea consolidării prezentelor reforme în cadrul sistemului judiciar, pentru întărirea transparenței, eficienței și imparțialității justiției, și, astfel, rezultatele vor fi în continuare concrete în lupta împotriva corupției.

Consiliul European din 15-16 iunie a confirmat decizia de aderare la data de 1 ianuarie 2007. În cadrul Raportului de țară din mai 2006, România a primit patru stegulețe roșii, indicând problemele grave asupra cărora trebuie să se concentreze în următoarea perioadă.

De asemenea, România a primit, în raportul Comisiei, stegulețe galbene care acoperă 19 din cele 31 de capitole de negociere, stegulețe care relevă necesitatea unor eforturi susținute și coerente pentru modernizarea României.

Integrarea României în UE nu este un scop în sine, ci doar un mijloc pentru bunăstarea românilor. Pentru atingerea acestui deziderat, în primul rând instituțiile statului trebuie să se reformeze, administrația centrală și locală să se restructureze având drept unic criteriu performanța. Dezvoltarea României va depinde, în următorii ani, de capacitatea noastră instituțională de a absorbi fondurile comunitare. Asta înseamnă dezvoltarea infrastructurii în transporturi, modernizarea infrastructurii în educație, protecția mediului, crearea de noi locuri de muncă, investiții în sănătate. De fapt, înseamnă îmbunătățirea calității vieții românilor.

În acest moment, instituțiile europene - Comisia, Parlamentul și Consiliul - s-au pronunțat pentru aderarea României la 1 ianuarie 2007 cu o condiție, aceea ca restanțele identificate să fie recuperate. Depinde de noi ca această oportunitate să însemne o Românie modernă, o țară europeană performantă.

  Traian Constantin Igaș - declarație politică intitulată Câți salvatori de vieți omenești mai are România?;

Domnul Traian Constantin Igaș:

"Câți salvatori de vieți omenești mai are România?"

Săptămâna trecută s-a sărbătorit, într-un anonimat aproape total, ziua mondială a donatorului de sânge. N-ar fi trebuit să treacă în acest fel. Periodic, spitalele din întreaga țară se confruntă cu o scădere a rezervelor de sânge. În acele momente de criză, ajungem să ne întrebăm: de ce scade numărul donatorilor de sânge?

Același lucru l-am făcut și eu. Mi-am pus această întrebare încă de anul trecut, când aceeași criză a fost semnalată în mass-media locală arădeană. Am hotărât însă să depășesc această nepăsare, care devine din ce în ce mai prezentă între noi și să fac un lucru firesc pe care fiecare dintre noi ar trebui să-l facem.

Este foarte adevărat însă că multitudinea problemelor de zi cu zi care ne înconjoară, ne fac să ne gândim în primul rând la binele nostru și mai puțin la cel al semenilor noștri. Cei care trec însă de această nepăsare sunt cei care merită toată stima noastră.

M-am întrebat însă de multe ori, înainte de a deveni un donator, ce-i determină pe semenii mei să doneze sânge. Răspunsul pe care mi-ar fi plăcut să-l primesc ar fi sunat așa: simțul și responsabilitatea civică, grija pentru binele aproapelui meu. Atunci însă când am trecut pragul Centrului de Recoltare a Sângelui din Arad, realitatea care m-a lovit a fost cam departe de răspunsurile mele. Din păcate însă, societatea noastră este una în care simțul civic sau grija față de aproapele nostru sunt două dintre lucrurile care au cam dispărut de pe lista priorităților noastre. Am constatat că cei care fac acest gest nobil, aparțin cu prioritate unei categorii sociale mai delicate. Iarăși trebuie să spun că, din păcate, oamenii care vin să doneze sunt oameni nevoiași, de cele mai multe ori, oameni a căror viață este cu mult mai grea decât a noastră. Omul sărac este cel care vine împins de nevoile de acasă, știind că la plecarea din centrul de recoltare va avea în buzunar bonul de 300 000 de lei (ROL), doamnelor și domnilor, va avea două zile libere de la servici și o reducere de 50% pe lună pentru mijloacele de transport în comun. Din păcate, doamnelor și domnilor, aceasta este realitatea. Una crudă, pe care, deși ne este rușine, trebuie să o recunoaștem.

Donarea de sânge rămâne însă un act umanitar față de semeni, este un gest nobil de ajutor al omului aflat în suferință. Oricine poate avea nevoie, într-un anumit moment al vieții sale, de o transfuzie de sânge ca urmare a unor accidente sau a unor boli soldate cu pierderi masive de sânge. De cele mai multe ori, donarea de sânge nu poate fi înlocuită de nici un fel de tratament, având un maximum de eficiență.

Medicina transfuzională este una dintre cele mai importante componente ale sănătății publice. Mii de români au nevoie, în fiecare an, de transfuzii de sânge. Îmi place să-i numesc pe cei care donează sânge: salvatori de vieți omenești. Nouă însă ne revine și o altă obligație: aceea de a trezi în cei mai tineri nouă, această responsabilitate, de a deveni la rândul lor niște donatori. Avem nevoie și de sprijinul școlii, unde se pot face multe la acest capitol. Va fi din ce în ce mai greu, pentru că tinerele generații au cu totul și cu totul alte "griji" în aceste vremuri și mai puțin pe cea a grijii față de salvarea unei vieți.

Vă îndemn pe fiecare dintre dumneavoastră, doamnelor și domnilor, să fim noi cei care să nu mai rămânem nepăsători. Eu unul am trecut deja la treabă. Haideți să facem acest gest nobil pentru cei mai puțin sănătoși decât noi. Haideți să devenim și un altfel de exemplu pentru cei tineri. Câți dintre dumneavoastră ați donat sânge măcar o dată în viață? Am dat viață din viața mea de trei ori până acum și vă asigur că nu mă voi opri aici. Sunt sigur că gestul meu va fi urmat și de alții.

  Valeriu Gheorghe - aprecieri legate de importanța deciziei legislativului olandez pentru aderarea României;

Domnul Valeriu Gheorghe:

De curând a fost făcut un pas deosebit de important pentru procesul de integrare a României în Uniunea Europeană, și anume, ratificarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană de către Senatul olandez. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Olanda este unul dintre statele cele mai severe în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, iar Tratatul a fost ratificat cu o largă majoritate: 71 voturi pentru și numai 4 împotrivă.

Olanda devine astfel a 18-a țară, din cele 25 de membre ale Uniunii Europene, care ratifică Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Decizia legislativului olandez transmite un puternic semnal politic de susținere a aderării României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, cu doar câteva zile înainte de Consiliul European de vară, la care este așteptată reconfirmarea faptului că România se află pe drumul cel bun pentru realizarea obiectivului aderării la data stabilită.

Având în vedere faptul că Olanda este unul dintre statele fondatoare a Uniunii Europene, acest vot poate influența cele 7 state membre ale Uniunii Europene, care încă nu au ratificat acest act, să grăbească procedura de ratificare. Votul reprezintă, în același timp, o recunoaștere a progreselor României și o încurajare pentru continuarea eforturilor în perioada rămasă până la aderare.

Se cuvine să amintim, în acest context, susținerea activă acordată României pe întreg parcursul procedurii de ratificare, precum și sprijinul obiectiv și constructiv, în vederea finalizării cu succes a procesului de aderare la Uniune, conform calendarului stabilit. Pentru a demonstra că acest sprijin a dat roadele așteptate trebuie să menținem același ritm intens al pregătirii în vederea remedierii în cel mai scurt timp a tuturor aspectelor restante.

  Rareș Șerban Mănescu - despre recepționarea semnalului politic olandez;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

"Iată că România trăiește încă un moment de bucurie după victoria dobândită în Senatul olandez"

Așa cum bine știm cu toții, Senatul olandez a ratificat în data de 14 iunie a.c., cu o largă majoritate (71 voturi pentru și numai 4 împotrivă) Tratatul de Aderare a României și Bulgariei.

Apreciem la justa valoare acest puternic semnal politic transmis de Senatul olandez înainte de summit-ul Consiliului European de vară, cu atât mai mult cu cât Olanda este stat fondator al Uniunii Europene și unul dintre cei mai exigenți parteneri europeni ai României.

Olanda este cel de-al 18-lea stat care ratifică Tratatul de aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rămânând astfel doar un număr de șapte țări care să ratifice în viitorul apropiat tratatul.

Votul senatorilor olandezi reconfirmă obiectivul comun al aderării României la Uniune la 1 ianuarie 2007. În același timp, acest vot încurajează autoritățile române să continue cu aceeași responsabilitate și seriozitate pregătirea internă de aderare, astfel încât România să fie pe deplin pregătită să devină membru al Uniunii la data stabilită.

De aceea, în următoarele luni, până la data aderării, instituțiile competente din România vor acționa pentru a îndeplini în totalitate angajamentele asumate în procesul de aderare și vor continua progresele la toate capitolele de acquis.

  Ioan Hoban - declarație politică cu titlul Maramureșul are nevoie de sprijin pentru lucrările de infrastructură;

Domnul Ioan Hoban:

"Maramureșul are nevoie de sprijin pentru lucrările de infrastructură"

Este îndeobște cunoscut faptul că satele suferă din cauza infrastructurii precare, care le îndepărtează mult de standardele spre care se îndreaptă România. Lipsesc alimentările cu apă, canalizarea, drumurile, serviciile care ar putea atrage spre zona rurală mulți turiști.

Și ca și când n-ar fi suficiente obstacole în afirmarea satului românesc, spațiu care conservă cel mai bine tradițiile, schimbările climatice și precipitațiile abundente din ultima perioadă contribuie și ele la degradarea și distrugerea infrastructurii.

Coșmarul inundațiilor de anul trecut nu s-a sfârșit. Recent, natura a urmat același curs: ploi torențiale, inundații, alunecări de teren și în județul Maramureș, zonă pe care eu o reprezint în Parlamentul României. Aici au avut loc alunecări de teren în bazinele hidrografice ale Izei, Botizei, Ruscovei, care au blocat circulația rutieră și au distrus două drumuri județene, între comunele Șieu și Botiza, precum și între Poienile Izei și Șieu.

Pe drumul județean 171 (Șieu și Botiza) au avut loc patru alunecări de teren, iar pe DJ 171B (Șieu și Poienile Izei) - 8 alunecări de teren. Inundațiile au produs pagube importante: 200 de gospodării afectate, case distruse sau în pericol de a se dărâma, peste 400 de hectare de teren inundate, 170 ha de fânețe.

Referindu-mă la infrastructură, au fost afectate o jumătate de kilometru de rețea electrică, 3,5 km de rețea de apă potabilă, două diguri și 56 lucrări de apărare de mal, 49 de poduri, 52 de podețe, 23 de punți.

Am prezentat aceste date pentru a arăta că aceste localități trebuie sprijinite pentru refacerea infrastructurii, și așa precară, și diminuarea pagubelor produse.

Mă alătur și eu demersului făcut de unul dintre subprefecții județului Maramureș către Ministerul Transporturilor, solicitând sprijin și experți în alunecările de teren cu care se confruntă această zonă.

Amenajarea cursurilor de apă, lucrările de îndiguiri, soluții pentru stoparea alunecărilor de teren, multe și din cauza despăduririlor care au avut loc, trebuie să se înscrie printre prioritățile ministerelor de resort. Astfel, pericolul inundațiilor și al alunecărilor de teren se va menține.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică cu titlul Nu vă bateți joc de țară!;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Nu vă bateți joc de țară!"

La începutul lunii ianuarie 2005, majoritatea parlamentarilor PSD, economiști de profesie, nu contabili portocalii, așa cum promovează actuala conjunctură de la guvernare, atrăgeau atenția atunci asupra faptului că avantajele salariale aparente își vor pierde orice relevanță dacă, din lipsă de resurse bugetare, se pune în pericol buna funcționare a serviciilor sociale, se trimite o lovitură sub centură întreprinderilor mici și mijlocii, se renunță la reducerea cotei de contribuții la asigurări sociale, se amputează resursele financiare necesare refacerii și modernizării infrastructurii sau cele necesare restructurării și modernizării administrației publice locale și toate acestea pe fondul deteriorării iminente a echilibrelor macroeconomice, ceea ce va crea dificultăți suplimentare în procesul de integrare în Uniunea Europeană. Din păcate, acest semnal de alarmă a rămas fără ecou.

La scurt timp după acel moment, misiunea Fondului Monetar Internațional, sosită la București pentru a evalua politicile macroeconomice ale Guvernului proaspăt instalat, manifesta o poziție fermă, somând România să renunțe la cota unică și să continue politicile prudente implementate în anii anteriori.

Neclintiți, fermi pe poziție, cu dezinvoltura, nonșalanța și agresivitatea caracteristice doar celor care niciodată în viață nu au fost măcinați de vreo îndoială, liderii noii Puteri, răspunzând doar presiunilor exercitate de cei care le-au finanțat campaniile electorale, au sacrificat acordul preventiv cu Fondul Monetar Internațional și au continuat să aplice cota unică, creând premisele derapajelor macroeconomice înregistrate ulterior.

Încercările disperate de a estompa efectele nefaste asupra constituirii resurselor bugetare au condus la adoptarea mai târziu a unor măsuri ce au adus la disperare pe românii cu venituri medii și mici:

  • impozitul pe dobânzile la depozitele bancare a crescut, într-o primă etapă, de 10 ori, ulterior, de 16 ori;
  • impozitul pe terenul agricol a crescut de 44 de ori, de la 11.000 de lei vechi, la 440.000 de lei vechi;
  • impozitul pe activitatea microîntreprinderilor s-a dublat;
  • s-au introdus accize pentru consumul de curent electric într-o manieră nesăbuită, disonantă cu reglementările și practicile din țările europene;
  • prețurile la utilități și produse energetice au crescut într-un ritm superior celui programat;
  • graficul de aliniere a nivelului accizelor la directivele europene a fost devansat cu 15 luni, conducând la o creștere a acestora cu 13,5% mai mare decât nivelul negociat.

Și lista ar putea continua.

În legătură cu faptul că nivelul accizelor la produsele petroliere a crescut, în mod nejustificat, în aprilie 2005, cu circa 50 de euro pe tonă peste angajamentul european, se mai impune o precizare: criza petrolului a făcut ca, dimpotrivă, unele țări membre ale Uniunii Europene să adopte, în regim excepțional, de salvgardare a economiilor naționale, reduceri de fiscalitate în legătură cu produsele energetice.

Doar 9% dintre salariații din România - circa 350.000 de persoane - au reușit să amortizeze șocul provocat de aceste măsuri, pentru că aceștia, realizând venituri mari și foarte mari, au beneficiat din aplicarea cotei unice de avantaje financiare de peste 5.000.000 de lei vechi, iar uneori chiar de peste 150.000.000 de lei vechi.

Cum suportă 91% dintre salariați, cărora cota unică le-a adus avantaje de câteva sute sau chiar câteva zeci de mii de lei vechi?

Cum suportă pensionarii, bătrânii, bolnavii, șomerii consecințele acestor măsuri necugetate?

Sunt întrebări la care primim răspuns ori de câte ori avem curajul să ne întâlnim cu cetățenii și nu suntem onorați de aceste răspunsuri, nici unul dintre noi, stimate colege și stimați colegi, și nici reprezentanții Executivului nu sunt onorați, la fel cum nu ne onorează nici mesajele primite de la reprezentanții mediului de afaceri.

Punându-și mari speranțe într-o guvernare orientată după sloganul Prin noi înșine!, întreprinzătorii români constată, acum, că au fost păcăliți, că, de fapt, părerea lor nu contează, iar soarta lor nu interesează pe nimeni.

Într-un sistem caracterizat prin incoerență, instabilitate, impredictibilitate, într-o economie cu cele mai mari prețuri la utilități și cea mai mică productivitate a muncii, orice inițiativă, fie chiar și una genială, nu se poate materializa decât într-un eșec. Dacă nu puteți sprijini mediul de afaceri, stimați guvernanți, măcar nu-l încurcați. Oamenii de afaceri au cerut o strategie de reducere a dependenței energetice a României și au primit, la schimb, un circ mediatic, cu actori, persoane importante din industria petrolului și a energiei.

Anul 2005, anul speranțelor legate de miraculoasele efecte ale cotei unice, s-a încheiat. Suntem la jumătatea anului 2006. Fac un apel la rațiune și responsabilitate, propunându-vă o succintă analiză comparată între starea economiei românești în anul 2004 și anii 2005 și 2006.

Sfârșitul anului 2004 și începutul anului 2005 găsește economia românească cu motoarele în funcțiune, e adevărat, ușor supraîncălzite, după o perioadă de creștere economică de 4 ani, cu o medie anuală de 6%. Nivelul maxim a fost atins în anul 2004, când România a înregistrat cea mai importantă creștere economică dintre țările Central și Est Europene, cu un ritm anual de 8,3%, o creștere a productivității muncii de 11,5% și un spor al producției industriale de 5,3%.

Ritmul de creștere economică se situa la limita suportabilității, fără a pune în pericol ținta de inflație și deficitul extern programat. Rata inflației a coborât, în cursul anului 2004, de la 14,1% la 9,3%, deci 4,8 puncte procentuale. Deficitul de cont curent se situa, la sfârșitul anului, la nivel de 8,6% din p.ib., adică 5,1 miliarde euro, fiind finanțat din investițiile străine directe realizate, cu un grad de acoperire de 104%.

În aceste condiții, se impunea, mai mult ca oricând, continuarea politicilor prudente, menite să prevină derapaje majore în păstrarea echilibrelor macroeconomice.

Din păcate, introducerea cotei unice ca punct de plecare într-o așa-zisă "revoluție fiscală", s-a dovedit a fi cauza principală a degradării stării economice din România, în tot cursul anului 2005. Ritmul de creștere economică a scăzut sub 4%, pe fondul unei creșteri a productivității muncii de doar 5%, realizându-se o producție industrială cu doar 2% mai mare decât cea înregistrată în anul precedent.

Ținta de inflație de 7%, ajustată ulterior la 7,5%, a fost compromisă, realizându-se o rată anuală de inflație de 8,6%, cu doar 0,7 puncte procentuale mai mică decât în anul anterior, cu o medie lunară, practic, egală cu cea realizată în anul 2004.

Deficitul de cont curent a crescut cu 33% față de anul anterior, de la 5,1 miliarde euro, la 6,8 miliarde euro, adică la un nivel de 9,4% din produsul intern brut, fiind finanțat -este foarte important de făcut și această precizare - din investiții străine directe doar în proporție de 90%.

Ca urmare a deteriorării situației economice din ramurile productive a scăzut numărul locurilor de muncă în acest domeniu. Știu, stimați colegi, o să-mi spuneți că, în cursul anului 2005, s-au creat circa 103.000 locuri de muncă, numai că o analiză mai atentă ne arată faptul că peste 80% dintre aceste locuri de muncă le regăsim în domeniul comerțului, sunt locuri de muncă create în super, hiper market-uri, unde sunt comercializate, într-o proporție covârșitoare, mărfuri din import și care absorb, în mare parte, miliardele de euro aduse în țară de românii plecați la muncă în străinătate.

Acesta este tabloul dureros al evoluției stării economice a României, ca urmare a introducerii cotei unice. Situația este cunoscută și apreciată ca atare atât la Washington, cât și la Bruxelles, dar numai prin ferestrele Palatului Victoria lucrurile se văd altfel.

Acordul preventiv cu Fondul Monetar Internațional este întrerupt, fără șanse reale de a se relua, atâta timp cât Guvernul de la București nu își revizuiește comportamentul fiscal.

Uniunea Europeană, prin comisarul pentru politici economice și financiare, ne atenționează de o manieră fără echivoc atât asupra politicii fiscale nepotrivite unei țări care își dorește integrarea la 1 ianuarie 2007, cât și asupra nivelului mare al inflației și al deficitelor externe, incompatibile cu criteriile europene.

Raportul din luna mai conține atenționări concrete în legătură cu aceste aspecte. Este bine să nu uităm că Uniunea Europeană ne-a alocat, deja, resurse bugetare pentru anii 2007-2013, iar noi încă nu știm cum vom realiza veniturile bugetare proprii care trebuie să atingă un nivel minim de 35% din p.i.b.

Conform prevederilor Legii bugetului de stat pentru 2006 veniturile se situează la circa 30% din p.i.b. iar proiecția pentru anii 2008-2009 ne indică un nivel de 29,4% din p.i.b.

Readucerea parametrilor macroeconomici ai României în limita standardelor europene, presupune o schimbare radicală a comportamentului guvernamental, prin adoptarea unei politici prudente în domeniul fiscal și accelerarea reformelor structurale.

Creșterea competitivității economiei românești, bazată pe o productivitate a muncii comparabilă cu cea din Uniunea Europeană, dublată de o politică fiscală proprie spațiului european, adică una construită pe principiul impozitării progresive, reprezintă condiții minime pentru ca visul european să devină realitate la 1 ianuarie 2007.

Vă mulțumesc pentru atenția cu care m-ați urmărit.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind politica discriminatorie promovată de către prevederile referitoare la vârsta de pensionare ale Legii nr.95/2006;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind politica discriminatorie promovată de către prevederile referitoare la vârsta de pensionare ale Legii 95/2006.

Doresc să aduc în atenția Dvs. o problemă de o gravitate deosebită, aceea a măsurii introduse prin Legea 95/ 2006, de a reduce vârsta de pensionare de la 65 de ani (în cazul bărbaților) așa cum era prevăzut în Legea 306/ 2004, la 62 și respectiv 57 de ani (în cazul femeilor).

Actuala prevedere contravine practicilor existente în Uniunea Europeană, care prevăd vârsta de pensionare de 65 de ani, fără discriminare între femei și bărbați.

În județul Cluj, există, conform statisticilor, cca. 126 de medici care se găsesc în situația de a fi pensionați în condițiile arbitrare și discutabile enumerate mai sus, iar la nivelul țării, conform datelor anunțate de către Colegiul Medicilor din România, numărul medicilor forțați la pensionare s-ar ridica la 2000.

Să încercăm, stimați colegi, să ne imaginăm ce ar însemna pentru sistemul de sănătate o asemenea plecare masivă și intempestivă de medici; și aici mă gândesc nu numai la numărul cadrelor medicale, ci în primul rând la expertiza pe care o oferă acest grup vizat de măsura pensionării forțate.

Actuala măsură, susținută cu atâta fervoare de ministrul sănătății, ar putea fi comparată cu o adevărată "exterminare" a medicilor, pe care nici măcar sistemul totalitar nu a încercat-o; ar mai rămâne să se decidă "gulagul" acestor persoane. Și asta pentru simplul motiv că noi, cei care putem să corectăm asemenea măsuri, stăm pasivi sau ne dăm acordul tacit, transformându-ne noi înșine în promotori cu sau fără voie ai unei asemenea aberații legislative.

Am promovat, alături de doi colegi deputați, un proiect de lege pentru modificarea și completarea art. 385 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin care propunem ca medicii să-și poată continua activitatea medicală până la vârsta de 65 de ani, atât femeile cât și bărbații, cu excepția doctorilor în medicină, care pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege. Din motive care mie personal îmi scapă, nu s-a acceptat procedura de urgență propusă de inițiatori, ceea ce ne face să credem că s-a preferat ca proiectul sa fie pus la sertar.

Doresc să vă reamintesc că, poate unii dintre Dvs. sunteți de profesie medici, și știți, efortul financiar pe care statul, pe de o parte, îl face în pregătirea unui medic specialist, acesta ajungând practic să fie la maturitatea profesională undeva la 40 de ani (cu toate gradele profesionale); considerăm, deci, că este neeconomic să investești atâta în formarea unui medic și apoi, printr-o eroare de moment să renunți la experiența unor profesioniști, obținută fără îndoială, odată cu trecerea anilor.

Nu doresc să mai aduc în discuție aspecte legate de moralitatea unei prevederi de natura celei puse în discuție; ceea ce vreau însă să vă semnalez este adevărata "vânătoare de vrăjitoare" care a fost declanșată la nivelul județelor din țară, față de categoria vizată de prevederile art. 385 din Legea 95/ 2006; astfel prin metode care ar face-o invidioasă până și pe sinistra Ana Pauker, medicii sunt somați și forțați să-și ceară pensionarea, astfel să se poată raporta, precum în vremurile bolșevismului, că realitatea din teren arată că toată lumea este mulțumită de lege și practic nu mai există obiectul unor modificări la lege. Este cel puțin îngrijorător că asemenea practici își găsesc locul într-o societate care aspiră să intre în șase luni în Uniunea Europeană.

Dincolo de dezbateri care ar putea găsi adepți, probabil, într-o tabără și în cealaltă, vă solicităm cu toată responsabilitatea să introducem, în procedura de urgență, propunerea legislativă în forma proiectului de lege "Lege pentru modificarea art. 385 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății".

Și, în final, aș mai face o singură precizare: să nu uităm că până la urmă toți ajungem, mai repede sau mai târziu, să fim pacienți și dacă nu avem grijă ca sistemul public de sănătate să fie unul performant și solid, riscăm să avem o populație care va avea o stare de sănătate tot mai precară, iar vina va trebui să și-o asume și cei care astăzi ar putea să corecteze, dar nu vor, prin votul și încrederea cu care au fost investiți, arbitrarul unor măsuri ca cea adusă astăzi în atenția Dvs.

  Cristian Mihai Adomniței - declarație politică cu titlul De ce în România nu se pot organiza concursuri?.

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

De ce în România nu se pot organiza concursuri?

De ce examenele elevilor, managerilor, magistraților, șoferilor, secretarelor se desfășoară în România, de fiecare dată însoțite de scandalul aferent?

De la cele mai mărunte posturi în sate și comune uitate de lume și până la poziții importante în stat, tot ce se obține în România, în urma unor concursuri are iz de politică la cel mai înalt nivel, culpe ministeriale, păcate originare.

Nu se poate organiza nici un concurs în România în care să nu se conteste bibliografia, notarea, subiectele, împărțirea în săli, notele obținute. Fiecare concurs la noi în țară dă naștere la procese pe rolul instanței de judecată.

Ceea ce s-a întâmplat la Ministerul Învățământului este cu atât mai grav cu cât oameni maturi, cu autoritate și prestanță trebuie să iasă în fața a mii de copii de 13, 14 ani, să se disculpe, să se piardă în explicații penibile cum că Tăriceanu îl vizează pe ministrul învățământului și de aceea subiectele lor de examen pot fi ridicate de oricine în loc să fie securizate.

Domnule ministru al învățământului, responsabilitatea formatorilor de școală este în primul rând de a-i învăța pe copii ce înseamnă onestitatea, fair-play-ul, de a le induce o ierarhie de valori corectă, pentru ca, altfel, vom crește generații care vor ști doar să paseze responsabilitatea de la unul la celălalt și să se ascundă după ștampile și semnături.

Simularea examenului de capacitate a avut loc cu luni în urmă și i-a vizat doar pe elevi. Să înțelegem că ceea ce s-a întâmplat la Ministerul Învățământului a vizat «simularea» examenului de capacitate a celor din staff-ul Ministerului Învățământului?!

Elevii știu că, dacă vor obține notă mică la examenul de capacitate, nu vor putea să se înscrie la liceul pe care îl vizează, ceea ce le poate marca viitorul profesional/social.

Întrebarea mea retorică este: angajații Ministerului Învățământului care nu au putut demonstra «capacitatea» de a organiza un concurs național, ce sancțiune vor primi?

  Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Ce vrea de fapt domnul Stolojan de la PNL?”.

Domnul Mircea Ciopraga:

„Ce vrea de fapt domnul Stolojan de la PNL?”

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are drept scop lămurirea, în primul rând pentru opinia publică, a criticilor lansate de domnul Theodor Stolojan față de actuala conducere a PNL, critici în raport cu care Partidul Național Liberal și-a asumat deja o poziție oficială clară de dezaprobare.

Intenționez să previn astfel continuarea dezinformării publice generate de mesajele de rea-credință formulate de fostul președinte al PNL, mesaje care au generat o percepție deformată a populației față de acest caz.

Astfel, cu privire la acuzația constantă a domnului Theodor Stolojan potrivit căreia actuala conducere a PNL, în frunte cu domnul Tăriceanu, s-ar face vinovată de respingerea fuziunii cu Partidul Democrat, este de reamintit pentru domnul Stolojan și pentru opinia publică faptul că PNL a dat dovadă de deschidere față de fuziunea cu PD, prin acceptarea dezbaterii asupra acestui proiect în cadrul filialelor sale de partid și a forurilor de conducere. Este iarăși de reamintit faptul că decizia de a nu realiza, pentru moment, fuziunea cu Partidul Democrat, a fost asumată în mod democratic, prin vot, de către majoritatea membrilor Delegației Permanente a PNL din luna februarie a acestui an. PNL a făcut atunci cunoscute pe larg argumentele acestei decizii.

În concluzie, blamarea domnului Tăriceanu de către Theodor Stolojan si cei câțiva susținători ai dumnealui, pentru decizia așa-zis unilaterală și eronată ca PNL să nu fuzioneze cu PD, este în totală neconcordanță cu realitatea obiectivă și, prin urmare, nu poate fi apreciată decât ca un act de rea -credință.

La fel, ca rău intenționată este de apreciat o altă acuzație constantă a domnului Stolojan potrivit căreia domnul Tăriceanu se face responsabil de consecințele grave ale neacceptării declanșării alegerilor anticipate. Decizia de a nu declanșa alegeri anticipate în anul 2005 a fost însă asumată de majoritatea membrilor coaliției de guvernare, implicit de către PNL, iar rezultatele pozitive ale Raportului de monitorizare au demonstrat clar că eficiența guvernării nu a fost afectată de neinițierea acestui demers electoral.

Amândouă acuzațiile legate de problema fuziunii și a alegerilor anticipate se suprapun însă izbitor, prin conținut și ca priorități politice, cu preocupările domnului președinte Traian Băsescu. Îmi exprim convingerea că acest fapt pune în mod profund la îndoială obiectivitatea d-lui Stolojan și interesul real de a ajuta PNL, în condițiile în care PNL nu-i împărtășește aceste preocupări.

În ceea ce privește criticile domnului Stolojan legate de actuala manieră de conducere a PNL, în special în ceea ce privește modul de luare a deciziilor la nivelul conducerii centrale, reamintesc domnului Stolojan că prevederea din Statutul PNL potrivit căreia Congresul PNL are ca atribuții alegerea în bloc, la propunerea președintelui partidului, a membrilor Biroului Permanent Central, a fost introdusă în Statutul PNL sub conducerea domnului Stolojan. Prin urmare, domnul Stolojan nu are onestitatea să-și asume o practică de „management politic” al PNL pe care el însuși a inițiat-o.

Faptul că acuzațiile domnului Stolojan nu sunt împărtășite de majoritatea membrilor PNL a fost confirmat în plus de către vizitele pe care acesta le-a întreprins deja în teritoriu la filialele PNL. Și în acest caz domnul Stolojan s-a dovedit o voce critică solitară. Niciuna dintre filialele vizitate nu și-a exprimat oficial sau în vreun alt fel acordul față de criticile domniei sale.

"Buna credință" a domnului Stolojan este iarăși trădată de faptul că domnia sa, în ciuda unei înverșunate atitudini de contestare a actualei conduceri a PNL și a calității actului de guvernare, nu a făcut niciodată cunoscute până acum soluțiile-alternativă. În plus, nu a manifestat disponibilitate pentru a-și confrunta aceste critici în cadrul unui dialog deschis cu cei vizați. Reamintesc în acest sens refuzul domnului Stolojan de a răspunde invitației la dialog care i-a fost adresată de către PNL București, filială al cărei membru este.

Dacă domnul președinte Traian Băsescu dorește sincer ca relațiile Alianței PNL-PD să funcționeze cât mai bine, consider că domnia sa ar trebui să ia cât mai serios în calcul avantajele înlocuirii domnului Theodor Stolojan din funcția de consilier prezidențial, întrucât din această poziție domnul Stolojan a atras suspiciuni de rea credință și obediență față de interesele domnului Traian Băsescu în detrimentul partidelor din Alianță și a bunei funcționări a guvernării.

Vă mulțumesc.

   

Ședința s-a întrerupt la ora 10,00.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 18 iulie 2019, 18:32
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro